UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITESTI FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZARE KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

REFERAT
la natatie

Costea Andrei Anul I,grupa 1

Pitesti 2012
1

Tehnica de inot craul

CUPRINS

1.Istoricul aparitiei si dezvoltarii inotului 2.Tehnica de inot craul 2.1 Evolutia procedeului craul 2.2 Respiratia la procedeul craul 2.3 Miscarea capului pentru respiratie 2.4 Intoarcerile de concurs la procedeul craul 2.5 Startul 3.Concluzie 4.Bibliografie

Tehnica de inot craul

1.Istoricul aparitiei si dezvoltarii inotului

Descoperirile facute de arheologi si studiile privind viata popoarelor primitive arata ca inotul a aparut pe primele trepte ale istoriei omului,ca o deprindere necesara asigurarii existentei.Apa, ca element indispensabil vietii,a atras omul,care si-a construit asezamintele pe malurile ei.Mijloacele de existenta ale oamenilor primitivi,culegerea fructelor,vanatul,pescuitul pretindeau deplasari pe distante destul de mari,deseori necesitand trecerea in inot a unor rauri, lacuri sau mici golfuri.Putem deci spune ca viata l-a obligat pe om sa invete inotul,imitand miscarile animalelor. Pe parcursul istoriei,inotul nu a fost la fel de cunoscut si utilizat la toate popoarele,caracterul activitatii lor de munca avand o mare influenta asupra raspandirii lui.Primele urme asupra modului cum oamenii se deplasauin apa ni le-a lasat epoca sclavagista;in hieroglifele egiptene, datand cu 3000 de ani inaintea erei noastre,se gasesc figure de inotatori,fapt ce denota importanta care se acorda acestei activitati.Tehnica folosita de catre inotatorii acestei epoci era asemanatoare cu aceea a procedeului craul de astazi.Urmele ramase si importanta acordata inotului de catre grecii antici si de catre romani lasa sa se intrevada ca aceasta ar fi epoca in care a aparut pentru prima data o metodica de invatare a inotului.Lucrul este confirmat de faptul ca,in aceasta epoca grecii invatau inotul in bazinele gimnaziilor,sub supravegherea pedotribilor specialist.Metodica invatarii in aceste gimnazii consta din folosirea de plute,basici sau manuchiuri de trestie care se legau de corp,pentru a favoriza plutirea,o metoda care si astazi este folosita,dar cu mijloace mult mai perfectionate.
4

La romani,una dintre primele actiuni,atunci cand legiunile isi stabileau tabara,era aceea de a-si amenaja un loc in care soldatii trebuiau sa invete inotul,metoda folosita fiind asemanatoare cu cea intrebuintata de greci.Soldatii romani trebuiau insa sa atinga un anumit stadiu de cunoastere a inotului,intrucat in cadrul exercitiilor militare li se cerea sa parcurga o anumita distanta complet echipati.Romanii au fost primii care au construit in Europa bazine de inot cu apa calda;totalul stabilimentelor de bai in Roma ajunge,in secolul al-IV-lea la impresionantul numar de 854.Inotul era apreciat de romani mai mult pentru valoarea sa aplicativ-militara si pentru efectele sale igienic e.In feudalism,inotul figureaza printer exercitiile fizice cavaleresti. Incepand cu organizarea primelor concursuri de la sfarsitul secolului alXIX-lea,inotul capata un pronuntat character sportive.Preocuparile specialistilor sunt din ce in ce mai mult orientate spre imbunatatirea metodicii de instruire si antrenament,mai ales ca odata cu Olimpiada de la Atena,din 1896,inotul a fost inclus,alaturi de alte sporturi in programul Jocurilor Olimpice.Privind evolutia sistemelor de antrenament si legand acest lucru de distantele mari pe care se organizau concursuri,se poate spune ca inca din secolul trecut inotatorul trebuia sa se pregateasca temeinic.Ca rezultat al acestei pregatiri s-a format primul sistem de antrenament, care consta din
5

marirea sistematica a distantelor care se parcurgeau in cadrul antrenamentelor; accentual deci se punea pe inotul de rezistenta.Odata cu aparitia concursurilor pe distante scurte,inotatorii au inceput sa caute posibilitati de marire a vitezei.In acest scop,atentia lor s-a indreptat in primul rand spre invatarea inovatiilor tehnice,iar preocuparea fata de sistemele de antrenament a trecut pe planul al doilea.In antrenament se urmarea insusirea unei inovatii tehnice si aplicarea ei in concurs.Distantele care se inotau in cadrul antrenamentelor intreceau abia de cateva ori lungimea probei de concurs; antrenamentele se desfasurau pe baze empirice. Eforturile antrenorilor-dupa ce tehnica diferitelor procedee de inot s-au conturat-au fost indreptate spre gasire unui sistem de antrenament corespunzator.Astfel s-au creat sistemele cunoscute si astazi:sistemul gradarii intensitatii efortului in antrenamentul de viteza,sistemul aplicarii principiului automatizarii in antrenament,sistemul lucrului in intregul an de antrenament.

2.Tehnica de inot craul

Datorita actiunii alternative a bratelor,care favorizeaza o tractiune uniforma,batailor de picioare continue,care asigura o alunecare lina,precum si faptului ca bratele,ducandu-se inainte de deasupra apei,momentele de franare sunt mult mai mici,inotul craul este cel mai rapid procedeu de inot.Craulul are insa,pe langa valoarea sportive,si una utilitara,aplicativa,putand fii folosit in
6

anumite situatii in intregime,cum este,de exemplu,cazul in care trebuie sa ne apropiem cu viteza de un tovaras care se gaseste in pericol de a se ineca sau folosind numai anumite elemente,cum ar fi bataia de picioare pentru a-l transporta pe cel salvat.Craulul se foloseste atat in probele de viteza,cat si in cele de fond,fara modificari prea mari in ceea ce priveste tehnica.El a inceput sa fie folosit pe scara larga in ultimul timp in tara noastra la invatarea inotului,mai ales la copii,avand avantajul de a fi foarte repede

insusit,constituind punctul de plecare pentru invatarea celorlalte procedee tehnice si,in special,pentru spate si delfin,care au miscari asemanatoare.

2.1 Evolutia procedeului craul

La inceputurile inotului sportive,care apartin scolii engleze de natatie,nu se faceau deosebirea asupra felului cum inotau sau concurau inotatorii.Cei care preferea miscarile de bras (miscari care prin excelenta presupun o anumita ordine si coordonare)aveau castig de cauza. Prin comparatie,inotul care diferea de tehnica brasului fost numit inot liber.Si astazi regulamentul official

permite,theoretic,incadrarea in termenul liber orice miscare de inot diferita de bras,spate sau fluture,precizare care lasa sa se inteleaga de ce procedeul craul mai are denumirea si de inot liber.O prima diferentiere de inotul bras,omniprezent in epoca timpurie a inotului sportive este consemnata prin anii 1840-1850.Tehnica noua a fost denumita over si se deosebea de bras prin faptul ca inotatorul inainta culcat pe o parte,vaslea cu un singur brat prin apa,de-a lungul trunchiului,dupa care bratul era condus prin aer inainte. Picioarele executau forfecari lateral derivate din miscarea de bras.In anul 1873 apare tehnica trudgeon(dupa numele primului executant),care era mai eficienta decat tehnica over deoarece ambele brate lucrau alternative,iar coordonarea lor cu forfecarea picioarelor permitea o inaintare
7

exploziva,rapida.Tehnica de inot craul apare in 1897,fiind demonstrata pentru prima data de inotatorii australieni. Aparitia craulului propriu-zis este apreciata mai intai ca tehnica folosita la finisul probei,urmand ca,treptat,distanta parcursa cu miscari de craul sa creasca.Abia in anul 1911 americanul Duke Kahenamoku reuseste sa doboare recordul mondial la 100 yarzi liber,folosind tehnica de craul pe toata lungimea cursei.Cu aceasta tehnica in 1922 Johny Weissmuller reuseste sa inoate 100 m liber in mai putin de un minut.Tehnica acestuia este astazi considerata clasica:coordonarea era de 6 miscari de picioare la 2 brate,corpul inainta avand o pozitie inalta pe apa,bratele alunecau mult,vaslirea era scurta,iar umerii erau condusi mult deasupra apei,ca si coatele.Prin anii 1930 craulul a fost perfectionat de inotatorii japonezi.Ei au decoperit eficacitatea miscarilor de picioare la ambele faze ale miscarii (ascendenta si descendenta).Campionul olimpic din 1932,Yasugi Miyazaki(100 m liber, 0.58.2- 14 ani)inota cu 10 miscari de picioare la 2 miscari de brate. In permanenta concurenta americani cu au japonezii perseverat si in mai tarziu cu

australienii,inotatorii

perfectionarea

procedeului.Dupa cel de-al doilea razboi mondial craulul se perfectioneaza indeosebi la miscarea bratelor.Americanii descopera efectul rotarii bratului din articulatia umarului.Traiectoria vaslirii se lungeste,devine sinusoidala si incepe sa apara diferentierea intre tehnica de craul viteza si craul fond.Tehnica inotului de distanta este urmarita de australieni,care impulsionati de evenimentul olimpic al anului 1956(J O de la Melbourne)pun la punct cunoscutul craul-bumerang.In aceasta variant,perfectionata pentru inotul pe distanta,ei au diminuat aportul miscarilor de picioare si au crescut considerabil frecventa bratelor.John Conrads a devenit campion olimpic folosind o coordonare de 4 miscari de picioare la 2 de brate,vaslind repede,cu o traiectorie relativ scurta a vaslirii,fapt care nu mai permitea intinderea
8

completa a bratelor.Datorita flexiei continue la cot,bratul sugera

forma unui bumerang,ceea ce a dat si numele acestei noi variante de inot.

2.2 Respiratia la procedeul craul

Pozitia de inaintare,precum si caracterul ciclic alternativ al miscarilor de brate determina, in coordonarea miscarilor de inot craul,respiratia sa se execute printr-o miscare singulara a capului,asimetrica fata de pozitia corpului.Executarea corecta a intoarcerii capului pentru inspiratie este o cerinta obligatorie,care neglijata poate genera instalarea unor greseli grave atat la pozitia corpului,cat si la miscarile propriu-zise:asimetrie in miscarile bratelor,modificarea planurilor de miscare cu picioarele.

2.3 Miscarea capului pentru respiratie

-executia:capul in pozitie scufundata cu fata in apa,privirea orientate inainte(la unghi de 45 de grade),expiratia aerului controlata pe durata unei vasliri,inclinarea usoara a capului spre umarul angajat in realizarea miscarii de vaslire;la terminarea vaslirii capul efectueaza o intoarcere,barbia fiind orientate spre umarul care iese din apa. -inspiratia:capul in pozitia culcat,avand cel putin jumatate din fata
9

scoasa peste nivelul apei,inspiratia unei cantitati medii de aer,privirea orientate spre bratul care se ridica din apa -mentinerea aerului(apneea):odata cu revenirea capului incepe mentinerea aerului pe durata efectuarii intrarii bratului si a pauzei de alunecare.Miscarea capului pentru respiratie se executa odata la fiecare ciclu dublu de brate,deci mereu pe aceeasi parte.

2.4 Intoarcerile de concurs la procedeul craul

Diferenta dintre lungimea bazinului si lungimea probelor obliga inotatorul sa-si modifice sensul inaintarii,de regula,la capetele bazinului.Schimbarea sensului de inot se face printr-o intoarcere de 180 de grade,care permite inotatorului parcurgerea bazinului in sens invers. Intoarcerile sunt considerate procedee de tehnica si sunt specific inotului,in celelalte discipline sportive neintalnindu-le.Schimbarea sensului de inot(intoarcerea) a fost necesara inca de la inceputurile practicarii inotului sportiv.Din punct de vedere regulamentar,intoarcerea constituie un element important care este atent urmarit,iar regulile de efectuare sunt diferentiate pentru fiecare procedeu de inot.Mentionam de asemenea faptul ca executand intoarcerea,inotatorul nu are voie sa se opreasca din cursa,intelegand prin aceasta ca nu are voie sa se odihneasca, deci sa intrerupa intoarcerea.De-a lungul timpului intoarcerile au fost continuu perfectionate pentru a scurta timpul de executie,dar si pentru a oferi,atat cat permite regulamentul, conditii de odihna,de confort fata de oboseala create de inaintare.Prima forma de intoarcere este descrisa ca se executa prin simpla sprijinire pe marginea bazinului,timp in care corpul isi schimba pozitia pentru a continua inaintarea in sens invers.Executia tehnica consta dintr-o inaltare a corpului fata de suprafata apei,pozitie din care se executa intoarcerea cu spatele la peretele
10

bazinului,urmata de scufundarea corpului sub apa,dupa care se efectueaza o impingere cu picioarele in peretele bazinului. Cerinta strict a ceruta de regulament de a atinge peretele numai cu palma,a impiedicat mult timp dezvoltarea unei viteze superioare de intoarcere.In anul 1965 F.I.N.A a modificat aceasta cerinta,permitand inotatorilor craulisti sa execute intoarcerea prin atingerea peretelui cu orice parte a corpului.Modificarea a permis retragerea palmei de pe peretele bazinului,creind astfel conditii de efectuare a unei rostogoliri care sa utilizeze viteza de apropiere de peretele bazinului pentru a aseza corpul rapid in pozitie de impingere si reluarea inaintarii.Miscarea noua de intoarcere seaman ca structura cu flic-flac-ul intalnit in gimnastica acrobatica.

2.5 Startul
Startul este elemental tehnic care a aparut odata cu intrecerea propriuzisa.Plonjarea in apa cu corpul intins si cu capul inainte a impresionat placut intotdeauna,mai ales in intrecerile de viteza. Comenzile de start sunt: La primul fluier al starterului, notatorul se va urca pe partea din spate a blocstartului, n pozitia stnd, efectund inspiratii si expiratii profunde. La comanda luati locurile, notatorul ia pozitia de plecare, la marginea
11

dinspre apa a blocstartului, avnd trunch iul aplecat spre nainte, minile vor prinde sau atinge blocstartul, genunchii sunt usor departati si flexati, labele picioarelor paralele si departate la latimea umerilor, calciele picioarelor orientate spre exterior. n tehnica moderna a notului de performanta, n ultimii ani, se efectueaza si startul cu elan de pe un picior. Cnd notatorii vor sta linistiti pe blocstarturi, se va da al treilea semnal, cel de plecare, prin fluier sau pistol, dupa care sportivul va parasi blocstartul. Elanul: printr-o mpingere puternica n marginea blocstartului, notatorul efectueaza o saritura, avntndu-si bratele nainte si n sus, deasupra capului, plonjnd n apa. Drumul aerian sau zborul: este dirijat de miscarea capului, corpul notatorului urmnd o traiectorie n arc de cerc. Intrarea n apa: bratul este ntins, palmele sunt asezate una peste cealalta, pastrnd o forma aerodinamica, ntreg corpul trebuie sa intre prin aceeasi spartura, fara turbulenta a apei.
12

 Alunecarea prin apa se executa cu corpul ntins, permitndu-se batai de picioare specifice procedeului, sau miscari de picioare fluture, nedepasind pe sub apa distanta de 15 m. Greseli frecvente la start: intrarea n apa n pozitie frnta echer; atingerea apei n pozitie orizontala; plonjarea prea adnc sau prea la suprafata; lipsa alunecarii pe sub apa. 3.Concluzie Invatarea inotului trebuie privita,in special ca o necessitate de aparare a vietii in fata pericolului de inec.Deprinderea de a inota odata insusita nu se mai uita si trebuie asigurata chiar daca nu toti copiii vor ajunge competitor. Invatarea si practicarea inotului =o NECESITATE,calirea organismului, agreement,mijloc therapeutic, salvare de la inec,inot utilitar,inot-disciplina sportiva- natatie

BIBLIOGRAFIE
-Mircea Olaru,Inot,Editura Sport-Turism(pag 91-98); -I.Dragan, O.Mladin, S.Duvan-Hagi, C.Nemteanu,Invatati inotul, editia a II a -http://www.scribd.com/doc/88698141/Curs-Natatie

13