P. 1
Universitatea Din Craiova - Lucrare Grad Il

Universitatea Din Craiova - Lucrare Grad Il

|Views: 1,854|Likes:
Published by coliera

More info:

Published by: coliera on Jan 25, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA

DIN

CRAIOVA

LUCRARE METODICO – ŞTIINŢICǍ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator stiinţific , Lect. Univ. Dr. VALI ILIE

Propunǎtor : Prof. Inv. Prescolar:Pǎuna (Sîrbu ) Alina

CRAIOVA 2012

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

LUCRARE METODICO - ŞTIINŢIFICǍ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

STRATEGII DE EFICIENTIZARE A LIMBAJULUI LA PREŞCOLARI

Coordonator ştiinţific : Lect . Univ. Dr. VALI ILIE

Propunǎtor : Prof.inv. preşc. Pǎuna (Sîrbu ) Alina CRAIOVA 2012

CUPRINS
Introducere ............................................................................... 2 Motivarea alegerii temei ......................................................... CAPITOLUL I . FUNDAMENTAREA TEORETICǍ A TEMEI

1.1. Tendinţe ale dezvoltǎrii educaţiei moderne in contextual reformei preşcolare…………………………………………….. 1.1.1 . Direcţii generale ........................................................... 1.1.2.Specificul reformei in educaţia preşcolarǎ................... 1.2. Specificul strategiilor de instruire la preşcolari..................... 1.2.1. Metode de instruire........................................................ 1.2.2. Mijloace de invǎţmânt ................................................... 1.2.3. Forme de organizare …………………………………. CAPITOLUL II . COORDONATE ALE CERCETǍRII PSIHOPEDAGOGICE 2.1. Ipoteza cercetǎrii ................................................................... 2.2. Scopul şi obiectivele lucrǎrii de cercetare ............................ CAPITOLUL III . STABILIREA CADRULUI ORGANI ZATORIC ŞI METODOLOGIC AL CERCETǍRII 3.1. Cadrul organizatoric ………………………………………. 3.2. Metode de cercetare folosite ………………………………. CAPITOLUL IV . PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR 4.1. Metode şi procedee activ-participative folosite in activitǎţile de educarea limbajului .......................................................... 1 4.2. Evaluarea rezultatelor ............................................................ CONCLUZII ŞI PROPUNERI .................................................... BIBLIOGRAFIE ............................................................................ ANEXE

Se aleg cuvinte cu structură sonoră vizând anumite sunete: s. La început preşcolarii sunt familiarizaţi cu ceea ce este în mod practic o propoziţie. copil – educatoare. Jocurile oferă copiilor posibilităţi pentru exersarea unei pronunţii corecte şi clare.. cerând copiilor să perceapă diferenţiat primul sunet din cuvânt şi să găsească un alt cuvânt care începe cu acelaşi sunet. Prin jocuri atractive şi accesibile se pot efectua exerciţii sistematice care să contribuie la dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. apoi după obiecte din imediata apropiere şi numai după aceea liber.. îl ajută pe copil să se descurce mai uşor în diferite raporturi ale exprimării.. deprinzând copiii să continue ideea. Se constată că perceperea silabelor unui cuvânt este uşurată dacă rostirea este însoţită de . preşcolarului i se oferă posibilităţi optime de exprimare liberă... dar se complică sarcina didactică. în procesul relaţiei copil – copil. În cadrul activităţii de intercomunicare cu copiii din grupă sau cu adulţii. cu grupuri mici sau cu întreaga grupă. sub forma jocurilor didactice se trece la alcătuirea unor mici povestioare. copiii asimilează. După multe exerciţii individuale.. vocabularul şi structura gramaticală. sau a sunetului care s-a omis din anumite cuvinte. Asimilarea compoziţiei cuvintelor reprezintă la grădiniţă un moment însemnat în dezvoltare limbajului. să apară în silabe diferite şi să ocupe în cuvânt poziţii diferite. dintre acestea primul loc ocupându-l cele cu caracter imitativ ce includ onomatopee. De la un joc la altul onomatopeele pot fi schimbate. Înainte de familiarizarea cu termenul de silabă. să alcătuiască un text logic. aerul fǎrǎ de care viaţa noastrǎ nu s. in care m-am nǎscut şi pe care o slujesc cu toatǎ dragostea e pâinea . Tot pentru dezvoltarea auzului fonematic se realizează jocuri didactice care presupun ghicirea cuvântului dintr-o propoziţie eliptică de subiect sau predicat. A vorbi frumos româneşte înseamnǎ a fi colindat de dor . a limbajului în special. În grupa mijlocie se folosesc aceleaşi procedee. g. a scrie frumos româneşte Înseamnǎ a fi gǎsit cǎrarea dorului spre dor……” ( Fǎnuş Neagu ) Experienţa muncii didactice din grădiniţă a confirmat că dezvoltarea vorbirii. are loc sub influenţa educaţiei. fără suport intuitiv. Se alcătuiesc propoziţii după ilustraţii. Acest lucru se realizează cu optimă eficienţă în cadrul întregului program din grădiniţă. se atrage atenţia asupra faptului că în rostirea fiecărui cuvânt deschidem gura o dată. astfel încât sunetul a cărui pronunţare corectă o exersăm. Modalitatea cea mai adecvată este exerciţiul prin jocuri antrenante.INTRODUCERE “ Cred sincer cǎ limba românǎ . l. etc. de două sau de mai multe ori. Sub influenţa cerinţelor crescânde ale comunicării.ar lega de pǎmânt. r. lucru ce se realizează în orice moment al zilei. îşi însuşesc forme de limbă privind dezvoltarea fonetică. vinul . pe parcursul anilor de grădiniţă. pe baza experienţei cognitive căpătate. şi care prin repetare contribuie la sensibilizarea auzului fonematic.

metodologiei . a universului şi personalităţii lor. abordarea integratǎ a conţinuturilor se constitue ca o veritabilǎ cale logicaǎ ce asiguraǎ realizarea virtuţilor formative cât şi modelarea personalitǎţii copiilor preşcolari in concordanţǎ cu exigentele cunoaşterii actuale .creativ şi imaginaţie .a stategiilor didactice care sţǎ eficientizeze activitatea cu copiii. iar greşelile de limbă ale copiilor nu trebuie să constituie prilej de amuzament sau să fie trecute cu vederea. sau de la adult la copil şi invers. capacitate ce se realizează direct prin toate mijloacele de dezvoltare a vorbirii. Copiii trebuie lăsaţi să vorbească liber. prin jocul . trebuie să fie suplimentat nu numai de cunoaşterea copiilor. corerspunzătoare structurii silabice a cuvântului. efortul nostru. sesizându-se la început sunetul primar în cuvinte monosilabice.ceea ce solicitǎ din partea educatorului o culturǎ amplǎ . expresive. în cadrul căreia bogăţia întrebărilor şi diversitatea răspunsurilor copiilor pun în evidenţă elementele semnificative ale creativităţii verbale manifestată la această vârstă. când copilul vorbeşte corect şi are o oarecare experienţă de viaţă se îmbogăţeşte vocabularul şi prin înţelegerea sensurilor unor cuvinte cum sunt antonimele. Schimbă sunetul’’. Acestea mai pot fi completate cu serii diminutivale (copac – copăcel) sau cu formarea de familii de cuvinte.Trebuie sǎ gǎseascǎ mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a pǎstra echilibru intre „ individualism „ si „ socializare”. să susţină un dialog. Adulţii trebuie să fie un exemplu de conduită verbală. pentru a căuta şi pune la îndemâna lor cele mai bune exemple de învăţare conştientă a limbii. să improvizeze propoziţii. Exerciţiul lingvistic realizat zilnic contribuie la transferarea experienţei cognitive pozitive de la copil la copil. Activităţile alese au o importantă contribuţie la însuşirea exprimării corecte din punct de vedere fonetic şi gramatical. prin toate activităţile şi ocaziile care implică o comunicare verbală. Pentru a introduce copiii în tehnica exprimării corecte. Instituţiile de invǎţǎmânt trebuie sǎ-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi sǎ gǎseascǎ metode şi procedee didactice noi care sǎ permitǎ formarea de noi aptitudini copiilor:autonomie. În complicare se cere să înlocuiască un sunet pentru a obţine un nou cuvânt.Realizarea unui invǎţǎmânt preşcolar modern presupune deci o abordare a proiectǎrii şi in maniera interdisciplinarǎ . să reuşească să povestească coerent. O altă modalitate folosită în scopul dezvoltării limbajului este convorbirea. Procesul analizei fonetice se continuă până la nivelul sunetelor. In educaţia preşcolarǎ existǎ cǎutǎri permanente sub aspectul conţinututrilor .. sinonimele sau omonimele.flexibilitate. Însuşirea unei vorbiri corecte.Trebuie sǎ pregǎteascǎ individul pentru un nou stil de viaţǎ şi de instruire : invǎţare continuǎ . în aşa fel încât. să răspundă corect şi complet la întrebările puse. Unul din momentele cele mai favorabile pentru exersarea liberă a vorbirii îl constituie comunicarea ce se stabileşte în cadrul jocurilor de creaţie. Mai târziu. în grupele mari.In acest sens. comunică intenţiile. dar şi de pasiune pentru acceptarea noului. repartizează rolul obiectelor cu care se joacă şi fac observaţii în conduita lor. Interpretând un rol ei completează acţiunile prin cuvinte. . al educatoarelor. clare. constituie un aspect formativ.spirit intreprinzǎtor .capacitate de cooperare şi dialog . la terminarea grădiniţei să beneficieze de un vocabular bogat. Trebuie învinse dificultăţile de vorbire ale unor copii şi stimulaţi în aceeaşi măsură.bǎtǎi din palme.

ipoteze . sǎ experimenteze diferite tipuri de strategii de instruire pentru a asigura o intervenţie integratǎ şi o abordare globalǎ a dezvoltǎrii fiecǎrui copil cu care interacţioneazǎ şi faţǎ de care are o responsabilitate .sǎ lucreze in echipa pornind de la aceeaşi intelegere a copilului şi a dezvoltǎrii acestuia .In grǎdiniţa modernǎ rolul educatorilor este indeosebi acela de a organiza . sǎ se dezvolte permanent . interese .a experimenta .un mediu restrictiv .De la naştere si pânǎ cresc .a descoperi .MOTIVAREA ALEGERII TEMEI Vâsta preşcolarǎ reprezintǎ cea mai importantǎ perioadǎ din viaţa copilului intrucat este marcata de momente cruciale pentru succesul de mai tarziu .Se impune astfel organizarea de cǎtre practicieni a unor intervenţii cu caracter instructiv – educativ pentru a valorifica aceastǎ receptivitate .Astfel.Ca urmare se impune ca educatorul sǎ inveţe . Motivarea personalǎ a alegerii temei este dictatǎ de urmǎtoarele dorinţe . copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectivǎ si o receptivitate specialǎ faţa de diferitele categorii de stimuli . Nevoia de cunoaştere . a nevoii de a cǎuta .Intervenţia adultului asupra copilului in aceasta perioadǎ este fundamentalǎ .precum şi de calitatea procesǎrii acestora . soluţii. expectanţe : Dorinţa de a mǎ implica activ in formularea de reflecţii . Calitatea educaţiei . indruma şi evalua activitatea instructiv-educativa a preşcolarilor . alternative in ceea ce priveşte strategiile de instruire Satisfacerea interesului ştiinţific .a ingrijirii şi protecţiei copilului preţcolar depinde in mare parte de educatori cǎrora li se impune sǎ acţioneze coerent si sǎ aibǎ in atenţie permanentǎ copilul si particularitǎţile lui . aspect ce poate fi influenţat de informaţiile pe care le primeşte copilul din mediul .de implicare activǎ in construirea propriei inţelegeri .copii crescuţi intru-un mediu stimulativ au o dezvoltare intelectualǎ acceleratǎ in comparaţie cu cei crescuţi intr. . intre invǎţţarea timpurie şi invǎţţarea care are loc in alte etape ale vieţii.la şcoalǎ şi in viaţa. Cerecetǎrile din ultimi 30 de ani au evidenţiat corelaţii semnificative intre mediu si dezvoltarea intelectualǎ . de descoperire a noului .

TENDINŢE ALE DEZVOLTǍRII EDUCAŢIEI MODERNE IN CONTEXTUL REFORMEI PREŞCOLARE 1. Miron Ionescu (2001.nr. ameliorarea sistemului de perfecţionare a cadrelor didactice .1.in consens cu teoria curriculum-ului. integratoare şi globalǎ a problematicii procesului de instruire şi educaţie . tendinţa de imbogǎţire continuǎ a metodologiei didactice prin modernizarea invǎţǎmântului şi pregǎtirea calitativ superioarǎ a cadrelor didactice .Astfel se are in vedere egalizarea şanselor de acces in invǎţǎmânt . abordarea comprehensivǎ .autonomǎ in centrul politicii educaţionale . Aceste tendinţţe ale didacticii actuale sunt asigurate de urmǎtoarele demersuri : acţiunea de prospectare . reproiectarea . a raporturilor existente intre elevprofesor. Dintre orientǎrile fundamentale ale invǎţǎmântului românesc actual se pot menţiona :redarea potenţialului creativ al naţiunii si punerea individului ca fiinţa liberǎ . tendinţa de a acorda atenţie egalǎ celor douǎ aspecte ale procesului didactic : informativ şi formativ .materia de studiat şi efectele formative ale educaţiei . identificarea unor strategii de lucru şi unor forme de organizare a activitǎţii didactice care sǎ implice responsabil elevii . cât şi a selectǎri sale dupǎ valoarea formativǎ. raportarea la tendinţele de evoluţie a sistemelor de invǎţǎmânt european şi ridicarea şcolii noastre la nivelul standardelor lumii contemporane . inovarea educaţionalǎ. caracterul global al reformei invǎţǎmântului continuu.1 DIRECŢII GENERALE Elaborarea concepţiei despre reformǎ pedagogicǎ are in vedere evaluarea experienţei şcolii românesti in ultimele decenii .CAPITOLUL I . crearea de posibilitǎţi pentru dezvoltarea adecvatǎ a tuturor categoriilor de indivizi .1.curriculum informal etc.FUNDAMENTAREA TEORETICǍ A TEMEI 1. optimizarea raporturilor dintre cultura generalǎ şi cultura de specialitate. perfectibil . redarea statutului şi rolul instituţiei de invǎţǎmânt şi a educatoarului . centrarea pe invǎţare . tendinţa de a face din elev un partener in educaţie . fiind in acelaşi timp operante şi productive .curriculum la decizia şcolii . ca modalitate de studiere anticipativǎ a instruirii şi educaţiei societǎţi viitoare . prioritatea resurselor umane . .respectiv a componentelor acestuia . deschis.curriculum obligatoriu. curriculum formal.in relaţie structuralǎ şi funcţionalǎcu predarea şi evaluarea . Restructurarea şi inovarea invǎţǎmântului românesc decurg din largul proces al dezvoltǎrii societǎţii româneşti . aplicarea unui model pedagogic al democraţiei . proiectarea conţinutului invǎţǎmântului prin raportarea la toate tipurile de curriculum specifice unui invǎţǎmânt eficient : curriculum comun.34-36 ) identificǎ urmǎtoarele tendinţe majore : tendinţa de reconsiderare şi valorificare continuǎ a didacticii tradiţionale .p. reevaluarea şi selectarea conţinutului invǎţǎmântului atât in sensul deschiderii lui spre „ noile educaţii „ . De asemenea si in evoluţia didacticii .curriculum diferenţiat .

dezvoltarea capacitǎţii de a interacţiona cu alti copii cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunostinţe. Îceputul de drum pentru preşcolarii de azi inseamnǎ şi inceputul de drum al viitoarei societǎţi care se dezvoltǎ odatǎ cu ei.deprinderi .09. Programa preşcolarǎ actualǎ raspunde nevoi de schimbare precum şi modificarilor care sau petrecut deja in invǎţǎmântul preşcolar . De aceea .incercǎrilor şi experimentǎrilor .socialǎ care a stat la baza revizuirii programei vizeazǎ cele douǎ aspecte complementare ale scopurilor instrucţiei preşcolare : .1. o eliberare a educatoarei şi a copilului de formalism . omogenǎ in atitudine şi scopuri . sprijinirea copilului in achiziţionarea de cunostinţe .2 SPECIFICUL REFORMEI IN EDUCAŢIA PREŞCOLARǍ Scopul reformǎrii sistemului educaţional in instituţile preşcolare rezidǎin crearea condiţiilor pentru dezvoltarea şi valorificarea potenţialului psihofiziologic şi intelectual nativ al fiecǎrui copil .in funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale. sprijinind formarea autonomǎ şi creativǎ a acestuia .exerciţiilor.1.incurajarea explorǎrilor. capacitǎţilor sale de expresie .Astfel s-au conturat câteva idei ce au inceput sǎ se realizeze : o libertate mai mare oferitǎ copilului . integralǎ şi armonioasǎ a personalitatii copilului .ca experienţe autonome de invǎţare . Reevaluarea programelor şcolare a dus la o clarificare a finalitǎţiilor pe trepte de invǎţǎmânt . astfel incât .a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive . 84/1995 )stipuleazǎ ca ideal educaţional al şcolii româneşti dezvoltarea liberǎ .atitudini necesare acestuia la intrarea in şcoalǎ şi pe tot parcursul vieţii( Curriculum pentru Invǎţǎmântul Preşcolar 3-6/7 ani „ aprobat prin OM nr. in educaţia preşcolarǎ este o preocupare permanentǎ pentru toţi factorii implicaţi in aceastǎ fundamentalǎ misiune . Legea Invǎţǎmântului ( Nr.formarea preşcolarilor de astǎzi sǎ prefigureze cerinţelor viitoarelor decenii .la nivel preşcolar reforma a inceput din interior.2008 ) Spre deosebire de celelalte subsisteme ale sistemului de invǎţǎmânt . dezvoltarea copilului este privitǎ din perspectiva sprijinului ce i se acordǎ acestuia pentru a-şi implini trebuinţele . dezvoltarea sa nefiind rezultatul modelǎrii dupǎ un tipar prestabilit .capacitǎţi. a propriei identitǎţi .5233/1. deprinderi .Perspectiva psiho. descoperirea de cǎtre copil .in formarea personalitǎţii autonome şi creative .integralǎ şi armonioasǎ a individualitǎţii umane . Pentru invǎţǎmântul preşcolar finalitǎţile sunt urmǎtoarele : dezvoltarea liberǎ . invǎţǎmântul este privit tot mai mult ca o instruire realizatǎ prin educaţie şi nu ca o educaţie dobânditǎ prin instrucţii . pentru concentarea şi corelarea resurselor naturale şi umane in direcţia elaborǎrii cadrului pedagogic optim .atitudini şi conduite noi .

Realizarea unui invǎţǎmânt preşcolar modern presupune deci o abordare a proiectǎrii şi in maniera interdisciplinarǎ .Ele sunt planificate şi organizate astfel .In acest sens.Trebuie sǎ pregǎteascǎ individul pentru un nou stil de viaţǎ şi de instruire : invǎţare continuǎ .flexibilitate.abordare ce presupune considerarea şi acordarea in permanenţǎ a unei atenţii egale tuturor domeniilor de dezvoltare : dezvoltare fizicǎ.ceea ce solicitǎ din partea educatorului o culturǎ amplǎ . In sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societǎţii informaţionale – tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor . Instituţiile de invǎţǎmânt trebuie sǎ-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi sǎ gǎseascǎ metode şi procedee didactice noi care sǎ permitǎ formarea de noi aptitudini copiilor:autonomie.metodologiei . abordarea integratǎ a conţinuturilor se constitue ca o veritabilǎ cale logicaǎ ce asiguraǎ realizarea virtuţilor formative cât şi modelarea personalitǎţii copiilor preşcolari in concordanţǎ cu exigentele cunoaşterii actuale . deschiderii spre module de instruire opţionale . Noua programǎ pentru invǎţǎmânt preşcolar prezintǎ o abordare sistematicǎ in vederea asigurǎrii continuitatii in interiorul aceluiasi ciclu curricular interdependenţei dintre disciplinele şcolare şi categoriile de activitǎţi din invǎţǎmantul preşcolar .accesul la formele democratice specifice invǎţǎmantului preşcolar .socio-afective .In educaţia preşcolarǎ existǎ cǎutǎri permanente sub aspectul conţinututrilor . dezvoltarea cognitivǎ şi dezvoltarea socio – emoţionalǎ . şcoala şi alte instituţii sociale .nivelul intelectual al grupului de copii .cadrele didactice au in vedere obiectivele cadru şi cele de referinţǎ prevǎzute pentru realizare .capacitate de cooperare şi dialog . Activitǎţiile principale care sunt promovate şi susţinute la vârstǎ preşcolara sunt comunicarea .particularitǎţile de vârstǎ ale copiilor . sǎnǎtatea dezvoltarea limbajului si comunicǎrii . care devin tot mai specializate . Invǎţǎmantul preşcolar prevede promovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil . Procesul educaţional al copiilor preşcolari spre respectarea ritmului propriu de dezvoltare .Activitǎţile colective sunt incluse in programul de lucru pe parcursul zilei . In centrul activitǎţiilor instructiv. comunicative. Pregǎtirea copilului pentru a invǎţa inseamnǎ accesul la educaţie activǎ şi creativǎ . ci sǎ impulsioneze şi sǎ generalizeze activitatea lor individualǎ sau pe grupuri in zonele de joc.spre satisfacerea necesitǎţilor cognitive.incât sǎ nu provoace surmenajul copiilor .activitatea practicǎ cu obiecte şi invǎţarea .stimularea dezvoltǎrii copilului ca individ.tipul activitǎţii şi condiţiile in care se efectueazǎ .Trebuie sǎ gǎseascǎ mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a pǎstra echilibru intre „ individualism „ si „ socializare”. dar ca fiinţǎ socialǎ. In desfǎşurarea jocurilor şi activitǎţtilor .conţinuturile curriculare propuse pentru insuşire .creativ şi imaginaţie .jocul .motorii in parteneriat cu familia .meseriilor şi domeniilor de activitate .spirit intreprinzǎtor .a stategiilor didactice care sţǎ eficientizeze activitatea cu copiii.Metodele invǎţǎmntului tradiţional nu poate face faţǎ avalanşei de cunoştinte şi acestei dispersii aceentuate a calificǎriilor.educative se aflǎ cerinţele individuale ale copilului şi necesitatea abordǎrii holiste a dezvoltǎrii copilului . pregǎtirea corespunzǎtoare pentru şcoalǎ .dar in mod paradoxal tot mai .

cum ar fi : un management eficient al invǎţǎrii.sǎ instruiascǎ . Utilizarea materialelor didactice pe suport informatic prezinta o serie de avantaje .aceştia au posibilitatea sǎ se implice in demersuri interactive.Utilizarea sistemului de tehnici multimedia in invǎţǎmântul preşcolar determina o noua situaţie educaţionalǎ şi un nou mod de acţiune .Jocul la calculator ar trebui sǎ costitue o variantǎ placutǎ de instruire in care copilul sǎ descopere şi sǎ inveţe in mod planificat .invǎţarea prin descoperire .şcolare şi universitare .informarea rapidǎ. Pentru copilul preşcolar. 239).insǎ.instruire şi formare permanentǎ .valabilǎ la toate nivelurile .pag.ceea ce mai greu se poate realiza in sala de clasa tradiţionalǎ.Posibilitǎţile oferite de noile tehnologii informatice şi de comunicare au determinat un interes crescut pentru utilizarea lor in câmpul educaţiei .interconectate.este o metodǎ nouǎ şi eficientǎ de predare.simulare .dezvoltarea unor activitǎţi mecanice in dertimentul unor acţiuni logice . In esenţǎ .metoda instruirii asistatǎ de calculator oferǎ accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele cele mai noi .evitându-se . Este de dorit insǎ asigurarea unei rigori in controlul asupra timpului petrecut la calculator.97).inovaţii care au impus chiar o reconsiderare a noţiunii de „ nevoie educativǎ „. Instruirea asistatǎ de calculator reprezintǎ o noua cale de invǎţare eficientǎ .folosirea calculatorului in cadrul activitǎţilor din grǎdiniţǎ aduce un plus de eficienţǎ şi optimizare a procesului instructiv-educativ.teorii si cunoştinte existente in planurile şi programele şcolare de astǎzi şi de mâine „(Vǎideanu pag.”scrie Cerghit (2001 . .rezolvare de probleme .invǎţare şi evaluarea a cunoştinţelor .Valenţele instructiv-educative ale utilizǎrii reţelelor de computere in şcoalǎ .Calculatorul poate in egalǎ mǎsurǎ .oportunitǎţi de aprofundare .Educaţia a profitat intodeauna de inovaţiile in domeniul tehnologiilor comunicaţionale .Resursele sale interactive angajajǎ practic „o modalitate de articulare a diferitelor categorii de valori.dovedite prin numeroase cercetǎri psihopedagogice .sǎ ajute in rezolvarea unor sarcini şi sǎ distreze .au asigurat mobilurile acestui proces de inovare . Pedagogii nu au ezitat sǎ-si exprime increderea in consecinţele pozitive ale valorificǎri noilor tehnologii in activitǎţiile şcolare :”Speranţa fǎrǎ precedent pentru viitorul invǎţǎmântului se leagǎ mai ales de utilizarea computerelor….treptele şi disciplinele preşcolare.realizarea unui feedback permanent apt sǎ asigure invǎţarea de tip interactiv .calculatorul este partenerul ideal de joc.Datorita modului de lucru on-line .individualizarea instruirii.structurarea experienţelor de invǎţare ale copiilor in funcţie de nevoile şi posibilitǎţile lor individuale.

in scopul realizǎrii obiectivelor pedagogice „ Stoica.racordat la obiective şi situatii prin care se creeazǎ condiţiile predǎrii şi generǎrii invǎţǎrii .in afara grupei.particulare . Cea de-a doua accepţie este mai curent utilizatǎ.Pentru pedagogul Marin Stoica .in rezonanţǎ cu situaţiile didactice concrete.individualǎ )şi a activitǎţii generale (in grupǎ.pag 278) .Metodologicǎ – deoarece include ansambluri de metode şi procedee didactice consonante şi compatibile reciproc .din ce in ce mai puţin utilizat ).mobiluri.pe grupe.aceasta a fost limitatǎ la metode .strategia didacticǎ desemneazǎ „modalitǎţile mai complexe de organizare şi conducere a procesului de instrurire pe baza combinǎrii metodelor.Epistemologicǎ – prin faptul cǎ este înainte de toate un construct teoretic. 2002 ) .in afara grǎdiniţei )( Joiţa .ale schimbǎrilor de atitudini şi de conduite in contexte didactice diverse .pag.modalitǎţile de evaluare .pag.coextensiv anumitor reguli ştiinţifice .1.Ansamblu structurat al metodelor . . 2002.credinţe.adapta). .a mijloacelor de invǎţǎmânt şi a formelor de grupare a preşcolarilor .Operaţionalǎ – deoarece include suite de operaţii corelate. . Dacǎ in primele faze de abordare a strategiei didactice .dar şi a formelor de organizare a activitǎţii preşcolarilor (frontalǎ . Termenul de strategie didacticǎ (sau strategie de instruire) indicǎ modul de „ combinare şi organizare a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a atinge anumite obiective „.Ansamblu al mijloacelor audio-vizuale utilizate in practica educativǎ (sens restrâns. Ioan Nicola (1994 .in condiţii care se pot schimba . Strategia didacticǎ este caracterizatǎ prin mai multe dimensiuni (Cucos.mai rǎspânditǎ in ultimul timp: Stategia didacticǎ desemneazǎ un demers acţional şi operaţional flexibil (ce se poate modifica. coerent.307-308) enunţa cateva caracteristici ale strategiei didactice : .al strategiilor de organizare a predǎrii-invǎţǎrii.179).Strategia reprezinta o schemǎ procedualǎ care vizeazǎ eficientizarea demersurilor didactice şi este dimensionatǎ astfel incât sǎ prefigureze o realitate educaţionalǎ generatoare de cunoaştere.213 Definitǎ ca un anumit fel de inginerie pedagogicǎ desfasuratǎ.conţinuturile transmise.valori.puse in aplicare in interacţiunea educator –educat . .pag.formele de realizare a instruiri.1996.2003.mijloacelor de invǎţǎmânt.2 SPECIFICUL STRATEGIILOR DE INSTRUIRE LA PREŞCOLARI DELIMITǍRI CONCEPTUALE Tehnologia didacticǎ Sintagma poate avea douǎ accepţiuni : .printr-o stransǎ corelare a lor cu obiectivele pedagogice . strategia „ exprimǎ voinţa de traducere a intenţiilior instructiv –educative in acte pedagogice „ (Cerghit .in ultimul timp „ se impune nevoia de cuprindere şi a mijloacelor de invǎţǎmânt ca auxiliare ale metodelor.Pragmaticǎ – in sensul cǎ meritǎ sǎ modeleze situaţii didactice concrete pentru a le maximiza eficienţa .

pe specificul activitǎţii lui etc.dupǎ un ansamblu de criterii .a insuficienţei sesizate ).in cadrul strategiei imaginate de cǎtre profesor trebuie incluse momente .a impus cerinţa de a le ordona .experienţa educationalǎ a relevat adeseori faptul ca valoarea sau calitatea acţiuni pedagogice este dependentǎ nu doar de „cât de multe metode „ poate operaţionaliza un pedagog . Fǎrǎ a fi rezultatul unei alegeri discreţionare sau capricioase .ci reprezintǎ un mecanism menit sǎ genereze efecte pozitive in invǎţarea elevilor .opţiunea pentru o variantǎ sau alta a strategiei didactice nu constitue un scop in sine sau o modalitate de „ a da culoare” Activitǎţii profesorului .situaţii.opţiunea pentru o strategie concretǎ de instruire trebuie sǎ aibǎ ca repere decisive ritmul şi calitatea rezultatelor activitǎţii desfaşurate de elevi .perfecţiona calea de instruire adoptatǎ .insǎ nu şi pe acela al strategiilor de instruire.motivator pentru a dezvolta o formulǎ strategicmetodologicǎ anumitǎ trebuie sǎ fie exterior subiectivitǎţii cadrului didactic şi sǎ se centreze pe nivelul intelectual al preşcolarului .In acest caz vizǎm douǎ aspecte complementare :pe de o parte .Atunci când educatorul primeşte „ semnale „despre o activitate a elevului lipsitǎ de performanţe .de creativitatea şi imaginaţia formatorului .strict personalizatǎ a profesorului (pe baza a ceea ce „place acestuia sau ceea ce il framântǎ „dintr-un motiv sau altul va fi cel din urmǎ argument utilizat in alegerea şi realizarea unei strategii didactice .de altfel. Actualizarea oricǎrei strategii didactice impune „imbinarea dintre activitatea profesorului şi cea a elevului „.va trebui sǎ supunǎ unei evaluǎari atente propria strategie didacticǎ (generatoare .imbunǎtǎţi.alǎturi de experienţa profesionalǎ şi de cultura psiho-pedagogicǎ şi metodologicǎ . In consecinţǎ .”finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate „.totuşi o” manifestare şi expresie a personalitǎţii profesorului.aplicate sau aplicabile in experienţa educaţionalǎ .1.Instruirea unei strategii de instruire se produce intr-un câmp de factori intâmplǎtori . Profesorii şi elevii pot şi trebuie sǎ stǎpâneascǎ mai multe moduri de abordare a invǎţǎrii. Prin orice strategie de instruire se urmǎreşte „apariţia şi stabilirea unor relaţii optime intre activitatea de predare şi cea de invǎţare „.strategia didacticǎ reprezintǎ .preferinţa subiectivǎ .de nivelul comprehensiunii şi adecvǎrii profesorului la specificul fiecǎrei situaţii de predare /invǎţare etc.In ultima instanţǎ .Acest obiectiv constitue .Putem accepta caracterul limitat (din punct de vedere numeric)al metodelor .cu o pondere şi cu un rol necontrolabil in cadrul acţiunii pedagogice .cu scopul de a scimba .argumentul cel mai convingǎtor al necesitǎţii perpetue de instruire de noi strategii educaţionale in instituţia şcolarǎ . deoarece depind . .intr-o proporţie variabilǎ. Cele din urmǎ sunt nelimitate (desigur in termeni teoretici ).ci şi de inspiraţia sau ” neobişnuitul „strategiei didactice concepute şi aplicate (sau aplicabile).in aşa fel incât educatul sǎ acceadǎ pânǎ la ipostaza de subiect care realizeaza „invǎţarea independenţa şi creeatoare „ pe de alta parte . 3.competenţa metodologicǎ a cadrului didactic se exprimǎ prin capaciatea acestuia de a elabora şi actualiza strategii didactice eficiente. Existenţa unui numǎr mare de strategii de instruire . 2.de a le tipologiza. Fiecare educator posedǎ un arsenal metodologic propriu de instruire şi actualizeazǎ multiple variante de strategii didactice . a. Factorul determinant .sarcini care sǎ permitǎ manifestarea activǎ a elevului in sens ascendent .

bazatǎ pe observaţie şi demonstraţie ).A instrui pe cineva inseamnǎ a-l inzestra cu ceea ce el nu cunoaşte .strategii semi-prescrise (permiţând şi schimbarea traiectelor acţionale ).semiformale (in contextele dinaintea sau de dupǎ programul de instruire ).Dupǎ coeziunea şi gradul de legaturǎ intre diferitele secvenţe – episoade .fenomen prin analogie cu un altul cunoscut ). 2007.Iancu (2001.sǎ se modeleze din punct de vedere al calitǎţilor psihice şi de personalitate . . (explicarea unui concept .psihomotrice şi mixte .prin incercare şi eroare ) .trasductive (prin apel la raţionamente mai sofisticate de natura metaforicǎ .a unei profesii concrete activitatea ce se bazeazǎ pe insuşirea cunoştinţelor profesionale . . .ştiinţei şi de aplicare a lor in practicǎ.termenul „ instrucţie „este utilizat cu urmǎtoarele trei nuanţǎri: . Alegerea unei strategii se realizeazǎ in funcţie de urmǎtoarele (Vali Ilie .strategii euristice (axate pe explorare .Dupǎ gradul de explicitare a conţinuturilor :directǎ .pe grupe. Strâns corelat cu termenul de „invǎţǎmânt „este cel de „instrucţie „.a-l ajuta sǎ se transforme .Dupǎ dimensiunea (cantitata ) conţinutul transmis .159) .autoinstruire –activitatea de instruire realizatǎ prin efort propriu .atitudinale.R.Dupǎ operaţiile cognitive predominante strategii inductive.Dupǎ criteriul conǎinuturilor şi domenilor psihocomportamentale vizate se disting strategii cognitive.jocuri de limbaj etc. .episoade derivate pe un plan diacronic . .Dupǎ gradul de intervenţie sau asistenţǎ din partea cadrului didactic – permanent .Dupǎ gradul de structurare a sarcinilor de instruire : strategii algoritmice (pe baza de structuri fixe .extraşcolare (prin activitǎţile complementare traseelor didactice ) .afective. .(Cerghit si Vlǎsceanu ).integratǎ(pe unitǎţi tematice ).in funcţie de specificul epocii (concepţiile moderne pun accent pe stimularea activitǎţii elevilor ).obiectivele stabilite (cu cât strategia este mai focalizatǎ pe obiective .Invǎţarea prin descoperire dirijatǎ solicitǎ o cale inductivǎ.deductive .Dupǎ mediul de organizare a situaţiilor de invǎţare :strategii formale (la nivelul orei inscrise in program ).pe formarea abilitǎţilor profesionale şi pe dezvoltarea interesuluisi a preocupǎrilor legate de profesia respectivǎ.cu atât este mai eficientǎ ).secvenţiala . frontalǎ .p.eseisticǎ .A te instrui presupune cunoaştere . . .episodic.globalǎ.natura conţinutului vehiculat (pentru unul şi acelaşi conţinut se pot concepe strategii diferite).repetitive de acţiuni mintale ). .concepţia pedagogicǎ a profesorului .sugeratǎ şi ascunsǎ.pag.Dupǎ forma de organizare a elevilor : individualǎ .)strategii mixte . .101)oferǎ o clasificare destul de cuprinzǎtoare a strategiilor instruirii : .in afara unei instituţii şi in absenţa indrumǎrii unei persoane din afarǎ.combinat .De regulǎ .descoperire pe cont propriu.episoade corelate pe plan sincronic . .analogice.instruire profesionalǎ –activitate al cǎrei scop este insuşirea unei specialitǎţi.instriure generalǎ –activitate de inzestrare cu cunoştinţe din domeniile culturii.autonome.tipul de experienţǎ de invǎţare a elevilor (ex.independente .

nemaifiind necesarǎ prezenţa unui martor extern al faptelor tale.a trǎirilor valorilor. in toate cazurile .predarea fiind un aspect al invǎţǎrii.pentru realizarea metodelor didactice .independenţǎ.combinate şi utilizate in fucţie de nivelul şi trebuinţele sau interesele elevilor .in sensul cǎ poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative .dupǎ cum un procedeu îşi poate aroga .ştiinţa care studiazǎ natura.transformare. Tehnica este o imbinare de procedee .fǎrǎ intervenţia cuiva din afarǎ.o soluţie didacticǎ practicǎ insoţitǎ . Noţiunea de instruire este legatǎ numai de acţiunile conştiente care urmǎresc insusirea unui sistem de abilitǎţi. Sintetizând mai multe definiţii avansate de diferiţi pedagogii.modelare a propriului eu prin eforturi personale.clasificarea şi cerinţele de valorificare a acestora.o particularizare a metodei .la un moment dat.ghid. Termenul de „metoda’’derivǎ etimologic din douǎ cuvinte Greceşti (odos-cale.un ansamblu de practici insoţite .a stimulǎrii spiritului creativ etc.care se foloseşte sub forma unor variante şi/sau procedee selecţionate .cooperarea intre profesori şi elevi şi participarea acestora la cǎutarea soluţiilor .evaluator.utilizarea metodelor nu vizeazǎ numai asimilarea cunoştinţelor .Orice metodǎ poate deveni procedeu .denumirea de metodǎ . .dupǎ caz .care presupune.de tehnici şi mijloace didactice .pag.formarea concepţiei.mehta-spre.2.1 METODE DE INSTRUIRE DELIMITARI CONCEPTUALE Metodologia instruirii reprezintǎ teoria şi practica metodelor şi procedeelor didactice .catre)şi are inţelesul de” drum oǎtre )….drumul ce conduce la atingerea obiectivelor educaţionale . Procedeul este un detaliu .dezvoltarea capacitǎţilor şi a intereselor de cunoaştere. 1.de mijloace pentru realizarea efectivǎ a unor activitǎţi didactice .profesorul George Vǎileanu (1986.statutul funcţiile. Printre funcţiile metodelor se numǎrǎ : .metodǎ se referǎ la calea care e urmatǎ .in cursul desfǎşurǎrii acestora . Metoda are un caracter polifuncţional .care-i permite profesorului sǎ se manifeste ca purtǎtor competent al conţinuturilor invǎţǎmântului şi ca organizator al proceselor de predare invǎţare .pe baza unei concepţii unitare despre actul predǎrii şi invǎţǎrii.selecţionatǎ de cadrul didactic şi pusǎ in aplicare in lecţii sau activitǎţi extraşcolare cu ajutorul elevilor şi in beneficiul acestora .3-4) .definirea.la distingarea adevarului de eroare etc. ..dupa caz .el poate juca rol de animator.In didacticǎ . .care cuprinde toate acţiunile conştiente ale omului având ca scop transformarea intregii personalitǎţii a celui supus acţiunii educative .spre deosebire de educaţie .in vederea asimilǎrii temeinice a cunoştinţelor.

G.instruirea programatǎ etc .Cerghit (1980.construite dinainte ) .in funcţie de un ansamblu de criterii .de intermediere intre profesor şi elev.funcţia normativǎ – aratǎ cum trebuie sǎ se procedeze.Cucoş.metode tradiţionale.cursul magistraletc. I.metode euristice (cetrate pe descoperire proprie şi rezolvare de probleme ) .85-86) şi clasificarea propusǎ de I. C.pag.sunt numeroase (I.89): a) Din punct de vedere istoric: .metode algoritmice (bazate pe secvenţe operaţionale stabile.metode de predare şi comunicare .Cucoş (1996.)prezentǎm tabloul sintetic elaborat de pedagogul ieşean C. f) Dupǎ modul de administrare a experienţei ce urmeazǎ a fi insuşitǎ : .Cerghit .metode de verificare şi apreciere a rezultatelor activitǎţii .metode expozitive sau pasive (centrate pe memoria reproductivǎ şi pe ascultarea pasivǎ).metode active (bazate pe activitatea de explorare personalǎ a realitǎţii) e) Dupǎ funcţia didacticǎ principalǎ : .spre exemplu .brainstormingul.Moise ..atât româneşti cât şi strǎine .I. . 1975.funcţia cognitivǎ –pentru elevi .1980 ).metode generale (valabile tuturor disciplinelor de invǎţǎmânt ): expunerea.1996 s.metode moderne .E.Palmade . adicǎ cum sǎ se predea şi cum sǎ se inveţe astfel incât sǎ se obţinǎ cele mai bune rezultate .nelipsit de controverse .metode intuitive (bazate pe concret –senzorial cu realitatea sau substitutele acesteia ) d) Dupǎ gradul de angajare a preşcolarilor din punct de vedere al eforturilor de inţelegere . .a.Deşi contribuţiile semnificative in problema . de data mai recentǎ :utilizarea calculatorului . .conversaţia. 1988.pag.prelegerea .memorare : . .metode verbale (utilizeaza cuvântul scris sau rostit) .metoda constitue o cale de acces spre cunoaşterea adevǎrurilor .gândire.1994 .funcţia instrumental sau operaţionalǎ – serveşte drept tehnica de executie .exerciţiul etc. .intre obiective si rezultate.Vlǎscescu.trepte ale instrucţiei şi educaţiei. 1997. L.metode particulare sau speciale (valabile numai pentru unele discipline .Macavei.Cerghit.1993.clasice :expunerea . CLASIFICǍRI ALE METODELOR DIDACTICE Ordonarea metodelor de invǎţǎmânt .C.aduce un plus de claritate intr-un câmp problematic foarte bogat .Nicola .pentru educaţia moralǎ este aplicatǎ metoda exerciţiului moral .algoritmizarea problematizarea . b) In functţe de extensiunea sferei de aplicabilitate : .metode de fixare şi consolidare . .laturi ale educaţie sau situaţii formative ). . c) Pornind de la modalitatea principalǎ de prezentare a cunoştinţelor : .spre insuşirea culturii şi a compotamentelor specific umane : .funcţia formativ-educativǎ-ajutǎ la dezvoltarea proceselor psihice .

care fac jocul anumitor operaţii mintale . i) Dupa sorgintea schimbǎrii produse la elevi (Landsheere.metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate (conversaţia euristicǎ . J.metode bazate pe invǎţarea prin receptare (expunerea .conversaţia .) .metode autostructurante (individul se transformǎ pe sine ): descoperirea .Ionescu demonstreazǎ faptul cǎ. Metode bazate pe acţiune (metode practice operaţionale . 3.metode de grup (omogen sau eterogen).metodele sunt de tip livresc sau metode de comunicare scrisǎ .se obţin diferenţe in planul rezultatelor . Opţiunea educatorului pentru o anumitǎ metodǎ de invǎţǎmânt constitue o decizie de mare complexitate . problematizarea etc. M. .la o situaţie precisǎ .metode combinate (prin alternǎri intre variantele precedente in cadrul aceleiaşi lecţii).brainstorming-ul. Skinner . De asemenea .Piaget .superioritatea unor metode faţǎ de altele .se instituie reflecţia personalǎ.respectiv metodele intuitive (obiective sau demonstrative ).J.de conţinutul procesului instructiv educativ.B.studiul de caz.Alegerea unei metode se face tinând cont de finalitǎţile educaţiei .rezolvarea de probleme . 19880.I. . . 1993):observarea independentǎ .observatţa dirijatǎ .Cerghit .de psiho-sociologia grupurilor .metode frontale (pentru intreaga clasǎ ).89)metodele didactice se grupeazǎ in categoriile urmǎtoare : 1.pag. .Intre . Metode bazate pe observarea directǎ a realitǎţii sau a substitutelor obiectelor reale .” Pentru ca utilizarea unei metode sǎ genereze efecte pozitive maxime asupra celor educaţi. Metode bazate pe cuvânt : a) când suportul –cuvânt este rostit se constitue metodele de comunicare oralǎ.exerciţiul etc. Gaston Mialaret (1981 .studiul de caz etc.de obicei . h) In funcţie de axa de invǎţre mecanicǎ (prin receptare )invǎţare conştienta (prin descoperire ): .mai aratǎ şi cǎ aceste diferenţe confirmǎ .metode de descoperire propriu-zisǎ (Moise.Bruner.de particularitǎţile de vârstǎ şi cele individuale ale copiilor . c) când cuvântul este scris / tipǎrit .g) Dupǎ forma de organizare a muncii : .indicaţiile generale date de cǎrţiile de metodologie .pag.educaţia va rǎmâne mereu o artǎ :arta de a adapta .pedagogii au indicat unele dintre condiţiile favorabile atingerii acestui scop. .observaţia.L.de natura mijloacelor de invǎţǎmânt .F.metode heterostructurante(schimbarea se produce prin altul ) expunerea . Din punct de vedere al lui Ioan Cerghit (1980.aplicandu-se metode diferite .demonstraţia cu caracter expozitiv ).metode individuale (care mobilizeazǎ elevul in mod individual ).din acest punct de vedere . 1992: . In cercetǎrile lor .Vlǎscescu . 2.instruirea programatǎ.de experienţa şi competenţa didacticǎ a educatorului .exerciţiul euristic.a celor activ –participative faţǎ de cele mai puţin activizante. b) când comunicarea se bazeazǎ pe limbajul intern .46)scria „orice metodǎ pedagogicǎ rezultǎ din intâlnirea mai multor factori şi.

diafilme.). nivelului de cunoştinţe atins de ştiinţele explicative ale fiinţei umane .sau individualizarea activitǎţii pentru câte un preşcolar.laturii sale procesuale.atalse. 2) un simbol sau un ansamblu de simboluri (reprezentǎri grafice .adeseori.globuri terestre . Transformǎrile rapide prin care a trecut invǎţǎmântul au impus o evoluţie ascendentǎ a metodologiei .204-205).icoane.pentru asocierea metodei didactice cu alte elemente sau comportamente ale acţiunii educative . .emisiuni de televiziune.demonstrativ sau ilustrativ pentru intenţiile cadrului didactic .scheme etc.reprezentǎri figurative pentru anumite obiecte sau.ilustaraţii.metodologia didacticǎ a rǎmas .cât a conţinuturilor şi ţelurilor cǎrora i-au fost subordonate.adaptându-se noilor orientǎri ale sistemelor de instruire .ei au optat.animale.hǎrţi.fiecare metodǎ sau sistem de metode a suferit transformǎri mai mult sau mai puţin radicale .instrumente.fenomene(desene.) 3) o formǎ determinatǎ de gruparea preşcolarilor (grupuri mici :3-6 copii.astfel.in acţiunea educativǎ sunt incluse :obiecte naturale reale sau originale (plante .Metodologia se cere a fi suplǎ permisivǎ la dinamica schimbǎrilor care au loc in componentele procesului instructiv-educativ.a experienţelor umane celor mai inaintate .fotografii.maşini.discuri.obiecte de cult.pag.imagini stereoscopice .grupuri mari 12-15 copii .1988.metoda didacticǎ poate fi insoţitǎ de: 1)un raport material relevant .acestea.tablouri.a existat preocuparea elaborǎrii unor modalitǎţi mai bune de transmitere şi asimilare a valorilor culturii.benzi etc.L.nu atât sub aspectul formei .inovaţiei şi creaţiei slujitorilor şcoliii(C.la inovaţie.in acest sens .metode care se coreleazǎ .grupa intreagǎ 20-25 copii.reproduceri de artǎ etc.pag.reprezentǎri vizuale sau vizual-auditive (diapozitive . Metodologia de instruire se caracterizeazǎ printr-o permanentǎ deschidere la innoire.In decursul timpului .I.).se prelungesc unele in altele şi se completeazǎ reciproc.obiecte construite cu valoare de substitute ale realitǎţii (machete .panouri.Vlǎsceanu .inscrisuri. CARACTERUL DINAMIC AL METODOLOGIEI DIDACTICE Metodologia didacticǎ formeazǎ un sistem realizat prin stratificarea şi cumularea mai multor metode.Cerghit .).Prin caracterul ei dinamic .odatǎ cu imbogǎţirea experienţei de cunoaştere şi de acţiune .55) In toate timpurile şi la toate popoarele .video.Ioan.aparate.de progresele teoriei şi practicii pedagogice .un domeniu de permanentǎ deschidere a cercetǎrilor şi experimentǎrilor .cǎrţi etc.cât şi pe plan sincronic .mulaje.atât pe axa evoluţiei istorice .Astfel.truse de piese demontabile etc.

altele.atenuarea tendinţei magistrocentriste a metodologiei didactice .şi nu de transmitere a lor pe cont propriu .intârirea dreptului elevului de a invǎţa prin participare .maximizarea dimensiunii active a metodelor şi minimalizarea efectelor pasive ale acestora .Metodele .prin imbinarea activitǎţii de predare a educatorilor cu activitatea de invǎţare a elevilor .accentuarea tendinţei formativ – educative a metodei didactice . .cultivarea metodelor de autoinstrucţie şi autoeducaţie permanente .prin activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor şi prin apelarea la metode pasive numai când este nevoie .mai elaborate .renunţarea la o metodǎ dominantǎ in favoarea varietǎţii şi flexibilitǎţii metodice . alǎturi de alţii.concomitent s-au constituit si tehnici noi de instruire .353) sunt: Valorificarea metodelor in direcţia aigurǎrii caracterului complementar al activitǎţii de predare invǎţare .prin alternǎri ale unor caracteristici . folosirea in invǎţǎmânt a brainstormingul-ului .care sǎ vinǎ in intâmpinarea nevoilor diverse ale elevilor şi care sǎ fie adecvate permanent la noile situaţii de invǎţare .extinderea metodelor de cǎutare şi identificare a cunoştinţelor .punerea in practicǎ a noi metode şi procedee de instruire care sǎ soluţioneze adecvat noile situaţii de invǎţare.dezvoltarea in „calitate”a metodologiei . .care este –la origine –o metodǎ de dezvoltare a creativitǎţii ).extinderea folosirii unor metode care solicitǎ componentele relaţionale ale activitǎţii didactice .cu o vigoare incomparabil mai puternicǎ decât oricând altǎdatǎ.adecvarea metodelor la realitatea existentǎ „pragmatizarea „ metodologiei .au fost treptat abandonate .In concepţia didacticii moderne .din alte spaţii problematice . .ci şi in metodele şi mijloacele de invǎţǎmânt care tind sǎ caracterizeze activitatea şcolarǎ specificǎ acestui inceput de secol XXI.Cucoş (pag.fructificarea dimensiunii şi aspectelor „calitative „ ale metodei.care cu timpul s-au dovedit perimate . C.288) avanseazǎ o serie de exigenţe şi cerinţe spre care ar trebui sǎ evolueze metodologia actuala de instruire : .dar care pot rezolva satisfǎcǎtor unele cerine (de pildǎ.folosirea pe scarǎ mai largǎ a unor metode activ participa-tive .creşterea cantitativǎ a metodelor nu este insǎ soluţia cea mai fericitǎ .Şi astǎzi progresul multilareral al vieţii socioculturale se inregistreazǎ nu numai in sistemul valorilor promovate prin intermediul şcolii.extinderea utilizǎrii unor combinaţii şi ansambluri metodologice . Acelaşi proces logic se petrece şi astǎzi .pânǎ la urmǎ .la un moment dat.promovarea unor metode care îi ajutǎ efectiv pe elevi in sensul dorit .cât şi instrumente de lucru .au fost supuse innoirii şi revitalizǎrii . . .şi nu prin dominantǎ metodologicǎ .metodele de invǎţǎmânt reprezintǎ atât instrumente de lucru (predare )ale dascǎlului .cu reconsiderǎri periodice ale intregului complex de metode viabile.respectiv aspectul comunicaţional pe axa profesor-elevi sau pe direcţia elevi-elevi . Principalele tentinţe ale innoirii şi modernizǎrii metodologiei didactice dupǎ Ioan Jinga (pag. Aceasta selecţie şi promovare in timp s-a soldat .prin adaptarea şi integrarea unor metode nespecifice .instrumentalizarea optimǎ a metodologiei prin integrarea unor mijloace de invǎţǎmânt adecvate care au un aport autentic in eficientizarea predǎrii-invǎţǎrii.

la dezvoltarea capacitǎţilor de a opera cu informaţiile dobândite .care sǎ permitǎ invǎţarea prin problematizare şi descoperire .Imprimarea unui caracter euristic metodelor se referǎ la valorificarea metodelor astfel incât sǎ se determine antrenarea elevilor in activitǎţi de formulare de situaţii – problemǎ .procesele lor intelectuale .respectiv de modelare a personalitǎţii acestora .de cantitatea de efortul intelectual şi practic de volumul de timp investite .cunoştinţele şi abilitǎţile intelectuale şi practice dobândite vor putea asigura o invǎţare constientǎ .de a face evaluǎri.de a judeca . Accentuarea caracterului formativ al metodelor reprezintǎ o direcţie care se referǎ la creşterea contribuţiei metodelor didactice la cultivarea potenţialului individual al elevilor .de a reflecta.de cǎutare . Metodele se constitue in autentice exerciţii de formare cognitivǎ .operaţiile gândirii .Eficienţa unei metode depinde de modul in care ea este valorificatǎ intr-un anumit context didactic .investigare .evidenţierea şi accentuarea caracterului lor euristic şi activ .Numai o asfel de valorificare a metodelor permite realizarea unei instruiri eficiente .care işi construieşte singur cunoaşterea .Utilizarea metodelor didactice ca instrumente de invǎţare trebuie sǎ implice eforturile intelectuale şi practice / motrice ale copiilor .imaginaţia .iar cele moderne eficiente . . evidenţierea şi accentuarea valorii formative a metodelor tradiţionale .in cadrul cǎreia . Valorificarea intr-o masurǎ cât mai mare a metodelor active .de a aplica noile cunoştinţe .activitǎţiile de predare şi invǎţare se sprijinǎ şi se completeazǎ reciproc .Numai in acest fel . Valorificarea metodelor in direcţia activizǎrii elevilor .de a-şi pune probleme şi de a cǎuta soluţii .moral afectivǎ şi esteticǎ a elevilor.spre utilizarea potenţialului lor psiho-fizic .cercetare .centrate pe elev şi orientate spre antrenarea şi activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor .profundǎ şi eficientǎ .valorizǎri care vizeazǎ accentuarea valorii formative a metodelor tradiţionale .creativitatea lor etc.de a investiga .spre transformarea elevului intr-un coparticipant la propria instrucţie şi educaţie .care sǎ menţinǎ spiritul elevilor deschis spre noi cunoştinţe . Este eronat sǎ afirmǎm ca metodele tradiţionale nu sunt eficiente .spiritul critic .a stimulǎrii participǎrii lor efective la dobândirea noilor cunoştinţe şi abilitǎţi intelectuale şi practice .de influenţa pe care o au asupra rezultatelor şcolare .cât mai ales .spiritul de observaţie .(invǎţare )ale elevilor. Reconsiderarea metodelor tradiţionale reprezintǎ o tendinţǎ care subliniazǎ faptul cǎ schimbǎrile din metodologia didacticǎ presupun nu doar modificǎri de pondere .

în didactica. în ansamblul său. dirijate. Aceste metode le vor subordona. necesită. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către. având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor. învăţarea programată ). Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante. precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant. este de obicei mai utilă o anumită metodă. spre ) şi odos ( cale. termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale. În grădiniţă. pe toate celelalte în procesul de învăţământ. ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului. punctuale şi în condiţii date. in general. celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice. metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor.EXEMPLE DE METODE FOLOSITE PENTRU STIMULAREA LIMBAJULUI IN INVǍŢǍMÂNTUL PREŞCOLAR Pentru aplicarea în practicǎ a cunoştinţelor tehnice acumulate de educatoare. ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv. metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. singura sau în asociaţie. cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces. Metodele nu au valoare fixă. În afara de eficienţa limitată. ceea ce constituie aporturi formative majore. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative. metode diferite. fiecare utilă în anumite situaţii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare. mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii. concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei. în condiţii date. mai mult sau mai puţin productiv. drum ). adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Pentru obiective restrânse. • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Astfel. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode . si cele ale activităţii educative independente. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. şi nepotrivită în alte situaţii. • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul.. interesele sau trebuintele elevilor. este dăunătoare. fata de educaţia organizata. inclusiv prin adoptarea de metode adecvate. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei. metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie. deci. o importanţǎ deosebitǎ o constituie cunoaşterea metodelor şi tehnicilor care le aplicǎ sau utilizeazǎ pentru educarea copilului şi realizarea procesului instructiv-educativ. dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă. Procesul de educatie fiind foarte divers. sistematica. strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi.

lucrarea practica. activitatea cu cartea. cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. subordonându-se acţiunii. modelarea. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social. demonstraţia. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. de exemplu. 662-663 ): Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza. prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. observaţia dirijata de adult. deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. cit. psihologia elevilor şi a colectivului de elevi. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare. metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi. proiectul doar in forme simple si dirijate. arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete. sub supravegherea profesorului. lingvistice etc. ca argumentare si raţionament logic.. prin intermediul căreia elevul are acces. caracterizare. exerciţiul dirijat si independent.. dar între ele există o deosebire esenţială. definiţie. creatoare a copilului. sociologice. Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice. • Funcţia normativă. p. Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp. . În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple. la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică. dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare. învăţat deja. întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. în momentul respectiv. Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. participarea activa. op. 64 ): • Funcţia cognitivă. psihologice. metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ. conversaţia euristica si de verificare. personalitatea profesorului. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. algoritmic. naraţiune. ca descriere. observaţia după un plan simplu. de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia.adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere. pe care se sprijină. explicaţia. cât şi de copil. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit. la valorile cunoaşterii umane. În rest. îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. • Funcţia motivaţionala. în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana. experienţa dirijata.

citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. de asemenea. cât şi experienţa. Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer". analogii. înţelegerea şi completarea lor cu ajutorul educatoarei. Observaţia constă în urmărirea independentă. în care predominǎ argumentarea raţionalǎ. dar contribuie şi la cunoaşterea cauzelor obiectului în studiu. o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării. Astfel.explicaţia. educaţie fizicǎ. educatoarea apeleazǎ la reprezentǎrile formate anterior sau foloseşte anumite texte literare. copiii finalizeazǎ cântecul prin repetarea numǎrului 1-5 pe degetele mici ale mâinii. activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi. exerciţiul. intenţionată. poveşti. la crearea premiselor însuşirii unor deprinderi tehnice de lucru şi a unor modalitǎţi de acţiune (de exemplu la activitǎţile de desen. versuri. 63 ).Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca . tablouri. în cadrul activitǎţilor frontale dirijate. dacă este nevoie. ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. aplicaţii. Explicaţia contribuie. baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. care sunt în concordanţǎ cu tema explicaţiei şi constituie punct de sprijin pentru noile cunoştinţe. Mai dificile par a fi explicaţiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep în momentul respectiv..’’ ( ib. care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. demonstraţia. ilustraţii. cu scop. educaţie muzicalǎ. premeditată. Explicaţia completeazǎ în mod automat demonstraţia şi îşi are ca teren direct de desfǎşurare activitǎţile de observare. completând cu succes celelate metode de lucru. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale. realizată planificat şi sistematic uzând. un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi . p. .). explicaţia este metoda expunerii. activitatea cu cartea. întreţinerea interesului de cunoaştere. etc.. Reuşita acestor activitǎţi depinde de corectitudinea cu care a fost aplicatǎ explicaţia. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea. diverse piese muzicale. de instrumente tehnice. Prin explicaţie educatoarea reusesşte sǎ concentreze atenţia copiilor spre aspectul dorit. În asociaţii. descrierea. lecturi dupǎ imagini. În aceasta situaţie. Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia. deoarece însoţeşte întreg procesul instructiv-educativ. conversaţia. Astfel. organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei.Explicaţia ca metodǎ de lucru îşi gǎseşte larga sferǎ de aplicaţie în grǎdiniţǎ. explicaţia înlesneşte însuşirea cunoştinţelor. modelaj. activitǎ ţile matematice. care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe.. Percepţia nu se dezvoltă independent. confecţii. cât şi a celorlalte activitǎţi desfaşurate pe parcursul zilei. naraţiunea. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa . Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului. povestiri.

Bazânduse pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. care trebuie sa fie clar. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. sa contureze . povestiri create.. tu spui multe’’ etc. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. jocuri didactice. în special ). demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. consolidare si sistematizare. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. conversaţie. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva.Eu spun una. cu scopul de a o automatiza. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. grafice. Este intuitivă. deprinderi si priceperi psiho-motrice. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul.dirijarea activităţii prin cuvânt.Cine face?’’. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor. de respectarea ritmului individual de lucru. al povestirilor. observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. adultul îl conduce prin întrebări. repovestiri. de conduita. . În grădiniţă.. Demonstraţia este însoţită de explicaţie.. de ajutorul şi corectările făcute de adult. jocuriexerciţiu etc. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. al corectării unor tulburări de vorbire. accesibil. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ).Ce ştii despre mine?’’. . jocuri didactice si jocuri-exerciţiu. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. cum ar fi: . acordarea timpului necesar pentru observaţie. având ca termen de comparaţie un model. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor.

Folosite corect. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. conduc pe copil spre sinteze. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. copilul poate descrie: persoane. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. animale. În convorbirile cu întreaga grupa. conduc pe copil spre sinteze. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. efortul de înţelegere este redus. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. efortul de înţelegere este redus. plante. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. În convorbirile cu întreaga grupa. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. Cu ajutorul adultului. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. prin accesibilitatea lor. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru copil. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. esenţiale. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. adultul îl conduce prin întrebări. prin accesibilitatea lor. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. de însuşire a anumitor cunoştinţe. . Dacă întrebările adultului sunt prea simple.probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. obiect. ale clasei din care face parte. pe fondul însuşirilor generale. Folosite corect. de însuşire a anumitor cunoştinţe. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. prezentândule părţile principale. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. Dacă este solicitat. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. fenomen. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. obiecte. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă.

El accepta uşor ficţiunea. obiect. plante. ci pentru unul-doua episoade. balade. să folosească imagini de o reala calitate estetica. prezentândule părţile principale.Descrierea aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. dar o dată expusă o variantă. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. pe fondul însuşirilor generale. privesc desenele. La grupă mică. să apeleze la comparaţii plastice. Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. in mod exemplar. preşcolarii folosesc. cu mai multe episoade. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. Povestirea trebuie să fie simplă. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. în versuri sau în proză. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. Treptat se trece la povestiri mai ample. planul ireal al povestirii. incipient şi aceasta metoda. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru copil. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. poveşti. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. La grupa mare. e necesară păstrarea ei. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect. Cu ajutorul adultului.. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. copilul poate descrie: persoane. animale. Copilul are resurse creatoare. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. esenţiale. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. ale clasei din care face parte. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. Altfel. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. deci la persoana I. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. În povestirea cu început dat. basme. obiecte. le comentează. Dacă este solicitat. fenomen. amplă. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. . de către un participant la fapte. ei memorează poveşti. cu multe comentarii si fără multe episoade. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. neîncărcată. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare.

269. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. • tendinţa memorării pasive. .învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. de factori motivaţionali / interes. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare . înţelege si întreagă într-un sistem. forţa lui de impresionare’’ ). Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). p. Ea se opune memorării mecanice. Editura Didactica si Pedagogica. Memoria are funcţie reflectorie. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. gândirea este foarte activă. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). ) În opoziţie cu memorarea involuntară. Bucureşti. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. este memorarea voluntara sau intenţionată. În memoria logică. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea./ ( Dicţionar de pedagogie. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea si reproducerea. 270. 1979. încurajare publica etc. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . Editura Didactica si Pedagogica. cu un efort acceptat.Distincţia text scris . p. memoria are caracteristici specifice. involuntare. ( memorare ). activă.imagine. ( Dicţionar de pedagogie. Este: • activă / pasivă. • uşurinţa cu care copilul memorează. indicatoare etc. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). fără a le prelucra. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. a legilor etc. Alături de gândire. este o activitate orientată conştient spre scop. involuntară şi voluntară.cum ar fi titlurile povestirilor. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: • caracterul concret-intuitiv. În comparaţie cu alte procese psihice. • mare plasticitate. Memorarea poate fi mecanică şi logica. Bucureşti.. însuşiri si capacităţi psihice. memoria stă la baza activităţii de învăţare. informaţiilor. priceperi şi deprinderi. Memorizarea – activitate de predare. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii.. . de prelucrare lui activa. Memorarea involuntară sau neintenţionată. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. a cauzalităţii. • nestăpânirea proceselor de memorare. care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. 1979. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe.

orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. Memorizarea. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. De asemenea. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. prin conştientizarea efortului solicitat. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ.. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. • dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. înţelegerea acestora. gândul. asociaţii de gânduri. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. Etapele activităţii de memorizare sunt: . dorinţele. relevă caracterul ei logic. ca activitate de educare a limbajului organizata. productiva. cuvântul. Pentru memorare. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. interesele subiectului. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. • activităţi de fixare ( repetare ). ale textelor literare. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. raţional. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. dar si uitarea ). • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. înrudite ca tamatica. scheme memice. conştient.• selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. asocierea cu materialul intuitiv etc. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. si anume: • activităţi de predare-învăţare. în timp. În învăţământul preşcolar. se folosesc scheme raţionale. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. trebuie folosite anumite instrumente . prin însuşirea. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). de către copii. sistematica.

atractive. conversaţie. menite sa creeze motivaţia învăţării. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. În cazul poeziilor simple. a. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. se învaţă global. aerisirea sălii de clasa. Desfăşurarea activităţii de memorizare. • să creeze emoţie copiilor. alaturi de recitarea-model de catre educatoare. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. A doua recitaremodel. motivându-i pentru învăţare. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: • Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. • accente si pauze logice. învăţării si reproducerii poeziei. accesibile. Poeziile simple. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar.Organizarea activităţii. veriga principala a activităţii de memorizare. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. li se comunica titlul si autorul. accesibilitatea si complexitatea textului literar. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. Secvenţa a II-a . cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. Prin variate metode ( povestire. care concretizează momente ale poeziei. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. un rol deosebit îl are si materialul didactic. • mimica si gesticulaţie. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. exerciţiu s. anumite obiective operaţionale. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. psihologice si gramaticale. casete audio si video.predarea-învăţarea poeziei În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. care nu întotdeauna concorda cu . tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. • să fie expresivă. explicaţie. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. diapozitive.

Recitarea colectiva nu permite acest control individual. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. • recitarea selectivă. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. • mimarea unor stări sufleteşti. fidelitatea reproducerii. În recitirea individuala. •executarea unor mişcări imitative. • aprecieri colective si mai ales individuale s. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei.a. a. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. împreună cu copiii.a.versul sau cu o strofa. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. a unor versuri. aceste versuri pot fi reproduse in cor. • folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. onomatopee s. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat.a. pe baza materialului intuitiv. expresivitatea. . procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. • folosirea unui disc. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. pentru un concurs de recitări. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). întrecere intre grupuri de copii s. selecţionarea pentru programul serbării. a unei înregistrări pe caseta video si audio. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale.

Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. totu-i vis si armonie. prin memorarea acestora. tace-pace. deci in pădure este întuneric si linişte. De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. noapte. aproape. Activitatea se poate încheia cu un concurs . să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. feerie-armonie. pot fi introduse in limbajul lor activ. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate.. unde păsările au adormit. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. feerie. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel de expresii artistice. vis. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. armonie. POVESTIREA Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. activizarea vocabularului. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. • Fixarea cunoştinţelor: reproducerea poeziei de către copii. incet. codrul negru tace. in special la grupele mari pregătitoare. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. să spună antonime pentru cuvintele: tace. pace si frumusete. se pot desfăşura scurte jocuri-exerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. muzicalitatea ei. dorm. nu mai ciripesc. feerie. feerie. gradina. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: . Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. cu scopul de a sensibiliza copiii.Structura acestei activităţi cuprinde: Organizarea activităţii Desfăşurarea activităţii. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii. în continuare. să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărele-rămurele. feerie. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. trestii. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. codru. fac zgomot redus.

Poveştile au atât valoare formativa. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault.a. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. memorează. ). ). realizate de către educatoare. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. structuri gramaticale. cat si etica. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. Punguţa cu doi bani. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. • povestirea contribuie. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. fragmente de povestiri si povesti. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. • limbajul. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive.a. analizează si compara. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. accesibile. povestiri). cât si cele fantastice. Povesti de Hans Christian Andersen s. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. ajung la generalizări.a. trăsături si comportamente ale personajelor s. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. de asemenea. • imaginaţia.• gândirea logică. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. ca mijloc fundamental de comunicare. • povestirile copiilor. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. La grupa mijlocie se pot folosi . copiii descoperă trăsături de caracter. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. • povestiri despre vieţuitoare. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. atractive. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. zicale. În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. construcţii ritmate si rimate. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. proverbe. reţin succesiunea întâmplărilor.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. contribuind la formarea conştiinţei morale. expresii poetice. pe baza unor ilustraţii sau desene s. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. formule specifice acestor creaţii literare. cu bogatia si expresivitatea limbjului. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. îşi aleg modele de viaţa. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje.a. Prin conţinutul ei.

a. la grupa mica. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. de-a lungul întregului an de învăţământ. Astfel. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor. • selectarea conţinuturilor. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. . Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audio-video s. identificarea trăsăturilor personajelor. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. . • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal.opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. Etapele activităţii de povestire: Organizarea activităţii cuprinde: . Pregătirea activitatii. expunerea trebuie sa fie clara. marionete de la teatrul de păpuşi. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. • pregatirea materialului didactic. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. stimularea creativităţii copiilor. • studierea atentă a textelor literare. siluete de personaje. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. exersarea capacităţii de comunicare. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. in afara de planificarea calenndaristica. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat. / Albine in floare / Iarba pe ogoare. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă.

repetiţii.Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. Exemplu: . intonaţie.. . Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. formule de genul:. .Fiţi atenţi!’’. mimica.. siluete si machete.. mai puţin utilizate in zilele noastre. întrebările pot fi de genul: .. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: . Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. pentru povestea Legenda ghiocelului. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii. . chiar unele cuvinte mai vechi.Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ). Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire.Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ). sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. mijloace imitative si intuitive: diafilm.Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc. Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj. întrebări retorice. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . Pe măsură ce se derulează expunerea. material didactic adecvat.În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau .Nu mai vorbi!’’ etc. dar care dau farmec basmelor. personaje sau întâmplări asemănătoare.Ascultaţi!’’. se mânuiesc siluete. . Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: ... propoziţiilor si frazelor. . caseta audio-video. . Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. ... )!’’ . li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor..Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’.. egoismul etc. punând prea multe întrebări.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’. Astfel. . Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ). Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’. mimica si gesticulaţie. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice. păstrându-se însă stilul autorului. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. îngâmfarea... în caseta video. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative. păpuşi.Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. ceea ce va conduce la plictisirea copiilor. accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:..Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’.Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’....integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. menite sa le întreţină atenţia. .

Repovestire pe baza unui text citit. cu mijloace lingvistice proprii. c. a unor secvenţe din povestire. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a.Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. gândurile si sentimentele. motivându-şi preferinţa. Exemplu: . reproducerea trebuie sa fie exacta. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici. cursiva. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. povestiri ) expuse de educatoare. d. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. lexical si gramatical. • însuşirea temeinica a povestirii. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. care i-au impresionat.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: repovestire. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. • să aprecieze fapte ale acestora. accesibile.Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. b. redarea prin desen. . Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica... inteligibila. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. adică de: • însuşirea conştientă. . la alegere. se exersează vorbirea. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă.Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’. . povestiri create de copii.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. Repovestire liberă. corecte sub aspect fonetic. • să desprindă trăsături ale personajelor-. Atat repovestirea unui text literar. În funcţie de vârstă.

Planul verbal poa avea forma unor intrebari.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii. planul trebuie sa fie mai amănunţit. • Expunerea. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. b. La grupa de cinci-sapte ani. se realizează pe baza unui plan verbal. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. expunerea unei machete sau a unui decor. pe scurt. a conţinutului povestirii • Repovestirea .educatoarea anunţă titlul si autorul. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. se recomanda stimul. a. cu atat repovestirea devine libera. audierea unui fragment din poveste / povestire. care delimitează secvenţele povestirii. daca este cazul.Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. accesibile copiilor. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.a. pe fragmente.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate . EXEMPLIFICARE . pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea.

Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. Prin întrebări si răspunsuri. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. .. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. După familiarizarea cu textul literar. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. În încheierea activităţii. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. clarte si simple. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . redarea.da’’. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat.nu’’. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit.povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor.Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. c. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă.. prin desen.Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). planul de întrebări este mai redus: . alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). Dupa citirea textului literar. Încheierea activităţii se poate realiza prin: . Împărăteasa cea rea este pedepsita. stimulându-le interesul pentru carte. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. . se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. ca tip de personaje si ca mesaj. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor.

a unei machete. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate.d. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. •să aibă valoare educativa si estetica. a. eventual stări sufleteşti ale acestora ). povestire după modelul educatoarei. personajele. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. expresive. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. înfăţişarea unui cadru de poveste. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. •să fie vizibile pentru toţi copiii. sa prezinte personajele principale. •să emoţioneze. acţiunile acestora. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. povestire pe baza unui plan dat. gesturile. nuanţate. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. sa fie necunoscute copiilor. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. desen animat. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. folosirea unor jucării. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. fluente. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. • Dirijarea observaţiei copiilor. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. sa înfăţişeze momente reprezentative. Totuşi. personajele . povestire cu început dat. din teatru de păpuşi. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. in succesiunea logica. Cu ajutorul întrebărilor. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine.

Ce întâmplări pot avea loc?’’. Exemplificare . prin întrebări ca acestea: . Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. cu mijloace lingvistice proprii. În funcţie de nivelul grupei. b. dezvoltarea unor trasaturi de caracter.. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate. de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. • să prezinte corect. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. logic. povestirea integrala realizata de un singur copil. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. educatoarea va evalua povestirile. . moment in care sunt antrenati mai multi copii. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze. corespunzator teblourilor. În încheierea activităţii. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. apreciind-o pe cea mai reuşita.. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. a adulţilor. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente. să le stârnească imaginaţia. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii.. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii.Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. din ascultatori ei devin povestitori. La întreruperea relatării. a animalelor. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. o povestire al cărei început este dat de educatoare. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice.principale. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale.Cum pot acţiona personajele?’’. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. .

’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: . Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. Organizarea activităţii Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor... mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea. . Dar ursuleţul cel mare.. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese.La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea. . Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei.Prin ce peripeţii a trecut?’’. .. desfăşurarea si încheierea activităţii ).Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. Ca in fiecare dimineaţă. astfel povestirea va deveni mai complexa. De exemplu: . astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice.. pe nume Tomiţă. În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. . • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor.. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti.Povestirea cu început dat. de Charles Perrault.. Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza unui plan dat.Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. c. Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. coerenta si corectitudinea expunerii. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor.

De exemplu: La bunici. interogative sau sub forma de titluri. Unde trăiesc bunicii tăi? Cum sunt bunicii tăi? Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului Jocuri îndrăgite Jocul preferat Copii participanţi la joc Rolul jocului in viaţa copilului d. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. Va urmari. • întâmplări din viaţa animalelor. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. Lectura pe baza de imagini . Duminica in familie. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. sa aibă valoare educativa. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. întâmplări. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. in funcţie de nivelul copiilor. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc.asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: Organizarea activităţii Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. ca in lumea reala. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene.anunţarea temei si a unor obiective. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. in acelas timp. • Expunerea povestirii create de copii. momente trăite de copii. Jocurile copilului etc. De familia acestora sau de prieteni. întâmplări.

).Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. incapacitatea de a recepta esenţialul. de la experienţa lor cognitiva. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. • dezvoltarea proceselor psihice.. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. Ilustratiile sunt studiate temeinic. 2. pornind de la elementele cunoscute de către copii. sa relateze acţiuni etc. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. vizibilitate. trebuie sa le descrie. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. • experienţa de viaţă redusa. pentru a fi percepute fără dificultate. claritate. atractivitate s. Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. morale si estetice. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. fiind accesibil si interesant. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. Prin natura sa. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. Materialul intuitiv are conţinut variat. sa explice relaţii. sintezei si a generalizarii datelor. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. legat de diverse aspecte ale realităţii. • dezvoltarea unor trăiri afective. pentru a fi vizibile. • să aibă valoare estetica. folosind un limbaj propriu. in prealabil. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. atenţie de scurtă durată. prin care copiii trebuie sa descrie. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii.a. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. • să corespundă programei. de catre educatoare. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. sa le compare si sa le interpreteze. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. la dezvoltarea gândirii acestora. de la experienţa lor cognitiva. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor . sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor.

Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema.. compararea si interpretarea acestora. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor. descriptive sau explicative. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora.da’’. • să fie complete. realizata prin anunţarea temei. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. organizând gândirea.materiale după încheierea activităţii.. pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. 2. . educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu.. descrierea. În prealabil. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . Pentru perceperea imaginilor. se poate realiza o convorbire. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte. • să fie clare. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. întrebarea . Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. sa conducă spre concluzii parţiale si finale. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii. prin expuneri narative. pe doua rânduri sau in semicerc ).principale. • să fie accesibile. • să fie concise. În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza.nu’’ ). si lectura pe baza de imagini presupune: Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. • să fie o formulare conştienta.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca . Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea in activitate. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. • să fire precise.

sa denumească. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. • aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. în urma unor activităţi de observare. O zi in grădiniţă. Obiceiuri de iarna.răspuns al copiilor o enumerare. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. Copiii se joaca ( la grădiniţă. Despre o meserie frumoasa. . jocuri didactice. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. Copiii îi ajuta pe părinţi. sa descrie / sa relateze acţiuni. Ori de cate ori este posibil. De ziua mamei . oocrotiti Pamantul!. povestire. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. sa interpreteze. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. În livada. Toamna in parc. Camera copiilor. In parc. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. cauze si efecte. Despre o meserie frumoasa. De ziua celor dragi. pe o durata mai lunga. sa evalueze. Copiii Romaniei. sa descopere relaţii. Copii. pentru a răspunde întrebărilor. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat.. Frumuseţile tarii. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. fără suport intuitiv. Micul gospodar. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. dezvoltându-si curajul opiniei. sa enumere. In excursie. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. iarna. După acest prim contact cu imaginea. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. La ferma de păsări / animale. la grupa de cinci-şapte ani. • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. in camera copiilor. vara ). apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. La spectacol. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv.

cu întreaga grupă. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. teme referitoare la evenimente sociale. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. spiritul de cooperare si prietenie etc. când tema permite sistematizări si generalizări. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. 2.. permiţând concluzii parţiale si finale. animale. o excursie s. logica a răspunsului. Sa spunem adevărul!. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. • alegerea temei. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. stăpânirea de sine. Sa fim harnici si cinstiţi! s. se formează calităţi morale precum politeţea. Cum ii ajutam pe părinţi?. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1.• participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa.a. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. in familie.Dupa tematica: tematica referitoare la natura: anotimpurile. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr . Familia mea. astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei. ).: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului.).a. in societate etc. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ).Dupa scopul didactic convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. la dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale.. sintezei. in general. curajul. plante etc. realizate după anumite evenimente: o observare. de exemplu: Natura. o plimbare in parc. teme abordate in unele opere literare ( povesti. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. comparaţiei si a abstractizarii. de exemplu: Anotimpurile. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor. Convorbirea se organizeaza. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei.a. care pot fi interesante si educative pentru copii. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta.. • accentuarea caracterului formativ..

corespunzător nivelului grupei de vârsta... a unor trăiri afective puternice. elaborarea planului de discuţie.. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. conţinutul convorbirilor. . Tot in funcţie de nivelul grupei. complexitatea tematica.presupune: enumerare: .. Întrebările vizează: scopul activităţii. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. intervin elemente specifice.Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate.a. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala.De ce cad frunzele copacilor toamna?’’. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori.secvenţa principala a activităţii .Ce îşi pune un elev in penar?’’. poezii. urmate de comentarii. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului.Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă .Ce legume se culeg toamna?’’. . Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol.restrâns.. volumul de cunoştinţe actualizat. îşi împărtăşesc impresii s.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. .Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’. .. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. convorbirea de sistematizare . care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate.a. de exemplu. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. de conţinutul. reproducerea unor evenimente sau acţiuni: .De ce îngheaţă apa iarna?’’. identica cu tema convorbirii. un copil fiind ghid. povestire succinta. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului.Cum sunt zilele si . o înregistrare pe caseta s. . Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. alegerea procedeelor... care ţin de obiectivele. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol.care solicita in principal operaţiile gândirii: .Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’..care solicita in primul rand memoria . . audierea unui fragment de cântec. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. • Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: convorbirea de verificare .

povestirea se fixează cu uşurinţă şi de mai lungă durată.mâna. Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor. înc de la venirea copilului în grǎdiniţǎ si pânǎ la plecarea lui la şcoalǎ. în mod sistematic. succint. se pot comenta unele proverbe etc. . dar este şi o necesitate. Exercitiul aeastǎ metoda vine sǎ completeze.Coordonarea analizatorului vizual şi auditiv. În cadrul activitǎţilor frontale dirijate. îşi exersează limbajul şi capacitatea de comunicare. care trebuie sǎ stea în atenţia educatoarei. reţin cu rapiditate replicile personajelor şi gesturile. copilul îşi va elimina aceste neajunsuri. .Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia. cel mai adesea de către educatoare.. Dorinţa copiilor este foarte mare de a se identifica cu personajele favorite şi de “a intra în pielea lor”. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. rupe creionul. audierea / vizionarea unor programe artistice etc. intelectualǎ.nopţile vara?’’. fie cu copiii. . in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. Aceasta înseamnǎ cǎ mişcǎrile se diferenţiazǎ. devin mai precise. Exerciţiul îşi gǎseşte teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activitǎţilor. a acţiunilor. dramatizarea unor acţiuni discutate.. schimbǎ poziţia corpului. apoi. Pentru a aplica aceasta metodǎ trebuie sǎ ţinem seama de gradarea exerciţiilor de la: "simplu la complex" şi de la "uşor la greu". În cadrul activitǎţilor de scriere. Participarea afectivă este puternică. ninsoarea?’’. acţiunea fiind dublata de verbalizare. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor. de aceea se pot folosi si elemente de joc. servitul mesei civilizat. desfăşurarea unui joc aplicativ. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile. bruma. Cum este iarna?’’( comparatie ). practicǎ. ţinând seama de nivelul grupei. la început copilul apasǎ tare. sǎ sistematizeze şi sǎ segmenteze toate deprinderile de munca practicǎ. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor. vântul. clar. repetări ale unor aspecte principale. cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale. Sub indrumarea educatoarei şi prin exercţtiu foarte mult. se pot reconstitui tablouri sau machete. fǎrǎ exercitiu copilul "uitǎ" şi nu-şi consolideazǎ deprinderile de munca necesare.Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). Concluziile se realizează oral. Dramatizarea presupune interpretarea unor personaje din poveşti sau povestiri..pregǎtirea sǎlii de grupǎ pentru activitǎţi.exerciţiul înseamnǎ chiar salutul la intrarea în grǎdiniţǎ. pentru a nu-şi forma greşit poziţia scris-citit. . O importanţǎ deosebitǎ o are coordonarea corectǎ dintre ochi . ca urmare a . de asemenea solicita generalizarea. exerciţiul este nu numai o modalitate de observare. se poate recurge la intonarea unui cantec. în scopul consolidǎrii diferitelor acţiuni ale copilului.îmbrǎcarea. corect. Constǎ de fapt în repetarea unor deprinderi de muncǎ: intelectualǎ. Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri. să fie formulate simplu. . Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii. etc. indiferent de natura lor. ceea ce îl oboseşte foarte mult. strânge puternic creionul în mâna. sesizarea cauzelor si a consecinţelor. astfel: .

Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare la operativitatea gândirii. Exemplu: "Linia"Linia frântaVaporul. Se pune întrebarea dacă putem transpune şi în învăţământul preşcolar această metodă. a independentei în acţiune.Acoperişul cǎsutei lui Zdreanţǎ. o regulă bine determinată de a rezolva o problema tipică. modelarea. Bobiţe de struguri. când este pus în situaţia de a alege din cunoştintele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicţii între modul de rezolvare teoretică şi cel de rezolvare practică a unei probleme. de formare de perechi.Ca metode moderne se aplica în practicǎ algoritmizarea. iar copiilor le revine sarcina de a repeta şi corecta exprimarea şi sensul adecvat al cuvintelor în propozitie. O alta tema pentru exemplificare: "Ovalul".familie. Un algoritm este un procedeu. în miscǎri. pentru formarea şi consolidarea reprezentǎrilor matematice si aplicarea imediatǎ în practica activitǎţilor din gradiniţǎ.Folosirea judicioasǎ în cadrul activitǎţilor a metodei exerciţiului contribuie la dezvoltarea gândirii.aceastǎ metodǎ presupune crearea unor situaţii problematice. indiferent de categoria de activitate (activităţi matematice. exemplu: "Ghiceste ce-am găsit". În cadrul activitatilor de. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situaţii conflictuale.Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode şi procedee moderne vor duce la situarea preşcolarului pe treapta cea mai apropiatǎ de scoalǎ. cunoaşterea mediului). Conturul balonului. problematizarea. care antreneazǎ şi oferǎ copiilor posibilitatea de a surprinde diferenţe. prin soluţii pe care ei însişi le elaborează sub indrumarea educatoarei.Dinţii fierǎstrǎului. . problemelor matematice. Schimbǎrile propuse de educatoare sporesc interesul copiilor pentru a efectua acelaşi exerciţiu. Metoda exerciţiului se poate aplica cu succes în cadrul activitǎţilor matematice pentru însuşirea în mod constient a tuturor exerciţiilor. Dacă algoritmul este urmat corect. învǎţarea prin descoperire si tratarea diferenţiata. Aceste situaţii apar atunci când copilul observă un dezacord între anumite cunoştinţe şi problema care se cere a fî rezolvată. dar sub altǎ formǎ.educarea limbajului problematizarea se poate aplica în cadrul jocurilor didactice orale. fiecare exersând mai mult în direcţia în care-i place.faptului ca procesul de excitatţe se restrânge tot mai mult la celulele nervoase care dirijeazǎ direct activitatea muşchilor mâinii. după un anumit număr de operaţii. relaţii dintre obiectele si fenomenele realitaţii.situând scoala ca o continuitate a muncii din gradinitǎ. între cunoştiintele anterioare şi noile cunoştinţe. Problematizarea. Educatoarea formulează intenţionat propoziţii cu nonsens. de aranjare în sir crescător şi descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt nişte algoritmi pe care copiii i-au însuşit în mod conştient.Gard cu uluci. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte două momente esentiale: fixarea lor şi aplicarea repetată. În acelaşi timp. problematice în gândirea copilului. Exerciţiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu. se stimuleazǎ activitǎţi creatoare şi se creeazǎ condiţii pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor. se va găsi în mod cert soluţia problemei.

.La gradinita metoda se desfasoara in grupuri de 5-20 de copii.Durata optima de timp pentru copiii prescolari este de 20 in functie de problema supusa dezbaterii si numarul de copii care fac parte din grup. disciplinată şi cere un volum de observaţii.are loc o eliberare a imaginatiei.Metoda se bazeaza pe un resort psihic elementar mecanismul deblocarii capacitatii creative prin abrogarea-pentru moment. pentru a indruma participantii sa produca mai multe solutii. obiective.nu se respinge nimic. Învăţarea prin descoperire.Scopul central il reprezinta enuntarea a cat mai multor puncte de vedere .Intr-un fel .in .fara preocuparea validitatii acestora. creativitatea şi nu memorizarea. sau la confuzii. dezvoltă perseverenţa. modelează aptitudinile de investigaţie.od spontan. pe moment. Descrierea metodei. Pentru ca în procesul de învăţământ copilul să devină cât mai activ şi munca să-şi imprime un caracter creator. Aceasta metodă se aplică ţinând cont de nivelul dezvoltării psihofizice şi intelectuale ale copiilor. de la concret la abstract. solide având în prim plan dezvoltarea gândirii.a exprimarii imediate. de evaluare a acestora.are drept caracteristica separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare . obligă copilul să nu se mulţumească cu ce i se spune.Grupul cu care se lucreaza este preferabil eterogen.De aceea este si supranumita “metoda” evaluarii anulate sau” filosofia marelui Da” . a creativităţii.se emit solutii. ci să aibă gândire critică. care nu conduc la dezvoltarea gândirii.nonstandard. aprecieri.Educatoarea trebuie să aprecieze just folosirea algoritmilor. mecanice. prin anularea cenzurii intelective . educatoarea caută permanent noi metode şi procedee care să vină în sprijinul sau prin descoperirea noului. Această metodă oferă cunoştinţe durabile.E un bun exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii de grup. o sedinta de brainstorming incepe prin enuntarea unei probleme. voinţa. trecerea de la analiza la sinteza.In general. rationale a ideilor emise. dupa care.De aceea se admit si ideile asazis bizarre. Una din aceste metode eficiente şi creative este " învăţarea prin descoperire ". analize.este retinuta orice idée. obiectivă..caci nu calitatea conteaza .ci cantitatea. METODA ASALTULUI DE IDEI * BRAINSTORMINGUL * Brainstormingul sau furtuna in creier este o metodǎ a discuţiei in grup cu functia de a inlezni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii a unei probleme de rezolvat printro imensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie . altfel duce la eşec sau neaccesibilitate. intrucat.se accepta totul. să elimine problemele stereotipe.

Mijloacele de invăţământ au meritul de a asigura o baza intuitivă .. care sprijină realizarea instructiv – educative. maşini etc. De asemenea .desemnând mijloacele sau aparatele de mediere .modelele mai ales daca sunt elaborate de elevi.instalaţii . integrare organică şi articulare a lor in strategiile didactice şi de valorificare eficientă in procesul instructiv.pentru laboratoare fonice.simulatoarele didactice .dispozitive . instalaţii.să ii stimuleze şi să le impulsioneze activitatea .cuprinde prin estensie totalitatea uneltelor .instalaţilor .2.jocurile pentru dezvoltatrea vorbirii. jocurile pentru formarea deprinderilor practice .trusele pentru elevi . Potenţialul pedagogic pe care il deţin mijloacele de invăţământ permite valorificarea lor in orice formă de activitate instructiv-educativă---educaţională formală .activitatea de predare a cadrelor didactice şi atingerea obiectivelor specifice acestor activităţi.2.autotestare şi autoevaluare la diferite discipline de studio . manuale.planşe.navigarea pe internet şi aşa mai departe mai amintim manualele şi alte cărţi.mărind considerabil gradul de participare al acestora la desfaşurarea activităţilor insrtuctiv-educative .respectiv activitatea de invăţare a preşcolarilor .prelucrate şi transpuse in perspectiva didactică . mijloace tehnice de instruire etc). Aşadar mijloacele de invăţământ deţin atât valenţe informative intrucât sprijină imbogăţirea experienţei cognitive a elevilor.teste . sintagma “ mijloace de invăţământ “ include ansamblul cerinţelor pedagogice de selectare. aparate. animale. cărţi fişe de lucru .cât şi valenţe formative ii obişnuiesc pe aceştia cu utilizarea unor instrumente. utilizarea CD in vederea autoinstruiri .) sau realizate intenţionat (modele .Mai mult data fiind evoluţia istorică a resurselor materiale valorificabile in procesul instruiri se poate vorbi despre utilizarea lor in activităţi independente şi chiar despre individualizarea invăţării bazată pe utilizarea anumitor mijloace de invăţământ.perceptivă . hărţi.Sprijinind perceperea . MIJLOACELE DE INVĂŢĂMÂNT DELIMITĂRI CONCEPTUALE Sintagma “ mijloace de invăţământ “ reuneşte ansamblul materialelor naturale (obiecte din realitatea inconjurătoare in forma lor naturala-minerale .instalaţii.plante.contribuind la formarea şi dezvoltarea unor priceperi şi deprinderi practice şi intelectuale .instalaţiile pentru laboratoarele fonice.Cuvântul derivă din latinescul . Exemplul cel mai elocvent in acest sens il constitue calculatorul electronic cu facilităţile pe care el le oferă –utilizarea unor programe speciale de autoinstruire .bine selectate .aparate. de a vehicula informaţii bogate. simulatoare didactice. utilaje.1.să ii sensibilizeze .educativ.maşini etc.asimilarea şi inţelegerea noilor conţinuturi de către preşcolari ele reusesc să le trezească interesul.maghetele mulajele etc. jocuri didactice.concret senzorială şi sugestivă activităţii de invăţare şi in acelaşi timp. medius locus “ .

concretizarea sau completarea conţinuturilor predate in corectarea eventualelor reprezentări greşite ale elevilor. In grǎdiniţǎ materialul de joc intervine in momente distincte ale programului educativ in etapa activitǎţi pe arii de stimulare –ceea a activitǎţiilor libere copilului trebuie sǎ i se ofere posibilitatea de a opta penru materiale care trebuie neapǎrat sǎ aibǎ corespondent cu lumea lui afectivǎ –in evoluţie de la 3 cǎtre 6-7.in corelarea lor . Segvenţele de instruire bazate pe utilizarea mijloacelor de invăţământ pot fi proiectate şi realitzate in orice etapă a activităţilor educaţionale cu caracter teoretic sau practic şi făcând apel la toate tipurile activităţii didactice {frontale –de grup –individuale sau combinate ) .elementele integrate organic in structura acesteia.in extinderea cunoştinţelor .competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice recapitulare de cunoştinte teoretice şi practice sau competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice verificare şi evaluare de cunoştinţe teoretice şi practice .in intregarea noilor cunoştinţe in sistemul cognitiv al elevilor.sau nonformală şi atingerea tuturor tipurilor de obiective fundamentale ale activităţilor didactice :informare .Aceasta funcţie constǎ in .comunicare –transmitere de cunoştinţe descoperire de noi cunoştiţte ilustrare şi demonstrare a unor adevăruri formare de noţiuni formare de priceperi şi deprinderi intelectuale sau practice fixare – consolidare –aplicare –exersare de achiziţii – cunoştinţe teoretice şi practice. cu tipul de subiecte alese in mod natural dar evitându-se monotonia şi sugerându-i-se prin intermediul materialului de joc-tipuri de roluri pe care şi le poate asuma la fiecare dintre nivelurile de vârstǎ in contextul jocurilor didactice proiectate şi realizate ca modalitǎţi de organizare a invǎţǎrii şi formǎrii unor deprinderi perceptive educatoarea trebuie sǎ ţinǎ cont ca materialul de joc sǎ corespundǎ sarcinii didactice a acestuia sǎ fie uşor de utilizat sugestiv şi nu in exces pentru a nu deturna atenţia copilului de la rezolvarea sarcini cǎtre manipularea materialului de joc in contextul activitǎţiilor libere de dupǎ-amiazǎ şi de acasǎ jucǎriile trebuie sǎ fie cât mai apropiate de sufletul copilului .O condiţie importantă este ca mijloacele de invăţământ să nu fie considerate exterioare activităţii didactice .cât mai adaptabile unor situaţii de joc multiple şi creative . de reactualizare a unor cunoştinţe sau priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice de lucru in anumite segvenţe de instruire sau pe tot parcursul activităţii didactice –in acest caz ele având rol de informare. comunicare de date explicare de cunoştinţe ilustare de adevăruri evidenţiere de caracteristici ale obiectelor –fenomenelor –proceselor de menţinere a atenţiei elevilor la sfârşitul activităţii didactice –in acest caz ele având rol in realizarea sintezei cunoştinţelor –in fixarea şi consolidarea lor in ilustrarea . la inceputul activităţii didactice –in acest caz ele având rol de introducere intr-o anumita temă de sensibilizare a elevilor de creeare a unor stări emoţiomale favorabile invăţării . Pentru a identifica avanjele mijloacelor de invǎţǎmânt pentru a le selecta in vederea desfǎşurǎrii activitǎţiilor didactice şi pentru a le valorifica effcient este necesar sǎ se cunoascǎ funcţiile pe care ele le indeplinesc – funcţia stimulativ este asiguratǎ de modul de concepere a mijloacelor de invǎţǎmânt de modalitatea de oferire a informaţiilor de gradul de participare al elevilor pe care ele il determinǎ şi de activitatea care le se solicitǎ elevilor .

obiecte concrete (fructe. Funcţia ilustartiv-demonstrativǎ se realizeazǎ atunci când mijloacele de invǎţǎmânt sunt valorificate ca substitute ale realitǎţii ca auxiliare didactice confecţionate intenţionat pentru a inlocui obiectele fenomenele procesele originale şi pentru a le reprezenta atunci când acestea nu pot fi cunoscute atfel sau când este nevoie sǎ fie mai bine observate şi analizate mai bine de cǎtre elevi Funcţia de investigare experimentalǎ şi de formare a abilitǎţilor intelectuale şi practice se realizeazǎ in situaţiile de instruire in care anumite mijloace de invǎţǎmânt sunt valorificate de elevi in realizarea de experimentǎri mintale sau practice prilejuri cu care ei formeazǎ şi exerseazǎ priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice Funcţia ergonomicǎ a eforturilor profesorilor şi elevilor şi a investiţiei de timp in diferitele segvenţe de instruire constǎ in posibilitǎţilor unor mijloace de invǎţǎmânt de .comparative.inţelegere şi apreciere a frumosului Functia de orientare a intereselor profesionale ale copiilor se realizeaza prin intermediul mijloacelor audio-vizuale care pot oferii informatii in legatura cu anumite profesiuni. Există mai multe categorii de mijloace implicate in activitatea educativă din grădiniţă.precum şi stimularea şi dezvoltarea curiozitǎţii epistemice şi a intereselor de cunoaştere a elevilor Funcţia informativǎ este datoratǎ faptului cǎ mijloacele de invǎţǎmânt oferǎ in mod direct un volum de informaţii despre obiectele .acţional cu conţinutul abordat .abstractizare.raţionalizare.mijloace folosite trebuie să raspundă aceleiaşi particularităţi`. eventual.dezvoltarea motivaţiei interne a elevilor pentru studiu .insotite de imagini si .jucării de toate tipurile . Cum vârsta la care ne referim este accea a jocului cum abordarea ludică ocupă in variante multiple locul central in strategia educaţiei preşcolare sau a micii scolarităţi.de uz didactic.respectiv diminuare a volumului de timp necesar realizǎrii diferitelor etape ale activitǎţilor didactice prin reducerea ponderii acţiunilor repetitive şi de rutinǎ şi prin creşterea ponderii acţiunilor de organizare conducere şi ghidare a activitǎţii elevilor.obiecte de uz caznic . Funcţia de evaluare se datoreazǎ valenţei pe care o posedǎ unele mijloace de invǎţǎmânt –de apreciere a rezultatelor şcolare respective a nivelului de cunoştinte şi a abilitǎţilor intelectuale şi practice.generalizare. .Enumerăm câteva dintre materialele ce aparţin acestei categorii – .sintezǎ.) ce sunt supuse observaţiei . respective diminuare a volumului in timp acordat acesteia şi de asigurare a unor ritmuri de lucru corespunzǎtoare particularitǎţilor de vârstǎ şi individuale ale acestora ratţonalizare a eforturilor depuse de educatori in activitatea didacticǎ de predare raǎionalizare. a}Materialele didactice propriu-zise cumpărate sau confecţionate de educatoare sau chiar de copii care slujesc realizării activităţilor cu apel la contactul direct. de comentarii. Funcţia esteticǎ se referǎ la faptul cǎ prin utilizarea unor mijloace de invǎţǎmânt elevii sunt puşi in contact cu valorile cultural –artistice –morale şi sociale asfel se poate contribui la dezvoltarea capacitǎţii de receptare .in trezirea interesului şi a curiozitǎţii acestora . raţionalizare a eforturilor depuse de copii in activitatea de invǎţare .procesele şi evenimentele studiate. Funcţia formativ-educativǎ se referǎ la faptul ca utilizarea lor presupune exersarea capacitǎţilor operaţionale ale gândirii-de analizǎ .

material mărunt de construcţii .parcul.spectacolele de teatru de păpuşi.cărţi cu imagini şi text scurt pentru copii.iar numărul acestora să varieze in funcţie de gusturile şi interesul copilului Copilul ar putea astfel să-şi dezvolte cel mai bine toate aspectele temperamentului său.culori..adică ele invită copilul să folosească intregul sau corp intr-o mişcare .A crea inseamnă a concepe.piese-figuri geometrice pentru activităţiile matematice şi nu numai.acuarele.a pune noul acolo unde nu există .radio. Jucăriile care dezvoltă creativitatea şi imaginaţia .parcurgând ciclul celor patru anotimpuri este un mijloc la care educatoarea recurge cu prilejul excursiilor organizate etc.mingiile.TV. TIPURI DE JOCURI ŞI JUCĂRII Jucăriile care dezvoltă motricitatea il ajută pe copil să se servească intr-o manieră armonioasă de corpul său.balansoarul ) .el pare că vorbeşte . .conversaţii.pădurea.la activităţile plastice.la exerciţii grafice .a invăţa.lipici.strada cu oamenii şi viaţa ei.diafilme . b) Mijloace necesare suştinerii derulării actului didactic .balonul.pot totuşi să solicite acţiunea copilului . .pentru a ţine corect sau a trece jucăria dintr-o mână in alta.mobilier adecvat pentru jocurile de creaţie.marea.hârtie.Este de dorit ca un copil să aibă jucării din fiecare categorie .jetoane cu imagini.pentru serbări.diapozitivelor.instrumente muzicale .acuarele.Altele vizează motricitatea globală .planşe de lucru individual cu sarcini intredisciplinare –uneori sub forma de caiete speciale .pânze de diferite tipuri etc.Exemple de jucării cu dominantă creatoare sunt creioane de ceară de colorat.filmele.adică usurinţa de a se servi de mâinile sale .cercul.suporturi diferite .măşti pentru dramatizări.Sunt cele care invită copilul la manipulare .concerte.tablă magnetică.natura insăşi cu frumuseţile ei.tablouri sau planşe cu imagini utilizate in povestiri.ce se oferă ca un cadru de observare dirijată complexă .Exemple de jucarii cu dominantă motrică sunt: tricicleta . c) Mijloace ale realităţii inconjurătoare care se constitue .retriproiector.cu care se lucrează la abilităţi manuale.aspectomat.deşi nu sunt nimic prin ele –insele .casetofon.jocurile de incastrare şi manipulare .biblioteca cu literatura pentru copii etc.Foarte natural .să scoată din funcţie obiecte şi să inventeze moduri noi de a se servi de acestea .Anumite jucării favorizează in mod specific aceasta imaginaţie a copilului prin aceea ca.de suflat cu care se lucrează la muzică.instrumentele musicale . creioane .muzicuţe instrumente de percuţie.orientare .aparat de proiecţie a diafilmelor. Pentru desfaşurarea activităţilor din grădiniţă este deosebit de important să se cunoască diferite tipuri de jucării.repovestiri.mai degrabă ca un cadru de extindere a actului educativ dincolo de graniţele grădiniţei .Toate jucariile ar trebui să permită copilului să-şi exprime creativitatea .video.structurile jocurilor din exterior ( toboganul.Unele vizează motricitatea fină .râul.costume.coarda.plastilină.Copilul adoră să pună impreună elementele care nu au fost prevazute pentru aceasta.jocuri de construcţie etc.diapozitive . Jucăriile care dezvoltă imitatia Imitaţia este procesul esenţial prin care copilul se apropie şi inţelege lumea care il inconjoară.plastilina.uzina.popicele.de teatru cu actori.

Dezvoltarea capacităţiilor intelectuale.Prin manipulare . joc-uri de perspicacitate.incercare şi asamblare . Jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiana.să memoreze .Inteligenţa celui mic este mai intâi de toate o inteligenţa senzorială .jocurile de construcţie .Exemple de jucării care au dominantă imitaţia oferă păpuşile şi toate accesoriile lor ( casa .la telefon . sinteză.este cazul tuturor jucăriilor .de-a activităţile menajere. Referiri speciale ale obiectivelor şi continutul jocurilor la liberă alegere Obiective generale Extinderea sferei de cuprindere a conţinutului activităţii la alegere pe baza reprezentărilor acumulate despre realitatea înconjurătoare.materialele ).de-a doctorul. Stimularea aptitudinilor de colaborare originală a jocurilor simbolice cu subiecte din viaţa cotidiană şi cu subiecte din poveşti şi basme cunoscute şi de organizarea practică a acestora în sensul creării atmosferei de joc.jocurile de clasare.ferma cu animalele sale etc. ocupaţii individuale şi cu grupuri mici de copii. Jocuri simbolice.de-a cumpărăturile. asimilate în procesul cunoaşterii.maşinile .Anumite jocuri sunt in mod special concepute pentru a antrena copilul să descopere . concretizare. Jocuri distractive. în perspectiva familiarizării copiilor cu activităţi de tip şcolar. nemijlocit sau prin exercitarea sistematică şi continuă a influenţelor instructiv.garajul şi circuitul auto.Aceste activităţi ii permit să se aoropie de comportamente noi şi să –şi ia in considerare anumite angoase sau experienţe dezagreabile din viaţa sa.educative.jocurile de ordonare .să clasifice . Organizarea şi îndrumarea jocurilor evaluate: a.să relaţioneze . b.motrică . prin contactul divers.jocurile de loto-domino.o imită pe mama sa hrănindu-şi păpuşa sau se joacă de-a doctorul care face injecţii. al interpretării acestora cât mai veridic şi în sensul desfăşurării acţiunilor în toată complexitatea lor. Jocuri cu reguli (jocuri simple). generalizare şi abstractizare.afectivă.copilul descopera realitatea şi işi exercită capacităţile mentale . joc cu reguli. comparaţie. . a capacităţii de a efectua în acţiunea de joc operaţii simple de analiza. jocuri de atenţie.Exemple de jucării cu dominantă intelectuală apar in jocurile de asamblare . jocuri hazlii. Practica sustinută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate şi prin reproducerea simbolică a acţiunilor şi a relaţiilor sociale tot mai complexe.jocurile puzzle.sţ asmbleze .Evident.pentru ca ele permit jocul care este el insusi indispensabil dezvoltării intelectuale ale copilului . c. estetice şi fizice prin antrenarea copiilor la variate activităţi opţţonale sub forma jocului simbolic şi a jocului cu reguli şi în spiritul jocului prin creşterea ponderii ocupaţiilor ludice cu finalităţi practice. jocuri de expresie afectivă.deghizările . Formarea capacităţilor copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu usurinţă. Jucăriile care dezvoltă capacitatea senzorială şi intelectuală .sţ reflecteze –toate marile funcţii care stau la baza operaţiilor mentale. d. morale.tot ceea ce permite să-l facă să semene cu altcineva.[6] Dezvoltarea prin joc şi exerciţii a gândirii şi imaginaţiei creatoare.jocurile de incastrare . Jocuri cu subiecte din basme sşi poveşti (jocurile dramatizării).imbrăcămintea . al repartizării rolurilor.

comunicării şi autocomunicării. al însuşirii limbii materne. Jocuri senzoriale "Săculeţul fermecat" "Ghici ce formă are" "Spune cum este" "Ghici din ce este făcut" Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale . 1. cât şi în scopul lărgirii relaţiilor de cooperare. Exemplificări de jocuri de diferite tipuri: a. treci pe verde" "De-a poliţiştii" 4. b. Jocuri simbolice: "De-a mămicile" "De-a familia" "De-a şantierul de construcţii"etc. ca premisă a realizării lor. Jocuri de construcţie: "Casa bunicilor" "Grădiniţa noastră" "Cartierul nostru" "Satul nostru". Jocuri cu subiecte din poveşti şi basme: Jocul dramatizării "De-a scufiţa roşie" "De-a capra cu trei iezi" "De-a punguţa cu doi bani" Dramatizări "Anotimpurile" "Sarea în bucate" "Iedul cu trei capre" "Greierele şi furnica etc.Valorificarea tuturor activităţilor la alegere în scopul îmbogăţirii şi adâncirii cunoaşterii. c. al intensificării. 2. Jocuri de mişcare "Lupul şi vânatorul" "Rândunica îşi caută cuibul" "Gâstele si vulpea" "Broscutele sar în lac" Jocuri sportive şi distractive "Mingea la căpitan" "Ocheşte ţinta" "De-a caii şi călăreţii" "Prindem fluturi" "Atinge clopoţelul" "Ne dăm în leagăn" Jocuri de circulaţie rutieră Atenţie la semafor" "Stop roşu.

Jocuri de exersare a pronunţiei corecte "Spune la fel ca mine" "Să facem ca şarpele" "Se aude sirena" "Cântecul greieraşului" "Cocoşul şi găina" "Bunica toarce" c. Jocuri intelectuale a. Jocuri de realizare a abstractizrii şi generalizării "Cum se numesc toate acestea la un loc" "Cine poate face mai multe grupe" "Ghici la ce cuvânt m-am gândit" "Alege imaginile" e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacităţii "Găseşte drumul lui Grivei spre cuşcă" "Care maşina ajunge mai repede la tine?" "Este ceva greşit în tablou?" "Ce se potriveşte?" "Unde este mai multa apă?" f."Ghici ce culoare se potriveşte" "Aşează la culoarea potrivită" "Arată-mi culoarea pe care să ţi-o spun" "Cine are aceeaşi culoare" Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive "Deschide urechea bine" "Ghici cine te-a strigat?" "Ghici cine este la telefon" Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive "Ghici ce-ai gustat?" "Ce a cumpărat mama de la piaţă?" "Ce floare am mirosit" "Spune ce gust are?" 5. Jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei "Spune mai departe" "Hai să facem o poveste" "Ce s-a întâmplat mai departe?" . Jocuri de stimulare a comunicării orale "Povesteşte ce-ai visat" "Povesteşte cum ţi-ai petrecut vacanţa" b. Jocuri de atenţie şi de orientare spaţială "Ghici ce jucărie am ascuns" "Găseşe locul potrivit" "Unde am aşezat păpuşa" "Aşează ursuleţul unde iţi spun" "Spune-mi vecinii tăi" d.

totuşi. . Acestea sunt explicaţia.educative pe "centre de interes". iar sub aspectul finalităţii practice prin maximă eficienţă formativă. iar printr-o atenţie şi orientare cu tact educativ. jocuri cu rol. cu comentarea întregii activităţi instructiv. fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare normală a unui copil de 5-7 ani.educativă. trebuie să se remarce sub aspectul conceperii prin riguorozitate stiintifico-metodică. bibliotecă. Jocurile propriu-zise. Aceste arii de stimulare concentrează desfăşurarea jocului la libera alegere. dar oferă largi posibilităţi de manifestare liberă a copilului. conversaţia şi exerciţiul. favorabil.g. vor oferi fiecărui copil teren.zboară" "De-a visul"etc. jocurile copiilor nu trebuie să fie privite ca o simplă joacă. Jocuri logico-matematice "Asează la căsuţa potrivită” "Şantierul de construcţii" "Trenul cu o diferenţă" "Ce piesă lipseşte?" Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător "Când se întâmplă?" "Să facem un tablou de iarnă" "După mine cine vine?" Jocuri de mişcare cu text şi cânt "Ursuleţul doarme" "Lanţul" "Dansul rozelor" "Ţăranul e pe câmp" Jocuri pentru însuşirea de comportare morală "Să sărbătorim ziua colegilor" "La teatru" "Avem oaspeţi la masă" Deşi activităţile sunt liber-creative. în etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv. joc de masă. contribuie la modernizarea şi restructurarea întregii activităţi educaţionale. Dacă sunt riguros organizate. deprinderi de muncă intelectuală. construcţie. tocmai prin varietatea de organizare şi desfăşurare a acestuia. judicios folosite şi la aceasta vârstă. ocupaţiile ludice şi exerciţiile-joc. educatoarea foloseşte o serie de metode specifice. artă. pe un subiect prestabilit. de natura activităţilor şi de individualizarea acestora. demonstraţia. cadru de manifestare larg. Aplicarea noii programe. are drept arii de stimulare concentrate pe următoarele domenii: stiinţ. La toate grupele. Prin reducerea numărului de activităţi frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare. cât şi formarea abilităţilor şi a comportamentelor după posibilitatea de acţiune a fiecărui copil. ci ca o activitate gândită. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a autocontrolului "Jocul mut" "Sus-jos" "Zboară . îndrumată diferenţial în funcţie de obiectivele stabilite. proiectată mental judicios. Activitatea didactică de dimineaţă se desfăşoara pe sectoare. copiii se manifestă liber. se oferă copiilor largi posibilităţi de achiziţii de cunoştinţe. practică.

[7] Prin manipularea jucăriilor. a spaţiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare). grupe. care definite şi bine echipate. În folosirea materialului se porneşte de la experienţa de viaţă şi limbaj a copiilor. fără să strige sau să se producă zgomote. decizii. unelte. a descoperirii unor valenţe proprii a subiecţilor. în cadrul ariilor de stimulare. de a-şi distribui şi asuma roluri astfel încât fiecare să aibă acces la interpretare. anotimpurilor.formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei. la deschiderea spre lumea socială. Educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile şi deprinderile formate.O importanţă deosebită în desfăşurarea acestor activităţi. consolidează şi verifică în acest mod educaţia.formarea unor deprinderi de conduită ale copiilor în timpul jocului. Aria ştiinţă. Educatoarea va aprecia modul de desfăşurare liberă dirijată sau semidirijată. Toate acestea sunt ca o completare a cunoştinţelor acumulate în cadrul activităţii frontale dirijate. unor deprinderi de a-şi lua singuri jucăriile sau alte materiale şi de le reaşeza în ordine la locul lor. Alegerea ariilor de stimulare se face în funcţie de obiectivele pe care dorim să le realizeze copilul (a centrului de interes. Îmbinarea activităţilor pe microgrupuri cu activitatea comuna oferă condiţii de realizare a obiectivelor pe care activitatea individualizată nu le poate realizat total. dar şi a vârstelor şi nivelului de dezvoltare psihică a copiilor. Aceste structuri de activităţi promovează jocul ca activitatate fundamentală şi asigură: . Desfăşurarea jocurilor pe arii de stimulare asigură o strânsă legatură între ceea ce se lucrează pe microgrupuri şi în comun. cunoştinţe. în special pentru aria "bibliotecă" sau a "jocului de masă". . Ele asigură trecerea de la viaţa instructivă. iar copilul este mai activ şi învaţă din plăcerea de a se juca. prin antrenarea tuturor copiilor unui grup. . răspunzând tuturor centrelor şi conducând copilul spre o personalitate multilaterală. pentru a face legatura cu învăţarea de tip şcolar. deprinderi care se formează. animalelor. . se evită însuşirea mecanică de cunoştinţe. pentru a oferi copilului o adaptare individuală şi socială. Aria bibliotecă.iar locul şi rolul acestora să fie bine cunoscut şi fructificat . tema. vârstelor. având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să intervină în îndrumările individuale necesare. Prin folosirea. compară şi deosebeşte. pun in mişcare sensibilitatea şi activitatea copilului. materiale. învaţă să asculte şi să se concentreze. de a ştii uneori să uite de sine pentru a înţelege şi a se ajuta reciproc. subtema care preocupă saptamânal educatoarea . materialul cu care copilul emite judecăţi.grupa) eşalonate pe cinci zile lucratoare a saptamânii. truse. precum şi lacunele acestora. are organizarea sălii. plantelor. zgomote de cooperare cu partenerii de joc. În organizarea ariilor de stimulare este necesar să se ţină seama de zona de desfăşurare.accesul liber şi direct la jucării. conduce la formarea reprezentării copiilor sub aspectele esenţiale ale cunoaşterii obiectelor. arii de stimulare. a unui material variat şi adecvat. Deosebit de important penrtu eficieţa activităţii educative este deci ca alegerea metodelor didactice să fie corelată cu mijloacele utilizate . să se creeze spaţiu suficient. jucăriile trebuie să corespundă nu numai posibilităţilor de antrenare în diferite tipuri de joc. egocentrică. a folosirii unei game variate de materiale din natură sau confecţionate de copii. Desfăşurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol. Aria jocului de masă.

1.2.3. FORME DE ORGANIZARE Organizarea frontala asigură un câmp unitar pentru toţi preşcolarii in predareinvăţare ,in realizarea obiectivelor comune(gândite pentru nivelul minim,accesibil tuturor copiilor din grupă ).Printre avantaje amintim faptul că această formă,modalitate de organizare asigură conducerea concomitentă a tuturor preşcolarilor ,receptarea sistematică şi consolidarea cunoştinţelor de către toţi copiii.Printre dezavantaje se numără caracterul magistrocentrist şi dirijist al predării-invăţarii insuficientă luare in considerare a particularităţiilor individuale –al ritmului de muncă al preşcolarilor al nivelului de pregătire anterioară.Depăşirea acestor limite presupune căutarea unor soluţii – (Cristea ,pag.187.1997) -stabilirea unor relaţii de tip nou intre educator şi educat ,prin utilizarea mai intensivă a metodelor euristice - deschiderea strategiilor instruirii directive la nivelul unor proiecte pedagogice de tip curricular care vizează perfecţionarea tuturor componentelor procesului de invăţământ -organizarea unor grupe de studiu mobile activate in condiţii stimulative reale -perfecţionarea comunicării pedagogice subiect –subiect atât la nivelul unor circuite verticale (profesor-elev )cât şi la nivelul unor circuite orizontale (elev-elev) - adaptarea stilului educaţional al educatorului la condiţiile colectivului grupei . -respectarea integrală a ritmului de muncă propriu al fiecărui preşcolar ,valorificabil in contextul unor strategii de predare –invăţare –evaluare ,active perfectibile in sens curricular. Organizarea pe grupe este o creaţie a curentului socio-centrist promovat la inceputul sec XX..Oferă preşcolariilor posibilitatea de a utiliza mai mult relaţiile interpersonale in rezolvarea unor sarcini de invăţare .Odată cu teoriticienii şcolii active ,diverse forma de muncă in echipe sau grupuri au fost instituite in scopuri propriu-zis didactice . Dincolo de faptul că in cadrul acestei forme de organizare unii preşcolari pot rămâne pasivi şi pot folosi rezultatele obţinute de ceilalţi ,intâlnim mai multe aspecte positive –posibilitatea de cooperare şi control reciproc-stimularea educaţiei intelectuale in condiţii de acţiune intensive pernanentizată la nivelul dezvoltării operaţiilor gândirii

resurselor creative alepreşcolarilor,interiorizarii motivelor invăţării,stimularea educaţiei morale ,cu efect in planul comunicarii sociale . In cadrul grupului ,preşcolarul,asociat al colegilor săi scapă de situaţia copleşitoare de a se găsi faţă in faţă cu educatorul .El este implicat in proiecte ,este stimulat să se exprime ,să ia iniţiativă şi să devină ,prin urmare ,active.Copilul capătă astfel experienţa colaborării şi experienţa morală a realaţiei cu ceilalţi.In plus mulţi preşcolari se simt mai in siguranţă mai confortabil vorbind intr-un grup mai mic.Fiinţele umane au o natura sociala,invaţă jocuri interactive in cadrul grupelor se pot oferii oportunităţii –copiii le pot arata celorlalţi ceea ce ştiu ei,cum s-au documentat, in ce maniera au tratat sarcina de lucru. Importante sunt rolurile şi pe care le pot juca elevii in cadrul grupelor din care fac parte.Nu mai puţin importantă este folosirea in pereche a metodei rezolvării de probleme in grupa A. WHIMBLEI descriu aceasta tehnica care presupune invăţarea in pereche, prin rotaţia rolurilor.Aceasta metoda angajează şi activează mai mult preşcolarii si-i determină să se automomitorizeze şi autoevalueze oferind un feed-back operativ. Perechile de preşcolari pot descoperii erorile şi conceptele lipsă exteriorizând gândurile ideile care apar in timpul procesului de rezolvare de probleme a rezolvării sarcinilor didactice iar educatorul poate să observe fiecare pereche să monitorizeze progresul şi să furnizeze feed-beack-ul acestui process. Configuraţia unei grupe de preşcolari variază ,educatorul ajustează mărimea şi relaţiile dintre membrii grupului in accord cu scopul unităţii de invăţare, materialele disponibile şi timp.Atunci când educatorul formează grupe de copii in vederea rezolvării unor sarcini didactice, el poate acţiona in două moduri-fie lasă copiilor iniţiative de a forma grupele(grupuri informale, care se forează pe baza relaţiilona de simpatie sau in funcţie de interesul şi dorinţa de a realiza sarcina propusă), după criterii ca ordinea alfabetică ,aptitudini ,locul ocupat in grupă ,grupări după un criteriu specificat prin tragere la sorţi sau prin numerotare grupări prin desemnare (desemnarea se realizează de obicei după responsabilităţiile sau atribuţiile preşcolariilor ),grupări pe baza de voluntariat ,grupări cu restructurări progresive. Organizarea individuală evoluează de la soluţia extremă in cadrul căreia fiecare educator lucrează cu câte un preşcolar ,in ritmul acestuia din urmă, spre strategiile instruirii diferenţiate care angajează un ansamblu de procedee precum- fişe de muncă individuală ,sarcinile de invăţare individualizate in mediul şcolar sau extraşcolar . Ca avantaj se remarcă respectarea particularităţilor individulae şi respectarea ritmului de lucru al fiecărui copil,iar ca dezavantaj –limitarea posibilităţilor de aplicare a acestei forme de organizare deoarece necesită un consum .mare de timp .Activitatea individuală realizată personalizat propune teme diferite adaptate particularităţiilor fizice şi psihice şi ritmului de muncă propriu fiecărui preşcolar.Proiectarea unei instruiri diferenţiate presupune combinarea muncii frontale cu cea de grup şi individuală care sporeşte eficienţa procesului de invăţământ.Individualizarea instruirii este aceea calitate a procesului de invăţământ care presupune orientarea strategiei pedagogice in direcţia cunoaşterii şi valorificării depline a potenţialului psihopedagic şi social al fiecărui copil. Invidualizarea vizează introducerea unor unităţi de instruire in favorarea celor care au conoştinţe reduse sau a celor cu deprinderi bine consolidate, oferă posibilitatea de a lucra in anumite momente in condiţii care îi convin personal subiectului permite parcurgerea

materiei intr-un ritm determinat , specific structurii psihice a subiectului punându-i acestuia la dispoziţie mai multe mijloace de instruire din care să poata alege.

.

devine vizibila organizarea materialului de constructie. dar nu se stie unde se afla frontiera dintre . deci. fara a realiza o delimitare neta a acestor doua faze. Acestea si-i le va perfectiona si constientiza odata cu regimul scolar care utilizeaza functia metalingvistica si prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentala abstracta. pe achizitiile spontane din anii prescolaritatii.Dezvoltarea limbajului si pregatirea pentru scoala Prin natura ei. limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul suprem al comunicarii umane. la vârsta când i se formeaza primele abilitati de comunicare. fie la cel al unitatii de comunicare. Învatarea se întemeiaza. Din acest unghi. la o analiza atenta. fie la nivelul enuntului. Copilul se deprinde cu aceste caracteristici intuitive. Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comporta un aspect înnascut si unul dobândit.

În gradinita. Însusirea limbii materne reprezinta un element esential pentru asimilarea de cunostinte. al comunicarii orale. a limbajului.ele". se realizeaza. iar experienta muncii didactice din gradinita confirma. Copilul vine în gradinita cu anume competenta lingvistica. Fara limbaj nu este posibila gândirea si învatarea. are loc sub influenta mediului si a educatiei. garantia integrarii sociale si conditie a dobândirii performantei lingvistice. Functia esentiala a limbajului este comunicarea. intentiile sale. La vârsta prescolara. gândirile. în procesul relatiilor copil-copil si copil-educatoare. morfologice si sintactice). în special. si totodataparticularitatile psihologice ale limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens. pe baza experientei cognitive capatate. pentru formarea deprinderilor si priceperilor. ca dezvoltarea vorbirii copiilor. emotiile. este firesc sa fie asa. Însusirea limbii materne se realizeaza prin respectarea unor reguli (fonetice. Acest lucru se realizeaza cu efîcienta optima în cadrul întregului program din gradinita. sub aspect al structurii gramaticale. Respectând obiectivele sub aspect fonetic. sub aspect lexical. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin raze de suflet si "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuanta de graiuri si cuminti" (Tudor Arghezi). lexicale. acestea se materializeaza. limbajul capata noi valente si permite copilului sa realizeze relatii complexe cu . al expresivitatii vorbirii. pentru ca o noua achizitie se cladeste pe un sistem de cunostinte si deprinderi sedimentat deja si nu pe un teren gol. limbaj exterior. Cercetarile psihologice au aratat. Functiile mintale apar si se maturizeaza diferit. Grija pentru însusirea si folosirea corecta a limbii se coreleaza cu preocuparea pentru depistarea si cercetarea tulburarilor de vorbire. de aceea învatarea limbajului si a anumitor forme de rationament sunt posibile numai atunci când aceste functii au atins un anumit grad de dezvoltare si maturizare. învatarea orala a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învatarea cititului si scrisului. cu cele doua aspecte: limbaj interior. în perioada prescolaritatii copilul învata limbajul prin care îsi exprima dorintele nevoile. Este cunoscut faptul ca formarea capacitatilor operationale si functionale reprezinta o problema importanta în cadrul formarii intelectuale.

dar este original dupa felul cum gândeste. a legaturilor cauzale dintre acestea. Prin intermediul limbajului. Prin intermediul limbajului. exersarii sau executarii unor sarcini. fenomenelor. sa-si organizeze activitatea psihica. Educatoarea realizeaza prin comunicarea cu copilul stimularea proceselor psihice. Interventia adultului asupra dezvoltarii vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale. În procesul comunicarii cu adultul. a gândirii cu procesele ei (analiza. sinteza.). În procesul instructiv-educativ. dar si sa înteleaga si sa acumuleze informatii. sa-si exprime ideile si starile ulterioare.adultii si cu ceilalti copii. mijloc de cunoastere. copilul isi dezvolta propria-i experienta si mai cu seama învata din experientele altora. Cu ajutorul limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme în care sunt integrate cunostintele. . Interactiunea cognitiva verbalizata a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativa. comparatie etc. copilul foloseste acelasi limbaj. fie prin cele ocupationale. ceea ce contribuie la sistematizarea si la complicarea conditiilor interioare de formare a personalitatii. limbajul este mijloc de comunicare. în special prin cele de organizare a jocului. educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor. prin intermediullimbajului se realizeaza transmiterea cunostintelor cu noi reprezentari. numai daca în aceasta relatie copilului îi va fi satisfacuta curiozitatea si daca va gasi raspuns la atâtea "necunoscute" ale realitatii cu care vine în contact.

6 .

7 .

8 .

9 .

10 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->