DETERMINAREA ALBUMINEI SERICE

1. Seminificaia clinic
Albumina, sintetizata n principal de ficat, reprezentnd 5060% din totalul proteinelor serice. Din cauza dimensiunilor
sczute i a concentraiei plasmatice ridicate, albumina este
principalul component proteic al majoritii fluidelor
extravasculare, inclusiv CSF, fluid interstitial, urin i fluid
amniotic.
Funcia primar a albuminei este meninerea presiunii
osmotice coloidale att intravascular, ct i extravascular.
Albumina leaga i transport numeroi compui (ioni, acizi
grai liberi, bilirubina, medicamente). Albumina este o rezerv
mobil de aminoacizi.
Nivelurile crescute de albumina se intlnesc n deshidratarea
acut, n special la noi-nscui.
Hipoalbuminemia se ntlnete ntr-o multitudine de afeciuni n
legatur cu anumite stri patologice:
1) inflamaii acute sau cronice,
2) sinteza sczut: insuficiena hepatic, malnutriie,
analbuminemie,
3) pierderi semnificative: sindrom nefritic, pierderi gastrointestinale, arsuri severe i de mare ntindere, escare,
4) catabolism crescut: febra, hipertiroidism.
3. Principiu chimic
Determinarea calorimetricpa a albumniei serice cu
Bromcresol green (BCG) la pH 4.20.
pH 4.20
Albumina + BCG
------------------------ Complex
Albumina BCG
4. Metoda de determinare
Colorimetric
Bromcrezolgreen (BCG)
10. Recomandari pentru determinarea albuminei serice
evaluarea statusului nutritional; sindroame edematoase ;
afectiuni renale asociate cu proteinurie; ciroza hepatica ; boli
cronice consumptive.
Specimen recoltat - snge venos; valorile obinute dintr-o prob
recoltat n ortostatism sunt mai mari decat cele obtinute dintr-o
proba recoltat n clinostatism (conditii de spitalizare).
Recipient de recoltare vacutainer fr anticoagulant cu/fr
gel separator; eprubet polisterol cu fud conic, fr aditiv, cu
capac galben.
14. Valori de referin
Pacieni n ambulatoriu
Pacieni n repaos
3.8 - 5.5 g/dL
3.5 - 5.2 g/dL
38 - 55 g/L
35 - 52 g/L
Interpretarea rezultatelor
Cresteri absolute ale albuminei serice nu se inregistreaza
n nici o condiie fiziologic sau patologic; atunci cnd
apar valori crescute la determinrile de laborator acestea
constituie un indicator de deshidratare sever (cretere
relativ a albuminei ca urmare a pierderilor de ap).
Scderi ale albuminei serice apar n numeroase situatii
clinice fiind cauzate de:
aport inadecvat: malnutritie, necesar crescut: sarcina,
hipertiroidism, hemodiluie: administrari excesive de
solutii perfuzabile, sindromul secreiei inadecvate de
hormon antidiuretic (SIADH), diabet psihogen/intoxicaie
cu ap, absorbie diminuat: sindroame de malabsorbie
deficit de sinteza: ciroza hepatic, alcoolism cronic,
analbuminemie ereditar, catabolism crescut: infecii ,
neoplazii, pierderi excesive: sindrom nefrotic, hemoragii
masive, anasarca, enteropatie cu pierderi de proteine, arsuri
extinse, afeciuni dermatologice severe.

DETERMINAREA PROTEINEI TOTALE

N SERUL SANGVIN
Informaii generale: Plasma conine mai mult de 300 de
proteine diferite: enzime, inhibitori de enzime, factori de
coagulare, anticorpi, proteine transportoare.
Cu exceptia imunoglobulinelor i a hormonilor,
majoritatea proteinelor plasmatice este sintetizat n
hepatocite i eliberate n torentul circulator.
Serul i plasma difer n ceea ce privete concentraia de
proteine i tipul de molecule. Astfel, serul (obtinut dupa
ncheierea procesului de coagulare) nu conine fibrinogen i
majoritatea factorilor implicati n cascada coagularii.
Acest test detecteaza suma proteinelor serice circulante,
care poate suferi variatii att n condiii fiziologice ct i
patologice.
Recomandari pentru determinarea proteinelor serice totale
- evaluarea statusului nutriional i investigarea
sindroamelor edematoase.
Specimen recoltat - snge venos cu urmatoarele
recomandri:
recoltarea se va efectua n poziie culcat, deoarece n
ortostatism nivelul proteinelor serice creste cu 5-10%;
se va evita punctia venoasa imediat deasupra locului de
perfuzare (hemodilutie locala);
se va evita staza venoas prelungit la aplicarea garoului.
Metoda de lucru spectrofotometrica (colorimetrica).
Reacia Biuret.
Principiu: Proteinele serice, n prezena Sulfatului de
cupru, n mediu alcalin formeaz complex colorat (reacia
biuret)
Reageni:
Iodid de potasiu
6 mmoli/l
Caliu natriu tartrat
21 mmoli/l
Sulfat de cupru
6 mmoli/l
Hidroxid de sodiu
58 mmoli/l
Valori de referinta
Varsta
Valori ( g/dL)
prematuri
3.4-5
0-1 luna
4.6-6.8
2-12 luni
4.8-7.6
Copii 1an
6-8
Adulti
6.0-8.0
Interpretarea rezultatelor
Cresteri
deshidratare si hemoconcentratie datorita pierderilor de
fluide; unele cazuri de afectiuni hepatice cronice (hepatita
cronica activa, in special cea indusa de virusul C); mielom
multiplu, boala Waldenstrm si alte gamapatii; sarcoidoza
si alte boli granulomatoase; colagenoze (LES) si poliartrita
reumatoida; boli tropicale (kala-azar, lepra); alte conditii
asociate cu infectii/inflamatii cronice1;3.
Scaderi
aport insuficient (inanitie sau malabsorbtie); ciroza
hepatica si alcoolism cronic;
glomerulonefrite si sindroame nefrotice; insuficienta
cardiaca, enteropatii cu pierderi de proteine,
boala Crohn si colita ulceroasa, afectiuni dermatologice
severe si arsuri, hipotiroidism1;3.
Scaderea proteinelor totale <4 g/dL poate cauza edeme.

DETERMINAREA UREEI SERICE

Seminificaia clinic
Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului
aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a
proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia
acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a
ureei este ficatul, dar i esutul in curs de crestere (de exemplu,
esutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree
din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin
filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de
fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).
Ureea din snge si urina variaza in raport direct proporional
cu alimentaia proteica si invers proporional cu anabolismul
celular din cursul starilor de cretere, graviditate, convalescen.
De asemenea, concentraia plasmatica a ureei depinde de
perfuzia renal: in prezena diurezei redifuzia ureei in snge din
tubii renali distali este minim, o cantitate mare de uree este
excretata n urin si nivelul ureei serice rmne scazut; daca este
prezent antidiureza, ca in sete, exsicoz, insuficiena cardiac
oliguric, ureea redifuzeaz din tubii distali in snge, iar
nivelurile plasmatice ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute
ale ureei serice indica alterarea semnificativa a ratei filtrarii
glomerulare. La un aport proteic normal de 100 g/zi i perfuzie
renala normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se ntlnesc
pn cnd rata filtrrii glomerulare nu scade la 30 mL/min.
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa ct i
portiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN).
Recomandari pentru determinarea ureei serice - diagnosticul
insuficienei renale; diferencierea ntre azotemia prerenal i
postrenal pe baza raportului uree/creatinin; n insuficiena
renal terminal, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine cu
nivelul ureei; monitorizarea succesului dietei hipoproteice n
insuficiena renal cronic; monitorizarea hemodializei.
Metoda - spectrofotometrica (kinetica).
Principiu determinarea enzimatic a ureei decurge n
corespundere cu reaciile:
Ureea + 2H2O Ureaza2NH4 + CO3
NH4 + -Ketoglutarat + NADHGDHL-Glu +NAD
H2O
L-Glu = L-Glutamat
GDH = Glutamat dehidrogenaza
Interpretarea rezultatelor
o valoare scazuta a ureei, de 1.0-1.33 mmoli/l (6-8 mg/dL), se
asociaza frecvent cu o stare de hiperhidratare;
o valoare de 1.66 3.32 mmoli/l (10-20 mg/dL) indica o
functie glomerulara normala;
cresterea ureei sanguine la 8.3 24.9 mmoli/l (50-150 mg/dL)
presupune o afectare semnificativ a functiei renale;
o valoare marcat crescuta a ureei, de24.9 41.5 mmoli/l
(150-250 mg/dL), indica o afectare severa a functiei
glomerulare.
In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se
coreleaza mai bine cu simptomele de uremie decat cele ale
creatininei serice.
Cresteri
Scaderi
Strile asociate cu cresterea ureei afectiuni hepatice severe
serice sunt cunoscute ca azotemie: (insuficient hepatic):
scderea perfuziei renale
toxice, infectioase;
(azotemie prerenal): insuficient acromegalie;
cardiac congestiv, hemoragie
malnutritie;
digestiv, oc, deshidratare;
malabsorbtie;
afectiuni renale, acute sau cronice hormoni anabolizanti;
(azotemie renal):
SIADH (sindromul
glomerulonefrite, pielonefrite;
secretiei inadecvate de
obstructii ale tractului urinar
ADH-hormon
(azotemie postrenal);
antidiuretic)1;
intensificarea catabolismului
hiperamoniemiile

proteic (valorile creatininei serice ereditare (ureea este virtual

ramn neschimbate): arsuri,
absenta in sange).
neoplazii, stri febrile prelungite,
stres, IMA etc.;
diabet zaharat cu cetoacidoz.
NUMRTOAREA ERITROCITELOR
1.1.
Numrtoarea
eritrocitelor
la
analizatoare hematologice automate.
Principiul se bazeaz pe diferena conductibilitii electrice
a particulelor i lichidului n care acestea sunt suspendate.
Elementele sngelui, nimerind n cmpul electric, modific
rezistena circuitului, ceea ce se nregistreaz de contorul
electric automat.
Utilaj: analizator hematologic automat. Pregtirea
reagenilor i mersul determinrii se efectueaz conform
instruciei la aparat.
1.2.
Numrtoarea eritrocitelor n camera
Goreaev
Principiul se bazeaz pe numrtoarea direct, la
microscop , n camera de numrtoare pentru eritriocite
ntr-un litru de snge a celulelor diluate ntr-o proporie
cunoscut i un volum anumit al camerei.
Umplerea camerei de numrat. nainte de uimplere camera
de numrat i lamela se spal i se terge pn la uscat. Se
implic lamela pe lama celulei de numrat prin simpl
psuire. Este necesar o bun aderen ntre lam i lamel,
care este asigurat cnd se formeaz inele Newton (inele
colorate de refracie). Numai respectnd aceste condiii se
poate obine volumul i nlimea stabil a camerei de
numrat. nainte de umplere se agit de cteva coninutul
eprubetei. Cu o baghet de sticl cu captul rotungit se ia o
pictur de snge din eprubet. Bagheta se apropie de
marginea camerei acoperit cu lamela i se las s
ptrund, prin capilaritate, n camer, o cantitate de lichid
n spaiul format ntre lam i lamel. Se introduce atta
lichid nct spaiul dintre lam i lamel s fie ujmplut n
ntregime, fr ca lichidul s treac n anurile laterale,
fr ca lamela s se deplaseze,fr s ntre bule de aer n
camer, n caz contrar operaia se repet dup tergerea
camerei. Se ateapt o minut, pentru sedimentarea
elementelor pe cadrilajul camerei. Se examineaz camera la
microscop (obiectivul x8, ocularul -x10 sau x15, n cmp
ntunecat (diafragma seminchis sau condensorul uor
lsat n jos). Se numr eritrocitele n 5 ptrate mari
coninnd fiecare cte 16 ptrele mici (5x16=80 ptrele
mici) situate pe diagonal, deoarece eritrocitele se pot
distribui neuniform pe suprafaa cadrilajului. Conform
regulii, se numr eritrocitele din interiorul ptratelor mici,
iar cele ce se afl pe intersecii se numr numai pe dou
laturi de sus i din stnga. Pentru a evita numrarea de
dou ori
a aceluii eritrocit, elementele situate pe
intersecii pe latura de jos i din dreapta nu se numr.
NUMRTOAREA LEUCOCITELOR
2.1. Numrtoarea leucocitelor n camera
Goreaev.
Principiu: Se bazeaz pe numrarea leucocitelor n 1 litru
de snge, diluate ntr-o proporie cunoscut i ntr-un volum
stabil al camerei.
Reactivi.
Soluie de acid acetic 3-5% colorat cu cteva picturi de
albastru de metilen de 1%.
Utilaj:
Microscop
Camera Goreaev
Eprubete 10 cm x 1,0 cm.
Tehnica de lucru. ntr-o eprubet se introduce 0,4 cm3
acid acetic de 3-5 %. Se recolteaz sngele n pipeta
capilar Sali de 0,02 cm3 pn la unica diviziune a pipetei.
Se terge exteriorul pipetei i se sufl sngele la fundul
aprubetei. Se cltete pipeta de 2-3 ori cu lichidul de la

suprafa . SE omogeneaz coninutul eprubetei i se

umple camera de numrat.
Umplerea camerei de numrat: vezi numrtoarea de
eritrocite.
Se examineaz camera la microscop (obiectivul x8,
ocularul x15, lumin slab) i se numr leucocitele n 100
( 25 X 4) ptrate mari ceea ce corespunde la 1000 ptrate
mici (100 x 16=1600).
VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR
(VSH).
3.1. Metoda Pancenkov.
Principiu. Sngele fiind tratat cu un anticuagulant i lsat n
repaus, se desparte n 2 straturi: superior plasma,
inferior hematiile (eritrocitele). Eritrocitele se
sedimenteaz dup un timp variabil depinznd de
proprietile fizice i chimice ale sngelui.
Reactivi.
Soluie citrat trisodic 5%. Soluia se filtreaz. Are un pHneutru sau slab - alcalin.
Reactivul nu este stabil. Termenul de pstrarere 5 zile.
Utilaj:
1. Eprubete 10 cm x1,0 cm.
2. Aparat Pancenkov constituit din stativ n partea
inferioar a cruia sunt dopuri de cauciuc pentru fixarea
pipetelor speciale cu diametrul intern de 1 mm. Pipetele au
diviziuni milimetrice de la 0 pn la 100 (10 cm).
Peste fiecare 10 diviziuni sunt notate cifrele 10,20,30 etc
pn la 100. Diviziunea 0 este completat de litera K
(snge), iar diviziunea 50 de litera P (reactiv). Pipetele i
eprubetele trebuie s fie curate (splate cu soluie de
bicarbonat i uscate).
Tehnica de lucru. n pipeta capilar gradat
(Pancenkov) prealabil splat cu sol. Citrat trisodic se
aspir acest reactiv pn la diviziunea 50 P i se sufl
ntr-o eprubet. Se aspir imediat cu aceeai pipet snge
pn la diviziunea 0 de 2 ori i se adaug n aceeai
eprubet.. Se amestec. Se aspir amestecul n pipeta
Pancenkov pn la diviziunea 0 apoi se astup cu
degetul arttor partea de sus pentru a opri pe loc colana de
snge. Vrful pipetei se aplic pe dopul de cauciuc de la
partea inferioar a stativului, iar captul superior al pipetei
se fixeaz n partea de sus a stativului. Pipeta trebuie s fie
n poziie perfect vertical. Se noteaz ora. Rezultatul se
citete peste o or. Se exprim n milimetri pe or.
ANALIZA MORFOLOGIC A ELEMENTELOR
FIGURATE ALE SNGELUI I CALCULUL
DIFERENCIAT AL FORMULEI LEUCOCITARE.
Principiu. Examenul microscopic a frotiurilor sanguine
uscate, fixate i vopsite cu descrierea morfologiei
eritrocitelor i numrarea diferenciat a leucocitelor cu
calcularea raportului lor procentual.
Fixarea frotiului-amprent.
Reactivi: alcool metilic sau soluie alcoolic eozin de
metilen albastru May- Grunwald. n lipsa acestor fixatori,
frotiile-amprent se expun 35 minute n alcool etilic 96
grade.
Echipament: pens, suport pentru uscarea frotiiloramprent, borcan cu dop lefuit.
Fixarea. Frotiile-amprent uscate la aer se introduc n
borcan cu fixator pe 5-10 minute. Apoi se scot din vas cu
ajutorul pensei i se usuc la aer. Pentru fixare se aleg
frotiile-amprent corect preparate: frotiul trebuie s aib o
culoare glbuie, n lime s fie amplasat la o distan de 13 mm de la marginea lamei i s se termine n lungime cu
o mturi, neajungnd cu 1,5-2 cm pn la captul lamei.
Vopsirea frotiurilor. Frotiurile-amprent fixate se introduc
ntr-un container-suport special, ultimul se afund ntr-o
cuv cu soluie de colorant i s las un timp strict limitat
de la 20 pn la 50 minute. Containerul se transfer n alt

cuv cu ap de robinet, apoi frotiurile se aeaz vertical la

uscat pe un suport. Dac lipsete containerul-suport, atunci
frotiurile dup fixare i uscare se vopsesc fiind plasate pe
aa numite ine - construcie fomat din dou pipete de
sticl unite ntre ele cu tuburi de cauciuc. n acest caz
frotiurile se acoper cu un strat gros (3-4 cm3) de soluie de
colorant.
Examenul microscopic.
Reactivi. Ulei de imersie, eter dietilic sau alcool etilic.
Echipament. Microscop, contor pentru citirea formulei
leucocitare.
Tehnica de lucru. La nceput se examineaz frotiul de
snge la microscop (obiectivul 10x, ocular 7x).
Numrarea formulei leucocitare i aprecierea morfologic a
eritrocitelor se efectueaz numai n partea subire a frotiului
amprent, unde eritrocitele sunt aezate solitar, dar nu
sub form de monede n stlpior. Apoi la marginea
frotiului se aplic o pictur de ulei de imersie i se
stabilete obiecivul cu imersie (dac dispunem de un
microscop monocular atunci e mai comod de folosit
ocularul 7x, la cel bonicular ocularul 5x).
Numrtoarea leucocitelor se face deplasnd obiectivul
cu 2-3 cmpuri de vedere de la marginea frotiului i micnd
frotiul n zigzag (linia Meandru): 3-5 cmpuri de vedere
de-a lungul frotiului, apoi 3-5 cmpuri de vedere sub un
unghi drept spre mijlocul frotiului, apoi 3-5 cmpuri de
vedere paralel cu marginea frotiului i din nou sub un unghi
de 90 grade 3-5 cmpuri de vedere spre marginea frotiului.
Astfel de micri vor fi efectuate pn nu vor fi socotite
jumtate din numrul de celule i dup aceea trecem n
partea opus a frotiului i se numr alt jumtate din
celule.
Testul
de
fragilitate
osmoticaDeterminarea rezistentei globulare in
mediu hipoton prin metoda MossoHamburger)
Solutia care are o presiune osmotica mai
mica decat a plasmei se numeste mediu
hipoton.In mediu hipoton apa intra in
hematite ,volumul eritrocitar creste sic and
atinge dimensiunea de circa 135microni cubi
hb incepe sa iasa din hematii.A determina
rezistenta globulara inseamna a afla care este
concentratia solutiei hipotone de NaCl la care
Hb incepe sa paraseasca hematiile-rezistenta
globulara minima,respective concentratia la
care
hemoliza
este
completa-rezistenta
globulara maxima.
Tehnica:in 18 eprubete se pune sange de la
1,8ml pana la 0.1.Apoi se completeaza cu apa
distilata pana la un volum total de 1,8 ml.Cu
pipeta Pasteur se lasa cate o picatura de sange
sa cada in solutia din fiecare epribeta.nu se
agita.se lasa in repaus timp d 1h.
Rezultat :Daca nu exista hemoliza hematiile
rezista la conditiile de mediu si se depun cum
este cazul primelor 9 eprubete.
In eprubetele de la 10-13 se obs un sediment
redus si supernatant colorat roz,definind o
hemoliza
partiala.in
celelalte
eprubete
hemoliza este totala si nu exista separare
sediment supernatant
Valori normale :
-rezistenta globulara minima=0,45%
-rezistenta globulara maxima=0,3%
Valorile dintre acestea reprezintta intinderea
sau scara rezistentei globulare

Determinarea Hematocritului(Ht
Hematocritul reprezinta raportarea procentuala a volumului
eritrocitar fata de cel al sangelui integral.In practica, pentru
determinare se utilizeaza doua metode,ambele avand la
baza acelasi principiu si anume: separarea sangelui recoltat
pe anticoagulant prin centrifugare in cele doua
componente, eritrocite si plasna,si evaluarea raportului
dintre ele.
Metoda Macrohematocritului
Materiale necesare:
-sange venos, 1,8ml , recoltat pe anticoagulant;
-tuburi de hematocrit Wintrobe,din sticla, cu fund plat,de
100 mm lungime si 2,5-3mm diametru,divizate in 100 de
parti egale( 0-100 );
-centrifuga;
- materiale necesare recoltarii sangelui prin punctie
venoasa;
- pipette Pasteur.
Tehnica de lucru
Sangele facut incoagulabil este introdus intr-un tub
Wintrobe(pana la diviziunea 100) cu ajutorul unei pipette
Pasteur si centrifugat la 3000 turatii/min. , timp de 30
minute.Dupa centrifugare,continutul tubului va avea
urmatorul aspect: coloana eritrocitara va fi dispusa spre
fundul tubului (recunoscuta cu usurinta dupa culoarea
rosie),plasma(galbena-citrin) va fi situara deasupra
coloanei celulare,iar in limita de separare dintre cele doua
se va observa un strat subtire cenusiu-rosiatic,format din
leucocite si trombocite,care insa nu depaseste 1% din
total.Aceasta dispozitie in trei straturi dupa centrifugare si
la ordinea mentionata mai sus este dictata de densitatile
diferite ale plasmei(1030),eritrocitelor(1090),leucocitelor si
trombocitelor.
Se citeste valoarea exprimata in procente a inaltimii
pachetului de eritrocite,inaltimea coloanei de sange fiind de
100%.Daca tubul nu este gradat,pentru determinare vom
utilize o rigla si vom masura: inaltimea coloanei de sange
(H) si a coloanei de eritrocite(h) exprimate in mm. Se va
face apoi urmatorul calcul:
H100%
hHtv
Cifra obtinuta reprezinta valoarea aproximativa a
hematocritului venos,pentru obtinerea valorii reale fiind
necesare cateva corectii:
1. factorul
de
corectie,f1,
al
captarii
plasmei(sechestrate)intre eritrocite,este de 4%
si reprezinta ca valoare 0,96.
2. factorul de corectie ,f2, este utilizat in functie
de anticoagulant,atunci cand nu se foloseste
heparina sau EDTA(ceilalt coagulanti modifica
presiunea osmotica a plasmei si consecutive
volumul eritrocitelor). Daca se utilizeaza
oxalatul de sodium factorul de corectie este
1,09(acesta fiind valoarea micsorarii volumului
eritrocitar sub influenta acestui anticoagulant).
factorul de corectie ,f3, care reprezinta stratul leucotrombocitar va fi luat in calcul atunci cand inaltimea lui
depaseste normalul(mai putin de 1%),ca in leucocitoze.
Valoarea reala a hematocritului venos va fi data de
formula:
Htv corectat= Htv * ( f1 * f2 * f3)
Metoda Microhematocritului

Materiale necesare
tuburi capilare din sticla(heparinizate)
microcentrifuga(tip Janeski)
baghete din sticla
capsula din plastic
anticoagulant(heparina)
materiale
necesare
recoltarii
punctiei
venoase/capilare
bec de gaz
nomograma pentru determinarea hematocritului.
Tehnica de lucru
1. Se aplica o picatura de heparina( 5. 000 ui/ml)
pe o capsula de plastic:
2. Capsula este mentinuta la 37C (thermostat)
pana la uscarea heparinei:
3. Se adauga peste heparina uscata 5-6 picaturi de
sange,omogenizandu-se usor cu o bagheta de
sticla:
4. Se incarca un tub capilar cu sangele
incoagulabil in proportie de ,prin
capilaritate;
5. Capatul opus celui prin care s-a facut umplerea
se inchide prin incalzire la flacara unui bec de
gaz;
6. Se adapteaza tubul capilar la centrifuga si se
centrifugheaza 5 minute cu 3.000 turatii/min.
Determinarea hematocritului se face fie cu
ajutorul unei nomograme speciale,fie prin
aceeasi modalitate de calcul explicate la
determinarea macrohematocritului.In acest caz
nu sunt necesari factori de corectie.