Citokinele sunt substante de natura proteica care transmit informatii intre diferite celule.

Exista
numeroase citokine in organismul uman.
Primele citokine descoperite au fost cele care transmiteau informatii intre celulele sistemului imun -
leucocite. Ulterior a fost dovedit ca si alte celule au capacitatea de a sintetiza citokine - celule
epiteliale, fibroblasti, etc.
Citokinele au capacitatea de a influenta sistemului imun, dar pot influenta si alte organe sau
sisteme - pielea, osul, maduva hematogena, hipotalamusul, ficatul, metabolismul lipidic.
Citokinele sunt indispensabile pentru comunicarea intre sistemul nervos, sistemul endocrin si
sistemul imun.

Citokinele se leaga de receptorii membranari specifici si declansaza la nivel intracelular o serie de

evenimente, care au ca efect actiunea asupra nucleului. In acest fel influenteaza metabolismul
termic, resorbtia si sinteza osoasa, fenomenele de cicatrizare, cresterea celulara si hemostaza,
activitate imuna.

Citokinele intervin si in mecanismele inflamatiei si in apararea contra agentilor infectiosi, in

apararea antitumorala, in socul septic.

Cele mai importante citokine sunt:

- interleukinele - care se noteaza de la 1 la la 13
- factorii de stimulare a hematopoiezei
- interferonii
- factorii de necroza tumorala
- factorii de crestere
- factori supresori

Tegumentul are capacitatea de a secreta mai multe citokine, care sunt produse de celulele
epiteliale si de keratinocite
- interleukine - epiteliul are capacitatea de a sintetiza interleukina 1, interleukina 3, interleukina 6
si interleukina 8
- epiteliul poate sintetiza factorul de necroza tumorala alfa, precum si factorul de necroza tumorala
beta
- epiteliul sintetizeaza urmatorii factori de crestere - interleukina 3, factorul de crestere si stimulare
a coloniilor granulocitare si monocitare, factorul de crestere si stimulare a coloniilor monocitare,
factorul de crestere si stimulare a coloniilor granulocitare
- factorii supresori secretati de catre epiteliu sunt - factorul de transformare si crestere alfa (TGF
alfa), factorul de crestere si transformare beta (TGF beta).

Interleukina 1

Interleukina 1 este o citokina care are mai multe roluri. Poate fi sintetizata de catre celulele
epiteliale care se gasesc la nivelul tegumentului sub influenta radiatiei ultraviolete, sinteza este
crescuta de catre prezenta unor structuri bacteriene sau tumorale sau in urma actiuni stimulante a
altor citokine (interleukina 6, factorul de necroza tumorala alfa, si interleukina 1 - mecanism de
feedback pozitiv).

Efectele interleukinei 1 sunt numeroase:

- asupra limfocitelor T - stimuleaza activitatea metabolica si diviziunea acestora, are efect
chemotactic pentru aceste celule, pe care le stimuleaza sa sintetizeze interleukina 2, interleukina 4,
interferon si factori de stimulare a coloniilor
- asupra limfocitelor B - le stimuleaza sa se transforme in plasmocite si sa produca anticorpi
- asupra monocitelor - stimuleaza transformarea acestora in celule Langerhans, stimuleaza sinteza
de interleukina 1 si interleukina 6
- la nivelul ficatului - stimuleaza hepatocitele sa produca proteine de faza acuta
- la nivelul osului - stimuleaza osteoclastele si fibroblastele
- stimuleaza activitatea celulelor endoteliale si determina aparitia moleculelor de adeziune pe
suprafata celulelor endoteliale, ceea ce stimuleaza trecerea leucocitelor in tesuturi
- regleaza hematopoieza
- la nivelul hipotalamusului - determina aparitia febrei si stimuleaza eliberarea
de hormoni hipotalamici
- la nivelul tegumentului - stimuleaza activitatea melanocitelor si secretia glandelor sudoripare

Interleukina 6

La fel ca si interleukina 1, interleukina 6 are mai multe roluri. Sintezei este realizata de catre
leucocite, celule epiteliale, fibroblaste, celule endoteliale, ca raspuns la diferiti stimuli. La nivelul
tegumentului secretia ei este stimulata de catre radiatia ultravioleta sau de catre diverse
traumatisme ale epiteliului si pielii.

Interleukina 6 are urmatoarele actiuni:

- determina aparitia febrei prin actiune la nivelul hipotalamusului
- este cel mai important mediator al inflamatiei
- stimuleaza transformarea limfocitelor B in plasmocite si sinteza de anticorpi
- activeaza limfocitele T
- stimuleaza hematopoieza

Actiunile interleukinei 6 se suprapun, in buna masura, peste actiunile interleukinei 1.

Interleukina 8

Interleukina 8 are in principal roluri chemotactice - este un factor chemotactic pentru

polimorfonucleare si pentru limfocitele T. Sintezei este stimulata de catre interleukina 1 si factorul
de necroza tumorala alfa. Este sintetizata de catre monocite, fibroblasti, celule endoteliale.

Interleukina 3

Interleukina 3 are roluri de factori de crestere pentru celulele suse primitive si stimuleaza formarea
de celule imunocompetente la nivelul maduvei.

TGF - alfa - stimuleaza angiogeneza si favorizeaza procesele de vindecare.

TGF - beta - blocheaza sinteza de interleukina 1 si interleukina 2, inhiba cresterea tumorala si

inhiba proliferarea celulelor normale, inhiba proliferarea si diferentierea celulelor
precursoare hematopoietice.

Factorii de necroza tumorala (TNF alfa, beta)

Acesti factori au rol important in inflamatie si aparare imuna. au numeroase roluri:

- rol in apararea antitumorala prin efect citostatic pe multe celule tumorale, blocheaza celulele
leucemice
- stimuleaza secretia de interleukina 1 si interleukina 6
- impreuna cu interleukina 1 si interleukina 6 actioneaza asupra hipotalamusului si determina
aparitia febrei
- activeaza polimorfonuclearele si macrofagele
- stimuleaza proliferarea celulelor endoteliale
- stimuleaza expresia moleculelor MHC 1 si 2 precum si expresia moleculelor de adeziune pe
suprafata keratinocitelor, celulelor endoteliale si fibroblastelor
- stimuleaza limfocitele B pentru a se transforma in plasmocite si cresc sinteza de anticorpi
- prezinta activitate antivirala
- stimuleaza activitatea celulelor T
Oxidul nitric (NO ) sintetizat n celulele endoteliale, din atomul de N guanidino
terminal al L-ARG, prin intermediul enzimei NO-sintetaza (NOS), activeaz
guanilat-ciclaza din celulele musculare netede i plachete, conducnd la
creterea nivelului mesagerului intracelular guanozil-monofosfat ciclic (GMPc).
Acest proces va produce relaxarea muchilor netezi i inhibarea agregrii
plachetare, probabil prin reducerea concentraiei intracelulare a Ca2+ liber.
Vasodilatatorul endotelial prostaciclina (PGI2) cauzeaz acelai efect, activnd
ns adenilat ciclaza, care va crete nivelul intracelular al mesagerului secund
AMPc. Activitatea biologic a NO poate fi modificat prin aciunea speciilor
reactive derivate de la O2, cum ar fi anionul superoxid (O2 ), peroxidul de
hidrogen (H2O2) i radicalul hidroxil (OH ), contribuind la reglarea tonusului
vascular. NO poate avea un rol att citoprotectiv ct i citotoxic, depinznd de
concentraie i de izoforma NOS. NO poate regla n mod direct metabolismul
hepatic cauznd alterri n metabolismul i funcia hepatocelular, sau indirect,
ca rezultat al proprietilor sale de vasodilatator. Cuvinte cheie: oxidul nitric (NO
), specii reactive derivate din O2, peroxinitrit (ONOO), proprieti citoprotective
i/sau citotoxice