Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neuroanatomie Subiectul I Peneoasu Cristian PDF
Neuroanatomie Subiectul I Peneoasu Cristian PDF
Cristian Peneoau
canal medular
Ventriculul 5
(Krause)
Filum terminale
Maduva spinarii are un calibru neuniform. La nivel cervical si lombar este mai dilatata,
aceste dilatatii se numesc intumescente: - cervicale corespund originii n. spinali care vor forma
plexul brahial
- lombare corespund originii n spinali care vor forma
plexurile lombar si sacral
2. Topografia radiculo-vertebrala
Maduva spinarii se termina la nivelul discului intervertebral dintr L1 si L2 dar are:
- 8 segmente cervicale
- 12 toracice
- 5 lombare
- 5 sacrale
- 4-5 coccigiene
Segmentele medulare se numesc mielomere
Topografia radiculo-vertebrala se refera la corespondenta dintre segmentul medular
(mielomer) si radacina n. spinal ce paraseste acel segment, cu vertebra corespunzatoare ca
numar.
Radacinile nervilor spinali ies prin gaura intervertebrala (formata prin suprapunerea
incizurii vertebrale inferioare a vertebrei supraiacente cu incizura vertebrala superioara a
vertebrei subiacente). Radacina primului n spinal iese impreuna cu a vertebrala prin santul de pe
fata superioara a arcului posterior al vertebrei atlas (C1).
Radacinile n. spinali vor deveni din ce in ce mai oblice pt a iesi prin gaura intervertebrala
corespunzatoare. Astfel n. lombari si sacrali iau o directie aproape verticala formand ceea ce se
numeste coada de cal (cauda equina).
Topografia mielo-vertebrala se refera la corespondenta dintre mielomer si vertebra
coresp ca numar:
- maduva cervicala se termina la nivelul discului intervertebral C6-C7
- cea toracica la nivelul vert T9
- maduva lombara + maduva sacro-coccigiana pana la nivelul vertebrei
L1 L2. Intre cea lombara si cea saccro- coccigiana nu exista o delimitare precisa.
Importanta topografiei radiculo- mielo vertebrale: - punctia rahidiana se scoate LCR
pt diferite investigatii
- rahianestezia
*** Ca structura generala ( m-am gandit ca inainte de a intra in studiul detaliat al MS, sa
stim cateva notiuni de baza) :
- la exterior avem subst alba care formeaza cordoane sau funiculi
- la interior subst cenusie care are forma unui fluture/ literei H si este formata din:
a) corn anterior - este somatomotor, de aici pleaca radacina anterioara a n. spinal
- are un corp si o baza
b) corn lateral impartit in substanta viscerosenzitiva si substanta visceromotorie
c) corn posterior este somatosenzitiv
3. Funiculul anterior
Fascicul ascendent
Fascicul descendent
6) Fibre olivo-spinale
7) Tract interstitio- spinal si solitario spinal
*** Din cordonul anterior mai faceau parte si fasciculele de asociatie dar acestea vor fi abordate
separat, la sub. 24
4. Funiculul lateral
Fascicul ascendent
3) SPINOTALAMIC LATERAL
- medial de cel spinocerebelos anterio
- se afla in continuarea fasc spinotalamic anterior
- conduce sens exteroceptiva protopatica, durerea, senzatia de temperatura
4) SPINO TECTAL este situat antero medial de tractul spinocerebelos anterior si de
tractul spino olivar
- este situat ant de tractul spinotalamic lateral
- se termina in CCS ( coliculi cvadrigemeni superiori)
- incrucisat in CAA (comisura alba ant) a MS
5) TRACTUL DORSO-LATERAL LISSAEUR
-este situat intre varful cornului post si suprafata MS, in apropierea radacinii dorsale a
n. spinal
-contine fibre propriospinale
6) SPINO RETICULARE- printre fibre spinotalamice
7) TRACTUL SPINO-OLIVAR in apropierea suprafetei MS, la jonctiunea dintre
CL si CA
- incrucisat in CAA
- se amesteca printre fibrele olivare
8) TRACT SPINO-CERVICO-TALAMIC
Fascicul descendent 1) CORTICOSPINAL LATERAL (PIRAMIDAL INCRUCISAT)
-se intinde pe toata lungimea MS pana la nivelul S3-S4
- situat medial de fasc. spinocerebelos post, care lipseste in MS lombara si sacrala
-atinge suprafata MS si apartine caii piramidale
2) RUBRO- SPINAL situat anterior de fasc corticospinal lateral
- apartine caii extrapiramidale si este prez pana la niv MS
lombosacrale
- se incruciseaza si formeaza decusatia ant a tegmentului
FOREL
3) RETICULOSPINAL BULBAR (LATERAL)
- este anterior de primele 2 si medial de cel spinotalamic lateral
- efect inhibitor pe motoneuronii alfa si gamma ai coarnelor anterioare
4) OLIVO-SPINAL
-lateral de rad ventrala a n. spinal si anterior de tractul spinocerebelos anterior
- prezent in MS cervicala si apartine caii extrapiramidale
5) Mai avem fibre: FASTIGIO SPINALE
RAFEO SPINALE
HIPOTALAMO SPINALE
5. Funiculul posterior
Fasciculul ascendent
Fascicule de
asociatie/
propriospinale/
intersegmentare
B. Corn lateral
Acesta cuprinde lama VII si X si este reprezentat de nuclei formati din neuroni de tip
interoceptiv si vegetativi motori si in mica masura din neuroni senzitivi extero- si proprioceptivi.
Este reprezentata de nucleii:
1. Nucleul intermediomedial
- coloana intermediomediala este aproximativ continua
- primeste sensibilitatea viscerala prin radacina dorsala a n spinal de unde fibrele merg
spre nucleul intermedio-lateral si spre substanta periependimara (lama X).
- in continuare ia un traiect ascendent spre trunchiul cerebral (TC) si spre hipotalamus
(HPT).
2. Substanta cenusie periependimara
= lama X Rexed
- contine neuroni mici, interceptivi si intercalari, care formeaza calea polisinaptica de
conducere a sensibilitatii interoceptive.
3. Nucleul intermediolateral
- este situat lateral de nc I-M, in cornul lateral
- constituie sediul neuronilor preganglionari efectori simpatici ( majoritatea) respectiv
parasimpatici.
- coloana intermedio-laterala lipseste intre C4-C7 si L3 S2.
- coloana I-L este formata din nucleii:
Nucleu ciliospinal (iridodilatator) Bridge C8-T2
Nc cardioaccelerator T3-T5
Nc abdominopelvin T6-L2
Nc simpatic inferior Jacobsohn S3-S5
Nc parasimpatic sacrat pelvin Laruelle- situat intre nucleul I-M si zona in care ar trebui sa
fie nc I-L dar care la acest nivel este intrerupt
C. Corn posterior
Lama V
- nu are echivalent clasic
- apartine partii anterioare a nucleului propriu
- este alcatuita din neuroni polimorfi ce primesc aferente extero-, proprio- si interoceptive.
Acesti neuroni spectru foarte larg ( primesc informatii din toate cele 3 tipuri de sensibilitati). De
asemenea au un camp receptor foarte larg si pot raspunde la o gama foarte larga din punct de
vedere calitativ a impulsurilor.
- prin inhibarea presinaptica se poate modifica modalitatea senzoriala ( este si obligatoriu sa se
modifice pentru ca acesti neuroni nu pot transmite toate cele 3 tipuri de sensibilitati simultan).
Lama VI= baza cornului posterior
- lama VI are o zona in care lipseste intre T4 si L2 dar in aceasta zona avem
individualizat nucleul toracic Clarke Stilling (C8 L2). Acest nucleu echivaleaza cu lama VII
dar intre T4 si L2 este foarte bine dezvoltat si invadeaza lama VI
- prin intermediul acestei lame se realizeaza o reglare foarte fina si precisa a miscarilor
asociate ==> realizeaza armonizarea succesiunii miscarilor
- pe neuronii acestei lame se termina fibre descendente de tip extrapiramidal
Lama VII
- apartine substantei intermediare
- intre C8 si L2 este inlocuita de nucleul Clarke Stilling
- superior de C8 si inferior de L2 corespunde nucleului centrobazal
- primeste fibrele caii spinocerebeloase directe (dorsale) ce culeg
sensibilitatea proprioceptiva de la tot corpul
- in rest lama VII mai corespunde nucleului intermedio-medial si nucleului
intermediolateral ( deci aceasta culege si sensibilitatea interoceptiva venita pe calea radacinii
dorsale a nervului spinal)
Lama VIII corespunde bazei cornului anterior si reprezinta terminarea cailor
extrapiramidale. Acestea sunt mai dezvoltate in etajul cervical si lombar. Are rol in modelarea
activitatii motorie in special a neuronilor gamma.
Lama IX prezinta centrii motori ai cornului anterior. Contine motoneuronii alfa ai
contractiilor rapide a musculaturii scheletice si tot aici se gasesc motoneuronii beta si gamma , si
interneuroni grupati in nuclei.
Lama X reprezinta substantta cenusie periependimara
- contine neuroni mici si mijlocii ce primesc sensibilitatea interoceptiva de la
coloana intermedio-mediala care prin sistem polisinaptic urca pana la bulb prin formatia
reticulata. In continuare urca pana la tala mus si hipotalamus unde proiecteaza calea sensibilitatii
interoceptive.
- este sistemul cel mai lung, cel mai lent, cu fibre subtiri, amielinice.
2. Venele
Venele intramedulare profunde si cele superficiale dreneaza in plexul venos pial. Venele
spinale segmentare colecteaza sangele de la venele longitudinale ale plexului pial ( venele
longitudinale anterioare, posterioare, ventro-laterale si dorso-laterale).
Ele insotesc nervii spinali si se varsa in:
a) plex venos vertebral intern (PVVI) care este anterior si posterior si se afla in spatiul peridural,
de aceea mai poarta si numele de plex venos peridural.
b) plex venos vertebral extern (PVVE) acesta se afla pe fata anterioara a orpului vertebral si
posterior pe suprafata externa a arcului vertebral. PVVE stabileste o comunicare cu plexul
venos peridural (PVVI)
Venele maduvei spinarii, dupa cum mai spus, formeaza la suprafata plexul venos pial din
care pleaca 6 canale venoase care comunica intre ele:
Vena anteromediana, sit in fisura mediana anterioara
V. posteromediana, in santul median posterior
2 v. anterolaterale, de o parte si de alta a radacinii ant n. spinal
2 v. posterolaterale, de o parte si de alta a radacinii post a n. spinal
Venele spinale anterioare primesc venule din substanta cenusie centrala iar venele ce
dreneaza periferia MS se varsa in plexul venos pial.
Vena anteromediana impreuna cu cele 2 vene anterolaterale se varsa in venele radiculare
anterioare si acestea mai departe in PVVI. Vena posteromediana impreuna cu cele 2 vene
posterolaterale se varsa la randul lor in venele radiculare posterioare si acestea mai departe in
PVVI. Acest plex venos vertebral intern este reprezentat de canale venoase longitudinale
anterioare , respectiv posterioare, ce au legatura la nivelul fiecarui spatiu intervertebral cu PVVE.
Aceasta legatura este realizata prin venele intervertebrale.
Venele intervertebrale dreneaza maduva spinarii (PVVI, PVVE) si se varsa in vene
vertebrale, intercostale, lombare si sacrale.
- aceste fibre strabat zona marginala Lissauer din segmentul corespunzator radacinii
dorsale a nervului spinal dupa care urca sau coboara 1-2 segmente astfel incat se pastreaza
corespondenta mielomer-rizomer
b) Medial
- fibre ce conduc sens tactia epicritica si proprioceptiva
- aceste fibre se bifurca intr-un ram ascendent si un ram descendent. Ramul
descendent ia parte la formarea zonei cornuradiculare dupa care intra in substanta cenusie.
Ramul ascendent are in componenta fibre lungi care patrund in cordonul posterior medular pe
care il strabat si ajung in nucleii Gracil si Cuneat din bulb. Tot ramul ascendent da colaterale:
unele care patrund in substanta cenusie pentru a se termina in nucleii toracici
corespunzatori lamelor V, VI si VII Rexed.
alte colaterale care strabat subst cenusie si fac sinapsa cu motoneuronii din cornul
anterior. Acestea constituie fasciculul reflex Kolliker prin care se realizeaza reflexul
miotatic monosinaptic bineuronal neincrucisat
Ramul ascendent are in componenta si fibre de lungime mijlocie care, dupa un traiect de 6-7
segmente in cordonul post, patrund in substanta cenusie pentru a se termina la fel ca si primele
colaterale ale fibrelor lungi.
Deci in acest caz nu se mai pastreaza corespondenta mielomer-rizomer.
Sectionarea tuturor radacinilor posterioare ale nervilor spinali aboleste toate modalitatile
senzoriale. Sectionarea unei singure radacini a unui nerv spinal are ca urmari hipoestezia in
dreptul dermatomerului respectiv, deoarece fiecare dermatomer este inervat de 3 nervi spnali: cel
al dermatomerului de acelasi nr, precum si de nervii spinali supraiacent si subiacent.
Radacinile nervului spinal se unesc si formeaza trunchiul nervului spinal ce paraseste
canalul vertebral prin orificiu intervertebral.
Trunchiul nervului spinal are o componenta somatica pentru inervatia cutanata si motorie
si o componenta viscerala pentru inervatia musculaturii netede, vaselor de sange, glandelor si
viscerelor. Trunchiul nervului spinal se imparte in 4 ramuri:
a) Ramura dorsala este mixta ( atat senzitiva cat si motorie) si inerveaza segmentar pielea si
muschii din partea posterioara a corpului (spatele)
b) R. ventrala si aceasta este mixta. Se continua ca ramuri spinale ventrale individuale sau ca
plexuri ( ramuri ventrale anastomozate plex cervical, brahial, lombar, sacral, coccigian).
Inerveaza muschii si pielea de pe fata ant-lat a trunchiului dar si viscere.
c) R. meningeala inerveaza senzitiv meningele spinal
d) R. comunicanta componenta vegetativa a n. spinal
Aceasta poate fi cenusie sau alba. Ramura comunicanta cenusie este asociata tuturor nervilor si
gangionilor spinali si contine fibre simpatice postganglionare nemielinizate. Ramura
comunicanta alba contine fibre simpatice preganglionare mielinizate si fibre viscerale aferente
generale. Aceasta este asociata numai nervilor spinali toracici si lombari ( T1- L3)
Un nerv spinal inerveaza derivatele unei somite si anume: dermatomul (aria cutanata
inervata de fibrele unui nerv spinal), miotomul (musculatura inervata de fibrele unui nerv spinal)
si sclerotomul ( ligamentele si oasele inervate de fibrele unui n. spinal).
*** Chiar daca nu era in subiect, nu putem vorbi despre un n spinal fara radacina anterioara:
2) Radacina ventrala (motorie)
- este formata din filete radiculare cu originea in cornul anterior al MS
- paraseste MS prin santul colateral anterior
- contine fibre somatomotorii pt muschi striati
Studii minutioase arata ca receptorii tegumentari sunt localizati in regiunele fara par, care
sunt si cele mai sensibile zone receptoare, iar in zonele tegumentare paroase se gasesc numai
terminatii nervoase libere, sau terminatii care inconjoara baza firului de par. Aceste terminatii
care inconjoara baza folicului pilos, mediaza toate modalitatile de sensibilitate cutanata. In
acelasi mod, corneea spre exemplu, care contine doar terminatii nervoase libere, percepe durerea,
tactul dar percepe si temperatura. Cercetari morfologice au aratat spre exemplu ca durerea poate
fi indusa prin stimularea intensa a oricarui receptor inclusiv a celui optic sau acustic. Receptorul
vizual care raspunde la radiatia electromagnetica (intre 400 si 800 nm) poate fi activat si de
stimulii mecanici intensi.
Se pare ca terminatiile nervoase libere au un prag mai scazut pentru un anumit tip de
stimuli si ca peste 300 de asemenea terminatii libere care deriva dintr-o singura fibra aferenta, se
raspandesc pe o arie tegumentara. In aceasta arie exista mai multe suprapuneri, intre teritoriile
acestor fibre si se formeaza in acest mod un adevarat camp senzorial de marime variabila si care
prezinta praguri diferite pentru diversele modalitati senzoriale.
Receptorii, desi au o structura functionala complexa, care este in raport cu organul in care
ei sunt situati, raspund caracteristic la stimuli, avand grossomodo o schema generala de
organizare.
Un receptor este constituit din:
1) Structura aneurala asupra careia actioneaza excitantul, structura care se comporta ca un
transductor, unde se produc o serie de fenomene termice, biochimice, bioelectrice care alcatuiesc
potentialul generator (de receptor) care depinde de natura stimulului si de clasa receptorului.
2) Structura neurala formata dintr-o portiune amielinica, care se comporta ca un sumator si ca
un generator de impulsuri cu prag. Dupa aceasta portiunea amielinica urmeaza portiunea
mielinica care se comporta ca un canal de transmitere.
Corpusculul lui Pacini receptioneaza stimulii tactili, presionali sau vibratori. Acest
stimul actioneaza asupra receptorului producand deformarea, distorsionarea sau elongarea
lamelor conjunctive din structura receptorului. Aceste deformari, elongari se transmit fibrei
nervoase centrale generand modificari ale potentialului de membrana, care este cunoscut sub
numele de potential generator. Acesta este de fapt un potential electrotonic in cadrul caruia se
modifica permeabilitatea membranei, potasiul intra in interiorul fibrei, generand intre zona
excitata (zona deformata) si restul membranei o diferenta de potential. Ia nastere un circuit de
curenti locali care se propaga in fibra catre portiunea mielinizata pana la nivelul primului nod
Ranvier, unde se transforma in potential de actiune.
In general, portiunea aneurala isi exercita actiunea prin intermediul potentialului de
receptor, si rareori, portiunea aneurala actioneaza direct asupra portiunii neurale. Portiunea
amielinica se comporta ca si membrana neuronului prezentand un potential de repaus (-70 - -90
mV) ce rezulta din diferenta concentratiilor ionice de o parte si de alta a axolemei. Cand
actioneaza un excitant destul de puternic se produce modificarea permeabilitatii membranei
pentru ioni, sodiul intra in interiorul axoplasmei in timp ce potasiul iese in exterior, ia nastere un
curent ionic care nu pare a utiliza energie deoarece este generat de un gradient electrochimic.
Ceea ce se intampla are ca rezultat final producerea potentialului de receptor.
La randul ei, aceasta portiune aneurala isi exercita influenta asupra portiunii neurale
receptoare, apare o depolarizare locala a membranei dendritice, depolarizare cunoscuta ca
potentialul generator, care este gradat si care are posibilitati de sumatie. Acest potential, in
cazul in care avem de a face cu un stimul senzorial slab, este de cativa mV si atunci el ramane
local si nu se transmite de-a lungul axonului. In cazul unui stimul senzorial mai puternic, cand
potentialul generator atinge un nivel critic, el se transforma intr-un potential de actiune, modulat
in frecventa si se propaga saltator de-a lungul axonului.
Potentialul generator este o veriga intermediara intre procesul de transformare a energiei
externe in impuls nervos, iar potentialul de actiune, datorita caracterului sau si datorita
gradientului pe care il are poate asigura o reproducere fidela a parametrilor stimulilor.
Majoritatea receptorilor stimulati produc potentiale generatoare depolarizante insa exista si
potentiale generatoare hiperpolarizante (de exemplu celulele cu conuri). Modificarile care apar
la nivelul receptorilor termici: mecanismul de stimulare a receptorilor termici pare ca ar consta in
modificari ale nivelului metabolic, consecutiv faptului ca temperatura modifica rata reactiilor
chimice intra-celulare. Aceasta modificare este de 2.3x pentru fiecare 10 grade. Stimularea
termo-receptorilor nu este consecinta directa a actiunii temperaturii asupra organismului ci s-ar
exercita indirect prin modificari chimice pe care temperatura le produce la nivelul receptorului.
*** Rezolvare propriu zisa a subiectului:
Categorii de receptori:
Dupa localizare:
1) Exteroreceptori sau receptori superficiali cutanati
2)Proprioreceptori sau receptori profunzi ai aparatului locomotor
3) Interoreceptori - anexati vaselor si viscerelor
Dupa structura lor receptorii se pot clasifica in:
1)terminatii nervoase libere intraepidermice
2)terminatii nervoase incapsulate
3)terminatii nervoase peritrihiale, care se gasesc la nivelul foliculilor pilosi
Dupa modalitatea de receptie:
1)exteroreceptori la distanta sau telereceptori sunt situati in retina, organul lui Corti,
mucoasa linguala si olfactiva deci acesti receptori sunt situati la nivelul organelor de simt
2)exteroreceptori de contact pentru sensibilitatile de tact, presiune, durere si temperatura
In functie de functionalitate:
1) Receptori de tip on, activati la aplicarea stimului
2) Receptori de tip off care actioneaza doar la intreruperea stimului
3) Receptori de tip on-off care reactioneaza atat la inceputul stimularii cat si la incetarea
stimularii
4) Receptori cu descarcari spontane, functionalitatea lor nu necesita prezenta excitantului, ei
descarca si in absenta unui excitant, cu o frecventa constanta
Conditia operanta pentru activarea unui receptor este o modificare in mediul inconjurator, adica
o modificare in energia incidenta. Receptorii on raspund la o crestere a energiei incidente,
receptorii off la o scadere a energiei incidente, iar descarcarile receptorilor spontani sunt
modulate de modificarile energiei incidente.
In functie de adaptabilitate
1) Receptori tonici- se adapteaza lent si descarca continuu pe toata durata stimularii.
2) Receptori fazici- sunt rapizi, procesul adaptativ este complet iar descarcarile scad pana la
disparitie in ciuda mentinerii stimulului.
Potentialul generator in cazul unui stimul prelungit creste initial pana la un nivel de varf apoi
scade pentru a se mentine in platou. Acest fenomen poarte numele de adaptarea receptorilor.
Experimental s-a dovedit ca adaptarea este in functie de viteza de aplicare a stimulului si nu de
marimea acestuia.
Sub. 13 Exteroreceptorii
-formatiuni incapsulate1)Sensibilitatea tactila este receptionata de:
a) Discurile lui Merkel (meniscis tactus).
- sunt receptori sensibili la atingeri usoare
- situati in stratul spinos epidermic fara peri
- au forma unei retele nervoase ca o cupa care contine o celula epiteliala modificata. Acesti
receptori se dezvolta dupa nastere
- se adapteaza partial si cont sa descarce si dupa incetarea stimulului.
b) Corpusculii lui Meissner (corpusculas tactus)
- sunt sensibili la atingerile puternice
- situati in stratul papilar al dermului in regiunile lipsite de par
- sunt formatiuni incapsulate specifice pulpei degetelor, mucoasei linguale, organelor genitale
feminine, mamelon
- au forma ovala si sunt constituiti dintr-o capsula care inveleste portiunea centrala. Aceasta
capsula este alcatuita dintr o serie de fibre elastice orientate paralel cu axul corpusculului si o
Sub. 15
Caile ascendente- caracteristici, clasificare
*** Caracteristici
CAILE ASCENDENTE
Informatiile care pleaca de la receptori. Caile plecate de la diferiti receptori sunt
formate in interiorul sistemului nervos central din lanturi de neuroni. Numarul de neuroni dintrun lant difera in raport cu receptorul. In toate cazurile insa, perikarioanele neuronilor stau
impreuna si formeaza nuclei. Axonii lor sunt strans alaturati si formeaza fasciculele sau
tractusurile nervoase.
Nomenclatura anatomica numeste nucleii in general fara legatura cu functionalitatea lor,
facand exceptie nucleii nervilor cranieni.
Tracturile nervoase isi primesc numele in raport cu nivelele din sistemul nervos central
pe care le leaga, spre exemplu tractul spinotalamic leaga cornul posterior al maduvei cu
talamusul. Fasciculele si tractusurile sunt aproape omogene din punct de vedere functional.
Gratie tecilor de mielina ele sunt izolate unele de altele. In interiorul acestor structuri se produc
fenomene metabolice ce produc fenomene electrice de modificare a permeabilitatii membranelor
si constituie zgomotul de fond.
Semnalele care vin de la receptori trebuie sa intreaca acest zgomot pentru ca semnalul sa
fie convenabil decodificat.
Caile ascendente se mai numesc si cai centripete, senzitive sau senzoriale. Ele
vehiculeaza incitatiile nervoase de la organele de simt si de la terminatiile nervoase pana la
nivelul centrilor nervosi superiori. Aceste cai sunt alcatuite dintr-o inlantuire de mai multi
neuroni. Schematic o cale nervoase este alcatuit din protoneuron, deutoneuron si neuronul
talamo-cortical.
Protoneuronul este neuronul ganglionar, se gaseste intr-un ganglion anexat unui nerv
cranian sau intr-un ganglion spinal. Prelungirea periferica ajunge la suprafata la nivelul celulelor
senzoriale ale unor organe de simt. Prelungirea centrala intra in nevrax si face sinapsa cu celulele
unui nucleu al substantei cenusii din maduva spinarii.
In acest nucleu al substantei cenusii, se gaseste deutoneuronul. Prelungirile dendritice
ale deutoneuronului se articuleaza cu protoneuronul, iar prelungirea axonica urca spre talamus.
Din alaturarea mai multor prelungiri axonice, iau nastere fasciculele sistemului nervos central.
Fasciculele ascendente se termina in nucleii talamici ventrali postero-lateral si posteromedial. Din talamus, axonul neuronului talamic se indreapta spre scoarta, acolo unde se termina
caile ascendente.
De la aceasta schema exista si unele exceptii. In unele cazuri intre protoneuron si cel
talamo-cortical, cel de-al doilea neuron este inlocuit de o inlantuire de neuroni. Exista cai in care
impulsul nervos nu este condus direct in talamus ci acesta este deviat intai prin cerebel.
Protoneuronul tuturor cailor ascendente ale maduvei isi are perikarionul in ganglionii
spinali. Este neuron pseudounipolar. Prelungirea sa unica se bifurca intr-o ramura periferica mai
groasa care ajunge la receptor si o ramura centrala subtire care trece in radacinea posterioara a
nervului spinal si ajunge la maduva. Fibrele de diferite grosimi conduc sensibilitati diferite si
sunt amestecate intre ele in nervii periferici. In apropierea maduvei ele isi modifica topografia si
cele asemanatoare se grupeaza. La intrarea in maduva spinarii, radacina nervului spinal are doua
manunchiuri:
1) un mananunchi medial alcatuit din fibre groase mielinice cu viteza mare de conducere
de tip A alpha A beta care transporta sensibilitatea epicritica (tactila fina) si proprioceptiva
constienta. Cele mai lungi din aceste fibre vor forma tractusurile spinobulbare, cele mai scurte
vor face sinapsa in nucleul toracic al lui Clarke, iar axonii lor se alatura sistemului
spinocerebelos. Alte fibre intra in marginea mediala a lamei II Rexed si iau traiect recurent,
inchizand o serie de arcuri reflexe.
2) un manunchi lateral de fibre, alcatuit din fibre subtiri, amielinice A delta si C,
transporta sensibilitatea protopatica, tactila, termica, dureroasa si viscerala, patrund in zona
marginala a lui Lissauer, se bifurca intr-un ram ascendent si unul descendent si fie se termina pe
lamele Rexed II, III, IV si V, fie intra in componenta tractului spinotalamic fie in sistemul de
modulare a durerii.
***Clasificare
Caile ascendente sunt cai care transporta de-a lungul cordoanelor medulare si apoi de-a
lungul etajelor supramedulare, diverse forme ale sensibilitatii pentru ca acestea sa fie proiectate
pe scoarta cerebrala acolo unde ele sunt transformate in senzatii constiente.
Dupa forma de sensibilitate pe care o vehiculeaza o sa deosebim:
1) cai exteroceptive
a) calea sensibilitatii termice si dureroase
b) calea sensibilitatii tactile protopatice si de presiune
c) calea sensibilitatii epicritice
2) cai proprioceptive:
a) calea sensibilitatii kinestizice (adica simtul pozitiei si al miscarii corpului in spatiu)
b) calea sensibilitatii responsabile de tonusul si contractia musculara
3) cai interoceptive.
Organizarea fibrelor ascendente in tractusuri specifice respecta mai multe legi si anume:
a) Una este legea somatotopiei filogenetice: fibrele cele mai vechi din punct de vedere
filogenetic ocupa in cordoane pozitia cea mai profunda. Alta este legea separarii sensitive:
fiecare modalitate senzitiva, fie ca e vorba de tract pentru tact, durere sau temperatura, fiecare
modalitate dispune de tractusuri specifice.
b) O alta lege este legea organizarii tonotopice: in tractusurile ascendente incrucisate,
fibrele cele mai lungi care vin din segmentele caudale ale corpului se dispun periferic, iar in
tractusurile directe sunt dispuse mai aproape de linia mediana.
semiluna sau ansamblul denumit tractul Dejerine. In aceasta dispozitie exista o anumita
somatotopie: fibrele care vin din regiunile superioare ale corpului sunt situate profund, cele care
vin din regiunile inferioare sunt lungi si superficiale. Pe masura ce urca, sufera o rotatie laterala,
astfel incat fibrele mediale devin ventral iar fibrele laterale se aseaza dorsal. In aceasta dispozitie
observam ca exista si fibre homolaterale pe langa cele contralaterale.
Exista o serie de sindroame printre care si sindromul Brown-Sequard (hemisectiunea
MS) in care nu avem suprimare completa a tractusului contralateral.
In continuare ajungem cu cele 2 tractusuri in bulb, aici ele fuzioneaza si se aseaza lateral
de asa-numitul nucleu reticular al bulbului. Majoritatea fibrelor constituie evident fractiunea
paleospinotalamica care ajunge la nucleii substantei reticulate a trunchiului, unde realizeaza una
sau mai multe sinapse. De aici, prin fibrele reticulotalamice, informatiile sunt vehiculate la
talamus.
O mica parte din fibrele acestui tract, fractiunea neospinotalamica, ajunge in punte si se
alatura lemniscului medial care ajunge la talamus impreuna cu fibrele lemniscului medial.
In talamus este situat al 3-lea neuron. Pentru fractiunea neospinotalamica, al 3-lea neuron
se gaseste in nucleul ventral postero-lateral care receptioneaza o singura modalitate senzitiva si
anume cea tactila. Informatia care ajunge aici provine de la un anumit camp receptor si anume de
la campul contralateral. Neuronul talamic proiecteaza informatiile in lobul parietal, girusul
postcentral, ariile 3,1,2. Portiunea mai veche, paleospinotalamica, constituie sistemul talamic
difuz. Informatiile ajung la nucleii intralaminari, nucleii liniei mediane si nucleii
paraventriculari. Pe scoarta, informatiile conduse de aceasta fractiune sunt proiectate in girusul
cingular din sistemul limbic.
segmente se aseaza regulat peste cele din segmentele inferioare si le acopera, deplasandu-le tot
mai lateral.
Din regiunea toracica superioara, iau nastere cele 2 fascicule: fasciculul Gracilis (Goll)
situat langa septul median posterior, contine fibre din segmentele coccigian, sacrat, lombar si
toracic inferior asezate in ordine medio-laterala iar fasciculul Cuneat (Burdach) este situat
lateral, are fibre din regiunea toracica superioara si din regiunea cervicala.
Fibrele se aseaza conform legii lui Kahler: fibrele care provin din regiunile inferioare
(cele lungi) sunt impinse medial de fibrele care vin din segmentele superioare. Exista in cadrul
tractusului o somatotopie functionala si anume fibrele care conduc sensibilitatea de la receptorii
firelor de par sunt situate cele mai superficiale, apoi sunt fibrele care conduc sensibilitatea tactila
discriminativa urmata de fibre care duc sensibilitatea vibratorie si in sfarsit, cel mai profund sunt
asezate fibrele sensibilitatii kinestezice.
In cordonul posterior se formeaza cele 2 tractusuri, nu fac sinapsa in MS, urca in bulb
unde fac sinapsa cu deutoneuronul din regiunea dorsala a bulbului in nucleii Gracilis si Cuneat.
Ajunse la bulb, fibrele inconjoara nucleii pe fetele lor laterale apoi trec dorsal de nucleu si
medial si fac sinapsa cu neuronii acestor nuclei care prezinta o mare specificitate. Sinapsele
pastreaza somatotopia anatomica si functionala, in special la nivelul nucleului Cuneat. In acest
nucleu Cuneat regiunile distale se proiecteaza dorsal, cele proximale ale membrelor si
trunchiului se proiecteaza ventral pe neuroni cu camp receptor cutanat mare.
Prelungirile axonice ale neuronilor din nucleii Gracilis si Cuneat ies pe fata ventrala a
bulbului sub forma fibrelor arcuate interne. Fibrele arcuate interne se incruciseaza pe linia
mediana cu cele de partea opusa si formeaza decusatia senzitiva sau decusatia lemniscorum al
lui Spitzka. Realizand aceasta incrucisare, fibrele arciforme taie cornul posterior medular. In
aceasta decusatie, fibrele de la nucleul Gracil se aseaza ventral, cele de la Cuneat se aseaza
dorsal.
Dupa incrucisare, fibrele devin ascendente, se aseaza de o parte si de alta a rafeului
bulbar si alcatuiesc lemniscul medial sau banda lui Reil.
Lemniscul lateral in regiunea superioara a bulbului se alatura tractului spinotalamic
anterior. In punte este situat in partea dorsala a puntii, in mezencefal se aseaza lateral de nucleul
rosu si ajunge in talamus unde se gaseste al 3-lea neuron in nucleul ventral postero-lateral
talamic.
Proiectia se face: membrele inferioare se proiecteaza lateral, membrele superioare se
proiecteaza medial (au cea mai intinsa suprafata de proiecte, cea mai mare parte o ocupa
proiectia mainii). Toate aceste proiectii sunt contralaterale (datorita incrucisarii).
Prelungirile neuronilor talamici trec prin bratul posterior al capsulei interne catre scoarta
si proiecteaza in aria senzitiva primara, in girusul postcentral si in campurile 3,1,2.
Lezarea acestor tractusuri diminueaza capacitatea de localizare a stimulului si produce
nesiguranta miscarilor active. In sifilis, individul cu tabes, pierde controlul miscarilor, pierde
echilibrul la inchiderea ochilor. Individul cu tabes are miscari exagerate si localizeaza cu greu
zona stimulata. Intr-o alta afectiune, siringomielia unde se distruge substanta cenusie
periependimara vom avea anestezia sensibilitatii tactile si termoalgezice.dar se pastreaza
sensibilitatea epicritica.
axonii neuronilor din nucleul solitar se incruciseaza pe linie mediana ,se alatura lemniscului
medial si cu acesta ajung la talamus.
Principalul nerv al sensibilitatii capului este reprezentat de trigemen. Fibrele senzitive isi
au protoneuronul in ganglionul lui Gasser. Cele care conduc sensibilitatea din mucoasa cavitatii
nazale si bucale ca si de la nivelul globului ocular si de la practic toata suprafata cutanata a fetei.
Prin radacina senzitiva a trigemenului, axonii neuronilor lui Gasser ajung la al doilea neuron in
trunchiul cerebral.
Nervul oftalmic este exclusiv senzitiv si are un teritoriu cutanat si unul mucos. Se
distribuie segmentului frontal pana la vertex apoi pleoapelor superioare, dorsului nasului,
globului ocular, corneei, conjunctivei, mucoasei sinusurilor frontal, etmoid, sfenoid si unei
portiuni din mucoasa nazala. Deasemenea el culege informatii din regiunile durei mater, din
regiunea sinusului cavernos si din partea anterioara a sinusului longitudinal superior. Urmatoarea
ramura (maxilarul) este tot exclusiv sensitiv, inerveaza tegumentul regiunii infraorbitale,
tegumentul aripii nasului, a buzei superioare, o parte a mucoasei nazale si a sinusului maxilar, a
mucoasei boltii palatine, amigdalei palatine, gingiei superioare si inerveaza dintii de pe maxila.
Nervul mandibular are un teritoriu senzitiv si un teritoriu motor. Teritoriul senzitiv
cutanat este teritoriul regiunii temporale, a regiunii parotideo-maseterica, regiunea mentala,
regiunea bucala inferioara, inerveaza mucoasa buzei inferioare, inerveaza mucoasa planseului
bucal, gingia si dintii inferiori de pe mandibula.
*** Eu personal, sunt de parere ca inainte de a incepe aceste subiecte (25 31) sa abordati
subiectele 32, 33 si 34 pentru a intelege mai intai trunchiul cerebral privit de la exterior si apoi
structura lui interioara.
Sub 27 S.R.A.A
Curentii ascendenti ai formatiunii reticulate pornesc de la nucleul
gigantocelular, de la nucleul reticular medial, de la nucleul reticular pontin caudal. Ajung la
hipotalamus si la scoarta. La nivelul hipotalamusului controleaza homeostazia, iar la nivelul
scoartei mentine vigilenta si tonusul scoartei cerebrale. Ele ajung prin intermediul sistemului
difuz talamic si prin centrul median pe doua cai:
- o cale longitudinala polisinaptica lenta, realizata din conexiuni intrareticulare
- cale paucisinaptica longitudinala rapida care ajunge prin intermediul tractului central
al tegmentului.
Sub. 28 Somnul
Somnul este un proces activ determinat de abolirea activitatii SRAA, prin dezactivare
pasiva reticulara sau prin stimularea altor structuri care induc somnul ceea ce constituie
dezactivarea activa reticulara.
Somnul este o necesitate fiziologica (cam 15% din oameni dorm mult: 9-12 ore),
variaza in functie de varsta.
Exista 2 forme alternative ale somnului: somnul de baza, care daca punem
individului electrozi de EEG observam ca este caracterizat de unde lente superficiale si
reprezinta 70-80% din perioada somnului. In timpul somnului de baza se pastreaza tonusul
muscular al muschilor cefei, un prag de trezire relativ scazut, pacientul are mioza si reflexele
spinale sunt pastrate.
Alta categorie de somn este somnul rapid sau paradoxal. Acesta este somnul
profund, reprezinta 20-30% din durata somnului si intervine in valuri de 10-15 minute pe
fondul unui somn cu unde lente. Inregistrat pe EEG, somnul profund e caracterizat printr-un
ritm rapid, asemanator starii de veghe. In timpul somnului profund este abolit tonusul
muscular, sunt abolite reflexele spinale, au loc miscari rapide ale ochilor (50-60/min). Este
insotit, de asemenea, de hipotensiune, bradicardie, ritm respirator neregulat, la barbat erectia.
Pragul de trezire este ridicat si aceasta faza este faza in care visam.
Mecanismul somnului: nucleii bogati in serotonina ai rafeului (centrul lui
Jouve) au efect inhibitor asupra proceselor neuroumorale inhibitorii,adica a mecanismului
starii de veghe diencefalice si a starii comandate de scoarta. Aceasta sta la baza somnului
superficial.
In ceea ce priveste somnul profund, nucleii rafeului transmit impulsuri catre mai
multe structuri corticale si anume:
- catre locus ceruleus bogat in norepinefrina si in monoaminooxidaza. Locus ceruleus este
principalul centru inhibitor care prin formatia reticulata descendenta inhibitorie inhiba
motoneuronii medulari ceea ce duce la prabusirea tonusului muscular, transmiterea
impulsului fiind adrenergica.
- catre centrii vegetativi cardiaci, vasomotori, respiratori, explicand tulburarile vegetative din
aceasta faza.
- catre nucleii vestibulari si prin intermediul lor la nucleii nervilor III, IV si VI. - - catre corpii geniculati externi si catre scoarta si actualizeaza in aceaste zone ale scoartei
imaginile onirice determinand aparitia visurile.
- catre scoarta cerebrala pe care o stimuleaza prin fasciculul medial al telencefalului, fapt ce
ne explica ritmul cortical rapid al acestei faze.
- Limite:
- inferior: limita superioara a MS (planul orizontal ce trece prin GOM)
- superior: corespunde anterolateral tractusurilor optice si posterior unui plan orizontal ce trece
deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori sau incizura tentoriala (cuprinsa intre marginea
anterioara a cortului cerebelului si dorsum sellae)
- cele trei etaje ale TC sunt despartite prin 2 santuri vizibile pe fata antero-laterala si
anume santul bulbo-pontin, respectiv santul ponto-peduncular.
- i se descriu 2 fete: 1) Fata antero-laterala
2) Fata posterioara
*** Rezolvare P-Z a subiectului:
1. Fata antero-laterala a bulbului.
- santurile descrise la fata ventrala a MS se continua si la acest nivel. Pe linia mediana vom gasi
fisura mediana anterioara (FMA) care este intrerupta inferior de decusatia piramidala si superior
la intersectia cu santul bulbo-pontin prezinta o depresiune triunghiulara.
- la nivelul FMA se gasesc nucleii arcuati (nuclei proprii ai bulbului) si de la care pleaca fibrele
arcuocerebeloase ( fibre arcuate externe ventrale) care ajung la cerebel pe calea PCI
(pedunculilor cerebelosi inferiori).
- de o parte si de alta a FMA se gasesc doua proeminente verticale : piramidele bulbare. Acestea
sunt denumite asa deoarece contin tracturile piramidale. Ele sunt delimitate lateral de santul
colateral ventral ( la acest nivel poarta denumirea de sant preolivar) unde isi are originea
aparenta nervul hipoglos (XII)
- lateral de santurile preolivare se gasesc alte 2 proeminente : olivele bulbare (proeminente
ovalare alungite care contin in profunzimea lor complexul nuclear olivar)
- avansam, si dorsal de olivele bulbare gasim santurile laterale dorsale ( santuri retroolivare)
unde au originea aparenta nervii glosofaringian (IX), vag (X) si accesor (XI).
- superior de oliva bulbara, in santul bulbo-pontin se gaseste foseta supraolivara in care isi au
originea aparenta nervii facial (VII) si vestibulocohlear (VIII)
2. Fata posterioara a bulbului
- are 2 parti:
a) Inferioara este formata de cordoanele posterioare ale bulbului adica de
fasciculele spino-bulbare Goll si Burdach
- la nivelul acestor fascicule se gasesc nucleii Goll respectiv Burdach.
b) Superioara
- are forma triunghiulara si se numeste trigon bulbar.
- trigonul bulbar: - acesta reprezinta partea inferioara a fosei romboide
- in acelasi timp reprezinta si fata anterioara a ventriculului 4 formand planseul
ventriculului 4
- delimitare: inferior, unghiul de divergenta al cordoanelor dorsale ale bulbului
( de ce unghi de divergenta? pentru ca fasciculele spino-bulabre urca si se termina in nucleii
bulbari in forma de V). Lateral, este delimitat de PCI iar superior de valul medular inferior
- intre PCI si nucleul cuneat al lui Burdach se gaseste nucleul tractului spinal al nervului
trigemen(V).
- alcatuirea trigonului bulbar nspre medial spre lateral:
==> Aripa alba interna (AAI)- se mai numeste si trigonul hipoglosului pentru ca contine nucleul
nervului XII adica reprezinta originea reala pentru fibrele motorii ale nervului XII. In varful AAI
se gaseste area postrema separata de restul AAI prin funiculul separans
==> Aripa cenusie (AC) este situata lateral de AAI. Ea contine 2 nuclei, unul medial, nucleul
dorsal al vagului si unul lateral, nucleul tractului solitar. In varful AC avem o depresiune a
santului limitant (despre care vom vorbi imediat) care poarta numele de fovea inferior.
* cele 2 aripi sunt separate de urmatoarea prinntr-un sant: santul limitant ( sulcus limitans ).
Acesta are aceasta denumire deoarece separa arii motorii de arii senzoriale (care sunt situate
lateral)
==> Aripa alba externa (AAE) este reprezentata de nucleii vestibulari, in numar de 4 si anume:
superior, inferior, lateral si medial)
B. Mezencefal
1) Fata antero-laterala
- reprezentata de pedunculi cerebrali separati prin fosa interpedunculara care contine subtanta
perforata posterioara (care prezinta numeroase orificii prin care patrund ramurile centrale ale a
cerebrale posterioare)
- pe fata mediala a pedunculilor cerebrali, in santurile nervilor oculomotori isi au originea nervii
omonimi (III)
- fiecare peduncul este delimitat de cate un sant medial si unul lateral
fata laterala este reprezentata de tegmentul mezencefalic acoperit de lemniscul lateral.
posterior
anterior
2) Fata posterioara
- este formata de cele 2 perechi de coliculi cvadrigemeni ==> CCS sunt separati de cei inferiori
preintr-un sant transvers iar CC drepti sunt separati de cei stangi printr-un sant perpendicular pe
primul. Astfel se formeaza santul cruciform.
- santul longitudinal al santului cruciform se va largi in partea superioara si ca cuprinde epifiza
iar extremitatea inferioara se continua cu fraul valului medular superior
- fiecare colicul se continua supero-lateral spre corpii geniculati (CG din metatalamus) cu bratele
coliculilor superiori ( intre CCS si CGL) si bratele coliculilor inferiori ( intre CCI si CGM).
Bratele sunt separate intre ele printr-un sant ==> santul interbrahial
Sub. 34 Ventriculul IV
- reprezinta o cavitate asezata intre fata posterioara a TC si cerebel, aparuta prin largireacanalului
ependimar
- prezinta 2 pereti: podeaua (peretele antero-inferior) adica fosa romboida si tavanul
- 4 laturi
- 4 unghiuri- cele laterale (recese laterale)
- inferior care corespunde deschiderii canalului central
- unghiul superior ce se continua cu apeductul cerebral Sylvius
1) Fosa romboida
- are forma romboidala cu axul mare vertical
- este formata din 2 triunghiuri, unul inferior (bulbar) si unul superior (pontin). Acestea
sunt separate de valul medular inferior.
- prezinta pe linie mediana un sant median care o imparte in 2 jumatati simetrice. De o
parte si de alta a santului median se gaseste cate oproeminenta alungita denumita eminenta
mediana, delimitata lateral de santul lateral.
*** in continuare prezentam trigonul bulbar si pe cel pontin pentru aceasta fata ( peretele anteroinferior al V4 este de fapt fata posterioara a TC)
2) Tavanul ventriculului IV
- este alcatuit din 3 parti care de sus in jos sunt:
a) Valul medular superior se intinde intre cei doi PCS
- se continua cu substanta alba a cerebelului
- varful valului ajunge pana la CCS sub forma fraului valului
medular superior
b) Fata inferioara a cerebelului: -apartine vermisului cerebelos
- la aceste nivel, vermisul prezinta o depresiune numita
recesul median dorsal al ventriculului
c) Valul medular inferior format de epiteliul ependimar si panza choroidiana a V4. Aceasta
este formata dintr-o dedublare a foitei pia mater ce se insinueaza in spatiul dintre cerebel si
tavanul V4. Ea are o forma triunghiulara si se insera lateral pe marginile mediale ale PCI la
nivelul unor creste albe denumite teniile V4 iar inferior se continua cu o lama de substanta
cenusie (obex) ce acopera unghiul inferior al ventriculului.
- prin intermediul panzei choroidiene se realizeaza comunicarea
intre cavitatea V4 si spatiul subarahnoidian. Aceasta se face prin: - apertura mediana a V4
(orificiul lui Magendie)
- aperturile laterale a V4
(orificiul lui Luschka) in care patrund partial prelungirile plexurile coroidiene, ce ajung astfel
in spatiul sub arahnoidian.
Aferentele ascendente sunt aferente de origine medulara. In cea mai mare parte, aceste
fibre sunt incrucisate si ele sunt formate din cele doua componente ale fascicolelor spino-olivar .
Unele fibre din cordoanele posterioare se proiecteaza pe nucleii olivari accesori. Aferentele
ascendente conduc informatii extero- si proprioceptive.
Aferentele descendente sunt de mai multe categorii:
a)Fibre care isi au originea in cortex: fibrele cortico-olivare. Se proiecteaza punct
cu punct si bilateral pe lama ventrala a olivei. Unele fibre fac sinapsa in prealabil in
formatiunea reticulata. Aceste fibre asigura controlul cortical direct asupra olivei.
b) Tractul central al tegmentului. Cel ipsilateral se termina pe lama dorsala a
olivei si pe nucleul olivar accesor medial. Acest tract contine fibre de la talamus
(talamoolivare), de la globus palidus care trec prin ansa lenticulara, apoi ajung la nucleul
rosu unde fac sinapsa si se continua ca fibre rubroolivare. Mai contine fibre care vin de la
substanta cenusie centrala, vecina coliculului superior. Prin intermediul nucleului
lenticular si al nucleului rosu contralateral se realizeaza controlul indirect al nucleilor
olivari.
c) Fibre care vin de la cerebel: fibre cerebelo-olivare care ajung prin pedunculul
cerebelos inferior pana la complexul olivar.
Eferentele olivelor sunt:
-fibre care merg la maduva spinarii, deci olivo-spinale
-fibre olivo-cerebeloase care alcatuiesc o parte din fibrele arcuate interne. Acestea se
decuseaza pe linie mediana, trec de partea opusa, strabat nucleul olivar contralateral si constituie
in acest fel fibrele inter-olivare.
-alte fibre se indreapta dorsal, traverseaza tracturile spinotalamice, tractul rubrospinal si
tractul spinal al trigemenului, intra prin pedunculul cerebelos inferior si se termina fie ca fibre
agatatoare pe scoarta cerebelului, fie ca fibre muschioase la nivelul nucleilor cerebelosi.
Fibrele care pleaca din nucleul accesor olivar sunt considerate continuare a fibrelor
spino-olivare si ele se termina pe paleocerebel.
Fibrele care isi au originea in oliva principala sunt considerate o continuare a fibrelor
cortico-olivare, au o somatotopie precisa si ajung la restul scoartei cerebeloasa.
Aceste conexiuni ale olivelor si paraolivelor ne arata ca reprezinta un centru de
convergenta interpus intre etajele superioare, intre maduva si cerebel.
Primeste aferente de la corpul striat si de la nucleul subtalamic al lui Luys prin fibrele
ansei lenticulare. Acestea sunt fibrele strio-nigrice si au o organiz topografica. Primeste
aferente de la caile auditive, de la caile optice. Mai primeste aferente lemniscale acestea venind
sub forma unor colaterale sau direct prin intermediul tuberculilor cvadrigemeni.
Eferentele se indreapta in doua directii, fie ascendent, fie descendent.
Unele eferente coboara prin piciorul pedunculului cerebral pana la motoneuronii medulari
si acestea constituie fibrele nigro-bulbare si nigro-spinale.
Altele intra in calota si se indreapta spre nucleii motori ai nervilor cranieni.
Alte fibre eferente se indreapta catre formatiunea reticulata si nucleul rosu si altele merg
catre nucleii corpului striat si constituie contingentul de fibre nigrostriate care se temina in
nucleul caudat si in putamen.
Altele sunt fibre nigrocorticale si fibre nigrotalamice. Fibrele nigrotalamice au originea
in zona reticulata si ajung in talamus la nucleul ventral antero-lateral, ventral intermedio-lateral
si nucleul dorso-median al talamusului Fibrele tegmentare se termina in formatiunea reticulata
iar de aici ajung la motoneuronii medulari ca fibre reticulo spinale.
Aceste fibre au rol in mentinerea miscarilor asociate de exemplu miscarea bratelor in
timpul mersului, expresia fetei legate de limbaj.
In portiunea compacta a substantei negre se sintetizeaza dopamina. Dopamina este
depozitata in mai multe regiuni: in corpul striat, in nucleul caudat si in putamen, in aria septala,
in nucleul accumbens si in tuberculul olfactiv. Lezarea nucleilor corpului striat duce la
acumularea dopaminei in substanta neagra. Stationarea ei aici duce la cromatoliza neuronilor
substantei negre si apar la periferie fenomene motorii care caracterizeaza boala Parkinson
(tremorul) sau Koreea Huntington.
fibre tectohabenulare
b) Eferentele descendente:
tractul tectonuclear lateral care are in componenta sa fibre tectoreticulare (cu proiectie
difuza bilaterala pentru regiunea dorsala a formatiunii reticulate, cu rol in activarea
cortexului vizual), fibre tectotegmentale (pentru nucleul rosu si substanta neagra) si
fibre tectopontine directe ( pentru nucleii dorsolaterali pontini ale caror prelungiri se
duc spre cerebel pe calea PCM conducand impulsurile vizuale.
tractul tectonuclear medial este format din fibre oculomotorii dintre care unele ajung la
nucleul nervului oculomotorului iar altele la nucleul autonom.
tractul tectospinal
Conexiunile CCS il arata ca un centru reflex pentru miscarile capului si ale ochilor ca raspuns
la stiumulii vizuali, auditivi si somatici. CCS primeste aferente de la ambele retine si de la cortexul
ipsilateral, ambele organizate somatotopic.
CCS este important in determinarea directiei miscarii obiectelor din campul vizual si poate
raspunde la fiecare stimul in parte sau la combinatii diferite prin inchiderea ochilor si intoarcerea
capului in cazul unei amenintari pentru ochi sau in directia unu stimul auditiv sau vizual.
Neuronii CCS in marea lor majoritate raspund specific numai a stimulii in miscare si din
dintre acestia raspund selectiv numai la miscarea intr-o anumita directie, slab sau deloc pentru alte
directii si raman indiferenti la stimulii imobili.
Directia principala este cea paralela cu orizontala si de la centru spre periferie. Astfel neuronii
din CCS drept care primesc aferentele de la campul vizual stang raspund la stimulii care se
deplaseaza de la dreapta spre stanga (invers pentru CCS stang).
Aceasta functie de localizare a unui obiect in miscare poate fi indeplinita fara interventia
impulsurilor corticale.
Lezarea unilaterala a CCS da tulburari reversibile in timp: omisiunea relativa a stimulilor din
campul vizual contralateral, accentuarea raspunsurilor la stimulii din campul vizual ipsilateral,
dificultati de discriminare spatiala si de urmarire a obiectului in deplasare, lipsa de paralelism in
miscarile ochilor. Se pastreaza insa, capacitatea de interpretare si adaptare la mediul vizual.
b) Eferentele descendente sunt constituite dintr-un numar mic de fibre directe spre nucleii
nervilor mototri din TC si mototneuronii medulari. Cele mai multe eferente sunt indirecte,
mediate de catre CCS si de formatiunea reticulata.
Conexiunile CCI arata ca au rol de centru reflex acustic dar numai prin intermediul CCS.
Rolul consta in localizarea sunetului si transmisia auditiva spre talamus.
Sub. 44 Vascularizatia TC
1) Vascularizatia arteriala
Din sursele arteriale se desprind pentru fiecare etaj cate 3 grupuri de ramuri:
a. paramediane care sunt scurte si patrund in TC in imediata vecinatate a liniei
medio-ventrale
a circumferentiale scurte- ajung pe fetele laterale ale TC si patrund in acesta la nivelul liniei
ventro-laterale
a circumferentiale lungi- dupa ce inconjoara fetele laterale ale TC, patrund in acesta in
dreptul liniei dorso-laterale.
I. Vascularizatia bulbului
Arterele paramediane iriga o zona triunghiulara cuprinsa intre linia mediosagitala si traiectul intrabulbar al nervului hipoglos ( ce cuprinde piramidele bulbare,
lemniscul median si nucleul hipoglosului). In segmentul inferior ele provin din a spinale
anterioare iar in segmentul superior provin chiar din a vertebrale sau chiar din trunchiul
bazilar
Arterele circumferentiale scurte iriga portiunea laterala a bulbului cuprinsa intre
traiectul n XII si fasciculul cuneat. In segmentul inferior ele se desprind din a cerebeloasa
postero-inferioara iar in segmentul superior se desprind din a principala si accesorie a
recesului lateral ( ramuri ale a bazilare)
Arterele circumferentiale lungi. Acestea in portiunea inferioara se desprind din a
spinale posterioare si iriga nucleii Gracil, Cuneat si partea inferioara a PCI iar in portiunea
superioara provin din a cerebeloasa postero-inferioara si iriga segmentul superior al PCI.
II. Vascularizatia puntii
Arterele paramediane se desprind din trunchiul bazilar si iriga tractul piramidal,
nucleii pontini, fibrele pontocerebeloase si portiunea paramediana a lemniscului median
Arterele circumferentiale scurte se desprind de asemenea din trunchiul bazilar si
iriga partea antero-laterala a tegmentului pontin impreuna cu o parte a cailor senzitive si
nucleul senzitiv superior al nervului trigemen.
Artele circumferentiale lungi provin din arterele cerebeloasa antero-inferioara si
cerebeloasa superioara. Ele sunt raspunzatoare de irigatia tegmentului pontin si a PCM si
PCS.
III. Vascularizatia mezencefalului
Arterele paramediane pot proveni din trunchiul bazilar sau din grupul posteromedial al ramurilor centrale ale arterelor cerebrale posterioare. Ele iriga nucleul nervului III,
nucleul rosu si segmentul medial al substantei negre.
Arterele circumferentiale scurte se desprind din artera cerebeloasa superioara si
din grupul postero-lateral al ramurilor centrale ale arterelor cerebrale posterioare. Iriga
portiunea laterala a tegmentului mezencefalului si cea mai mare parte din substanta neagra.
Cuneat. Ajunse la bulb, fibrele inconjoara nucleii pe fetele lor laterale apoi trec dorsal de nucleu
si in continuare medial de acesta si fac sinapsa cu neuronii acestor nuclei.
Prelungirile axonice ale neuronilor din nucleii Gracilis si Cuneat ies pe fata ventrala a
bulbului sub forma fibrelor arcuate interne. Fibrele arcuate interne se incruciseaza pe linia
mediana cu cele de partea opusa si formeaza decusatia senzitiva sau decusatia lemniscorum al
lui Spitzka. Realizand aceasta incrucisare, fibrele arciforme taie cornul posterior medular. In
aceasta decusatie, fibrele de la nucleul Gracil se aseaza ventral, cele de la Cuneat se aseaza
dorsal.
Dupa incrucisare, fibrele devin ascendente, se aseaza de o parte si de alta a rafeului
bulbar si alcatuiesc lemniscul medial sau banda lui Reil.
Lemniscul lateral in regiunea superioara a bulbului se alatura tractului spinotalamic
anterior. In punte este situat in partea dorsala a puntii, in mezencefal se aseaza lateral de nucleul
rosu si ajunge in talamus unde se gaseste al 3-lea neuron in nucleul ventral postero-lateral
talamic.
Lezarea acestor tractusuri diminueaza capacitatea de localizare a stimulului si produce
nesiguranta miscarilor active. In sifilis, individul cu tabes, pierde controlul miscarilor, pierde
echilibrul la inchiderea ochilor. Individul cu tabes are miscari exagerate si localizeaza cu greu
zona stimulata. Intr-o alta afectiune, siringomielia unde se distruge substanta cenusie
periependimara vom avea anestezia sensibilitatii tactile si termoalgezice.dar se pastreaza
sensibilitatea epicritica.
50 Meningele spinale
Mebranele de invelis ale MS sunt:
1) Dura mater/ pachymeninge
- corespunde stratului intern al durei mater cerebrale ( vertebrele au propriul lor periost)
- separata de peretii ososi ai canalului vertebral prin spatiul epidural aici se gaseste tesut conjunctiv
adipos si canale venoase multiplu anastomozate.
- superior dura mater spinala se continua cu dura mater cerebrala avand insertii pe marginile GOM,
pe fata posterioara a corpului vertebrelor C2, C3, si prin cateva fibre pe ligamentul longitudinal
posterior.
- inferior se termina in fund de sac in care este adapostita coada de cal si filum terminale.
- caudal de vertebra S2, filum terminale impreuna cu invelisul dural cu care vine in contact formeaza
ligamentul coccigian ce fuzioneaza cu ligamentul longitudinal posterior si se termina in periostul
coccisului
- pe toata lungimea ei, dura mater trimite prelungiri tubulare ce invelesc radacinile si trunchiurile
nervilor spinali cand acestea trec prin orificiile intervertebrale.
2) Arahnoida
- membrana subtire, conjunctiva
- separata de dura mater printr-un spatiu potential subdural care nu comunica cu spatiile
subarahnoidiene
- se continua, pe o distanta mica, pe nervii spinali==> comunica cu spatiile limfatice ale nervilor
- separata de pia mater printr-un spatiu in care se gaseste lichidul cerebrospinal
3) Pia mater
- mai groasa si mai putin vascularizata decat pia mater cerebrala
- inveleste MS si adera intim la ea, patrunzand in toate santurile si fisurile