CONCEPTIA DE JOC SI DE PREGATIRE A

ECHIPELOR DE HANDBAL
*Este forma de baza ce va fi completata in scurt timp

DIRECTII SI TENDINTE DE DEZVOLTARE

IN HANDBALUL MODERN

Jocul de handbal si tot ceea ce este necesar si conditionat lui este in

continua shimbare si evolutie, in mod cert cu o dinamica permanent progresiva.
In absolut toate domeniile si aspectele jocului si ale antrenamentului apar
mlte elemente de progres si perfectionare, noutati mai mult sau mai putin
absolute, dar si multe reactualizari si adaptari la parametrii superiori.
Concurenta la varf este acerba si fiecare cauta mereu si cerceteaza atent
mijloace si solutii de perfecionare a jocului si a procesului de antrenament
incercand sa-i depaseasca si sa-i surprinda pe ceilalti.
Trebuie sa fim permant atenti si informati asupra acestor fenomene, jocul
si antrenamentul evolueaza implacabil, cu si fara noi, de aceea este obligatoriu sa
sesizam si sa analizam din timp toate aspectele si nuantele acestui proces
progresiv.
In acest sens ne propunem sa sintetizam principalele directi si tendinte de
dezvoltare a handbalului modern, pornind de la analiza jocului participante in
campionatele mondiale si alte competitii internationale, cuprizand si echipele
valoroase de juniori si tineret.

1. VITEZA TOT MAI CRESCUTA A JOCULUI.

1.1. Viteza, din ce in ce mai mare de actionare corporala si manifestare

tehnico-tactica este deja tendinta dominanta in toate actiunile
individuale ale jucatorilor, determinand implicit o crestere vizibila a
ritmului si tempoului de joc.
1.2. Atacul rapid (contraatacul, faza a II-a, repunerea rapida dupa gol sau
dupa recuperarea mingii) a devenit pentru toate echipele de valoare o
preocupare constanta . Date statistice clare arata ca echipele
finaliste la J.O. si C.M. au inscris intre 20 si 30 % (minim 18% si
maxim 40%) din goluri din astfel de actiuni.
1.3. Trecerea din aparare in atac, se realizeaza cu mare rapiditate in
aproape toate ocaziile de recuperare a mingii, incercandu-se
permanent si insistent surprinderea apararii inca in curs de
organizare.
1.4. Reducerea la maxim, sau chiar eliminarea fazei de organizare, cu
momentele de pauza (asezarea in sistem mai ales la echipele care fac
schimbari atac-aparare) este acum vizibila la toate echipele.
Atacul exercita in mod continuu o presiune asupra apararii prin trecerea
rapida dintr-o actiune in alta.
Desigur, nu trebuie gandit ca atacul va fi un fel de iures continuu in viteza
maxima. In continuare, diverse momente tactice sau de strategie vor dicta
variatiile de ritm in atac.
Cu certitudine insa, astazi toate actiunile sunt mai rapide, iar ritmul si
tempoul de joc in continua crestere.

2. TEHNICA INDIVIDUALA TINDE SPRE PERFECTIUNE SI EFICIENTA

MAXIMA IN VITEZA SI SUB PRESIUNEA ADVERSARILOR.

2.1. Cresterea maiestriei tehnico-tactice individuale a jucatorilor este

evidenta si in plina concordanta cu viteza tot mai crescuta a jocului.
Este clar ca imperativul cresterii tempoului cere o tehnica perfecta si
completa, atat in manevrarea balonului cat si in procedeele de
miscare in teren. Logic, numai o tehnica foarte buna poate determina
marirea vitezei de joc.
2.2. Au aparut o serie de procedee noi sau unele reconsiderate si
readaptate conditiilor impuse atat in cresterea vitezei de actionare
cat si determinate de presiunea continua a adversarului si
necesitatea de a surprinde cu ceva deosebit de linia clasica.

PASAREA.
- din alergare (si de pe piciorul bratului de aruncare)
- impinsa (fara ridicarea bratului)
- cu pamantul (cu ricoseu din sol)
- cu mana stanga si dreapta cu acelasi randament
- cu pridere si pasare din saritura (aeriana)
- voleibalata cu o mana si cu doua maini.

ARUNCAREA. (de pe sol sau din deplasare)

- din sprijin pe piciorul din partea bratului de aruncare
- din saritura cu bataie pe doua picioare
- din saritura cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare
- din saritura cu bataie pe pasul 1 sau 2.

La acest capitol este necesar sa subliniem ca procedeele clasice,

ABC-ul handbalului raman in continuare esenta pregatirii tehnice.
Numai dupa invatarea lor corecta si p[erfectionarea lor, se vor putea
folosi eficient si aceste noi procedee, aparute ca o necesitate a
cresterii vitezei de joc si pentru surprinderea adversarului.

3. PERFECTIONAREA SPECIALIZARII PE POST, PARALEL CU

MOBILITATEA SI ACTIONAREA EFICIENTA PE ALTE 2-3 POSTURI.

3.1. Pentru toate posturile din echipa s-a dezvoltat si perfectionat un

bagaj tehnico-tactic considerabil in continua crestere.
3.2. In acelasi timp, fiecare jucator actioneaza efficient si pe alte 2-3
posturi. Departe de a fi un paradox, specializarea maxima pe post se
impleteste organic cu actionarea pe alte posturi.
Marirea mobilitatii jucatorilor pe posturi a aparut ca o cerinta a
jocului in viteza si a imperativului de a fi permanent periculos
oriunde te-ai afla in teren, dar mai ales pentru a surprinde mereu
adversarul.

PIVOTUL : rolul si sarcinile pivotului au devenit tot mai numeroase si

complexe in orgnizarea jocului.
Adesea, el este initiator al combinatiilor de atac, poate chiar un
conducator de joc, si in acelasi timp un aparator important.
Raza lui de actiune s-a marit considerabil si implicit, bagajul tehnico-
tactic.
Vremea pivotului fix intr-un anumit punct la 6m a apus. Datorita
apararilor avansate, care le creeaza spatii mai mari de miscare,
pivotii ies foarte adesea pana la 9-10m, pentru a intra alternativ in
combinatie de cupluri (cu interii sau centrul), apoi revin pe semicerc
in alte zone.
Nu este si foarte rara actiunea lor de a arunca de la 8-9m iesind la
invaluire.
Astazi, in jocul fiecarei echipe de valoare apare sistematic un al 2-lea
pivot temporar. El poate fi oricare din jucatorii de la 9m, sau mai
adesea centrul sau extremele. Este asa numitul pivot-mobil, iar
aparitia lui tot mai frecventa la finalizare i-a determinat pe specialisti
sa-i acorde in graficele statistice, rubrici specifice.

EXTREMELE : de remarcat marirea considerabila a eficacitatii pe

acest post, acum si din jocul in sistem.
Extremele de valoare cunosc si executa foarte bine pe langa
procedeele de aruncare asa zise clasice si unele specifice:
- aruncarea cu marirea foarte mare a unghiului si aterizare spre
centrul semicercului pe piciorul de bataie;
- aruncarile cu bolta peste portar;
- aruncarea cu pamantul si efect de ocolire;
- aruncari liftate;
- aruncarile aeriene (prinderea si aruncarea din saritura deasupra
semicercului).
Mai trebuie aratat ca majoritatea jucatorilor de pe extrema vin la
invaluire si arunca de la 9-10m, patrunzand si actionand ca un
veritabil inter. De asemenea, extremele si-au perfectionat jocul fara
minge, mai ales prin patrunderi surpriza (fara minge) in spatiul dintre
aparatorii laterali sau intermediari sau centrali.
Ramane cu prioritate pentru ambele extreme, sarcina rezolvarii
contraatacului direct si participarea activa la desfasurarea atacului
rapid.
 INTERUL : rolul, sarcinile si mai ales raza de actiune s-a marit
considerabil.
De la interii exclusivi tunari de la distanta, fix de pe postul lor, s-a
ajuns astazi la jucatorul polivalent, care cunoaste si realizeaza
depasirea cu patrundere si aruncare din plonjon de la 6m, sau care
se infiltreaza pe semicerc si actioneaza ca un veritabil pivot.
Binenteles, rolul lui initial de aruncare de la distanta ramane o
sarcina principala, dar o face mai adesea din diverse puncte ale
terenului, mergand nu arareori chiar pana la postul opus de inter.
Exista tendinta chiar a realizarii jucatorului polivalent pe toata linia
de 9m, in plus actionand eficace temporar si ca pivot sau chiar
extrema.

Viteza de joc crescuta si mai ales presiunea activa a aparatorului au

determinat aparitia unor aruncari speciale:
- cu saritura pe doua picioare;
- din sprijin pe piciorul bratului de aruncare;
- din sprijin cu evitare, plus plonjon;
- din saritura si aruncare pe la sold.

CENTRUL : rolul lui principal este de conducator de joc, sau, asa

zisul antrenor din teren.
Remarcam tendinta tot mai prezenta a jucatorului din centru de a
actiona temporar cu mare eficienta pe alte posturi. El se transforma
adesea in pivot mobil si poate juca tot atat de bine pe oricare parte ca
si inter. Astfel, raza lui de actiune este foarte mult marita, normal si
bagajul de cunostinte tehnico-tactic este in crestere la nivelul celor 3-
4 posturi ce le abordeaza temporar.
Conducatorii de joc, se valorifica si pe ei, uneori cu numar de goluri
la nivelul interilor, fara a-si neglija insa sarcina principala de a
conduce si organiza echipa in atac.

PORTARUL : rolul si importanta acestui post este in crestere, in

directa corelatie cu numarul mare de aruncari spre poarta si cu
accentual care se pune pe atacul rapid in care, atat in atac, cat si in
aparare, portarul are un rol decisiv.
Perfectionarea jocului atacantilor a impus si pentru portari o crestere
a maiestriei tehnico-tactic si a suportului pregatirii fizice, in special
detenta (brate-picioare) si viteza sub toate formele.
Se remarca o mai mare implicare a portarului in jocul echipei in
aparare prin colaborarea permanenta cu toti coechipierii, si in atac
prin asigurarea in atacul rapid si in unele cazuri chiar in faze si
combinatii la poarta adversa.

4. VARIETATEA SI MOBILITATEA SISTEMELOR DE JOC

4.1. O mare varietate a sistemelor de joc, atat in atac cat si in aparare, se
remarca la o prima observare a jocului echipelor finaliste la J.O. si
C.M.
In realitate, nu este vorba de sisteme noi, ci de aplicarea practica si
concreta a celor clasice, cunoscute de toti in foarte diverse variante
specifice tinand seama de nenumarate conditii si situatii.

De aici, o amplificare si varietate deosebita a sistemelor de joc, mai

ales ca variante specifice si speciale a celor clasice.

4.2. Folosirea mai multor sisteme de joc, in alternanta, pe parcursul unui

meci sau chiar in aceeasi faza de joc, este un element ceva mai nou
si merita sa fie studiat.
Imaginatia creatoare a antrenorilor si chiar a jucatorilor este tot mai
activa si se pare ca ne indreptam spre o strategie globala ca o suma
alternativa a mai multor sisteme de joc.

ATACUL: In construirea atacului, aparent se remarca o oarecare

simplificare a jocului, izvorata in mod practic dintr-o eficienta
organizare si adaptare la apararile tot mai avansate si agresive care
se practica astazi de majoritatea echipelor.
Aproape indiferent de varietatea manierelor tactice (circulatii,
combinatii) in faza de prefinalizare si mai ales in faza de finalizare in
prin plan apar:
- raportul unu la unu (1-1) in care depasirea ca suma a
componentelor tehnico-tactice individuale, dar si pshiho-fizice,
apare ca o determinanta a jocului;
- relatia de colaborare in cuplu (de 2, maxim 3 jucatori) apreciat ca
nucleu fundamental al oricarei actiuni tactice, in care blocajul si
derivatele lui (plecarea din blocaj, paravanul, un-doi) sunt
deasemenea determinante fundamentale ale jocului;
- jocul fara minge, creste acum considerabil in importanta, fie in
actiunea de favorizare a coechipierilor pentru valorificarea
raportului 1-1, 2-2 si mai ales in exploatarea spatiilor temporar
lasate libere de jocul avansat al apararii (patrunderea fara minge).
De aici rezulta aparenta simplificare a jocului in atac in care finalizarea pare
a fi numai rezultatul rezolvarii raportului 1-1 sau a relatiei de cuplu.
In cazul performantei de varf, mijloacele moderne de informare favorizeaza
cunoasterea amanuntita a adversarului, care azi este un element principal
de strategie.
De aici o multi-diversificare a tacticilor speciale de atac si mai ales
obligativitatea cautarii permanente si folosirii unor surprize mereu altele,
pentru fiecare adversar.

APARAREA: Sistemele de aparare avansate-ofensive-agresive, domina la

ora actuala handbalul modern, si sunt in mod cert in preocuparea tuturor
echipelor de valoare, indiferent de asezarea tactica in teren.
 Majoritatea echipelor pleaca de la sistemul de aparare 3-2-1, pe care il
adapteaza si interpreteaza in functie de adversar, la specificul si
posibilitatile proprii, dar si de interese (calificare, scor), sau diverse
momente tactice.
Dar nu putine sunt si echipele care folosesc clasicul 6-0 sau 5+1 (folosit
ceva mai des de catre echipele feminine) care au devenit insa mai ofensive
prin actiunea aparatorilor centrali si mai ales cei intermediari care ies mai
des si intrerup jocul ori de cate ori pot.
Nu putem spune c-au aparut sisteme noi de aparare, poate doar variante
adaptate, insa, ceea ce difera astazi este modalitatea de aplicare a lor:
- cu un pronuntat caracter ofensiv-agresiv-avansat, ata in sistem si
in ansamblul echipei, cat si in toate actiunile tehnico-tactice
individuale ale fiecarui jucator;
- tendinta permananta de a ataca adversarul, impiedicand orice
actiune de constructie a jocului, inclusiv declansarea
contraatacului
- caracterul tot mai elaborat si exact pus la punct al mecanismului
sistemelor de aparare;
- accentul mai mare spre participarea intelectuala si de anticipare;
- folosirea ca element de surpriza, in alternanta a mai multor
sisteme sau variante de aparare in acelasi meci sau chiar in
aceeasi faza de joc.

In aceste conditii, trebuie sa remarcam urmatoarele:

- suprafata de actionare si miscare a fiecarui aparator s-a marit
considerabil;
- contactul direct cu adversarul este aproape permanent si suficient
de aspru si in forta;
- aparatorul se afla in permanenta miscare si lupta aproape fara
momente de pauza, fiind permanent solicitat fizic is psihic la cote
maxime;
- bagajul de cunostinte tehnico-tactice a crescut foarte mult, iar
capacitatea motrica si pregatirea psiho-motrica sunt solicitate la
maxim.

5. PREGATIREA PSIHO-MOTRICA, ATLETICA SI SPECIALA LA COTE

INALTE, SUB IMPERATIVUL MENTINERII VITEZEI IN ACTIUNI
DESFASURATE IN FORTA.

5.1. O excelenta pregatire fizica si o perfectionare a calitatilor motrice la

cote maxime este astazi, pentru un jucator si o echipa de valoare, o
conditie absoluta, despre care nici nu se mai discuta.
Ramane perfect valabila afirmatia ca: la baza reusitei oricarei actiuni
tehnico-tactice sta o foarte buna pregatire fizica si psiho-motrica.
5.2. In procesul de pregatire, in prim plan apare acum ecuatia rezistenta/
viteza / forta/ indemanare.
 5.3. Antrenamentele (sau parti mari din acestea) speciale de pregatire
fizica (fara minge) se fac astazi frecvent de majoritatea echipelor de
elita, fie ele chiar reprezentative nationale.

CONCEPTIA DE JOC

Conceptia de joc evidentiaza modelul de organizare si desfasurare a tuturor

actiunilor individuale si colective spre realizarea caruia trebuie sa se
orienteze jocul, pregatirea echipelor de handbal.
Conceptia de joc trebuie vazuta insa in continua miscare si neaparat
periodic reactualizata, fata de evolutia jocului si tinand seama de o serie
intreaga de considerente:
1. tendinte si directii fundamentale de dezvoltare a handbalului pe
plan mondial.
2. studiu privind evolutia scolilor de handbal din lume si manifestarea
concreta a acesteia in jocul echipelor nationale.
3. analize, aprecieri si concluzii asupra activitatii echipelor
reprezentative feminine si masculine la marile competitii.
4. analiza campionatelor interne si in special a orientarii jocului
tuturor echipelor noastre de juniori si de seniori.

CONCEPTIA DE JOC IN APARARE.

Jocul echipelor noastre in aparare, trebuie sa fie in concept si organizare

tot mai avansat, ofensiv si agresiv cu o si mai mare mobilitate de miscare a
jucatorilor, atacand in permanenta aspru si anticipat, actionand omogen in cadrul
unor mecanisme de sisteme precis elaborate.
1.1 Avansat-ofensiv-agresiv: sunt caracteristici de baza care
trebuie sa domine orientarea jocului in aparare, atat in
ansamblul echipei, cat si individual, renuntand la maniera de
joc pasiv, retras cu calcaiele la semicerc, in asteptarea
eventualelor greseli ale adversarilor.
- Fiecare apararator in parte si echipa in ansamblu, trebuie sa
supuna atacul advers, unei presiuni permanente, stanjenindu-l in
fiecare moment, atat in organizarea jocului, cat si manuirea
balonului impiedicand derularea circulatiilor si a combinatiilor.
- Aceata presiune trebuie sa fie sufocanta si prezenta in orice
moment, inca din prima clipa dupa pierderea mingii, prin
impiedicarea imediata sau franarea declansarii contraatacului
advers, in zona de initiere (portar sau intermediar). In caz de
nereusita, presiunea apararii trebuie continuata activ asupra
derularii contraatacului fazei a II-a in zona centrala a terenului sau
in cea de prefinalizare.
 - Atacarea adversarului cu mingea trebuie executata de fiecare data
energic, pe bratul de aruncare anticipativ daca este posibil si
simultan cu intrarea in posesia mingii de catre atacant.
- Contactul corporal ester din ce in ce mai aspru, dar corect si are
loc la distante tot mai mari de propriu semicerc in zonele de
prefinalizare la 9-12m de poarta.
- Odata intrat in contact cu atacantul, aflat in posesia mingii,
aparatorul continua lupta pana scoaterea lui totala din joc, sau
pana ce acesta paseaza incercand si in aceasta faza
impiedicarea transmiterii eficiente a mingii la un coechipier.
- Fata de aceste cerinte, trebuie mult marit si perfectionat bagajul
individual al aparatorului in sfera cunostintelor tehnico-tactice si
la nivelul indicelor de pregatire psiho-fizica. In acest sens, trebuie
reinvatat si perfectionat intrec ABC-ul tehnico-tactic specific
aparatorului si pus accent pe tot ceea ce asigura rezolvarea in
favoarea lui a raportului 1 la 1 din ce ce mai frecvent si decisiv
in joc.

1.2. MOBILA SI ELASTICA.

- Jocul in aparare al echipelor noastra trebuie sa fie mult mai mobil

si elastic. Este necesar ca aparatorii sa fie in permanenta miscare
acoperind total in fiecare clipa o arie larga de actionare intre
semicercul propriu si pana peste linia de 9m.
- Ester clar ca triunghiul sau patrulaterul imaginar pe care se misca
un aparator, are in handbalul modern de astazi latura de 4-5m, si
de fapt de zig-zag si un dute-vino continuu, cu contacte aspre si
lupta acerba in in fiecare punct din teren. Jocul de picioare si
jocul de brate trebuie sa fie o constanta preocupare in fiecare
moment al apararii, precum si colaborarea verbala.
- Principiul realizarii superioritatii numerice in zona de atac cu
mingea ramane perfect valabil. In consecinta, dublarea si sprijinul
aparatorului angajat in lupta cu atacantul trebuie sa fie o
preocupare permanenta a fiecaruia aparator in parte si a echipei
in ansamblu.
- In acelasi timp trebuie acordat o mai mare preocupare jocului de
aparare asupra atacantilor fara minge, impiedicandu-le constant
miscarea, oprind intrarea lor in combinatie, inchizand prompt
eventualele culoare de patrundere si actionare.
- In timpul jocului, aceste 3 directii de actionare ale aparatorului:
atacarea atacantului cu mingea, dublarea coechipierului in
actiunea, supravegherea si impiedicarea atacantilor fara minge, se
deruleaza succesiv in actiuni de secunda, solicitand o mare
mobilitate de miscare a aparatorilor si o elasticitate deosebita a
intregului sistem.
1.3. JOCUL SISTEMIC

- Jocul echipelor noastre in aparare trebuie sa fie mai bine gandit si

elaborat, neaparat asamblat colectiv in cadrul unor sisteme precis
stabilite.
- Capacitatea deosebita de angajament si lupta, risipa mare de efort
si o mobilitate psihica deosebita, raman caracteristicile unei
aparari bune, dar nu si suficiente in handbalul modern.
- Apararea presupune o aparare riguroasa cu principii si reguli
clare si exacte in care mecanismul de functionare al sistemelor
este foarte bine stabil si respectat.
- In aparare nu este loc pentru fantezie si nici pentru o lupta oarba
si disperata.
Jocul trebuie mai rational gandit si aici aportul intelectual al fiecarui
jucator, aceea gandire tactica si stiinta jocului sunt necesitati
absolute care trebuie sa se evidentieze.
Pornind de la ideea ca orice sistem de aparare este teoretic foarte
bun, dar in mod practic este atat de bun cat de bine este pregatit si
aplicat, nu intentionam sa impunem unul anume. Trebuie sa
constatam insa ca majoritatea echipelor de valoare folosesc sisteme
avansate si preponderent in asezarea 3-2-1, cu variante.
Recomandam echipelor noastre sa se alinieze acestor tentinte
pregatind cu deosebire din sistemul 3-2-1, mai intai cu mecanismul
clasic, adaptandu-l daca este cazul unor conditii specifice
jucatorilor respectivi sau anumitor conditii de strategie si tactica.
In acest timp este absolut necesar ca echipele si jucatorii nostri sa
cunoasca bine cel putin 3 sisteme de aparare (6-0, 5-1, 3-2-1) cu
variantele lor, pentru a le putea folosi oricand este necesar tactic cu
aceeasi eficacitate.
O echipa de valoare trebuie sa fie capabila sa-si schimbe sistemul de
aparare cu usurinta pe parcursul unui joc, uneori chiar in aceeasi
faza de joc.

CONCEPTIA DE JOC IN ATAC.

Jocul echipelor noastre in atac trebuie sa se dezvolte spre un

tempou mai sustinut, cu o rapiditate tot mai crescuta a actiunilor
tehnico-tactice individuale si colective, cu o organizare mai exacta in
sistem, avand la baza relatia de cuplu de 2(3) si cu un mai pronuntat
caracter ofensiv-periculos in fiecare faza si moment.
1. CONTRAATACUL trebuie sa fie si mai vizibil, o preocupare
principala a echipelor noastre, actionand perseverent pentru
sporirea numarului is eficacitatii lor.
Trecerea din aparare in atac, trebuie sa se realizeze cu o mai mare
rapiditate, si de fiecare data cand se recupereaza mingea,
incercandu-se permanent si insistent surprinderea apararii inca in
curs de repliere si organizare, pana la oprirea oricarei sanse de gol.
Atacul rapid declansat si sustinut in 3 valuri, asigura la echipele de
 valoare intre 13-25% din totalul golurilor, dar uneori chiar pana la
30%, ceea ce categoric poate hotara soarta unui joc.
2. ATACUL RAPID (FAZA A II-a, REPUNEREA RAPIDA) trebuiesc
pregatite si antrenate sistematic, stabilindu-se trasee precise
(minge si jucator) cu 3-5 variante care se perfectioneaza
permanent, chiar daca in joc se rezolva spontan si in alte
forme.
Valul al III-lea, care este de fapt o prelungire a fazei a II-a, mai
bine zis o transformare directa a acestuia in atac organizat,
prin intrarea imediata dupa trecerea liniei de centru, in
combinatii de finalizare prestabilite sau spontane insistand
peste o aparare completa numeric, dar inca in curs de
organizare (mai ales impotriva echipelor care fac schimbari
aparare-atac).
Eliminarea pe cat posibil a driblingului si inlocuirea lui cu pase
scurte si rapide devine o necessitate.
FAZA A III-a de organizare si reorganizare a jocului trebuie si ea
neaparat regandita in spiritul cresterii vitezei de joc si a mentinerii unei
presiuni permanente asupra aparatorilor.
Reducerea la maxim sau chiar eliminarea momentelor de joc pasiv,
renuntand la jocul cu pase lente executate de pe loc sau din alergare si a
driblingului, trebuie sa fie o preocupare constanta echipelor noastre.

Modelul ideal de organizare al atacului presupune astazi trecerea directa

dintr-o actiune de amenintare a portii in alta si mai periculoasa, toate cu
intentii vadite de finalizare.
Desigur, nu trebuie gandit ca atacul va fi un iures in maxima viteza de la un
cap la celalalt al jocului. In continuare, diverse momente tactice, de interese
sau strategii vor dicta anumite variatii de ritm si tempou.

3. ATACUL IN SISTEM (faza a IV-a) trebuie sa urmareasca o mai

atenta organizare si disciplinare tactica mai ales in momentele
de prefinalizare, lasand jucatorilor initiativa si spontaneitatea
in finalizare.
In construirea atacului se remarca o tentinda de simplificare a jocului,
izvorata in mod practic dintr-o mai eficienta organizare si adaptare la
apararile tot mai avansate si agresive care le practica astazi majoritatea
echipelor.
Aproape indiferent de varietatea actiunilor tactice colective (combinatii,
circulatii) in faza de prefinalizare si finalizare, in prin plan apar:
- raportul unu la unu (1-1) in care depasirea ca suma a
componentelor tehnico-tactice individuale, dar si psiho-fizice
apare ca o determinanta a jocului;
- relatia de colaborare in cuplu (de 2, maxim 3 jucatori) apreciat ca
nucleu fundamental al actiunilor tactice in care blocajul si
plecarea din blocaj, paravanul, un-doi-ul constituie elemente
fundamentale;
- Jocul fara minge, creste considerabil in importanta, exploatand
spatiile temporar lasate libere de apararile avansate (prin
patrunderea fara minge), dar si in actiunile de favorizare a
coechipierilor pentru valorificarea raportului 1-1 sau 2-2.
- Marirea mobilitatii jucatorilor in teren si actionarea eficace pe mai
multe posturi a aparut ca o dorinta a jocului in viteza in conditiile
unor aparari avansate si imperativului de a fi mereu periculos,
oriunde s-ar afla in teren, surprinzand permanent adversarul.
- Rolul si sarcinile fiecarui jucator pe post, aria lor de actiune s-a
marit considerabil in paralel cu o specializare aprofundata.
- Pivotul actioneaza adesea ca un initiator al combinatiilor iesind
pana la 8-9m (la blocaje), circuland apoi pe semicerc pana la
extreme.
- Extremele si-au perfectionat procedeele specifice cu aruncari
(inclusiv aeriene) din unghiuri foarte mici, dar se infiltreaza si pe
semicerc, actionand ca veritabili pivoti.
- Interii si-au marit si ei raza de actionare la fel de eficace si pe
stanga si pe dreapta; mai mult se infiltreaza pe semicerc ca pivoti
mobili.
- Centrii de mare valoare, in afara sarcinilor de baza: conducator de
joc, actioneaza eficace pe inter stanga sau dreapta si foarte
adesea ca pivot.
- Se remarca tendinta spre un jucator, daca nu complet polivalent,
actionand degajat si eficace pe mai multe posturi.
- Vremea jucatorului fixat pe post cu trasee de actionare precise si
sarcini precise si limitate la cele ale postului in echipa a trecut.

Mobilitatea de actionare pe post sau pe mai multe posturi, dar mai

ales, viteza de actionare in joc tot mai crescuta si presiunea asupra
aparatorului au determinat aparitia unor procedee noi sau
reconsiderate si perfectionate.

PASAREA.
- din alergare continua;
- impinsa;
- cu prindere (si cu o mana) si pasare din saritura;
- voleibalata cu o mana si cu doua maini.

ARUNCAREA.
- cu sprijin pe piciorul bratului de aruncare;
- din saritura pe doua picioare;
- din saritura si aruncare pe langa sold;
- in pamant cu efect de ocolire;
- cu prindere (cu o mana sau doua) si aruncare din saritura sau
plonjon.
Sistemele de joc in atac, aplicate de echipele noastre trebuie sa aiba o mai
mare varietate si mai ales capacitatea de modelare in functie de apararea
adversa.
Prin simplificare, sistemele de atac raman tot cele de baza, respectiv cu un
pivot sau doi.
Tendinta generala la echipele noastre de valoare este insa de a infiltra
temporar cel de-al 2-lea pivot, care poate fi centrul, extrema sau un inter.
Din acest motiv in terminologia handbalului mondial a aparut acest pivot
mobil pe care l-am preluat si noi prin traducere directa.

CONCEPTIA DE PREGATIRE SI ANTRENAMENT.

Reprezinta, orientarea metodica asupra modalitatilor de transpunere si

realizare a conceptiei de joc.
In mod concret, ea cuprinde un ansamblu de legi, reguli, directii si tendinte
care guverneaza procesul de pregatire si antrenamentul ca veriga
fundamentala a acestui proces cu principiile, metodele si mijloacele lui
specifice.
In elaborarea si realizarea concreta a conceptiei de pregatire si
antrenament este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:
- asimilarea si intelegerea profunda a conceptiei de joc in sensul si
optiunea ei;
- selectionarea unor principii si metode fundamentale care
definesc principalele directii de actionare;
- stabilirea modelului de joc la inalta performanta pe echipa si pe
posturi;
- stabilirea modelului de joc a propriei echipe;
- stabilirea modelului de joc individual pe post;
- elaborarea modelului de pregatire.
-
PRINCIPII, LEGI SI METODE FUNDAMENTALE ALE CONCEPTIEI DE
PREGATIRE SI ANTRENAMENT.

1. MODELAREA.

Principiul prioritatii efortului specific competitional trebuie sa fie ideea

fundamental-orientativa in tot ceea ce intreprindem reprezinta in mod
concret modelarea intregii pregatiri la cerintele competitiei in
antrenamentului la conditiile jocului oficial.

2. CONTINUITATEA.

Principiul continuitatii si a legaturii in sistemul unui lant organic a tuturor

antrenamentelor, trebuie respectat si aplicat cu strictete ca o conditie
fundamentala a realizarii formei sportive si implicit a performantelor
deosebite.

3. EFORTURI MAXIME.
Principiul solicitarilor intense si maxime, aplicat stiintific prin acumularea
unei cantitati mari de munca spre limita posibilitatilor jucatorilor, a stat la
baza succeselor handbalului romanesc.
In continuare apreciem ca acest principiu ramane valabil, corelat metodic
cu cele din aceeasi familie:
- principiul solicitarilor optime si a cresterii in trepte a efortului;
- principiul alternarii gradarii efortului.

4. REPETARI.

Este evident ca ratia de progres nu se poate realiza fara o cantitate

mai mare de repetari a fiecarui exercitiu, sau componenta a
antrenamentului.
Este evident ca formarea deprinderilor, automatismele si virtuazitatile
jocului, nu se pot realiza decat prin repetarea si iar repetarea a fiecarui
procedeu tehnico-tactic.

5. INTRECEREA.

O alta idee dominanta a conceptiei de pregatire si antrenament

este intrecerea-jocul. Fiecare exercitiu in parte si antrenament in
ansamblu, trebuie sa incorporeze aceasta idee de lupta de intrecere
in primul rand cu tine insuti, cu coechipierii, cu adversarii directi si
indirecti, cu echipa adversara.

6. INDIVIDUALIZAREA.

Individualizarea in pregatire si antrenament, cu toate metodele

si mijloacele specifice ramane o cerinta fundamentala a progresului
si reusitei pe ansamblul echipei.
Este absolut necesar sa se restudieze acest principiu de baza
al antrenamentului sportiv cautand si neaparat gasind solutii in
conditiile actuale.

7. MASURARE/EVALUARE

In antrenamentul modern, condus stiintic, totul trebuie masurat

si analizat.
Fiecare exercitiu, simplu sau complex, programul intreg de
antrenament si binenteles jocul in sine, trebuie masurat pentru a
avea date reale ale progresului sau involutiei, de ce nu-a jucatorilor si
echipei.
In acest sens, ester arhicunoscut faptul ca sursa esentiala a
modelarii si programarii antrenamentului si a jocului este masurarea
si evaluarea. Aici trebuie sa subliniem necesitatea punerii in drepturi
 a probelor si normelor de control ca metoda de lucru si de verificare
a pregatirii.

8. PLANIFICARE SI EVIDENTA.

Programarea antrenamentului si a intregii structuri, a pregatirii

in mod metodic si amanuntit, respectiv documentarea de planificare,
reprezinta principalul instrument de lucru de care nu se poate lipsi nici
un antrenor care-si respecta profesiunea.

Dar, in acelasi timp, este cunoscut ca o programare flexibila

nu se poate realiza decat pe baza unei evidente curente si a unei
permanente informari anticipative.

DOCUMENTE DE PLANIFICARE

Planul anual

I. Competitia principala
II. Obiectivul de performanta
III. Lotul de sportivi
IV. Colectivul tehnic
V. Programul competitional
VI. Periodizarea pregatirii
VII. Obiectivele de performanta intermediare
VIII. Obiectivele si sarcinile de instruire:
1. Generale
2. Individuale fizice
3. Individuale tehnico-tactice
4. Cupluri de posturi
5. Colective
6. Teoretice si psihologice
IX. Probele de control
X. Planul pregatirii individualizate a sportivilor nominalizati la lot
XI. Testari medicale
XII. Conceptia de joc
XIII. Indicatorii cantitativi ai pregatirii:
1. Numar zile calendaristice
2. Numar de zile activitate la club
- Zile de antrenament
- Zile competitii oficiale
- Zile de odihna activa
- Zile transport
- Numar de cicluri saptamanale
3. Volumul global de pregatire (in ore)
- Ore de antrenament
- Ore de competitii oficiale
- Ore de competitii, pregatire si verificare
 - Ore de inviorare
- Ore de pregatire teoretica si psihologica
4. Numar de unitati functionale
- Antrenamente
- Inviorari
- Jocuri de verificare
- Jocuri oficiale
5. Media unitatilor functionale/ciclu saptamanal
6. Media volum de activitate/ciclu saptamanal
7. Media minute/antrenament
8. Media minute/unitate functionala

Planul de etapa

I. Obiectivul de performanta
II. Obiectivele si sarcinile de instruire:
1. Generale
2. Individuale fizice
3. Individuale tehnico-tactice
4. Cupluri de posturi
5. Colective
6. Teoretice si psihologice
III. Probele de control
IV. Controlul medical
V. Ciclurile saptamanale
VI. Indicatorii cantitativi de pregatire
- Zile de antrenament
- Zile competitii oficiale
- Zile competitii de verificare
- Zile odihna activa
- Zile transport
- Numar cicluri saptamanale

9. OBIECTIVE MAXIMALE.

Prognoza optimista a performantei in competitii, a formei

sportive pe etape, fixate in obiective de realizat, reprezinta un element
de baza al reglarii procesului evolutiv de pregatire.
In acest sens consideram ca obiectivele inalte, maximale nu
trebuiesc evitate, fiind si un factor important de motivatie si lupta.

10. MODELUL DE JOC.

In mod normal, intreaga strategie de pregatire a antrenamentului,

trebuie sa se structureze dupa stabilirea modelului de joc.
 Modelul de joc al echipei se contureaza pe baza unei sume mari, de
inregistrari si date privind evolutia echipelor si jucatorilor de mare
valoare in competitii.
Studierea echipelor, modalitate la J.O., C.M. si C.E. conduce la
realizarea unui model de joc, la o forma aproape ideala, ca suma a
valorilor inalte, ramanand ca obiectiv suprem dorit de fiecare echipa,
jucatori si mai ales antrenori.
CONTINUTUL TEHNICO-TACTIC AL JOCULUI
PE POST IN ATAC
EXTREMA

FAZA I-a

1. Startul rapid (anticipat) si alergarea in mare viteza.

2. Prinderea mingii venita din spate si lateral.
3. Driblingul simplu si multiplu.
4. Pasarea din mare viteza.
5. Aruncarea la poarta: din saritura (cu si fara plonjon); din
alergare.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID

1. Alergare accelerata cu schimbari de directie si ritm.

2. Infiltrarea la semicerc si actionarea ca pivot.
3. Aruncarea la poarta din plonjon sarit; din alergare; din saritura.
4. Efectuarea de paravane, blocaje si plecari din blocaj.

FAZA a III-a

1. Ocuparea postului si plasamentul cat mai lateral in functie de

circulatia mingii si sistem.
2. Iesirea la minge, actionarea ofensiva si pasarea.
3. Deplasarea permanenta spre colt, la linia de 9m si la nivelul
aparatorului intermediar.

FAZA a IV-a

1. Aruncarea la poarta:
a. Din saritura cu marirea unghiului si ducerea bratului lateral.
b. Din saritura cu bataie pe piciorul drept sau stang.
c. Din saritura cu aterizare pe piciorul din partea bratului de
aruncare.
d. Din plonjon sarit cu evitare.
e. Din invaluire cu aruncare de la 8-9m.
f. Aruncarea cu bolta peste portar (din saritura cu si fara
plonjon)
 g. Cu prindere si aruncare din saritura deasupra semicercului.
h. Din sprijin..

2. Pasarea mingii:
a. In patrundere succesiva, zvarlita sau din pronatie.
b. Peste semicerc la pivot sau la extrema opusa.
c. Angajarea pivotului la actiuni de invaluire.

3. Actiuni individuale de depasire a aparatorului direct:

a. Spre interior si spre exterior.

4. Circulatia pe semicerc:
a. Actionarea directa ca pivot; paravane; blocaje si plecari din
blocaj.

PIVOTUL

FAZA I-a

1. Startul rapid si alergarea de viteza.

2. Pasarea mingii in viteza in toate directiile.
3. Aruncarea la poarta din alergare, din saritura sau plonjon.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID

1. Prinderea mingiilor pasate puternic de la distanta.

2. Aruncarea din plonjon.
3. Paravanul pentru aruncare si blocajul pentru patrundere.

FAZA a III-a

1. Deplasarea in fata apararii in pozitie fundamentala in functie de

deplasarea mingii si de sistem.
2. Iesirea in intampinarea mingii, pasarea si reluarea locului in
dispozitivul de atac.

FAZA a IV-a

1. Demarcajul permanent prin deplasari rapide in pozitie fundamentala

si ocuparea primului plan.
2. Paravanul pentru favorizarea aruncarilor.
3. Blocajul, pentru favorizarea patrunderilor sau a aruncarilor si pentru
demarcarea unui jucator din linia de 9m urmat de plecarea in culoar.
4. Aruncarea la poarta din plonjon sau plonjon sarit precedata de pasii
pivotului.
5. Aruncarea din angajare deasupra semicercului.
6. Aruncarea pe la spate.
INTERUL

FAZA I-a

1. Lansarea contraatacului in calitate de intermediar: demarcaj, intrarea

in posesia mingii, pasarea spre varful de contraatac.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID

1. Alergarea de viteza (accelerata).

2. Lansarea atacului prin pase scurte si medii in viteza.
3. Aruncarea la poarta din saritura, din alergare, cu elan de pasi
incrucisati sau pas saltat.
4. Pasa de angajare: din saritura, din pronatie, directa cu pamantul.
5. Depasirea adversarului cu schimbari de directie in mare viteza.

FAZA a III-a

1. Pasele in patrundere succesiva: de deasupra umarului, din pronatie,

impinsa, cu pamantul.

FAZA a IV-a

1. Aruncarea la poarta:
a. Din saritura: clasica sau cu evitare inalta sau pe langa sold (elan
scurt de 1 sau 2 pasi).
b. Din sprijin pe sol cu pas incrucisat, cu pas saltat, cu pas
adaugat.
c. Cu sprijin pe piciorul bratului de aruncare.
d. Din alergare.
e. Pe langa sold sau pe langa genunchi.
f. Cu evitare din sprijin sau saritura.

2. Pasele de angajare:
a. Directe, din pronatie, pe la spate, cu pamantul, din saritura.

3. Miscari inselatoare:
a. Schimbare simpla si dubla de directie (pe 1 si 2 picioare).
b. Fenta de aruncare la poarta urmata de depasire sau pasa
eventual angajare.
c. Fenta de pasare urmata de depasire, aruncare, pasare sau
angajare.

4. Actiuni tactice:
a. Incrucisarea simpla sau dubla.
b. Intrarea in paravan, blocaj si plecarea din blocaj.
c. Intrarea temporara pe pivot.
d. Invaluiri scurte si lungi, chiar pana la extrema.
CENTRUL.

FAZA I-a

1. Lansarea contraatacului in calitate de intermediar:

a. Demarcaj, intrarea in posesia mingii, pasa la varful de contraatac.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID

1. Alergarea de viteza accelerata.

2. Lansarea mingii in atac prin pase in viteza.
3. Aruncarea la poarta: din saritura; din alergare.
4. Pasa de angajare: directa-puternica; din saritura; din pronatie cu
pamantul.
5. Depasirea directa a adversarului cu schimbari de directie.

FAZA a III-a

1. Pasarea rapida a mingii (sau temporizat) in toate directiile de atac:

zvarlita, pronatie.

FAZA a IV-a

1. Pasarea mingii in patrundere succesiva executata cu maiestrie.

2. Pasele de angajare:
a. Directe; din pronatie; pe la spate; pe la ceafa; pe sub picior; cu
pamantul; din saritura.
3. Pase speciale de legatura intre jucatorii in circulatie: oferite; lansate;
pe sub axila; pe la spate; cu pamantul.
4. Aruncarea la poarta:
a. Aruncarea din sprijin pe sol; clasica; cu sprijin pe piciorul bratului
de aruncare.
b. Pe langa sold cu si fara plonjon.
c. Din saritura: peste adversar; cu evitare sau pe langa sold.
d. Din plonjon sau plonjon sarit.
e. Din alergare.
5. Miscari inselatoare:
a. Fenta de pasare urmata de: depasire, aruncare, pasare.
b. Fenta de pasare urmata de: angajare, aruncare; pasare; depasire.
c. Depasire individuala cu schimbari de directie: simple; duble; pe 1
sau 2 picioare.
6. Actiuni tactice de baza:
a. Incrucisarea; blocajul; paravanul; plecarea din blocaj.
7. Actionarea eficienta pe alt post:
a. Infiltrarea pe semicerc ca pivot tepmorar; actionare pe post de
inter; invaluire pana la extrema.
 PORTARUL.

FAZA I-a

1. Recuperarea cat mai rapida, repunerea rapida a mingii, si lansarea

sigura a contraatacului.

FAZA a II-a si ATACUL RAPID

1. Pasarea rapida la cel mai apropiat coechipier demarcat, iesind din

semicerc pentru a asigura mingea sau la jucatorul plasat la central
terenului.

FAZA a III-a

1. Urmareste de la propria linie de 9m desfasurarea jocului pregatit

pentru a impiedica lansarea contraatacului advers.

FAZA a IV a

1. Deplasarea in poarta permanent in pozitie fundamentala specifica si

asigurarea plasamentului optim in functie de unghiul de aruncare si
procedeul atacantului.
2. Prinderea mingiilor aruncate spre poarta.
3. Respingerea mingii cu bratul si piciorul precedata de deplasarea
adaugati.
4. Dirijarea si colaborarea cu aparatorii proprii.

PRINCIPALELE SARCINI ALE JUCATORILOR

PE POST
Acestea rezulta din cerintele aplicarii in mod practic si modelului de joc si
mai direct din analiza mecanismului sistemelor de joc aplicate.
S-a determinat continutul tehnico-tactic si structura antrenamentelor. Acest
important capitol al conceptiei de joc si pregatire vine sa ordoneze gandirea
tactica a sportivilor, subliniind si accectuand responsabilitatea lor pe post si in
angrenajul echipei.

1. JOCUL IN APARARE.

De subliniat ca si in aparare specializarea pe post apare acum ca strict

necesara, cu conditiile asigurarii unei pregatiri de baza pe toate posturile si
mai ales a permanentei integrari si angrenari armonioase a actiunilor
individuale in mecanismul de joc colectiv specific sistemelor aplicate.
1.1. APARATORUL LATERAL - are ca adversar principal extrema.
 a. trebuie sa joace cat mai avansat si agresiv la extrema sa,
impiedicand-o sa participe la organizarea si initierea atacului si mai ales sa
stopeze patrunderea ei spre poarta pentru a arunca.
b. cand mingea este la centru sau pe partea opusa, iese cu fata la
extrema executand marcaj de interceptie si supraveghere.
c. cand mingea este la interul de pe partea sa, se retrage oblic spre
aparatorul intermediar, pe care-l dubleaza, dar supravegheaza permanent
extrema.
d. daca interul da pasa la extrema, ataca agresiv oprindu-i ferm
actiunea; daca nu mai are timp, se retrage pe semicerc inchizandu-i
patrunderea, in extremis oferindu-i un unghi cat mai mic de aruncare.
e. cand interul incearca depasirea intre aparatorul lateral is cel
intermediar, inchide culoarul de patrundere, oprindu-l si facand imposibila
pasarea la extrema.
f. preintampina patrunderea extremei in spatele aparatorului
intermediar, o insoteste si o preda in fata acestuia si preia interul sau alt
atacant venit pe extrema.
g. in cazul in care extrema a patrus totusi prin spatele aparatorului
intermediar si mingea este pe partea sa, insoteste extrema si o preda
aparatorului central, preluand dupa caz pivotul sau interul respectiv.

h. in cazul in care pivotul venit in fata aparatorului lateral impiedica

categoric angajarea lui de extrema si il inchide energic daca primeste
mingea ca sa nu mai poata pasa la extrema.
i. raspunde de recuperarea mingiilor respinse de catre portar sau
venite din bara spre extrema, inclusiv la 7m.

1.2. APARATORUL INTERMEDIAR - are ca adversar direct interul.

a. supravegheaza si stanjeneste permanent jocul interului din fata sa in
faza de organizare si prefinalizare, schitand intentii de interceptii.
b. ataca pe momentul de prindere a mingii, impiedicand adversarul
direct sa receptioneze mingea si sa joace in bune conditiuni.
c. daca adversarul se indreapta spre poarta pentru aruncare, atunci il
ataca ferm la minge (pe brat) oprind categoric o eventuala depasire, iar in caz ca
intarzie in toate aceste actiuni cauta sa blocheze cu orice pret aruncarea.
d. daca interul in posesia mingii se deplaseaza spre centru sau spre
extrema, il insoteste in lupta pana face schimb de oameni, sau pana da pas,
impiedicandu-l pe acesta sa finalizeze.
e. daca mingea este la extrema de pe partea sa, se deplaseaza oblic
spre aparatorul lateral, pe care-l dubleaza, inchizand ferm eventuala patrundere
prin spate.
f. daca mingea este la centru sau la interul opus, se retrag oblic spre
centru, cu fata la minge, dubland aparatorul central si impiedicandu-l sa pasesze
la pivot.
g. efectueaza schimb de oameni numai cand:
- pivotul este intre aparatorul intermediar si cel lateral: preia pivotul
si preda interul aparatorului central (retras).
 - centrul incruciseaza la interul pe care-l marcheaza, preia centrul si
preda interul aparatorului central (avansat).
- pivotul iese la blocaj (plecare) spre inter si reuseste aceasta: preia
pivotul si preda interul aparatorului central.
h. trebuie sa recupereze mingiile respinse de portar sau revenite din
bara in zona sa sau a apartorului lateral, daca acesta a plecat pe contraatac.

1.3. APARATORUL CENTRAL AVANSAT - are ca principal adversar centrul.

Denumit varf in cadrul sistemului 3-2-1 si zburator in cazul sistemului 5+1.
a. supravegheaza permanent actiunile centrului, impiedicandu-l
sa organizeze si sa dirijeze locul, iar atunci cand actioneaza direct spre poarta, il
ataca sever oprind patrunderea sau aruncarea la poarta.

b. prin marcaj la supraveghere si interceptie, stanjeneste mult

circulatia jucatorilor si a mingii in zona centrala si cauta sa
acopere pivotul, preintampinand o pasa la aceste.
c. ataca interii care au scapat spre poarta in zona centrala
impiedicandu-i sa arunce sau sa angajeze pivotul.
d. Inchide ferm culoarul langa aparatorii intermediari, cand interii
(sau centrul) incearca patrunderea spre centru, sau ai depasesc
pe acestia.
e. in cazul patrunderii sau plasarii unui al 2-lea pivot, se retrage sa-l
acopere sau iese la unul din interi ramasi afara in functie de
sistem si optiuni tactice de moment.

1.4. APARATORUL CENTRAL-RETRAS - are ca adversar principal pivotul. Un

singur jucator in sistemul 3-2-1 sau 5+1 si doi in sistemul 6-0.
a. marcheaza pivotul din fata, la supraveghere in toata zona centrala,
atunci cand nu are mingea si foarte sever din spate atunci cand o prinde.
b. daca se arunca de la distanta interul, centru sau oricine vine spre
zona centrala, trebuie sa blocheze chiar daca in acel moment marcheaza pivotul
c. inchide in final patrunderea oricarui atacant scapat in zona centrala
cu riscul pasarii pivotului.
Face schimb de oameni numai cand:
- Pivotul se deplaseaza spre extreme in spatele aparatorului lateral:
al preda acestuia si preia interul.
- Pivotul iese la blocaj (plecare) spre inter: al preda aparatorului
lateral si preia interul.
- Pivotul iese la blocaj spre aparatorul cental avansat: al preda
aparatorului central avansat si preia centrul.
- Centrul reuseste o depasire.
- Face schimb de oameni cu celalat aparator central (in sistemul 6-
0) cand pivotul se deplaseaza pe cealalta jumatate de teren: preda
pivotul celuilalt aparator central si preia centru.

2. JOCUL IN ATAC.
 Solicita din ce in ce mai mult o supra specializare pe post, dar in
acelasi timp o actionare eficienta pe cel putin alte doua, trei posturi.
Se observa evident in jocul modern ca: portarul respinge,
recupereaza si transmite mingea foarte precis si rapid; centrul se infiltreaza
ca pivot sau se deplaseaza pe postul de inter pe orice parte; pivotul este
oricand un centru conducator de joc; interii actioneaza si arunca la poarta
si de pe partea opusa, uneori chiar si de pe extrema; iar extreme patrund
spre centru unde devin veritabili pivoti.
2.1. EXTREMA.

a. in momentul in care adversarul pierde, trebuie sa plece pe

contraatac, de fiecare data in mare viteza, chiar daca nu i se paseaza.
b. daca nu a primit mingea, se opreste pe linia de la 9m, langa tuse.
Patrunde pe semicerc numai daca aparatorul lateral nu
s-a repliat sau a iesit la interul de pe partea sa; deasemeni mai
patrunde si se remarca pe semicerc cand aparare este dezorganizata,
sau zona temporara este mult avansata.
c. in faza de organizare a jocului, sta larg spre exterior, iar in atacul cu
pase succesive initiaza patrunderea si ameninta intre primii doi
aparatori si paseaza foarte rapid.
d. in atacul in circulatie, patrunde printre aparatori pana in zona
centrala si uneori dincolo de ea, transformandu-se in pivot temporar;
executa paravane si blocaje pentru linia de 9m dar si pentru pivot,
eventual finalizand de pe acest post cu procedee specifice, dupa care
revine pe post sau circula pana la extrema opusa.
e. pe post are o permanenta tendinta de a actiona ofensiv, schitatnd
depasiri si presand mereu aparatorul lateral.
f. in cazul de situatie unu la unu in unghi favorabil efectueaza cu
hotarare depasirea aparatorului, fie spre exterior, fie spre interior.
g. finalizeaza in general cu plonjon sarit, marindu-si cat mai mult
unghiul spre centrul semicercului.
h. trebuie sa cunoasca si sa execute bine, urmatoarele combinatii
tactice:
- paravan simplu si dublu cu pivot sau centru la interul de pe partea
sa , sau partea opusa.
- toate combinatiile in triunghi pe extrema cu interul si pivotul plasat
pe partea sa.
- combinatii cu centru si interul opus , paravanul, blocaje simple sau
duble, blocaj plecare din blocaj.
- cel putin 2-3 combinatii in cuplu de doi cu interul, cu pivotul sau cu
centru.

2.2. INTERUL.

a. in momentul in care intra in posesia mingii, se demarca lateral in

zona de 9-10m pentru a primi mingea si a lansa ca intermediar
contraatacul spre varfuri, cu pase precise numai daca acestea sunt in
mod clar libere si nu exista pericol de interceptie.
 b. pleaca in viteza accelerata pe faza a II-a cautand sa foloseasca pasele
scurte de urcare rapida in atac, totul in viteza si deplina siguranta.
c. insista in continuarea fazei a II-a daca adversarul nu s-a organizat
inca: prin combinatii simple de un doi; sau executa o incrucisare
simpla cu centru sau celalat inter.
d. in faza de organizare, la atacul cu pase succesive, patrunde intre al 2-
lea si al 3-lea aparator pe pasa de la extrema si intre ultimii 2
aparatori si pe pasa de la centru.
e. cauta sa fie permanent ofensiv miscandu-se activ pe picioare,
lansandu-se direct spre poarta si pasand mingea in miscare, dupa
care cat mai rapid incearca: fie o aruncare la poarta; executa
depasire individuala rapida in forta; sau paseaza eficient punand in
pozitie de sut ceilalti coechipieri.
f. permanent cauta cu privirea si incearca o angajare eficienta a
extremei sale sau a pivotului, dar numai in mare siguranta.
g. trebuie sa arunce puternic-precis si derutant de la distanta si
semidistanta, surprinzand adversarul prin procedeevariate executate
rapid.

Trebuie sa cunoasca urmatoarele combinatii tactice de baza: incrucisarea cu

centru si sut sau pas la interul opus; incrucisarea dubla cu centrul si interul
opus; blocaj-plecare cu pivotul sau centru, toate combinatiile de cuplu cu
extrema de pe partea sa si in 3 cu pivotul si extrema.
a. trebuie sa cunoasca si sa se incadreze perfect in circulatiile si
combinatiile specifice echipei, a sistemului de joc aplicat sau cele
rezultate din analiza asezarii si tacticii de joc a aparatorilor adversi.
b. Trebuie sa stie perfect ce are de facut in situatii de superioritate sau
inferioritate numerica, la lovituri libere de la 9m; in cazul demarcaj;
om la om.
c. in superioritate numerica, nu forteaza aruncarea de la distanta, ci
asigura atac succesiv bun pentru extreme, sau o angajare la pivot
total liber, patrunde pe un culoar liber numai daca are sanse sigure
de a inscrie.
d. in cazul in care apararea este avansata, se ataca pe depasiri, angajari
la semicerc, combinatii cu extremele.
e. in cazul in care ester marcat om la om, incearca: depasirea cu si
mai ales fara minge, intra in combinatie cu centrul sau pivotul pentru
blocaj, eventual continua cu blocaj-plecare.
f. Cand mingea este pe extrema opusa, se retrage putin, pentru a
asigura echilibrul defensiv, cu o atentie pe plecarea aparatorului
lateral pe contraatac sau aparatorului intermediar pe faza a II-a.

2.3. CENTRUL

a. imediat ce echipa a intrat in posesia mingii, se demarca lateral central

la 9-10m pentru a primi mingea si a lansa ca intermediar contraatacul
spre varfuri cu pase lungi si precise.
b. pleaca pe faza a II-a in viteza accelerata, prin pase scurte si sigure cu
interii in special, daca nu gaseste oameni liberi apeleaza la dribling
asteptand demarcarea altor coechipieri.
c. Principala sarcina este de a conduce si organiza jocul in atac fara
renuntarea insa la intentia de a inscrie gol.
d. Stopeaza faza a II-a si organizeaza echipa in teren, dicteaza efectuarea
a doua ture de pase rapide in potcoava sau direct in succesiv.
e. initiaza circulatii si combinatiispecifice luand permanent masuri de
revenire ofensiva in caz de nereusita.
f. Intervine si ordoneaza atacul la momente fixe.
g. In cazul aruncarilor de la 9m face zid cu pivotul si sugereaza combinatii.
h. in caz de superioritate sau inferioritate numerica, linisteste jocul si
comanda o combinatie sau circulatie cunoscuta si adecvata.
i. nu lasa echipa sa joace haotic, trebuie sa cunoasca cum trebuie
actionat in fata oricarui sistem de aparare si cu varianta lui, in situatii
speciale, scor, timp, obiectivul jocului, sa sesizeze din timp toate
manevrele si actiunile adversarului, mai ales punctele slabe si cele forte.
j. Pentru a conduce jocul echipei in atac trebuie: sa cunoasca sarcinile si
actiunile personale preferate ale fiecarui coechipier, pe toate posturile;
sa manifeste hotarare si spontaneitate in decizii si sa aiba ascendentul
de a se impune coechipierilor; sa-si pastreze calmul si luciditatea tot
timpul, si in special in momentele grele, cand sustine moral si prin
actiuni intreaga echipa; nu trebuie sa-si piarda capul orice s-ar
intampla.
k. Trebuie sa cunoasca bine sarcinile si actiunile specifice altor posturi, in
special de inter sau pivot, unde in orice clipa poate actiona eficient ca
un veritanbil specialist pe aceste posturi.
l. este in permanenta legatura cu antrenorul pentru a transmite echipei
indicatiile acestuia.

2.4. PIVOTUL

a. alearga pe contraatac in viteza accelerata, drept spre semicercul

adversul, foarte atent la eventualele pase scurte de urcare pe faza
a II-a.
b. in finalul fazei a II-a este plasat pe semicerc in zona centrala, data sa
fie angajat, sau sa se angajeze in combinatii spontane, in special in
doi-uri, paravane sau blocaje, cu interul si centrul venit din urma.
c. In jocul organizat se plaseaza fie central, fie pe al 2-lea aparator la
comanda conducatorului de joc, sau dupa cum o cer combinatiile
noastre specifice sau spontan dupa sistemul de aparare folosit de
adversar.
d. Trebuie sa cunoasca si sa aplice in joc, in primul rand blocajul si
paravanul, plecarea din blocaj si patrunderea sau infiltrarea la
semicerc dupa paravan.
e. Trebuie sa cunoasca si sa execute la momentul oportun toate
mijloacele de colaborare in cuplu, cu:
 i. extrema - blocaj la aparatorul 2 pentru patrundere, paravan,
aparatorul 2 sau 3 pentru aruncare din invaluire, aparitie pe
aparatorul 2 pentru a fi angajat;
ii. cu interul: paravan simplu si dublu cu extrema sau centrul;
iesirea la incrucisare continuata cu paravan, bocajul pentru
patrundere sau culoar de aruncare; blocaj; plecare;
iii. cu centrul: este in permanent contact vizual si de
colaborare, centrul conduce jocul si este cel care-l va
angaja cel mai mult, executa la comanda sau spontan,
blocaj la centru, blocaj-plecare, urmarirea centrului si
toate combinatiile de ansamblu ale echipei in care este
permanent un rol clar stabilit.
f. In cazul situatiilor speciale:
- la 9m se aseaza foarte repede in zid.
- recupereaza mingea, paseaza atent la aruncator.
- in superioritate numerica blocheaza deplasarea apararii in centrul
sau pe aparatorul lateral.
- la inferioritate numerica iese la circulatie pe 9m, eventual in
centru, fara legatura intre jucatori.
- raspunde de recuperarea mingiilor respinse de portar, sau venite
din bara in toate zona centrala.
- in cazul in care echipa sa pierde mingea, cauta sa franeze
lansarea contraatacului sau a fazei a II-a cu toate mijloacele
tehnice-tactice permise si aceasta numai in primele secunde dupa
care se repliaza in mare viteza.

CONCEPTIA DE JOC

Jocul in aparare

La nivelul jocului in aparare se va urmari realizarea practica, in teren a unor

caracteristici si principii de baza, care sa asigure o mai mare eficienta a
sistemelor de aparare folosite. Astfel se va urmari realizarea in primul rand a
crearii raportului supranumeric in zona mingii, iar in al doilea rand cresterea
agresivitatii individuale, pe cupluri de posturi si implicit a intregului sistem de
aparare, oricare ar fi acesta.

Pentru realizarea acestor doua obiective trebuiesc perfectionate: atacarea

adversarului cu minge, dublarea, marcajul (sub toate formele), urmarirea
pivotului. Toate aceste deprinderi tehnico-tactice au la baza o mult mai mare
mobilitate in teren, mai ales spatiala, dar si temporala-anticipatie, viteza de
deplasare.

Normal se va urmari respectarea cu strictete a tuturor principiilor si regulilor de

baza in vederea functionarii sistemului de aparare, dar si a functionalitatii
cuplurilor de posturi din cadrul acestuia.
Replierea va fi asigurata in timp util avand la baza startul si marcajul varfurilor de
contraatac, atat in zona centrala, cat si in zonele laterale ale terenului. Se vor
stabili sarcini individuale impotriva celor mai periculoase jucatoare adverse
folosite ca varfuri de cotraatac (extreme sau plus) sau marcajul strans alternat cu
marcaj de supravaghere spre centrul terenului, asigurand posibilitatea
functionarii zonei temporare ca faza urmatoare a apararii.

Zona temporara va trebui sa rezolve atat intreruperea fazei a II-a adverse, cat si
faza de initiere a atacului rapid organizat.

Se va pune accent pe impartirea zonelor, pe atacarea adversarului cu minge si pe

intreruperea circulatiei de minge si de jucatoare sau ca ultima varianta
posbilitatea finalizarii din ughiuri laterale.

Se va accentua si revenirea foarte rapida in sistem dupa marcarea unui gol pentru
a nu fi surprinsi de repunerile rapide de la centru.

Este absolut obligatoriu de realizat un procent de cel mult 20% de goluri primite
pe contraatac si atac rapid.

Apararea in sistem va avea la baza sistemul 6:0 zona agresiv, iar ca

varianta a acestuia sistemul 5+1 zona cu unul din aparatorii intermediari
avansati la interul advers cel mai periculos. Sistemul secundar utilizat va fi
5+1 zona clasic, cu aparatorii intermediari avansati in partea mingii sau ca
varianta, cu intermediarul la marcaj la interceptie in partea opusa mingii. In
situatii speciale va fi folosit si sistemul 5+1 combinat cu pregatirea
variantei de joc 5:5 sau 6:6.

Aparatorii laterali vor avea ca adversar direct extremele adverse si vor fi

specializati pentru aces post. In cadrul sistemului 6:0 zona vor folosi cu
precadere marcajul strans, alternat cu marcajul la interceptie si de
supraveghere, in functie de valoarea adversarului si de situatia tactica din
teren.

La incercarea de transformare in pivot de catre extrema, in prima faza se va

intirzia patrunderea, iar in faza urmatoare va efectua schimbul de oameni
cu aparatorul intermediar, preluind cu marcaj STRANS interul si predand
extrema intermediarului.

Se va pune un accent deosebit pe dublarea intermediarului, miscarea

permanenta in teren si pregatirea pentru interceptia paselor extrema-
extrema sau inter opus-extrema.

Aparatorii intermediari au ca adversar direct interii adversi si pentru acest

post vor fi specializati jucatorii
In cadrul sistemului 6:0 zona vor efectua marcaj de supraveghere la interi,
urmand ca in momentul prinderii mingii sa-i atace pentru a impiedica
aruncarea la poarta, depasirea sau pasarea in conditii optime.
 In raportul de 1 la 1 aparatorii intermediari vor insoti deplasarea interului
pana in momentul in care acesta nu mai este in posesia mingii sau nu mai
este periculos pentru poarta. El va fi dublat spre exterior de catre lateral si
spre centru de catre aparatorul central, urmind la randul lui sa-i dubleze pe
acestia.

Schimbul de oameni se va efectua in urmatoarele situatii: incrucisare inter-

centru sau cenrtu-inter, blocaj-plecare pivot-inter, invaluire interioara
extrema sau invaluire exterioara interul, pivotul este plasat intre lateral si
intermediar.

Aparatorii centrali au ca adversari directi centrul si pivotul echipei adverse.

Repartizarea adversarilor la nivelul zonei centrale se va face in functie de
plasamentul pivotului, centralul din acea zona efectuand marcaj strans la
pivot, celalalt central avansand si marcand la supraveghere centrul advers.

In situatia in care pivotul este plasat intre aparatorii centrali principul de

baza va fi ca centrul advers sa fie atacat de aparatorul central din partea
opusa din care vine mingea si normal, centralul din partea mingii sa
asigure marcajul pivotului.

Aparatorii centrali sunt cei care trebuie sa dubleze aparatorii intermediari si

sa dubleze unul pe celalat. Vor face schimb de oameni in urmatoarele
situatii: incrucisare centru-inter sau inter-centru, blocaj-plecare pivot-
centru sau pivot-inter, pivotul se deplaseaza in zona centrala opusa sau
cand pivotul se plaseaza intre aparatorii lateral si intermediar.

In functie de deplasarea pivotului se va alterna marcajul strans cu cel la

interceptie.

Sistemul de aparare 5+1 zona va fi folosit ca al II-lea sistem de baza, iar

pentru realizarea lui pentru +1 va fi specializat un jucator cu calitati.
Aparatorii laterali vor avea o zona mult mai larga de actiune in detrimentul
adancimii, cu obligativtatea dublarii aparatorilor intermediari si a deplasarii
intregii zone de aparare spre partea mingii.

Aparatorii intermediari vor fi dublati permanent de catre +1, dar la randul

lor vor trebui sa dubleze aparatorul central si +1.

Aparatorul central retras va avea ca adversar direct pivotul (plasat in toata

zona centrala) dar va trebui sa dubleze intermediarii si +1. In momentul in
care pivotul se plaseaza intre lateral si intermediar centralul preia interul si
intermedarul marcheaza pivotul.

Se va acorda mare atentie schimbului de oameni intre +1 si intermediari la

incrucisari si intre central si intermediari la blocajul-plecare pivot-inter. In
toate situatiile in care echipa adversa joaca cu doi pivoti (specializati sau
 prin transformare) +1 va marca strans centrul sau interul din partea mingii,
transformand sistemul in 5+1 combinat.

In functie de situatiile concrete din teren vor fi folosite cele doua variante
de sistem 5+1 zona:
a. atacarea interului aflat in posesia mingii (cu +1 care se va retrage si va
dubla intermediarul respectiv si cu lateralul si intermediarul din partea
opusa retrasi si deplasand toata zona pentru asigurarea superioritatii
numerice in partea mingii);
b. marcajul de supraveghere la interul cu minge (daca este mai putin
periculos) si marcaj la interceptie la interul si extrema opusa (+1 mai
mult sau mai putin avansat, in functie de jocul centrului advers).

Sistemul de aparare 5+1 combinat va fi folosit atat ca variante din sistemele

5+1 zona si 6:0 zona, dar si ca sistem de baza in anumite jocuri, faze de joc
sau situatii de joc.

Va trebui sa se realizeze foarte bine schimbul de oameni intre +1 si

aparatorul central sau intermediar al carui adversar incearca blocaj pentru
demarcarea atacantului marcat strict, dar in acelasi timp se va perfectiona
si varianta jocului 5 la 5.

Situatiile speciale vor fi tratate in functie de adversar, rezultat si timpul de

joc, in superioritate, inferioritate numerica sau finaluri de repriza si de joc.

In superioritate numerica va fi folosit sistemul5+1 combinat alternat cu 6:0

zona, agresiv sau retras, in functie de situatia concreta din teren.

In inferioritate numerica se va incerca realizarea egalitatii numerice in

partea unde se afla mingea prin deplasarea aparatorului lateral din partea
opusa la nivelul interului (extrema opusa nefiind marcata); se vor evita
blocajele pivotului mai ales in zona centrala si se va incerca intreruperea
circulatiei mingii mai ales la nivelul jucatoarelor din linia de 9m.

Finalurile de reprize sau de joc vor fi tratate in functie de rezultat, fie prin
incercartea de interceptie a mingii, fie prin impiedicarea finalizarii, prin
faulturi de joc repetate.

Alte sarcini
- marcajul la interceptie la nivelul aparatorilor laterali (oprirea
patrunderilor extremelor);
- colaborarea portarului cu aparatorii;
- marcajul strans la nivelul interului in momentul transformarii
sistemului de atac 4:2;
- recuperarea aruncarilor respinse de catre portar sau revenite din bara;
- perfectionarea tehnicii individuale de perfectionare a blocarii
aruncarilor la poarta ca ultim procedeu
 Jocul in atac

Atacul rapid

Atacul rapid va fi folosit prin:

- contraatac direct;
- faza a II-a clasica;
- atacul rapid organizat (repunerea rapida a mingii dupa primirea unui gol); sau
- transformarea in doi pivoti a extremei invaluire interioara a extremei.
Se va pune accent pe startul la contraatac in primul rand la nivelul extremelor
si in al doilea rand la nivelul liniei de 9m care va trebui sa castige teren in
adancime in momentul intrarii in posesia mingii. In acelasi timp, in cazul atacului
rapid, se va utiliza transformarea interului in al doilea pivot (cu incrucisare
centru-inter sau fara).

Atacul in sistem

Ca sistem de baza, va fi utilizat atacul cu un pivot, urmand ca varianta,

transformarea acestuia in atacul cu doi pivoti prin extrema sau centru. Actiunile
tehnico-tactice de baza vor reprezenta realizarea superioritatii numerice prin atac
in patrundere succesiva inceput de la conducatorul de joc sau de la extrema.

Jucatorii din linia de 9m vor actiona prin:

- depasire cu rotare de brat;
- depasire cu schimbare de directie staga si plecare spre dreapta (pas sarit in
lateral);
- fenta de aruncare din saritura;
- dribling, patrundere sau aruncare;
- fenta de pasa patrundere aruncare;
- fenta de aruncare cu pasi incrucisati si patrundere spre stanga.

Extremele vor actiona in functie de asezarea in teren:

- asezate cu fata spre poarta - schimbare de directie spre interior - plecare spre
exterior, schimbarede directie spre exterior - plecare spre interior - pivotare
spre exterior;
- asezate cu urmarul spre poarta (demarcare foarte rapida din coltul terenului):
prin-plan plecare spre exterior prin-plan pivotare spre exterior.

Pivotii vor actiona intr-o zona mai larga atat in adancime cat si in largime,
asigurand crearea raportului supranumeric prin plin-plan, mai ales in zona
centrala.

Se va accentua angajarea extremelor si pivotului cu pasa cu pamantul si tot la

nivelul liniei de 9m se va accentua finalizarea de sprijin pe sol (pas adaugat sau
incrucisat, aruncarea din aruncare).
Contraatacul, faza a II-a, atacul rapid, va trebui sa ajunga la nivelul a 30% din
totalul golurilor (80% cel putin eficacitate). Pentru realizarea acestui obiectiv va
trebui crescuta viteza de recuperare si de repunere a mingii de catre portar.

Se va pune accent pe mobilitatea in teren la linia de 9m (marirea zonei de actiune

a jucatoarilor cu minge, dar si deplasarea fara minge in teren).

Trebuie sa se aiba in vedere perfectionarea prinderii si pasarii mingii pentru

diminuarea greselilor tehnice si pentru cresterea tempoului de joc.
Perfectionarea preciziei aruncarilor, mai ales sus si intors, va trebui sa fie unul
din obiectivele principal la nivelul finalizarii atacului.
Actiunile tehnico-tactice colective impotriva sistemului de aparare 6:0 zona vor fi:
- atac succesiv atac succesiv retur cu pivotul intre aparatorul intermediar
(AI) si aparatorul central (AC);
- invaluire interioara de extrema din atac succesiv (cu retur, cu atac succesiv
continuat, cu incrucisare inter-inter);
- schimb de locuri centru-inter fara minge din atac succesiv, continuata cu
incrucisare inter-inter sau cu atac succesiv;
- incrucisare inter-centru cu pivotul intre AI si AC, continuata cu incrucisare
inter-inter sau cu atac succesiv;
- incrucisare inter-inter cu pivotul intre AI si AC;
- incrucisare centru pivot: directa falsa, falsa cu pasa la centru;
- transformarea extremei in doi pivoti fara minge (cu incrucisare cu pivotul) si
cu minge.
- transformarea interului in doi pivoti prin plecare de inter cu minge (cu
incrucisare inter-inter sau fara) sau varianta franceza;
- dublu paravan centru-pivot sau centru-extrema, cu incrucisare inter-inter sau
fara.

Impotriva apararii 5+1 zona sau combinata vor fi folosite urmatoarele combinatii
tehnico-tactce colective:
- transformarea centrului in doi pivoti cu minge sau fara;
- transformarea extremei in doi pivoti cu minge, din invaluire;
- transformare de inter in doi pivoti cu minge;
- blocaj-plecare centru pivot cu centru la incrucisare la interul de aceeasi parte
cu blocajul pivotului;
extrema in blocaj la plus 1 (pas la centru si depasire exterioara);
- pivotul blocaj fara minge, interul angajat de catre centru;
- centru blocaj fara minge, interul opus angajeaza interul iesit din blocaj;
- invaluire interioara de extrema cu pivotul blocaj la plus 1 fara minge (cu si fara
incrucisare inter-inter);
- schimb de posturi inter-centru fara minge, pe pasa de la interul opus.

Situatii speciale

Superioritate numerica:
- atac succesiv cu finalizare in zona centrala;
incrucisare centru-inter fara minge, continuata cu atac succesiv;
- invaluire interioara de extrema;
incrucisare inter centru cu sau fara retur inter/inter;
- centru pe langa pivot (incrucisare inter centru cu 1-2, cu pivotul blocaj la
aparatorul central);
- angajarea extremei de catre interul opus.

Inferioritate numerica
- invaluire interioara de extrema cu retur;
- incrucisare extrema-extrema cu pasa deasupra semicercului;
- incrucisare inter-centru continuata cu atac succesiv.

Alte situatii speciale

- 9m organizat (lateral si central);
- 9m direct;
- finaluri de repriza sau joc;
- 6:4 sau 4:6 (utilizarea depasirilor individuale);
- repunere rapida a mingii de la centru dupa primirea unui gol (atac succesiv cu
blocaj al pivotului in zona centrala);
- 7:6 (utilizarea jocului cu doi pivoti).

I. PRINCIPALELE GRUPE DE MIJLOACE CE VOR FI UTILIZATE PENTRU

REALIZAREA CONCEPTIEI DE JOC

Pregatire fizica individuala

- antrenamentul in circuit pentru dezvoltarea fortei generale si specifice, fiind

folosite ingreuieri de 40-80% cu un total de 10-12 tone pe antrenament (in
functie de etapa de pregatire respectiva);
- mijloace specifice pregatirii tehnico-tactice dar folosind mingile grele de 700g;
- exercitii specifice scolii alergarii executate in conditii diferite de teren (nisip,
plat, panta ascendenta sau descendenta, cu ritm si tempou variat);
- exercitii specifice scolii sariturii (pas saltat si pas sarit) efectuate intr-o mare
varietate de forme si diferite suprafete de teren;
- variante de exercitii pliometrice executate in diferite conditii de teren;
- probele de control elaborate de FRH : alergare de viteza 10x30m cu start din
picioare, 30m dribling printre jaloane, aruncarea mingii de handbal la distanta,
triunghiul, pentasalt, 400m pauza 1min-400m pauza 2min-800m;
- exercitii din gimnastica acrobatica si gimnastica la sol;
- jocuri sportive complementare, inot;
- alergari de lunga durata, in teren variat, cu schimbari de tempou sau cu
variante.

Pregatire tehnico-tactica individuala

- exercitii de prindere si pasare in conditii variate: de pe loc si din deplasare, cu

si fara aparatori, variante de formatii, ritm, tempou, distanta, forta de pasare,
precizie, etc;
- toate formele de deplasare in teren sopecifice jocului in atac si in aparare,
inainte, inapoi, lateral, diagonal, cu variatii de ritm, viteza de deplasare sau
trasee de deplasare, dirijate de diferiti stimuli;
- repetarea actiunilor tehnico-tactice individuale de depasire individuala in
conditii de adversitate, pe posturile principale si secundare se va avea in
atentie corectitudinea tehnica, viteza de executie si continuitatea actiunii;
- repetarea actiunilor tehnico-tactice de aparare(atacarea adversarului,
marcajul, blocarea aruncarilor, recuperarea mingilor revenite din bara sau
respinse de portar) in conditii de adversitate si in contextul incvluderii lor in
actiunile pe cupluri deposturi;
- -repetarea actiunilor tehnico-tactice de angajare a pivotului si extremelor cu
accent pe pasa cu pamantul, in conditii de adversitate si cu o mare varietate
de pozitii in teren sau precedate de alte actiuni de prefinalizare;
- -la nivelul aruncarilor la poarta vor fi utilizate aparatele ajutatoare: jaloane,
fileul de volei, stachetele, bancile de gimnastica, grilajul pentru poarta, totul
rezumandu-se la cresterea eficacitatii si preciziei, in conditii apropiate de joc;
- exercitiile de baza pentru realizarea sarcinilor individuale tehnico-tactice vor fi
cele de atacant-aparator in conditii de joc, pe posturile principale sau
secundare.

Pregatire cupluri de posturi

- repetarea actiunilor tehnico-tactice specifice relatiei 2 atacanti-2 aparatori;

- in atac incrucisare, paravan, blocaj, blocaj-plecare , patrundere in culoar,
angajare,invaluiri exterioare sau interioare;
- in aparare: inchiderea de culoare, atacarea adversarului si dublare, schimbul
de oameni la incrucisare, invaluire si blocaj-plecare
- repetarile acestor actiuni vor avea la baza adversitatea pe posturile respective
din atac si aparare: extrema (E)-inter (I)/aparator lateral (AL)-aparator
intermediar(AI), inter-centru /AL si aparator central (AC), inter-pivot/AI si AC,
centru-pivot/AC si AC, extrema-pivot/AL si AI
- repetarea actiunilor tehnico-tactice specifice raportului de 3 atacanti si 3
aparatori:
- in atac: incrucisare dubla, blocaj-plecare cu pas la centru sau la inter, atac in
patrudere succesiva si retur, dublu paravan C/P sau C/E, invaluire cu sau fara
retur;
- in aparare: schimbul de oameni la incrucisare si la invalurie, inchiderea de
culoare, schimbul de oameni la bloc-plecare, deplasarea zonei pentru
asigurarea superioritatii numerice, blocarea aruncarilor, atacarea adversarului
si dublarea, marcajul;
- repetarea acestor actiuni tehnico-tactice va fi efectuata in conditii de joc, pe
urmatoarele variante de cupluri de posturi: E-I-C/AL-AI-AC, E-I-P/AL-AI-AC, I-C-
P/AI-AC-AC, I-C-I/AC-AC-AI
- repetarea actiunilor tehnico-tactice specifice relatiei 4 atacanti 4 aparatori:
- in atac: incrucisari si transformare a extremei, centrului sau interului in
pivot,schimburi de locuri fara minge a jucatoarelor din linia de 9m, trasee de
legare a jocului liniei de 9m cu semicercul prin iesirea pivotului pasare si
 reluarea postului in alta zona , atac in partundere succesiva si retur, invaluri
interioare de extrema cu sau fara transformare in pivot;
- in aparare: deplasarea zonei pentru asigurarea superioritatii numerice,
schimbul de oameni la incrucisari duble sau succesive, schimbul de oameni la
invaluiri si la transformarea extremei, interului sau centrului in pivot, atacarea
si dublarea, marcajul strans al pivotului in momentul iesirii acestuia spre linia
de 9m, inchiderea culoarelor de patrudere;
- cuplurile de posturi ce vor actiona in raport de adversitate vor fi: E-I-C-P/AL-
AI-AC-AC, E-I-C-I/AL-AI-AC-AC, I-C-I-P/AI-AC-AC-AI;
- repetearea actiunilor tehnico-tacticespecifice raportului de 5 atacanti - 5
aparatori:
- in atac: atacul in patrundere succesiva cu si fara retur, cu pivotul intre AI si
AC sau intre AC si AC, transformarile in pivot ale extremelor, centrului sau
interilor, schimburile de locuri fara minge ale jucatoarelor din linia de 9m,
paravanul dublu sau triplu;
- in aparare: deplasarea zonei pentru asigurarea supeiroritatii numerice,
schimburile de oameni la incrucisari, transformari in pivot ale extremelor sau
jucatoarelor din linia de 9m, atacarea si dublarea, blocarea aruncarilor de la
distanta, intreruperea actiunilor dupa maximum 4-5 pase;
- cuplurile ce vor activa vor fi: E-I-C-I-P/AL-AI-AC-AC-AI pe partea stanga sau
dreapta a atacului respectiv apararii.

In toate variantele de cupluri de posturi repetarea actiunilor se va efectua in

superioritate numerica sau inferioritate numerica, cu anumite sarcini precise sau
liber, avand ca prioritate omogenizarea cuplurilor (atac si aparare), dar si
cresterea eficacitatii actiunilor (atac si aparare); nu vor fi neglijate situatiile
speciale, mai ales cele de inferioritate numerica in atac si cele de superioritate
numerica in aparare.

In partea a II-a a pregatirii se vor stabiliza cuplurile de posturi in asa fel incat
jucatorii sa se integreze perfect in cerintele posturilor pe care vor juca, formandu-
se astfel cupluri stabile mai ales la nivelul apararii (AC-AI, AC-AC).

Pregatirea colectiva

- repetarea actiunilor tehnico-tactice colective in stare de adversitate (jocuri

scoala, jocuri de pregatire si de verificare) va fi principalul mijloc de pregatire
colectiva; componenta lotului, varsta si experienta competitionala ne face sa
credem ca in realizarea acestor mijloace poate sta reusita;
- jocuri importiva unor adversari puternici, cu sisteme diferite de joc in atac si in
aparare,dar mai ales antrenamentele in care combativitatea jucatoarelor atat
din atac cat si din aparare sa se ridice la efortul din joc, vor fi mijloacele de
baza in realizarea sarcinilor pregatirii colective;
- o mare importanta se va acorda rezolvarii situatiilor specifice si mai ales
rezolvarii tactice a finalurilor de repriza si de joc, prin repetari a tuturor
situatiilor ce pot apare, in functie de scor si de timpul de joc ramas.

Pregatirea teoretica
- in cadrul sedintelor de pregatire teoretica vor fi discutate si prezentate
materiale privind:
- analiza participarii, analiza potentialilor adversari (date statistice si prezentari
video)
- conceptia de joc in atac si in aparare
- va fi reluata prezentarea regulamentului de joc, cu accent pe diferentele dintre
modul de arbitraj intern si international;
- va fi explicat conceptul de odihna activa si de necesitatea asigurarii unui
potential motric adecvat;
- vor fi repetate notiunile de baza pentru refacerea organismului dupa efort,
medicamentatia de refacere si de sustinere, dar mai ales problematica
dopingului in sport.

Mentionam ca aici am incorporat ideile fundamentale care au orientat

activitatea practica a antrenorilor nostri, dovedita valabila prin obtinerea
unor performante deosebite.
In acest sens trebuie sa intelegem alinierea in acelasi capitol a unor
principii ale antrenamentului sportiv, cu metode si mijloace, legi si reguli
care, intr-o sistematizare stricta nu se invecineaza.
Este sincer spus, produsul unei vaste experiente a antrenorilor de
performanta, concordat in buna masura cu tiparele teoretice, stiintelor
metodice ale antrenamentului contemporan.

Este imperios necesar ca absolut toti antrenorii nostri, incepand de la mini-

handbal pana la loturi reprezentative sa tina seama in gandirea si conceptia
lor metodica de aceste tendinte de modernizare a jocului de handbal,
transpunandu-le concret in sarcinile si mijloacele antrenamentului cautant
sa tinda permanent spre realizarea lor.
Tocmai de aceea prezenta reactualizare a conceptiei de joc, a insistat pe
elemente evolutive de perfectionare si modernizare a jocului, subliniind ca
datele fundamentale ale teoriei Scolii Romanesti de Handbal, raman in
continuare perfect valabile.
Antrenorii respectand ideile si directiile conceptiei de joc, pot gasi un
sprijin real si concret pentru adaptarea procesului de pregatire si al jocului
echipelor lor la noile conditii si cerinte ale handbalului international.