Etica deontologica sustine ca valoarea morala a unei actiuni consta in respectarea
regulii, indiferent de cinsecintele ei, iar etica teleologica sustine ca valoarea unei actiuni este data de scopul ei final. Sustinatorii eticii teleologice afirma fericirea ca scop suprem al vietii, desi difera mijloacele prin care este obtinuta. Hedonismul (Aristip, J. St. Mill) promoveaza absenta durerii din corp si a suferintei din suflet ca mijloc de realizare a suferintei, iar eudemonismul (Platon, Aristotel) teoretizeaza cautarea rationala a fericirii. Ambele teorii privilegiaza ideea ca valoarea mijloacelor (placerea, intelepciunea) este determinata de valoarea scopului si se centreaza pe continutul actiunii morale. Totusi, hedonismul si eudemonismul nu stabilesc cadrul necesar si universal in care continutul unei actiuni are deplina valabilitate morala. Etica deontologica (Imm. Kant) apreciaza ca, indiferent de scop, actiunile au valoare morala doar daca sunt guvernate de principii normative a caror respectare asigura unei actiuni caracter necesar si universal. In replica la normativitatea principiilor morale si a demersului deductiv, etica aplicata depaseste domeniul strict teoretic si adopta un demers inductiv derivand principiile morale din analiza unor fapte concrete. Astfel, etica aplicata (M. Tooley) poate fi considerata un demers reflexiv adecvat la situatiile concrete. O alta obiectie adusa teoriilor teleologice si deontologice o constituie universalismul lor nefondat, pentru ca nu tine cont de contextul cultural caruia ii apartin indivivizii, de codul moral presupus in infaptuirea unei actiuni. 1.Aristotel ( 384/322 i.H.) abordeaza domeniul eticii teoretizand in spatiul virtutilor dianoetice si stabileste intelesul moral al omului ca avand temei in cel metafizic. Printr-o analogie intre fiinta in sine si binele in sine, identificat cu fericirea, Aristotel promoveaza o etica eudemonista, deoarece numai fericirea este activitatea care actualizeza caracteristica definitorie a omului ca fiinta care actioneaza condusa de ratiunea practica. In domeniul idealurilor umane fericirea beneficiaza de valorizarea unui scop in sine si este conforma cu ratiunea intrucat corespunde facultatii superioare a sufletului.
Responsabilitatea moral
Consecina fireasc a libertii este responsabilitatea moral, adic atitudinea
sufleteasc i raional prin care suntem contieni de fiecare aciune a noastr, asumndu-ne consecinele. Responsabilitatea moral se ntreptrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale responsabilitii: juridic, politic, religioas, profesional, familial, etc. Msurarea responsabilitii este dat de utilitatea sau inutilitatea social a individului, de gradul de dezvoltare al contiinei umane, care la rndul ei depinde de educaie, vrst, instrucie, etc. Relaiile morale sunt ntlnite n orice domeniu: economic, juridic, religios, tiinific, educaional, politic, administrativ etc. Acestea pot fi clasificate astfel:
relaii individ colectivitate;
relaii interindividuale; relaii grup societate; relaiile cu sine; relaiile cu natura.
A fi responsabil moral nseamn a da socoteal n chip demn i onest, de calitatea
deciziilor i actelor, a rezultatelor i implicaiilor socio-morale, individuale i colective. Pe lng responsabilitatea moral, mai putem vorbi de responsabilitate economic, juridic, social, tiinific, pedagogic etc. Dac o persoan se apropie de standardele morale ale unei comuniti (religioase, politice, profesionale, etc), ea se bucur de apreciere (este membr valoroas a comunitii), ncredere (este o persoan pe care te poi baza, nu te trdeaz, se ine de promisiuni, respect principii) sau dimpotriv, este blamat (judecat ca o persoana vinovat, socotit imoral, pedepsit prin dispre, izolare, marginalizare, excludere. Etica este interesat de obligaiile morale i de noiunea de aciune bun, dreapt, cinstit i just. Indivizii ntreprind aciunea i i asum, abia n final, responsabilitatea aciunilor etice sau neetice. mile Durkheim spunea:"Cauza determinant a unui fapt social trebuie cutat printre faptele sociale anterioare, nu printre strile contiinei individuale(...). Funcia unui fapt social trebuie ntotdeauna cutat n raportul pe care l ntreine cu vreun scop social". Exist multe probleme importante, dar cea a responsabilitii asumate n cunotin de cauz este fundamental. Exist multe feluri de a vedea lumea i de a aprecia rezultatele. Toate sunt marcate de maturitatea individului care vede mai mult sau mai puin din "realitatea holistic". Despre responsabilitate s-au scris multe cri i s-au purtat discuii interesante. n esen fiina matur poate fi "responsabil". Responsabilitatea vine de la atitudinea armonioas a individului, adic de la modul n care se hotrte s-i exprime fiina, ca parte din sistemul universal din care face parte. Deontologia, avnd ca obiect de studiu datoriile, obligaiile morale, este considerat un studiu particular al moralei i moralitii, n timp ce etica este un studiu general al acesteia. Deontologia este o ramur a eticii generale a muncii. Deontologia poate fi definit ca fiind disciplina care include normele de conduit i obligaiile etice ale unei profesii bine definite; un studiu al moralelor profesionale; un ansamblul de reguli care reglementeaz o profesiune, conduita celor care o exercit, rapoartele dinte acetia i clienii lor, dintre ei i public. n ultimele decenii ale secolului XX, s-a pledat pentru o "moral profesional", pentru prescrierea clar a obligaiilor sau normelor de aciune, n contextul real al individului (interaciuni, conflicte, distorsiuni, evoluii difereniate, etc). Morala este chemat s exprime prin intermediul normelor, a regulilor i percepiilor, condiiile fundamentale ale diviziunii sociale a muncii, solidaritii sociale, etc. Dileme standard n etica profesional intervin mai ales n situaii cruciale ntre starea de fapt a unei societi n care se exercit o profesie i valorile morale ale acelei profesii. Cele mai dificile probleme etice survin n cadrul regimurilor totalitare sau autoritare. Legile sunt legi, dar, multe dintre ele nu sunt drepte. De exemplu, medicii erau obligai, n regimul totalitar romnesc, s cheme procuratura atunci cnd venea o pacient cu iminen de avort. Adesea, din acest motiv, femeile rmneau acas, fceau septicemii i mureau. Funcionarii publici erau supuii statului; ntr-un proces cu statul, ceteanul era aproape ntotdeauna perdant. Chiar i n practica curent a rilor cu regimuri democratice exist dileme de etic profesional greu de surclasat (un avocat i apr clientul, chiar i mpotriva ideii de dreptate). Psihologii pot s-i fac pe pacieni i mai dependeni de ei nsii prin terapia pe care le-o aplic, dei rolul lor moral este acela de a ajuta pacienii s revin la autonomie, s poat tri din nou "pe picioarele lor". Singura valoare dup care trebuie s se conduc un om de tiin este adevarul. Trebuie menionat contribuia n timp a teologiei n promovarea valorii morale a unui comportament, determinat de consecinele sale. Esena teoriei utilitarismului teologic este definit de noiunea cel mai bine, pentru cel mai mare numr. Aceast teorie filozofic este contrapus teoriei deontologice dezvoltat, peste ani, de I. Kant care stabilete regula de aur a deontologiei: omul ar trebui s considere legi universale numai acele aciuni care vor fi aplicate n mod egal pentru sine ca i pentru alii.