CITOKINE

2. Profilul Th2
Sursa primară: Th2, Tc2; LT cu TCR și cel NK1.1,limfocite cu receptori: γ,δ(restricționare CD1-doar
aici au receptori); mastocite, eozinofile, celule rezidente.
Secretă: IL-4, IL-5, IL-6, IL-9, IL-13.

IL-4

-cea mai imp, prin faptul că: promozează profilul Th2 și inhibă profilul Th1
-stimuleaza LB și sinteza de IgE (RI primar umoral)
- stimuleaza cresterea si functionarea mastocitului si eozinofilului
-inhibă sinteza de monokine(prin faptul că inhibă profilul Th1)
-stimuleaza macrofage, cu sinteză de arginază și colagen (cu rol profibrotic-formare de
trombi/cheag) și promoveaza fagocitoza microbilor

IL-5(cea mai imp pt eozinofil)

-stimul hematopoezei și a eliberării medulare de eozinofile- la nivelul maduvei osoase

-chemotaxie datorita expresiei VCAM (vascular cell adhesion molecule-1)
- determina activarea și degranularea eozinofilelor
-prelungirea supraviețuirii tisulare, prin inhibarea apoptozei-se prelungește existența eozinofilului în
țesut, ducând la inflamație cronică cu eozinofile- eozinofilul traieste cateva zile, insa in // IL-5 poate
trai si cateva luni prin inhibarea apoptozei

IL-9 (cea mai importanta pt mastocit)

-factor de creștere și activare mastocitar

- functie secundara:proliferarea LT, efect antiapoptotic pe LT
-secundar cu IL-5: prelungirea supraviețuirii tisulare a eozinofilelor
-în viața fetală: timopoeză și hematopoeză
-determina secreția de mucus si hiperplazia cel caliciforme =» rol în remodelare

IL-13

-efecte) sinergice cu IL-4 (co-factor=acționeză pe acelasi receptor)

-efecte profibrotice în bolile inflamatorii: astm, fibroza pulm, sclerodermie, boli parazitare(foarte
imp. pt că izolează parazitul intr-o capsula fibroasa)
-stimuleaza sinteza de mucus în astm (ca și IL-9)
-stimuleaza recrutarea de granulocite(nu doar eozinofile) și monocite în țesut
 Citokine reglatoare

Principalele Ck reglatorii sunt: IL-10 și TGF-β.

IL-10

-sursa primară= limfocite T reglatorii, macrofage, keratinocite

-inhibă sinteza de citokine de către: Th1, CPA, și cel NK (rasp imun cu mediere celulara este inhibat)
-inhibă activitatea macrofagelor
-favorizează profilul Th2
-stimuleaza proliferarea LB și mastocite, având astfel efect mitogen
-stimuleaza sineza de Ac, in general (rsp umoral este promovat, împruna cu profilul Th2)
-IL10 nu exista doar la nivelul genomului uman, ci si la nivelul genomului viral:
-virusul Ebstein-Bar(E-B) conține gena pentru IL-10, ce cauzează mononucleoza infecțioasă(ai multe
IL-10)
- virusul este adaptarea virusului, cu inhibarea RI cu mediere celulară, ce ar tb(trebui) să-l elimine
-virusul stimuleaza sinteza de Ac, inclusiv autoAc  infecțiile cu E-B preced bolile autoimune
-virusul persista cronic

TGF-β

-este principala citokina antiinflamatorie (efect pozitiv) și profibrotică (efect negativ)

-sursa primară de sinteza pentru:limfocite T reglatorii, LT activate, monocite/Mf; eozinofilul și
trombocite(foarte bogate în TGF-β), cel somatice/ cel rezidente
-inhibă sinteza de citokine (de tip Th1 și Th2) proinflamatorii și inhiba expresia MHC clasa II (scade
capacitatea de prezentare a Ag)
-inhibă proliferarea celulelor mielo-monocitare și limfocitelor
-stimuleaza dezvoltarea limfocitelor T reglatorii
-promovează switch-ul către IgA (asigură imunitatea mucoasei)
-efecte negative- efecte profibrotice: stimuleaza fibroblastul și fibrogeneza-proces patologic
-în asociere cu IL-6, stimuleaza diferențierea limfocitelor T helper 17 (factor de severitate  leziuni
tisulare)

IL-17

-sursa primară=limfocitele T helper 17/ Th 17

-stimuleaza macrofagele și celulele endoteliale în sinteza de: IL-1, TNF-α și chemokine, scop final:
promovează recrutarea PMN
-stimuleaza sinteza a 2 factori de crestere- ce fac hematopoieza predominnt pentru neutrofile: GM-
CSF(granulocyte-macrofage-colony simulating factor) și G-CSP (factor de crestere granulocitar), ce
toate promovează hematopoeza PMN la nivel medular
-responsabilă de distrucția tisulară în majoritatea BAI(bolilor auto-imune), prin PMN
 BAFF și APRILL

-foarte importate în sinapsa dintre LB și LT

-sursa primară pentru BAFF=PMN, monocite, macrofagele, DC (celula dendritică), LT activate
- sursa primară pentru APRILL=monocite,macrofage, DC(celula dendritică), LT activate
-sinteza BAFF și APRILL este stimulata de citokinele proinflamatorii
-sunt importante pentru receptorii prin care actioneaza: TACI și BCMA (B cell maturation antigen-pe
LB)
-exista si un receptor suplimentar pentru BAFF: BAFF receptor ( se gaseste pe LB)
-specificitatea acestor receptoti: interacțiunea BAFF/APRILL cu receptorii corespondenți, conduce la:
activarea Bcl-2 și NF-KB(inhibarea apoptozei LB)
-receptorul TACI mediaza switch-ul către IgA și IgG(TACI) – dacă receptorul TACI lipsește, nu se
formează IgA și IgG sdr de imunodeficienta
-receptorul BCMA stimuleaza supraviețuirea plasmocitelor cu memorie în măduva osoasă

Mutaţia TACI determina deficitul selectiv de IgA .

Hipersecreţia BAFF permite supravieţuirea LB anergice şi este asociată majorităţii bolilor autoimune
Daca receptorii TACI, BCMA şi BAFF-receptor sunt exprimati crescut în limfoamele cu celule B şi
contribuie la malignitate.

Toate acestea vor fi tinte terapeutice cand se vor trata bolile:

- In boli autoimmune se vor folosi Ac monoclanali anti-BAFF
- In limfoame se va incerca tintirea acestor receptori
- In deficitul selective de IgA- se va suplini mutatia TACI

Factori de creștere

-SCF (factori de creștere ai celulei stem – este pleiotrop=pt multe celule):stem, mastocite, cel
gonadale. Se folosește în terapia cu celule stem
-IL-3: fact de creștere pentru: eozinofile, bazofile, monocite, PMN, eritrocite
-IL-5: fact de creștere pentru eozinofile
-GM-CSF: factor de creștere pentru granulocite-eozinofile, PMN- și monocite
-G-CSF: factor de creștere granulocitar –actiune specifica pentru PMN – utilizat in terapie din
insuficența medulară cu neutrofile=neutropenie
-eritropoetina: sinteza de eritrocite. Preparatul se numeste Eprex si stimuleaza sinteza de eritrocite
în BCR (boala cronică de rinichi)
-trombopoetina stimuleaza sinteza de trombocite
Toti acesti factori de crestere (mai ales cei care au o actiune tintita) pot fi folositi terapeutic.
 CHEMOKINE

-are ca rol traficul celular

-exista 4 clase, în funcție de rezidurile cisteinice ( toate au ca structura comuna reziduuri cisteinice)

 Prima clasă: CXC= α chemokine (au un Aa intermediar)

-IL-8(cea mai importanta!!) cu actiune predominenta pe PMN, secundar actioneaza si pe LT
activate

 A II-a clasă: CC= β chemokine (rezidurile cisteinice sunt una lângă alta)
- Reprezentati: eotaxina 1, 2, 3; molecula RANTES (Regulated on Activation, Normal T Cell
Expressed and Secreted),
- Reprezentanti: MCP 1-4(factor chemotactic pt Mf- conține 4 tipuri), MIP 1α și 1β(factor
inhibitor pt Mf): toate au ca țintă principală eozinofilul, apoi alte leucocite, cu excepția PMN

 A III-a clasă: C-chemokine (are un singur reziduu cistinic)

Reprezentant: limfotactina cu rol în traficul LT în repaus – fiziologic

 A IV-a clasă: CX3C chemokine (3 Aa sunt interpuși între rezidurile cisteinice)

- reprezentant: fractalkine cu rol în traficul LT activate în rsp imun - patologic

Chemokine- expresie/ roluri

-sunt exprimate constitutiv – rol în traficul celular normal (ex. de la ggl la mucoase etc)
-pot fi induse patologic în inflamație – rol în traficul către inflamație
-induse în neoplazii – asigură traficul celulelor neoplazice  metastazarea ( rol patologic)

Slide 26 – 34:37
 SISTEMUL EFECTOR
MOLECULE DE ADEZIUNE INTERCELULARĂ

Aceste molecule sunt proteine membranare ce permit interacţiunea celulă-celulă sau celulă-mediu
extracellular.
Sunt exprimate constitutiv sau induse de cytokine.
Mediaza comunicarea intre 2 celule sau cu mediul extracellular (tesuturi).

Clasificare - familii
Sunt descries 5 familii:
 Selectine,
 Adresine,
 Superfamilia Imunoglobulinelor
 Integrine ,
 Caderine

După tipul de interacțiune:

- între doi membrii ai aceleiași familii= interacțiune homofilă (ex: caderine cu caderine) și
- între doi membrii din familii diferite= interacțiune heterofilă (ex:caderine cu selectine)

1.Selectine

-glicoproteine de suprafață, cu proprietăți lectin-like = leagă reziduri glucidice, d.p.d.v. biochimic

-exista 3 subtipuri:
 E-Selectine (se găsesc în celula endotelială),
 P-Selectine (stocate în granulele lui Palade, din celule endoteliale) și
 L-Selectine (se găsesc pe leucocite)

-asupra endoteliului vascular, acționează citokinele proinflamatorii (IL-1, TNF-α)
-în primele 4h după acțiunea Ck, din granulele lui Palade se elibereaza la supraf P-Selectina (e deja
stocata in granulel lui Palade) , ce are ca ligant molecula CD18, de pe neutrofil
-prin această interacțiune, neutrofilul trece în țesut- spre focarul de inflamatie
-în următoarele 4-12h, sub actiunea lui IL-1 si TNF- α, după ce s-a terminat stocul de granule a lui
Palade, prin neosinteză, se exprimă E-Selectina (îi trebuie timp pt că e sintetizată)- are ca ligant:
determinantul Lewis – acesta asigură traficulului de neutrofil către țesut, în inflamație

Granulele lui Palade ce conţin P - selectină  eliberare rapida

Neosinteză E-selectină  eliberare lenta
L- selectina
Se gaseste pe limfocite si poarta numele de homing receptor.
Are ca ligand= adresine vasculare, ce sunt exprimate pe un tip special de endoteliu = endoteliu
venular inalt (se gaseste fiziologic in ganglionii limfatici sau in teritoii limfatici si patologic e indus in
inflamatie)
Interactiunea dintre L-selectine si adresine vasculare asigura traficul limfocitelor tintit catre o
anumita zona, unde este nevoie de ele
Exemplu: fiziologic, un limfocit, care e stimulat cu Ag intestinal se duce in placile Payer
Limfocitul se plimba in tot corpul, pana gaseste adresa; modelul vaccinului
Patologic: limfocitele vor fi recurtate unde se explima adresinele- teritoriul inflamat

2.Adresine

-GP exprimate la niv endotel venular înalt

-ligand=L-Selectina, ce se găs pe Lf și s.n. „receptor pt mers acasă”
-ligant: Adresine vasculare, ce sunt exprimate pe endoteliu venular înalt =» se găs fiziologic în ggl lf/
teritorii lf și patologic, în inflamație; ac interacțiune asig traficul lf, țintit către un anumit ț, unde e
nevoie de ele, prin HEV(High Endothelial Venules)
-ex: un Lf ce e stim cu Ag intestinal, tb să se ducă în plăcile Payer-Lf , ce are L-Selectina –se duce
exact unde e trimis; nu în bronhii/altundeva!!)
-Lf stim cu cu Ag, cu poarta de intrare respiratorie, migrează către BALT(Bronchus-associated
lymphoid tissue) etc.

3.Superfamilia imunoglobulinelor

-glicoproteine(GP) implicate în procesele de recunoaștere, de la suprafata celulei

Reprezentanti:
-TCR,
- BCR (Ig de la supraf LB) și
-molecule de adeziune

Molecule de adeziune

-ICAM1(Intercellular Adhesion Molecule 1),

-ICAM2, VCAM(Vascular Cell Adhesion Molecule),
-LFA2 și LFA3( Lymphocyte Function-Associated =asociate funcțiilor limfocitare),
-ICAM3, ICAM R, PECAM(Platelet and Endotelial Cell Adhesion Molecule),
- N-CAM(Neural Cell Adhesion Molecule) – între 2 neuroni, formează adeziune

ICAM 1
-asupra endoteliului vascular, acționează citokinele proinflamatorii (IL-1 TNF-α)
-după 24-36h de la acț Ck,se elibereaza la suprafata endoteliului ICAM1, care este ligant pentru
LFA1(integrină) de pe limfocit
-cand sunt activate, in a doua etapa, trec limfocitele, acest lucru se intampla din cauza succesiunii
cronologice (intai neutrofilele, dupa celelalte)
 când sunt activate, Lf se leagă de celula endotel via ICAM-1/LFA-1 , apoi migrează în țesut

ICAM 2
-are expresie constitutiva
-asigura traficul limfocitar fiziologic din circulatie catre tesut
-ligandul este tot LFA1 de pe limfocit
-exista endoteliu care nu exprima ICAM2, deci niciodata limfocitele nu vor trece pe acolo  bariera
hematoencefalica

- moleculele ICAM-2 reglează adeziunea spermatidelor pe celula Sertoli, înspre lumen, jucând un rol
imp în spermatogeneză 
-au rol și-n recircularea Lf, blocând adeziunea celulară LFA1-dependentă
-există endoteliu ce nu exprimă ICAM2 =»niciodată Lf nu ajung dincolo(ex: bariera hemato-encefalică
– zonă protejată de celulele imune ale creierului: astrocite și microglii ) -- Simina

ICAM 1, LFA 2 si LFA 3

-fac parte din sinapsa imunologică dintre limfocit și CPA ( celula prezentatoare de Ag)
-LFA1 se gaseste pe limfocit, ICAM1 se gaseste pe CPA; LFA3 se gaseste pe limfocit, LFA2 se gaseste
pe CPA – in cadrul sinapsei imunologice

N-CAM

-se găseste la nivelul neuronilor, având rol în sinapsa neuronală (neuronii sunt lipiti intre ei prin
intermediul moleculelor de adeziune N- CAM)
-se formeaza adeziune (interacțiune) hemofilă

4.Integrine

-GP formate din 2 lanțuri polipeptidice α și β

-exista 3 subtipuri de lanț β: β1, β2, β3 3 subclase de integrine(fiecare face altceva)

β 1 integrine

-poarta numele VLA(Very Late Ag) – VLA 1-6,

-sunt exprimate pe leucocite, după ce au traversat stratul endotelial
-liganzi sunt proteinele matricei extracelulare
-VLA are rol în traficul extravascular al leucocitelor, către focarul inflamator (β 1 integrine sunt
„piciorușele” , ce le ajută să mergă spre ț)
-orice celula ce e mobilă în țesut., trebuie să exprime VLA. Cu cât exprimă mai mult, cu atât e mai
mobilă (în tumoare e foarte multă β 1 integrine)
-cu cate mai mare expresia de β 1 integrine, cu atat se duce in mai multe tesuturi tumora
-prin flow-citometrie verificăm și numărăm β integrinele sau imunohistochimie
 β 2 integrine

-reprezentant este LFA 1, exprimat pe leucocite

-liganzi: ICAM 1 și ICAM2, din superfamalia Ig
-rol în traficul limfocitar și interacțiunea CPA-LT

CR3 și CR4 sunt receptori pentru complement si sunt β 2 integrine

- sunt exprimate pe: Mf, PMN
-liganzi=C3b, iC3b și ICAM1
-rol în aderență la endotelii (Mf și PMN, prin interacțiunea cu ICAM1, ce se găseste pe endotelii) +
activarea, prin complement, în cadrul opsonizării (interacținea cu C3b și iC3b)

Traficulul neutrofilului:
Are 3 liganzi in evolutie:
 1-4 ore: p- selectinele
 4-12 ore: trec neutrofilele prin interactiune dintre l selectine si determinanatul lui
 Dupa 12 ore: continua traficul de neutrofile, se adauga limfocite, prin interactiune dintre
ICAM1 si CR3 si CR4 de pe neutrofile

β 3 integrine

-GPIIbIIIa (glicorproteina)- inițiază coagularea

-exprimate pe trombocite
-rol în aderența la endotelii + agregarea trombocitelor

Adresinele vasculare

• Glicoproteine exprimate la nivelul endoteliului venular înalt

• Liganzi = L-selectine (homing receptor)
• Rol în traficul limfocitar prin HEV – endoteliu venular inalt

Acest endoteliu venular inalt se gaseste in mod normal in teritoriile limfactice (placile Payer sau
tesutul limfoid asociat bronhiilor).
Limfocitele stimulate cu antigene cu poartă de intrare respiratorie migrează către BALT, etc.

5.Caderine

-formeaza joncțiuni strânse între celule, având rol în adeziunea celulară (țin celulele împreună)
-într-o tumoare, cu cât ai mai multe caderine, cel tumorale nu vor metastaza
-raportul β 1 integrine și caderine, evaluează capacitatea de metastazare
-al II-lea rol al raportului e în embriogeneză: întâi celulele exprimă β 1 integrine, apoi caderină (în
acest mod, organul crește și se dezvoltă)

Traficul neutrofilului:- în primele 4h: P-Selectina, ce are ca ligant molec CD18, de pe neutrofil
-4-12h:se exprimă E-Selectine- traficul către țesut a PMN, în inflamație
-în urm 24h: ICAM1, CR3+CR4 – ajunge iarăși în vas?
 POLUL EFERENT

Care e decizia la acest nivel?

-opsonizarea/fagocitoza un posibil mecanism
-inflamație acută/cronică
-intervenția LTDH(LT de hipersensibilitate întârziată)/LTC (limfocite T citotoxice)
-apoptoza
Una din aceste variante/ intercalate.

Opsonizare/fagocitoză

-opsonina=substanta cu care se îmbracă un agent patogen, pentru a fi recunoscut de fagocit

-exista 2 tipuri de opsonine: Ac și C3b- fractiunea complementului
-celulele fagocitare=PMN și macrofagele, ce au receptori pentru opsonine (altfel nu pot fi
fagocitate):
-Receptori pentru opsonine –pentru Ac : FcR (recunoaste ce recunoaște porțiunea Fc a Ac) și
-Receptorii pentru C3b: CR
-receptorii FcR se mai gasesc pe celula NK și pe celuele Killer, ce distrug celula țintă, prin
perforine(nu prin opsonizare/fagocitoză, ci prin perforine!!)

Semnale pt fagocitoză:”Eat-me signal”

Sunt:
1.Opsonizarea
2.Modificarea compoziției membranei, cu creșterea conținutului de fosfatidil-serină al celulelor
apoptoice- se întămplă când celula vrea să moară; fosfatidil-serina e recunoscută de celula fagocitara

Fagocitoza fiziologică – „acoperită”

-nu trebuie să se declanșeze inflamația

-se produce prin: ingurgitarea agentului patogen, prin endocitoză (îmbrăcarea în opsonine)- se
formeaza fagozom, ce se unește cu lizozomul, ducând la apariția moleculei de fago-lizozom, ce
urmeaza să fie distrus- totul se produce in interiorul fago-lizozomului
-acest mecanism poate da gres  fagocitoza patologica/descoperita ce produce inflamatia

Fagocitoza patologică – „descoperită”

Exista 2 mecanisme:

1) regurgitare în timpul hrănirii

-cand se unesc cele 2 molecule – membrane fagolizozomului nu se inchide complet

-are loc deversare enzimelor lizozomale în citoplasmă cu distrucţia celulei fagocitare- acestea
enzyme sunt foarte toxice  moare agentul pathogen, dar si celula fagocitara
-dupa moartea celulei fagocitare, enzimele lizozomale ajung sa distruga si tesuturile / ce e in jurul
tesuturilor

2) fagocitoza frustrata

-celula fagocitară întâlneşte un agent patogen prea mare pt. a fi fagocitat si are loc o deversare de
enzime lizozomale în ţesuturi cu distrucţia agentului patogen dar şi a ţesuturilor adiacente

-fagocitoza „frustrată”, pt că celula fagocitară(de obicei PMN, care are dimensiuni mici), întălnește
un ag patogen prea mare pt a fi fagocitat  deversare enzime lizozomale în țesuturi, cu distrucția ag
patogen, dar și a ț sănătoase (când se supără PMN nu e bine! )

Apoptoza

Poate fi:
a) Fiziologică
-limitează nr de celule: în proliferările celulare (ex: neoplazii) și în inflamație(putând să o și oprească)
-elimină clonele: autoreactive, neoplazice și celulele infectate cu patogeni intracel-curăță ce e rău

Slide 57
-primul pas, când celula vrea să moară: exprimă Fas, care e recunoscut de LTc, ce are pe suprafata
FasL (Ligant) – molecula pereche
-orice celula care exprimă Fas, intră în apoptoză și orice cel ce exprima FasL e killer (induce
apoptoza)
Interacțiunea Fas-FasL determina recrutarea unei proteine adaptoare numita FADD (Fas-Associated
protein with Death Domain). Această proteina, FADD, activează o enzimă numita caspaza 8 (FLICE),
ce perturbă echilibrul dintre 2 proteine intracelulare numite Bax și Bcl (intracelulare).
Bax(=proapoptotică) e stimulat și Bcl (=antiapoptotică) e scăzut.- daca o celula are Bcl mult
rezistenat la apoptoza
Bax activează o alta enzima, numita caspaza 3. Aceasta poate fi activată și direct, prin a II-a cale de
declanșare a apoptozei, dată de TNF-α și TNF-αR.
Cele două căi se pot asocia.
-caspaza 3 activează endonucleazele, ce scindează ADN  moarte celulara
-apoptoza nu produce inflamatia, celula moare în tăcere
-necroza produce inflamatie  distrugerea țesuturilor sănătoase(proces patologic)
-ce rămâne din celula după apoptoza sunt reprezentate de corpi apoptotici (fragmente de ADN)
-sistemele contrareglatorii, avand in vedere ca apoptoza distruge toata celuala:
 formele solubile ale Fas și FasL: forma solubila pentru Fas se duce si blocheaza FasL; FasL se
duce si blocheaza Fas... formele solubile nu sunt bune
 blochează apoptoza: FLIP(FLICE-like inhibitory protein)
 IAP/ survirina(proteina inhibitoare a apoptozei)- inhibă și calea TNF și caspaza 3

b) Apoptoza indusă prin activarea celulei (AICD)

-mecanism ce limitează rsp imun
-Limfocitul activate inițial este rezistent la apoptoză- va fi mult BCL
-apoi apare sensibilitatea la apoptoză, cu supresia rsp imun și a clonelor reactive
-doar câteva limfocite supraviețuiesc (cele în care nu se face switch-ul –intre proteine pro si
antiapoptotoce- menține Bcl crescut), ca Lf cu memorie

Vizualizarea apoptozei (cum o vedem în țesuturi)

-detecție corpi apoptotici – ME(microscopie electronică)

-tehnica TUNEL-combinăm ME cu imunohistochimia, pentru a vedea corpi apoptotici, ca și markeri ai
apoptozei
-markeri ai apoptozei în imunohistochimie: CD95 (Fas, ce are aceesi codificare)