LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

1

CUPRINS ARGUMENT.........................................................................................................6 CAP. I . Teorii despre creativitate …………………..…………..……..............10 1.1. Jocul didactic şi stimularea creativităţii……..…………..………..…11 1.2. Învăţarea matematicii şi creativitatea……………………...………...13 1.3. Creativitatea de tip şcolar………………………………...………….13 1.4. Cultivarea creativităţii elevilor din clasa I prin joc didactic matematic…………………………………………………………….14 1.5 .Dezvoltarea creativităţii prin joc…………………...……………….22 CAP. II . Influenţa jocului didactic matematic în procesul instructiv-educativ…………………………………………………….25 2.1. Jocul în relaţie cu învăţarea şi dezvoltarea şcolară mică……...….….25 2.2. Influenţele jocului asupra dezvoltării proceselor psihice la şcolarii mici…………………………………………………...……..26 2.3. Jocul didactic-modalitate de învăţare şi educare………………..…...29 2.4. Influenţele jocului didactic asupra sarcinilor învăţării…………..…..36 2.5. Conceptul de joc didactic matematic…………………………….….39 CAP. III. Metodologia organizării şi desfăşurării jocului didactic matematic….........................................................................................................42 3.1. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic...........................................................................................42 3.2. Metode şi procedee utilizate generalităţi……………………..……...44 3.3. Tipuri de jocuri şi modalităţi de utilizare în predarea matematicii….......................................................................................50 3.3.1. Jocul didactic matematic în completarea lecţiei………….....…50 3.3.2. Jocul didactic folosit în munca independentă……………....….52 3.3.3. Jocul folosit ca teme pentru acasă……………………….....…..55

2

3.3.4. Jocul folosit în fixarea cunoştinţelor…………………….……..57 3.3.5. Jocul folosit în predare noilor cunoştinţe………………….…...59 3.3.6. Modalităţi de lucru la clasa I……………………………….…..60 3.3.7. ”Învăţăm jucându-ne la matematică”-clasele III-IV…………...63 3.4. Rolul învăţătorului în pregătirea, conducerea şi îndrumarea jocului didactic matematic………………………………………….…..……78 3.5. Strategii de realizare a jocului didactic matematic în ciclul primar…………………………………………………………..…….89 CAP. IV. Studiu experimental privind stimularea elevilor din ciclul primar prin joc didactic matematic………………………………….………………..……...99 4.1. Ipoteza şi obiectivele cercetării………..……………………..……...99 4.2. Metoda experimentală şi particularităţile folosirii ei……………....100 4.3. Analiza şi interpretarea rezultatelor…………………..……………104 4.4. Concluzii şi propuneri…………………………………………...…109 BIBLIOGRAFIE……....……………………………………………..………..113 AMEXĂ……………………………………………………………………….115

3

demonstraţie. oferind totodată un limbaj riguros şi în acelaşi timp flexibil pentru descrierea rezultatelor cunoaşterii. ci este mai degrabă un arsenal de metode.MOTTO: „Matematica nu este o colecţie nesfârşită de rezultate expuse în succesiunea: definiţie.” Dan Brânzei 4 . teoremă.

fie din cauza negăsirii celor mai adecvate metode şi procedee de menţinere a atenţiei acestora. relaxarea intelectuală şi fizică a elevilor. De aici nevoia introducerii din când în când a jocului didactic. metodă care asigură captarea. o bază solidă în studiul ulterior matematicii se realizează prin cultivarea interesului şi a pasiunii pentru rezolvări de exerciţii şi probleme. • La clasele primare. • Atât în activitatea mea didactică cât şi a colegilor am constatat că. Prin jocul didactic stimulăm elevilor efortul susţinut şi îi determinăm să lucreze cu plăcere şi interes atât în şcoală cât şi în afara ei. Chiteau) • • Jocul didactic nu trebuie să lipsească din activitatea şcolară mai ales la lecţiile la care se solicită un efort intelectual intens. necesară desfăşurării lecţiei. jocul e o formă de activitate cu serioase implicaţii psihologice şi pedagogice care contribuie la informarea şi formarea lui ca om.MOTTO: . Jocul didactic matematic este un mijloc important de educaţie şi instruire în ciclul primar care asigură participarea activă şi eficientă la lecţie. activizarea. fie datorită slabei rezistenţe la efort intelectual a elevilor. DE CE JOCUL? • Pentru copil. durabilitatea noţiunilor însuşite şi un grad mare de socializare. se pierde continuitatea evenimentelor. 5 . deoarece el face parte din preocupările zilnice preferate ale copiilor. în special la şcolarii mici.Jocul este puntea între copilărie şi vârsta matură” (J.. Jocul didactic dă un randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activitatea de învăţare.

I-am urmărit pe copii în timpul jocului şi am citit în ochii lor bucurie şi satisfacţie. contribuie la consolidarea cunoştinţelor matematice şi la însuşirea unor concepte şi noţiuni noi. deci îmbunătăţirea performanţelor şcolare.reprezintă un mijloc eficient prin care elevii care învaţă mai greu sunt ajutaţi să-şi însuşească cunoştinţele. am constatat că jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei pentru înţelegerea unor noţiuni.permit valorificarea la timp a disponibilităţii şcolarului mic. . fiind o cale sigură spre succesul şcolar al elevilor. Este ştiut că jocul didactic are în activitatea şcolară o deosebită valoare practică. ajutând la obţinerea următoarelor obiective: OBIECTIVE . Prin caracterul său atractiv.reprezintă o cale sigură ce înlesneşte înţelegerea şi formarea reprezentărilor. . a încrederii elevului în forţe proprii.îmbogăţeşte experienţa de viaţă şi limbajul copiilor. am observat în jocul lor 6 . asigură adaptarea la munca şcolară. . de autodepăşire.jocul didactic contribuie în mare măsură la realizarea sarcinilor educaţionale. prin stimularea interesului şi competitivităţii. .corespunde intereselor copilului de a dobândi cunoştinţe. pentru consolidarea cunoştinţelor. .contribuie la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi perspicacităţii elevilor. creează satisfacţii. în evaluarea formativă dar şi în momentele în care elevii dau semne de oboseală. prin dinamismul său. din studiul experienţei dobândite. Din activitatea practică desfăşurată la catedră. De aceea consider că jocul didactic este o formă de activitate plăcută şi atractivă pentru elevii de vârstă şcolară mică. de lipsă de atenţie. am văzut născând în ei dorinţa de ieşire din anonimat.jocul didactic foloseşte stimuli schimbători. . . fiind o formă de activitate accesibilă şi atractivă.DE CE JOCUL DIDACTIC? Tema „Stimularea creativităţii elevilor din ciclul primar prin joc didactic matematic” a pornit de la ideea că introducerea jocului didactic în cadrul procesului de învăţământ este imperios reclamată de particularităţile de vârstă ale elevilor mici şi de necesitatea tratării individuale a acestora în vederea creşterii randamentului şcolar.

se exersează funcţiile psiho-motrice şi socio-afective. îi creează deprinderi şi obişnuinţe pentru colaborarea cu ceilalţi în vederea atingerii unui scop. Este important de reţinut că jocul pregăteşte copilul pentru muncă în două direcţii: îl fortifică fizic şi-i dezvoltă o serie de calităţi de ordin psihologic. Dacă urmărim şi aspectul recreativ ar exista o a treia direcţie. precizarea. ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare a capacităţilor psihofizice pe toate planurile. adâncirea. fantezie. În joc şi prin joc se realizează cunoaşterea realităţii. la educarea memoriei şi gândirii. sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor. a creării unei stări de bună dispoziţie. De aceea munca învăţătorului necesită o reflectare atentă asupra modalităţii de lucru folosite în care să primeze inventivitatea. El contribuie în mare măsură la verificarea. la dezvoltarea spiritului creator al gândirii elevilor. originalitatea şi creativitatea. 7 . perseverenţă. prin joc se realizează socializarea şi se dobândeşte o anumită experienţă. În procesul de învăţământ jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor. cea a refacerii forţelor. ca procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete de educaţie. spontaneitate şi mi-am dat seama de impactul puternic pe care jocul didactic îl are asupra lor. Jocul este o activitate instructiv-educativă plăcută şi atractivă pentru elevii din ciclul primar.competitivitate.

( ) 8 .

P. E. G. spre deosebire de facultatea creativă. virtuale existente în Gowan. şi în viitor va depinde tot mai mult. D. Landau Supravieţuire a omului depinde. utilizate. de dimensiunea crea-toare a factorului uman. alcătuiesc creativitatea potenţială a persoanei. dar a te gândi la ceva diferit. o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate. actualizată. care presupune posibilitatea reală.Neveanu 9 . care ar putea Demos contribui la succesul actului creativ.Copiii sunt creativ i în mod natural şi doar aşteap tă atmosf era propic e pentru a-şi manife sta creativ itatea. J. P. de a crea. de a considera că nimic nu este definitiv. om. Toate condiţiile J. că nici un proces nu este încheiat o dată pentru totdeauna. Guilford Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou. Mihaela Roco Una din cele mai importante premise ale creativităţii constă în disponibilitatea de a relua totul de la capăt. Ana Stoica A fi creativ înseamnă a vedea acelaşi lucru ca toată lumea. dar nu neapărat G. Popescu .

Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginaţia învăţătorului poate genera jocuri noi. Dacă în clasele primare se asimilează operaţiile şi noţiunile matematice elementare. o etapă – cea dintâi – în procesul complex şi continuu de formare a unei personalităţi autentice. de a asigura participarea lor creatoare. cuprinde o motivaţie intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor.. un candidat la umanitate şi un mic adult. participativă. stimulând iniţiativa şi creativitatea elevului. Ritmul crescând al competiţiei în toate domeniile vieţii social-economice şi culturale ne obligă să gândim cât mai rapid şi.” Plutarh Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă. dintre cele mai ingenioase. de a le capta interesul. Consider că prin însuşirea conştientă. să gândim corect. acestea vor constitui un suport cu care copilul va opera pe tot parcursul vieţii şi pe care se clădeşte întregul sistem de învăţământ. metoda jocurilor trebuie să facă parte din strategiile didactice de predare-învăţare. Cunoaşterea copilului nu este un scop în sine. în special a gândirii creatoare. Copilul. armonios dezvoltată. la formarea priceperilor şi deprinderilor de activitate independentă. Obiectivele instructiv-educative ale fiecărui obiect de studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului.. constituie resursa educativă de care am ţinut seama în tot ce am făcut în perspectiva formării şi dezvoltării personalităţii sale. Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea unei gândiri creatoare. 10 . mai ales. Acesta. De aceea. Schimbările ce se petrec pe plan mondial în teoria şi practica şcolară aşează pe primul loc dezvoltarea gândirii elevilor. prin natura sa.Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie. de a-i angaja afectiv şi atitudinal. a independenţii şi creativităţii lor. temeinică a cunoştinţelor matematice se poate realiza o dezvoltare armonioasă a personalităţii umane. ci un mijloc.

Văzută prin prisma zestrei de atribute personale. este mult mai important decât a-l conduce spre rezolvarea acestora prin modalităţi stereotipe învăţate. În special. ea face parte din cultura generală a oricărui cetăţean. ideea că lumea de mâine va fi lumea oamenilor de creaţie. exerciţiile de calcul oral cultivă perspicacitatea gândirii şi creativitatea elevilor. Se lasă copilului mai multă libertate de alegere a tehnicilor şi strategiilor de calcul. Calculul oral dispune de bogate valenţe formative . este necesar ca tineretul să dobândească. prezenţa lui se impune şi în situaţia existenţei calculatoarelor personale. creativitatea capătă sensul de potenţial creativ. 11 . neînvăţate. Conceptul de creativitate câştigă tot mai mult teren. Aceasta constituie una dintre cele mai importante componente ale culturii generale a omului societăţii moderne. Calculul este unul dintre domeniile matematicii. a tehnicii şi culturii sunt condiţionate în mare măsură de capacitatea creativă a oamenilor. de sumă de însuşiri şi factori psihologici ai unor viitoare performanţe creatoare. bazându-se pe o suită de algoritmi. Matematica nu se învaţă numai de specialişti. care se realizează atât oral cât şi scris.” În orice domeniu ar activa. Conceptul de creativitate a primit numeroase definiţii din partea specialiştilor din diverse domenii de activitate. Prin valoarea formativă a calculului oral. Tendinţele actuale consacră o atenţie specială dezvoltării gândirii matematice a elevilor. omul societăţii contemporane trebuie să posede cunoştinţe de matematică pentru a putea stăpâni limbajul ştiinţelor care va fi matematizat şi informatizat. efortul mental pe care îl face elevul pentru soluţionarea unui exerciţiu în cadrul căruia mobilizează cunoştinţele şi experenţa de care dispune spre a rezolva situaţii noi. nu simplă instruire matematică. Fiecare la locul său de muncă va trebui să devină creator. deoarece dezvoltarea ştiinţei.. exersândo în direcţia cultivării creativităţii. Nu învăţăm matematică pentru a şti pur şi simplu. ci educaţie matematică. pentru a tenta elevii la o învăţare participativă printr-un efort personal. ci pentru a o folosi şi a ne ajuta în practică. Până la un anumit nivel. Calculul scris. se automatizează rapid şi operează după tehnicile calculatoarelor.A-i pune elevului probleme de gândire – spunea Eugen Rusu – dar mai ales a-l pregăti să-şi pună singur întrebări.. pentru a asigura o motivare temeinică a învăţării acestei discipline. De aceea. Calculul oral defineşte conceptul.

. orice rezolvare de situaţii problematice.2.A-l instrui pe elev cum să studieze.Toate teoriile moderne ale învăţării tind să demonstreze că accentul în instruire trebuie să cadă pe elaborarea instrumentelor de învăţare.3. creative. de a analiza o problemă şi a o descompune în elementele sale simple). matematica îşi sporeşte eficienţa formativă. la formarea unor deprinderi de muncă.să grupeze şi să ierarhizeze ideile = dezideratele esenţiale ale educării gândirii creatoare la elevi.. Pornind de la ele. În clasele primare se formează noţiunile elementare cu care omul va lucra pe tot parcursul vieţii. datorită cărora. Procesul studierii matematicii cultivă curiozitatea ştiinţifică. Principala caracteristică a gândirii creative la 12 . Pentru matematică aceste cunoştinţe directe constituie datele. Creativitatea de tip şcolar La nivelul copiilor din ciclul primar. de ordine. Prin modalităţi specifice de formare şi dezvoltare a creativităţii. Este incontestabilă contribuţia matematicii la formarea unei gândiri logice. Învăţarea matematicii şi creativitatea Activitatea matematică implică efectul gândirii. înseamnă a-l învăţa tehnici pe care el le va aplica în mod autonom şi.” 1. căutărilor independente de soluţii. premisele problemei. este sarcina cunoaşterii mediului. Cunoaşterea directă prin observaţii şi experimente. Matematica se ocupă cu dezvăluirea implicaţiilor ascunse.” Un proces de învăţare modern se cere astfel organizat. implicate logic de acele date a căror prelucrare necesită travaliu specific matematic. Skinner spune: . îşi va mări şansele de a reţine ceea ce a văzut şi auzit. 1. Repetarea mecanică a regulilor trebuie să cedeze locul explorării de către elev a ariei de aplicare a acestor reguli. să caute soluţii originale . încât să-i ajute pe elevi să prezinte cunoştinţele într-o formă personală. coerente. noţiuni pe care se clădeşte întregul sistem de achiziţii imperios necesare. în primul rând a celei creative. frământarea pentru descifrarea necunoscutului şi duce la formarea unor priceperi şi capacităţi (de a gândi personal şi activ. de punctualitate. constituie în acelaşi timp o manifestare a creativităţii gândirii lor. se pot găsi prin raţionament cunoştinţe noi.

Astfel. spiritul de observaţie. pus în faţa unei probleme.. ci mai degrabă despre formarea unor premise pentru dezvoltarea ulterioară a creativităţii. se formează deprinderi de calcul. să-şi găsească locul într-un proces care îşi are propria sa dinamică şi continuitate. În acest caz esta necesar să se solicite calităţile intelectuale ale copilului. deprinderi de rezolvare a exerciţiilor şi problemelor. Învăţătorul trebuie deci. comparaţie. descoperă căile de rezolvare într-un mod personal. 1. gândirea divergentă. prin jocuri. adoptă o atitudine creatoare. Când vine la şcoală. intuiţie. de înţelegere. prin întrebări. Atitudinea creatoare este favorizată de mediul şcolar. descoperirea de relaţii cauzale). Nu se poate vorbi în ciclul primar de existenţa unei creativităţi deosebite a gândirii şcolarului. de măsurare.). de interes şi emulaţie. În clasele mici se formează noţiunile matematice de bază necesare întregii vieţi.elevi este noutatea sau originalitatea soluţiei găsite. prin folosirea unor activităţi matematice interesante şi distractive. micul şcolar are deja o anumită experienţă pe care continuă să şi-o îmbogăţească şi este de dorit să fie învăţat cum să înveţe singur şi după ce va părăsi şcoala. prin rezolvări de exerciţii şi probleme.. îi restructurează datele. creativitatea în găsirea unor soluţii.4. atunci când. stabilindu-se astfel un climat de confort pedagogic şi o bună relaţie învăţător-elev. de 13 .. să se stimuleze inteligenţa. Conţinuturile activităţilor matematice trebuie prezentate cu multă atenţie şi responsabilitate. Este suficient să menţionăm că învăţătorul. solicită sistematic şi progresiv elevul. folosirea unui număr mare de exerciţii sub forma unor lecţii destinate special formării priceperilor şi deprinderilor. sistematic. poate incita gândirea elevilor la diferite operaţii (deducţie. Şcoala nu este singurul loc unde copilul învaţă. caracterizat prin atmosferă permisivă. În clasele I-IV gândirea elevilor se antrenează treptat. a ideii emise. încurajare. pentru a cunoaşte mult mai bine elevii clasei. Dialogul viu dintre învăţător şi elevi. gândirea probabilistică. pentru a-i ajuta atunci când au nevoie. Copilul de vârstă şcolară mică. modelării şi algoritmizării în diferite etape ale procesului instruirii. poate antrena gândirea în diverse direcţii (gândirea convergentă. Cultivarea creativităţii elevilor de clasa I prin jocuri didactice matematice Vârsta şcolară mică este deosebit de sensibilă la cultivarea potenţialului creativ. utilizarea problematizării.

Elevii timizi capătă încredere în eforturile lor şi mai multă siguranţă. iar o educaţie prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic. duce la colaborare. pe cele de joc. cu ajutorul învăţătorului. Copiii de şase şi şapte ani nu trebuie să se plictisească la şcoală. În acest scop. la munca şcolară. alături de cel al individualizării predării învăţării şi principiul cooperării. elevul ajunge progresiv şi după o anumită perioadă pregătitoare. Jocul are un rol important în viaţa copiilor de şase-şapte ani. să facă faţă unor situaţii problematice sau conflictuale. Un principiu de bază în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor de predare-învăţare la clasa I este principiul alternării tipurilor de activităţi. nu în ultimul rând. 14 . mai degrabă. Cine spune joc. Proaspătul şcolar va face faţă unui adevărat asalt de cunoştinţe şi informaţii doar îmbinând jocul cu învăţarea. spune totodată efort şi libertate. mişcare şi. să comunice cu aceştia. învaţă să respecte unele reguli. Acesta este motivul pentru care jocul nu trebuie să lipsească din programul zilnic şi săptămânal al elevilor de clasa I. Prin jocul didactic. La conceptul de număr. să asigurăm un echilibru între activităţile de concentrare pe sarcini instructive. trebuie să-i propunem copilului obstacole pe care să le învingă. dorinţa de a realiza ceva concret. copilul trece de la o activitate în care predomină jocul. întrajutorare. să folosească treptat: inducţia. o dată cu intrarea în şcoală. constituie un exerciţiu de voinţă şi caracter. la activitatea de învăţare. Desfăşurându-se pe baza unor reguli. se relaxează. Aceasta şi pentru faptul că. am considerat că educarea creativităţii elevilor la clasa I se poate realiza prin folosirea jocului didactic matematic. Învaţă să interacţioneze cu partenerii de joc. să le verifice. Aceasta nu înseamnă că trebuie să le dăm sarcini solicitante tot timpul şi cam aceleaşi. analiza şi sinteza. cât şi de bucurie morală. Jocul dă naştere la trăiri afective. Jocul furnizează multiple situaţii de învăţare care au o eficienţă extraordinară în termeni de achiziţie a elevului. învaţă să joace un rol. stimulând interesul. jocul contribuie la integrarea firească a elevului în colectivitate. Copiii învaţă jucându-se.ci. îşi reactivează creierul. De aceea. afirmă Jean Chateau. să emită ipoteze. de a atinge un anumit scop. formează spiritul de investigaţie. se adaptează mai uşor şi mai rapid muncii şcolare. să facă generalizări şi să se convingă de anumite adevăruri.aproximare etc. elevul se concentrează un timp mai îndelungat asupra activităţii matematice. cu cele de relaxare. Primele zece numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă întreaga gândire matematică a şcolarului. deprinderea de a aplica spontan cunoştinţele. Prin jocul didactic matemetic elevii învaţă.

La întoarcere. formându-şi deprinderea de a număra crescător şi descrescător. numărându-se întâi prin atingerea obiectelor. În acest fel. Pentru ca activităţile să fie mai plăcute şi cunoştinţele să fie însuşite mai uşor. De asemenea. iar în final numărându-se cu ajutorul reprezentărilor obiectelor respective. Cine ştie să numere mai departe?. Pentru a contribui încă din această fază la dezvoltarea gândirii abstracte. apoi numai din ochi. În felul acesta se va explica numărarea în şir crescător. trebuie să se facă repetate numărări cu câte o unitate. Elevii vor stabili şi vor nota cele două trasee ale albinuţei. procesul de numărare trebuie să treacă de la concret la abstract.. 2. procesul de numărare în ordine descrescătoare trebuie să fie înţeles ca un proces de micşorare cu o unitate. scriind şirul logic al numerelor. Cunoaşterea denumirilor numerelor de la 0 la 10 şi utilizarea corectă a acestor denumiri 15 . Treptat. Formarea numerelor de la 0 la10 Elevii trebuie să înţeleagă procesul de formare a numerelor din şirul numerelor naturale în sensul că fiecare număr se formează prin adăugarea unei unităţi la numărul precedent. culege polenul din florile rămase.Predarea numerelor de la 0 la 10 şi însuşirea de către elevi a numeraţiei orale presupune următoarele etape: 1. este un joc care are ca scop învăţarea numeraţiei şi antrenează întreg colectivul de elevi. descoperind anterior regula şirului. elevii vor stabili numerele lipsă dintr-un şir dat. zburând din două în două flori. În spatele lui plin cu ace se prind mereu câte 5 fructe. atât crescător cât şi descrescător. Atractive sunt: Albinuţa jucăuşă – ce adună polen din cele 20 de flori ale bunicii. se utilizează jocurile didactice matemetice. denumirea cu glas tare a obiectelor se înlocuieşte treptat prin pronunţarea lor mintală. Ariciul – un arici îşi adună fructe în adăpostul său. elevii vor fi antrenaţi în jocuri ce au drept scop ordonarea numerelor naturale într-un şir logic. Elevii vor socoti câte fructe a cărat ştiind că a dus mai puţine de 20 (numărul fructelor este . Ce numere au fugit? – folosind jetoane cu numere şi tabele cu numere.vecinul mai mic” al lui 20). Cunoaşterea succesiunii numerelor de la 0 la 10 Pentru a-i deprinde pe elevi cu succesiunea numerelor. 3. respectând regula desprinsă din joc.

a acţiunilor din timpul jocului. astfel ca.Jocul numerelor”.Cadrul didactic trebuie să pronunţe cu claritate numerele până la 10. Cunoaşterea cifrelor de tipar În cursul procesului de formare a noţiunii de număr se prezintă elevilor diferite planşe. 5. Vreau în căsuţa mea! – prin care se urmăreşte formarea unor şiruri de numere şi consolidarea numeraţiei. În acest scop se pot utiliza jocuri precum: Caută vecinii!. a analizei şi comparării ca operaţii ale gândirii şi nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului. probleme atractive.. Asupra ei se va atrage mereu atenţia elevilor.descoperirea” numerelor naturale în concentrul 0-10 şi a operaţiilor cu acestea. numărul care urmează după el (succesorul) şi numerele între care se află acel număr. elevul să-şi reprezinte în minte grupul de obiecte respectiv. Analizând tabele din care lipsesc anumite numere şi cartonaşe separate cu aceste numere. Cunoaşterea locului pe care îl ocupă un număr în şirul numerelor naturale În scopul stabilirii locului pe care îl ocupă un anumit număr. astfel încât. Jocul se poate desfăşura oral. iar elevii să repete şi să utilizeze corect denumirile lor. fiecare având scrisă cifra respectivă de mână şi de tipar. 4. la pronunţarea unui număr. a exprimării fluente şi corecte.. elevii vor aşeza fiecare jeton în . a semnului grafic (cifra) şi dezvoltarea memoriei vizuale şi auditive. Îmbinând jocul cu învăţarea am procedat la . pe măsură ce aceştia îşi formează noţiunea de număr să-şi asocieze în minte şi forma cifrei care reprezintă acel număr. având ca sarcină didactică recunoaşterea vecinilor numerelor naturale şi consolidarea relaţiei de ordin între numere.. 6. elevii trebuie să precizeze: numărul dinaintea lui (predecesorul). a atenţiei. 16 . Această cifră va fi prezentată ca semn al numărului respectiv de obiecte.căsuţa” lui. în cuvinte. a spiritului de observaţie. în scris sau folosind cartonaşe din . Pentru a capta interesul copiilor pentru cunoştinţele legate de numerele naturale de la 0 la10 am căutat să aduc de fiecare dată elevilor jocuri noi. la o îmbinare între însuşirea conştientă a noţiunii de număr. situaţii noi de rezolvat. Formarea noţiunii de număr prin conţinutul său Prin aceasta se înţelege stabilirea corespondenţei dintre o anumită mulţime de obiecte şi numărul corespunzător acestei mulţimi.

vezi. Încorporat în activitatea didactică. jocuri care au contribuit la realizarea următoarelor obiective de referinţă: . să citească şi să compare numerele naturale de la 0 la10.să efectueze operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0-10. . Activităţile matematice îmbinate cu cele de colorare asigură nu numai transdisciplinaritatea ci şi fixarea cunoştinţelor însuşite într-un mod plăcut şi recreativ. . e cam aşa Cum îl are lebăda. (pentru cifra 2) În predarea numărului 2 se accentuează ce părţi ale corpului uman sunt câte două.să scrie. . a oboselii. Gâtul.să manifeste disponibilitate şi plăcere în a utiliza numere. .să verbalizeze în mod constant modalităţile de calcul folosite în rezolvarea problemelor şi exerciţiilor.să compună oral. Cine cel dintâi ghiceşte Câte cozi are un peşte? (pentru numărul 1) 2 se îndoaie uşor Pe un picior. cu o notă de umor. exerciţii şi probleme. aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie. Ghicitorile şi versurile pentru fiecare număr şi cifră. . de destindere. adică perechi. de veselie. . după imagini. apoi se poate organiza jocul Cine desenează mai frumos un copil?. 17 . ceea ce previne apariţia monotoniei. 1. Observă apoi completează diagramele cu cifre sau desene: Figura 1 3. jocul imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător. având ca sarcină didactică completarea unei imagini date cu elementele pereche care lipsesc.să exploreze modalităţi de descompunere a numerelor până la 10. 2.să rezolve probleme care presupun o singură operaţie. a plictiselii. uneori. fac activităţile mai plăcute şi cunoştinţele să fie însuşite mai uşor.În rândurile următoare voi prezenta câteva jocuri didactice utilizate în predarea numerelor naturale până la 10 în diferite momente ale activităţii matematice.

Formarea noţiunii de număr prin conţinutul său se realizează prin jocuri de tipul: *Uneşte mulţimea cu cifra corespunzătoare numărului de elemente: Figura 5 *Trasează câte o săgeată de la cifra aflată în mijlocul imaginii la desenele în care sunt atâtea obiecte câte indică cifra: Figura 6 18 .* Colorează fructele care sunt câte două pe creangă! Figura 2 * Colorează 6 boabe de strugure! Figura 3 * Aşează pe fiecare farfurie câte un fruct! Figura 4 4.

O dată cu numeraţia orală. astfel că. Ele trebuie planificate şi organizate gradual. Figura 7 Jocurile care vizează descompunerea unui număr dat şi aflarea a cât mai multe soluţii au un caracter competitiv. 6. elevii îşi însuşesc şi cifrele de tipar şi de mână. de la concret la abstract. reprezentarea conţinutului unui număr va fi indisolubil legată de imaginea grafică a acelui număr. * Numără şi încercuieşte cifra care arată câte obiecte sunt: Figura 9 19 . stimulând gândirea logică şi creativitatea elevilor. Pentru cunoaşterea succesiunii numerelor de la 0 la 10.5. de la simplu la complex. Jocurile şi exerciţiile-joc de compunere sau de descompunere a numerelor pregătesc operaţiile de adunare şi de scădere din orele ulterioare. am desfăşurat cu elevii jocuri precum: * Notează ordinea în care ajung maşinile la linia de sosire! * Numerotează vagoanele trenului! Figura 8 * Află numărul fiecărei case! 7.

adună datele în tabel. cu cifra corespunzătoare.* Taie sau adaugă. decât ciupercuţe. În scopul stabilirii locului pe care îl ocupă un număr într-un şir se pot desfăşura jocurile: * Colorează cu roşu florile a treia şi a opta. apoi asociază fiecare număr. Elevul „citeşte” tabelul. descoperă singur sarcina de lucru. cu galben prima floare şi. pentru a avea opt pătrate: Figura 10 8. Colectarea datelor într-un tabel este o activitate utilă şi practică.mai puţine buline. . Figura 12 Desenează: . cu albastru. 20 . le sortează. floarea care urmează după a patra.mai multe buline. decât ciupercuţe. Figura 11 9. numără obiectele aflate în interiorul tabelului.

1 . sub directa lui supraveghere. au un conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu. 5 . au ca punct de plecare noţiunile dobândite de 21 . „10 negri mititei”.5. jocurile didactice. în structura metodelor activ-participative ( Brainstorming-ul. din punct de vedere evolutiv. metoda celor şase pălării. 8 . care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară. diagramele Ishikawa etc. * Ordonează. 7 . Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este. cu educatorul. într-o atmosferă de bucurie şi nu numai să reproducă. rol important capătă latura instructivă. în competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat.). Dezvoltarea creativităţii prin joc Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă. subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice. şi activitatea specifică şcolii – învăţarea.tot atâtea buline. 6 . Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului. că se doreşte întâlnirea cu el. apoi descrescător. de pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acţiunile educative. diagramele why-why. La nivelul claselor I – IV. chindogu. elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. 10. îşi găsesc cu maximă eficienţă locul. că vine la şcoală să desfăşoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii. în şir: „Numărătoare”. Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate.. 1. de tipurile de metode utilizate. 2 . se desfăşoară după anumite reguli şi la momentul ales de adult. numerele: 3 . un caracter procesual supus influenţelor de mediu. câte ciupercuţe sunt. cubul. „Elefantul”. Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instructiv-educativ. Formele organizate de instrucţie îşi aduc în mod diferenţiat aportul în dezvoltarea potenţialului creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii. Cântece şi poezii care vin în sprijinul însuşirii numerelor naturale de la 0 la 10 şi a ordinii acestora. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului. în şir crescător.

Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia. capacitatea 22 . Un interes care nu poate exercita încă decât o acţiune minimă sau nulă asupra comportamentului copilului este înlocuit cu un interes imediat şi puternic. la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe. pe posibilităţile de stimulare a capacităţilor intelectuale şi afectiv motivaţionale implicate în desfăşurarea acestora. efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului. Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii. aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze diverse soluţii de rezolvare. Principiul aplicat în jocurile educative şi didactice este acela al transferului de energie.elevi la momentul respectiv. referindu-se la creativitatea de tip şcolar. Ideea folosirii jocului în activităţile educative nu este nouă. se pot asimila modele de relaţii interpersonale. se pot dezvolta capacităţi cognitive. li se poate dezvolta spiritul de observaţie. dar care pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate. Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii se argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non-intelectuali evidenţiaţi în cercetările de până acum. potrivit capacităţilor lor individuale. Şi Platon în Republica recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare. când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură. spaţiul şi materialele puse la dispoziţie.” Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor psihicului. afective şi volitive ale copiilor. Ele angajează întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor creatoare. A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui. dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului. Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile. Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea. timpul. iar prin sarcina dată. manifestată de elev în procesul de învăţământ. se pot verifica şi consolida anumite cunoştinţe. se pot forma atitudini şi convingeri. diferite de cele cunoscute. spiritul critic şi autocritic. priceperi şi deprinderi.

anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii. Manifestând creativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii copiilor, va realiza ehilibrul între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale, flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a copiilor se dezvoltă spontan. Aplicând cu pricepere jocul didactic, învăţătorul trebuie să poată valorifica unele din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere. Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei. Întrecerea prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii. Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare. Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi la elevii cu rezultate slabe la învăţătură, crescându-le performanţele şi căpătând încredere în capacităţile lor, siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al acestora. Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează cu metode cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul şcolarităţii elevului, iar din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerinţele la nivelul claselor primare.

23

Capitolul II INFLUENŢA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV 2.1. Jocul în relaţie cu învăţarea şi dezvoltarea şcolară mică
Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor psihicului. Efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură. Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esenţial pentru dezvoltarea personalităţii lui şi că prin joc se dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază. Scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau aspiraţiile copilului. Prin atingerea scopului, se restabileşte echilibrul vieţii psihice. Importanţa locului pe care-l ocupă jocul în viaţa copilului este dată de faptul că jocul satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei copilului. Prin joc copilul ajunge să cunoască realitatea socială, deprinde modele de conduită şi reflectă la comportamentul propriu şi al celorlalţi. Jocul are rol terapeutic pentru cei care nu au dezvoltată iniţiativa şi curajul de a intra în competiţie. Prin joc, copilul se eliberează de timiditate şi intră cu toate forţele în acţiune. Nu se mai teme aşa de tare de critica celorlalţi, deoarece personajul poate spune orice, iar reproşurile nu i se adresează lui personal, ci personajului. Prin joc se pot fortifica, întări voinţa şi atenţia. Complexitatea dezvoltării psihice în această etapă conferă şcolii un rol special. Fără a subestima importanţa mediului familial, care rămâne considerabilă, rolul activităţii şcolare este hotărâtor. Jocul din perioada preşcolară se schimbă în perioada şcolară mică şi se transformă în joc didactic. El este cel care îmbină elementele distractive cu cele de muncă, de învăţare.

24

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri. Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul, spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii. Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimillare, fixare şi consolidare a cunostinţelor, iar datorită caracterului său formativ influenţează dezvoltarea personalităţii copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educaţie intelectuală care pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale şcolarului. El este folosit pentru cunoaşterea realităţii pe o cale mai accesibilă deoarece copiii descoperă unele adevăruri noi pentru ei, angajându-se în eforturi de gândire ce le oferă satisfacţii. Ei sunt participanţi nemijlociţi la propia formare şi, antrenaţi în joc, ei sunt capabili să depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date. Totodată, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecăţii, memoriei, atenţiei, spiritului de observaţie, la cultivarea obişnuinţei cu munca intelectulală şi cea independentă. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului.

2.2. Influenţele jocului asupra dezvoltării proceselor psihice la şcolarii mici
Pentru micii şcolari, jocul didactic constituie stimulentul principal al dezvoltării psihice, având un rol deosebit de important în pregătirea acestora pentru şcoală şi pentru integrarea lor socială. Prin joc copilul îşi afirmă personalitatea, calităţile sale psihice, voinţa, inteligenţa, gândirea.

25

rapiditatea conectărilor şi a deconectărilor de la un aspect la altul. afectivă. găsirea mai multor soluţii la o problemă dată. gândirea. întrucât el face trecerea de la etapa acţiunilor practice spre cea a acţiunilor mentale. Este activitatea care dă specific personalităţii. organele de simţ ale copilului sunt dezvoltate sub aspect anatomo-morfologic aproape la nivelul adultului. dezvoltă atenţia. prezentate într-o formă mai puţin diferenţială la nivelul palierelor inferioare”. El favorizează apariţia şi dezvoltarea posibilităţilor de învăţare sistematică şi a celor de muncă. şi faptului că. materialele intuitive atractive. Prin desfăşurarea jocului didactic se produc schimbări în conţinutul şi structura proceselor cognitive. cu toate funcţiile psihice. exprimarea verbală. angajându-l total pe şcolar. Activitate complexă. stimulându-i dezvoltarea şi efortul de perfecţionare. Micul şcolar are aceeaşi capacitate ca şi adultul de a primi informaţii. spiritul de observaţie. după cum afirmă J. dar posibilitatea de prelucrare a datelor este mai puţin dezvoltată la el datorită.educative. paşii de înţelegere efectuaţi corespunzător. înfrângerile şi va gusta satisfacţiile victoriei. spre deosebire de adult acesta nu beneficiază de o experienţă anterioară suficientă şi nici de un limbaj corespunzător. printre altele. Asimilarea unor cunoştinţe noi se bazează pe experienţa anterioară a copilului.Este cunoscut faptul că la începerea şcolarităţii. Piaget. Capacitatea de percepere. pe „reorganizarea şi recombinarea unor elemente vechi. la această vârstă copilul manifestă o curioziotate senzorială care constituie un sprijin preţios pentru desfăşurarea activităţii instructiv. În schimb. Aceste jocuri constituie un mijloc de a stimula creativitatea şi independenţa gândirii. Intensa solicitare a gândirii impusă de desfăşurarea jocului didactic acţionează asupra operativităţii ei generale nespecifice tot atât de mult cât acţionează asupra celei specifice. imaginaţia. jocul didactic angajează fiinţa umană în integritatea sa. Flexibilitatea proceselor gândirii se exprimă în uşurinţa trecerii de la un mod de rezolvare la altul. creându-se astfel „raţionalizarea” înţelegerii lumii vii şi a vieţii. etc. Aceasta implică activitatea senzorială. Prin jocul didactic. intelectuală. pe actualizarea informaţiilor de care acesta dispune sau. elevul se va obişnui să suporte cu demnitate eşecul. Desfăşurarea jocului didactic captează şi menţine atenţia elevului care este solicitată fără efort atunci când acesta consideră lecţiile interesante. reprezentare şi operare cu 26 . lipsa inerţiei.

Competiţiile prea puternic asimetrice creează dificultăţi educative. a spritului de iniţiativă. elevul încercând să surprindă succesiunea logică a verigilor unei probleme. apărând apoi competiţia. la dezvoltarea limbajului şi a relaţiilor interpersonale. în general vor să facă mai uşoară sarcina celor care îi ajută. devenind astfel o trăsătură centrală morală a personalităţii. Cooperarea este o altă sursă de trăsături noi de caracter. Aceste trebuinţe sunt satisfăcute de organizarea jocurilor didactice pe grupe de elevi. Cooperarea se manifestă cu naturaleţe în cadrul grupului. Aceasta organizează competiţia astfel încât cea din urmă să fie foarte valoroasă. Ca valori ale jocului putem enumera: . Relaţiile apărute în grup contribuie la o mai bună socializare a micului şcolar. În ceea ce priveşte afectivitatea.figuri şi relaţii este redusă la şcolarul mic. Există numeroase probleme ale efectelor competiţiei asupra caracteristicilor personalităţii pe care le angajează şi dezvoltă. are sarcini precise pe care trebuie să le ducă la bun sfârşit. Competiţia cu egali este stimulatoare. şi. ceea ce înseamnă deja o autodepăşire. care nu înseamnă numai ajutor acordat de cei mai buni celor mai puţin buni. El delimitează datele cunoscute şi verifică mintal unele dintre soluţiile întrevăzute. ci şi trăsături de caracter generate de acestea.perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor. promptitudinea. Ea generează întrajutorarea. Astfel sunt hărnicia. o formă de comunicare şi de ajustare conştientizată a metodelor pe care le cunosc şi care s-au dovedit folositoare în munca şcolară. Cooperarea între elevi egali ca posibilităţi poate fi mutuală sau organizată. În perioada şcolară mică se dezvoltă nu numai atitudini faţă de muncă şi învăţare. care este foarte important. capacitatea de a învinge obstacole curente şi mai ales simţul datoriei.dezvoltarea spiritului de observaţie. la această vârstă capătă pondere nivelul trebuinţelor de apartenenţă şi de afirmare. Micul şcolar se simte bine ştiind că aparţine unui grup în care are un rol bine determinat. Asumarea responsabilităţii şi luarea unor decizii contribuie la dezvoltarea caracterului şi a personalităţii şcolarului. ci şi o formă de învăţare a celor ce oferă ajutor. La baza apariţiei primelor imagini sau variante de rezolvare a problemelor este intuiţia. . 27 . Cei ce primesc ajutorul simt securitatea ce se creează întotdeauna în relaţiile sociale pozitive. Acesta are proprietatea de a iradia spre toate formele de activitate.

putere de stăpânire.realizarea corectă a sarcinilor. jocuri de construcţie. . de-a doctorul.jocuri de manipulare – a materialelor mărunte. pregăteşte individul pentru viaţa de adult. putem spune.influenţarea comportamentului copiilor. .folosirea limbajului. . . a bilelor. . .disciplină.respect pentru ceilalţi.jocuri logice. care fac copiii să înveţe o conduită civilizată.dezvoltarea spiritului de echipă. exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare. . mai ales prin intermediul regulilor. 2. Jocul didactic-modalitate de învăţare şi educare 28 . de-a zidarul. .. . Jocul didactic constituie o eficientă metodă de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei superioare din partea elevului. Jocul. .respectarea anumitor reguli.jocuri sociale – de-a şoferul. de-a vânzătorul.jocuri imitative – prin care copilul imită cele întâmplate în realitate sau ceea ce el ar fi dorit să se întâmple: de-a poliţistul. cătărări. . Există mai multe tipuri de jocuri: . a spiritului de competiţie.3. .critică şi cooperare.jocuri motrice – alergări.exersarea atenţiei şi a imaginaţiei. maşinuţelor etc. a beţişoarelor.comunicare. Orice joc implică: . a păpuşilor.. .

de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase. o bună parte din timp este rezervată şcolii. activităţii de învăţare. jocuri sportive. .după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive. jocul rămânând o problemă majoră în prioada copilăriei. în general. în viaţa copilului începe procesul de integrare în viaţa şcolară. În programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum şcoala. tactile). . Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-învăţare-evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă. motorii. . Modalităţile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect şi cu desfăşurare sistematică. în mod special.după conţinutul instruirii: jocuri matematice. la reflectarea evenimentelor vieţii sociale”(Elkonin). jocuri de observare. vizuale. în anumite momente ale evoluţiei sale ontogenice. care devine o preocupare majoră.de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile.de la jocurile fară subiect spre cele cu subiect. jocuri muzicale. 29 . jocuri de dezvoltare a limbajului. De la această vârstă. -de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate. ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale multilaterale. Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales în învăţământul preşcolar şi primar. Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţare în care predomină acţiunea didactică simulată. orientate astfel: “.Odată cu împlinirea vârstei de 6 ani. . . Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcţii de dezvoltare. jocuri literare/ lingvistice.Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finălităţile adaptive de tip recreativ proprii activităţii umane. jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive. schimbări care nu diminuează însă dorinţa lui de joc.

aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor. jocuri-ghicitori. .regulile jocului. jocuri de gândire.este constituită din cunoştinţele anterioare ale copiilor. de recunoaştere. .poate să apară sub forma unei probleme de gândire. în care se manifestă isteţimea. jocuri de limbaj. anotimpuri.acţiunea de joc. răbdarea. jocuri protocolare. jocuri pe bază de întrebări. jocuri orale. Prin joc. Pentru a atinge aceste scopuri. jocuri de orientare.decurge din însăşi denumirea ei.conţinuturi. Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice. jocuri pe calculator. istorice. . Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive: . jocuri de observaţie. ghicire. etc. îndrăzneala. spontaneitatea. .după formă de exprimare: jocuri simbolice. 30 . jocuri de imaginaţie. elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri. jocuri de creaţie. etc. datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat. jocuri cu reguli inventate.. reprezentări matematice. jocuri de memorie. jocuri de atenţie. Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă.după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin tradiţie. . jocuri spontane. comparaţie. acestea dobândind un alt caracter. intenţia principală a jocului nu este divertismentul. animale. jocuri pe bază de fişe individuale. inventivitatea. să le consolideze cunoştinţele. Prima latură -conţinuturi. reconstituire. de fiecare dată altele. rezultat din încercarea puterilor. A treia latură -regulile jocului. făcându-l mai atractiv. cunoştinţe ce se referă la plante.după competenţele psihologice stimulate: jocuri de mişcare. denumire. jocuri de sensibilizare. îşi pot antrena capacitatea lor de a acţiona creativ. În acest caz. Cea de a doua componentă a jocului -sarcina didactică. jocuri conceptuale. jocul didactic trebuie să fie instructiv.după resursele folosite: jocuri materiale. .sarcina didactică. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut. ci învăţătura care pregăteşte copilul pentru muncă şi viaţă. initiaţiva. jocuri de cuvinte încrucişate.

. pot fi grupate după obiectivele urmărite şi tipul lecţiei.încheierea jocului. .să creeze momente de relaxare. . să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare. Indiferent de modul de folosire. . inventivitatea. În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat. de odihnă.să se folosească atunci când copiii dau semne de oboseală. Metodica desfăşurării unui joc didactic cuprinde: . 31 . sistematizare. jocurile didactice. acesta devine un procedeu didactic. devin metode de instruire. să-şi cultive iniţiativa. iar după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare. flexibilitatea gândirii. . . atractiv.introducerea în joc. jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare. . asimilare. Dacă vin în completarea lecţiei. întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi.să fie variat.să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul lecţiei desfăşurate. iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii.executarea jocului. jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial psihic. . Ultima latură -acţiunea de joc. După obiectivele urmărite.să antreneze toţi copiii în activitatea de joc. Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întâmplare. în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor. ghicire. spiritul de cooperare şi de echipă. recuperare a cunoştinţelor. mijloc de consolidare. Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii.Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace. cum să rezolve problema respectivă. surprize.să fie pregătit de învăţător în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit. În aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiţii: .jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile lecţiei.cuprinde momente de aşteptare. .complicarea jocului.

dau posibilitatea elevilor să-şi dezvolte vocabularul. 32 . Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învăţare ne va demonstra că: . . . temeinic.să fie repartizate. . creativitatea se formează de timpuriu.randamentul orei este mai mare. să fie conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate. . întrecerea. . sarcinile didactice având caracter progresiv.să nu fie prea uşoare.să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă.prin jocuri îi putem cunoaşte pe copii mai repede şi mai bine. . etc. rutina. .să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale elevilor.iniţiativa copiilor creşte. activ.prin varietatea lor. corecte. stereotipia.activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ.să nu se facă abuz de joc. . în joc devine mai curajos. comunicarea devine mai permisivă. . de judecată. în diferite secvenţe.jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai uşor cum gândesc elevii şi de a modela logica gândirii lor.să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise.activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei.independenţa. sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a preîntâmpina rămâneri în urmă la învăţătură. . ele dezvoltă spiritul de observaţie. nici prea grele.regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către elevi . Elementele de joc: ghicirea. surpriza. prin crearea unor situaţii-problemă. . precise. . .indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare. de analiză.după caz. . verificarea cunoştinţelor făcându-se în mod plăcut. mai degajat. încât procesul de învăţare să se transforme în joc şi să fie luat ca atare. după caz. creează stări emoţionale care întreţin interesul şi dau un colorit viu activităţii. . mişcare.. stimulator şi dinamic. .gândirea elevilor este mereu solicitată şi astfel în continuă formare. înlătură monotonia.

conducând la evitarea plictiselii.toate metodele active de educare a copiilor mici să furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca jucânduse.’’ Ca mijloc instructiv. Dorinţa de a rezolva orice problemă de tip rebusist intensifică interesul pentru studierea disciplinelor necesare în soluţionarea cerinţelor date şi astfel rebusul ajută la dezvoltarea intelectuală a elevului. poate fi folosit şi ca metodă/mijloc de învăţare şi evaluare sau procedeu în cadrul unei metode. voinţa. 33 . rebusul poate fi folosit cu succes în captarea atenţiei pe tot parcursul activităţii didactice. În acelaşi timp însă. ineditul joc dezvoltă procese psihice ale elevului: gândirea. de adulţi. un joc al inteligenţei . el susţine că . rebusul şcolar îl face pe micul participant ca prin rezolvarea diferitelor rebusuri şcolare să se simtă şi el mai aproape de fraţii mai mari. la consolidarea şi la valorificarea lor creatoare. Rolul regulii este acela de a păstra structura şi desfăşurarea jocului. Folosirea rebusului printre elementele de sprijin ale învăţării este importantă prin faptul că poate interveni stimulativ o dată cu creşterea curbei oboselii. limbajul. atenţia.Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul lecţiilor din toate ariile curriculare iar măiestria învăţătorulul va duce la rezultate deosebite. dezinteresului. Fiecare rebus are un obiectiv al său.rebusul şcolar . teoretic acum. memoria. ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care. Este un mijloc de educaţie indirect. dar mă voi opri în acest material la prezentarea unui joc. contribuie. rămân exterioare inteligenţei copilului. e adevărat. Privit ca un frate mai mic al rebusului şi ruda cu integramele atât de gustate în zilele noastre. Relevând legatura dintre joc şi munca copilului.. o structură şi reguli sub forma unor succesiuni ordonate. fără aceasta. creativitatea. Lista jocurilor folosite în cadrul activităţilor este vastă. Mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului. Jean Piaget a pus în evidenţă aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului. rebusul. ce poate fi folosit la toate disciplinele. De aceea. Jucătorul trebuie să accepte şi să realizeze ordinea structurală a jocului. prin rezolvarea sarcinilor didactice. la exersarea deprinderilor. bine pregătit şi organizat.

Rebusul oferă învăţătorului posibilitatea observării comportamentului elevului la nivelul tuturor componentelor personalitatii. Una dintre cele mai puternice structuri motivaţionale ar fi starea de curiozitate ce se manifestă în dorinţa rapidă de a rezolva rândurile orizontale ale rebusului. Rebusul şcolar contribuie. succesul şcolar se raportează la totalitatea elevilor. stimulativ asupra elevului. să-şi indeplinească cât mai bine şi mai repede sarcina dată.evaluarea-măsură în care sunt îndeplinite obiectivele activităţii didactice. spre a descoperi cuvântul (cuvintele) de pe verticala A-B. corelează potrivit cu performanţă şcolară. . afectivitatea. trăsături de personalitate. de a deveni. Astfel. orice învăţător. . Reprezentanţii teoriei intelectualiste învăţării (Bruner. De aici.). un capitol etc. trebuie să-şi precizeze dinainte: . .finalitatea urmărită (memorare.modul de evaluare (oral. dacă am promite elevilor din clasă că cei ce vor termina primii exerciţiile date spre rezolvare vor primi ca recompensă un rebus interesant. test). deoarece în rezolvarea rebusului elevul depune efort voluntar şi rezolvă motivat de bucuria succesului o multitudine de probleme.conţinutul urmărit (o lecţie. . De ce să nu recunoaştem că. într-o bună măsură. Rebusul şcolar sprijină succesul şcolar prin: . transfer. aceştia s-ar grăbi. 34 .cunoştinţele însuşite. ci în a găsi metode şi mijloace potrivite pentru aceasta. atât în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică. în care este implicată inteligenţa. capacităţile intelectuale. Dar pentru aceasta. Succesul are un efect mobilizator. rezultă că adevărata problemă a succesului şcolar nu constă în a stabili dacă un elev este apt sau nu să obţină rezultate vizate de şcoală. cât şi dezvoltarea capacităţii de a se instrui. temperamentul. aplicare. la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare şi combaterea insucceselor. în realizarea sau folosirea rebusului. Galperin) apreciază că orice elev poate asimila un conţinut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu aceştia.modul de realizare (individual sau în grup). abilităţile de aplicare a cunoştinţelor în rezolvarea unor probleme. creaţie). chiar şi cei cu un ritm mai lent. caracterul. scris. cu satisfacţia în muncă şi cu dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult.

folosinduşi toate cunoştinţele căpătate în şcoală. unde poate fi folosit rebusul şi mai ales. Pentru obţinerea acestor rezultate învăţătorul trebuie sa fie un mare « meşter » în a şti când. Influenţele jocului didactic asupra sarcinilor învăţării Jocul didactic are un conţinut şi structură bine organizate. rol important capătă latura instructivă. completare la tema cercului. la orice vârstă şcolara mică. pentru a fi rezolvat sau solicitat ca o creaţie. La cercurile de specialităţi: limba româna. Se pot organiza diverse concursuri literare şi istorice cu ocazia propuse. istorie. oferind şi posibilitatea organizării unor concursuri şcolare distractive şi instructive. geografie. au un conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu. pentru care copiii. în momente diferite ale lecţiei. în verificare.4. se desfăşoară după anumite reguli şi la momentul ales de adult. transferul acestora. Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ. ştiinţe se poate folosi rebusul ca auxiliar. iar prin sarcina dată. de orice vârstă şcolară au o mare satisfacţie când reuşesc să le rezolve. subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice. ca şi cele din cultura lor generală. să fie un creator de astfel de jocuri. În concluzie. au ca punct de plecare noţiunile dobândite de elevi la momentul respectiv. la multe discipline din învăţământul primar. ca moment distractiv sau ca un exerciţiu de creativitate. de către orice elev cu posibilităţi normale de învăţare. rebusul şcolar poate fi folosit în orice tip de activitate şcolară (lecţie. evaluare. cerc. unde rebusul şcolar se poate folosi. potrivit temei deopotrivă educative şi 2.Rebusul şcolar poate constitui obiectivul activităţii unui cerc de elevi. creativităţii şi a tuturor sărbătoririi. elementele de distracţie nefiind mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. personălităţi. aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze 35 . sub directa lui supraveghere. dezvoltarea proceselor psihice şi intelectuale. comemorării unor date. consolidare. dezvoltarea personalităţii copilului. concurs). Rebusul şcolar poate fi folosit în scopuri diferite: îmbogăţirea cunoştinţelor. cum. fixarea.

de particularităţile individuale. Chiar dacă este un joc didactic.diverse soluţii de rezolvare. + prin crearea atmosferei atractive de desfăşurare a jocului se dezvoltă la copii interesul şi motivaţia pentru activitatea de învăţare. . potrivit capacităţilor lor individuale. + prin intermediul elementelor de joc transpune pe copil în lumea jocului. care se constituie în elemente de susţinere a situaţiei de învăţare. + foloseşte material didactic variat. + sarcina didactică să se refere la ceea ce trebuie să facă în mod concret copiii în timpul jocului pentru a realiza scopul propus.să stârnească o reală plăcere copiilor. + foloseşte un conţinut matematic prezentat într-o formă accesibilă şi cât mai atractivă. diferite de cele cunoscute. dar şi de nivelul de vârstă. adecvat conţinutului. pe posibilităţile de stimulare a capacităţilor intelectuale şi afectiv-motivaţionale implicate în desfăşurarea acestora. + jocul didactic orientează activitatea de învăţare într-o formă plăcută. accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui. una care să aibă rol organizatoric.să ţină cont de capacitatea de înţelegere a copiilor. + diminuează rigiditatea activităţii de învăţare făcând-o atractivă . cultivând la copii curajul şi încrederea în forţele proprii. + foloseşte elemente de joc strâns împletite cu sarcina didactică. 36 . dar şi imaginaţia. antrenând copiii la o activitate susţinută de un caracter de seriozitate totuşi. + prin regulile jocului şi prin modul de rezolvare a acţiunii formează la copii conştiinţa disciplinei.fiecare joc să aibă cel puţin două reguli: una care să traducă sarcina didactică într-o acţiune concretă. Orice exerciţiu sau orice problemă poate deveni joc didactic dacă: + formulează un scop prin raportare la obiectivele specifice fapt ce va determina finalităţi funcţionale jocului. + prin conţinutul şi sarcinile propuse antrenează intens operaţiile gândirii. + formulează o sarcină didactică legată de conţinutul şi structura jocului. este totuşi un joc şi de aceea pentru reuşita lui trebuie să respecte câteva reguli: . + utilizează reguli de joc cunoscute anticipat .

potrivit condiţiilor interne sau externe necesare execuţiei lui. . Pronind de la aceste particulariţi ale şcolarului mic.respecta particularitaţile de vârstă ale elevilor.înlesneşte participarea activă la însuşirea cunostinţelor. .. formează deprinderi de lucru corecte şi rapide şi asigură însuşirea mai rapidă. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului. În folosirea jocului cu şcolarii mici se reflectă şcoala. succesul. în final.dezvoltă spiritul creator şi de obeservaţie. Învăţarea prin joc va rămâne o componentă importantă a învăţământului primar din mai multe motive: . . jocul didactic este ridicat la rang de principiu mai ales la clasele I şi a II-a. 37 . Se asigură totodată adaptarea copilului la munca şcolară. atenţia. disciplina şi spiritul de ordine în desfăşurarea unei activităţi. sinteza şi comparaţia. să fie actori.formează deprinderile de a munci corect şi rapid. vor pregăti treptat pe omul de mâine. dezvoltă spiritul de iniţiativă şi independenţa în muncă. relaxante. lumea şi viaţa şi reflexul lor cognitiv şi moral. perecum şi cel de echipă.uşurează însuşirea şi consolidarea cunostinţelor.copiii să participle activ.să se dea cât mai puţine explicaţii. copiii să fie puşi să lucreze ceva concret. . Prin joc se pot exercită cele mai complexe şi mai importante influenţe formative şi se înregistrează seria de transformări cantitative şi calitative necesare.dezvoltă sipritul de iniţiativă şi independenţă în muncă. introducându-l treptat pe copil în practica învăţării şi a muncii în genere. mai temeinică şi mai plăcută a unor cunoştinţe relativ aride pentru această vârstă. . atenţia. angajarea pentru învingerea greutăţilor. cadrul didactic ar trebui să aibă permanent în atenţie conţinutul şi structura jocului. Pentru a stabili unele sarcini de învăţare. . disciplina şi ordinea în desfăşurarea unei activităţi.conţine elemente distractive. ori consolidarea acestora. Acceptarea şi respectarea regulilor de joc îi determină pe copii să participe la efortul comun al grupului din care fac parte. precum şi spiritul de echipă. .antrenează operaţiile gândirii elevillor: analiza. . nu spectatori. Jocurile didactice matematice antrenează operaţiile gândirii. respectarea exemplară a regulilor de joc şi. dar şi accesibilizarea unor cunoştinţe mai aride sau mai abstracte.

5. . Un rol foarte important în jocurile matematice îl are activitatea conştientă. . să cunoască metodele ştiinţifice de demonstraţii şi control. În predarea matematicii la ciclul primar.după momentul folosirii în cadrul lecţiei ca formă de bază a procesului de învăţământ: . Conceptul de joc didactic matematic Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea urmăreşte obiective de pregătire intelectuală. generând o motivaţie secundară dar stimulatorie constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accelerat al muncii şcolare. să exprime judecăţi şi raţionamente variate într-un limbaj simplu. Aceste jocuri se pot organiza frontal sau pe echipe şi mai rar individual. jocurile au o mare valoare formativa şi sunt necesare în studiul diferitelor noţiuni matematice pentru accesibilizarea acestora. folosirea unui limbaj matematic adecvat.jocuri în completarea lecţiei.jocuri didactice matematice pentru însuşirea numerelor naturale. Ţinând cont de sarcinile şi scopurile urmărite jocurile didactice matematice se clasifică în: . dar mai ales în consolidarea deprinderilor de calcul oroal şi scris. .jocuri ca lecţie completă. orientare spaţială şi de geometrie. Jocurile matematice pun elevul în situaţia de a descoperi soluţii noi şi chiar originale. 38 .jocuri dicatice matematice pentru însuşirea operaţiilor matematice. 2. . . Ei învaţă în aceste clase să prelucreze cunoştinţele dobândite şi să le verifice. Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora. suplă.jocuri logico-matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre mulţimi.Scopul jocului este acela de a-l înarma pe copil cu un aparat de gândire logică. punând bazele edificiului pe care-l vor ridica în clasele următoare.după conţinutul capitolelor: .jocuri didactice matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre culori. În clase primare elevii capătă idei asupra ştiinţelor matematice. polivanetă care să-i permită să se orinteze în probleme realităţii înconjurătoare.

Aceste jocuri pe care Buhler le numeşte jocuri funcţionale.afirmarea cutărei sau cutărei funcţii noi. care sunt cele mai caracteristice activităţi ludice. Să le analizăm critic şi să căutăm să clarificăm natura şi esenţa jocului copilului. copilul dă din mâini şi picioare şi se bucură. Tocmai în perioada de manifestare plenară a activităţilor ludice. După K. Copilul simte nevoia să se afirme. a personalităţii în formare. Noi vom restrânge conceptul de joc la formele folosite de copilul preşcolar şi şcolarul mic. le găsim atât la oameni cât şi la animale: pisoii se joacă cu hârtie de-a prinsul şoriceilor. Gros. să obţină performanţe superioare altora. Ele însă. La această vârstă. jocul nu are numai rolul de a pregăti noua generaţie pentru acele acţiuni de care va avea nevoie la maturitate ci şi acelea de a procura organismului stimulanţi necesari organelor şi mai ales sistemului nervos. Aceste teorii care pun accentul pe rolul jocului în dezvoltarea psio-fizică a copilului. ci afirmarea subiectului însuşi cu prilejul unei activităţi sau a alteia”. de ce jocurile lor iau anumite forme şi au anumite conţinuturi bine determinate? Pentru asemenea explicaţii există o multitudine de teorii care încearcă să lămurească problema.apare o activitate ludică de un tip nou pe care animalul o ignoră cu totul. nu pot explica toate caracteristicile jocurilor. uneori chiar să se încaiere. Îi place să lupte. în orice caz să se întreacă. mai ales când este vorba de prima copilărie. aceste jocuri sunt exerciţii pregătitoare in vederea activităţilor vitale de mâine (teoria exerciţiului pregătitor). De la început trebuie să facem observaţia că jocul ia forme diferite şi poate cuprinde în sfera sa acţiuni cu totul diferite. cum ar fi mişcarea unui zurgălău de către un copil în leagăn şi jocul de şah al adultului. iezii se bat cap în cap.. iar după Car susţinătorul teoriei exerciţiului suplimentar. 39 . mişcă o sunătoare şi ascultă cu interes sunetele. aşa cum arată psihologul român Ursule Şchiopa. atestă faptul că jocul are un rol în dezvoltarea potenţelor fizice şi psihice. care ne interesează în mod deosebit în această lucrare: Jocul nu mai înseamnă de acum înainte . sunt confirmate de realitate.Ca să putem valorifica resursele instructiv educative ale jocului. adică să răspundem la întrebările: de ce se joacă copiii. să-şi manifeste forţa şi superioritatea eului. cea preşcolară şi şcolară mică.. trebuie să analizăm esenţa mecanismului său de natură bio-psiho-socială. afirmă Jean Chiteau . să-şi dezvăluie potenţele. La copilul mic găsim jocuri care sunt simple exerciţii funcţionale. activitatea prin care copilul îşi afirmă potenţiale. Vom căuta să conturăm în continuare caracteristicile acestui tip de joc. Faptul că toţi copiii se joacă şi jocul ia anumite forme bine determinate. îşi demonstrează propria sa valoare”.

romancierul. Carr. ar avea un rol purificator. În jocurile lor copiii copiază activităţile sociale ale adulţilor (spală rufele păpuşii.). Jocul este o activitate serioasă. de asemenea o caracteristică a jocului. Toţi cei care crează. cum se întâmplă în prima copilărie sau la maturi. căci copilul îşi dă seama care e realitatera şi care este lumea jocului. sau vrea să realizeze lucruri ce depăşesc puterea lui. proiectarea. Copiii se întrec să lucreze mai bine. există această evadare a copilului într-o lume fictivă. Prin această seriozitate jocul se apropie de învăţătură. etc. care proiectează o realitate nouă. De altfel fuga în afara realităţii nu este totdeauna o evadare. în care există un grad mai mare de manifestare după voia copilului. în conformitate cu cerinţele actuale ale societăţii. Unii psihologi socot. 40 . Prin ea copilul se pregăteşte pentru muncă şi pentru viaţă. anticiparea este. conduc automobilul. După Trend. evadează într-o lume aparte. băţul e cal sau puşcă. Nu e vorba de o iluzie totală. etc. pentru o mobilizare a capacităţilor elevilor prin joc.)şi în acest mod se pregătesc pentru viaţă. jocul este un fel de supapă de siguranţă prin care copilul se descarcă de anumite porniri reprobate de societate. în vederea dezvoltării gândirii matematice. face o demonstraţie netă între lumea creată de el pe care o admite convenţional în cursul activităţii ludice şi cea reală (păpuşa e copil. îşi poate manifesta şi contura mai bine personalitatea. inventatorul şi aşa procedează copilul în joc..Pe această caracteristică mizăm la şcoală. de aceea poate fi lesne integrat în lecţiile de matematică. ci oarecum voită. imitînd activităţile maturilor. De aceea observăm că adeseori copiii se supără dacă regulile nu sunt respectate. prin imitaţie. Probabil în această lume fictivă. cathartic. care presupune osteneală. este o altă caracteristică importantă a jocului pusă în avidenţă de Vigotald. care rămâne totuşi secundar faţă de cel funcţional şi de integrare socială. Copilul nu se joacă numai pentru a se amuza sau pentru o plăcere senzuală. să-şi afirme capacităţile legate de rezolvarea problemelor. Aşa face arhitectul. că. cu reguli severe. Adler. Putem spune deci că. Totuşi jocul n-ar fi joc dacă s-ar caracteriza numai prin seriozitate. În joc copilul se desprinde de realitate. . Asimilarea experienţei sociale. iar jocul nu este luat în serios. Nu putem nega în acest rol al jocului.Principalul în joc îl reprezintă situaţia imaginară’’. convenţională. se refugiază într-o lume închipuită a ideilor.

Uneori activitatea poate să înceapă printr-o scurtă discuţie cu efect motivator. Există jocuri didactice matematice în care materialul poate fi împărţit elevilor după explicarea jocului. organizarea şi desfăşurarea lui metodică. Proiectarea. În general. Realizarea jocului didactic presupune mai multe etape: pregătirea jocului. fixarea regulilor. executarea jocului. 41 . prezentarea materialului. de modul în care se asigură o concordanţă deplină între toate elementele ce-l definesc. materialul se distribuie la începutul activităţii de joc pentru ca elevii intuind în prealabil materialele didactice necesare vor înţelege mult mai uşor explicaţia legată de desfăşurarea jocului. desfăşurarea jocului. complicarea lui pentru introducerea de noi variante (dacă este cazul). Organizarea jocului didactic matematic constă în împărţirea corespunzătoare a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului şi chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfăşurare a jocului. încheierea cu aprecierile necesare. alteori introducerea se poate face printr-o scurtă expunere care să stârnească interesul şi atenţia elevilor. explicarea şi demonstrarea regulilor jocului. anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia. Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcţie de tema jocului. a materialului necesar.CAPITOLUL III METODOLOGIA ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC LA CLASELE I – IV 3. Desfăşurarea jocului include şi la mai multe sarcini: introducerea în joc. În alte jocuri. organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic Reuşita unui joc didactic este condiţionată de proiectarea.1. Distribuirea materialului necesar este o problemă de care trebuie să se ţină seama.

astăzi vom organiza un joc nou. În executarea jocului se ţine cont de faptul că el începe la semnalul conducătorului. îi lasă să acţioneze liber. mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acţiune a elevilor. introducerea nefiind direct obligatorie. reamintind regulile. Anunţarea jocului trebuie făcută în termeni precişi. La început acesta intervine mai des în joc. să precizăm regulile jocului. de stagnare. Atunci când jocul are o acţiune mai complicată se impune o subliniere specială a acestor reguli. Sarcinile ce-i revin învăţătorului în ambele cazuri sunt:     să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat). învăţătorii trebuie să-i facem pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin. să dăm indicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic. asigurând însuşirea lor rapidă şi corectă. să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică. să menţină atmosfera de joc. Astfel noi. conducătorul acordă independenţă elevilor.introducerea se poate face prin prezentarea materialului. Pe parcursul jocului se poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau se pot alterna. Jocul se poate începe şi dacă se anunţă direct titlul. Există două moduri de a conduce jocul elevilor– conducerea directă (învăţătorul având rolul de conducător al jocului). fără să interpreteze rolul de conducător). Fixarea regulilor de multe ori nu se justifică. respectându-se regulile stabilite. şi conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc. De exemplu: „Astăzi vrem să vedem care ştie să calculeze fără să greşească”. de la o lecţie la alta. 42 . fără cuvinte de prisos. în funcţie de regulile jocului. să scoatem în evidenţă cerinţele pentru a deveni câştigători. Pe măsură ce elevii capătă experienţa jocurilor matematice. Se poate începe anunţarea şi printr-o frază interogativă : „Ştiţi ce o să jucăm astăzi? Vreţi să vă spun?” sau alte formule variate astfel ca anunţarea jocului. dând unele indicaţii organizatorice. deoarece se îndeplineşte formal. Se poate folosi de asemenea formula clasică : „Copii. de aceea vom organiza împreună jocul „Hai să socotim!”. Jocul se numeşte „Vreau în căsuţa mea!””. să urmărească evoluţia jocului. să prezentăm conţinutul jocului şi principalele lui etape. să fie cât mai adecvată conţinutului acestuia. evitând momentele de monotonie. Explicarea jocului constituie un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic.

îl organizează în mod independent). În încheierea jocului învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat jocul. Pentru a face activităţi cât mai atractive. Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie şi în orice clasă a ciclului primar. să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina în mod independent sau în cooperare. În esenţa lor metodele şi procedeele îndeplinesc 43 . Calitatea fundamentală a unei metode este eficienţa şi eficacitatea ei. 3. relaţiile dintre ei. asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile primite. pentru a le spori eficienţa. o manieră de aplicare practică a unei metode. să urmărească felul în care se respectă. schimbarea materialului între elevi (pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiaşi joc) complicarea sarcinilor jocului. folosim o gamă variată de procedee în aplicarea fiecărei metode de învăţământ.    Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducera jocului (elevii devin conducătorii jocului. cu stricteţe. să activeze toţi elevii la joc. Metode şi procedee utilizate – generalităţi Metodele de învăţământ sunt tehnici folosite de cadrele didactice în cursul activităţilor de predare respectiv de învăţare de formare a priceperilor şi deprinderilor. introducerea unui material nou. regulile jocului. Procedeele pun în evidenţă o modalitate de lucru. găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe cei timizi. asupra comportării elevilor.2. etc. făcând recomandări şi evaluări cu caracter individual şi general. Fiecare procedeu eficient sporeşte valoarea metodei în care se integrează tot aşa după cum fiecare procedeu lipsit de eficienţă contribuie la deprecierea metodei. să urmărească comportarea elevilor. de dezvoltare în mod armonios a facultăţilor mintale ale preşcolarilor şi şcolarilor. introducerea unui element de joc nou.

consolidarea şi verificarea lor. Ea se foloseşte de obicei în predarea cunoştinţelor în funcţie de conţinutul activităţii care se predă precum şi de particularităţile de vârstă ale copiilor. Algoritmizarea 1. de a facilita înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor. ci se face constant uz de mai multe metode şi procedee integrate în complexe metode cât mai variate. explicaţia. În clasă. Metoda observaţiei 6. Metoda exerciţiului 4. Metoda problematizării 7. Discuţia trebuie să aibă o formă accesibilă. să trezească interesul elevilor.Metoda demonstraţiei – este o metodă importantă folosită pentru transmiterea de cunoştinţe cât şi pentru fixarea. Metoda conversaţiei 5. eficienţa activităţilor depinde nemijlocit de concepţia cadrelor didactice după funcţia pe care o au metodele şi procedeele de învăţământ. Modelarea 9. Metoda demonstraţiei 3. alegerea lor făcându-se în funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor.funcţia de a apropia copiii de conţinutul activităţilor.Metoda expunerii – constă în transmiterea cunoştinţelor noi prin cuvântul învăţătorului. Pentru a putea dobândi un 44 . 2. Îndrumarea şi orientarea. accesibilă copiilor şi întotdeauna însoţită de material didactic. Metoda expunerii 2. astfel încât să-i antreneze şi pe aceştia. Sarcinile instructiv-educative ale procesului de învăţământ pot fi realizate în bune condiţii dacă în desfăşurarea activităţilor se foloseşte nu o singură metodă sau procedeu. Ţinând cont de acestea. expunerea poate fi sub următoarele forme: discuţia. În cadrul jocurilor didactice şi cele logice. în cadrul activităţilor matematice care conţin secvenţe de joc didactic. explicaţia se referă la modul cum sunt prezentate regulile impuse de desfăşurarea jocului. Metoda învăţării prin descoperire 8. Explicaţia în activităţile cu conţinut matematic trebuie să fie scurtă. de experienţa lor de viaţă. se folosesc următoarele metode: 1.

iar în dreptul ei tot atâtea floricele câte ne arată cifra. În utilizarea metodei demonstraţiei combinată cu explicaţia învăţătorul trebuie să folosească materiale didactice cât mai variate. iar în formarea şirului descrescător se începe de la obiectul cel mai mare la cel mai mic ţinându-se cont de formarea exerciţiului de lucru de la stânga la dreapta. de a socoti. Exemplu: Lecţia „Numărul şi cifra 5” sarcina didactică „Aşează în dreptul cifrei atâtea obiecte câte îţi arată ea”. 45 . machete. explicaţia (cu forma ei distinctă-demonstraţia logică) şi demonstrarea se folosesc cu rezultate din cele mai bune ca metode de prezentare. Exemplu: În formarea şirului crescător de la clasa I în „Constituirea unor grupe de obiecte după anumite criterii” se explică şi se demonstrează în acelaşi timp ca suport procedeul de lucru pe bază de material intuitiv stabilindu-se că în formarea şirului crescător se porneşte de la obiectul cel mai mic la cel mai mare. calculator.caracter activ. Şir crescător Şir descrescător 3. fie planşe.Metoda exerciţiului – este metoda care dă posibilitatea copiilor să repete sub diferite forme ţi cu material variat cunoştinţele transmise. În baza efectuării exerciţiilor stă exemplul şi explicaţia învăţătorului. Valoarea unei demonstraţii corecte se răsfrânge direct asupra modului de gândire şi de acţiune a copiilor. Copilul este ajutat ca la suport şi pe bancă să aşeze cifra respectivă. diferite imagini ale obiectelor. deprinderea de a număra. cu aplicabilitatea cât mai variată a procedeelor. această metodă este folosită în momentul predării cunoştinţelor pentru a descrie cât mai amănunţit materialul intuitiv şi procedeul de lucru. copilul fiind pus în situaţia de a rezolva sarcina didactică pe baza materialului intuitiv. prin exerciţiu se asigură formarea deprinderilor de a compara numerele de a le ordona după anumite criterii. şi a stimula învăţarea. de aceea. de a rezolva probleme. filme. ea trebuie făcută cu multă atenţie şi exigenţă. În cadrul activităţilor matematice. descriere şi explicare logică. diafilme. Prin întrebări ca: „Ce cifră aveţi în faţă?” (cifra 5). De asemenea.

Situaţie problemă desemnează o contradicţie. o situaţie conflictuală. Întrebările ce implică conversaţia trebuie să fie simple. gradate. Analiza situaţiei problematice. Arta de apune întrebări. 6. să stimuleze în mod activ gândirea. clare. dacă e vorba de examinări frontale şi într-un ritm mai lent în cazul în care se cer comparaţii.Folosirea cu succes a exerciţiilor este condiţionată de respectarea anumitor cerinţe. El trebuie să aibă idei clare. generalizări. O metodă de creaţie pentru dascăli şi de stimulare pentru copii des întâlnită în activităţile matematice este problematizarea.Metoda observaţiei – trebuie reorientată încât să reclame din partea copilului o activitate independentă şi susţinută de percepere a realităţii. să fie adresate elevilor într-o succesiune logică. precizări. Ea trebuie să devină pentru copii un instrument de pătrundere în intimitatea lucrurilor.Metoda conversaţiei – este metoda care utilizează întrebarea şi răspunsul în scopul însuşirii şi repetării cunoştinţelor. să aibă continuitate şi o durată care să asigure formarea priceperilor. o modalitate de înţelegere a cauzalităţii. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie la îndeplinirea sarcinilor instructiv-educative este necesar ca răspunsurile elevilor să fie corecte.Metoda problematizării – prin această metodă se urmăreşte educaţia intelectuală a celor ce învaţă. Formularea întrebării. Rezolvarea propriu-zisă a problemei. 4. de a stimula cu ajutorul lor participarea activă a elevilor la lecţii şi de a asigura pe această cale însuşirea volumului de cunoştinţe prevăzute de programă cere o serioasă pregătire. precise şi complete. sistematizării şi verificării acestora. a consolidării. să fie variate. Trebuie să se facă deosebire între conceptul de problemă şi cel de situaţie problemă. Întrebarea trebuie adresată întregii clase într-un ritm viu. Când conversaţia este folosită în scopul însuşirii unor cunoştinţe noi poartă denumirea de conversaţie euristică. deprinderilor şi aptitudinilor (lucrările cu caracter creator). 46 . clar formulate. iar când este folosită în scopul fixării şi mai ales al verificării cunoştinţelor i se spune conversaţie examinatoare. 5. de sesizare a realităţilor. Exemplele unei situaţii conflictuale sunt:     Prezentarea situaţiei problematice.

Avem următoarele tipuri de modele: obiectuale. 47 . spre descoperirea de adevăruri noi. dar numai unele sunt plauzibile.Modelarea – ca metodă este definită ca un mod de lucru prin care gândirea copilului este condusă la descoperirea adevărului cu ajutorul modelului. 8. Învăţarea prin descoperire – prin această metodă se urmăreşte informarea elevilor cu tehnica cercetării. Exemplu: Coloraţi atâtea triunghiuri câte arată cifra. Pot fi date elevilor spre rezolvare probleme care solicită independenţa şi flexibilitatea gândirii. prin efort propriu.-. materiale din natură. determinate şi de specificul obiectului de învăţământ. tabla magnetică. Din toate acestea Ionel a luat 6 creioane. simbolice. Ca exemple de modele obiectuale avem: flanelograf. Prin această metodă activitatea intelectuală şi fizică a elevilor este stimulată la maximum şi este orientată spre cercetare creatoare. 7. Scrieţi în pătrăţel atâtea liniuţe câte obiecte are mulţimea: Elevii emit multe ipoteze. semnele (+. Exemple de modele simbolice: cifrele. Exemplu: Pe bancă sunt 3 creioane albastre şi 7 creioane galbene. Câte creioane albastre şi câte galbene a putut lua Ionel? Astfel de probleme solicită gândirea ducând la dezvoltarea supleţei şi mobilităţii acesteia.=). Învăţarea prin descoperire se prezintă sub diferite aspecte. cu obişnuinţa de a rezolva singuri.Studiul aritmeticii oferă multe posibilităţi pentru o instruire problematizată. figurative. dar şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. Utilizarea lor depinde de tactul învăţătorului. Cadrul didactic trebuie să-i obişnuiască treptat pe copii să facă propuneri inteligente. figuri geometrice. probleme noi.

etc. Însuşirea algoritmilor îl ajută pe elev să gândească uşor procedeul adecvat de a rezolva problemele noi. întristare) şi îşi formează trăsături de voinţă ca: hotărârea. Exemplu: . Elevii mici îşi însuşesc un număr însemnat de algoritmi necesari în munca lor intelectuală : să facă o adunare. Ultimele două dau randament mai mare după vârsta de 10 ani când gândirea elevilor intră în studiul operaţiilor formale. să ştim precis dacă aceştia şi-au însuşit cunoştinţele anterioare. modele sau scheme de desfăşurare a unor activităţi intelectuale. Ei învaţă să gândească. elevii emit ipoteze şi apoi le verifică.Uneori se procedează inductiv mai ales la elevii de vârstă şcolară mică. Sunt şi cazuri când descoperirea de noi cunoştinţe este rezultatul unor raţionamente de tip ipotetic-deductiv. bucurie. când i se cere într-o problemă să împartă două numere el se foloseşte de algoritmul însuşit (regula împărţirii). Ajutaţi. să ştim care sunt greutăţile tipice de care se vor izbi. să formuleze ipoteze plauzibile să ia atitudine faţă de opiniile altora. Un algoritm este un procedeu bine determinat de a rezolva o problemă tipică. Folosirea acestei metode influenţează pozitiv atât activitatea intelectuală. alteori învăţarea prin descoperire este de tip deductiv. perseverenţa. răbdarea. Învăţarea prin descoperire dezvoltă capacitatea de adaptare la situaţii noi. să citească o hartă. Algoritmi se pot prezenta sub diferite forme: reguli de calcul. cât şi pe cea afectivă şi voluntară. formule de operaţi. Algoritmul îndrumă rezolvarea de probleme. 48 .La demonstraţii din domeniul geometriei în clasa a IV-a este posibil ca elevii înşişi să ajungă la redescoperirea unor dezvăluiri. speranţă. Exemplu: după ce elevul a învăţat regula de împărţire a două numere şi şi-a format deprinderea respectivă. instrucţiuni tip. Când organizăm activitatea de cercetare este necesar să proporţionăm greutatea acesteia cu posibilităţile de rezolvare ale elevilor. dar totodată trăiesc cu intensitate stările afective provocate de rezultatele activităţii lor (încredere. ei pot „descoperi” definirea corectă a unor patrulatere sau regula pentru aflarea ariei acestora. să rezolve o problemă tipică. Unii pedagogi consideră că această metodă ar trebui să devină dominantă în desfăşurarea procesului de învăţământ.

Tipuri de jocuri şi modalităţi de utilizare în predarea matematicii În funcţie de scopul şi de sarcina didactică propusă. Există şi jocuri didactice matematice folosite pentru familiarizarea elevilor cu unele concepte moderne de matematică (cum sunt cele de mulţime şi relaţie) pentru consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (triunghi. 49 . intercalate pe parcursul lecţiei sau la final. de a forma modalităţi de rezolvare a problemelor complexe.3.  jocuri didactice matematice specifice unei vârste şi clase. completă.Scopul urmărit prin folosirea metodei algoritmizării este de a uşura rezolvarea de probleme tipice. 3. În acest sens se utilizează jocurile logico-matematice. pătrat. În cele ce urmează voi prezenta câteva tipuri de jocuri folosite la clasele I – IV în predarea matematicii. de a forma deprinderi de muncă intelectuală. După conţinutul capitolelor de însuşit în cadrul obiectului de învăţământ (matematica) sau în cadrul anilor de studii:  jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol sau grup de lecţii. ca lecţie de sine stătătoare. dreptunghi. ca formă de bază a procesului de învăţământ:    jocuri didactice matematice. pentru cultivarea unor calităţi ale gândirii şi exersarea unei logici elementare. jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecţiei. cerc). jocurile se pot împărţi astfel: După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei. jocuri didactice matematice în completarea lecţiei.

Procesele intelectuale declanşate în joc. organizându-i în eforturi de gândire şi oferindu-le evidente satisfacţii. au darul de a-i conduce pe elevi la „aflarea” sau „descoperirea” unor adevăruri noi pentru ei. la lecţiile din clasa I. reuşita lor 50 . de uşurare a procesului adaptării copiilor la specificul muncii şcolare. Valoarea principală a jocului rezidă în faptul că face elevii participanţi nemijlociţi. Scopul activităţilor în completarea este de a crea momente de destindere. depinde de buna rezolvare a problemelor legate de conţinutul şi metodologia lor. Jocuri didactice matematice în completarea lecţiei (intercalate pe parcursul lecţiei sau pe final) Şcolarizarea copiilor de vârsta de 6-7 ani a necesitat reducerea duratei timpului afectat fiecărei lecţii. de relaxare. de uşurare a continuităţii între grădiniţă şi şcoală. de de destindere. în special cele ale gândirii. Jocul didactic poate fi utilizat ca o tehnică atractivă de exploatare a relaţiilor pe o cale mult mai accesibilă. În clasa I. având un deosebit rol formativ şi educativ. în vederea prevenirii apariţiei oboselii. direct interesaţi la propria lor formare.1. activităţile în completarea nu pot fi organizate şi desfăşurate la voia întâmplării. Jocul reprezintă o modalitate de asigurare a continuităţii între grădiniţă şi şcoală. cu o oarecare uşurinţă. precum şi formele de organizare. risc. care au un caracter de relaxare. de destindere. Cele mai multe din activităţile în completare iau forma unor jocuri. În acelaşi scop. făcând parte integrantă din lecţie este necesar sa li se asigure un conţinut şi forme care să permită integrarea lor organică în activitatea dominantă a fiecărei lecţii. trebuie spus că.aceasta mai ales daca se are în vedere că între joc şi situaţia reală – cea urmărită de învăţare – există întotdeauna o învăţare formală. o analogie.3. incertitudine) jocul didactic solicită o angajare deplină a capacităţilor intelectuale ale elevilor. Deşi au caracter relaxant. În ceea ce priveşte conţinutul activităţilor în completare. jocul didactic poate da un randament sporit faţă de alte modalităţi de lucru folosite în activitatea de învăţare deoarece el face parte din preocupările zilnice preferate ale copiilor. Prin prezenţa tuturor caracteristicilor situaţiei de joc (trebuinţa de performanţă. sunt introduse activităţi în completare. Deşi au aspect de joc multe din aceste forme de activitate pot constitui un mijloc de învăţare eficient.3.

(Jocul “Caută-ţi căsuţa!” şi “Ce formă ai primit?”. însă pe fondul activităţii care predomină în fiecare lecţie.odihnă. Se poate spune că în activitatea în completare la orele de matematică se poate folosi cu succes jocuri didactice pe calculator. 3. Unitatea de învăţare: „Numere naturale mai mici sau egale cu 10” se foloseşte cu succes jocul-cântec „Chipul cifrelor” (Anexa 3). (Cântecul: “Una esta luna” Anexa 2) La clasa I în capitolul: „Noţiunea de număr natural”.2 Jocurile didactice folosite în munca independentă În realizarea unui învăţământ atractiv. Există numeroase posibilităţi pentru satisfacerea acestei cerinţe. de a consolida cunoştinţele în legătură cu adunarea şi scăderea. care plac foarte mult copiilor şi care sunt uşoare şi pot fi repede învăţate. triunghi). evitând ca activităţile în completare sa-i supraîncarce pe micii şcolari cu lucrări fără valoare tehnicoeducativă sau să ducă la irosirea timpului. În aceste jocuri mişcarea este o componentă importantă. Activitatea independentă a elevilor constituie deopotrivă mijloc şi scop al demersului didactic. formativ al matematicii. Numai astfel se va asigura caracterul unitar în continuitatea în fiecare lecţie. concentrând atenţia copilului în direcţia scopului urmărit. Acest lucru poate fi realizat dacă există măcar două calculatoare. de a forma deprinderi de rezolvare corectă şi rapidă a exerciţiului. un rol important îl are munca independentă a elevilor. iar clasa să fie împărţită pe grupe. de a antrena intens operaţiile gândirii: analizăm sinteza şi comparaţia. pătrat. ea poate fi privită atât ca activitate de formare a 51 . de a dezvolta atenţia şi atitudinea disciplinată în joc. cu urmări la fel de negative.3.Anexa 1) Deseori se folosesc în activităţile în completare jocuri însoţite de cântece şi mişcare. în funcţie de subiectul ei. de a contribui la fixarea reprezentărilor despre formele geometrice (cerc. O să redau în continuare câteva jocuri aritmetice ce se folosesc ca activitate în completare cu scopul de a realiza latura formativă a învăţătorului. dreptunghi. Din acest punct de vedere.

variate. În acest scop. indiferent de nivelul lor de pregătire. oferindu-li-se un model de lucru. Integrarea deplină în structura lecţiei. a spiritului de independenţă. 52 . încă din primele zile de şcoală. cât şi apariţia unor „timpi morţi” în economia orei de curs. Dozarea sarcinilor de lucru şi în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. 2. cum ar fi fenomenul negativ de interferenţă al cunoştinţelor.Condiţiile organizării activităţii independente – Condiţiile în care se organizează activitatea independentă a elevilor depinde de: clasa care trebuie s-o efectueze. şi a iniţiativei. Buna desfăşurare a activităţii independente depinde şi de înlăturarea unor factori perturbatori ai acestei activităţi. Concretizarea prin teme accesibile. Dozarea raţională în timp şi ca volum evitând atât supraîncărcarea elevilor. logic şi stimulează interesul şi potenţialul elevilor. pe care le au de îndeplinit sunt prezentate modelele adecvate de executare. asigurând unicitatea acesteia şi soluţionarea tuturor sarcinilor didactice : dobândirea.Cerinţele activităţii independente – Munca independentă trebuie să răspundă anumitor cerinţe: Respectarea prevederilor programei şcolare privitoare la volumul de cunoştinţe şi conţinutul lecţiei respective. deprinderile de muncă independentă trebuie formată la elevi. priceperi şi deprinderi. după anunţarea obiectelor şi a sarcinilor. care solicită un efort intelectual gradat. 1. fixarea şi consolidarea cunoştinţelor. În condiţiile activităţii simultane. gradul în care elevii au formate deprinderi de muncă individuală structura şi momentul lecţiei în care se desfăşoară. cât şi ca mijloc de dobândire a unor noi cunoştinţe. asigurarea unor teme suplimentare facultative pentru elevii dotaţi. Finalizarea muncii independente cu controlul îndeplinirii ei ţi cu aprecieri asupra calităţii pentru menţinerea interesului elevilor depistarea şi eliminarea la timp a lacunelor şi asigurarea unităţii lecţiei.deprinderilor de lucru. Elevii trebuie pregătiţi în prealabil pentru munca independentă. Conştientizarea sarcinilor didactice şi a procedeelor de lucru. din clasa I.

Activitatea independentă a elevilor îmbracă o varietate de forme în funcţie de obiectivele şi conţinutul lecţiei. vizând rezolvarea unor exerciţii şi probleme cu aplicarea celor învăţate. într-un capitol sau pe parcursul unui an şcolar. a)După (modelul) modul şi durata desfăşurării: Activitate de scurtă durată de la începutul orei (de obicei 5-7 minute). Formele folosite în acest scop urmăresc trecerea la etapa predării-învăţării noilor cunoştinţe. fiind mai dificilă necesită o bună concepere şi organizare în funcţie de particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor. Observare independentă sau efectuarea unor experimente în vederea descoperirii particularităţilor unor fenomene. la sfârşitul orei. şi sistematizează materia dobândită anterior. Temă independentă pentru consolidarea şi recapitularea cunoştinţelor. prin care se structurează. b)După scopul urmărit. Activitate independentă pentru formarea şi consolidarea priceperilor şi deprinderilor. etc. de subiectele lecţiei. concretizată prin exerciţii aplicative. etc. Activitate de lungă durată. reviste. formele de activitate independentă se grupează astfel: Munca independentă destinată pregătirii elevilor pentru dobândirea de noi cunoştinţe. şi efectuarea unor măsurători. mai ales în condiţiile activităţii simultane. 53 . dar aceasta este deosebit de importantă. de circa 15-20 minute. stimulând curiozitatea.). Tipurile şi formele de activitate independentă se fixează în funcţie de sarcinile didactice ale matematicii. de obiectul de învăţământ de clasă şi etapele în care se desfăşoară. Activitate de scurtă durată. în acest timp se comunică tema şi îndrumările de muncă independentă. Munca independentă cu rol de fixare a cunoştinţelor dobândite la lecţia respectivă. Activitatea independentă pentru formarea priceperilor şi a deprinderilor de muncă intelectuală. spiritul de imaginaţie şi interesul copiilor. dorinţa de cunoaştere. exterioare unor deprinderi deja formate c)După conţinutul muncii independente: Activitatea cu manualul sau cu alte cărţi (culegeri de exerciţii şi probleme. de timpul afectat.

de formare a priceperilor şi deprinderilor Un loc important în verificarea lucrărilor efectuate independent îl ocupă autocontrolul elevilor. Controlul lucrărilor independente ale elevilor se referă atât la aspectul cantitativ cât şi la cel calitativ. „Găseşte cercurile”.Anexa 4) După conţinutul unităţilor de învăţare se folosesc: a)– Jocuri didactice matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre culori. (“Cât a rezultat. Fişe individuale întocmite de mine sau activitate frontală. sunt:   jocuri didactice matematice în completarea lecţiei (tratate anterior în lucrare). etc.3. „Ce piesă lipseşte?”. „Tenul – cu o diferenţă”. „Ce ştii despre mine?”. „Vântul a luat semnele”. „V-aţi găsit locul?”. de recapitulare şi sistematizare. orientare spaţială şi geometrie. Activitatea independentă de scurtă durată nu necesită totdeauna un control amănunţit. cât a rămas”. („Jocul cifrei 1”.Jocuri didactice matematice în legătură cu adunarea. „Hai să socotim!”. scăderea. după obiective. „Jocul numărului 10”. urmărindu-se nu numai efectuarea temei ci şi modul în care a fost rezolvată. temele putând fi verificate printr-o întrebare generală adresată de învăţător întregii clase. (Jocul: “Numără mai departe” şi “Caută vecinii. înmulţirea şi împărţirea numerelor naturale.Controlul şi evaluarea lucrărilor independente – Se efectuează prin folosirea unor procedee diverse şi are ca principal obiectiv analiza conţinutului acestora. (Anexa 5) b)– Jocuri logico-matematice pentru însuşirea cunoştinţelor despre mulţimi. Dintre tipurile de activitate independentă folosite la clasele mici. jocuri didactice matematice ca lecţie completă. „Un fel de domino”. controlul lucrărilor independente se va realiza în cadrul tuturor lecţiilor şi în mod deosebit în cele de verificare a cunoştinţelor. “Câte… sunt” -Anexa 7) d). „Racheta cu mai multe trepte” – Anexa 8) 54 . „Colorează baloanele mici de săpun”. elevii urmărind rezolvarea pe tablă sau pe o planşă: „Calculează mingile”. (Anexa 6) c)Jocuri didactice matematice în legătură cu însuşirea numerelor naturale. care se realizează prin confruntarea rezultatelor obţinute de ei cu cele indicate de învăţător.

ordinea şi punctualitatea.  să permită o evaluare adecvată în raport cu obiectivele stabilite.pe baza informării: elevul ajunge la soluţionarea nu prin analiză şi sinteză. 55 . Temele prea dificile determină atitudine de descurajare şi indiferenţă.3. fapt ce are repercusiuni asupra corectitudinii temei. Jocuri folosite ca teme pentru acasă Temele pentru acasă constituie parte integrantă a procesului de învăţământ.3. iar cele prea uşoare nu prezintă interes şi nu oferă satisfacţii. Aceasta antrenează perseverenţa. ci mult mai simplu. pentru fixarea acestora. De regulă. Se recomandă efectuarea temelor scrise după învăţarea lecţiei.   să constituie un mijloc de a-i deprinde pe elevi să muncească independent. răspunzând unor deziderate şi anume:   să stimuleze capacităţile intelectuale. Pentru asigurarea succesului şcolar şi realizarea valenţelor educative. elevii se pregătesc întâi la disciplinele preferate sau se străduiesc să-şi efectueze temele scrise înainte de asimilarea cunoştinţelor.3. să fie diverse în scopul formării capacităţilor de transfer şi evitarea inhibiţiei. să fie interesante. este necesară selectarea atentă a temelor. Un factor deosebit de important care contribuie la menţinerea interesului pentru efectuarea temelor constă în corelarea dintre nivelul aspiraţiilor şi conştientizarea finalităţii temelor. Pentru a intra cât mai curând în dispoziţie de lucru. formarea priceperilor şi deprinderilor. Temele pentru acasă pot fi: teme pentru dobândirea cunoştinţelor noi. aflând cheia rezolvării din manual sau de la învăţător. dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune. determinând asimilarea aproape fără efort a cunoştinţelor şi păstrarea lor în memorie. perseverenţa şi capacitatea de a învinge dificultăţile.  să educe la elevi voinţa şi atenţia. În funcţie de modalitatea de rezolvarea în procesul învăţării se disting trei tipuri principale de probleme care se pot rezolva: . creativitatea gândirii elevilor. se vor efectua temele cele mai interesante apoi cele mai dificile şi la sfârşit cele mai uşoare.  să fie accesibile elevilor.

Problemele de ordin practic se rezolvă frecvent în acest mod (gândire analogă. asociere. consider că la clasele mici jocurile didactice matematice constituie cel mai atractiv şi eficient mod ce se poate utiliza drept temă pentru acasă. transfer).prin analogie. = ) „Scrieţi în pătrăţel unul din semnele (<. . Cercetările făcute şi igiena şcolară au dovedit că depăşirea pragului de rezistenţă a copiilor la efort prin activitatea şcolară. >. Jocuri folosite pentru recunoaşterea semnului operaţiei „Scrieţi în pătrăţel unul din semnele operaţiilor de adunare şi scădere. = ) astfel încât să fie adevărate relaţiile: Jocuri pentru consolidarea deprinderilor de calcul mintal oral şi scris şi dezvoltarea capacităţii de a găsi soluţii multiple de rezolvare pentru aceeaşi problemă. Suprasolicitarea influenţează în mod nedorit asupra situaţiei şcolare a elevilor.4. astfel încât să fie adevărate relaţiile”: Jocuri pentru recunoaşterea semnului (<.. Jocuri folosite în fixarea cunoştinţelor Fixarea cunoştinţelor este etapa lecţiei în care învăţătorul se poate convinge dacă elevii au perceput ceea ce era caracteristic în materialul prezentat şi dacă au înţeles corect esenţialul 56 .3. Având în vedere acestea. aplicându-se procedura cunoscută la o situaţie nouă. durata temelor la clasele I – IV trebuie să fie scurtă. extraşcolară şi volumul mare de teme conduce la supraîncărcarea elevilor.pe baza ipotezelor: capacitatea de adaptare a elevilor la procesul instruirii este în funcţie de ritmul biologic zilnic. În acest sens. >. (Jocul: “Câte soluţii ai găsit?” şi “Găseşte cât mai multe soluţii” –Anexa 9) 3.

pe activizarea cunoştinţelor. formule. jocul: „Câţi porumbei sunt?”). în funcţie de sarcina activităţii. Dacă se observă unele lacune în cunoştinţele elevilor. pe transformarea acestor cunoştinţe într-o achiziţie personală şi pe folosirea lor independentă. de forma pe care o îmbracă acţiunea jocului şi de materialul folosit de învăţător. efectuarea unor activităţi practice pe baza cunoştinţelor însuşite ajută pe elevi să-şi fixeze mai bine aceste cunoştinţe şi să-şi formeze priceperi şi deprinderi. Fixarea cunoştinţelor nu trebuie să constituie o repetare. Aplicarea în practică a noilor cunoştinţe îi ajută pe elevi să înţeleagă mai profund şi să-şi întipărească mai bine în minte toate problemele legate de acestea . În alte jocuri copii au prilejul să compare numerele. În jocul didactic accentul cade pe perfecţionarea celor învăţate. Alteori li se cere să expună pe scurt esenţialul. (Anexa 10) 57 . legi. Jocul didactic constituie mijlocul principal de fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. sau a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers (de exemplu jocul: „Stop! Adu atâtea beţişoare câte arată cartonaşul!”). valoarea numărului (de exemplu. o reluare aidoma a amănuntelor din materialul predat. În unele jocuri didactice copiii au posibilitatea de a număra o anumită cantitate (de pildă jocul: „Cine ştie să numere mai departe?”). Pentru repetarea verbală se va cere elevilor să răspundă la întrebări cu caracter sintetic şi se referă la probleme principale. Fixarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice se realizează diferit. fie cu ajutorul elevilor din clasă. ci să se limiteze numai la repetarea ideilor principale. de a stabili totalul obiectivelor numărate. rezolvarea de probleme. lămurindu-se ideile respective. fie fără acest ajutor. jocul: „Spune a câta bilă lipseşte?”). Fixarea poate fi realizată în două feluri: prin repetarea verbală a problemelor esenţiale din tema tratată şi prin aplicarea noilor cunoştinţe în practică. să explice unele noţiuni. să stabilească egalitatea sau inegalitatea dintre două mulţimi (de pildă. În cadrul fixării pot fi completate unele idei expuse în predare.din cele explicate. Prin unele jocuri elevii îşi fixează expresiile numerice. se va proceda la îndepărtarea lor. de a preciza locul fiecărui număr în şirul numeric (de exemplu. Prin jocul didactic învăţătorul într-o formă interesantă şi plăcută stimulează interesul copiilor şi repetă cunoştinţele predate cu puţin înainte. Efectuarea diferitelor exerciţii. jocurile: „Cine are o mulţime la fel?”). pentru ca elevii să rămână cu noţiuni cât mai clare şi mai precise. adică nu trebuie să se transforme într-o repetare a predării.

sentimentele. fie prin lecţii de însuşire a cunoştinţelor noi.3. face posibilă verificarea cunoştinţelor într-un timp relativ scurt şi cu bune rezultate.3. O temă bine predată şi bine asimilată uşurează fixarea cunoştinţelor. Jocuri folosite în predarea noilor cunoştinţe Predarea de noi cunoştinţe constituie o etapă importantă în cadrul procesului instructiv – educativ. Dacă cunoştinţele noi nu le continuă pe cele însuşite anterior. îşi formează trăsăturile morale. Pregătirea elevilor se face adesea prin lecturi. convorbiri în care se apelează la cunoştinţele anterioare şi la experienţa de viaţă. îşi dezvoltă procesele de cunoaştere. asigură executarea conştientă şi cu mai puţine dificultăţi a temelor pentru acasă. 58 . Înainte de comunicarea noilor cunoştinţe învăţătorul îi pregăteşte pe copii pentru ca aceştia să le asimileze în cât mai bune condiţii. Prin acest moment al lecţiei (sau lecţie) elevii îşi însuşesc cunoştinţele ştiinţifice despre realitatea înconjurătoare. O asemenea convorbire mai are rolul de a suscita interesul şi curiozitatea elevilor pentru însuşirea noilor cunoştinţe. atunci este necesar să se organizeze o convorbire introductivă care să-i ajute pe elevi să-şi lămurească unele noţiuni sau să-şi completeze noţiunile pe care le au deja în legătură cu tema respectivă. Ea se poate realiza fie în cadrul lecţiilor combinate. voinţa. Pentru înţelegerea temeinică a noilor cunoştinţe este necesar uneori ca în prealabil să fie actualizate cu discernământ cunoştinţele însuşite de elevi anterior. povestiri. despre legături şi dependenţe cauzale dintre fenomene.5.

mai interesante pentru copii.6. 59 . să le formez deprinderi de lucru corecte şi rapide. interpretarea unor roluri transformă exerciţiile de calcul în acţiuni concrete.În transmiterea cunoştinţelor noi se porneşte de la observarea unor obiecte şi fenomene. stabilesc legăturile dintre fenomene. Elevii reuşesc să deprindă şi să-şi însuşească noţiuni. apoi se trece la expunerea celui de-al doilea punct din plan. definiţii. Procedeul de joc trebuie subordonat procesului de învăţare. de la demonstrarea unor experienţe. să le impună o prelucrare creatoare a cunoştinţelor. caracterizări. reguli. Jocul didactic este unul din procedeele care fac ca exerciţiile să devină mai atractive. Pornind de la aceste principii şi de la faptul că în grădiniţă jocul a fost principalul mod de manifestare a copiilor. În munca la clasă am respectat principiile didactice: de la uşor la greu. întrecerea.3. legi. Modalităţi de lucru la clasa I În cadrul orelor de matematică am căutat încă de când copiii se află în clasa I. în clasa I. alteori de la expunerea verbală a materialului nou. de la cunoscut la necunoscut. atenţia şi gândirea logică. (Anexa 11) 3. Conduşi de întrebările cadrului didactic. În unele cazuri se prezintă o parte din temă care este analizată cu ajutorul clasei. avându-se în vedere ca toţi elevii să urmărească cu atenţie şi să înţeleagă. analiza materialului nou şi scoaterea generalizărilor este bine să se realizeze cu participarea activă a elevilor. Interesul lor este mai viu stimulat prin participarea lor afectivă. Jocul didactic asigură prin structura sa o mai bună activizare a gândirii copiilor. să-i pun în situaţii care să le solicite imaginaţia. sesizează ceea ce este principal şi ceea ce este secundar. găsesc cauzele şi efectele. plăcute şi înlesnesc înţelegerea şi asimilarea cunoştinţelor. Luând în considerare faptul că tot ceea ce se face prin efort propriu este mai durabil. prin intermediul lui am căutat să dezvolt copiilor dragostea pentru exerciţiul aritmetic. imaginaţia şi creativitatea. Metoda cea mai folosită în predarea noilor cunoştinţe este învăţarea prin descoperire. În alte cazuri se expune în întregime materialul nou. Mişcarea. elevii stabilesc asemănări şi deosebiri între faptele prezentate.

6. „Câte triunghiuri roşii sunt?”. 5. 7. scurt – lung – Jocul: „Cine are o mulţime la fel?”. (Anexa 14) În vederea consolidării cunoştinţelor de ordonare şi comparare a numerelor naturale 0 – 20. Cu toate acestea în activitatea mea la clasă am continuat să folosesc jocul didactic în structura lecţiei ţinând cont de acţiunea formativă ce reiese din îmbinarea activităţii de învăţare şi joc. 3. Pentru dezvoltarea mobilităţii proceselor de gândire. Am căutat să organizez şi să pregătesc jocuri didactice atât pentru activitatea de predare cât şi pentru fixare. spirit de echipă şi de observaţie. ca: „Vreau în căsuţa mea!” (Anexa 12). am folosit jocul „Uneşte şi colorează”. Jocurile matematice au fost acelea care i-au ajutat pe elevi să se familiarizeze cu competiţia şi să câştige independenţă în muncă. Noţiunea de număr am predat-o intuitiv folosind diverse materiale demonstrative. gros – subţire. În activitatea mea la clasă am introdus jocul didactic în etapa predării. Prin acest joc şi-au fixat cunoştinţe care vin în sprijinul număratului: „Câte căsuţe s-au format?”. Exemplu: Jocul „Cine ştie. 2. 1. cu scopul de a explica în mod concret noţiunile noi. reprezentări grafice cu mulţimi de obiecte. consolidare şi verificare. diferite reprezentări şi jocuri didactice: „Jocul numerelor 0. Tot prin intermediul jocului am stabilit proprietăţile mulţimilor: mare – mic. a deprinderilor de a opera cu simboluri. Noţiunea de mulţime am pregătit-o prin efectuarea unor jocuri. 8. sus – jos. 4. „Câte cercuri mari sunt?”. operaţii cu numere abstracte şi jocuri realizate cu ajutorul rigletelor.Jocul pentru copii este o activitate cât se poate de serioasă. (Anexa 15) Modalităţi de lucru la clasa a II-a Având deprinderi de lucru deja formate. 9. Compunerea şi descompunerea numerelor am realizat-o parcurgând următoarele etape: activităţi concrete cu mulţimi de obiecte. 10”. pe lângă alte procedee am folosit jocul „Câte sunt?” (Anexa 16) 60 . sarcinile de lucru ale elevilor în această clasă vor avea un grad de dificultate ceva mai sporit. scrie!” (Anexa 13) Pentru fixare şi deprinderea elevilor cu ordinea numerelor în şirul numerelor naturale am folosit jocul: „Învăţăm să numărăm!”.

supleţea şi mobilitatea acesteia. solicită mai mult gândirea elevilor. 61 . perseverenţa şi spiritul de muncă în colectiv. De exemplu: a + b = c sau a – b = c la care s-au compus probleme de forma: „Pe o farfurie sunt 4 mere şi 6 pere. să încerce soluţionarea pe baza acestor ipoteze. să construiască alte ipoteze cu valoare operativă superioară faţă de primele până când ajung să rezolve corect problema dată. de a forma deprinderea de a stabili în mod exact raportul dintre diferite cantităţi.Cu scopul de a consolida deprinderea de rezolvare a exerciţiilor de scădere şi dezvoltarea gândirii logice am folosit jocul „Socoteşte cu atenţie!”(Anexa 17) Jocul: „Cine urcă scara mai repede?”-M-a ajutat să consolidez deprinderile de calcul cu cele 4 operaţii şi să dezvolt atenţia. Câte mere au rămas?” Rezolvarea problemelor aritmetice în care enunţul nu comandă alegerea operaţiilor ce duc la găsirea soluţiei. să părăsească ipotezele respective când îşi dau seama că sunt greşite. Câte fructe sunt?” „Pe o farfurie sunt 10 mere. (Anexa 20) Asemenea probleme obligă elevii să construiască ipoteze. Maria a mâncat 2 mere. Am folosit de asemenea compunerea de probleme după o formulă cu litere. (Anexa 18) Jocul: „Ce se poate întreba?” Este un joc folosit cu scopul de a dezvolta spiritul de inventivitate al elevilor.

urmăreşte să asigure cunoştinţe matematice de bază şi să formeze deprinderi de calcul.concretizarea. creativitatea. ▫ dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie. disciplinei şi spiritului de ordine în desfăşurarea unei activităţi. Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se realizează şi importante sarcini formative ale procesului de învăţământ: ▫ antrenarea operaţiilor gândirii .Învăţăm jucându–ne la matematică”-clasele III-IV La vârsta şcolară mică. Studiul matematicii.3. . poate înviora lecţia şi ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai plăcut. plăcută. stimulează iniţiativa. perseverenţă şi dârzenie în învingerea dificultăţilor. spiritul de cooperare.ordonarea. Pentru a ajunge la deprinderi intelectuale temeinice este nevoie de mult exerciţiu.clasificarea. De aceea. inventivitatea.compararea. Jocul didactic este o metodă activ-participativă. iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile elevului. jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare activ-participativă.. stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. . .7.abstractizarea. de mult antrenament. flexibilitatea gândirii. surpriza. în clasele primare. dezvoltând la elevi deprinderi de muncă independentă. . prin joc se realizează obiectivele învăţării. precizează şi verifică cunoştinţe. Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic. Deoarece corespunde particularităţilor vârstei şcolare mici. fără a produce oboseală.sinteza.analiza. antrenantă. . jocul didactic cuprinde cele mai bogate valenţe formative. . .generalizarea. dar şi un mijloc prin care învăţătorul consolidează.3. ▫ dezvoltarea atenţiei. interesantă. pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare. Îmbinând distracţia. . moral şi fizic al copiilor. acesta asigură o activitate complexă. 62 . buna dispoziţie cu sarcina didactică la potenţialul intelectual.

Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. de a înţelege lumea. numere. iniţiativa. Jocul didactic nu înseamnă o . să facă bucurie părinţilor.joacă de copii“. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat. Prin încărcătura sa afectivă.trebuie să înveţe“ să nu se neglijeze rolul plăcerii. El participă.a consolida cunoştinţele însuşite. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele. Învăţătorul va dirija procesul memorării. de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. să ia premii) vor fi dirijate treptat spre o motivaţie socială (necesitatea de a învăţa ca să se pregătească pentru viaţă). Motivele exterioare (să fie lăudat.. răbdarea. Lecţiile. devin mai interesante. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic. susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp. bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice. realizând în felul acesta o învăţare autentică. cu toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului. .▫ formarea deprinderii de lucru corect şi rapid. fixarea şi formarea unor deprinderi matematice durabile. Dar până când şcolarul va ajunge să înţeleagă că . accesibilă dacă este inclusă în joc. Atenţia şi efortul copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii adecvate. înţelegerea problemelor.. Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii poate deveni interesantă. schemele şi structurile mintale. Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. 63 . îndrăzneala şi curajul. de stimulare a resurselor sale intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii. el este o activitate serioasă. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date. al atracţiei spre studiu. jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de: . precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. în care copiii îşi manifestă isteţimea. care sprijină într-un mod fericit.a familiariza elevii cu unele concepte matematice. ▫ asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor. va urmări trecerea de la o memorare predominant mecanică la o memorare logică. inventivitatea. Jocurile sunt strategii euristice.

stimulează forţele colective în vederea obţinerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.a cultiva unele calităţi ale gândirii. Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor. ▫ 6 ori 6 şi cu 6 şi cu 2 legat de 6 . ▫ 6 ori 6 şi cu 46 minus 36 şi cu 3 legat de 6. 64 .Ce semne corespund?” 3  7 = 10 5555=1 9 1=8 3  7 = 21 8  8  8  8 = 65 93=3 Jocuri la care se foloseşte munca pe echipe: . „Completează şirul” 2 1 ___ ___ 4 3 7 60 6 7 ___ ___ __ __ __ __ 36 89 __ __ ___ ___ __. . . __. Pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii: ..Cine găseşte mai repede câturile corecte“ 72 : 8 ____________ 7 9 8 35 : 7 ____________ 5 4 8 36 : 4 _______________ 6 9 4 Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi. ajutând astfel preîntâmpinarea rămânerii în urmă şi stimularea unor aptitudini. ...Care sunt vecinii” 38 91 ___ ___ 40 71 ___.Cât fac?” Grupa I cu copii subdotaţi: ▫ 3 ori 3 şi cu 3 şi cu 2 legat de 3...a evalua cunoştinţele însuşite. Grupa a II-a cu copii dotaţi: ▫ 9 ori 4 şi cu 44 şi cu 3 legat de 4. Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor s-au a progreselor înregistrate. ___ .

cu care urmează să opereze elevii îl constituie problemele de perspicacitate.. 12 : 4 =. De exemplu (12. gândirea şi imaginaţia. Membrii ei folosesc semnele operaţiilor învăţate şi calculează repede şi corect. jocuri care contribuie şi la formarea deprinderii de a opera cu tehnicile de calcul învăţate. 65 . Prin jocurile . la „Înmulţirea numerelor naturale". „Rezolvă şi dă mai departe!". Jocul „Ce se poate întreba?". nu atât prin rezolvarea ce o cere. sau 12 + 4:4-4x12 = La clasa a III-a. Acesta.4 =. în scris (pe tablă sau pe fişe) rezolvarea sarcinii didactice într-un timp stabilit. contribuie la dezvoltarea atenţiei. Oral: elevul numit de conducător.. un număr din caseta gri şi un număr din caseta albă şi să afle produsul lor. Jocurile organizate sub formă de concurs. Elevii au avut ca sarcină să aleagă din figura dată. Un capitol atractiv pentru elevi. cu toate că aceste activităţi solicită mult mai mult atenţia. Echipa câştigătoare rezolvă corect cele mai multe exerciţii în timpul stabilit. 12 . interesante.4): 12 + 4 =. Sunt indicate câte o pereche de numere pentru fiecare echipă. deşi mai dificil.Unele jocuri pot evidenţia mai bine valoarea practică a cunoştinţelor de matematică. În desfăşurarea acestei activităţi a fost respectat principiul cooperării.. Şcolarul mic manifestă mereu dorinţe atractive. acela de a face cumpărături.La magazin“. Exemplific: „Jocul în lanţ".ascuns“ în care sunt date numerele. adresează o întrebare ce solicită calcul mintal unui coleg ales de el. câştigă". cât mai ales prin felul . Astfel de jocuri oferă şi posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată. . Câştigător va fi cel care a creat şi a rezolvat corect cele mai multe exerciţii şi va primi Diploma micului matematician. dezvoltă la elevi spiritul de inventivitate şi contribuie la formarea deprinderii de a stabili corect raportul dintre datele problemei enunţate. dacă sunt presărate cu momente.La librărie“ elevii efectuează operaţii matematice subordonate unui scop practic. care dau senzaţia că sunt jocuri. Concursuri se pot organiza şi-n grupe de câte 4 elevi sub forma jocului „Cursa-n patru". dacă răspunde corect creează un exerciţiu şi cere rezultatul altui coleg. plăcute. Elevii au ca sarcină să formuleze cât mai multe întrebări posibile. gen „Cine ştie. elevii s-au angajat în activitatea de tipul „Ajută-ţi echipa să câştige!". 12 x 4 =. imaginaţiei şi creativităţii elevilor. La semnalul dat se începe.

să observe.. b=8) 11+3+4→(a=11. b=9) 8+6+4→(a= 8. se realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea participarea şi a anihilat teama de eşec.. să sintetizeze.. sine. să compare. elevii observă valorile pe care le pot lua literele a + b + 4 = 18.. încurajând comunicarea şi s-a realizat un tip de învăţare prin care copiii învaţă unul de la altul.. copilul învaţă să perceapă... 10+4+4→(a=10.... s-a creat o atmosferă ce a stimulat cooperarea a stimulat interacţiunile din echipă. Elevul deprinde tehnica unor răspunsuri prompte şi complete Prin joc..... la stimularea încrederii în propriile forţe.... reprezentărilor în imagini. socializarea. cooperarea ajută mai bine la conturarea unei imagini pozitive de cooperarea încurajează învăţarea mai mult decât competiţia. sub aspectul contribuţiei lui la dezvoltarea intelectuală (prin joc.... să generalizeze). b=6) .Am observat că: în cadrul fiecărei echipe elevii au cooperat. favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative.. b=3) 7+7+4→(a = b =7) 5+9+4→(a= 5......... activitatea matematică devine un mijloc de educaţie intelectuală pentru că: • • • se face trecerea de la acţiunea practică spre cea mintală. 66 ... Folosind comutativitatea adunării pot găsi şi restul soluţiilor.. să denumească.. Valoarea jocului didactic matematic este subliniată. mai ales..... în cadrul echipei... să analizeze............ Prin jocul „Găseşte soluţia!". b=4) 6+8+4→(a= 6.

Schema grafică reprezintă o expresie abstractă care are un caracter intuitiv. Ce putem afla? Se pot formula întrebările: Câte creioane au cei doi copii? Cine are mai multe şi cu cât? Cine are mai puţine şi cu cât? Cu câte creioane rămâne Dan? Aceste întrebări. din care dă Anei 2. Folosind schema grafică. să compună probleme şi să le rezolve: Jocul didactic matematic redă caracterul practic-aplicativ al informaţiilor matematicii. exerciţiul dat pentru consolidarea cunoştinţelor despre înmulţirea numerelor. „Ce pot întreba?" Se porneşte de la cele mai simple probleme. copilul are impresia că se joacă. Prin formularea întrebării problemei. De exemplu: Dan are 9 creioane. elevii rezolvă sarcina didactică a jocurilor „Formuleazămi întrebarea!". La clasa a III-a. pot fi „paşi" ce conduc spre soluţia şi întrebarea finală a problemei. întrebări parţiale. 67 .Compunerea de probleme duce la exersarea gândirii creatoare a elevilor. Formarea la elevi a priceperii de a opera cu schemele grafice în rezolvarea problemelor de matematică este suportul înţelegerii problemei. Elevii au avut ca sarcină să completeze figurile. a fost transformat în jocul didactic „Observă schema şi rezolvă problema!". Sunt situaţii când sarcina jocului cere rezolvarea unei aplicaţii practice pe baza cunoştinţelor pe care le posedă elevul: • calcularea restului („La cumpărături"). în manualul de matematică (Editura Petrion). îl atrage şi constituie un pas în pătrunderea în esenţa problemei.

a masei unui corp prin „cântărire" în mână şi verificarea prin măsurători reale („Eu cred că are . dirijate. Elevii participă şi la jocurile cu conţinut geometric: 1. . „din ochi".. interiorizarea operaţiilor logice ca rezultat al acţiunilor obiectuale nemijlocite.Cine a găsit mai multe pătrate. operarea cu structuri logice. capacitatea unui vas. triunghiuri?” 3. implicate în stimularea intelectuală a copiilor. iar pe cealaltă faţă. 2.. poate fi considerat un util exerciţiu de gimnastică a minţii. tu ce zici?"). sume de bani. dreptunghiuri. „Continuă" (elevii găsesc regula pentru a completa) Corectează" (elevii găsesc regula pentru a completa) VI – IV = IX R: VI + IV = X Valoarea formativă a jocului logic reiese din modul cum acţionează asupra capacităţii de învăţare a copiilor prin sarcinile didactice stabilite şi se poate concretiza în: • • • • • participarea activă şi conştientă a copilului în rezolvarea sarcinii. figurine. Fiecare joc. Elevii au utilizat truse individuale cu cifrele pe cartonaşe scrise pe o faţă. În vederea optimizării însuşirii corecte şi conştiente a numeraţiei. Pentru a verifica însuşirea corectă a corespondenţei dintre cantitate şi cardinalul numărului le cerem să ridice cartonaşul cu acţiune.• aproximarea lungimii unor obiecte. Cunoaşterea şi conştientizarea numeraţiei şi operaţiilor matematice. 68 . acţiunea copilului asupra obiectelor în lumina unor principii logice.. „Reconstituiri" (elevii trebuie să asambleze diferite fragmente de forme geometrice pentru a obţine un pătrat). distanţe parcurse etc. la şcolarul mic s-a realizat pornind de la operarea acţionară cu obiecte concrete. • operaţii cu obiecte concrete..

65. a memoriei vizuale se utilizează jocurile „Ce numere lipsesc?". iar sub fiecare cerc. în caiete. 39. Elevii descoperă că sunt 4 puncte pentru că au tot atâtea linii. I. şi voi". apoi câte un punct. 45. uşurând calea spre formarea deprinderilor. Jocul didactic aduce varietate în exerciţiul matematic. Pentru consolidarea şi fixarea deprinderilor de numărat. Se foloseşte numărătoarea cu bile pentru jumătatea lui 40 sau reprezentarea grafică pentru 24. „Jetoane aranjate". Elevii au rezolvat exerciţii de adunare şi de selectat suma cea mai mare. „Învăţăm să numărăm". Galperin).cifra corespunzătoare unui număr. Punctul de plecare în formarea unor operaţii mintale la şcolarul mic îl constituie acţiunea externă cu obiecte concrete (după P. Se desenează conturul a tot atâtea mere pe tablă. • • învăţarea analitică în unităţi mai mici (aflarea sfertului şi a jumătăţii) organizarea şi sistematizarea exerciţiilor rezultate (adunare. 33. 42 69 . rapid. în acest sens copiii pot fi implicaţi în jocuri didactice ca: „Unu la unu". câte o linie. Pe tablă sunt scrise perechile de numere: fără ezitare. cere elevilor să scoată din trusă tot atâtea figurine câte mere văd pe catedră. utilizând „Jocul numerelor". împărţire) conduc spre 24 : 4 + 40 : 2 • perfecţionarea deprinderii de calcul atunci când elevul dă răspunsul corect. tot atâtea cercuri. În vederea consolidării şi verificării deprinderilor de calcul se foloseşte şi jocul didactic matematic „Ce pereche este mai mare?". dezvoltarea spiritului de observaţie. Învăţătorul aşează pe catedră 4 mere. sintetizare şi automatizare (scrierea în lanţ a operaţiilor): 29 şi 2 15 şi 30 17 şi 16 8 şi 31 0 şi 42 R: 49. Folosind jocul „Ce număr obţin?". se parcurg etapele formării unei deprinderi: • elevii sunt familiarizaţi cu conţinutul prin instrucţia verbala şi demonstrarea de către conducătorul jocului („Ce număr obţin dacă adun sfertul lui 24 cu jumătatea lui 40?"). este deprins să înveţe matematica gândind. sub fiecare măr se desenează câte un cerc. „De câte ori ai grupat?". tot atâtea mere câte mere sunt pe masă. Drumul de la concret la abstract este parcurs prin jocul „Şi eu.

În desfăşurarea acestui joc. gândirii. Aşa se explică alegerea titlului jocului prezentat „Noi gândim. Aprecierea răspunsurilor se face cu participarea clasei. Deprinderea de a compune exerciţii folosind operaţiile învăţate şi rezultatul dat se poate exersa prin jocul „Cum se poate obţine?". luând în calcul ceea ce au făcut. Elementul cognitiv se împleteşte cu cel distractiv şi emotiv. rezolvăm şi ne verificăm". implicând trei dimensiuni: cognitivă. fiecare copil este animat de dorinţa de a rezolva cât mai repede şi corect exerciţiile 70 . precum şi a altor calităţi de voinţă şi trăsături de caracter. disciplinei conştiente. subordonarea intereselor individuale celor colective.Se stabileşte un timp de lucru. sociabilităţii. bilete cu exerciţii ce conţin greşeli. Formativul se realizează prin intermediul informativului. învăţăm!"(Anexa 21) Jocurile didactice au o valoare formativă ce rezultă din faptul că în cadrul lor se exersează calităţile atenţiei. afectivă şi practică. în perechi sau în echipă) ce indică sarcinile jocurilor matematice prezentate la panoul din clasă sub genericul „Prin jocuri didactice. Iau ca exemplu jocul „Cine rezolvă mai repede?". Exemplu: Elevii pot lucra (individual. în apreciere se acordă câte 1 punct pentru utilizarea unei operaţii.Ca material didactic se pot folosi trăistuţe cu scrisori. autocontrolului. Utilizând conceptele specifice matematicii şcolarii clasei a III-a se angajează în aritmogrife. cu elementul de aşteptare şi de surpriză. Răspunsurile scrise pe fişe sunt confruntate cu cele de pe tablă (au fost acoperite în timpul lucrului). perseverenţei. voinţei. Jocurile didactice matematice sunt un mijloc eficient pentru realizarea sarcinilor educaţiei morale contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine. scriind numerele care lipsesc (Anexa 23) Elevii pot formula ei înşişi titlurile pentru joc. Alternarea dintre solicitare şi recreare face ca jocul didactic matematic să devină un mijloc de deconectare pentru copil. spiritului de independenţă.

Jocul „Haideţi la întrecere!". copilul este nevoit să se stăpânească. îi ajutăm să se cunoască unii pe alţii. „Rebus matematic" etc. scheme de acţiune matematică. Regula cere ca toţi copiii să-nceapă jocul în acelaşi timp şi să respecte indicaţiile date de conducător. „Robotul socoteşte". înlăturăm lacunele din pregătire. aranjarea diferitelor forme utilizate în joc. în compunerea de probleme. constau în: perceperea corectă şi fără dificultate a datelor şi relaţiilor matematice. În felul acesta fiecare copil învaţă să-şi autoregleze activitatea. mobilitate în efectuarea operaţiilor matematice. Cultivarea simţului estetic (a înclinaţiei spre frumos) este un obiectiv al educaţiei estetice care se realizează şi prin intermediul folosirii jocului didactic la şcolarii mici (prin folosirea cretei colorate. a creioanelor colorate pentru scrierea exerciţiilor la tablă. „Lanţul". îi învăţăm să capete încredere în forţele proprii. în caiete. Pornind de la ideea că jocul este un prilej de cunoaştere a copilului.). să fie organizat şi disciplinat. formarea deprinderii de a rezolva corect exerciţii. Şi prin jocurile matematice cunoaştem capacităţile fiecărui elev. etc.. P. are ca scop dezvoltarea atenţiei şi a gândirii logice. găsirea de soluţii inedite. să aprecieze pe coechipieri just. prezint câteva repere urmărite studiind elevul B. din clasa a III-a: 71 . Jocul didactic matematic este un prilej de depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor speciale.indicate. rezolvarea cu uşurinţă şi-n timp record a sarcinilor. să rezolve repede şi corect exerciţiile. să se autocunoască. Prin jocurile didactico-matematice deprindem elevii să se autoaprecieze. generalizări rapide a unor reguli. Sunt jocuri didactice care ajută la dezvoltarea spiritului de independenţă („Labirint matematic". îi ajutăm să depăşească posibilele obstacole. Pentru a nu fi depunctat.). formarea si cultivarea simţului estetic. Primii muguri ai aptitudinilor matematice. pe fişe. înţelegerea şi utilizarea simbolurilor matematice cu uşurinţă.

Memoria. neglijent. Foarte sârguincios . . manifestă independenţă . sârguinţa (hărnicia). . Limbajul. de a desprinde esenţialul. creativitate: inventiv. de a stabili legături. exprimare greoaie Exprimare săracă. stil de muncă.ocazional are iniţiativă. improvizează răspunsurile. capacitate de înţelegere. Foarte bună X 3.I. Vocabular bogat. Nivel de inteligenţă Foarte inteligent X 2. Conduita în timpul jocului 72  organizat.alternează cu perioade de delăsare. Sârguincios Puţin sârguincios Deloc sârguincios X c) independenţă.nu manifestă deloc iniţiativă şi independenţă. Cum lucrează.lucrează stereotip. a) b) lucrează: sistematic inegal . Nivelul de inteligenţă al elevului: putere de judecată. II. cu manifestări de creativitate. priceperea de a sistematiza. exprimare frumoasă X Inteligent Mijlociu Mai scăzut Bună Suficient dezvoltată | Slabă Exprimare uşoară şi corectă Vocabular redus. incorectă 4. Procese intelectuale şi stilul de muncă: 1.

sociabil.închis. Disciplina în timpul jocului.  disciplinat. bun organizator şi animator al colectivului. nereceptiv la cerinţele jocului. lent. b) . .Trăsături de personalitate. .Firea şi temperamentul elevului: a) introvertit . Cum participă la viaţa colectivului: . .se lasă greu antrenat. 1.impulsiv. numai observaţiile repetate îl aduc la ordine. egoist.rezistenţă redusă la efort. nestăpânit.manifestă interes inegal. . 2. 1. atrage şi pe alţii în abateri. .indisciplinat.lucrează numai din obligaţie. Cum este privit de partenerii de joc: bun coleg. Interesul. energic. . rezervat.preocupat mai mult de sine. puţin sociabil. autoritar. . fluctuant. lucrează fără iniţiativă. .mai mult retras. participarea la joc. 73 . izolat.inactiv. comunicativ. participă numai când este direct solicitat. vioi. este receptiv la observaţii şi îndreptări. uşor adaptabil. participă activ. IV. III.1.disciplinat numai în condiţiile de supraveghere directă. individualizat.liniştit. Activitatea şi conduita elevului în colectiv în timpul jocului.extravertit  deschis. . sensibil la problemele celorlalţi. reţinut. . 2.

mai mult trist. uneori nepăsător. se respectă principiul individualizării. stimulând în acest mod dezvoltarea elevului. .c) dispoziţia afectivă generală  vesel.visător. emoţiile îi dezorganizează performanţele. . Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. . acţiunii de învăţare. . stăpânit. pentru proiectarea. după nevoi şi posibilităţi.onestitate. Jocul matematic este un prilej de a-1 motiva intrinsec pe elevul care devine interesat de 74 .controlat. singurătate. aflat în fază incipientă.emotiv. excesiv de timid. echilibrat. Succesul obţinut de copil îi creează motivaţia necesară în activitatea de învăţare.Echilibrul emotiv . uneori deprimat cu o umbră de melancolie.Trăsături dominante de caracter a) pozitive: . Antrenarea fiecărui elev în rezolvarea sarcinii didactice a jocului matematic este asigurată numai atunci când învăţătorul îşi cunoaşte bine elevii pentru a-i încuraja pe fiecare.hiperemotiv. fără reacţii dezadaptative. Prin antrenarea proceselor intelectuale ale fiecărui elev se imprimă. În condiţiile unei clase eterogene. . calm.opuse celor menţionate mai sus. spirit critic şi autocritic. .modestie. înclinat spre meditaţie. jocul didactic matematic completează pregătirea elevilor şi sporeşte interesul acestora pentru studiu.hotărâre. 3. optimist. Învăţătorul formulează sarcini care să răspundă particularităţilor individuale ale fiecărui elev din clasă. 2. Fiecare elev va evolua potrivit ritmului şi posibilităţilor sale fizice şi psihice. un pronunţat caracter activ şi formativ. organizarea şi desfăşurarea activităţilor din ciclul primar. prin jocul matematic. b) negative: .

angajarea în rezolvarea sarcinilor didactice din revistele „Matematică aplicată Cangurul". manifestată prin acţiuni selectate şi orientate spre rezolvarea sarcinilor cu conţinut matematic de către ceilalţi elevi. Asociată cu explorarea este investigarea (manifestarea nevoii de studiere minuţioasă a unei anumite sarcini didactice pentru a descoperi ceva) în jocul matematic „Descoperă regula şi continuă". s-au prezentat rezultatele elevilor într-un tabel nominal. sub forma unor jocuri matematice. S-a observat că în ciclul primar se manifestă o explorare spontană (elevii foarte buni caută în multe direcţii. elevul studiază cu atenţie numerele date. intervine învăţătorul. În jocul „Găseşte-1 pe al III-lea!" formularea poate fi de genul: 10 = x + 5 după ce s-a lucrat 2 + x = 7. Elevii sunt solicitaţi să completeze tabelul. După astfel de căutări. şcolarul mic se angajează în explorare (manifestarea nevoii de căutare şi dobândire de noi cunoştinţe pentru a lămuri o situaţie problemă).T2 T2 = S – T1 Explorarea este privită ca o metodă de învăţare ce asigură trăinicie cunoştinţelor. După o evaluare la matematică.matematică. prin încercări şi erori să găsească rezultatul) şi o explorare organizată. Consider că activitatea de explorare nu trebuie făcută pe exerciţiu-joc de acelaşi tip cu precedentul deoarece scade valoarea formativă a acestuia. apoi să reprezinte grafic rezultatele: Calificativul Număr elevi I 1 S 2 B 7 FB 8 75 . elevii descoperă regula de aflare a necunoscutei şi o scriu folosind simbolurile: S = T1 + T2 T 1 = S . din culegerile de jocuri publicate. în cazul în care nu reuşeşte. fiecare elev cu calificativul obţinut. dar în mică măsură pentru ca intensitatea investigării să nu scadă prea mult. caută regula pentru a putea continua. Prin intermediul jocului matematic. prin manifestarea curiozităţii.

.. înmulţire.").Fiecare coloană dreptunghiulară reprezintă o mulţime de elevi care au acelaşi calificativ.. „Se aseamănă prin . exerciţii-joc de măsurare a capacităţii şi masei unor obiecte.. scădere.."). „Se deosebesc prin .. programa prevede noţiunea de estimare {evaluarea cu aproximaţie a unei mărimi. şcolarii mici realizează acţiunea de comparare (stabilirea asemănărilor şi deosebirilor). înseamnă că realizează măsurarea acelei mărimi. Ca activităţi de învăţare se folosesc: • exerciţii-joc de estimare a distanţelor cu ajutorul pasului „Sunt cam . numărul elevilor cu FB este dublul celor cu B.". a unei mărimi.".. „Are cam . valori pe baza unor date incomplete). Din exemplele date reiese caracterul practic aplicativ al matematicii1 folosindu-se exerciţii-joc şi jocuri didactice cu valenţe formative deosebite. • exerciţiu-joc de estimare a rezultatului unei operaţii cu numere folosind rotunjiri la sute sau zeci ale numerelor date („Cred că rezultatul este . La clasele I .").." În situaţia în care. Cu mărimile de acelaşi fel... S-au făcut interpretări de genul: • • S. a unor obiecte. elevul raportează o mărime la o unitate de măsură dată..". • • jocuri de estimare a numărului obiectelor din mediul cotidian („Cred că are. în jocurile matematice „Compară-le!".IV. Aproximarea se caracterizează prin manifestarea nevoii de a stabili valoarea apropiată a unui număr. numărul elevilor cu B şi FB este semnificativ mai mare decât numărul celor cu I şi 76 ... exerciţiu-joc de verificare cu ajutorul obiectelor a operaţiilor mentale de adunare.. Pentru acest lucru se utilizează: • • • exerciţii-joc de măsurare cu unităţi nestandardizate şi standardizate. exerciţii-joc de măsurare a duratei. împărţire („Este .

conducerea şi îndrumarea jocului didactic matematic „Dascălul adevărat este făclia care se stinge luminând” (Ion Drăgan) 77 . • simularea efectuării unor operaţiuni bancare. Materialele de specialitate. tendinţe specifice şcolarului mic. Formarea competenţelor de bază este o ocazie de a-i pregăti pe elevi pentru a se descurca în împrejurări neprevăzute de manuale prin conexiuni şi structurări de informaţii.4. etc. dorinţe. • formulări de predicţii bazate pe experienţe. a componentelor intelectuale. accentul cade pe formarea şi dezvoltarea capacităţilor mintale şi atitudinilor în baza unei cantităţi de informaţie mai redusă. experienţa la clasă ne învaţă că jocul didactic satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului. a operatorilor logici: şi. La clasa a IV-a. formularea de probleme folosind datele culese în urma măsurătorilor. evenimente. iar valoarea sa formativă răspunde cerinţelor actuale. compararea duratelor unor activităţi. completarea şi prelucrarea unor date culese din diverse domenii.Abordarea interdisciplinară a matematicii conduce la diminuarea supraîncărcării elevilor. utilizarea expresiilor: cel mult. Ca activităţi de învăţare. afective şi volitive. constatărilor. Rolul învăţătorului în pregătirea. prin jocul matematic. sau. în viziune interdisciplinară se folosesc: • • • • ordonarea cronologică a unor date. nu în situaţii diverse. elevii sunt invitaţi să observe reprezentarea obţinută în urma sondajului făcut pentru a se stabili ce teme preferă pentru lectura suplimentară şi să completeze propoziţiile alăturate în jocul „De-a fracţia". 3. generată de trebuinţe. cel puţin. • transpunerea unor enunţuri simple din limbaj matematic simbolic în limbaj cotidian şi invers. Utilizarea jocurilor didactice matematice presupune o antrenare plenară a personalităţii elevilor.

indicaţii. de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări şi răspunsuri. Astfel. organizarea şi desfăşurarea lui metodică sub directa conducere şi îndrumare a învăţătorului. ci ca o modalitate ingenioasă de stimulare a activităţii de învăţare. nu se va trece la un conţinut nou. Instruirea în spiritul jocului este o orientare metodologică importantă. se activizează motivaţia intrinsecă. Pentru o abordare cât mai completă şi cât mai convingătoare a instruirii şcolarilor mici în spiritul jocului se înţelege că acesta trebuie să-şi găsească aplicabilitate în lecţii. plăcerea. se impune ca sarcină de prim ordin. în jurul căreia gravitează întreaga teorie a instruirii de tip şcolar. dacă vechiul conţinut nu este însuşit temeinic. jocul nu apare ca o joacă. Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea. pentru a-1 ajuta să eficientizeze lecţia prin alegerea celor mai adecvate metode. tact. de priceperea şi de spiritul de creativitate reflectate în materialul didactic folosit. Sintagma „măiestrie pedagogică" încorporează în ea şi ceea ce înseamnă promovarea spiritului jocului în procesul instruirii. spirit inventiv. prin dozarea efortului în funcţie de vârstă. conducerea şi îndrumarea pedagogică de calitate a acestuia. 78 . aprecieri. Numai printr-o bună organizare. de cunoştinţele existente. Dacă şcolarii mici sunt puşi în situaţia de a rezolva anumite sarcini didactice în spiritul jocului. Practica demonstrează că în şcoala primară jocul nu poate fi în afara preocupărilor învăţătorului de a se perfecţiona sub aspect metodologic. de către învăţător cu răbdare. Cel mai important lucru este acela de a crea o atmosferă de joc pentru buna desfăşurare a demersului didactic în aşa măsură încât atunci când elevii aud clopoţelul să le pară rău că s-a terminat lecţia. interesul. ştiinţifică şi metodică.Jocul fiind o activitate importantă în evoluţia psihică a copilului. În utilizarea jocurilor didactice cu conţinut matematic se va ţine seama de particularităţile de vârstă ale elevilor. Eficienţa jocului didactic matematic depinde de felul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent. fără a stingheri spontaneitatea şi a frâna iniţiativa în acţiune a copilului. Jocul didactic poate fi implicat în elaborarea strategiilor instruirii organizate la şcolarul mic. explicaţii. Învăţătorului i se cere o bună pregătire psio-pedagogică. pregătirea. jocurile didactice pot conduce la obţinerea unor bune rezultate în însuşirea noţiunilor la matematică.

C. pregătirea jocului didactic. M.). alegerea unei strategii de conducere potrivită. a materialului corespunzător. resurse psihologice (disponibilităţile elevului): capacităţi intelectuale. respectarea momentelor jocului didactic. cit. 79 . potrivirea momentului când trebuie folosit. respectarea ritmului jocului. identificarea obiectivelor (în ce scop voi face?) selectarea conţinuturilor (Ce voi face?) analiza resurselor (Cu ce voi face?) stabilirea sarcinilor de învăţare (Cum voi face?) stabilirea instrumentelor de evaluare (Cât s-a realizat?) variante de joc). a structurii sale. stimularea elevilor în vederea participării active la joc. 1 Neagu. 4. atitudini etc. Petrovici. introducerea altor controlul rezolvării sarcinilor şi evaluarea finală. organizarea judicioasă a acestuia. p.Se poate spune că o activitate matematică în care se foloseşte jocul didactic devine ca o situaţie problemă. Pregătirea jocului didactic presupune: O bună proiectare a jocului trebuie să ţină seama de: Obiectivele operaţionale oferă posibilitatea alegerii corecte a conţinutului jocului şi solicitării precise a capacităţilor de învăţare necesare atingerii lor. Pentru buna desfăşurare a jocului se au în vedere cerinţele1: • • • • • • • • • • • 1. stabilirea modului în care se vor fructifica rezultatele.. iar rezolvarea ei se găseşte în pregătirea minuţioasă a activităţii: alegerea jocului didactic potrivit. varietatea elementelor de joc (complicarea jocului. Op. 97. 5. pregătirea materialului didactic (confecţionarea sau procurarea lui). elaborarea proiectului jocului didactic. mijloace de învăţământ etc. aptitudini. 2. 3. studierea atentă a conţinutului acestuia. asigurarea unei atmosfere prielnice pentru joc. Resursele educaţionale se referă la: • • resurse materiale (material didactic.

• • • gradării). să trezească interesul). pereche) sau lucrează independent. să incite precizarea regulilor jocului.. O altă cerinţă pentru buna desfăşurare a jocului o constituie respectarea momentelor jocului didactic: 1. reaşezarea mobilierului în vederea rezolvării optime a sarcinii. echipă. El constă în .frumos colorat. atrăgător.. capacitate mai redusă de înţelegere). sau prin prezentarea materialului ori enunţând direct titlul jocului). • 5.Organizarea jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de desfăşurare a acestuia.. introducerea în joc (se face în funcţie de tema jocului. atractivă. este stimulată iniţiativa. urmărite şi pe modul de mânuire corectă a acestuia . ghicitori cu privire la titlul jocului sau la materialul folosit. 4. elevii cooperează (în grup. • • • • precizarea sarcinilor conducătorului de joc. distribuirea materialului necesar desfăşurării jocului (de regulă.. axat pe obiectivele organiza jocul. 6. evitându-se monotonia. se desfăşoară într-un anumit ritm pentru că timpul este limitat.moment cheie în desfăşurarea ce vizează: înţelegerea sarcinii (sarcina să fie accesibilă. la începutul activităţii de joc pentru a facilita înţelegerea explicaţiilor învăţătorului referitoare la desfăşurarea jocului).). prezentarea conţinutului jocului (principiul succesiunii şi al curiozitatea copilului. asupra realizării cu succes a scopului propus şi necesită o serie de măsuri: • • • împărţirea elevilor în funcţie de acţiunea jocului. fie prin expunere. anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor (cât mai sintetic: Astăzi vom prezentarea materialului didactic (cât mai explicit. se menţine atmosfera de joc. fixarea regulilor (când acţiunea este mai complexă sau când elevii au o executarea jocului începe la semnalul conducătorului jocului. explicarea jocului . 3. inventivitatea elevilor. 2. fie printr-o descriere deschisă cu efect motivator. povestire. 80 . cu elemente clare şi uşor de recunoscut).

Învăţătorul oferă libertate copiilor în timpul jocului pentru a spori rolul formativ pe care acesta îl deţine în diferitele moduri de desfăşurare a unei lecţii de matematică. 4. Ilustrez succesiunea momentelor şi modul de desfăşurare a jocului „Să adunăm": 1. în ce măsură s-au respectat regulile jocului.introducerea de noi variante sau a unor materiale noi. încheierea jocului (învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri cu privire la modul în care s-a desfăşurat jocul. Introducere în joc. ce comportament au avut copiii.Care este semnul adunării? .• se urmăreşte comportarea elevilor. Învăţătorul trebuie să cunoască nivelul de pregătire al copiilor.să găsim suma potrivită 3. 8. Prezentarea materialului didactic . se pot introduce materiale noi. Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi de genul: • • • • • autoconducera jocului (ei organizează). sarcina didactică este complicată. Anunţarea titlului şi a activităţilor • Se scrie pe tablă titlul jocului şi se anunţă obiectivele: . • se poartă discuţia: . autocorectarea sau corectarea în grup. . 81 adunate. modul în care respectă regulile.cel care găseşte primul rezultatul corect este conducătorul jocului.Ce operaţii cunoaşteţi? .sarcina didactică: adunaţi numerele de aceeaşi culoare şi găsiţi suma lor printre numerele date. . desemnează câştigătorii). 7. să ţină cont de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora.să adunăm numere. face recomandări individuale sau colective.o planşă cu numerele ce trebuie Explicarea jocului . materialul didactic este schimbat între ei. . rezolvă sarcinile jocului.Ce operaţie se potriveşte sintagmei „cu atât mai mult"? 2. complicarea jocului . cum s-au executat sarcinile primite. să dea dovadă de capacitate empatică pentru a putea organiza şi desfăşura activităţi ludice cu succes.

Jocul se poate complica prin rezolvarea sarcinii: scrie rezultatele obţinute în ordine descrescătoare: . este desemnat conducătorul după prima sumă corectă. de a ajuta copiii să-şi clarifice scopul şi rolul urmărit. elevii lucrează independent. când satisfac nevoile spirituale de cunoaştere. Se fac aprecieri asupra comportamentului elevilor în timpul lucrului şi se fac recomandări individuale şi colective. dă semnalul noul conducător. Executarea . deoarece rezultatele adunărilor date spre efectuare pot fi găsite de mai mulţi elevi ai clasei.învăţătorul este participant direct uşurinţă.începe la semnalul dat de învăţător. Încheierea jocului Sunt evidenţiaţi şi recompensaţi câştigătorii. Pentru a antrena în joc cât mai mulţi elevi se va da suficient timp de gândire şi vor fi întrebaţi mereu alţi elevi. corectaţi. sunt observaţi. . 6.5. Rolul învăţătorului este acela de a contribui la orientarea şi coordonarea jocului.o îndrumare din exterior prin menţinerea relaţiei educator educat. îndrumaţi.elevii lucrează în perechi. când sunt bine pregătite şi îndrumate sistematic. la joc. iar copilul asimilează sugestia adultului cu 15 22 40 4 27 74 31 35 2 12 35 11 3 0 40 99 82 . Practica demonstrează că diferite forme de activitate educativă dobândesc eficienţa maximă atunci când corespund posibilităţilor reale ale copiilor.o îndrumare din interiorul jocului . de destindere. Modalităţile de îndrumare a jocului pot fi clasificate în funcţie de poziţia învăţătorului faţă de joc: . evaluaţi.

Învăţătorului îi revine sarcina de a alege şi ai învăţa pe elevi jocuri cât mai utile. jocul didactic are un rol important şi în obţinerea feedback-ului cu privire la nivelul înţelegerii de către elevi a cunoştinţelor matematice. A 81 58 17 93 20 2. învăţătorul constituie un exemplu demn de urmat pentru copil. 1. se pot verifica printr-o analiză de itemi dacă sunt corespunzătoare pentru elevi. Sarcinile jocurilor didactice se pot adapta nivelului de pregătire al clasei. Prin atitudinea şi comportarea sa. „Cred că este . În munca de îndrumare.1 Stabileşte corespondenţa între scrierea cu cifre şi cea cu litere. Pentru învăţător. „Stabileşte corespondenţa" 1. 2 Găseşte pentru fiecare cerinţă din coloana A.. scrierea. La clasa a III-a. dragostea şi exigenţa faţă de copil se împletesc organic cu respectul pentru tot ce face şi creează copilul.. de a le conduce cu tact până când se vor forma conducători chiar dintre elevi. compararea. A cel mai mare număr de două cifre cel mai mic număr de două cifre cel mai mare număr par de două cifre identice cel mai mic număr impar de două cifre identice B 99 11 88 12 10 89 B cincizeci şi opt douăzeci optzeci şi unu nouăzeci şi trei 3. numărul corespunzător din coloana B. având liste inegale ca lungime). s-au folosit 5 jocuri didactice (sarcinile didactice sunt itemi tip pereche. în evaluarea sumativă la citirea. compunerea şi descompunerea numerelor mai mici ca 100." 83 .Intervenţia învăţătorului în jocul copilului determină transformarea jocului simplu în joc complex. „Atenţie la semnificaţie" I.

" I. „Aproximează" B 74+17 63+35 23+56 coloana B.. iar pentru cel rezolvat incorect se acordă zero puncte. 84 . „Cred că rezultatul este . pentru fiecare item rezolvat corect se acordă un punct.1.. 1.4 Uneşte cu o săgeată fiecare număr din coloana A cu un număr aproximat din A 23 48 86 55 B 50 90 20 coloana B. 5 Estimează suma şi diferenţa numerelor date în coloana B pentru calculele din colana A A 53+27 94-28 89-41 B 60 50 80 70 Itemii sunt dihotomici. 5.3 Uneşte cu o linie fiecare rezultat din coloana A cu operaţia corespunzătoare din A 53 79 91 98 4.

Analiza itemilor: Subiectul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Total puncte Itemul 1 1 1 0 1 1 0 1 0 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1 13 Itemul 2 1 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1 1 0 1 0 1 1 1 10 Itemul 3 1 1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 16 Itemul 4 1 1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 0 1 0 0 1 0 0 12 Itemul 5 1 0 0 1 0 1 0 0 0 1 1 1 0 1 1 1 0 0 9 Scor total 5 3 2 5 4 3 1 2 2 5 5 4 2 3 3 5 3 3 Calculează indicele de dificultate (pentru calitatea itemilor) după formula: 85 .

calculez 27% din 18: => 5 elevi intră-n grupul celor mai buni (grupul superior) => 5 elevi intră-n grupul celor mai slabi (grupul inferior). valoarea lui P3 fiind mai mare decât 0. Pentru a elimina factorul hazard.Pi_ Subiecţii foarte buni sunt departajaţi de cei foarte slabi. se aleg cei 27% dintre subiecţi ca fiind cei mai slabi .Concluzii: Itemii 1. Itemul 3 nu este bine ales pentru nivelul clasei. iar cei care au obţinut scorul cel mai mic sunt elevii cei mai slabi 86 . calculez indicele de discriminare (Di) după formula: Di = Pi+ . P2. Subiecţii se împart după metoda Findley: se aleg cei 27% dintre subiecţi ca fiind foarte buni.75). Cu 5 puncte sunt elevii care au obţinut scorul cel mai mare şi fac parte din grupul superior. Este prea uşor.5 şi 0. 4.75. 2. P4 şi P5 este cuprinsă între 0. 5 sunt bine aleşi (valoarea indicilor PI.

şi fac parte din grupul inferior. Grupul superior este format din subiecţii: S1, S4, S10, S11, S16. Grupul inferior este format din subiecţii: S7, S3, S8, S9, S13. Indicele de discriminare se calculează după formula amintită Di = Pi+ - Pi- unde: Pi± sunt indicii de dificultate pentru cele două grupuri şi se calculează după formula:

Calculez Pi- pentru cei 5 subiecţi din grupul inferior cu 1,2 puncte:

87

Folosind formula Di=Pi+ - Pi- calculez indicii de discriminare: D1=P1+ - P1- = 1 – 0,2 = 0,8 ⇒ I1 are valoare foarte bună de discriminare (0,8>0,4) D2=P2+ -P2- = 1 – 0 = 1 ⇒ I2 are valoare foarte bună de discriminare (0,2>0,4) D3=P3+ -P3- = 1 – 0,8 = 0,2 ⇒ I3 are valoare scăzută de discriminare (0,2<0,4) D4=P4+ -P4- = 1 – 0,8 = 0,2 ⇒ I4 are valoare scăzută de discriminare (0,2<0,4) D5=P5+ -P5- = 1 – 0 = 1 ⇒ I5 are valoare foarte bună de discriminare (1>0,4) Valoarea indicelui de discriminare poate fi cuprinsă între -1 şi +1. Concluzii: • Tot ceea ce s-a obţinut sub 0,4 nu discriminează; se elimină itemii 3 şi 4; • Tot ceea ce s-a obţinut peste 0,4 discriminează şi rămân valabili itemii 1, 2 şi 5 Cu cât valoarea indicelui de discriminare este mai mare, cu atât discriminează mai mult între subiecţii care au un scor total ridicat faţă de cei cu un scor total scăzut; • Valoarea itemilor 1, 2 şi 5 ilustrează nivelul capacităţii de rezolvare a elevilor clasei; • Valoarea 1 la D2 şi D5 indică o proporţie mai mare a rezolvării itemilor pentru subiecţii din grupul superior; • Nu toate sarcinile jocului matematic au fost rezolvate de elevi şi de aceea trebuie să înţelegem că organizarea muncii diferenţiate, individualizate se poate porni şi de la feedback-ul astfel obţinut;

88

• Folosind jocul didactic nu înseamnă că nu ne putem aştepta şi la eşecuri (pot fi anumite lacune la care nu ne-am gândit sau nu am ales sarcina didactică cu gradul de dificultate corespunzător nivelului clasei). • Rezultatele obţinute vizează atât elevul cât şi învăţătorul.

3.5. Strategii de realizare a jocului didactic matematic în ciclul primar

„Jocul are rezonanţe psihologice importante şi atrage atenţia copilului asupra strategiilor prin care a fost obţinut (V. Şchiopii, E. Verza) Folosirea jocului matematic cere strategii de lucru bine gândite pentru a se integra organic în mersul firesc al lecţiei. În lecţie, învăţătorul va ţine seama de caracteristicile jocului didactic pentru a asigura desfăşurarea optimă a activităţii de învăţare. Proiectarea lecţiei, „act de creaţie directivat de principii didactice"2 oferă libertatea învăţătorului să inventeze secvenţe instructive în care să includă jocul didactic. Căile de organizare şi dirijare a învăţării în vederea atingerii obiectivelor sunt metodele de învăţare specifice matematicii. Acestea pot deveni procedee în cadrul jocului didactic. Jocul utilizat ca procedeu se referă la concretizarea metodei prin situaţii particulare cu scopul menţinerii atenţiei copilului, pentru evitarea şablonării situaţiei de joc. Structura activităţilor cognitiv-operaţionale specifice matematicii sub forma jocului ca metodă, ca procedeu, ca formă de organizare a lecţiei se soldează cu performanţe mai bune, cu coeficienţi crescuţi de activism şi angajare în sarcina didactică. „Predarea şi învăţarea prin joc şi jocul ca activitate, nu se suprapun ca structură şi funcţii, îmbinarea lor aduce modificări de atitudine faţă de anumite sarcini didactice".3 Folosirea denumirii jocului didactic ca laitmotiv a constituit un element antrenant pentru elevi, având efecte pozitive în realizarea obiectivelor. Luând în calcul că eficienţa unei metode depinde de modul în care declanşează la copii actele de învăţare şi de gândire prin acţiune, de măsura în care determină şi
2

Cerghit, Ioan, 1983, „Proiectarea (design-ul) lecţiei", în „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă", E.D.P., Bucureşti, p. 61. 3 Cerghit, I., 1983, „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă", E.D.P., Bucureşti, p. 159.

89

Iau ca exemplu jocul „Caută o posibilitate şi continuă calculul!" cu sarcina: scrieţi şi efectuaţi exerciţiul obţinut din numerele şi semnele operaţiilor corespunzătoare: a) b) 36. iniţiativa. De aceea. .: 3. Prin problematizarea folosită în jocul matematic se provoacă în mintea elevului o situaţie conflictuală între necesitatea rezolvării unei probleme. Valoarea lui este determinată de contribuţia polivalentă în dezvoltarea capacităţii de găsire a soluţiilor.7. Sarcina didactică este formulată în aşa fel încât să-i orienteze pe elevi în selecţionarea cunoştinţelor însuşite anterior şi să le ofere puncte de reper pentru generalizarea lor.li se dau numere de la 1 la 9 şi li se cere să efectueze 3 operaţii cunoscute pentru a obţine 100. Elevul este pus în situaţia de a-şi reorganiza cunoştinţele şi deprinderile însuşite. de a selecta pe acelea de care are nevoie. Dacă prin efort propriu nu poate să depăşească dificultatea este ajutat fie de colegi. rolul învăţătorului este de a îndruma căutările. a spiritului de observaţie. + 68.9. + 27.favorizează reprezentările specifice unei anumite etape de formare a noţiunii.7. ca apoi să realizeze întărirea pozitivă sau negativă a rezultatelor obţinute. a rapidităţii în gândire. îndrăzneala. Învăţătorul este cel care elaborează şi comunică situaţia-problemă. . x 9. a găsirii răspunsului şi caracterul nesatisfăcător al cunoştinţelor şi tehnicilor de lucru pe care le posedă în acel moment. folosind o singură dată fiecare număr. .: 3 40.: 11 În jocul „Şirul numerelor". de a le sintetiza într-o formă proprie şi eficientă. . 90 . am ales pe cele care răspund curiozităţii şi interesului elevilor. Strategiile jocului sunt strategii euristice în care elevii îşi manifestă isteţimea. răbdarea. iar elevul cel care o recepţionează pentru a-şi pune întrebări-problemă ca să rezolve sarcina didactică. Am observat că elevii întâmpină dificultăţi mai mari în identificarea întrebărilorproblemă decât în rezolvarea situaţiei-problemă. respectând ordinea numerelor: R: 1X2 + 34 + 56 + 7 – 8 + 9 12 + 3 – 4 + 5 + 67 + 8 + 9 (l + 2 + 3 + 4) x 5 + 67 – 8 – 9 Prin jocul de perspicacitate.: 1.9. În cadrul jocului matematic a fost necesar ca îmbinarea lor să se facă pe un fond de problematizare şi să asigure o învăţare activă prin descoperire. fie de învăţător. în vederea formulării răspunsului. elevul dobândeşte abilităţi noi prin propriul efort intelectual. x 8.

anunţă câţi peşti are. (R: 11 + 11 + 11). . în felul următor: 6 fără cap. 99 2.stabilirea materialului necesar efectuării de exerciţii ce pot conduce spre descoperirea răspunsului. Într-o cameră goală intră mai multe pisici. adună cifrele produsului obţinut şi spune ce ai descoperit) 3 x 37 =111 1 + 1 + 1=3 6 x 37 = 222 : 9 x 37 = 333 : 12 x 37 = 444 : 15 x 37 = 555 : 18 x 37 = 666 : 21 x 37 = 777 : 24 x 37 = 888 : 27 x 37 = 999 3.independenţă.înţelegerea sarcinii jocului.verificarea soluţiilor găsite. (R: 99 + ──). care se aşează în colţurile camerei. iniţiativă. „Ce poate 37?" (efectuează înmulţirile date. a atenţiei voluntare. . Câte pisici au intrat în cameră.selectarea ipotezelor plauzibile..formularea ipotezelor de soluţionare a problemei. (R: 0). 99 • folosiţi cifra 9 de 6 ori ca să obţineţi 100. . . micul şcolar gustă bucuria descoperirii de cunoştinţe sau de strategii operaţionale în jocurile didactice: 1.Combinaţii cu cifre" (i se cere să folosească în mod repetat o cifră dată pentru a obţine rezultatul indicat) • adunaţi 6 cifre de 1 astfel încât suma lor să fie 33. „Cifre magice" • Fiecare copil va scrie pe o fişă numărul 12 345 679 91 9 + 9 + 9 = 27 . copilul descoperă relaţii matematice între diferiţi termeni ca în exemplele: Un pescar întors de la pescuit. . Folosirea învăţării prin descoperire presupune: . Prin acest tip de joc. dacă fiecare pisică vede câte 3 pisici? (R: 4). Prin efort personal. 9 fără coadă şi 8 pe jumătate.

elevul este condus la cunoaşterea şi stăpânirea algoritmului. prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite. „Să corectăm!") În jocul matematic algoritmul este construit pe baza unor înlănţuiri de raţionamente ce exprimă sintetic structura logică internă a rezolvării sarcinii didactice. În cursul activităţii de învăţare prin joc matematic se folosesc algoritmii: . + 18 + 20 = 6„Unde ai ajuns?" Scrie un număr de trei cifre Scrie la dreapta lui acelaşi număr Împarte numărul obţinut la 11 Împarte câtul la 13 Împarte noul cât la 7 La ce număr ai ajuns? (165) (165) (165.de control (în „Verifică-mă!".. 4 repetat de 9 ori 4 „Reconstituire" (din 6 triunghiuri dreptunghice formaţi un paralelogram. 4 x 9 = 36. Găseşte în algoritmi un sprijin. elevul îşi însuşeşte cunoştinţele. a) 2 + 4 + 6 + .. tehnicile de lucru. 12 345 679 x 36 = 444 444 444). .de identificare (în „Găseşte-l pe-al treilea!") .• • • Îl analizează şi descoperă şirul 1 = 9 fără 8 Li se cere să-şi aleagă o cifră din numărul scris şi s-o înmulţească cu 9 Înmulţesc numărul scris iniţial cu cel obţinut şi se analizează produsul (exemplu: aleg 4. Prin jocul didactic. Pe calea algoritmului.de lucru (în „Rezolva după model!"). 165) (R: (2+18)+(4+16)+(6+14)+(8+12)+20+10=5x20+10 b)l+2+3+4+5+15+16+17+18+19=(l+19)+(2+18)+(3+17)+(4+16)+(5+15)=5x20 În ciclul primar este specifică învăţarea de tip algoritmic. luaţi 2 triunghiuri şi spuneţi ce-aţi descoperit) 5„Cine calculează mai repede?" Se urmăreşte ca elevii să descopere procedee de calcul rapid. aplicând proprietăţile operaţiilor învăţate. În 92 .

. + .p. primită de conducător de la unul dintre participanţi de releu şi de completare (un participant o adresează conducătorului. concise ca formă. 263 Ionescu. gândirea elevilor este orientată spre scopul urmărit.. . „Strategii de predare-învăţare". Conducătorul jocului îndeamnă „la efectuarea investigaţiei în sfera informaţiilor existente deja pentru a descoperi noi date".4 În timpul jocului matematic se pot folosi întrebări ce antrenează elevii la dialog. iar Ce se întâmplă dacă... cit.. + . + 400) + (30+ .. E.Ed. x 5) + (3 x .... elevul se foloseşte de algoritmii însuşiţi pentru a înlocui literele cu cifrele de la 0 la 9 pentru ca suma să fie corect calculată: A+ BBBB BBBB BBBB ABBBB R: 2 + 9999 9999 9999 29999 Elevii fac dovada înţelegerii tehnicii de calcul în jocul „Completează şi rezolvă!" a) 135 + 423 = (100 + 30 + 5) + 400 + 20 + 3 = ( . + .?). este număr par?). I... ) + ( ..... 132 93 . ordonate pe linia ascendentă a efortului şi a capacităţii de înţelegere a elevilor..jocul „Cifrele... În organizarea şi desfăşurarea jocurilor matematice se foloseşte conversaţia. inversate (nedirijată. pe verticală şi pe orizontală. ) = .Ce te face să spui. Conversaţia catehetică din cadrul jocului „Puţină matematică în vorbire" este înlocuită cu conversaţia euristică în jocul „Combinaţii cu cifre". întrebările trebuie să fie precise din punct de vedere al conţinutului.... 1992.. primită de conducător de la unul dintre 4 5 Jinga.. În jocul matematic. exprimate corect şi simplu. Miron. de tipul:5 .frontale (generală sau de ansamblu: . pentru a-i stimula în participarea activă. + 3) = . x 5) + ( .. directe (adresată unui anume participant: .. Ştiinţifică.?) acesta o adresează unui alt participant nedirijată. prietenele literelor". Op. + .. Bucureşti... p.De ce . Istrate.... Printr-o succesiune logică a întrebărilor. b) 343 x 5 = (300 + 40 + 3) x 5 = ( ..

În desfăşurarea jocului didactic. dintre concret şi abstract se utilizează demonstraţia cu ajutorul reprezentărilor grafice: scheme. Este regula care reiese din însăşi teoria formării de identificare. În vederea respectării principiului didactic unitate dialectică dintre senzorial şi raţional.exerciţiile să fie gradate progresiv.. desene. întrebări de evaluare (solicită elevilor judecăţi proprii). corectă. Pentru ca elevii să găsească un model de raţionament matematic. reconstituire.de opinie (Cum este suma a două numere pare?) Se pot folosi întrebări convergente (îndeamnă la analiză. 157 94 . . pentru rezolvarea sarcinii se folosesc întrebările: . elevii îşi formează deprinderi de muncă intelectuală. precisă. Iaşi. p. modul de folosire a materialului didactic indicat de către conducătorul jocului.factuale condiţia restului?) . în măsura în care elevul stăpâneşte acţiunea"61. vostru în .?) În jocul „Ciorchinele".de justificare (De ce este posibil să efectuăm scăderea?) . Consider pertinentă indicaţia „exersarea însoţită de corectură . planşe se rezolvă sarcinile jocului matematic „Micul cosmonaut" în unitatea de învăţare Unităţi de măsură. de autocorectură..să faciliteze situaţii de învăţare. Ed. concepte matematice. folosind exerciţiul se ţine cont de aspecte ca: . Polirom.să sporească interesul şi motivaţia pentru învăţare. descriere (Care este de revenire (conducătorul o formulează ţinând cont de părerea emisă anterior de unul dintre participanţi într-un moment nepotrivit: .. C.? Ce părere aveţi de rezultatele obţinute?).. concisă). variate pentru a nu interveni monotonia.de definire (Ce este scăzătorul?) .. 1998 „Psihopedagogie".îl puteţi lămuri pe colegul 6 Cucoş.. comparare). .la baza exerciţiului să stea idei clare..participanţi sau răspunsul este dat prin completare de alţi participanţi . întrebări divergente (exersează gândirea pe căi originale). . Prin exerciţii-joc.. iar participanţii la joc pot explica modul în care au găsit soluţia. Se pot explica procedee de lucru.de comparare (Cum sunt cele două numere?) . necesar în înţelegerea sarcinii didactice a unui joc s-a folosit explicaţia (accesibilă.Nu credeţi că .

principialitate.. D. consecvenţă. 491. exerciţii de calcul mintal în „Rezolvă exerciţiul meu/". p. „Pedagogie". autodepăşire. 3. În cadrul jocului matematic „Rezolvă!" am utilizat metoda grupurilor interdependente Jigsaw (mozaic) ca pe o practică a învăţării . acceptând ideea „îmbinării inteligenţei şi eforturilor individuale cu inteligenţele şi eforturile grupurilor"8. D. Elevii lucrează în echipe într-o manieră structurată şi interactivă. „Învăţarea în şcoală". I. Accentul a căzut pe cooperare. Ed. Tema a fost împărţită în sub-teme. Competiţia ca factor motivaţional devine un impuls pentru procesul de autoeducare.. E. Robinson. Am observat că şcolarul mic are disponibilitatea de a lega uşor relaţii cu colegii.. 4. scădere şi înmulţire.1981. Prin jocul didactic matematic se ajunge la o conduită cooperant-participativă ce presupune formarea unor deprinderi şi obişnuinţe de convieţuire în colectiv. F. de a fi operativ în îndeplinirea sarcinilor. Se folosesc exerciţii de numărare în „Numără mai departe". ordinea efectuării operaţiilor de adunare. de a se acomoda (conducător-condus. altruism). 2001.deprinderilor. ordinea efectuării operaţiilor când sunt date şi paranteze.. ordonare-ascultare). AH. de tipul: 1. Bucureşti. P. P. G. a unor trăsături pozitive de caracter.la tema „Ordinea operaţiilor cu numere naturale". de a adopta o conduită disciplinată ceea ce facilitează formarea şi stabilizarea unor trăsături de voinţă şi caracter (sinceritate. scădere şi împărţire. exerciţii de creaţie în „Găseşte soluţii". ordinea efectuării celor patru operaţii. ordinea efectuării operaţiilor de adunare. Conduita de cooperare vizează dorinţa realizării unei activităţi comune bazată pe ajutor reciproc. p. În timpul jocului matematic se folosesc ca strategii de învăţare cooperarea în grup sau în echipe şi competiţia ca „formă motivaţională a afirmării de sine în care individul rivalizează cu ceilalţi"7. Bontaş. 7 8 Ausubel. Fiecare sub-temă am transformat-o în sarcină didactică. 176. 95 .unul de la altul . Bucureşti. 2.

atunci itemii corespunzători jocurilor matematice sunt formulaţi în aşa fel încât fiecare elev să lucreze cât îi permite pregătirea sa. După ce au rezolvat sarcina „experţii" se întorc în cadrul grupului „mamă" şi le explica şi celorlalţi. reţinând la rândul lor explicaţiile colegilor. dacă în verificare se începe cu ascultarea fiecărui elev de la nivelul său. Fiecare elev face parte din grupa care i se potriveşte cel mai bine (sub aspectul cooperării în învăţare). 96 . Totul se realizează sub îndrumarea directă a învăţătorului care proiectează activitatea de realizat.În grupurile de experţi sunt elevi cu abilităţi relativ omogene. înlocuieşte emulaţia între elevi cu colaborarea. Pentru a se obţine randamentul maxim din partea fiecărui elev se diferenţiază procedeele de lucru astfel: 1. Lucrul pe grupe nu înseamnă muncă în grupe de nivel. Fiecare elev îşi aduce contribuţia pentru a realiza sarcina. diferenţierea verificării pregătirii elevilor (oral şi în scris) Se realizează o dispoziţie tonifiantă şi optimistă la elevi. Dificultăţile trebuie să apară gradat pentru că altfel scade interesul elevului pentru matematică. o conduce şi o evaluează. Dacă verificarea se face în scris.

deductive (prin trecerea de la noţiuni la exemple). scheme. culorile orientarea şi controlul atenţiei. ca mijloc de sprijinire a muncii independente. schemele. personalizarea în timpul jocului matematic . pot folosi şi materialul didactic. . la ritmul şi la stilul de învăţare al elevului.mediul psihologic. Elevii care înţeleg repede ce au de făcut lucrează singuri. Necesitatea individualizării în activitatea din timpul jocului matematic se datorează existenţei deosebirilor dintre elevi sub raportul dezvoltării psihice. mijloacelor didactice. combinarea optimă dintre ele asigură eficienţa în munca şcolară. 4. euristice (prin semidirijare. Alegerea metodelor. desene. Un rol important în realizarea jocului matematic îl au: contrastante). sensibilizarea elevilor la învăţarea progresiv eficientă).conţinutul ştiinţific. fişe de lucru pentru completare. dintre elementele teoretice şi cele practice prin strategii imitative (bazate pe model).2. expozitive (prin receptare: ascultă. grafice colorate. formelor de grupare a elevilor. procedeelor.standarde de performanţă. Sarcina didactică este adaptată la posibilităţile aptitudinale. asigurarea trăiniciei cunoştinţelor. prin strategia motivării prin mărirea valenţelor afective ale activităţilor ludice (prin implicarea elevului în mai mare măsură. îndeaproape de învăţător. comunicarea nonverbală.adaptarea sarcinii jocului la posibilităţile fiecărui elev. săgeţile. 97 comunicarea verbală. Se realizează mai uşor unitatea dintre concret şi abstract. 3.metode folosite. la nivelul intereselor cognitive. folosite în captarea. priveşte. Personalizarea prin jocul matematic vizează. algoritmice (prin dirijare detaliată).trecerea de la un joc pentru toţi la un joc pentru fiecare. . sublinierile. . inductive (prin trecerea de la particular la general). . învăţarea diferenţiată prin jocul matematic. materialele ilustrative (planşele. . prin angajare în descoperire). demonstraţie (bazate pe explicaţii). prin strategia motivării prin performanţe şcolare (prin ridicarea nivelului de aspiraţie privind angajarea elevilor în rezolvarea unui număr mai mare de situaţii problemă). Ceilalţi sunt îndrumaţi. apelând la învăţător doar când au nevoie. individualizarea . reproduce).

fişele dezvoltare). . între ciclul primar şi cel gimnazial. de consolidare. elevii realizează obiectivele stabilite. de muncă independentă (de recuperare. de Capitolul IV. Dacă folosim jocul ca activitate didactică în clasele I-IV atunci copiii se vor bucura de continuitate între şcoală şi grădiniţă. de uşurare a 98 . Ipoteza şi obiectivele cercetării Ipoteza pe care mi-am propus să o verific în planul practic al realităţii şcolare este: dacă în învăţământul primar se concepe şi utilizează un program special de jocuri didactice atunci se va determina o creştere a performanţei şcolare..prezentarea conţinutului în maniera în care cuprinde elemente de noutate. Folosindu-se strategiile de realizare a jocului didactic matematic cele mai adecvate. .alternanţa momentelor care solicită un efort maxim cu cele relaxante. de surpriză.distribuirea echilibrată a sarcinilor şi diferenţierea acestora (fiecare elev să se simtă util şi responsabil de ce face potrivit ritmului propriu de lucru şi posibilului volum de muncă). folosind mijloacele audio-vizuale. STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND STIMULAREA ELEVILOR DIN CICLULU PRIMAR PRIN JOC DIDACTIC MATEMATIC 4. .1.

de a construi ei înşişi jocuri noi. mărimilor. Folosind jocul didactic matematic în activitatea de învăţare a figurilor geometrice. în condiţiile unor satisfacţii evidente. Metoda experimentală şi particularităţile folosirii ei 99 . În concluzie. socializarea elevilor prin utilizarea metodei lucrului în echipă. mai receptivi şi vor recunoaşte cu uşurinţă aceste elemente. Obiectivele majore pe care mi-am propus să le urmăresc vor fi reflectate şi în activităţi desfăşurate. cunoaşterea şi evidenţierea valenţelor formativ-educative ale jocului didactic. Introducerea jocului în însăşi structura lecţiilor constituie şi un mijloc de prevenire precum şi de înlăturare a oboselii. culorilor. dacă pe parcursul orei de matematică este folosit cu regularitate jocul matematic atunci elevii îşi vor însuşi noile cunoştinţe cu facilitate. tablei împărţirii. atunci elevii vor fi mai atenţi. dezvoltarea gândirii divergente şi convergente.procesului adaptării la specificul muncii de învăţare şcolară. vor manifesta nevoia de a se informa mai mult. proiecte. În învăţarea tablei înmulţirii. vecinii numerelor cu un efort mai mic în aparenţă. elaborarea şi implementarea unor programe speciale de valorificare a jocului didactic pentru creşterea performanţelor în învăţare. dacă folosim jocul didactic matematic atunci elevii vor învăţa mai uşor şi într-un mod atractiv să efectueze operaţii de înmulţire prin adunare repetată şi să scadă pentru a obţine câtul unei împărţiri.2. Dacă folosim jocul matematic în probele de evaluare a cunoştinţelor atunci elevii vor fi mai captivaţi şi mai interesaţi să rezolve exerciţiile prezentate sub formă de joc. teste. 4. cunoscută fiind capacitatea redusă de efort a micilor şcolari. vor observa numerele care lipsesc. dezvoltarea limbajului matematic. ca exerciţii ale minţii. utilizând jocul didactic: • • • • • • cunoaşterea nivelului de pregătire intelectuală a elevilor şi stabilirea performanţei individuale.

Observând efectul jocului didactic asupra motivaţiei elevilor şi eficienţa sa ca modalitate activă. de control). atitudinea pe care o au în timpul jocului didactic dar şi a altor activităţi. Subiectele evaluărilor sunt de nivel identic. formarea priceperilor şi deprinderilor de lucru. am întreprins o mini .Calculează câturile şi descoperă greşeala! 24 : 4= 36 : 6 72 : 8= 64 : 8 12 : 2 : 2= 15 : 5 30 : 5 : 3= 20 : 10 3. În aprecierea elevilor am avut în vedere descriptori de performanţă. Pe tot parcursul experimentului voi urmări modul în care elevii prezintă judecăţile.Cauta perechea! 2. Obiectivul investigaţiei l-a constituit proiectare şi experimentarea (parţială) a câtorva jocuri didactice matematice la clasa a III-a. iar la grupul de control alte metode didactice.Împărţirea numerelor naturale 0-100”.a) Află câtul numerelor din interiorul triunghiului! 100 .. un program intensiv de lucru cu elevii celor două grupe (echivalente ) de câte 18 elevi fiecare (experimental. sumativă). Realizat pe durata acestui capitol experimentul cuprinde evaluări (predictivă. pentru însuşirea algoritmilor. în cadrul procesului instructiv educativ. la unitatea de învăţare . Evaluare predictiva 1. La grupul experimental sa utilizat jocul didactic. dacă finalizează sarcina de lucru.investigaţie. accesibilă şi plăcută de învăţare. elaborează soluţii originale pentru rezolvarea sarcinilor de lucru. Testele mă vor ajuta să cunosc şi să pot delimita mai în amănunt cum influenţează jocul didactic obţinerea performanţei şcolare şi să surprind destul de obiectiv evoluţia şi stadiul atins de fiecare individ în parte.Calculează suma dintre jumătatea şi sfertul lui 20! 4.

FB – găseşte toate perechile. – află jumătatea. 101 . – – – – – – – calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului. . calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului. calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului şi B – găseşte patru perechi.b)Compune o problemă care să se rezolve prin operaţia efectuată . folosind exerciţiul. Calificativele au fost acordate astfel: S – găseşte două perechi. calculează toate exerciţiile şi descoperă greşeala. .capacitatea de a crea o problemă simplă. calculează trei exerciţii. – calculează un exerciţiu. compune o problemă. sfertul şi suma dintre ele. află jumătatea şi sfertul. află jumătatea.verificarea tablei împărţirii. S-a urmărit: .măsura în care stăpânesc limbajul matematic.

. Calculează şi compară câturile obţinute: 42 : 2 □ 93 : 3 2. Află necunoscutele: a x 5 = 85 b x 3 = 96 2 x c = 74 5. .Cât a ronţăit veveriţa?” O veveriţă a ronţăit multe alune..Continuă dacă poţi!” – joc didactic cu sarcina didactică: Calculează! 3x6:2x4:4= 3. Pentru grupul de control: 1.. II. Efectuează respectând ordinea operaţiilor: 4x5:2x4:8= 3. Calculează şi verifică: 77 : 7 = 4.Suflă vântul semnele” – joc didactic cu sarcina didactică: Găseşte semnul suflat de vânt după ce rezolvi! 36 : 3 □ 24 : 2 2.Te rog verifică-mă!” – joc didactic cu sarcina didactică: Ajută-l pe Ionel să găsească eroarea! 66 : 2 = 32 98 : 3 = 32 42 = 82 : 2 4. . iar tu poţi afla numărul lor de fiecare dată! a x 4 = 84 5 x b = 125 396 = c x 3 5... după ce vorbeşti cu ele! Din suma numerelor 18 si 32 ia câtul dintre triplul lui 6 si jumătatea lui 4. .Evaluare sumativă I. Descoperă-le şi scrie ce obţii. Calculează folosind semnificaţia terminologiei matematice: 89 : 8 = 75 : 5 = 102 . Pentru grupul experimental: 1..De vorbă cu matematica” Sunt scrise patru cuvinte din limbajul matematic care te-ar putea orienta în calcul. .

Analiza şi interpretarea rezultatelor S-au obţinut rezultatele: .3. Obiective operaţionale: O1 – să calculeze şi să compare. O5 – să rezolve problema.Din diferenţa numerelor 91 şi 17 ia câtul dintre dublul lui 9 şi jumătatea lui 12. O4 – să afle factorul necunoscut. O2 – să calculeze respectând ordinea efectuării operaţiilor.la evaluarea predictivă 103 . O3 – să efectueze proba împărţirii. Descriptori de performanţă: S – calculează un cât la prima cerinţă – respectă ordinea a două operaţii pe care le efectuează – găseşte eroarea la un exerciţiu (prin probă) – află o necunoscută – rezolvă o parte din problemă B – calculează câturile şi compară – respectă ordinea a trei operaţii şi calculează – găseşte eroarea la două exerciţii (prin probă) – află două necunoscute – rezolvă problema FB – calculează câturile şi compară – respectă ordinea a patru operaţii şi calculează – găseşte eroarea la trei exerciţii (prin probă) – află trei necunoscute – rezolvă problema şi o scrie sub formă de exerciţiu 4.

la evaluarea sumativă 104 .33 FB 7 38.88 Am constatat că ambele clase au în componenţa lor elevi care sunt dezvoltaţi normal din punct de vedere intelectual.Grup de control Categorii Frecvenţă (fa) % (fr procente) Grup experimental Categorii Frecvenţă (fa) % (fr procente) I 2 11. . am constatat că diferenţele sunt nesemnificative.66 S 2 11.11 B 7 38.11 I 1 5.88 B 8 44.44 FB 6 33.55 S 3 16. Luând în considerare gradul de realizare al obiectivelor propuse în evaluarea predictivă.

5) 3 7(7) 14 8(9) 18 Total 18 18 36 Sunt date calificative şi pot realiza histograme cu bare şi diagrame circulare (grafice tip Plăcintă) 105 . Realizez un plan experimental de tipul 2 x 4 utilizateVI Metode Jocul didactic Alte metode didactice I 0(0.Analizând rezultatele constat că: din grupul experimental 10 elevi au FB (55.44 %) Diferenţa între rezultate este vizibilă.5) 7(7) 10(9) 2(1. în favoarea grupului experimental.55 %) din grupul de control 8 elevi au FB (44.5) 1 VI2 Performanta scolara S B FB 1(1. ceea ce reiese că jocul didactic are rol benefic în sporirea eficienţei lecţiei de matematică.5) 1(0.

106 .

Având date neparametrice pot folosi tehnica lui X². pe bază de calcule). o tehnică de comparaţie între cele două grupuri pentru a evidenţia diferenţele semnificative între ceea ce observăm în realitate (distribuţia reală) .l) = 3 x l = 3 x2 = 7. Introduc ipoteza de nul (Ho). Nu există o legătură între metodele utilizate în orele de matematică şi performanţa şcolară a elevilor. Ipoteza de la care am plecat a fost:Dacă în învăţământul primar se concepe şi utilizează un program special de jocuri didactice atunci se va determina o creştere a performanţei şcolare. ce urmează să fie admisă sau respinsă.l) x (2 . (o ipoteză statistică.şi ceea ce aşteptăm din punct de vedere teoretic (distribuţia teoretică) .55 107 .Fa. • Calculez pe X² după formula: Fa se calculează prin regula de trei simplă: Calculez gradul de libertate: (numărul de coloane -1) x (numărul de rânduri -1) (4 .Fo .

apoi calculează. o accept şi resping Ho (ipoteza de nul). X² este semnificativ. Cei care au obţinut B şi FB rezolvă sarcinile din fişele de dezvoltare de tipul: • Află necunoscuta din paranteze sau dintr-un şir de calcule.. >. am dreptate cu privire la ipoteza formulată la început (ipoteza de cercetare). 108 . • Observ că valoarea lui X este mai mare decât valoarea lui 3 (în tabel) – decât pragul de semnificaţie din tabelul dat. ipoteza de cercetare este confirmată). =. Am arătat că se poate demonstra eficienţa unei metode didactice în vederea utilizării ei la clasă pentru creşterea performanţei şcolare. • Calculează şi verifică prin probă. Rezultă că există o legătură între utilizarea jocurilor în învăţământul primar şi performanţa şcolară a elevilor (în urma calculului de probabilitate. • Găseşte două modalităţi de rezolvare a problemei. • Compune probleme după expresia dată. învăţătorului revenindu-i sarcina de a explica şi îndruma acolo unde este cazul. fără a mai redacta planul de rezolvare. ! • Află factorul necunoscut: • Compune o problemă după expresiile date. care au obţinut I şi S sunt antrenaţi în jocuri didactice. • Stabileşte ordinea operaţiilor. exerciţii-joc şi exerciţii pe fişe de aprofundare cu sarcini de genul: • Calculează câtul numerelor date. • Completează enunţurile . Elevii din grupul experimental şi cei din grupul de control. Fişele exerciţiu cuprind exerciţii gradate şi adaptate pentru toţi elevii făcând referire la cunoştinţele de bază. • Exprimă rezolvarea într-un singur exerciţiu. în funcţie de disponibilităţile fiecăruia şi de lacunele existente. Fişele de muncă independentă pot fi individuale pentru a permite evoluţia copilului în ritm propriu.. • Compară câturile obţinute folosind unul din simbolurile: <. • Schimbă întrebarea problemei şi o rezolvă.• Urmăresc nivelul de semnificaţie pentru testul HI PĂTRAT.

potrivit posibilităţilor intelectuale în jocuri didactice cu sarcini accesibile fiecăruia. Prin folosirea jocului didactic în lecţii se realizează sarcini ale procesului formativ. În învăţământul primar.formarea unor deprinderi de muncă intelectuală.asigurarea succesului fiecărui elev. formarea personalităţii lor.4.verificarea şi retroinformaţia asupra nivelului de însuşire a unor cunoştinţe şi deprinderi (jocul didactic îndeplinind astfel funcţia diagnostică şi prognostică asupra pregătirii elevilor). atât al celor care întâmpină dificultăţi la învăţătură. dar care să-i solicite progresiv. În special în clasele mici. Rezultatele obţinute depind şi de alegerea şi folosirea metodelor de lucru. de plăcere. cât şi obţinerea de performanţe cu cei care dovedesc posibilităţi deosebite.stimularea încrederii în sine. potrivit ritmului si disponibilităţilor sale.dezvoltarea psihică a copiilor. . jocul determinând un continuu fond emoţional stenic. jocul pregăteşte condiţiile pentru învăţarea activă şi pentru conduita efortului. jocul poartă în sine germenii propriei depăşiri şi angajări pe alte planuri de acţiune.rezolvarea conflictelor între ceea ce se doreşte şi ceea ce se poate. . . .4.accesibilitatea noţiunilor fundamentale matematice pentru toţi elevii.pregătirea elevilor pentru autoinstruire şi autoeducaţie prin influenţa decisivă a jocului în conducerea şi luarea în stăpânire a propriului comportament. Concluzii şi propuneri Ideea de bază ce m-a condus la abordarea prezentei teme a fost aceea a necesităţii asigurării succesului şcolar al tuturor elevilor. . am posibilitatea să-i antrenez. Folosind jocul didactic se asigură: . . adaptarea la cerinţele mereu crescânde ale şcolii. . . Altfel spus.exersarea efortului voluntar. . .participarea activă a copiilor la propria formare.motivaţia pentru învăţare prin succesele ce se înregistrează. satisfacţie. 109 . angajându-i în realizarea sarcinilor didactice diferite ca grad de dificultate. învăţarea este activitatea centrală ce solicită întreg potenţialul psihic şi fizic al copilului. Cunoscând bine elevii clasei pe care o conduc.

duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice. în jocul didactic trebuie să se urmărească permanent menţinerea unei unităţi strânse între laturile sale componente (conţinut. a vieţii umane în general. Jocul este o permanenţă a vieţii copilului. Elevii ciclului primar au nevoie. Şcoala reprezintă mai mult decât jocul. Consider că numai atunci jocul îşi va dobândi întrutotul legitimitatea pe care o merită pe deplin în actul învăţării. unde. Se pot semnala uneori o serie de consecinţe nedorite privind folosirea jocului. 110 .Din experienţa acumulată prin practicarea jocului didactic în activitatea instructiveducativă. Utilizarea unei game variate de jocuri alese cu discernământ. apare plictiseala. acceptarea cu greu a înfrângerilor. înainte de orice. sarcină didactică. elemente de joc şi material didactic). al ajustării propriului comportament cu al celorlalţi. apariţia unor dispute. nerespectarea regulilor. a reuşitei şi a atitudinii în faţa eşecului. reguli. jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor şi ca procedeu didactic de realizare a obiectivelor operaţionale specifice conţinuturilor . Virtuţile sale formative pe tărâmul educaţiei reprezintă o certitudine. am desprins ideea că acesta reprezintă un veritabil antrenament de integrare socio-morală punând problema competiţiei. În cazul în care se reia acelaşi joc de prea multe ori. originale. când şi cum să-1 integrăm în practica predăriiînvăţării. În cadrul procesului de învăţământ. Folosirea metodelor şi procedeelor active în desfăşurarea jocurilor didactice a demonstrat că elevii sunt determinaţi să înţeleagă în mod conştient şi să aplice corect cunoştinţele în rezolvarea sarcinii didactice. nouă. În scopul realizării obiectivelor prevăzute în programele şcolare. Eficienţa dovedită a jocului didactic nu înseamnă că această metodă exclude folosirea celorlalte metode specifice activităţilor de învăţare. Cerând elevilor să creeze şi ei variante de joc. cadrelor didactice. îndrumate de învăţător. ne ajută să-i cunoaştem natura şi năzuinţele mai bine decât orice altă activitate. legate de comportarea nesatisfăcătoare a elevilor: prea zgomotoasă. proprii actului învăţării. activitatea specifică copilăriei. Ne rămâne. dar fără echilibrul adus de joc ea nu are eficienţă. să discernem: cât. în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărui colectiv de elevi. se poate realiza expansiunea acestora prin adăugarea de elemente creatoare. Jocul. Jocul poate constitui o manifestare a forţelor în acţiune la copil. să fie educaţi.

de echipă. deoarece prin acestea comunicarea încurajează pe cei timizi. . stimulează puterea de investigaţie şi cointeresare continuă (prin 111 . să realizeze feedback-ul imediat.mobilizează resursele psihice ale copiilor. . elevii se familiarizează cu generalizări în contexte cât mai variate. pe cei cu o gândire lentă. prilejul învăţătorilor să fixeze cunoştinţele şi deprinderile corespunzătoare şi în acelaşi timp. • Jocul didactic este un mijloc eficient de activizare a întregii clase prin conţinutul său şi modul de desfăşurare pentru că: elementele de joc). sunt valorizate elementele pozitive ale fiecărui elev. Consider că este necesar să acordăm jocului didactic un spaţiu larg în ansamblul metodelor destinate învăţării şcolare din considerente ca: • Jocul didactic este calea spre apariţia motivaţiei intrinseci în învăţare pentru că: .asigură participarea creatoare a elevilor în rezolvarea sarcinii didactice. • valorificarea jocurilor didactice la maximum. prin intermediul jocului didactic. În scopul îmbunătăţirii şi perfecţionării procesului predării şi învăţării cunoştinţelor la obiectele de învăţământ. Consider mai eficiente jocurile didactice orale. consolidează şi dezvoltă deprinderi de muncă organizată. revenind pe traseul didactic cu ajustările necesare în pregătirea elevilor. dând astfel. formează.angajează afectiv şi atitudinal elevii. în formă individuală sau de grup trebuie să se realizeze în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale şcolarilor mici.Abordarea interdisciplinară a jocului didactic permite transferul şi rezolvarea de noi probleme ivite în jocurile didactice. şcolarului mic.stimulează interesul cognitiv al şcolarului mic. propun: • ca manualele şcolare să conţină jocuri didactice specifice fiecărui capitol din programă. antrenează pe cei pasivi în activitatea intelectuală. M-am orientat spre jocuri ce solicită procesele psihice şi însuşiri ale personalităţii dezvoltă spiritul de întrajutorare. .

nu trebuie să se facă educator“ (C. „Cine nu ştie să se joace cu copiii şi este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa. formule şi soluţii.Analizând şi comparând rezultatele pe care le obţin elevii de la o etapă la alta.G. ne edificăm asupra evoluţiei şi ritmului în care progresează însuşirea cunoştinţelor matematice pe baza jocului didactic. Salzmann) 112 . disponibilităţile spirituale în etapa actuală. am urmărit să pledez pentru necesitatea valorificării maximale a resurselor intelectuale şi moral-comportamentale ale acestei forme de activitate la clasele I – IV. oameni de ştiinţă. cercetători . aceea de a descoperi. Împreună . alături de pasiune şi răspundere profesională. Convinsă personal de valenţele formative ale jocului didactic cu conţinut matematic. Pentru aceasta se impune din partea tuturor învăţătorilor.cadre didactice. pentru a face din şcoala românească o instituţie care să valorifice în cel mai înalt grad. experimenta şi promova cele mai potrivite structuri. racordarea permanentă a preocupărilor la cerinţele învăţământului actual. să asigure o temeinică pregătire pentru muncă şi viaţă a tinerei generaţii.avem de înfăptuit o sarcină importantă.

E. C. AH. 1991. în . 1994. G. E. Editura Didactică şi Pedagogică. Ed. 2.. P. 11. O introducere în psihogia pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Ghid de pregătire a examenului de definitivat la matematică. Proiectarea – rigoare. I. 8.Tribuna învăţământului”. 2001. Programele şcolare în contextul reformei. Craiova. şi Robinson..1-2/ 1993 şi nr. Bucureşti. F... Ed. 1983. V. I.Învăţământul în antecamera reformei”. I.Polirom. 2002. Edit. N.11/1994. Bucureşti. 113 . Bucureşti. Dăncilă.. Dăncilă. S. Editura Porto-Franco. Învăţarea în şcoală. ERCPres. 12. 4. 2004.. partea I. Al. Ştiinţifică. Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă. Bunescu. 3. Bucureşti. 1982. – Matematică pentru bunul învăţător. 13. Bucureşti. Crişan. nr. M. Caba. Strategii de predare-învăţare.. 10.. U.12 / 1988. Ed. 1992. Universităţii din Piteşti..Bibliografie 1.D. Ionescu..Revista de pedagogie” nr. 9. în . învăţători/institutori.. Didactica aplicată... Cristea.P. Cerghit. Galaţi . Dinuţă. 2003. Planurile de învăţământ în . 7. Cucoş. Cristea. creativitate şi spontaneitate în condiţiile unui proces didactic formativ. 6. E. Bucureşti. 5. Iaşi 1998. – Metodica predării matematice la clasele I-IV. Bucureşti. Pedagogie generală. S. ”Psihopedagogie ”Ed. 1996. învăţământul primar Editura Gheorghe Alexandru. Pedagogie. Bontaş. Ausubel. Joiţa.. Asaftei.

Consiliul Naţional pentru Curriculum. Învăţământul diferenţiat. Editura Didactică şi Pedagogică.E. Singer. ***M.. Stoica. Craiova. 22. I. Bucureşti. Bucureşti. L.N. gradul al II. 1982..T. Bucureşti 1988..lea. Programe şcolare. MEN. 16. Editura Gheorghe Alexandru. 1994. Vlăsceanu. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.. Craiova. Bucureşti 1988. M. A . şi Stoica... 114 . Evaluare. 15. Programul de formare al profesorilor. I. D. Buletinul informativ.N. M. – Cum rezolvăm probleme de aritmetică Editura Transpres . D. Curriculum.. Pedagogie pentru definitivat. 1997. Psihopedagogie şcolară. Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ Editura Litera.E. 19. M. Jurca. Decizie şi inovaţie în învăţămân. gradul I şi studenţi.D.Metodica predării matematicii la clasele I-IV. Neacşu.P. M .N. Preoteasa Editura Corint. 20. Cerchez. 24. 18. Concepţii şi strategii. 1979. 1999. M. Stoica.. Muster. Necesitate. Radu.. Georgescu. Editura Scrisul Românesc. 1985.14.E. activitate SNEE. G. . E. 17. L. ***M. Stoica. Planuri – cadru de învăţământ pentru învăţământul preuniversitar coord. D. atribuţii. 23. Bucureşti. ***M. 21.

Câte un exemplu mai mare din fiecare figură pentru învăţător. Învăţătorul trece printre bănci şi verifică dacă împerecherea cheie lacăt s-a făcut corect. care are pe partea se sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare. de aceeaşi culoare. Apoi cere fiecărui elev să denumească forma şi culoarea pe care o au figurile lipite pe cheia şi lacătul său. pătrat. La confecţionarea cheilor.ANEXA 1 Jocul „Caută-ţi căsuţa!” Scop: verificarea cunoştinţelor privind denumirile formelor şi culorilor predate. învăţătorul va avea grijă ca aceeaşi formă şi culoare să nu aibă mai mult de doi elevi. Câştigătorii jocului vor fi cei care îşi găsesc în mod corect căsuţa şi care indică corect forma şi culoarea figurii respective. lacăte mari din carton pe care sunt desenate figuri geometrice de culori diferite. elevii îşi caută căsuţa care trebuie să aibă desenată pe lacăt aceeaşi figură. astfel încât fiecare elev să lucreze cu figuri şi culori diferite. La un semnal dat de învăţător. cu figura geometrică în sus. copiii se aşează pe banca respectivă şi pun cheia alături de lacăt. cu ceea pe care o are cheia lui. Se împart copiilor cheile de carton. Desfăşurarea jocului: Fiecare bancă reprezintă o căsuţă. dreptunghi. fie verbal. fie ajutat de clopoţel. Materialul didactic: Figuri geometrice decupate din carton sau material plastic colorat. Jocul: „Ce formă ai primit?” Scopul: Fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice: (cerc. În sala de clasă vor fi aşezate la loc vizibil imagini ale unor obiecte asemănătoare cu figurile geometrice: Cerc – cerc 115 . triunghi). În timpul desfăşurării jocului. După ce şi-au găsit locul. verificarea cunoştinţelor despre culori. cheile se pot schimba de mai multe ori. Pe fiecare „căsuţă” se aşează un lacăt mare pe care este desenată o figură geometrică colorată. formarea priceperii de a compara după criteriul formei şi al culorii Material didactic: pentru fiecare copil câte o cutie confecţionată din carton. dezvoltarea atenţiei şi formarea unei atitudini disciplinate în joc.

Hai să zicem doi Să se facă trei Trei crai vin din depărtare Două mâini copilul are. fără dezordine. batista. apoi fiecare dintre aceştia va spune ce culoare are figura sa. elevii care au o figură asemănătoare cu obiectul indicat se vor aşeza în dreptul lui. Una este Luna. Astfel. La schimbarea scaunelor între elevi. 116 . astfel încât schimbul să se facă rapid. Pot fi folosite ambele variante. După ce figurile au fost schimbate între toţi elevii. Elevii care au figura geometrică asemănătoare (pătratul) trebuie să ridice mâna sus (figura). dar o dă mai departe de a lui (vecinului său).Batistă – pătrat Carte – dreptunghi Cravată – triunghi Desfăşurarea jocului: învăţătorul împarte elevilor figuri geometrice desenate în aşa fel ca fiecare să primească câte o figură. Două mâini copilul are. ANEXA 2 Una este luna Hai să zicem unu Una este luna Hai să zicem unu Să se facă doi. învăţătorul va lua figura de la primul elev şi o va da vecinului. Una este Luna. În timpul jocului (ambele variante) figurile se pot schimba. Variantă: Obiectul poate fi arătat cu un beţişor. ultimul elev va da figura lui ultimului elev. de exemplu. La o bătaie din palme a învăţătorului. Apoi va indica numele unuia dintre obiectele afişate în clasă. învăţătorul va acorda atenţie bunei organizări. Acesta o primeşte. Jocul se poate desfăşura în continuare. care rămăsese fără figură.

Să se facă patru Patru roate carul are. parcă e un băţ Şugubăţ Poartă chipiu tras Cu cozorocul pe nas. folosind degetele. Una este Luna. vezi îi cam aşa Cum îl are lebăda. 2. ANEXA 3 Chipul cifrelor 1. se-ndoaie uşor Pe picior Gâtul. scaun ar părea Cu spătarul în podea 117 . 3. Trei crai vin din depărtare Două mâini copilul are Una este Luna. Hai să zicem patru Să se facă cinci Cinci sunt degete la mână. Trei crai vin din depărtare.Hai să zicem trei. Desfăşurarea jocului: Copiii caută şi fac mişcările adecvate textului. a fost un ineluş Pe deget învârtecuş Meşterul l-a rupt în două Să-i dea folosinţă nouă 4. Patru roate carul are.

iar elevii trebuie să găsească cartonaşele cu numerele corespunzătoare. Numerele vor fi aşezate în ordine crescătoare şi descrescătoare 5.6. învârtindu-se în joc. Variantă: Învăţătorul aruncă mingea unui copil din cerc rostind un număr. apoi se opresc.5. Acesta va trece în mijlocul cercului. Materialul didactic: cartonaşe pe care sunt scrise cifrele de la 0 la 9 Desfăşurarea jocului: Elevii primesc câte un cartonaş. 20 sau 30. Jocul se reia de la început. însemnând acestuia cartonaşul său.2. ia locul celui din mijloc. vor rosti: „Dacă ştie număra. Dacă numără corect. să-l aşeze pe bancă şi. Acesta va trebui să iasă din cerc şi să numere mai departe începând cu numărul imediat următor celui indicat pe cartonaşul său.4. după ce găsesc cartonaşul cu cifra 6. ANEXA 4 Jocul: „Numără mai departe!” Scop: Formarea deprinderilor de a număra în concentrul 0-10.3.7. lângă el. Ei sunt scoşi în faţa clasei şi aşezaţi în cerc după ordinea numerelor indicate pe cartonaşe: 0.1. pun deasupra lui cartonaşele cu cifra 5 şi sub el cel cu cifra 7.a. şapte.d. Cel din mijloc se adresează unui copil din cerc (la alegere) „Numără mai departe!”. şase. Desfăşurarea jocului: Învăţătorul spune un număr. Jocul: „Caută vecinii” Scop: Formarea deprinderii de număra conştient de la 0 la 10. Se indică de învăţător regulile de desfăşurare a jocului care constau în a număra mai departe. dezvoltarea atenţiei. Cel care prinde mingea trebuie să numere mai departe până la 10. etc. se spune 6. Materialul didactic: cartonaşe cu numerele 0-10. un singur elev nu va primi cartonaş. dacă are numărul 5 pe cartonaşul său. opt. numerele vecine. până când elevii învaţă să numere bine. va număra mai departe numerele de pe cartonaşele copiilor aflaţi în dreapta lui. De exemplu. 7 şi invers şi se precizează vecinii numărului prezent la început (6).8. Elevii. De pildă. 6. 118 .Şi picioarele în sus Cine oare aşa l-a pus Ş.m. locul meu îl va lua”.9. Copiii. ţinând seama de numărul indicat pe cartonaş.

ANEXA 5 Jocul: „Vântul a luat semnele” Subiectul: Adunări şi scăderi în concentrul 0-10. Clasa I Desfăşurarea jocului: Pe tablă se află desenate mai multe pătrate, într-o configuraţie precum cea din pagina următoare. Pătratul mai mare din mijloc va constitui punctul de plecare al jocului. În aceste pătrate sunt scrise mai multe cifre între ele nu se găsesc semnele plus sau minus, fiindcă au fost luate de vânt şi împrăştiate. Acest joc se poate folosi şi pentru alte concentre numerice, utilizând toate semnele operaţiilor aritmetice. Când elevii stăpânesc bine operaţiile aritmetice, sunt lăsaţi să stabilească singuri semnele aritmetice, fără a fi sprijiniţi cu sugestii. Li se indică doar că rezultatul final trebuie să fie egal cu cel de la care a pornit jocul.

Pentru a-i ajuta să le găsească locul, când am folosit la clasă acest joc, le-am relatat copiilor o mică întâmplare: Într-un autobuz s-au urcat la capăt de linie 5 călători. La prima staţie au mai urcat 3, iar la următoarea au coborât 2 şi aşa mai departe, până ce se ajunge la ultimul număr din ultimul pătrat, urmărindu-se direcţia indicată de săgeţi. 119

Elevii vor scrie semnele în dreptul numărului respectiv. Se orientează atenţia copiilor spre faptul că rezultatul final este egal cu numărul de la care s-a pornit jocul. Independent elevii vor scrie pe caiet coloanele de exerciţii care rezultă. Jocul: „Aşează-mă la culoarea mea!” (construire de submulţimi având drept criteriu culoarea) Scopul: sistematizarea cunoştinţelor copiilor cu privire la separarea pieselor după criteriul culorii; Materialul didactic: piese albastre, galbene şi roşii din trusa LOGI I Desfăşurarea jocului: Pentru a da coloratură jocului se pot introduce unele elemente specifice, ca de pildă chemarea copilului care va exercita sarcina stabilită de către ursuleţ sau de către piticul Barbă - Cot, etc. Pe bănci sunt trasate trei cerculeţe de culori diferite, de preferinţă cele care corespund culorilor pieselor. Învăţătorul solicită copiii să observe că „jucăriile” lor au culori diferite şi fiecare trebuie să-şi caute căsuţa ei: cele roşii la căsuţa roşie, cele galbene la căsuţa galbenă, etc. Copiii aleg piesele roşii şi le aşează în cercul roşu. Se observă că piesele rămase pe masă au două culori diferite: unele galbene şi altele albastre. După ce toate piesele galbene au fost şi ele aşezate în cercul galben, pieselor rămase le revine ultimul cerc. Se recunosc mulţimile formate şi se denumesc cu termenul corespunzător. Se cere copiilor să închidă ochii şi se schimbă între ele cele două cercuri. Copiii sunt puşi să recunoască schimbarea făcută şi jocul se repetă. La reluarea jocului, se schimbă ordinea de separare a pieselor. Copiii vor observa că, deşi piesele au aceeaşi culoare, ele diferă prin formă, mărime şi grosime. Echipele de copii trec succesiv pe la fiecare mulţime de piese pentru aşi întregii observaţiile. ANEXA 6 Jocul: „Trenul – cu o diferenţă” Scopul: sesizarea cu ajutorul conjuncţiei şi negaţiei deosebirile dintre caracteristicile a două piese între care există o singură diferenţă şi numai una (negaţia unui singur atribut); Mijloace didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, modelarea. 120

Învăţătorul anunţă jocul şi se implică în desfăşurarea lui. Se formează un tren din piesele trusei (vagoane), care trebuie să se deosebească între ele printr-o singură caracteristică. Se alege o piesă ca locomotivă, un şef de tren (conducătorul jocului), la propunerea învăţătorului se alege „locomotiva” – piesă în formă de dreptunghi – mare, gros şi albastru şi se aşează pe bancă; se explică apoi modul de lucru. Locomotivei îi vor fi ataşate vagoane; primul vagon se va deosebi de locomotivă printr-o singură caracteristică (ex. culoarea). Deci, după locomotivă se aşează piese în formă de dreptunghi, mare, gros şi roşu. Se desfăşoară apoi jocul, copiii plasează rând pe rând vagoanele, vagonul următor fiind piese în formă de pătrat, mare gros şi roşu (deosebirea: forma). Următorul poate fi piesa în formă de pătrat mic, gros, roşu (diferenţa de mărime)m următorul poate fi piesa în formă de pătrat mic, subţire şi roşu (diferenţa de grosime ş.a.m.d.). Vagoanele pot fi aşezate de o parte şi de alta a locomotivei pentru că locomotiva poate duce trenul în două părţi, înainte şi înapoi. De fiecare dată copiii subliniază acţiunea stabilind deosebirea faţă de piesa precedentă. Dacă se aşează piesa în formă de pătrat mic şi roşu după piesa în formă de pătrat mic, gros şi roşu se va motiva astfel: vagonul nu are aceeaşi grosime (negaţia), dar are aceeaşi formă, mărime şi culoare. Trenul format poate arăta astfel:

Se întâmplă la un moment dat trenul să nu mai poată fi format deoarece vagoanele existente nu pot fi ataşate la nici unul dintre capetele trenului, pentru că nu îndeplinesc condiţia cerută, în acest caz se efectuează „manevra” care are ca scop plasarea cât mai multor vagoane. După plasarea tuturor vagoanelor şeful de tren, după o ultimă „revizie” dă cale liberă trenului. În altă variantă, jocul poate fi desfăşurat între echipe, având caracter de întrecere, folosind trusa LOGI I sau trusa LOGI II. Jocul: „Găseşte jocul potrivit”. Scopul: Familiarizarea copiilor cu procedeul de a forma grupe pe baza unei însuşiri (proprietăţi caracteristice) precum şi intuirea operaţiilor cu două mulţimi (grupe care au şi

121

după caz în felul următor: „Aşez aici (1) această piesă pentru că este piesă în formă de triunghi şi piesă mică-intersecţia”. exerciţiul. se execută joc de probă. explicaţia. fiind îndrumaţi cu mult tact de învăţător. Mijloacele didactice: piese subţiri din trusa LOGI I. Se anunţă tema: „Aşează toate piesele în formă de triunghi în cercul roşu şi toate piesele mici în cercul verde!”. două cercuri din sârmă colorată roşu şi verde. Strategia didactică: conversaţia. avem următorul model: 122 . face parte din cercul roşu fiindcă este mic şi face parte din cercul verde” (1) Deci. de culoare roşie în intersecţie motivând aşezarea lui acolo: „pentru că este o piesă în formă de triunghi. modelarea. fiind intersectate. „aşez această piesă aici pentru că este mică dar nu este piesă în formă de triunghi (diferenţa în 2 )”. problematizarea. Se trece la instruirea materialului – se constată că toate piesele au aceeaşi grosime (sunt subţiri). Problemele sunt în aşa fel formulate încât nu rămâne nici un sector vid. diferenţa şi complementara reuniunii a două grupuri. Pe bancă se aşează cele două cercuri. După ce toate piesele sunt la locul potrivit. Se repetă problema de către copii până se reţin datele ei. Copiii vor aşeza pe rând piesele găsind locul potrivit. demonstraţia. realizând astfel intersecţia. piesa este în formă de triunghi şi piesă mică (1).obiecte comune). Astfel copiii învaţă să recunoască intervenţia. mic. Vor motiva. succesiunea. „aşez această piesă aici (4) pentru că este piesă în formă de triunghi nici piesă mică (complementara reuniunii) în (4)”. învăţătorul explicând şi demonstrând în acelaşi timp procedeul de lucru. Se aşează o piesă în formă de triunghi.

2.Orice piesă care ocupă unul dintre sectoarele incluse (1. verificându-se prin prezentarea unuia dintre cercuri. alune. Ei se gândesc să pună la un loc florile şi să formeze astfel un buchet pe care să-l dăruiască mamei. ghinde. Cu ajutorul întrebărilor învăţătorul îi va ajuta pe copii în conectarea greşelilor: „sunt tot atâtea şi numai piese în formă de triunghi în cercul roşu?”. iniţierea copiilor în folosirea unor procedee operatorii care să-i conducă la intuirea adunării şi scăderii (fără a folosi numerele). bile. Material didactic: flori. jucării. Iată acum florile culese de Irina : (Aşează alături un grup de trei flori). „Sunt toate piesele mici în cercul verde?”. Vreţi să formaţi şi voi câte un buchet care să aibă tot atâtea flori? 123 . Piesele pot avea simultan ambele caracteristici: exemplu sectorul 1 (intersecţia). Ovidiu şi Irina au plecat la cules de flori.3) îndeplineşte condiţia de a fi piesă în formă de triunghi sau piesă mică (reuniunea). Exerciţiu – joc: „Învăţăm să socotim!” Scopul: Consolidarea deprinderilor pentru formarea mulţimilor. Învăţătorul prezintă copiilor o situaţie practică. Problemă: doi fraţi. Iată florile culese de Ovidiu (Aranjează pe masă un grup de patru flori). a)Adunarea – poate fi intuită pornind de la o problemă.

b)Scăderea – poate fi intuită cu ajutorul unor probleme similare. fără dificultăţi. apoi individual. obţinând astfel „buchetul” de flori pentru mama. prin astfel de obiecte: buline. Se va remarca faptul aceasta are „tot atâtea” câte au cules împreună cei doi. să nu folosească expresii neadecvate sau inaccesibile copiilor. 124 . „egal” etc. în continuare. alune. prin simboluri (cerculeţe. copiii (de clasa I) trebuie să ajungă să reprezinte grafic. Copiii vor lucra în perechi. etc. Trebuie să evite folosirea unor termeni ca „adunarea”. În final. Ei vor forma o mulţime cu tot atâtea flori ca a lui Ovidiu şi. să nu anticipeze acţiunile copiilor. În iniţierea şi desfăşurarea acestui exerciţiu – joc învăţătorul trebuie să manifeste mult tact şi multă răbdare. etc. pătrate. mai târziu. cu material propriu. o mulţime de flori egală cu cea a Irinei. cerculeţe. sau „împreună” şi „tot atâtea”. schematic.) obiectele mulţimii ce se obţine ca rezultat al operaţiei.Nu se mai dau alte explicaţii.. Prin astfel de operaţii se pregăteşte înţelegerea sensului adunării numerice chiar din stadiul în care copiilor nu le sunt cunoscute numerele. În acelaşi mod se va proceda folosind mulţimile de ghinde. al căror sens corect nu este încă bine cunoscut copiilor. învăţătorul repetă enunţul problemei din ce în ce mai simplificat. efectuarea adunării este un pas firesc.. Dacă acest proces este bine însuşit de către copii. arătând mulţimile respective şi accentuând expresiile caracteristice „la un loc”. Dacă este cazul. rezultatul operaţiei fiind exprimat prin mulţimea formată din obiecte de acelaşi fel (cu cele date) şi. ovale. în acelaşi fel. etc.

Problemă: „Copiii din clasa voastră trebuie aşezaţi la măsuţe. învăţătorul trebuie să-i îndrume pe copii spre formarea unor mulţimi echipotente. câte unul de fiecare latură. În cazul scăderii. Se înţelege astfel faptul că scăderea este operaţia opusă adunării. pentru a forma un joc cu perechi. În toate cazurile. cea de-a doua componentă a operaţiei fiind inclusă în prima. care depăşeşte nivelul lor de înţelegere pentru început. aflându-se astfel echivalenţa mulţimii diferenţă. 125 . Găsiţi de câte măsuţe aveţi nevoie?” Rezolvarea problemei constă în stabilirea corespondenţei biunivoce între mulţimi de câte 4 copii şi mulţimea măsuţelor. trebuie să mai aducem un grup de băieţi de la clasa vecină. Copiii mai mari pot descoperi că mulţimea vidă este diferenţa a două mulţimi echipotente. una din mulţimi este inclusă în cealaltă. În astfel de situaţii trebuie evitată împărţirea cu rest. Florin are atâtea nuci câte au aceşti copii împreună. Problemă: Dănuţ are tot atâtea nuci câte are Vlăduţ şi care Iulian. d)Împărţirea – Similar pot fi concepute probleme de „împărţire prin cuprindere”. Împărţirea în părţi egale se rezolvă ca o scădere repetată : Problemă: Să se împartă bomboanele din pungă în mod egal pentru fiecare copil din clasă! Fiecărui copil i se atribuie iniţial câte o bomboană şi operaţia se repetă până când şi ultima bomboană a fost distribuită. în final. Se stabileşte apoi în acelaşi fel o corespondenţă între această mulţime de fete şi o mulţime de băieţi aduşi de la clasa vecină. cu imagini. Exerciţiul – joc trebuie să continue cu obiecte uzuale.Problemă: La noi în clasa I sunt mai puţini băieţi decât fetiţe. Din această operaţie va rezulta o mulţime de fetiţe care nu au corespondent în mulţimea băieţilor. apoi cu obiecte reprezentative şi. Corespunzătoare înţelesului ce se dă în aritmetică scăderii numerelor naturale este diferenţa a două mulţimi. c)Înmulţirea – la clasa a III-a poate fi înţeleasă prin variate exerciţii – joc din care se poate desprinde ideea că aceasta este o adunare repetată. Cine vrea să aducă acest grup? Textul problemei sugerează şi modul de rezolvare: Se stabileşte mai întâi o corespondenţă între mulţimea băieţilor şi mulţimea fetiţelor. „Formaţi mulţimea ca a lui Florin!”. iar operaţia corespunzătoare este diferenţa dintre o mulţime şi cealaltă.

ANEXA 7 Jocul cifrei 1 Scopul: Consolidarea noţiunilor referitoare la cifra 1. etc. Materialul didactic: 6 beţişoare Desfăşurarea jocului: Din cele 6 beţişoare. copiii vor forma pe bănci numărul. iar ultimul primeşte o „pedeapsă” din partea clasei. Jocul numărului 10 Scopul: Aprofundarea cunoştinţelor referitoare la numărul 10. De exemplu: să recite. Jocul: „Câte … sunt?” 126 . dezvoltarea imaginaţiei. Din aceste beţişoare el formează cifra 1. Cel care termină primul este câştigătorul jocului. Material didactic: 10 beţişoare pentru fiecare elev didactic Desfăşurarea jocului: Fiecare elev are pe bancă 10 beţişoare. să spună ghicitori.

flanelograf. beţişoare. triunghiuri din carton. cartonaşe de la 1 la 10. fixarea noţiunii de număr: exersarea scrierii numerelor. elevii numără pătrăţelele şi arată cifra 6: Exerciţiul de mai sus se poate desfăşura şi cu ilustrate decupate care reprezintă animale sau fructe. Desfăşurarea jocului: Învăţătorul prezintă 3 buline şi cere elevilor să ridice cartonaşul cu cifra corespunzătoare numărului de buline: Învăţătorul arată cifra 5 şi cere ca elevii să arate numărul de beţişoare corespunzător cifrei: Învăţătorul aşează pe flanelograf 6 pătrăţele. cât a rămas?” Scop: Exersarea adunării şi scăderii numerelor în concentrul de învăţat. ANEXA 8 Exerciţiu – joc scris cu ajutorul figurilor geometrice: Jocul: „Cât a rezultat.Scop: formarea deprinderii de a stabili corespondenţa între cantităţi şi numere. Materialul didactic: buline. pătrăţele. Aceste exerciţii sunt foarte folositoare pentru formarea noţiunii de număr. 127 .

128 . învăţătorul anunţă că pătrăţelele sunt popasuri. Concomitent cu expunerea învăţătorului elevii notează cu creion colorat semnele potrivite (semnul plus pentru numărul celora care se alătură. Rezultatul final al jocului este numărul de la care s-a plecat. elevii desenează figura de pe tablă iar apoi cu creionul în mână urmăresc cu atenţie textul rostit de învăţător: 6 elevi au plecat în excursie. trebuie să se reîntoarcă din nou la acelaşi număr (6). Jocul: „Un fel de domino” Scop: exersarea adunării şi scăderii. semnul minus) deoarece pe parcursul jocului numărul care urmează se adaugă sau se scade din numărul anterior. După aceasta. Pentru a se da exerciţiuluijoc o mai mare notă distractivă. iar cifra din aceasta reprezintă numărul excursioniştilor care se opresc sau se duc mai departe). Pe foile pregătite din timp. fiecare elev. obişnuirea elevilor cu munca independentă. Desfăşurarea jocului: Învăţătorul pregăteşte pe tablă pătrăţele cu numere conform figurii următoare: Pătrăţelul cel mare (figura care poartă numărul 6 constituie punctul de plecare. Materialul didactic: cartonaşe tip domine şi cu numere sau exerciţii.Material didactic: foi din caietul de matematică pentru toţi elevii. formarea deprinderii de a raporta cantitatea la număr. iar pentru numărul celora care nu mai continuă excursia. trece sub desen şi rezolvarea exerciţiului: 6+3= 9 9–2= 7 7 + 3 = 10 10 – 7 = 3 3+4=7 7+1=8 8–2=6 Jocul se poate efectua şi într-un concentru mai mare. la popasul următor au rămas din ei 2 şi aşa se continuă până se ajunge la ultima căsuţă din figură. La primul popas s-au alăturat încă 3 elevi. în mod individual. urmărind direcţia săgeţilor.

Elevii vor combina aceste cartonaşe potrivit numerelor şi exerciţiilor trecute pe ele în aşa fel încât numărul să fie plasat deasupra sau dedesubtul operaţiei al cărei rezultat îl reprezintă. iar pe cealaltă parte o operaţie de adunare sau scădere. Cartonaşele tip domino cu „puncte” sunt puse pe bancă. La acest joc pe o parte a cartonaşelor se află un număr. Varianta a II-a O variantă mai abstractă este jocul domino cu „exerciţii de calcul”. Jocul are diferite variante şi pentru fiecare variantă se distribuie alte plicuri care conţin exerciţii potrivite variantei respective. Material didactic: foi din caietul de matematică pentru toţi elevii pe care este desenată o rachetă ca în modelul următor: 129 . Jocul: „Racheta cu mai multe trepte” Scopul: exersarea celor patru operaţii în concentrul învăţat. respectarea ordinii efectuării operaţiilor. În felul acesta comparaţia şi controlarea rezultatelor merge mai departe. Elevii care stau în aceeaşi bancă nu trebuie să primească exerciţii asemănătoare.Desfăşurarea jocului: Învăţătorul dă într-un plic fiecărui elev un număr egal de cartonaşe cu numere în aşa fel. ca o parte din elevi să aibă acelaşi fel de exerciţii. dezvoltarea gândirii logice. Varianta I O variantă a acestui joc cere raportarea cantităţilor la numere. iar sub fiecare din ele elevul aşează cartonaşele cu numere. Fiecare variantă se joacă în scopuri şi în ocazii diferite.

Dacă rezolvă corect ce i se cere. înmulţire. elevul va efectua un exerciţiu combinat. Trecerea peste treapta a II-a îi aduce elevului satisfacţia de a fi considerat pilot de cursă internă. Acest joc poate fi aplicat la orice clasă şi la orice temă într-o diversitate de variante. Ultima treaptă şi cea mai dificilă va fi un exerciţiu combinat. 130 . devine „pilot de elicopter”. împărţire. Elevii care au rezolvat corect toate sarcinile jocului. pe baza căruia elevul va trebui să compună o problemă. elevul având obligaţia de a respecta ordinea efectuării operaţiilor. În treapta a III-a se cere rezolvarea unor exerciţii combinate. Abia acum el va avea satisfacţia de a deveni pilot cunoscut. trecând cu bine peste toate treptele. În treapta a patra. Aceasta îi va da satisfacţia de a fi numit pilot de încercare. scădere. cu paranteze mici. Sarcinile acestui joc sunt rezolvate alternativ cu sarcini de lucru frontale la tablă. unde sunt date spre rezolvare exerciţii combinate. Dacă va reuşi să lucreze corect şi acest exerciţiu. primesc drept recompensă numele de pilot cosmonaut şi imagini cu diferite rachete şi cosmonauţi. Continuă apoi calculele din treapta a II-a.În treapta întâi elevul are de rezolvat calcule simple de adunare. va putea fi numit „pilot de cursă lungă”.

3. învăţătorul le va expune regulile. Material didactic: caietele cu pătrăţele pe care vor desena pătrate pe care le vor împărţi în nouă căsuţe. 4.. După ce se anunţă faptul că tema va fi un joc. Jocul începe în clasă cu numerele 1 şi 2 date de învăţător (care va linia la tablă două pătrate împărţite în câte 9 căsuţe). Învăţătorul cere elevilor să găsească în ce aranjament vor putea fi folosite numerele date pentru a obţine pe verticală şi orizontală acelaşi rezultat. Condiţia care se pune este ca fiecare număr să fie folosit de acelaşi număr de ori. 7. etc. 14. 9.ANEXA 9 Jocul „Câte soluţii ai găsit? ” Sarcina didactică: efectuarea unor operaţii de adunare în limitele 1 – 20. 16. care le vor împărţi în nouă căsuţe şi sub ele vor scrie cifrele: 0. 17. de exemplu: 12. Acesta le va arăta elevilor că vor avea de desenat trei pătrate cu latura de 6 cm. 1. 6. 2. 2. adunate pe orizontală. 5. 6. Iată câteva variante pentru completarea căsuţelor: „Găseşte cât mai multe soluţii!” Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul şi dezvoltarea capacităţii de a opera cu numere în schema dată. 8. 7. 1. Material didactic: caietele de matematică pe care vor desena trei pătrate cu latura de 6 cm. 9. pe verticală sau pe diagonală. Pentru a obţine rezultate bune la această temă învăţătorul este bine să facă cu elevii unele exerciţii pregătitoare indicând anumite numere. care le vor împărţi în nouă căsuţe şi sub ele vor scrie cifrele: 0. 5. 4. 131 . Vor fi evidenţiaţi elevii care au găsit mai multe posibilităţi de rezolvare a sarcinii. 8. Dacă le vor folosi cu atenţie. vor reuşi să completeze fiecare căsuţă cu numere care. 3. la care le care să găsească cât mai multe soluţii de formare a lor din trei valori. Sarcina didactică: găsirea unor perechi de numere în limitele 1 – 100 care prin repetarea în anumite condiţii să dea acelaşi rezultat. vor da suma 15.

La semnalul dat de învăţător. Verificarea se va face la tablă. repetate de acelaşi număr de ori şi în acelaşi aranjament în pătrate asemănătoare. iar elevii care au găsit cele mai multe variante vor fi evidenţiaţi. se vor gândi şi apoi vor completa căsuţele cu numerele date conform regulilor stabilite. elevii vor copia desenul de pe tablă. să dea pe verticală acelaşi rezultat ca pe orizontală. Cele două variante posibile sunt: Se cere copiilor ca acasă să găsească şi alte numere care. Câteva variante posibile sunt: ANEXA 10 Elevii vor lega prin linii dreptunghiurile care au aceeaşi valoare: 132 .

La tablă se scriu exerciţii de tipul: 18 + 18 = 36 30 + 6 = 36 40 – 4 = 36 6 x 6 = 36 9 x 4 = 36 6 x 5 + 6 = 36 133 . Conducătorul de joc cheamă la tablă câte un reprezentant din fiecare echipă. Pentru fiecare exerciţiu corect se va acorda un punct şi un plus de două puncte fiecărui concurent care a folosit în exemplele date toate operaţiile. indicându-le câte un număr (diferit). Jocul se desfăşoară pe echipe. Fiecare concurent va compune cât mai multe exerciţii al căror rezultat va fi numărul precizat. folosind numere în limitele 20 – 100 şi operaţiile învăţate.Elevii vor aranja în ordinea crescătoare a valorii următoarele numere: Jocul: „Cum se poate obţine?” Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul oral şi scris. Exemplu: Conducătorul de joc a indicat numărul 36. Sarcină didactică: compunerea de exerciţii având un rezultat dat. Aprecierea se va face cu participarea clasei. Întrecerea va fi câştigată de echipa care a obţinut cel mai mare punctaj. Învăţătorul va pregăti din timp câteva exemple de numere care vor putea fi obţinute folosind toate operaţiile învăţate. Jocul poate fi folosit după ce elevii au învăţat înmulţirea şi împărţirea.

iar pentru cele incorecte un minus. Jocul: „Joc cu beţişoare” Scopul: fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice. Va câştiga echipa care va totaliza cele mai multe semne plus. Se împarte clasa în două echipe. La semnalul conducătorului de joc. după care va împărţi hârtia şi o va păstra în mână. citeşte cu voce tare exerciţiul scris şi îl rezolvă. dreptunghiuri. cel care l-a scris va fi penalizat cu un minus. ANEXA 11 134 . în limitele 0 – 20. de exemplu: pătrate. după care. dezvoltarea atenţiei. executând corect figurile. Material didactic: 20 de beţişoare pentru fiecare elev. triunghiuri. Material didactic: foi de hârtie şi creion pentru fiecare elev. Aprecierea se face cu participarea echipei adverse. acordându-se pentru răspunsurile corecte un plus.20 + 30 – 14 = 36 Jocul: „Rezolva exerciţiul meu!” 20 : 2 + 26 = 36 Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul mintal rapid Sarcina didactică: efectuarea unor exerciţii de adunare sau de scădere. Înainte de începerea jocului propriu-zis. toţi elevii trebuie să combine beţişoarele în aşa fel încât să formeze figuri geometrice cunoscute de ei. Câştigă cel care a terminat primul. fiecare elev va scrie pe foaia lui de hârtie câte un exerciţiu de adunare sau de scădere în limitele 0 – 20. reprezentantul unei echipe desface hârtia primită de la adversarul lui. Desfăşurarea jocului: Copiii au în faţă 20 de beţişoare. La îndemnul învăţătorului. În cazul în care se constată că rezultatul exerciţiului depăşeşte 20. câte un reprezentant din fiecare grupă vine în faţa clasei şi se face schimb de bileţele.

fuge şi se ascunde în stânga sub una din figuri. Se împarte şi tabla în două părţi. mânuit de conducător se fereşte de vânători. indicaţi de învăţător şi aleşi astfel încât să fie întrebaţi cât mai mulţi elevi. dreptunghi). Jocul: „Ghiceşte unde s-a ascuns iepuraşul!” Scopul: cunoaşterea figurilor geometrice. Material didactic: figuri geometrice diferit colorate (pătrat.Jocul: „Jocul figurilor geometrice” Scop: formarea deprinderii de a desena figuri geometrice cu creta pe tablă. un iepuraş decupat. etc. Grupa care are cele mai reuşite cercuri este câştigătoare. triunghi). Figurile pot fi aşezate şi într-un rând orizontal. Observaţie: În acest fel se pot desena şi alte figuri geometrice cunoscute de elevi (pătrat. Pentru aceasta se va adresa fiecărui rând un număr egal de întrebări cu cel pus celorlalte rânduri.) Pătratul are culoarea roşie. oval. fiind câştigător rândul care denumeşte corect cele mai multe ascunzători ale iepuraşului. Desfăşurarea jocului: Figurile geometrice vor fi aşezate pe flanelograf în coloană una sub alta. Se va evita ca unul sau doi copii să răspundă mereu. dreptunghi. cerc. Conducătorul jocului întreabă: Unde s-a ascuns iepuraşul? Elevul trebuie să răspundă: Iepuraşul s-a ascuns după pătrat (dreptunghi. recunoaşterea culorilor. iar iepuraşul într-un colţ al flanelografului. În partea dreaptă a coloanei stă un iepuraş. iar răspunsurile vor fi date de copii diferiţi. triunghi. Iepuraşul. câte un elev din fiecare grupă trece la tablă şi desenează câte un cerc. Variantă: Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs. în linie orizontală sau împrăştiate (având spaţiu suficient printre ele) la mijlocul flanelografului. Un elev care a dat un răspuns corect va avea dreptul să mai răspundă numai atunci când unul din 135 . La comanda învăţătorului. Elevii sunt numiţi vânători. Desfăşurarea jocului: Se împart elevii pe două grupe. folosirea corectă a denumirii acestora.

Învăţătorul bate de câteva ori cu creionul în mână şi spune „roşu”. Unul dintre elevi pune prima întrebare celui din faţa sa. acul mare de culoare roşie şi cel mic de culoare verde. Material didactic: case confecţionate din carton. Jocul: „Tic – Tac!” Scop: dezvoltarea percepţiei auditive şi formarea deprinderii de a stabili raportul corect între cifră şi cantitate. Acest răspuns însă nu va fi luat în considerare la calculul rezultatelor. Elevii sunt împărţiţi în echipe cu număr egal de elevi. ANEXA 12 136 .colegii lui din acelaşi rând cu el n-a ştiut să răspundă sau a răspuns greşit la solicitarea profesorului. d exemplu 3 + 3. ca de pildă. iar apoi aşează acul indicator roşu la numărul care corespunde numărului de bătăi cu creionul în mână. Membrii unei echipe sunt aşezaţi pe două rânduri faţă în faţă. De exemplu. Elevii fixează acul ceasornicului verde în dreptul numărului corespunzător numărului de bătăi. Jocul: „În lanţ” Scopul: formarea deprinderii de a opera adunări şi scăderi. numără în gând. Se bate din nou şi se spune „verde”. Desfăşurarea jocului: Învăţătorul determină concentrul în cadrul căruia elevii trebuie să socotească. în aşa fel încât fiecărui copil dintr-un rând să-i corespundă un altul în celălalt rând. Desfăşurarea jocului: Elevii au în faţă câte un ceas confecţionat din carton. celălalt pune celui din stânga o întrebare cuprinzând un exerciţiu format cu rezultatul corespunzător întrebării ce i-a fost pusă. Acest joc se poate folosi pentru orice concentru numeric. formarea capacităţii de a face calcul mintal corect. Elevii ascultă atenţi. de exemplu 2 + 7 cât fac? În felul acesta jocul se desfăşoară până când unul din cei întrebaţi spune un rezultat greşit ceea ce atrage după sine ruperea lanţului. cu acele din material plastic colorate diferit. De fiecare dată învăţătorul controlează corectitudinea aşezării bilelor sau bulinelor. Câştigătoarea jocului estre echipa în care elevii nu au întrerupt lanţul sau aceea în care au lucrat corect mai mulţi elevi. (Se poate juca şi cu numărătoarea mică atunci când toţi elevii au o astfel de numărătoare sau cu buline confecţionate din material plastic sau carton). 6 – 4 cât fac? Acesta trebuie să continue jocul adresându-se vecinului.

alta în formă de pătrat. explicaţia. care a găsit un săculeţ din care se auzeau mai multe voci ce se plângeau că şi-au pierdut căsuţa. piesele vor fi aşezate în cele trei căsuţe. piesele în formă de dreptunghi în căsuţa în formă de dreptunghi. urmate de efectuarea exerciţiilor propuse toate piesele îşi vor găsi căsuţa. după modelul de mai jos: În completarea jocului ursuleţul Martinică va schimba locul a două căsuţe între ele. În ultima parte copiii vin la cele trei căsuţe şi vor efectua diferite construcţii fie chiar şi în felul următor: 137 . alta în formă de triunghi. copiii vor fi puşi cu mâinile la ochi şi apoi li se cere să observe modificările şi să le cerceteze. La propunerea ursuleţului. apoi demonstraţia îmbinată cu explicaţia. Metodele folosite au fost: povestirea. exerciţiul şi observaţia.Jocul: „Vreau în căsuţa mea!” Prin acest joc se constituie submulţimi după criteriul formei. Utilizând metoda povestirii. conversaţia. sistematizând cunoştinţele copiilor cu privire la gruparea figurilor geometrice după formă. Introducerea în activitate am realizat-o printr-o povestire scurtă cu ajutorul ursuleţului Martinică. alcătuindu-se astfel cele trei grupe de obiecte (mulţimi). astfel: piesele în formă de cerc în căsuţa în formă de cerc. Ca mijloace de realizare am folosit trei forme pentru delimitarea căsuţelor confecţionate din carton. (piese în formă de figuri geometrice) să-şi găsească căsuţa. Ursuleţul roagă copiii să ajute vocile din săculeţ. demonstraţia. iar cele în formă de triunghi în căsuţa în formă de triunghi. O căsuţă în formă de cerc.

Exemplu: conducătorul de joc a indicat ambilor concurenţi numărul 6. Pentru fiecare răspuns bun s-a acordat echipei respective un punct. Aceştia s-au străduit să scrie la tablă cât mai multe exerciţii de compunere a numărului 6. după consultarea clasei câte un punct echipei adverse celei din care a făcut parte verificatorul. citirea şi scrierea lor. De pildă: 138 . Pentru fiecare greşeală a celui care a verificat s-a acordat. de a dezvolta deprinderi de calcul oral şi scris. Reprezentanţii grupei A au lucrat în jumătatea stângă a tablei. Sarcina didactică a fost formularea şi rezolvarea unor exerciţii de compunere a numerelor în limitele 0 – 10. aprecierea rezultatelor a fost făcută de elevii echipei adverse. scrie!” L-am folosit cu scopul de a verifica şi consolida cunoştinţele aritmetice. Prima pereche de elevi a venit la tablă. A fost declarată câştigătoare echipa care a totalizat cel mai mare număr de puncte.ANEXA 13 Jocul:”Cine ştie. Pentru a menţine trează atenţia elevilor. iar cei ai grupei B în jumătatea dreaptă. iar conducătorul de joc le-a indicat un număr şi le-a cerut să formuleze în scris diferite exerciţii de adunare al căror rezultat să fie egal cu numărul dat. După 4 minute s-a dat semnalul de încetare şi s-au făcut aprecieri. Am format grupe de câte doi elevi care au venit pe rând la joc.

Cei care n-au primit nici un punct au fost notaţi şi au făcut mai târziu muncă individuală. etc. 2 pentru a doua. ANEXA 15 Jocul: “Uneşte şi colorează” Sarcina didactică: să ordoneze crescător numerele 0 – 20. iar ceilalţi au repetat jocul şi nu au primit nici un punct dacă nu s-au corectat. am anunţat elevii că se va acorda echipei câte un punct în plus. După ce am distribuit fişele şi am stabilit sarcina didactică şi regulile jocului le-am explicat că dacă vor lucra corect vor obţine un desen pe care-l vor colora frumos. Elevii care nu au făcut nici o greşeală au primit două puncte.40 m pe care l-am împărţit pe lungime în 10 părţi egale. pentru fiecare elev care a dat cele mai multe răspunsuri bune. după care se vor întoarce şi vor număra de data aceasta înapoi: 10. pentru a spori gradul de solicitare. În ultima căsuţă vor spune 10. 9. Acest procedeu l-am folosit şi pentru a exersa numeraţia din 2 în 2. pe podea. Acest joc poate fi folosit şi în activităţile interdisciplinare. ANEXA 14 Jocul:”Învăţăm să numărăm!” Am desenat în faţa băncilor. 8. Material didactic: fişe de muncă independente. 6 etc.1+5=6 3+3=6 4+2=6 2+2+2=6 3+1+2=6 1+1+4=6 1+2+3=6 2+1+3=6 3+2+1=6 La repetarea jocului. un dreptunghi cu dimensiunile de 2/0. 7. Jocul a fost efectuat individual şi am cerut elevilor ca păşind din căsuţă în căsuţă să numere 1 pentru prima. 139 .

Jocul a fost desfăşurat pe echipe. 9 m. Pentru a mări gradul de dificultate am redus timpul de observare şi cel pentru răspuns. Material didactic am folosit cartonaşe pe care am scris diferite litere conform figurii următoare: Pentru buna desfăşurare a jocului am pregătit clasa prezentând diferite grupe de obiecte. Am totalizat separat punctele pentru fiecare echipă notând cu un punct fiecare răspuns corect. L = 5 etc. Am sugerat elevilor că fiecare literă are valoarea 1. litere simboluri şi le-am cerut să scrie sau să spună numărul lor. 5 x.ANEXA 16 Sarcina didactică a fost de a efectua operaţii de adunare cu termini convenţionali. Variantă: Am folosit acelaşi material. Fiecare echipă şi-a numit un reprezentant care după ce a privit 10 secunde cartonaşul prezentat a scris la tablă rezultatul: 4 A. A = 2. Elevii au calculat valoarea tuturor semnelor înscrise pe cartonaş şi au dat rezultatul numeric. 140 . dar am atribuit o anumită valoare literelor: x = 10.

În interiorul fiecăruia sunt lipite 8 buline maro. Material didactic: un disc cu diametrul de 50 cm colorat în galben. în caz contrar vor fi penalizaţi cu un punct. Elevul a căutat discul cu 4 buline. coada săgeţii este 8. colorate în verde. a îndreptat săgeata cu vârful spre el şi a observat că. Am indicat numărul „4”. Jocul a fost antrenant şi l-am desfăşurat individual. Le-am precizat elevilor că nu sunt permise intervenţiile din bancă şi că. cu diametrul de 18 cm. În interior are lipite la distanţe egale 8 discuri mai mici. 5 din 1” = 4 ceea ce constituie o greşeală. săgeată mobilă. Pentru buna desfăşurare le-am explicat elevilor că vor scădea numărul de buline aflat în dreptul săgeţii din numărul de buline de pe discul opus. Într-o astfel de situaţie un elev a rezolvat în loc de „1 din 5.ANEXA 17 Jocul: „Socoteşte cu atenţie!” Sarcina didactică: scăderea numerelor naturale în limitele 1 – 20. Dacă s-au ivit astfel de situaţii elevii au avut recomandarea să împrumute o zece adică să spună „nu 5 din 1” ci „5 din 11” = 6. Au fost situaţii când coada săgeţii s-a îndreptat spre un număr mai mic decât cel din vârf. 141 . iar în centrul discului mare. A formulat şi a scris exerciţiul de forma 4 din 8 = 4 sau 8 – 4 = 4. Au fost evidenţiaţi toţi elevii care au formulat scris şi rezolvat corect exerciţiile.

Pe ultima treaptă a fost fixat un steguleţ.ANEXA 18 Jocul: “Cine urcă scara mai repede” Sarcina didactică: efectuarea unor exerciţii de adunare şi scădere. Dacă răspunsul a fost greşit îl obligă pe jucător să rezolve exerciţiul corect şi numai apoi trece mai departe. Numărul treptelor a fost în funcţie de numărul copiilor din grupă. Ce se poate întreba? Câte creioane i-au rămas lui Dănuţ? Cu câte creioane are Dănuţ mai mult decât Ana? Cu câte creioane are Ana mai puţin decât Dănuţ? În ce numere putem descompune numărul 8? 142 . S-a început jocul cu prima treaptă. uneori un timbru sau alt premiu. Problemă: Dănuţ are 8 creioane din care dă Anei 3. ANEXA 19 Am enunţat o problemă fără a pune întrebarea la care elevii să răspundă. După ce-am stabilit grupele şi ordinea în care elevii vin la tablă. Material didactic: Am desenat pe tablă două scări pe treptele cărora au fost scrise exerciţii fie de adunare. am dat semnalul de începere a jocului. fie de scădere. Echipa cu cele mai bune rezultate ajunge în vârf şi ia premiul. Răspunsul corect este încercuit cu cretă şi el dă dreptul următorului elev să vină să rezolve mai departe. Prima pereche a venit la tablă. a rezolvat mintal exerciţiul de pe scara grupei lui şi a scris rezultatul. A câştigat jocul acel elev care a reuşit să pună cele mai multe întrebări în legătură cu problema enunţată.

Sarcina didactică: verificarea cunoştinţelor despre descompunerea unui număr întro sumă de 2 termeni. Câte creioane albastre şi câte galbene pot fi printre cele luate?”. iar eu am strâns foile după un timp dinainte stabilit. Observaţi şi completaţi: În ziua de 10 mai au fost…………vizitatori. Din toate acestea Ioana a luat 17 creioane.. creatoare a elevilor. Au apărut următoarele soluţii: Pentru fiecare soluţie corectă s-a acordat un punct. În zilele de………. Elemente de joc: întrecerea individuală. dezvoltarea gândirii probabilistice. Scopul: consolidarea cunoştinţelor privind adunarea numerelor. ANEXA 21 Pentru jocul „Completează! 1) Şcoala „ Gabriel Drăgan" din Nicoreşti a organizat o expoziţie la muzeul de istorie în perioada 5 – 14 mai 2008. Regula jocului: elevii au scris soluţiile posibile pe o foaie de hârtie. au fost mai mult de 40 de vizitatori.Câte creioane au avut în total? Anexa 20 Problemă: „Pe o bancă sunt 14 creioane albastre şi 16 creioane galbene. Cei mai mulţi vizitatori au fost……………… 143 .

încât pe orizontală Să fie adevărat Cum Sandu le-a calculat. Completaţi. apoi completează fiecare grup de note: 2 4 doi timpi 3 4 trei timpi c 4c c 4 patru timpi ANEXA 22 Introducerea în joc se realizează prin versuri ca: Să gândiţi.2) Găseşte numerele lipsă: 3) Compară. Calculaţi şi vertical 144 + 7 = + 2 = 1 = = 5 + = = . să socotiţi Şi jocul să-1 isprăviţi.

feciorul lui Păcală. a capacităţii de sesizare a greşelilor. Jocul didactic „Unde este greşeala?" are ca scop: dezvoltarea gândirii convergente. Ghicitorile-matematice sunt aşteptate în lecţie de copii. ………………………………………………………………. iar ca sarcină didactică: sesizarea şi corectarea greşelilor. Trăistuţa cu scrisori-problemă antrenează elevii în jocul didactic „Citeşte. Câteva scrisorele Cu mici păcăleli Căci de ce s-o ocolesc? Aş vrea să vă păcălesc Şi mă iscălesc aici Şugubăţul Păcălici. Ce-ar vrea să vă găsească Mai cuminţi şi mai isteţi. Dau exemplu: Pune un 10 La 15 Eu tac. iar tu spune cât fac? Şi 50 La 20 ANEXA 23 Orizontal: 145 . antrenarea atenţiei şi a spiritului de observaţie. care are drept început şi sfârşit versuri ca Am venit la voi copii Cu o traistă fermecată Tu să încerci să scoţi din ea O problemă minunată Ce-o rezolvi cât poţi de-ndată Pentru azi atât a fost În curând veni-voi iarăşi Cu-a mea traistă cu poveşti. Ce-1 cunoaşte-ntreaga ţară Că tot râd şi tot glumesc Şi pe mulţi îi păcălesc Vă trimit prin Moş Arici În trăistuţa cu arnici.Nu numai orizontal! Eu. Învăţătorul arată că Păcălici a trimis copiilor bilete cu exerciţii în care a strecurat greşeli pentru a-i păcăli. apoi rezolvă".

1.. 2. folosind cifra 3. 3. Succesorul lui 3. 146 . ANEXA 24 Jocul: „De-a fracţia” • • Lecturile preferate ale elevilor sunt . 0 şi 9... 8 şi 2. □ Predecesorul lui 8. (7 x 10 ) + 9. 3x100. Dublul lui 121. □ Zero. 5. acestea reprezentând . 6 şi 4. având cifrele: 4. □ O sută de 9 ori. continuaţi clasificarea completând: elevi chestionaţi. 6x (2 x 5). 5. 4. din numărul total de Urmărind legenda. 1 1 2 3 4 5 2 3 4 5 Vertical 1. 3. 3x10.. 2.. □ Număr format din zeci şi unităţi. O Cel mai mic număr scris cu cifrele 9. Cel mai mare număr scris cu cifrele distincte 8. Dublul lui 10. 4. Nici o unitate. Cel mai mic număr natural.

reprezintă … . … . ………. … … . specializarea ________INSTITUTOR________________. 2. certific 147 . DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE Subsemnatul(a) POPA ADRIANA SORINA________________ . ………. reprezintă. reprezintă 4. Basmele reprezintă. … 3. … Pe baza datelor completate pot formula probleme.1.înscris(ă) la examenul pentru obţinerea Gradului didactic I. ………. seria _2008-2011___. prin prezenta.

UNIV.că lucrarea metodico-ştiinţifică cu titlul: _____STIMULAREA CRATIVITĂŢII ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR PRIN JOC DIDACTIC MATEMATIC____________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ conducător ştiinţific ___CONF. iar preluările din diferitele surse. Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative – examene sau concursuri.07 2010___ Semnătura: ________________________ 148 . CĂBULEA LUCIA___________ este rezultatul propriilor mele activităţi de investigare teoretică şi aplicativă şi prezintă rezultatele personale obţinute în activitatea mea didactică. au fost citate în lucrare. inclusiv din alte lucrări personale. În realizarea lucrării am studiat doar surse bibliografice consemnate în lista bibliografică. Data: __29. DR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful