P. 1
Impozite si Taxe in Europa

Impozite si Taxe in Europa

|Views: 2,030|Likes:
Published by Rimba Ioana

More info:

Published by: Rimba Ioana on Apr 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/23/2013

pdf

text

original

IMPOZITE ŞI TAXE ÎN EUROPA

Clasificarea impozitelor şi a taxelor conform Sistemului European de Conturi Secţiunea 2. Accizele Secţiunea 7. PRINCIPALELE IMPOZITE ŞI TAXE ÎN EUROPA Secţiunea 1. TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ÎN EUROPA Secţiunea 1. CAPITOLUL II. Impozite şi taxe pe capital Secţiunea 5. Impozite şi taxe asupra succesiunilor şi a donaţiilor Secţiunea 5. TAXE ŞI CONTRIBUŢII ÎN EUROPA Secţiunea 1. Impozitul pe profit Secţiunea 3. Contribuţii sociale obligatorii 2 . FISCALITATEA Secţiunea 1. Contribuţii sociale 3. CAPITOLUL III. Impozitul pe venit 4. ALTE CATEGORII DE IMPOZITE. Noţiuni introductive 2. Prezentare generală Secţiunea 2. Impozite şi taxe asupra producţiei şi importurilor Secţiunea 3.Cuprins 1. CAPITOLUL IV. Impozite pentru deţinerea sau transmiterea de imobile Secţiunea 6. CAPITOLUL I. Impozite şi taxe curente pe venit şi pe avere Secţiunea 4. Taxe ecologice Secţiunea 3. Impozit pe avere Secţiunea 2. Impozite şi taxe pe activitatea economică a întreprinderilor Secţiunea 4.

.CAPITOLUL I.creşterea fiscalităţii poate avea consecinţe negative asupra competitivităţii întreprinderilor economice în sfera relaţiilor economice internaţionale. Conceptul de finanţele internaţionale poate fi definit pornind de la conceptul de fiscalitate. de exemplu.şi a celorlalte categorii de venituri publice provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice. deoarece reprezintă tot un impozit. potrivit cărora dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii depinde de lărgimea pieţei de desfacere.creşterea fiscalităţii poate accentua o tendinţă de a găsi căi „neortodoxe” de recuperare a sumelor plătite cu titlu de impozit. Noţiuni introductive Procesul de globalizare nu ar fi fost posibil fără internaţionalizarea relaţiilor economice şi mai ales a relaţiilor financiare.a contribuţiilor . . de exemplu: creşterea preţurilor. 3 .politica fiscală (componenta socială) – constând în ansamblul de decizii prin care se definesc şi se determină prelevările obligatorii. Fiscalitatea este definită ca fiind acel sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului naţional cu ajutorul impozitelor şi a taxelor. . Impozitul reprezintă prelevarea fiscală aşezată asupra patrimoniului şi a circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Taxele sunt sume băneşti încasate de către organele de stat. de exemplu.normele juridice – prin care se stabileşte cadrul general de desfăşurarea a activităţii şi relaţiilor economice. taxa asupra mijloacelor de transport). .factori de ordin moral – în general. Acest sistem este alcătuit din totalitatea: . Fiscalitatea poate fi considerată un „rău necesar”. . fiscalitate se bazează pe două mari componente: . FISCALITATEA Secţiunea 1. .impozitelor. O fiscalitate excesivă. . reglementate prin norme juridice.creşterea fiscalităţii determină şi o creştere a evazionismului. instituţii publice sau alte entităţi pentru diferite categorii de acte şi serviciile prestate solicitanţilor.dreptul fiscal (componenta juridică) – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate în scopul reglementării tuturor activităţilor privind colectarea contribuţiilor obligatorii. (există unele asemenea prelevări numite impropriu taxă. aplicată pe baza unei politici fiscale nechibzuite.factori impuşi de legile economice obiective. revendicarea unor salarii mai mari care să compenseze scăderea puterii de cumpărare. al schimburilor economice internaţionale . poate avea consecinţe negative: .a taxelor. Printre factori care au determinat dezvoltarea relaţiilor internaţionale se numără: . TVA. activităţi social-economice umanitare.

impozite pentru utilizarea mijloacelor fixe. impozite sau taxe pentru tranzacţiile internaţionale încheiate în cadrul procesului de producţie (călătorii în străinătate. Uniunea Europeană a elaborat Sistemul European de Conturi în scopul asigurării funcţionării eficiente a Uniunii Economice şi Monetare. trimiteri de fonduri în străinătate. Se datorează pentru producţia sau importul de bunuri sau servicii. prelevate de către autorităţile publice sau de către instituţiile Uniunii Europene. Impozite şi taxe asupra producţiei şi importurilor Sunt contribuţii obligatorii fără contraprestaţie. Clasificarea impozitelor şi a taxelor conform Sistemului European de Conturi Prin intermediul Regulamentului nr. Secţiunea 3. independent de cantitatea sau de valoarea bunurilor produse sau vândute. b. taxe şi impozite datorate pentru emisiile poluante rezultate din activitatea de producţie. pentru angajarea forţei de muncă.impozite şi taxe asupra importurilor. prelevate periodic de către autorităţile administraţiei publice şi de alte entităţi. CAPITOLUL II. mijloacele fixe. pentru bunurile importate sau pentru serviciile furnizate rezidenţilor de către nerezidenţi. Impozite şi taxe curente pe venit şi pe avere Sunt contribuţii obligatorii. pentru deţinerea în proprietate sau folosirea unui teren. taxe pentru autorizarea de a exercita activităţi comerciale sau profesionale. în bani sau în natură. de exemplu: impozite pentru deţinerea în proprietate a unor terenuri. colectate în etape şi suportate integral de către consumatorul final. clădire sau a unui alt activ utilizat în procesul de producţie indiferent dacă se realizează sau nu profit.Contribuţiile sociale (numite şi cotizaţii sociale) reprezintă sume colectate în beneficiul organismelor de securitate socială pentru alimentarea fondurilor publice destinate acoperirii cheltuielilor privind ocrotirea socială. tranzacţii similare cu nerezidenţi). pentru veniturile sau averea 4 . . alte impozite şi taxe asupra producţiei – sunt toate impozitele şi taxele pe care o întreprindere le suportă ca urmare a angajării sale într-o activitate de producţie. Se pot împărţi în mai multe categorii: a. colectate de autorităţile administraţiei publice sau de instituţiile UE. clădiri sau alte construcţii utilizate de întreprinderi în procesul de producţie. pentru mâna de lucru angajată în procesul de producţie ori pentru alte activităţi sau tranzacţii. 2223 din 1995 (cu modificările ulterioare). impozite şi taxe asupra produselor: în cadrul cărora distingem: . în bani sau în natură. impozite şi taxe datorate pentru masa totală a salariilor plătite sau pentru muncitorii angajaţi. Aceste impozite şi taxe pot fi datorate pentru terenurile deţinute. Secţiunea 2. fără contraprestaţie. TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ÎN EUROPA Secţiunea 1.taxe de tip TVA: taxe asupra bunurilor şi serviciilor. cu excepţia TVA: sunt contribuţii obligatorii.

donaţiei. 5 .contribuţii sociale efective în sarcina lucrătorilor independenţi şi a şomerilor: contribuţii sociale obligatorii şi contribuţii sociale voluntare. ca rezultat al unei succesiuni. impozitul pe veniturile persoanelor fizice sau pe veniturile unei familii 2. a. câştigurile din deţinerea de active financiare sau non-financiare 4. taxe achitate la nivelul unei familii pentru autorizarea de a deţine sau folosi vehicule. 2.subiecţilor impozabili. impozite curente asupra capitalului 6. foştilor salariaţi. impozitul pe veniturile societăţilor 3. prelevări de capital – sunt prelevări excepţionale asupra valorii activelor deţinute de subiecţii impozabili. b. contribuţii sociale efective: 1. familiilor. în scopul de a asigura efectuarea unor prestaţii sociale în beneficiul angajaţilor. societăţilor de asigurare sau fondurilor de pensii care gestionează sistemele de asigurări sociale. se stabilesc în raport de veniturile concrete sau prezumate ale persoanelor fizice. contribuţii sociale imputate – reprezintă contrapartida prestaţiilor sociale furnizate direct de angajator angajaţilor.contribuţii sociale efective în sarcina angajatorilor – includ sumele vărsate de angajatori organismelor de securitate socială. impozitele pentru câştigurile obţinute la loterii şi pariuri b. impozite şi taxe asupra cheltuielilor efectuate 8. Secţiunea 5. în raport cu valoarea activelor (sau de valoarea netă a acestora) deţinute de subiecţii impozabili sau în raport cu valoarea activelor transferate între subiecţii impozabili. alte impozite şi taxe curente – de exemplu: 5. permis de vânătoare sau de pescuit 9. Contribuţii sociale a. taxe pentru exercitarea dreptului de vot 7. profit sau câştiguri din capital. precum şi anumite impozite şi taxe periodice. Impozite şi taxe pe capital Sunt acele impozite şi taxe care se percep în mod neregulat. care nu se aşează asupra venitului sau averii. taxe asupra tranzacţiilor internaţionale Secţiunea 4. a. bărci sau avioane. societăţilor sau instituţiilor fără scop lucrativ: de exemplu: 1. care sunt prelevate asupra capitalului beneficiarului b. impozit pe venit– se datorează pentru venituri.contribuţii sociale efective în sarcina angajaţilor: contribuţii sociale obligatorii şi contribuţii sociale voluntare 3. impozite şi taxe asupra transferului de capital: impozitele şi taxele pe succesiuni şi pe donaţii inter vivos. ori pentru obţinerea de permise de port-armă.

) Secţiunea 2. Sarcinile fiscale care privesc beneficiile realizate sunt reglementate în toate statele membre ale UE şi impunerea lor presupune parcurgerea unei proceduri formată din trei etape: .alte impozite (de exemplu.sarcinile fiscale comune tuturor statelor comunitare (devenite obligatorii şi pentru Românie şi Bulgaria începând cu 1 ianuarie 2007) şi .impozitele sau taxele pe activitate (de exemplu. . sarcini fiscale independente de rezultatele economice realizate.sarcinile aferente salariilor plătite .impozitul pe salariu . PRINCIPALELE IMPOZITE ŞI TAXE ÎN EUROPA Secţiunea 1. impozitul particular asupra veniturilor realizate din extracţia de petrol sau gaz.drepturile de înregistrare (drepturile percepute de stat privind aporturile aduse la capitalul unei societăţi) . Sarcinile fiscale independente de rezultatele economice realizate – în cadrul acestei categorii trebuie făcută distincţie între: . taxa profesională în Franţa.determinarea societăţilor a căror profit este impozabil conform legii şi localizarea beneficiilor impozabile.determinarea impozitului pe profit datorat şi stingerea obligaţiilor contribuabilului respectiv. A.Luxemburg) . B. impozitul comercial din Germania sau Luxemburg) . Principalele sarcini fiscale specifice anumitor state membre UE sunt: .impozitul asupra patrimoniului global (reprezintă un impozit pe avere datorat de societăţi . Impozitul pe profit În general. .reţinerile la sursă asupra plăţilor efectuate în contul unor beneficiari nerezidenţi .sarcini fiscale specifice numai anumitor state din UE. sarcini fiscale care privesc beneficiile realizate B. entităţile plătitoare ale impozitului pe profit în statele europene sunt: 6 .CAPITOLUL III. Prezentare generală În cadrul statelor din Uniunea Europeană există două mai categorii de sarcini fiscale: A. Danemarca etc.evaluarea bazei de impunere (sau a profitului impozabil).accizele. din Marea Britanie. Principalele sarcinile fiscale comune tuturor statelor comunitare sunt: .TVA (considerat singurul impozit european veritabil) .

este considerat impozit cu sursă locală. Irlanda aproximativ 12. în unele state. autorităţi publice). Mai mult. ulterior. anumite categorii de cheltuieli sunt considerate nedeductibile sau deductibile parţial (de exemplu. societăţile de persoane). Pentru ca impozitul pe profit aferent desfăşurării unor activităţi industriale sau comerciale să poată fi perceput este necesar ca entitatea să aibă sediul permanent pe teritoriul statului. în Germania. societăţile nerezidente nu sunt impozitate.). Italia). Cota de impunere – variază sensibil de la stat la stat – Franţa . fiecare stat stabilindu-şi categoriile de venituri pentru care se face impozitarea (de exemplu.aproximativ 35%. pentru societăţile rezidente. Belgia. În majoritatea statelor europene. entităţile fără personalitate juridică nu sunt plătitoare de impozit pe profit. În toate ţările europene. Având în vedere obligaţia de a plăti impozitul pe profit.societăţile civile.societăţile comerciale . decât pentru beneficiile care au sursă locală. se aplică regula generală că toate cheltuielile care contribuie la realizarea profitului impozabil sunt cheltuieli deductibile. beneficiul impozabil se determină pornind de la bilanţul contabil. Italia) • metoda deducerii cu reintegrare ulterioară – permite o deducere a pierderilor. se soluţionează prin intermediul unei convenţii fiscale (de exemplu. sub rezerva luării în considerare. Din punct de vedere teritorial. şi acestea sunt obligate să plătească fie impozit pentru profitul realizat (de exemplu. Germania. în general. Conform Convenţiei-model pentru evitarea dublei impuneri elaborată de Organizaţie pentru Cooperare şi dezvoltare Economică. Belgia. ajustat în funcţie de regulile fiscale specifice fiecărui stat. fonduri de asigurări mutuale . amenzi. o societate este considerată rezidentă în statul unde se află sediul sau efectiv de conducere. în unele state europene. În legătură cu deducerea cheltuielile legate de stabilirea unei societăţi pe un anumit teritoriu se practică două metode: deducerea imediată (Germania) şi deducerea eşalonată. în Franţa). a unor beneficii impozabile (de exemplu. Deşi. Situaţiile conflictuale. în Marea Britanie. este reglementată posibilitatea ca societăţile de persoane să poată opta pentru plata impozitului pe profit (de exemplu. În toate statele europene. respectiv când două sau mai multe state revendică dreptul de a percepe impozitul pe profit. unităţile administrativ-teritoriale. Sunt scutite de la plata impozitului pe profit persoanele juridice de drept public (statul.persoanele juridice de drept public sau alte persoane de drept privat care desfăşoară activităţi industriale sau comerciale (indiferent dacă au sau nu scop lucrativ). cu excepţia situaţie în care desfăşoară activităţi industriale sau comerciale. cheltuieli de protocol. Italia). cât şi de sucursale sau filiale aflate în străinătate. În privinţa cheltuielilor generale. Imperativele concurenţei au obligat statele membre să-şi reducă progresiv 7 . impozitului pe profit se calculează luându-se în considerare profitul sau beneficiile realizate la nivel mondiale. impozitul datorat pentru veniturile din proprietăţi imobiliare). în principal. în câţiva ani (Franţa. La nivelul UE s-a optat. societăţile cooperative. convenţii privind evitarea dublei impuneri).5%. în cazul cărora prelevarea se face sub impozitului pe venit plătit de asociaţii respectivei societăţi. pentru două metode: • metoda imputării – din impozitul datorat se scade impozitul plătit în străinătate (de exemplu. atât de sediul central. Olanda). cheltuieli de transport etc.. se face distincţie între societăţile care datorează acest impozit (în special societăţile de capital) şi societăţile care nu datorează impozitul pe profit (în special.

„inventat” în Anglia în 1799 a început să fie perceput încă înainte de primul război mondial şi în SUA. Modalităţile de plată – majoritatea statelor europene percep plăţi eşalonate de-a lungul anului fiscal. Plata se poate face fie prin reţinere la sursă. obligatoriu. În unele state europene se practică impozitarea la nivelul cuplului (opţional sau chiar obligatoriu) a veniturilor obţinute de cei doi soţi sau chiar de persoanele care coabitează în mod legal. fie prin mai multe plăţi anticipate efectuate la anumite intervale de timp în cursul anului fiscal. Grecia) colectivităţilor locale. la nivelul UE nu există o armonizare fiscală. soldele militarilor)  venituri din activităţi independente  venituri din exercitarea unor profesii liberale  venituri comerciale  venituri din exercitarea unor profesii care nu au caracter comercial (beneficii necomerciale)  venituri funciare  venituri din activităţi agricole sau forestiere  venituri din valori mobiliare  venituri din capital (dividende. dar atât Comisia. redevenţe)  câştiguri din cesiunea cu titlu oneros a unor bunuri sau drepturi de orice natură  venituri din drepturi de proprietate intelectuală etc. Pentru stabilirea categoriilor de subiecţi care datorează impozit pe venit – se practică două metode: . ca în cazul impozitelor indirecte. Destinaţia impozitului pe venit (cine are dreptul de a stabili şi colecta) – variază. chiar şi în caz de deficit. cât şi Parlamentul European s-au arătat sceptice. Japonia şi Germania. 8 . nivelul maxim admis urmând să fie de 40% pentru toate statele membre. Irlanda şi Regatul Unit se practică plata întregului impozit pe profit la sfârşitul fiecărui an fiscal. Impozitul pe venit În privinţa impunerii veniturilor fizice. de 30%. fenomen început în anii ’80. dobândi. în alte state veniturile publice din această sursă sunt colectate la nivel central şi apoi distribuite în cote mai mari (Danemarca) sau mai mici (Italia. Chiar a fost înaintată o propunere de a se institui în UE un nivel minim de impozitare. În Danemarca. În unele state membre acest drept revine colectivităţilor regionale sau locale. când s-a plecat de o cotă medie de 45-55%.impozitarea limitată – numai asupra beneficiilor realizate de o persoană fizică dintrun anumit stat – sunt vizate persoanele nerezidente. Baza de impunere cuprinde mai multe categorii de venituri:  salarii şi alte venituri similare (indemnizaţiile demnitarilor sau funcţionarilor public. apreciind că o asemenea propunere ar încălca principiul subsidiarităţii şi ar face statele membre mai vulnerabile în faţa concurenţei statelor terţe. ajungându-se astăzi.impozitarea nelimitată – asupra beneficiului mondial. Impozitul pe venit. extinzându-se apoi în întreaga Europă.cota de impunere. luându-se în calcul toate veniturile realizată din ţară şi din străinătate – sunt vizate persoanele rezidente . În Franţa se plăteşte un impozit pe profit minim. la o cotă medie de 25-35%. Secţiunea 3.

. impozitul pe profit datorat în acelaşi an fiscal este deductibil din impozitul pe avere. ALTE CATEGORII DE IMPOZITE. Materia impozabilă o reprezintă de regulă: combustibilii pentru transport. drepturi de proprietate intelectuală. .5% din totalul impozitelor şi a taxelor colectate de statele UE. drepturile de pensii private. Nu sunt considerate taxe ecologice: . respectiv 0. respectiv în unii ani. impozita datorat atât de societăţile rezidente. inclusiv taxele percepute pentru emisii de dioxid de carbon. ca mijloace complementare de acţiune. Taxele europene sunt percepute de UE. iar între impozitul pe avere şi impozitul pe profit există o relaţie de deductibilitate.redevenţele percepute pentru extracţia de ţiţei sau gaze naturale etc. rente viagere. Reprezintă aproximativ 26% din totalul taxelor ecologice. Luxemburg. Taxe ecologice Taxele ecologice sunt definite ca totalitatea contribuţiilor obligatorii percepute în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului. indiferent dacă acestea sunt colectate la bugetul de stat.7% (Grecia). Secţiunea 2. la bugetele locale sau într-un fond special destinat protecţiei mediului. Cota de impunere variază între 0. Impozit pe avere Impozitul pe averea persoanelor juridice – este practicat la ora actuală doar în Grecia şi Luxemburg şi presupune un impozit asupra bunurilor imobile situate pe teritoriul statelor respective şi asupra drepturilor legate de aceste bunuri. Baza de impozitare este formată din patrimoniul mondial al persoanei fizice rezidente sau patrimoniul situat în statul respectiv al persoanei nerezidente. Suedia). bunuri de patrimoniu. TAXE ŞI CONTRIBUŢII ÎN EUROPA Secţiunea 1.taxe asupra transporturilor – sunt percepute pentru deţinerea sau folosirea unui autovehicul (inclusiv avioane) sau pentru anumite servicii de transport (taxa de aeroport pentru zboruri regulate sau charter). alăturate reglementărilor în domeniu. Cota de impunere este de 0. Au o pondere de 71% din totalul taxelor ecologice. .taxa pe valoarea adăugată care ar avea o bază de impunere similară. opere de artă până la o anumită valoare care variază de la stat de stat. Grecia. în cadrul programelor sale de acţiune în domeniul protecţiei mediului. impozite pe venit).2% şi 2.5%. Franţa. Impozitul pe averea persoanelor fizice – este reglementat în cinci state din UE (Spania.CAPITOLUL IV. gaze naturale) sau asupra electricităţii. emisiile poluante în aer şi apă. Taxele ecologice sunt folosite fie direct pentru protecţia mediului înconjurător. fie sunt destinate să reducă povara fiscală exercitată de alte impozite (de regulă. 9 . bijuterii şi obiecte din metale preţioase până la o anumită valoare).taxe asupra energiei – sunt percepute asupra combustibililor folosiţi în transporturi (în special benzină şi motorină) ori asupra altor combustibili (cărbune. automobilele deţinute în proprietate. Sunt împărţite în trei mari categorii: . Taxele ecologice reprezintă 7. dar sunt reglementate multe scutiri (de exemplu.taxele plătite diverselor instituţii pentru serviciile de canalizare sau colectare a deşeurilor menajere. pesticidelor etc. iar în alţi ani se procedează invers. cât şi de cele nerezidente.5% (Luxemburg). îngroparea deşeurilor.

iar baza de impunere o reprezintă valoarea locativă a construcţiilor şi a celorlalte imobilizări corporale. asupra valorii adăugate produce. De obicei se aplică un barem progresiv. .impozitul comercial (Germania) – este datorat de toate întreprinderile comerciale şi industriale care îşi desfăşoară activitatea în această ţară. comercială sau profesională nesalariată.4%  Spania . .taxa profesională (Franţa) – este datorată de persoanele fizice sau juridice care desfăşoară o activitate industrială. Cea mai mare cota din prelevări constituie venit la bugetele locale (80%). .impozitarea doar a activelor aflate pe teritoriul statului în cazul defunctului nerezident. .impozitul comercial general (Luxemburg)– reglementata asemănător celui din Germania. Ponderea în Produsul intern brut a veniturilor colectate din taxele ecologice variază de la stat la stat:  Danemarca – 4. . Reprezintă aproximativ 3% din totalul taxelor ecologice. Cota de impunere variază între 12 şi 20%.impozitul regional asupra activităţilor locale (Italia) – este perceput de la persoanele fizice sau juridice care desfăşoară o activitate profesională. cu foarte puţine excepţii (de exemplu.7%  Cipru – 3. persoană juridică. De exemplu: . Constituie venit la bugetul regiunilor. gestionarea reziduurilor solide şi poluare fonică. în funcţie de gradul de rudenie al succesorilor sau de categoria succesorală (persoană fizică.2. Cipru).taxe asupra poluării şi resurselor – se percep pentru emisiile nocive măsurate sau estimate în aer sau apă.2  Estonia – 2%  Franţa – 1.impozitarea averii formată doar din bunuri imobile a defunctului.25%. Secţiunea 4. iar cota de impunere este de 4.7%  Malta şi Slovenia – 3. fiind percepute doar în câteva din statele membre UE. Impozite şi taxe asupra succesiunilor şi a donaţiilor Această categorie este una din cele mai frecvente impozitări practicate în statele din UE. Impozite şi taxe pe activitatea economică a întreprinderilor Aceste categorii de venituri bugetare sunt destul de rare.9% Secţiunea 3. cota de impunere variind între 6 şi 10%. Italia. statul. Se practică mai multe sisteme: . Este percepută de obicei ca venit la bugetele locale.perceperea doar a unei taxe de timbru asupra bunurilor transmise mortis causa situate în ţară. . instituţii caritabile sau religioase). 10 .impozitarea averii mondiale a defunctului rezident.8%  Olanda – 3. Cota de impunere variază între 15 şi 30%.. restul revenit bugetelor landurilor (15%) sau bugetului federal (5%).

Cote de impunere variază foarte mult de la stat la stat: de la 0. Finlanda. accize la vinuri.legatele în favoarea instituţiilor de caritate. accize la alcool etilic. Unele state membre pot institui accize naţionale pentru produse din aceeaşi categorie: .2% pentru clădiri din mediul urban.5 euro/MWh în cazul electricităţii folosite în scop comercial. de regulă. în funcţie de tip (ţigaretă. Secţiunea 5. fie valoarea cadastrală. mai rar şi o cotă unică. . Germania. Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru producţia. Există accize reglementate la nivel comunitar: . Se practică. de 20% (Irlanda). 92/83/EEC.taxă adiţională pentru produs alcoolic comercializat într-un ambalaj care nu poate fi refolosit – Belgia. fie sub forma impozitului funciar. fie sub forma perceperii unei cote din valoarea bunului imobil deţinut sau transferat. nu se impozitează.accize pentru tutunul manufacturat – nivelul acestor accize a fost negociat separat de fiecare stat (în special la ţigarete). 359 euro/1000 l benzină fără plumb). nepoţilor sau cele în favoarea soţului supravieţuitor. 92/84/EEC. Accizele Reprezintă o categorie de impozite indirecte deosebit de importantă. stabilite prin Directiva nr. obiecte de artă sau de colecţie etc. datorită. 2003/96/EC: accize la benzină (421 euro/1000 l benzină cu plumb. 11 . Operaţiunile de transfer al proprietăţii imobiliare pot fi sau nu scutite de plata TVA-ului. impozitul este datorat de cumpărător. .accize pentru produse energetice şi electricitate – reglementate prin Directiva nr. accize la produse intermediare. printre altele impactului economic pe care îl pot avea.accize la băuturi alcoolice: accize la bere (între 0.7% (Regatul Unit). şi nivel minim stabilit variază.accize (taxe parafiscale) pentru produse energetice şi electricitate – Belgia. Sunt reglementate foarte multe scutiri şi facilităţi în această materie: .Reprezintă. Impozite pentru deţinerea sau transmiterea de imobile Mai toate statele comunitare (cu excepţia Maltei) impozitează deţinerea sau transferul de bunuri imobiliare. România – 0. Secţiunea 6. până la o anumită valoare. alte produse din tutun etc. De regulă. Se ia în considerarea fie valoarea de piaţă a imobilului.Cotele de impunere variază de la stat la stat şi în funcţie de baremul progresiv stabilit – de la 2 la 80%. accize la gaze naturale pentru încălzitul locuinţelor (0. 1 euro/MWh în cazul electricităţii folosite de consumatorii casnici). accize la băuturi fermentate altele decât vin sau bere.025% (Cipru) la 43. Olanda. accize la electricitate (0.succesiunile sau donaţiile făcute copiilor. drepturile de pensii. Suedia . ţigări de foi. fie a unei taxe percepută la valoarea declarată a unei tranzacţii. importul sau desfacerea anumitor categorii de produse.Franţa .3 euro/gigajouli). de la stat la stat.748 şi 1.87 euro/hl/grad alcool) stabilite prin Directiva nr. 0. venit la bugetul statului (la fel şi în România). .1% pentru clădiri din mediul rural.) de la 14 la 60 euro/kg sau bucăţi.taxă adiţională pentru băuturile mixte (băuturi alcoolizate amestecate cu băuturi nealcoolozate) .

valoarea este egală.8% (Spania). la polul opus se află Irlanda cu 16. De obicei. angajatorul este cel care plăteşte o cotă mai mare decât angajatul. cafea.asigurări de accidente de muncă. contribuţiile datorate de angajaţi şi angajatori pentru: . .75 şi 86. Dar în alte state angajatul suportă o povară mai mare decât angajatorul (de exemplu. care variază de la 5% (Irlanda) la 29. Contribuţii sociale obligatorii Se au în vedere. .asigurări de şomaj. de 10%. De exemplu.95% din salarul brut).95%). în principal. 75% din salariul brut.asigurări de sănătate. confecţii din blănuri naturale. cât şi de angajator este situat între 64. .6%. bijuterii din aur. .4%.asigurări sociale. lucrătorii independenţi.accize speciale reglementate de legislaţia română: pentru uleiuri minerale. datorează o cotă fixă.. totalul contribuţiilor sociale plătite de angajat este de 17. iar a angajatorului 4%. Secţiunea 7. în Slovenia angajatul 37. Cuantumul acestor prelevări variază foarte mult de la stat la stat. În Malta. produse de parfumerie. De regulă. 12 . articole din cristal. Statul membru UE care colectează cele mai multe venituri din contribuţiile sociale obligatorii este Franţa (totalul contribuţiilor plătite atât de angajat. iar cel plătit de angajator este de 40. în Austria.65% din salariul brut. în Irlanda cota contribuţiilor angajatului atinge 12.pensii. iar angajatorul 24.75%.

Costaş. 2006 .J. Dreptul fiscal comunitar şi construcţia europeană. Communier.M. FRM.M. Bruxelles. Finanţe internaţionale. Codecs. F. . „PressesUniversitaires de France” .C. Edit.F. Cluj-Napoca.M. Bucureşti. „Rosetti”. Edit. 1995 . St. 1995.M. Edit. Şt. Bucureşti. St. Droit fiscal communautaire. revista „Studia” nr. Bucureşti.Gaftoniuc Simona. Di Malta. Editura Economică.P. Minea. Elemente de drept finaniciar international. 2001 .PUF. Minea. Edit. Fiscalitatea in Europa la inceputul mileniului III. Accent.B.1/2003 . Corduneanu. 2004 .Bibliografie . 1998 . Droit fiscal europeen compare. Armonizarea impozitelor directe cu dreptul comunitar. Ed. Preda. Paris. 2001 13 . Bucureşti. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. C. Ed. „Bruylant”. Minea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->