Metode curente de optimizare a stocurilor Pentru materiile prime si materialele al caror consum si aprovizionare au un caracter continuu, ritmic, specific

proceselor de productie in tehnologii de tip industrial pot fi aplicate metode folosite in industrie (alimentara, mai ales). In acest caz, relatia de calcul pentru determinarea stocului curent exprima produsul dintre consumul mediu zilnic dintr-o categorie de resursa materiala in intervalul mediu dintre doua aprovizionari, astfel: Sc=CzTz Sc=stocul curent; Cz=consumul mediu zilnic; Tz=intervalul dintre doua aprovizionari, care se exprima in zile. Consumul mediu zilnic, la randul lui, se exprima ca un raport intre consumul total prognozat din materialul pentru care se face calculul si numarul zilelor din an: Ncp Cz= 360 Ncp- necesarul de consum pentru realizarea sarcinilor de productie. Intervalul mediu dintre doua aprovizionari nu este acelasi la toate intreprinderile agricole si nici de la un an la altul, fiind influentat de o multitudine de factori, printre care distanta de la furnizor la consumator, felul cailor de comunicatie, starea mijloacelor de transport, forma de aprovizionare, timpul necesar pentru efectuarea comenzii de materiale etc. Ca atare, este nevoie ca intervalul mediu de timp dintre doua aprovizionari sa se calculeze prin raportarea intervalelor individuale cu cantitatile de materiale corespunzatoare fiecarei partizi, in modul urmator: in care: in care:

 Qj*tj Tz= in care: Qj n=numarul intrarilor de materiale (partizilor); j=notatia simbolica a fiecarei partizi; Qj=cantitatea fiecarei partizi j; tj=intervalul de timp aferent fiecarei partizi j; Qj=cantitatea totala dintr-un material primita in perioada analizata. Din calculele pentru determinarea stocului curent se vor exclude intrarile intamplatoare si necaracteristice, ca si intrarile din perioadele de intrerupere a activitatii de aprovizionare sau productie. Metoda Wilson prin care se determina lotul optim pentru o comanda (egal cu stocul curent maxim): 2S*A Q= V*T Q=reprezinta cantitatea optima de comandat; S=consumul normat al unui produs; A=cheltuielile pentru o comanda; V=pretul unitar al produsului; T=cheltuielile de stocare. in care: