Sunteți pe pagina 1din 62

Structura

Probleme

generale

Capitolul

9

politică.

Forme

de

guvernămînt

\

Părerile asupra structurii politice sau, pentru a

folosi un termen contemporan, asupra „politiceş- oblăduiri” sînt în general numeroase. Aflaţi în luptă directă pentru -formarea societăţii din Principate, românii au fost preocupaţi atît de tele practice, concrete ale problemei, cît şi de cele teoretice, generale. Constatăm astfel că I. Tăutu dă o explicaţie foarte ştiinţifică varietă- formelor de guvernămînt, considerînd că acestea depind de nivelul de oltare istorică, de gradul de civilizaţie al fiecărui popor şi că ele nu pot imiforme, identice sau fix e 1. între contemporanii săi munteni, cel mai upat de problema formelor de guvernămînt se arată 8 . Marcovici, , în articolul Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri (1830), :lasifică în funcţie de gradul lor de utilitate obştească. El include într-o îă categorie monarhia constituţională, aristocraţia şi republica, forme ,re sînt aşezate numai pe folosul de obşte” , iar într-o a doua, tirania, garhia şi ohlocraţia „în care acest folos se socoteşte întru nimic” 2, “covici considera că cea mai bună alegere pe care o pot face oamenii momentul încheierii contractului social este monarhia constituţională, rnă de guvernămînt care, după el, se întemeiază pe respectul legilor -J admite însă că pot exista neînţelegeri, poporul dorind a instaura o repu- eă, iar aristocraţia un regim oligarhic. După Marcovici, atît diferitele “ ie de republică cît şi diferitele forme întemeiate pe dominaţia nobilimii t prin însăşi esenţa lor rele şi temporare, numai „monarhia mărginită, ştenitoare are o ţinere îndelungată” 3. Majoritatea formelor de guvernămînt sînt considerate de scriitori rme naturale, rezultat al unei evoluţii şi alegeri mai mult sau mai puţin "re. Ei admit însă că uneori, datorită unor împrejurări speciale, pot ărea şi forme de guvernămînt nenaturale, dăunătoare dezvoltării fireşti . societăţii. în această categorie este inclus în primul rînd despotismul,

1 E. VIrtosu, Les idees politiques de I.

,

2

Ideie

pe

scu rt

p.

125.

Tăutu, p. 268.

3 „Nobilii sunt apururea mîndri şi se reazemă pe o naştere deosebită de a celorlalţi

■omeni; toată învăţătura şi îndeletnicirea lor stă în a opri pe seamăle drepturile şi a înpo-

- ira norodul cuprins sub numirea de mujici, cu toate datoriile” ; Marcovici insistă asupra

fie crăii, lie aristocraţii

itceşităţii dinastiei ereditare, arătînd că „oblăduirile

int foarte primejdioase, mai vîrtos cind oblăduitorul cel ales nu are dreptul a stăpîni toată

-raţa” , Ibldem, p. 171 —174. Aluzia la instabilitatea domnilor fanarioţi este evidentă.

alegătoare,

care după D. Fotino „cu încetul seacă toate izvoarele vieţii, staţionez :» j şi împiedică toate organele sufletului şi ajunge în cele din urmă a adi:

o staţionare mortifică în tot corpul social” 4. Critica despotismului estepr- zentă şi la S. Marcovici, care caracterizează această formă de guvernant:

prin aceea că oblăduitorul, în loc să se ocupe de norod şi de paza legii- - „sileşte pe norod prin asupririle sale să-l urească : contractul social se fărir , cu totul7’ ; „un tiran întoarce toate puterile statului împotriva.norodul

averile supuşilor, le necinsteşte famili, i

şi nu le lasă decît simţirea ticăloşiei lor” . Tiranul îşi ia paznici nmr , dintre străini, pentru că aceştia nu vor ezita să sfîşie o ţară care nu e a lo:

„tiranul derapă pe toţi patrioţii cei mai aleşi” , împiedică dezvoltai-,

culturii, „mai vîrtos filozofia şi ştiinţele filozoficeşti care ne învaţă drept \ rile omenirii” , se opune „adunărilor patriotice” , instaurează un spb :

de neîncredere, împînzeşte ţara cu spioni, „urmează dogmelor religii n :. presus decît cere cuviinţa” pentru a arăta poporului lui că este alese lui dumnezeu. Marcovici nu admite teoria conform căreia, dacă aceastî formă de guvernămînt este acceptată de populaţie, ,,se face legiuiţi

calcă legile aşezate ;

şi

declară că nu cunoaşte nici un exemplu în istorie în care un p o p «

fi făcut

de bună voie

o astfel de jertfă 5.

Şi I. Tăutu condamnă formele de guvernămînt pe care le

consider*

retrograde :

chie de la foule,

également meurtriers pour l’état, de sorte que personne ne peut dire lequr des trois et le moindre” 6.

„le

despotisme d’un seul, la tyrannie de l’aristocratie, l’an;,:

sont trois

maux

également meurtriers

pour la

socié>

principalele atacuri se îndreaptî

împotriva despotismului şi a statului boieresc, adică împotriva unor foriL-

de guvernămînt care dominaseră viaţa politică a Principatelor în veacuri -

X V I I —X V III şi care se dovediseră în

După

cum putem

să constatăm,

egală măsură neputincioase a con­

tribui la

progresul societăţii.

Eespingerea lor însemna

în

acelaşi

tini:

respingerea trecutului, a unei experienţe nereuşite.

Care erau însă

pro ­

punerile

de

viitor?

Monarhia Cărturarii români considerau că forma de guvei-

nămînt

a Principatelor

este

de

tip monarhi.:

O afirmă atît Naum Eîmniceanu 7, eît şi D. Fotino, ambii considerînd ci

tipul monarhic românesc nu este decît o variantă regională a tipulu. monarhic general european8. Această idee a pătruns şi în legislaţie.

4 Istoria generală a Daciei, voi. III, p. 144.

5 S. Marcovici, op. cit., p. 153 — 154; aluziile la regimul fanariot şi la sistemul poEt::

otoman sînt din nou evidente.

6 E. Vîrtosu, op. cit., p. 270.

7 El stabileşte trei grade ierarhice : anume, imperiul, regatul şi ducatul, incluzînd Prin­

cipatele în această din urmă categorie,

8 „Forma guvernului este monarhică (în Moldova, n.a.), ca şi aceia a Ţării Munteneşt: .

se distinge de aceia a monarhiilor europene numai prin aceia că domnul este supus sultanului .

D.

Cronica

337.

inedită, p. 65.

Fotino,

op.

cit., voi.

III,

p.

239,

Carage»

Bomâneşti"*-

Principate e>te raae problema al

Absoi

a avat in a inăriintau pe dej >. aducă .'tarul ii instaurarea un domnie şi b politie* PetTieeic-u (li jtKieraL marii b< Cele mai. inte _jate de I). m mTToducâ aeeasJ .-Jsţwnirea care ----- cnlui"11. El i tismul are ve a fost de la in« tatea domnea Ointemir. num; a unei soeie* âpele filozof trator inţd orale ale popor înfringerea d datele probk ati>mul. in ti pcatfic de guvern ■rlrse divină şi ti +* întemeia pe p* jMSiarioţi rolul ior Mfe principii" făcut Spade intenţii faţi m--ieora liniştea şi streze ţara i

* Legiuirea C m

5* B.

Hajdoi

11 P. P. Panaite

P.

ls D. Cantemir.

13 La Mihai Suţ

tivul dumnezeu ş

x -E2S: principii fanar

jpsUieă pretenţiile la

neţii, staţionează Lin urmă a aduoe

»tismului este pre-

Structura politică. Forme de guvernămînt

101

egiuirea Caragea folosind, de pildă, termenul „regimul monarhic al larii Româneşti” 9. Dacă caracterul monarhic al formei de guvernămînt | din Principate este general recunoscut, părerile se diversifică atunci cînd

 

S

de guvernămîm

*e pune problema alegerii unui anume tip de regim monarhic.

d

de paza legilo:.

ul social se fărîmj 0triva, norodulu. :-insteşte familii- ia paznici numi.;

Absolutismul Tipică pentru veacul al XVII-lea şi începutul veacului al XVIII-lea, această formă de guver­ nămînt a avut în acea vreme adepţi şi adversari numeroşi în Principate. ?e înfruntau pe de o parte tendinţele centralizatoare ale domniei, dornică

 

care nu e a lor :

conducă statul în chip absolutist, şi cele centrifuge ale boierimii, urmă-

dică dezvoltare , ae învaţă dreptu- urează un spiri:

:.nd instaurarea unui stat nobiliar asemănător celui polonez. înfruntarea lintre domnie şi boierime s-a reflectat în numeroase scrieri, cum ar fi programele politice prezentate Poloniei de domnii Grigore I. Ghica şi

melor religii ni;, ui că este alesul ■ia, dacă această ■e face legiuită" 1 care un popor

Ştefan Petriceicu (1673)10, sau în istoriografie, aceasta din urmă favorabilă, general, marii boierimi. Cele mai. interesante şi originale idei asupra absolutismului au fost enunţate de D. Cantemir. Domnul Moldovei — care a încercat fără succes -ă Introducă această formă de guvernămînt în ţara sa — o defineşte ca

 

stăpînirea

care singură stăpîneşte, precum este a turcului, a neamţului,

■are le consideri

«tocrâtie, l ’anar- pour la société.

■i moscului” 11. El face apel la argumente de natură istorigă, afirmînd că absolutismul are vechi tradiţii în trecutul românesc, că autoritatea domnu­ lui a fost de la început absolută şi că închinarea la Poartă, deşi a ştirbit

? peut dire lequel

uri se

îndreaptă

riva unor forme

relor în veacurile itincioase a con- in acelaşi timp

? erau însă pro-

iforma de guver­ ne tip monarhic, i considerînd că tonală a tipului şi în legislaţie.

şi la sistemul politic

-atul, incluzînd Prin-

a

Ţării Munteneşti:

e

supus sultanului^',

autoritatea domnească, nu i-a modificat în esenţă caracterul. In concepţia Ini Cantemir, numai monarhia absolută poate asigura dezvoltarea echili "’■rată a unei societăţi; aflat în pragul concepţiei absolutismului luminat, principele filozof creionează tabloid unui monarh iubitor de cultură, administrator înţelept şi chibzuit, acţionînd de sus în direcţia intereselor, naturale ale poporului12. Înfrîngerea de la 1711 şi introducerea domniilor fanariote au schimbat

insă datele problemei. Cărturarii români din epoca luminilor resping absolutismul, în timp ce fanarioţii îl adoptă ca teorie politică şi sistem practic de guvernare, subliniind în repetate rînduri că -1 consideră de >rigine divină şi trecînd sub tăcere faptul că în realitate autoritatea lor se întemeia pe puterea politică a P orţii13. Cum îşi înţelegeau domnii fanarioţi rolul lor de principi absoluţi? S-au păstrat cîteva „declaraţii de principii” făcute de domni la înscăunare, în care aceştia îşi proclamau bunele intenţii faţă de ţară, grija de a face să domnească dreptatea, de a .oigura liniştea şi bunăstarea poporului. C. Hangerli, de pildă, promite să administreze ţara în aşa fel încît locuitorii să trăiască „norociţi ca într-un

9 Legiuirea Caragea, p.

193.

10 B.

P.

Hajdeu,

Documente

istorice,

în

Arhiva

istorică

a

României,

I/l,

p. 25 —20.

11 P. P. Panaitescu,

D.

Cantemir,

Bucureşti,

1958, p.

85.

12 D. Cantemir,

Descrierea

Moldovei,

p. 92 —96,

108,

144 —145.

 

13 La Mihai Suţu izvorul puterii este dublu : „ni s-au încredinţat (domnia n.a.) de la

I,

Ghica, Mavrocordat, Racoviţă, Callimachi, îşi

milostivul

dumnezeu

şi

de

la

puternicul

sultan” , V. A. Urechea, Istoria românilor, voi.

p. 428: principii fanarioţi de origine română,

justifică pretenţiile la tron şi prin drepturile strămoşeşti ale familiilor lor.

102

Vlad Georgescu

veac de aur” 14. în general, aceste mărturisiri de bune intenţii, chiar atur x cînd nu sînt repetate stereotip de actele de cancelarie, rămîn fără urm: ” practice, domnia principilor străini dovedindu-se incapabilă să joace un :

pozitiv în societatea vremii. Aceasta explică şi faptul că înainte de a discuta problema forme de guvernămînt, scriit orii şi oamenii politici români au militat con secve:/ pentru înlăturarea domnilor fanarioţi şi revenirea la sistemul principii, r pămînteni. întreaga mişcare naţională din perioada 1769—1774 er* axată pe ideea obţinerii independenţei şi a dreptului de a alege domn rom âni13. Eşecul încercării de a obţine numirea lui Ştefan Pîrscoveai şi revenirea fanarioţilor în 1774 16 a înmulţit numărul memoriilor cărt revendicau acest drept. Amintim, mai ales, memoriul redactat de I. Cam* cuzino şi prezentat congresului de la Siştov (1791) şi numeroasele seri-:

din anii 1818—1822 11. Lupta pămîntenilor pentru domnie pământean, a fost sugestiv descrisă de eteriştii Pavel şi Dimitrie Macedonsct. ,,dumnealor boierii valahi încă cu multă vreme în urmă au căutat taină felurite mijloace ca să înlăture din Ţara Românească pe cîrmuitc:

fanarioţi de frunte. Ei nu au scăpat din vedere nici unul din prilejui, care li s-au părut potrivite pentru o asemenea încercare. Cugetele lor ■ fost însă descoperite şi de aceea ei au suferit exilul, iar unii din ei şi- , pierdut şi viaţa” 18. Tenacitatea cu care românii au luptat împotriva regimului fanar:

a fost răsplătită în 1822 prin revenirea la sistemul domnilor pămînten Contemporanii şi-au pus multe speranţe în acest eveniment, considerîndc ' un punct de cotitură în istoria ţării, momentul de început al unei ep<:

de prosperitate şi progres : „aceasta este ziua care pune hotar plînger

vremii trecu te

au căzut zidul ce punea hotar între noi şi fericire"

14 V. A. Urechea, op. cit., vol. VII, p. 489.

15 Vezi mai ales Al doilea memoriu prezentat contelui Orlov de M. Cantacuzino (17‘ .

p. 402-508.

16 în chiar anul revenirii fanarioţilor, alungarea lor şi numirea de domni pămînt -

este cerută în memoriul muntean din 12 august (V. A. Urechea, op. cit., vol. I, p. 129 —13

în cel moldovean din 10 septembrie (Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 108 —110), amh- prezentate Porţii, în memoriile înaintate tot în august lui Rumianţev, N. Iorga, Genealoţ Cantacuzinilor, Bucureşti, 1902, p. 537 —542.

17 în anul revoluţiei de la 1821, cererea este repetată df^JÉpor Vladimirescu în feb:

rie (A. Oţetea, Tudor Vladimirescu, p. 171), de Grigore B ă leM K n aprilie (Documente 1-.

vol. II, p. 54 —56), de emigraţii de la Braşov în august ( Ibidem, p. 324 —326); delega . Ţării Româneşti, aflată la Constantinopol in primăvara anului 1822, a cerut din nou numi:

unui domn pămîntean, vezi Condici străine, nr. 8216, Ţara Românească, Arhiva Preşedint Consiliului de Miniştri, Istanbul, microfilm la Arh. statului Bucureşti (documentul ne-a f comunicat de Mustafa Mehmed, căruia îi mulţumim pentru amabilitate). în Moldova cerer .

este prezentată in memoriile din 31 martie, septembrie şi octombrie 1821, Documente 1 ?- vol. III, p. 441—442; vol. II, p. 347 —349, 405 şi în cel al delegaţiei ţării la Constantinor în primăvara lui 1822, Ibidem, vol. V, p. 132 —133.

18 Ibidem, \ol. III, p. 376 ; între anii 1769—1821, cererea de alungare a fanarioţilor

de restaurare a domnilor pămînteni se repetă în 21 de memorii, Mémoires, p. X III ; nu

noaştem nici un singur memoriu sau proiect de reformă — cu excepţia celor scrise de fati- rioţi desigur — care să justifice regimul fanariot şi să ceară menţinerea lui.

19 E. Virtosu, Din scrierile inedite ale comisului I. Tăutu, p. 6 ; numirea lui ior, .

Sandu Sturdza este salutată în termeni ditirambici de Al. Beldiman, Tragodie, p. 31 şi C

Despotismul

hrsâa

ire,

a făcui

stlăină, răspuns® *ne»«ta conferă epo Si se pare nepotrr hrăpăreţ şi oriental. iste in politk *tt ideologia apusea *1 inc-ercat să puni jc e b ţ timp mrilnii h. «№meni politici roi Gtfimhu fanariot ori « * e le vom cerceta

Fanarioţii au a reprezentat un

îă şi au subliniat

Poartă

şi lipsa

să stabilea'

Mavrocordat. cai

gâmintenii"20. sint între domnii « Fanar, >e cuvi tţurnit- a proeian tai cu cale la dat« .-Ăpinii-i. decit folo iiMinismului curo De cea mai n «■at memoriile sale «xitanului, prin eaw «taman. Ni s-a pa») Beaterinei a II-a. r se* domniei pe v ii Jkt torci, retrocedai îwtwaoa-şterea drep!

5

i care sene poc-zia

*,

voi.

I,

p. 50—

inselor româneşti,

este

salutată de

 

eanu, Viola si a Românul. Jcdni

admirator

al

lui

145.

de

Chiriac

R o

ni” ,

I,

18S8.

p.

424

*

Scrieri

ţi

dota

11 V. A. Urechea

Cantacuzino (1772t.

Structura politică. Forme de guvernămînt

103

Despotismul luminat Problema existenţei absolutismului luminat în Principatele Eomâne, ca formă practică de guvernare, a făcut obiectul unor lungi discuţii în istoriografia română şi străină, răspunsul fiind în general afirmativ. După părerea noastră,

aceasta conferă epocii fanariote o aureolă pe care faptele nu o justifică.

Xi se pare nepotrivit

hrăpăreţ şi oriental, al domnilor fanarioţi. Putem vorbi cel mult de trăsături

iluministe în politica şi gîndirea unor anumiţi domni, care, influenţaţi de ideologia apuseană şi dornici a fi calificaţi drept „despoţi luminaţi” ,

au încercat să pună în practică unele reforme de caracter iluminist. în

acelaşi timp întîlnim teoria absolutismului luminat la numeroşi cărturari şi oameni politici români, care o consideră însă o alternativă opusă absolu­ tism ului fanariot oriental. Problema are aşadar două aspecte antagonice, pe care le vom cerceta pe rînd.

Fanarioţii au fost de la început conştienţi că instaurarea regimului

să definim

drept

luminist

absolutismul

tiranic,,

lor a reprezentat un act de reprimare a veleităţilor de independenţă româ­

neşti şi au subliniat în repetate rînduri diferenţa dintre fidelitatea lor faţă

de Poartă şi lipsa de credinţă a pâmîntenilor. Cu toate acestea ei au

căutat să stabilească un „modus vivendi” cu aceştia şi sfaturile lui X. Mavrocordat, care-şi îndeamnă fiul „să faci ce-i face, ca să te iubească pămîntenii” 20, sînt o dovadă a acestei străduinţe.

între domnii care s-au străduit să urmeze sfaturile acestui prim domn din Fanar, se cuvine să-l amintim peiî Alexandru Ipsilanti, care nu s-a mulţumit a proclama la modul general că „nici un lucru nu este mai drept Ti mai cu cale la datoria domnilor, cărora li s-au încredinţat de la dumnezeu -tăpîniri, decit folosul obştiei” 21, dar a încercat să pună în practică ideile iluminismului european. De cea mai mare importanţă pentru înţelegerea ideilor lui Ipsilanti -nil, memoriile sale politice. Nu cunoaştem din păcate memoriul înaintat sultanului, prin care se propunea reformarea pe baze moderne a Imperiului otoman, is i s-a păstrat însă un alt memoriu, redactat în 1775 şi prezentat Ecaterinei a Il-a, referitor la Principate ^domnitorul propunea introduce­ rea domniei pe vuiM, reducerea tributului, eliberarea muntenilor robiţi

de turci, retrocedare®pămînturilor ocupate de aceştia în jurul raielelor,

recunoaşterea dreptului ministrului rus la Poartă de a proteja capuchehaia

Asachi care scrie poezia La Moldoveni. La restatornicirea domnilor pămînteni, 1822, In Scrieri literare, voi. I, p. 50—52; citeva exemple de scrisori de mulţumire la I. Bianu, Catalogul -nani/scriselor româneşti, voi. I, p. 2 —3, 4, 9 —10; în Ţara Românească numirea lui Grigore <ihica este salutată de Gh. I.azăr, care compune un discurs patriotic, Gh. Bogdan-Duică, Popa-Liseanu, Viaţa şi operele lui Gh. Lazăr, p. 28, de Grigore Andronescu, Însemnări, p. 47,

Ghenadie Pîrvulescu, E. Vîrtosu, Vn călu-

de I. Dîrzeanu, Revoluţia de la 1821,

p. 145, de Chiriac Romniceanu, Fragment istoric, p. 23, 34—35, de E. Poteca, „Revista

;e Zilot Românul. Jalnica cîntare, p. 102 —104, de

:ăr admirator al lui Tudor

Vladimirescu,

p.

254,

nouă” , I, 1888,

p.

424 —425,

de

D.

Golescu,

Adunare

de tractaturi, Buda, 1826, p. 9 etc.

20 Scrieri

şi

documente

greceşti,

p.

415 —416.

21 V.

A.

Urechea, op. cit., voi.

I,

p.

101 —103.

\

104

Vlad Georgescu

Principatului, reducerea cheltuielilor ţării la Constantinopol22. Sintem fireşte departe de radicalele cereri pămîntene din anii 1769—1774, cu

toate acestea cererile lui Ipsilanti reflectau dorinţa domnului de a contribui

la îmbunătăţirea situaţiei ţării şi de aceea, puse în legătură şi cu acţiunea

sa reformatoare, justifică calificarea sa drept „despot luminat” 23.

Ipsilanti n-a fost singurul domn fanariot autor de memorii. Urmaşul său, ÎL Caragea, a redactat tot două m em orii24, iar în Moldova, exemplul lor a fost urmat de Alexandru Mavrocordat-Eiraris 25 şi de Alexandrr.

M oruzi26. Toate aceste memorii fanariote au o trăsătură comună, scopul

lor principal fiind limitarea obligaţiilor materiale ale Principatelor faţă de Poartă, ceea ce însemna, implicit, reducerea sarcinilor domniei. Bit reiau numeroase puncte din programele pămîntene, cum ar fi stabilire;» unei obligaţii unice băneşti, plătibilă la Constantinopol, libertatea comerţu­ lui, interzicerea intrării turcilor în Principate, interzicerea pentru musul­ mani a avea avere în Principate, întărirea autorităţii domneşti. între despoţii luminaţi fanarioţi, un loc de seamă îl ocupă fiul- lu; Alexandru Ipsilanti/^Constantin, care continuă în numeroase privim- politica tatălui său 27. Ideile sale sînt însă mai ambiţioase, urmărind Unirea Principatelor şi crearea unui regat al Daciei, stăpînit ereditar de famili, »' Ipsilanti2S. Personalitatea monarhilor absoluţi din Europa a avut o puternic. atracţie asupra cărturarilor şi oamenilor politici români, încă de la mij­

locul veacului al X YIII-lea 29, ideile lor regăsindu-se în numeroase program•:

politice. Spre deosebire însă de domnitorii amintiţi mai sus, ţ*ămînten au considerat că între absolutismul luminat şi regimul tufco-îanari' ■ exista o relaţie antagonică şi că primul nu poate fi introdus în Principate atît timp cît acestea vor fi cîrmuite de domni străini. Românii îşi fac

ce ar trebui să fie autoritatea domnească .

înaltă imagine despre ceea

„dans tous Ies pays du monde ----- scriu conspiratorii munteni de la 1811 - un gouvernement a deux devoirs â remplir : l’un consiste â veiller sur 1. conservation politique du peuple; l’autre â l’observation de tout.es le-

22 Hurmuzaki, seria nouă, voi. I, p. 97 —98; o scrisoarc adresată de Repnin

Ecateriiu:

a Il-a aminteşte şi de un al doilea memoriu, din păcate pierdut.^bidem.

23

Pentru reformele în administraţie, justiţie, invăţămîntj|^zi

Istoria

României, voi

III, p. 708; relaţiile sale cu boierimea au fost însă destul de încordate, după

cum singur -

plînge într-o scrisoare adresată unui ministru austriac în 1789, Haus-Hof Viena, Moldau und Walachei, 1/7.

und

Staatsarcluv.

24

Ambele

în

1783,

ambele

adresate

lui

Bulgakov,

Hurmuzaki,

seria

nouă,

voi.

I.

p.

205-211, 213-216.

25 înaintat tot lui Bulgakov (1783), Ibidcm, p. 231 —232.

26 Adresat lui Napoleon (1806), pierdut astăzi, Hurmuzaki, Supliment 1/2, p. 368—36-.

27 Instrucţiunile sale către ispravnici repeta de pildă numeroase idei expuse în instruc­

ţiunile tatălui său, V. A. Urechea, op. cil., voi. VIII, p.

610.

28 Hurmuzaki, Supliment 1/2, p. 293; V. A. Urechea, op. cit., voi. IX,

României,

voi.

III,

p.

690.

29 E. Văcărescu de pildă îl califica pe Iosif al II-lea „om

Istoria prea puternicilor

împăraţi otomani,

p.

287.

plin de

duh şi de

p.

6 —7, Islori

multă

ştiinţă ".

institutions spirit* fidélité envers le s« Cei mai de s domnitorul Grigor dintîi a domnit in

de boierime şi ope

care să restringă i

vinţă 31.

toat*

reformele plănuite Sdezvoltării econom

Cu

 

Grigore Glii

m

ul din principali

*: consecvent unj ïjse innovation et

ţi '-a numărat pri

rescu misiunea de s

W ?ă lărgească au

atitudine din prin

I Poarta cît şi cu pa între acţira

■ti avut loc in tim

(«amitetului de ee fenlbr săi în 1827 rrformare a ţării de la care jus puţin ii sugrnj

în Moldova,

ţl e W ihail

Sturdb

progra»e -ptrntiS principii modern« Sturdza a J indiferent de tip. applicable"’ . Cît riiboaielor civile «or formulate in *iieau loc în epo tâideă între arip arătăm că Sturd

*»T. G. Bulat,

El critică, ti

«ascacstance-- actaeBc m ţsst à restreindre

fcs№* diplomatică a 7 ■ w cărvunarilor red

B Copierul Gri

a Analele parti

Consideram

«

inopol22. Sîntem

1769—1774, cu Jui de a contribui

cu acţiunea

linat” 23. lemorii. Urmaşul oldova, exemplul şi de Alexandru i comună, scopul

rincipatelor'faţă

lor domniei. Ele

î ar fi stabilirea

ertatea comerţu-

a pentru musul-

sşti.

il ocupă fiul- lui

ieroase privinţe

şi

urmărind Unirea ditar de familia

nit

o

puternică

încă

de la

mij-

eroase programe

sus, jt&rnmtenii

i

turco-fanariot

is

in Principate

•mânii îşi fa«

o

ea

domnească :

ai

de la 1811

a

veiller sur la

î

de toutes

Ies

Repnin

Ecaterinei

ria

României) voi.

upă

cum singur se

und Staatsaiciiiv,

eria

nouă,

voi.

I,

12,

p.

368-369.

expuse în instruc-

'•

P- 6 — 7, Istoria

de multă ştiinţă” ,

Structura politică. Forme de guvernămînt

105

institutions spirituelles qui inspirent au public l’ardeur de sa foi et la fidélité envers le souverain” 30. Oei mai de seamă adepţi români ai absolutismului luminat au fost domnitorul Grigore al IY-lea Ghica şi viitorul domn Mihai Sturdza.: Cel dintîi a domnit în chip absolut asupra Ţării Eomâneşti. Politica sa faţă de boierime şi opoziţia faţă de ideea introducerii unor acte fundamentale care să restrîngă autoritatea domnească sînt lămuritoare în această pri­ vinţă 31. Ou toate acestea, prin atenţia acordată învăţămîntului, prin reformele plănuite şi în parte aplicate, prin politica sa internă favorabilă dezvoltării economiei, el s-a dovedit a fi un spirit luminat, deschis înnoirilor. Grigore Ghica a fost încă din primii ani ai secolului al X IX -lea

unul din principalii conducători ai mişcării naţionale. El a luptat sistematic şi consecvent împotriva regimului fanariot pe care -1 considera ,,comme

une innovation et comme une atteinte” adusă drepturilor Principatelor 32 şi s-a numărat printre cei 3 boieri care i-au încredinţat lui Tudor Vladimi-

rescu misiunea de a răscula ţara. Eumit domn în .1.822, el a încercat sistema­ tic să lărgească autonomia puterii domneşti în raport cu puterea suzerană, atitudine din pricina căreia s-a aflat în repetate rînduri în conflict atît cu Poarta cît şi cu paşalele de la Dunăre. între acţiunile cele mai importante de reformare a statului, care au avut loc în timpul domniei sale, trebuie să amintim începerea lucrărilor comitetului de elaborare a Regulamentului Organic. Adresmdu-së mem­ brilor săi în 1827, el i-a îndemnat să cercetezé cu luare aminte căile de reformare a ţării şi să nu tergiverseze redactarea unui atît de important

act, de la care „patrioţii” aşteaptă „îndreptarea multor catahrisuri .care

nu

uţin^n sugruma

I în Moldova, absolutismul luminat a avut un adept convins în persoana

lui .Ivii riail Bturdzal gînditor politic original, autor al unor importante

program© politice care urmăreau reformarea Principatelor pe baza unor

principii moderne, europene.

Sturdza a fost un adept al monarhiei gjjm,-adversai al republicii,

o „théorie

inaplicable” . Cît priveşte democraţia, o "socoteşte un teren favorabil războaielor civile şi zguduirilor sociale violente 34. Teoriile viitorului domn sînt formulate în strînsă legătură cu transformările politice şi sociale care aveau loc în epoca sa şi în primul rînd cu lupta pentru putere, caré se dădea între aripa conservatoare şi cea liberală a boierimii. Trebuie să arătăm că Sturdza se arată ostil ambelor formule, în egală măsură. Ê1

indiferent de tip. Chiar şi gmTlTfeâT politică platonică i se pare

33 T. G. Bulat, O conspiraţie boierească contra mitropolitului Ignatie, partea I, p. 3 —4. 31 El critică, în 1824, „le projet ridicule dans tous autres temps, désagréable dans les

circonstances actuelles, d'une

tendant à restreindre considérablement le pouvoir du prince” , Vlad Georgescu, Din corespon­ denţa diplomatică a Ţării Româneşti, p. 121 ; proiectul incriminat atît de categoric era C-onsti- tuţia cărvunarilor redactată de I. Tăutu.

qui devait avoir une forme représentative et

32 Copierul Grigore al IV-lea Ghica, Muzeul literaturii române, doc. 13. 33 Analele parlamentare ale României, voi. 1/4, p. 55 —56. 33 Considération sur la Moldavie et la Valachie (1825), p. 66 —69.

106

Vlad Georgescu

consideră că marea boierime este mult prea împărţită în fracţiuni rival- şi prea lipsită de „un respect stable” din partea populaţiei, pentru a-ş:

putea asuma responsabilitatea cîrmuirii 3S. în acelaşi timp el se opun- ideilor liberale ale cărvunarilor, pe care-i consideră „inovatori” , adepţi ai unui regim „atentator faţă de autoritatea domnească” . Sturdza anali zează în amănunte constituţia lui Tăutu, criticînd mai ales prerogativel- foarte largi ale Adunării36. Care sînt însă preferinţele sale ? M. Sturdza este un întîrziat adept al absolutismului luminat. E! construieşte imaginea unui stat, în care principele, fără a fi constrîns sau obligat a da seama pentru faptele sale, guvernează întemeiat pe respectul legilor şi drepturilor cetăţenilor, preocupat de progresul economic al ţării, de bunăstarea tuturor claselor, de pătrunderea luminii în toate straturile societăţii. Ca măsuri imediate şi practice, în vederea introducerii acestui regim în ţara sa, el cere întărirea autorităţii domneşti prin instituirea unei dinastii ereditare, primul domn urmînd a fi ales de o adunare electivi compusă din ,,les principaux de l’ordre de la noblesse” 37. în concepţia lui Sturdza, puterea domnului este absolută, dar nu abuzivă şi el a fost unul dintre primii oameni politici români care au cerut elaborarea unui Regulament Organic, care fără a încălca puterea domnească să reprezinte totuşi un cadru de stabilitate, un fel de garanţie pentru ţară că autoritatea centrală acţionează în cadrul unor coordonata utile interesului public şi că nu se transformă într-un despotism asemănă­ tor regimului fanariot 38.,Mihail Sturdza a fost de altfel unul dintre autorii Regulamentului Organic 'şi,“în acest sens, putem considera că ideile sale au avut finalitate, că au jucat un rol pozitiv în evoluţia constituţională a statului român modern. Acest rol se încheie însă la 1831. După această dată şi mai ales după alegerea sa ca domn (1834), concepţiile şi politica sa au intrat în contradicţie cu idealurile noii generaţii, devenind o frînă în calea împlinirii lor.

Domnia

„mărginită”

şi

reprezentativa

Am arătat că în veacul al XVII-lea, în gîndirea politică românească se înfruntaseră două prin­

de

domnie şi teoretizată în special de D. Cantemir, a luptat pentru crearea

unui stat centralizat, condus de un principe cu puteri absolute; cea de-a doua, sprijinită de marea boierime, a militat pentru crearea unui

o

simplă unealtă în mîna aristocraţiei.

cipale

concepţii: cea

polon,

în

care

dintîi,

domnul

reprezentată

urma

»stat boieresc, asemănător celui

fie

35

Ibidem.

38

Memoriul privind administraţia Moldovei (1 februarie 1823) p. 7 —8.

37

Scrisoare adresată lui Ribeaupierre (1827), Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 97 ; Memoria

privind relaţiile dintre Principate şi Imperiul otoman (28 februarie 1828), p. 25 —27.

38 Ibidem, asemeni tuturor contemporanilor săi, Sturdza judeca în termeni aspri regimui

domnilor fanarioţi, calificaţi drept „paşale travestite” , „instrumente de opresiune” şi soco­ tiţi vinovaţi nu numai de decadenţa politică şi economică a ţării, dar şi de cea culturală, Consi- deration sur la Moldaoie et la Valachie (1825), p. 63 —66.

în

veacul al 5

absolutismului c-ante teoria absolutismului funcţiunilor sale de

principiile statului b domnii controlate d< republici aristocraţie Ideile absoluţi*

;n paragraful preced

-'-aragraful următor. 1 iinjiţate, în ambele I

pe de o parte de pir

boieresc, limitată pe aceasta fiind teoria e Adepţii statului

li Iaşi programul ii

— mari boieri râmaţi

pentru ca „să nu lă vătămarea cinstei b< stăm după dator boieresc şi patriei"3*, boierime s-a înteţit la jU cerut din nou gai pravile „ca să nu u »lobodă a domnilor*’4 Sandu Sturdza intr-u 1822, adresat ţarului poriorisite prin nişn îonaliceştişi acele an

ia nişte vrăjmăşii pa ideal politic, la care cărvunarilor a străb; ineheindu-se in 1827 Moldovei, cu triumfu în Ţara Român Muneroşi. Putem ine rofţîî de delegaţia ţă « u n a de faptid că e Porţii de a admite mu

39 Uricarul. voL A

p, 317-318.

40 Memoriul adresat

41 Memoriu al emigr*

4i Ibidem. voi. IIL ]

43 Tragoăie. sau mai

44 Uricarul. voi. IL

E. Virtosu. H M ,

Structura politică. Forme de guvernămînt

:iuni rivale

în veacul al XVIII-lea, aceste teorii se diversifică. Pe principiile

Jentru a-şi

absolutismului cantemiresc se înalţă absolutismul domnilor fanarioţi,

î

se opune

teoria absolutismului luminat şi teoria monarhiei limitate în exerciţiul

ri” , adepţi

funcţiunilor sale de existenţa unui act fundamental. în acelaşi timp,

rdza anali-

principiile statului boieresc au fost dezvoltate de adepţii existenţei unei

erogativelr

domnii controlate de marea boierime şi de sprijinitorii instaurării unei republici aristocratice.

uninat.

EI

Ideile absolutiste şi cele ale absolutismului luminat au fost expuse

istrîns sau

în paragraful precedent. Ideea republicii aristocratice va fi expusă în

e respectul

paragraful următor. în cele ce urmează vom cerceta problemâ^monaxkiei

iic al ţării.

limitate, în ambele feluri în care această limită este înţeleasă: limitată

3 straturile

pe- de o parte de privilegiile clasei boiereşti, aceasta fiind teoria statului

?rii acestui

boieresc, limitată pe de altă parte de existenţa unor acte fundamentale,

instituire^

aceasta fiind teoria monarhiei constituţionale.

ire electivă

Adepţii statului boieresc se manifestă încă din 1782, cînd redactează la Iaşi programul intitulat „Unirea boierilor pămînteni” . Autorii săi

tă,

dar nu

— mari boieri rămaşi anonimi — îşi propun să se unească şi să colaboreze

ui care

au

■pentru ca „să nu lăsăm din străini sau din pămînteni a proharisi spre

ca puterea

vătămarea cinstei boierimii şi folosul patriei şi cu toţii făţiş şi nefăţiş

le

garanţie

să stăm după datorie ca să se dea dreptăţile şi pronomiile statului

coordonate

boieresc şi patriei” 39. Lupta pentru dominarea autorităţii centrale de către

asemănâ-

boierime s-a înteţit la începutul veacului al X lX -lea, cînd boierii moldoveni

itre autorii

au cerut din nou garantarea drepturilor lor de clasă40 şi adoptarea unei

ideile sale

pravile „ca să nu urmeze mai mult întrebuinţarea cea rea şi voia cea

tituţională

slobodă a domnilor” 41. Această idee este reluată după numirea lui Ioniţă

pă această

Sandu Sturdza într-un memoriu al emigraţilor de la Cernăuţi, din 5 august

politica sa

1822, adresat ţarului, care cerea ca „dreptările puterii domnului să fie

o frină

in

periorisite prin nişte aşezămînturi statornice pentru ca driturile per-

39 Uricarul, vol. VI, p. 460 —462, publicat şi de V. A. Urechea, op. cit., vol. II,

iu gîndirea

sonaliceşti şi acele amoşinăşii tuturor stărilor de locuitori să nu fie supuse la nişte vrăjmăşii particularnice şi la nedreptate” 42. Lupta dintre acest ideal politic, la care visa şi Alexandru Beldiman43, şi ideile liberale ale cărvunarilor a străbătut întreaga domnie a lui Ioniţă Sandu Sturdza,

iouă prin-

incheindu-se în 1827, odată cu adoptarea Anaforalei pentru pronomiile

entată

de

Moldovei, eu triumful vremelnic al marii boierimi44.

tu crearea

în Ţara Românească adepţii statului boieresc au fost mult mai puţin

'Iute;

cea

numeroşi. Putem încadra în această categorie numai memoriul prezentat

a rea unui

Fovţii de delegaţia ţării în primăvara anului 1822 4S. Trebuie însă să ţinem

fie

o

seama de faptul că el a fost redactat înainte de a se cunoaşte hotărîrea

 

Porţii de a admite numirea domnilor pămînteni. Aceasta ne face să socotim

p. 317-318.

>7 ; Memoria

40 Memoriul adresat Porţii la 31 martie 1821, Documenic 1821, vol. I, p. 441 —442.

-27.

ispri regimul

me”

şi soco­

41 Memoriu al emigraţilor de la Cernăuţi din septembrie 1821, Ibidem, vol. II, p. 347 —349.

42 Ibidem, vol. III, p. 146 —150.

43 Tragödie, sau mai bine a zice jalnica Moldovei întîmplare, p. 432.

tirală, Consi-

44 Uricarul. vol. II, p. 199-211.

45 E. Virtosu, 1821, Date şi fapte noi, p. 155 —161.

108

Vlad Georgescu

fireşti — şi pe linia obişnuită de luptă antifanariotă — clauzele care tindeau a restrînge autoritatea principelui. După numirea domnilor pămînteni, prevederile sale au fost date uitării în primul rînd de principalul lor autor, Grigore Ghica, devenit domn şi adept al absolutismului luminat. Dacă teoria statului boieresc nu s-a bucurat în general în epoca luminilor de adepţi convinşi, de teoreticieni abili/teoria domniei constitu­ ţionale, cu diferitele ei nuanţe, a cunoscut o largă popularitate, fiind adoptată şi propagată de cărturari de frunte ca Iordache şi M colae Bosetti-Rosnovanu, Ioan Tăutu, ÎTaum Rîmniceanu, Simion Marcovici. Prima pledoarie în favoarea unui regim constituţional apare într-un « memoriu moldovenesc anonim, înaintat lui Napoleon în 1807 46. Autorul acestui curios memoriu, adept convins al democraţiei, cere principelui să guverneze pe baza unei constituţii „conforme â notre gout” . întregul

ideea că noul principe — pe care -1 doreşte de

origine franceză sau italiană şi de credinţă catolică 47 — trebuie să cîrmuias- că pe temeiul legilor, respectînd drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi spre folosul general al ţării.

Idei asemănătoare întîlnim în importantele şi numeroasele scrieri redactate de Iordache şi M colae Rosetti-Rosnovanu cu deosebire în perioada 1818 - 182.1 cînd, prin instaurarea cartelului fanariot, relaţiile dintre domnie şi boierime au devenit extrem de încordate 48. Cei, doi Rosnoveni răspund încercărilor Porţii de a întări autoritatea domnilor fanarioţi printr-un şir de memorii, urmărind dimpotrivă limitarea autori­ tăţii domneşti, încadrarea posibilităţii ei abuzive de manevră în limite legale, prevăzute de acte fundamentale, garantate de marile puteri.

^Scrierea în scurt luare de amintire pentru oareşcari îndreptări-în administraţia Moldovei (1818) a lui I. Rosetti-Rosnovanu propune, ca primă măsură (limitarea -puterii legislative a domnului fanariot} astfel încît să nu mai fie „pravilă numai voinţa sa” .,;Pnterea, 1egi slaţjivă, urma să revină unei Adunări Obşteştii domnul rămînînd numai cu dreptul ,^a îndrepta pravilele pămîntului, iar nu a le schimba şi a preface” 49. într-un alt memoriu, tot din 1818, el cere şi im itarea puterii judecătoreşti a domnu­ lui, prin transferarea ei unui ,,<Ji\:an general” , domnia rămînînd numai

memoriu este străbătut de

o instanţă de apel şi a puterii executive, "pri n transformarea domniei

dintr-un organ de conducere în unul de supraveghere şi control. Rosnnvg/nn insista asupra necesităţii de a scoate de sub autoritatea domnească institu­ ţiile cheie, cum ar fi visteria şi ispravnicatele. Bl propune a se retrage domnului orice drept în materie de politică fiscală, lăsînd acest domeniu pe seama vistierului pămîntean. Lucru cu totul nou pentru o societate în care abuzurile şi corupţia erau atotputernice, el enunţa principiul

48

E. Vîrtosu, Napoleon Bonaparte şi dorinţele moldovenilor la 1807, p. 411 —420.

47

Cererea de domn străin este mai veche, apare prima dată în 1802 in Ţara Româ­

nească, Hurmuzaki, X IX /2, p. 124 —125.

48 într-o scrisoare din februarie 1819, N. Rosetti-Rosnovanu califica cartelul drept un

act absurd şi abuziv, care încălca drepturile Principatelor, Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/49.

49 Documente 1821, voi. I, p. 123—124.

« ttponsabilităţii i •-vrînrt in trodu c«! jt'irpra acestor pn

fi instituirea unei

aproape

complet

[Toate acest«

r>»mânească a acel« cu «nui act fundai principiului separi aJcăîeri nu aflăm

i instituţiei care

é e conducere a T*

.-j un instrument ţinnală din morot principiul separi» de conducere >int i eu a făcut decit * rof boieresc.

în

R eflexia

alegerea domnnlt <»rê au o propriêC c-i în felul ace.sfca -ocială pe care o < iiţiei. Alegerea a alegători, adunaţ voturi fiind proci nu ar fi obţinuţi proclamînd donu

Idei mai ra. imaginea monari reprezentative eh o imagine mecani qne” , ale cărui ] funcţioneze bine cea mai potrivită îujională. Aceasl <1822), care propi „sfaţ obştesc” in\ organ de conduce

50 Exposé des tri

51 L ’état de la J

Réftections a 43 E. Ylrtosu. i mc proiect de reformă ţi întemeierea unei m

nutui, el se oferea

l:mba franceză şi ist«

s i

Structura politică. Forme de guvernămînt

109

responsabilităţii organelor administrative, în primul rînd al vistierului, cerînd introducerea unei cauţiuni pe avere 50. în 1821, Eosnovanu revine

asupra acestor probleme, propunînd adoptarea unui Begulament Organic şi instituirea unei Adunări Obşteşti cu atribuţii foarte largi, care limitau aproape complet iniţiativele domneşti51.

- [Toate aceste scrieri conţin numeroase elemente noi pentru societatea

românească a acelor vremuri, cum ar fi limitarea puterii domneşti, existen­

ţa unui act fundamental, drepturile acordate Adunării Obşteşti, enunţarea principiului separării puterilor JiDar formulările rămîn încă foarte neprecise, nicăieri nu aflăm de pildă cum vede Eosnovanu componenţa Adunării,

a instituţiei care — conform teoriilor sale — reprezintă principalul organ

dé conducere a ţării. Este însă probabil că el considera această instituţie ca un instrument de guvernare al marii boierimi. Domnia este constitu­ ţională din moment ce se întemeiază pe un Eegulament Organic şi pe principiul separării puterilor, dar nu este reprezentativă, deoarece organele de èonducere sînt în mîna unei singure clase. De fapt, cărturarul moldovean nu a făcut decît să îmbrace într-o formă modernă vechea idee a statu­

lui' boieresc.

în Reflexions sur le droit- d'élection fiul său Isicolae propune ca alegerea domnului să se facă de către toţi deţinătorii de rang boieresc cărts ău o proprietate funciară, indiferent de suprafaţa ei. Autorul considera c ă ‘în felul acesta majoritatea va aparţine micilor proprietari, categorie socială pe care o considera partea cea mai dinamică şi productivă a popu­ laţiei. Alegerea ar urma să se facă prin votul secret al tuturor acestor alegători, adunaţi la Iaşi, candidatul întrunind majoritatea absolută de voturi fiind proclamat imediat domn. în cazul în care această majoritate nu ar fi obţinută, autorul prevede două scrutine suplimentare, ultimul proclamînd domn pe candidatul avînd majoritatea simplă de voturi 62. Idei mai radicale întîlnim în scrierile lui I. Tăutu, care a făcut din imaginea monarhului luminat şi teoria monarhiei constituţionale şi reprezentative cheia de boltă a întregului său sistem politic. Tăutu are

o imagine mecanicistă a statului pe care -1 consideră „un organe mécani­

que” , ale cărui părţi „doivent être en armonie” pentru ca întregul să funcţioneze b in e53. El crede că dintre toate formele de guvernămînt, cea mai potrivită pentru realizarea acestei armonii este monarhia consti­ tuţională. Această concepţie reiese încă din „Constituţia cărvunarilor” (1822), care propunea transferarea puterii din mîna domnului în cea a unui „sfat obştesc” învestit cu foarte largi atribuţii şi devenit de fapt principalul organ de conducere al ţării. Sfatul urma să exercite în primul rînd puterea

59

Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportés par la Moldavie, passim.

51

L’état de la Moldavie, passim.

52

Réflections sur le droit

d’élection (1826), Mémoires, p. 135 —139.

63

E. Vîrtosu, Les idées politiques de I.

Tăutu, p. 267. Pe la 1827, Tăutu a redactat şi

un prijiect de reformă a Imperiului otoman, în care locul central îl ocupa reorganizarea haznalei şi întemeierea unei monetării care să tipărească bani de hîrtie ; într-o scrisoare adresată sulta­

nului, el se oferea să înveţe pe demnitarii Porţii nu numai regulile politicii europene, dar şi

limba

franceză şi istorie, Arh. statului, Iaşi, P. 126/383 —389.

110

Vlad Georgescu

legislativă, de el depinzînd „toate pravilele cele de obşte” , „îndreptare; pravilelor după trebuinţa ce ar fi sau de adaugire sau scădere, sau de înoire” ; în acelaşi timp, în virtutea obligaţiei sale de a se preocupa de tot ce se referă la „binele obştesc” , sfatul urma a dirija politica de „îm ­ bunătăţirea economiei cîmpului, întemeierea comerţiei, întocmirea moralu­ lui, aşezarea de şcoale şi alte publiceşti aşezămînturi, bună rînduiala bisericilor şi mănăstirilor” etc. 5jJ Problema raporturilor dintre domnie şi sfat este rezolvată în favoarea ultimului. în cazul unei nepotriviri între o hotărîrc a sfatului şi dorinţa domnului, acesta trebuie să se plece. Principalii demnitari ai ţării pot fi numiţi numai cu asentimentul sfatului, care îşi arogă chiar dreptul de a numi direct mitropoliţii, episcopii şi egumenii M oldovei55. Cît priveşte puterea judecătorească, aceasta este retrasă aproape complet din mîinile domnului, însuşi dreptul de a judeca în ultimă instanţă fiind transferat unui divan special de apel. în felul acesta domnul, căruia Tăutu îi cere calităţi morale şi intelectuale desăvîrşite, devine mai mult un păzitor al legilor, un coordonator al administraţiei, decît un conducător real56. Eegimul politic al lui Tăutu, întemeiat pe respectul unei „pravile

a ţării” , considerată „temeiul în care stă stavila întregii slobozenii, hotarul puterii celor ce plinesc trebile obşteştTTTT temeiul puterii, care plineşte

şi face a să plini toate aceste legături soţialiceşti” şi căreia îi „este supus însuşi domnul şi sfatul obştesc” , este fără îndoială un regim constitu­ ţional57. Este el însă şi reprezentativ? Eăspunsul este negativ. Tăutu lărgeşte numărul persoanelor care pot avea acces la drepturile politice dar păstrează puterea în mîna clasei boiereşti. Predominarea numerică a boierimii mici şi mijlocii în Sfatul Obştesc, precum şi introducerea unui sistem de alegere a domnului de către toţi purtătorii de rang boieresc de la logofăt la şătrar ar fi marcat însă o creştere a influenţei elementelor bur­ gheze şi intelectuale. Se ştie că în timpul domniei Jui Ioniţă Sandu Sturdza, rolul politic

al lui Tăutu a fost deosebit de important şi că în 1829, urmaşul logofătului

lui Ştefan cel Mare a aspirat să devină domn. Aceste noi ambiţii l-au făcut

să-şi modifice întrucîtva ideile şi în primul rînd să acorde o importanţă mai mare rolului şi poziţiei domniei. El condamnă acum categoric princi­ piul suveranităţii populare şi forma republicană de guvernămînt, făoînd elogiul rolului personalităţii în istorie şi considerînd că „aucun peuple,

nulle part et jamais, n’a pu se gouverner soi-même, toujours un seul individu

a été celui qui a pu diriger les peuples” 58. Spre deosebire de scrierile din

prima perioadă, cele din anii 1827—1829 confereau principelui prerogative mult mai întinse, în primul rînd de natură legislativă ; lui îi revine astfel

.{■■KSfcfc de a pron.a

p e

regj»ee

In 1829 Tăun

în care si 9 aTTYrm de radicali

ulm na i ui1ni. z ia qni a jnstc i toţi c-etăţeim eitoyen moya

« in e l

de 1 000

condiţionau ac mmrtt&tnţa la daa i«rneriu economie n a unui îndemnai ia? ţărani răzeşi, *

ic-h politică român« Teoria politică lamsltii luminat principe este 1 importanţa aea Ere principe şi ad şti ne fac să

«dracilor monarhiei

Xânm Rimnic*

>de teoretizare s ii. pe c-are-1 c e fi a propriului si

JKTiia alţi asupra orgai sale de guvernăi este mărginiţi pnnuilgare este c-em asupra nec-eă care pare a fi c ere al ţării. S] reprezentarea a cere ea fiecare i»pi ai simpatrk i-şi şi ei cuvinti .?Srmje lui Naum ăi

.

e ă m n a

54

Constituţia cărvunarilor, art. 21, p.

7.

•Tăutu cu foloseşl ttion tt le reskme

55

Ibidem,

art.

23, p.

8, art.

62, p.

18.

IHdem. p. 271. S

56

Ibidem, art.

33,

34,

38, 40,

46, 49,

51, 62,

p.

1 0 -1 8 .

elemente noi A t

67

Ibidem, art.

74 —75, p. 21;

Tăutu cere ca pravila să fie redactată în limba română,

cte.

ncâ

capul

porunc®

şi să reprezinte o sinteză a diferitelor pravile ale ţării; caracterul de act fundamental al acestei scrieri reiese şi din folosirea termenului de „pravila fundamentalică".

** _eu sfatul şi prins

68 E.

Vîrtosu,

op.

cit.,

p.

268 —269.

a

IHdcm, art. F. p.

Structura politică. Forme de guvernămînt

111

„îndreptarea scădere, sau de se preocupa de »olitica de „îm- >cmirea moralu- bună rînduiala

sarcina de a promulga o constituţie39 întemeiată pe respectul dreptului aatural şi pe respectul libertăţilor-jcetăteneşti. - . în 1829 Tăutu a elaborat un proiect de regulament privind alegerea domnului, în care adopta o atitudine mult mai democratică decît în 1822 şi extrem de radicală pentru vremea lui. El admite că teoretic, în virtutea dreptului natural, are dreptul de a participa la alegerea principelui „tout

~ată în favoarea tului şi dorinţa

individu qui à juste titre porte un intérêt à sa patrie” ; considerînd însă că nu toţi cetăţenii sînt apţi a beneficia de acest drept el îl limitează la „tout citoyen moyen possédant une terre de 143 hectares, ou bien un reve­

i

ai ţării pot fi

nu annuel de 1 000 lei” . Astfel, spre deosebire de toţi contemporanii săi, '

ar dreptul de a 5. Cit priveşte >let din inimile

:are condiţionau acordarea drepturilor politice de un criteriu social — apartenenţa la clasa boierească —, Tăutu le condiţionează în funcţie de un criteriu economic. Proiectul său ar fi permis înscrierea în listele de alegă­

iiind transferat

tori a unui însemnat număr de mici proprietari, boieri fără funcţie, poate

i

Tăutu îi cere

chiar ţărani răzeşi, şi ar fi dus fără îndoială la transformări însemnate în

uit un păzitor

viaţa politică românească 60.

ducător real56.

Teoria politică a lui Tăutu oscilează între principii .specifice absolu- .

I

unei „pravile

tismului luminat şi concepte constituţionaliste. Imaginea pe care o are

tozenii, hotarul

despre principe este fără îndoială inspirată de modelul despoţilor luminaţi, '

 

,

care plineşte

dar importanţa acordată constituţiei, felul în care concepe raporturile

ii „este supus egim constitu- îegativ. Tăutu

,

dintre principe şi adunare, respectul pentru dreptul natural şi libertăţile cetăţeneşti ne fac să socotim că ideile sale se încadrează mai bine în tabăra adepţilor monarhiei constituţionale.

■de politice dar

 

îfaum Bîmniceanu nu are nici bogăţia de informaţii şi nici capaci­

■a numerică

a

tatea de teoretizare a lui Tăutu, dar el este un hotărît adversar al absolu­

roducerea unui \boieresc de la ementelor bur-

tismului, pe care -1 considera vinovat de decăderea multor popoare, printre •are şi a propriului său popor. în perioada mişcării lui Tudor Vladimirescu, c-а atîţia alţi cărturari, el a redactat mai multe scrieri în care şi-a expus

a. rolul politic .şui logofătului biţii l-au făcut î o importanţă tegoric princi- nămînt, făcînd aucun peuple,

părerile asupra organizării viitoare a statului şi în primul rînd asupra for­ mei sale de guvernămînt. în proiectele lui Bîmniceanu, autoritatea dom­ nească este mărginită de acte fundamentale, de o „pravilă a ţării” , a cărei promulgare este cerută în Tratat important (1822) 61. Б1 insistă de ase­ menea asupra necesităţii unei Adunări, ale cărei atribuţii nu le enumera,- dar care pare a fi considerată, alături de domnie, principalul organ de conducere al ţării. Spre deosebire însă de programele boiereşti care preve­ deau reprezentarea într-o eventuală Adunare numai a clasei boiereşti,

n

seul individu

У а й т cere ca fiecare judeţ să fie reprezentat de doi deputaţi „care ca nişte

le scrierile din

 

epitropi ai simpatrioţilor lor să se afle faţă la toate sfaturile obşteşti,

lui prerogative

■lîndu-şi şi ei cuvîntul şi părerea pentru cele ce folosesc judeţele lor” 62.

ii

revine astfel

Părerile lui 2naum asupra acestei probleme nu sînt îndestul de clare ; nu

5e Tăutu nu foloseşte în mod gratuit acest termen deoarece face diferenţe dintre „la constitution et le règlement” , Ibidem, p. 276 —283.

in limba română, amental al acestei

60 Ibidem, p. 271.

Semnalăm

de asemenea că Tăutu introduce în gîndirea politică din

Principate elemente noi de procedură, cum ar fi votul secret, alegerea cu majoritate simplă.de voturi etc.

r®1 „cu sfatul şi primirea a tot norodul românesc să se alcătuiască o pravilă a ţării” să devină „capul poruncitor în ţara noastră” , Traiul important, art. G, p. 27.

oare ■

ei Ibidem, art. F, p.

27.

y

/

a

112

Vlad Georgescu

reiese de pildă, membrii căror categorii sociale puteau fi aleşi şi cine era-_ alegătorii, nu reies limpede nici drepturile de care se bucurau deputaţ:

în Adunare, măsura în care puteau discuta problemele generale ale ţăr. sau numai pe cele ale judeţelor lor. Cu toate acestea, ideea cărturarului călugăr merită a fi reţinută deoarece este prima afirmare a necesităţi reprezentării geografice în forul suprem al ţării şi a obligaţiei autorităţii centrale de a ţine seama de doleanţele şi cererile regionale. Tot în Ţara Românească, teoria monarhiei constituţionale şi-:, găsit un adept hotărît în persoana lui 8 ., Marcovici, autor al scrierii inti tulată Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire. Pentru cărtu­ rarul muntean, criteriul de clasificare al „oblăduirilor” este „folosul ob­ ştesc” şi el considera că această funcţie este cel mai bine îndeplinită de „monarhia mărginită” . Marcoviei admite teoria contractului social >:

consideră că poporul a încredinţat puterea monarhului pentru ca acest; să-l apere şi să-i ocrotească interesele generale. Dar, în virtutea acestui contract însuşi, puterea sa este mărginită, pe de o parte de obligaţia de a respecta drept urile naturale, pe de alta de existenţa unor corpuri repre­ zentative, investite cu largi atribuţii; puterea legislativă este încredinţată unui „senat legiuitor” , cea judecătorească unui alt senat, ambele ales* pe cinci ani. Domnia rămîne în principal cu atribuţii executive, dar şi în acest domeniu — în probleme importante cum ar fi cea a decla­ rării războiului sau a încheierii păcii — ea trebuie să ţină seama de părerea celor două senate. Acest monarh „mărginit” , a cărui dinastie este ereditară, trebuie să aibă însă însuşiri de principe luminat, să fie învăţat şi înţelept, să medi­ teze asupra naturii puterii care i s-a încredinţat, să-şi iubească poporul şi să se străduiască să-i apere interesele. Toate aceste idei sînt enunţate fireşte cu gîndul de a fi aplicate la realitatea românească şi aceasta l-a făcut pe prof. E. Yîrtosu să considere că cele 13 puncte care încheie arti­ colul şi care poartă titlul de Aşezămînt politicesc reprezintă de fapt un proiect de constituţie 63. în afara scrierilor cercetate, ai căror autori sînt cunoscute persona­ lităţi ale vieţii politice şi culturale, teoria monarhiei constituţionale a mai fost expusă într-o serie de lucrări rămase anonime, cele mai multe redac­ tate în deceniul 1821—1831. Astfel de pildă, cererea de a se elabora o „pravilă a ţării” cu caracter de act constituţional şi de a se convoca o Adunare Obştească cu delegaţi ai judeţelor şi oraşelor reapare într-un hegămîntul pentru unire al boierilor mici munteni (1822) 64.

«3 Ideie pe scurt, p. 125-126, 151-152, E. Virtosu, op. cit., p. 280.

64 Aceste idei aveau în anii 1821 —1822 o foarte largă circulaţie, ceea ce explică formu­

lările asemănătoare din diferite scrieri; Legămintul pentru Unire, de pildă, cere adoptarea pravilei în termeni foarte asemănători de cei folosiţi de Naum Rîmnîceanu în Tratat impor­ tant; în schimb, ideile asupra reprezentării în Adunare se deosebesc în mod substanţial:

Legămintul prevede trimiterea a „cîte un deputat ales de obştea judeţului, cu adeverinţa Inserţ­ ia mină de la simpatrioţii lui, arătătoare că el adică este ales a purta obrazul şi celorlalţi a cu deplină putere a grăi şi săvîrşi în locul lor” . Dintre oraşe urmau a trimite 2 delegaţi Bucu- reştiul şi Craiova. Spre deosebire de delegaţii lui Rîmniceanu, aceştia au dreptul a discuta pricinile „ce privesc la toată ţara” , E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 208 —210.

Idei extrem dt >29 care cere ca -iărginită, după mo ■ir trecut la ortod ia toată viaţa sa'’ f rului popor 65. Toată această în special monarhia Regulamentelor O13 ţarte, pe teorii! .-nipnie mărginită, J proclamată suveran mentale 67 şi este n timp, separarea def «stocia Principatelor considerabil autorifc

Republica

privită cu neinc-red« fi unele programe ] regim republican. îi Tatoare ale ţării, ei ontrola indirect de :<ăturii sociale pe e iei republicane la -»rpţii se înteineiaxi ceta pe rînd.

Conservatorisir .

aristocratic

in martie 1770. Aut< răriţi ai regimului fa regim republican do

65 Memoriu un ioni

66 Regulamentele O

terul puterii domneşti, H Arhiva istorică centrali-1 ■r. 6, doc. 5, p. 11, 33:1 aiei atribuţii cît mai Inti -d in u lu i precedent de

rbîdem, doc.

6,

'*7 Regulamentele

p.

5.

--romitea „să păzesc inU

Organice, voi.

I,

p.

8.

68 Ibidcm, voi. I.

** P.

Mumuleann

î

Ideile

politice

I

i

aleşi şi cine erau ucurau deputaţii generale ale ţării ideea cărturarului lare a necesităţii igaţiei autorităţii iale.

nstituţionale şi-a or al scrierii inti- re. Pentru cărtu- este „folosul ob- ne îndeplinită de ractului social si pentru ca acesta

i virtutea acestui :e de obligaţia de aor corpuri repre- i este încredinţată îat, ambele alese executive, dar şi

• fi cea a decla-

seama de părerea

■ditară, trebuie să inţelept, să medi- iubească poporul dei sînt enunţate scă şi aceasta l-a care încheie arti- zintă de fapt un

inoscute persona- stituţionale a mai mai multe redac- le a se elabora o

Structura politică. Forme de guvernămtnt

\

113

Idei extrem de interesante întîlnim şi într-un memoriu muntean din 1829 care cere ca „forma cîrmuirii acestor două provinţii să fie monarhia mărginită, după moştenire” ; domnul, pe care -1 vrea de origine germană, dar trecut la ortodoxism, va trebui „să cîrmuiască după o constituţie in toată viaţa sa” şi să depună jurămînt că o va respecta, în faţa între­ gului popor 65. Toată această mişcare de idei privind formele de guvernămînt şi în special monarhia mărginită şi-au arătat roadele cu prilejul adoptării Regulamentelor Organice, acte fundamentale bazate, în cea mai mare parte, pe teoriile cercetate, care au introdus în Principate un sistem de donjide mărginită, aproape constituţională. Deşi puterea domnească este proclamată suverană 86, ea trebuie să cîrmuiască în funcţie de acte funda­ mentale 67 şi este responsabilă în faţa Adunărilor Obşteşti 68. în acelaşi timp, separarea deplină a puterilor, realizată acum pentru prima dată în

istoria Principatelor, şi investirea Adunării cu largi drepturi i-au îngrădit considerabil autoritatea, pînă atunci nemărginită.

Republica Ana văzut că în general „republica—stat cîrmuit de mai mulţi—” 89este o formă de guvernămînt privită cu neîncredere de cea mai mare parte a scriitorilor. Există totuşi

şi unele programe politice care urmăresc instaurarea în Principate a unui regim republic,an. în general autorii lor reprezintă forţele cele mai conser­ vatoare ale ţării, elemente ale marii boierimi, care nu se mulţumesc a controla indirect domnia, ci urmăresc instaurarea făţişă la cîrma ţării a păturii sociale pe care o reprezintă. Alături de această grupare, întîlnim idei republicane la unii reprezentanţi ai boierimii liberale, ale căror con­ cepţii rse întemeiază pe principii democratice şi progresiste. Le vom cer­ ceta pe rînd.

Prima cerere de instaurare a unei republici aristocratice apare în memoriile moldovene re­

dactate în 1769, şi prezentate Ecaterinei a Il-a, in martie 1770. Autorii lor, conducători ai mişcării naţionale şi adversari ho- tărsţi ai regimului fanariot, au considerat probabil că prin instaurarea unui regim republican dominat de boierime vor reuşi să evite revenirea principilor

- Conservatorismul

aristocratic

e

a se convoca o

r

reapare într-un

12)64.

i®5 Memoriu unionist muntean (1829), art. 16 — 25, Hurmuzaki, vol. X , p. 648 — 649.

66

Regulamentele Organice, vol. I, p. 130, vol. II, p.

183,

341—342 ; referindu-se la carac-

 

' ;rul puterii domneşti, Nesselrode a definit-o ca o „suveranitate electivă” şi „putere supremă” ,

0.

Arhiva istorică centrală, Leningrad, F. 958, op. 1, delo 623, microfilm la Muzeul literaturii române,

■ mimului precedent dezordinile anarhiei sau sistemul complicat al unui vot reprezentativ,

ceea ce explică fonnu- pildă, cere adoptarea anu in Tratat impor-

r.r. 6, doc. 5, p. 11, 33 : Nesselrode a fost dealtminteri acela care a insistat să se acorde dom- tiiei atribuţii cit mai întinse pe motiv că nu vrea să se „substituie arbitrariului şi vexaţiunilor

c

In mod substanţial:

laidem, doc.

6,

p.

5.

1,

cu adeverinţa Înscris

‘ *7 Regulamentele introduc practica jurămîntului depus la înscăunare prin care domnul

obrazul şi celorlalţi ţi

promitea „să păzesc întocmai şi nestrămutat pravilele şi legiuirile Prinţipatului” , Regulamentele

mite 2 delegaţi Bucu-

•irganice, vol.

I,

p.

8.

i au dreptul a discuta

Ibidem, vol.

I,

p.

1 0 -1 1

; vol.

II,

p.

183.

M, p. 208-210.

89 P.

Mumuleanu,

Caractiruri,

p.

170.

S

Ideile

politice

114

Vlad Georgescu

străini. Ei cer, de aceea, ca la conducerea statului „să fie aristocraţia” re­ prezentată de 12 mari boieri, 6 cu atribuţii legislative, 6 cu atribuţii judecăto­ reşti. Aparatul administrativ urma a fi com pus din boieri mici şi mijlocii. Me­ moriul introduce practica jurămîntului la intrarea în funcţie şi practica veri­ ficării felului în care aceasta a fost îndeplinită la sfîrşitul ei. Se prevede chiar ca dregătorii găsiţi vinovaţi de abuzuri sau nereguli să fie scos:

pentru totdeauna din rîndul celor care pot ocupa dregătorii. Deşi nu expri­ mau cererea adoptării unui act fundamental, autorii memoriului afirmau necesitatea adoptării unor noi pravile scrise care să servească drept îndrep­ tar pentru cîrmuitorii ţării 70. Eără îndoială că principalul scop al acestui memoriu a fost crearea unui stat boieresc. Ni se pare însă că personalitatea principalului său autor —- Gavril Callimachi — i-a imprimat un caracter progresist, mai ales dacă judecam acest memoriu în raport cu regimul fanariot a căru lichidare o urmărea. Problemele administrative, politica economică, poli­ tica culturală sînt formulate în termeni noi, care puşi în practică credeu că ar fi însemnat o alternativă pozitivă faţă de vechile realităţi; credem de aceea că la 1769, această cerere are un caracter naţional şi progresist, pe care însă îl va pierde în deceniile următoare. Caracterul reacţionar al teoriei republicii aristocratice- iese limpede în evidenţă măi ales în perioada revoluţiei de la 1821, cînd marii boieri au urmărit făţiş in s ta u r a r e a dominaţiei absolute a categoriei lor sociale. Astfel, într-un memoriu din octombrie 1821, adresat paşei de Silistra. emigraţii de la Cernăuţi, invocînd cheltuiala pe care o presupune existenţa unei curţi domneşti, cer amînarea numirii unui principe şi instalarea la cîrma ţării a unui sfat de boieri cu puteri depline 71. Cererea este reluată într-un memoriu adresat consulului rus Minciaki în 1822 72 şi în propu­ nerile înaintate Porţii de delegaţii Moldovei veniţi la Constantinopol în primăvara aceluiaşi an 7S. în Ţara Românească, idei similare sînt formu­ late într-un memoriu anonim din octombrie 1821 74 şi în cel intitulat Îndreptarea ţării, redactat un an mai tîrziu 75. în general planurile de republică aristocratică nu s-au bucurat de simpatia contemporanilor. S. Marcovici în Ţara Românească, I. Tăutu în Moldova le-au criticat cu asprime, subliniind caracterul lor retrograd şi conservator. Una din cele mai hotărîte critici a venit din partea marelui boier M. Sturdza, care s-a opus categoric formei aristocratice de guver­ nare pe motiv că boierimea nu este omogenă, nu poate să acţioneze unitar şi eficace şi nu se bucură de „un respect assez stable” 76.

70 Arhiva românească, voi. I, p. 202 —210.

71 Documente 1821, voi.

72 Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 25 —27.

401 —407.

II,

p.

73 I. Dîrzcanu, Revoluţia de la 1821, p. 132 —133.

74Documente 1821, voi. II, p. 386 —388 ; programul conferă boierilor însărcinaţi cu condu­ cerea ţării titlul de „administratori ghenerali permanenţi ai ţării” , „Împuterniciţi să hotăreascu asupra oricărei chestiuni politice, după legile şi obiceiurile locului” ,

este încredinţată unui divan compus flin

mitropolit şi 4 mari boieri, E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p.

75 „Puterea săvirşitoare şi toată stăpînirea”

178 — 183.

76 Consideration sur la Moldavie et la Valachie

(1825), p. 63 —69.

V

Nu ştim ca pl i~ republică burgt T*nirii la cîrma stai »hif; de. la foule'' şi o Speriaţi 'dfT'ămploa «I Hie Fotino condi

răşini anarhic

duce ine vital

Bnlri

C

V

Democraţia

nobS

reprezentativi

rime, are trăsăturii

fcriflriă scriereaTn

oblăduit

de

tracă toate probie -■an, asupra cărora carie numai ckesfi raonare a principal ii-rîor de amănunt

Cărturarul m

"Lviincioasă pentru Mică, cea mai pot â". Ace-.i'tă

; -■ ;taţii

sînt <<

i»izniniitraţie repw

r-irora nu poate gu în proiec-tnl «el mare” , un fel d Sxmula „să străjfl Ifieii". Divanul se _*artea neamurile» aţe. organe direţ

71 E. Vlrtosu. L a

75 N. Rimnicea«*

z:ndru Ipsilanti, p.

71 Consideration a

m La această ini «î afirma că unii boi« or bonaparte şi proiet ideea cunoaşterii bt republicii asupra < macratie. ni une pai Dtrathe, ./. J. Ruta 51 „Cele ce negrâ

; iivanuri” , Plan sem

aristocraţia” re­

tribuţii judecăto­

r i şi mijlocii. Me-

e şi practica veri- 1 ei. Se prevede guli să fie scoşi ii. Deşi nu expri- noriului afirmau ;eă drept îndrep-

u a fost crearea

principalului său

progresist, mai fanariot a cărui

economică, poli-

practică credem

ealităţi; credem

al şi progresist,

ce ic.se limpede

nd marii boieri jnei lor sociale, işei de Sdistra, upune existenţa

şi instalarea la

rea este reluată 72 şi în propu-

nstantinopol în [are sînt formu- n cel intitulat

-au bucurat de a scă, I. Tăutu d lor retrograd partea marelui atice de guver- icţioneze unitar

•să.-cinaţi cu çondu- ■niciţi să hotărească

divan compus din '

E3.

'

Structura politică. Forme de guvernămînt

115

Nu ştim ca planurilor de republică boierească să li se fi opus planuri de republică burgheză. Mai mult chiar, cărturarii critică violent ideea

venirii la cîrma statului a poporului; Tăutu de pildă vorbeşte de .J’anar-

hie de la, foule” şi critică regimul republican instaurat de francezi la 1789 77. ŞperiaţT d(T amploarea mişcării populare de la 1821, Na uni Rîmniceanu şi Ilie Fotino condamnă în termeni categorici ceea ce considerau a fi un regim anarhic 78. Cît despre M. Sturdza, el considera că cîrmuirea celor mulţi duce inevitabil la frămîntări violente şi la războaie civile 79.

V

Democraţia

nobiliară

reprezentativă

Alături de planurile de republică boierească oligarhică, a apărut în Moldova în 1802 proiec­

tul nnei republici care, deşi dominată de boie­ rime, are trăsături democratice şi reprezentâtîve'foarte accentuate. Ne îe- ferim la scrierea logofătului Dumitrache Sturdza intitulată: Plan sau formă de oblăduire republicească aristo-dimocraticească. Sturdza nu atacă toate problemele referitoare la reforma structurilor statului moldo­ vean, asupra cărora îşi propusese poate să revină 80. „Planul” său ia în dis­ cuţie numai chestiunea formei de guvernămînt şi a modului de func­ ţionare a principalelor instituţii, lăsînd pe mai tîrziu rezolvarea proble­ melor de amănunt 81. Cărturarul moldovean considera că „republica este orînduiala cea cuviincioasă pentru fericirea unui loc” şi că dintre diferitele tipuri de repu­

blică, cea mai potrivită pentru Moldova este „sistima aristo-dimoerati- ească” . Această formulă exprima o organizare statală în care principalele instituţii sînt controlate de boierime, dar care îşi asociază în procesul de administraţie reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, fără concursul •Arora nu poate guverna.

în proiectul lui Sturdza, principala instituţie a, ţării este „d ivanul eel_mare” , un fel de consiliu suprem, cu atribuţii foarte largi, definite prin fonfluTa „să străjuiască de toată trebuinţa şi orînduiala stăpînirii repu­ blicii” . Divanul se compune din 15 membri, toţi mari boieri, aleşi din

partea

neamurilor boiereşti din ţară” ; el este subîmpărţit în 5 departa­

mente, organe directe de exercitare a puterii executive. Divanul are aşadar,

77 E. Virtosu, Les idées politiques de I. Tăutu, p. 270, 279.

”s X. Rîmniceanu, Despre origina

românilor, p. 243 ; I. Fotino,

Tudor

Vladimirescu şi

A :xundru Ipsilanti, p. 50. 79 Considération sur la Moldavie et la Valachie, p. 68 —69. 80 La această intenţie se referă probabil o corespondenţă anonimă (lin octombrie 1802,

: nd afirma că unii boieri „s-ar putea să aibă ideia.de a alcătui o constituţie” , E. Virtosu, Napo- ■:n Bonaparte şi proiectul unei republici aristo-dimocraticeşti, p. 12; titlul republicii ar putea ---Etra ideea cunoaşterii de către Sturdza a istoriei republicii geneveze ; un raport al comisa- • îor republicii asupra Constituţiei (1734) arată că forma de guvernămînt „n ’est pas une pure

ùêniocratie, ni une pure aristocratie, mais une aristo-democratie

P Dérathé, J. J. Rousseau et la science politique de son temps, Paris, 1950, p. 16. 81 „Cele ce negrăşit mai fac trebuinţă să se adauge, să pot face cu Înlesnire divanuri” , Plan sau formă de oblăduire republicească-aristo-dimocraticească, p. 32.

une république mixte",

şi de acelè

116

Vlad Georgescu

în primul rînd, funcţii executive, el înlocuieşte printr-un organ colectrJ boieresc vechea autoritate domnească 82.

Puterea judecătorească este încredinţată unui

divan

ind<vă~ -

jesc” compus din 15 membri, aleşi pe viaţă din toate categoriile •> boieri. în judeţe, misiunea de a împărţi dreptatea urma a fi încredinţa-’ » unor instanţe compuse din boieri locali. între cele 2 divane nu exista :

raport de subordonare, proiectul specificînd cu claritate că divanul mare nu are dreptul a se amesteca în atribuţiile celui judecătoresc. Cele do : i puteri sînt separate şi independente, ele colaborînd numai în cazul ado:

tării unor noi pravile; acestea urmează a fi adoptate de un comitet com­ pus din 6 membri, cîte 3 din fiecare divan, şi votate apoi de ambele orgai* reunite. Astfel, puterea executivă revenea primului divan, cea judecăt - rească celui de al doilea, iar puterea legislativă ambelor. Proiectul m .:

prevede crearea încă a unui divan „divanul cel dă jos” compus din repre zentanţi ai tuturor categoriilor sociale 84 şi investit în primul rînd >:

atribuţii fiscale; întrunit la fiecare 6 luni, el urma să discute politic. financiară a divanului cel mare, să voteze impozitele sau să respingă cer- rile puterii executive. Planul lui Sturdza lasă nelămurite numeroase probleme. Nu arată de pildă cine urmează a alege şi în ce fel pe deputaţii primelor divan-, nu explică felul în care înţelege mecanismul de funcţionare al puteri executive, nu pune în discuţie probleme constituţionale. Toate acesta, se explică însă dacă considerăm Planul ca prima parte a unui proiec :

mai amplu de reforme, care fie că nu a mai fost scris, fie că nu s-a păstrat. în orice caz, lucrarea lui Sturdza este una din cele mai importante scrie:

politice ale vremii, cu un caracter modern, mult avansat faţă de obişnui­ tele proiecte de reforme. Autorul este evident influenţat de parlyment rismul englez, de sistemul „care se obişnuieşte în Englitera” , cum singur mărturiseşte. Reprezentarea păturilor populare este desigur insuficienţi, dar pînă atunci nu fusese nici măcar amintită ; putem discuta asupra limi telor democraţiei plănuite, dar trebuie să recunoaştem că sistemul d<- separare a puterilor, modul lor de funcţionare, precum şi drepturile acoi date „divanului de jos” ar fi asigurat o evoluţie constituţională liberali

şi ar fi creat o administraţie mult superioară celei existente. Aceasta ne face — în ciuda unor limite inevitabile — să considerăm Planul logo­ fătului Sturdza ca un program progresist, înaintat pentru societatea moldovenească a acelor vremi.

82

Ibidem, p. 3 2 -3 5 .

83

Ibidem, p. 35 —36.

81

Ibidim, p. 36 —37; în concepţia autorului aceşti deputaţi reprezintă interesele şi -sînt

mandatarii întregii populaţii. Ei sînt aleşi în felul următor : fiecare sat alege un delegat, car?

împreună cu delegaţii celorlalte sate aleg delegatul plasei; la rîndul lor aceştia aleg cîte 3 delegat

de judeţ,

din

toate

categoriile

sociale.

Teoria

Ştiinţa

pclibcă

unsurile nu sin!

^oiiticesc” , in prim jâpărţîre în laici •semenul a pătruns multe ori în я

atît

de

cea e

Seutăde Legiuirea >in româneşte titl în afara ac-es® lini „politic",

ţ«

formule ca

o

iticeşti” 4. D. Fo îtolele dedicate tică a Moldovei i Ktic-ii cu administ pafirmarea exi>ten [fpn 111 nrt” înţeleşii i^'traţia unei ţări*. litice este afirmai Astfel, A l. Ipsilant Tiifăreâcu de. „ştin Шл 1782vde „poliţă

1 Alexandru Mora

асжт a celor lumeşti ial МШшега românilor, voL V

- Legiuirea

 

1

Condica

tivitt

fcnsniului şi Condica a e n l şi in Constituţie câm

4 Texte din 1797 şi

* Istoria generală i

* Histoire de Гащ

7 Hrisovul de г«кт|

s Istoria prea pati

* V. A. Urechea, <

Teoria

şi

Capitolul

10

practica

conducerii

statului

\

i

Ştiinţa

politică

Termenii „politic” , „politică” sînt des folo­

siţi în textele româneşti din epoca luminilor, dar sensurile nu sînt întotdeauna aceleaşi. Unele texte folosesc adjectivul „politieesc” , în primul î'înd pentru a deosebi pe laici de clerx. De la această împărţire în laici şi clerici, în „parte politicească” şi „parte bisericească” , termenul a pătruns în pravile care folosesc cuvîntul „politicese” de cele mai multe ori în sens de „civil” . „Judecata politicească” se deosebeşte astfel atît de cea canonică cît şi de cea criminală, diferenţiere limpede făcută de Legiuirea Caragea2; acest sens reiese şi din felul în care a fost tra­ dus în româneşte titlul grecesc, KQAIS nOAITIKOS, al Codului Calimah 3. în afara acestui înţeles, oamenii epocii luminilor mai atribuie terme­ nului „politic” , „politică” un sens administrativ. Acesta este înţelesul unor formule ca „obiceiurile şi orînduielile politiceşti” sau „privileghiuri politiceşti” 4. D. Fotino foloseşte cel mai lămurit acest sens, intitulîndu-şi capitolele dedicate împărţirii administrative a Principatelor Geografia politică a Moldovei şi împărţirea politică a Ţării Româneşti 5. Identificarea politicii cu administraţia a dus, dealtfel cu mult înainte de epoca luminilor, la afirmarea existenţei unei ştiinţe politice. Cantemir o definise ca „ l’art de .iouverner” înţelegînd prin aceasta ansamblul problemelor legate de admi­ nistraţia unei ţări6. în perioada de care ne ocupăm, existenţa unei ştiinţe nolitice este afirmată atît de unii domnitori cît şi de numeroşi cărturari.

Astfel, tAl. Ipsilanti vorbeşte de „ştiinţa economică ş i

Yăeăres'cu de. „ştiinţa politiceştilor otcîrmuiri” 8, programul moldovenesc

,;in 1782\de „politiceşti învăţături” 9. Ideeacă un stat nu se conduce la

politică” 7,ÂE.

1 Alexandru Moruzi de pildă arăta 111 1793 că domnia trebuie să se Îngrijească de „buna

-tare a celor lumeşti intr-amîndouă chipurile, adică bisericesc şi politicesc” , V. A. Urechea,

Istor:ia românilor, voi. V, p. 242.

2 Legiuirea Caragea, p. 154.

3 „Condica ţivilă sau politicească” , Codul Calimah, p. 36 —37;

acelaşi sens il acordă

termenului şi Condica criminalicească a Moldovei; civil şi in Constituţia cărvunarilor.

„pravile politiceşti” , cu înţeles de drept

4 Texte din 1797 şi respectiv 1794, V. A. Urechea, op. cit., voi. VII, p. 55 —56 ;vol. VI, p. 36-

5 Istoria generală a Daciei, voi. III, p. 145, 328.

6 Histoire de l’empire othoman, voi. I, p. 71.

7 Hrisovul de reorganizare al învătămîntului (1776), V. A. Urechea, op. cit.,.voi. II, p. 154.

113

Vlad Georgescu

întîmplare, ci pe temeiul acestei ştiinţe, este afirmată şi de E. Poteca, de I. Tăutu şi de M. Sturdza, acesta din urmă insistînd în mod deosebi* asupra necesităţii ca principele să aibă „une connaissance profunde de li. Science politique” 10. Care este însă scopul politicii, în ce direcţie trebuie să se îndrepta administraţia unei ţări! Oamenii epocii luminilor considerau, aşezîndu-se pe o poziţie oarecum naţională, că principalul rost al unei cîrmuiri este p<- de o parte „la conservation politique du peuple” u , iar pe de alta, creare;. condiţiilor interne prielnice de dezvoltare a sa. în cele ce urmează vom analiza modul concret în care se înţelegea împlinirea acestor idealuri

Reformele Am avut prilejul să arătăm că în societatea

nemulţumirea

a luat deseori forma, unor

românească

a

epocii luminilor,

faţă de nedreptele structuri sociale şi politice

mişcări făţişe de opoziţie, care au culminat în 1821 cu revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. Alături de aceste forme violente de opoziţie, dar tot ca o manifestare a spiritului critic, întîlnim încă la mijlocul veacului al X V III-lea existenţa unui puternic curent de opinii în favoarea reformelor. După cum era de aşteptat, în primele rînduri ale gînditorilor reformişti se află reprezentanţii claselor dominante, interesaţi în modernizarea structu­ rilor sociale şi politice, dar dornici a realiza acest proces prin măsuri luate de sus, controlate, care să nu lovească prea mult în privilegiile de care .se bucurau. Practic, aşa cum se manifestă în numeroasele memorii şi programe politice, acţiunea de reformare acoperă un cîmp foarte vast, mergînd de la »reorganizarea structurilor administrative pînă la probleme de politică 'econom ică şi culturală^Pentru cei mai mulţi cărturari, reformele trebuie să fie opera unui „gouvernement éclairé” 12, a unui „régime créateur” 13, iar rostul lor, introducerea unei administraţii stabile şi dinamice care „să poată aduce ţara în vechea ei strălucire, să ridice din ruine atîtea oraşe ce existau în vechime şi să restabilească atîte sate” , devenite „nişte triste rămăşiţe” 14; „o reformaţie frumoasă şi folositoare în patria noastră"

cere şi E.

tions” şi promite să schimbe „la face du pays” dacă va fi ales dom nle

între adepţii convinşi ai reformelor se numără şi Iordache şi Mcola^ Bosetti-Rosnovanu şi Mihail Sturdza. Este interesant de cercetat felul în care cărturarii epocii luminilor privesc activitatea reformatoare din timpul domniei lui Constantin

P oteca15. I. Tăutu considera că „nous avons besoins d’institu­

 

10

Memoriu privind finanţele Moldovei şi starea ţăranilor (1829), p. 29 —30.

11

Text din 1811, G. Bulat, O conspiraţie boierească contra mitropolitului Ignatie grecu .

part.

I,

p.

3 —4.

12

B. Ştirbei, Raportul asupra stării Valahiei, p. 738.

13

Memoriu moldovenesc adresat lui Napoleon (1807), p. 416.

14

D. Fotino, Istoria generală a Daciei, vol. III, p. 136 —137.

15

Text din 1827, G. Rădulescu-Motru,

Din autobiografia lui E. Poteca, p. 10.

16

E. Vlrtosu, Les idées politiques de 1. Tăutu, p. 266, 273.

Mavrocordat ; in gen Toîitica domnului re pentru ţară. întilnin principe, cum ar fi I jflat în fruntea lupt< ă reformele au insei ţării” şi că, graţie Im rire şi se aduna intr-i ienanătatea reforma jeutatea aplicării 1 însuşi Mavrocordat i din ele. Cărturarii din i jjèjlaudînd ideeade de viabilitate practic •reia, care, animată raportul de valori iş arilor de reformă, reformelor a fost ini El critica faptul că jjăta că deşi intenţi rotuşi să se ridice Li în epoca lumi ■•ruptului şi instabi terut stabilizarea lui Ipievoeării lor fără m 7-rezentat la Petersb _—3 ani, cu incep« interzicerea revocări Eosnovanu în 1821 puneri pentru înlătu ■'omitetul de 8, insă, Toţi aceşti c-ăi rauză a venalităţii i icordat o atenţie d< e incriminat pe i B. Ştirbei; Cererile

17 Istoria Ţării Rt

i

îs Aperçu

sur le

fiârii Valahiei, p. 744 —

19 Arhiva rămânem

20 Vezi L'État de I

f poată tace numai cu asent ■21 Strigarea norod

12 Ştirbei expbea <

.orii, ştiind că vor fi schii

■p.

cit., p.

150 —154,

p

23 Analele pariam

Teoria şi practica conducerii statului

119

Mavrocordat ; în general scriitorii din prima generaţie privesc cu simpatie oîitica domnului reformator, considerînd că ea a avut urmări favorabile » ntru ţară. Întîlnim această poziţie nu numai la personalităţile legate de rrincipe, cum ar fi P. Depasta, dar şi la cei care, ca M. Cantacuzino, s-au -.flat în fruntea luptei împotriva regimului fanariot. Cantacuzino considéra â reformele au însemnat un moment de „prefacerea tuturor aşezămintelor4

*ârii” şi că, graţie lor, „ţara a intrat în bună orînduială şi mergea spre spo­ rire şi se aduna într-însa locuitori de peste Dunăre şi din Ungaria” 17 ; în-

- -mnătatea reformelor promulgate însă nu -1 împiedeca să .sublinieze :

jeutatea aplicării lor în condiţiile dominaţiei turco-fanariote şi să arate căf jisuşi Mavrocordat a fost obligat, în anii următori, să revină asupra unora

din ele.

Cărturarii din generaţia a doua urmează în general această interpre- tare, lăudînd ideea de reformă, valoarea ei potenţială, dar regretînd lipsa ei

•ie viabilitate practică. Tonul se schimbă însă odată cu apariţia generaţiei a ■reia, care, animată de puternice resentimente faţă de fanarioţi, răstoarnă raportul de valori insistînd mai mult asupra laturilor negative a încer- -ărilor de reformă. B. Ştirbei, de pildă, consideră că adevăratul scop al reformelor a fost întărirea absolutismului fanariot şi nu propăşirea ţării. ZI critica faptul că „totul atîrna dela bunul plac al unui singur om” şi arăta că deşi intenţiile lui vodă Mavrocordat au putut fi bune, el n-a ştiut lotuşi să se ridice la înălţimea unui adevărat legislator18. ' în epoca luminilor, reformă însemna în primul rînd reorganizarea eruptului şi instabilului aparat administrativ. Programele pămîntene au erut stabilizarea lui prin numirea slujbaşilor pe termen fix şi interzicerea revocării lor fără motiv întemeiata Astfel, memoriul muntean din 1769^,. -prezentat la Petersburg în martie 1770, propunea numirea dregătorilor pe i —3 ani, cu începere de la fiecare 1 ianuarie19; aceeaşi durată, cu interzicerea revocării înainte de termen, o reclamă şi Iordache Bosetti-ţ üosnovanu în 1821 20. Critica instabilităţii aparatului dregătoresc şi pro- ţ puneri pentru înlăturarea ei se fac de către I. Tăutu 21, B. Ştirbei22, de ţ

^

-/omitetul de 8 , însărcinat cu redactarea Regulamentelor Organice 23.

Toţi aceşti cărturari şi oameni politici şi-au dat seama că principala

c-auză a venalităţii dregătorilor este sistemul de retribuire şi de aceea au

probleme. Sistemul vînzării slujbelor

-ste incriminat pe rînd de I. Tăutu, D. Golescu, I. Eosetti-Bosnovanu, B. Ştirbei ; Cererile norodului românesc, redactate de Tudor Vladimirescu,

1

scordat o atenţie deosebită acestei

dării

17 Istoria Ţării Româneşti, p. 48—50, 157 —158.

18 Aperçu sur te mode d’administration de la Valachie, p. 157 —158 ; Raportul asupra

Valahiei,

19 Arhiva românească, vol. I, p. 203.

p.

744 —746.

110 Vezi L ’État de la Moldavie. Rosnovanu propunea ca revocarea unui dregător să se

poată face numai cu asentimentul unei adunări a principalilor demnitari ai ţării.

•21 Strigarea

norodului

Moldovei,

p.

87 —90.

22 Ştirbei explica corupţia şi proasta funcţionare a administraţiei prin faptul că dregă-

orii, ştiind că vor fi schimbaţi din funcţie la sflrşitul anului, se desinteresează de obligaţiile lor,

p.

cit., p.

150-154,

p.

742.

120

Vlad Georgescu

au cerut ca „toate dregătoriile ţă rii

.de la cea mai mare piuă ]a cea.n

jŞerfcei3î. in instrneţi

3uM oficial

funeski

Dintre dift-meh

5«pulaţiei 35.

jşsrk-i sociale impoxaJ

mică, să nu să mai orînduiască prin dare de bani, pentru ca să poată liy jafurile din ţară” 24. Eeformele propuse urmăresc un obiectiv de extren importanţă pentru evoluţia administrativă a ţării şi anume transformarea dregătorilor din slujbaşi domneşti în funcţionari de stat, transformare dregătoriei dintr-un izvor de venituri pentru domnie şi slujbaşi într-ur instrument creator de administrare. Pentru ca „nici un fel de slujbă o!

ji memoriile din anii adoptării Kegulamenl rzârii unice cit şi cel

«■«dată aparatului £

ştească, nici de giudecătorie, nici de zabetlic

să nu se socotească d-

Ă c din 1802 cerea dea

clironomie sau de chiverniseală” se propune desfiinţarea havaietului - introducerea unei salarizări lunare suficiente25. '■ îfoua concepţie asupra dregătorilor, pe cale a deveni funcţionari, ic sensul modern al termenului, reiese şi din evoluţia criteriilor care stan 1 baza numirii. încă din memoriul moldovean prezentat Ecaterinei a II . în 1770, se exprimă părerea că administraţia este un lucru care trebui* învăţat şi că în funcţii trebuie numite numai persoane competentea

Tot în Moldova, Grigore al III-lea Ghica promite în 1775 să avansez* dregătorii în funcţie de meritul şi învăţătura lor, iar nu „după averet procopselii” 27. Creşterea importanţei elementelor burgheze şi intelectual-

făcut ca dupâ J 800 ideea^preponderenţei meritului şi culturii faţă dt

a

^ fixat pentru fi _atumul său urma _ materie de politică «-Giideră că in felul a .citire a domnitorilor i tţta cîrmuirii venito

în problema na:

aadiţieij^inipozitele e însă clerul, boii

nume şi avere să devină foarte răspîndită. Scriitorii legaţi de cereurib

nfic-ient de încetăţeni

burgheze cer ca dregătoriile ţării să fie accesibile tuturor „patrioţilor" care prin învăţătura şi capacitatea lor merită a se bucura de încredere;

■"hb ar fi Constituţia fBpnomiile Moldovă (

 

rii28; generalul curent de opinie în favoarea meritului personal a pătrum

ysoah a fizică şi nu

şi

jn unele programe boiereşti şi chiar în atît de conservatoarea Anafor;

| ţin. pe care cu unele i

pentru pronomiile Moldovei (1827) 29. a Odată cu accentuarea procesului de transformare a slujbaşilor ii funcţionari moderni, apare şi conceptul de responsabilitate; prima Si formulare apare tot în memoriul moldovean din 1769, care propune e; fiecare dregător „să-şi dea seama pentru slujbele ce au făcut” 30; idei simi­ lare, însoţite de propuneri de pedepsire a funcţionarilor vinovaţi de abuzuri sau incapabili, apar la Iordache Rosetti-Eosnovanu, la I. Tăutu 31, B

24

Cererile norodului românesc, art. 6, p. 273.

26

I. Tăutu, Constituţia cărvunarilor, art. 12, p. 6, Memoriul emigranţilor de la Braşov

(decembrie 1822), art. 15, Documente 1821, voi. III, p. 225 —239; D. Golescu, Însemnare tt. căh-

torţei mele, p. 61 —62 ; Grigore al IV-lea Ghica a luat măsuri practice privind desfiinţarea. hava­

ietului şi salarizarea dregătorilor,

dosar Grigore al IV-lea Ghica, doc. 12, p. 1—4.

Documente 1821, voi. V, p.350; Muzeu 'literaturii române,

26 Arhiva românească, voi. I, p. 202 —203; memoriul propune ca feciorii de boieri

care nu învaţă tehnica administraţiei, să nu fie înălţaţi în ranguri „ca să nu se strice buna ocir- muire” .

27 Uricarul, voi.

28 N. Rîmniceanu, Tratat important, art. C. p. 26 ; „oficiele să se dea numiai Ia ce:

pregătiţi spre dînsele cu învăţăturile cele trebuincioase” cere şi Poteca în 1825, G. Dem. Teo-

dorescu,

I,

p.

78.

Viaţa şi operele lui E.

Poteca, p. 37.

29 Uricarul, voi.

II,

p. 207.

 

<

30 Arhiva

românească,

voi.

I,

p.

203 — 204;

autorii

memoriului

propun

de

ase­

menea ca funcţionarilor găsiţi vinovaţi de abuzuri sau nereguli s ă li se interzicăs pentru

totdeauna ocuparea de slujbe.

31 Tăutu cere chiar judecarea dregătorilor vinovaţi, Constitutia cărvunarilor,, art. 47. 13 -1 5 .

50,

<•

p.

Orgai

Aşadar, la 1831 p«soană, cu scutirea 4e~Iăcut faţă opoziţi bonomiei politice, ai :r_ai*impozit genera]

ţroprietate şi venitul

di

5.egulamentele

*re considera că

pe capete, vederi împreună cu săracul" „îinjeşte spiritul şi a rectă pe productele

E

32 Kaport privind jf

33 Uricarul. voL I

pildă ari

erimăvara anului 1822. E. ' corală a acestei problen

34 Vezi

de

35 Plan sau formă <

Aptului că un „republicai turnă iaste adevărat tretu

36 Uricarul, voi. II

37 Viitorul domn îi

» rivind. relaţiile dintre Prii

nă la

v

cea> mai

poată lipsi

de extremă

ransformarea

ransformarea

jbaşi într-un

ie slujbă ob-

ocotească de

avaietului şi

' i.:

incţionari, în care stau la erinei a Il-a care trebuie jmpetente -6. să avanseze după averea intelectuale

de

de cercările patrioţilor’’, e încrederea lai a pătruns irea Anafora

urii faţă

ujbaşilor în

sa

; prima

propune ca ®; idei simi- ! i de abuzuri ?ăutu 3l, B.

r de la Braşov umnare a. călă- fiinţareş, Iiava- aturii române.

Teoria şi practica conducerii statului

121

Ştirbei 32, în instrucţiunile către dregători ale lui Scarlat Callimachi 33 şi

in memoriile din anii 1821—1831 34. Ele şi-au arătat roadele în momentul

adoptării Regulamentelor Organice, care au adoptat atît principiul sala­ rizării unice cît şi cel al responsabilităţii celor pe care îi numeşte acum în mod oficial „funcsionari” . Dintre diferitele ramuri ale administraţiei o atenţie deosebită este acordată aparatului fiscal şi politicii fiscale. Astfel D. Sturdza în Planul său din 1802 cerea desfiinţarea tuturor dărilor şi înlocuirea lor cu un impozit unic, fixat pentru fiecare judeţ, în funcţie de veniturile locuitorilor; cuantumul său urma să fie stabilit de „divanul de jos” ale cărui drepturi în materie de politică fiscală au fost deja amintite. Cărturarul moldovean consideră că în felul acesta impozitele nu vor mai fi un instrument de îmbo­ găţire a domnitorilor şi a slujbaşilor corupţi, ci un mijloc de a pune la dispo­ ziţia cîrmuirii veniturile băneşti, necesare dezvoltării ţării şi bunăstării

populaţiei35.

în problema naturii impozitului sau mai precis a obiectului şi a cate­ goriei sociale impozabile, s-au ciocnit două principale concepţii; conform tradiţiei^impozitele erau aşezate pe oameni, pe capete de locuitori, seutin- du-se însă clerul, boierimea şi unele categorii privilegiate. Acest sistem era suficient de încetăţenit pentru a fi acceptat chiar de unele proiecte liberale, cum ar fi Constituţia cărvunarilor; el este reafirmat în Anaforaua pentru pronomiile Moldovei (1827), care insistă în mod deosebit asupra faptului că persoana fizică şi nu proprietatea este supusă im pozitului36. Acest princi­ piu, pe care cu unele modificări îl admite şi M. Sturdza 37, a fost adoptat de Regulamentele Organice. Aşadar, la 1831 a triumfat reacţionarul principiu al impozitului pe persoană, cu scutirea completă a clasei boiereşti; adepţii săi au avut însă ! de făcut faţă opoziţiei celor care, întemeiaţi pe cunoaşterea principiilor economiei politice, au căutat să răstoarne tradiţia şi să obţină instaurarea unuiximpozit general, fără scutiri de clasă, aşezat nu pe persoană, ci pe_ proprietate şi venituri. Primul care a emis asemenea idei a fost D . Foţino, care considera că „dacă dările s-ar fi aşezat pe productele pămlhtului iar nu pe capete, vederat e că la greutăţile ţării ar fi luat parte şi bogatul împreună cu săracul” ; în acelaşi timp el considera că impozitul pe persoană „tînjeşte spiritul şi aduce toată mulţimea relelor” , în timp ce „darea indi­

rectă pe productele păm întului

contribuie la sporirea

poporului şi la

>rii

de r noierl.

 

ice buna ocir-

 

32 Raport privind starea Valahiei, p. 742.

 
 

33 Uricarut,

vol.

I,

p.

256.

i numai ia

cei

G. Dem. Teo-

34 Vezi de pildă art. 15 al memoriului prezentat de delegaţia Ţării Româneşti Porţii în

1822, E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 155 —161 : pentru reflectarea

primăvara anului

generală

a acestei probleme în proiectele de reformă vezi Mémoires, p. X V —XVI.

 

35 Plan sau formă de republică aristo-dimocraticească,

p.

34, 36 ; Sturdza insista asupra

»pun

de

ase-

faptului că un ,,republicanei” nu poate fi silit să dea bani „fără a nu fi încredinţat că această

erzicâ* pentru

lumă iaste adevărat trebuincioasă republicii” .

 

36 Uricarul, vol.

IU,

p.

201-205.

iilor,. ârt.

47,

37 Viitorul domn însă recunoaşte necesitatea introducerii unui impozit unic, Memoriu

privind relaţiile dintre Principate şi Imperiul otoman (28 februarie 1829), p. 27 —29.

122

Vlad Georgescu

Înmulţirea vitelor, stimulează meseriile şi comerţul şi în tot chipul di mişcare spiritului omenesc” 38.

fos-

Unul

din

cei

mai buni

cunoscători

ai problemelor fiscale

a

ţlordache

Rosetti-Rosnovanu. conducător timp

de mulţi ani al visterie

M oldovei.Intr-un memoriu din 1818 el propune o reformă fiscală care si desfiinţeze toate dările, înlocuindu-le cu un impozit unic pe proprietate ; ir. felul acesta „toate stările locuitorilor vor plăti în unul şi acelaş chip. fără nici un fel de deosebire, privileghiul şi privileghieţii, despre darea d- contribuţie vor lipsi cu totul” . Rosnovanu socoteşte că unitatea, impaza - bilă trebuie să fie falca de pămînt, un locuitor care ar folosi 15 fălci urmînci să plătească „pe an 22 lei, tot birul său şi alte nimic mai mult” 39. în Ţar.; Românească aceste idei sînt împărtăşite de S. Marcovici, care cerea în 1829 ca toţi locuitorii să plătească „pentru trebuinţele statului, după venituri” 40. Spre deosebire de domnii fanarioţi, care confundau veniturile statului cu propriile lor venituri, Fotino, Rosnovanu şi Marcovici insistă asupr;. fx jtulni că politica fiscală trebuie să urmărească crearea unor 'mijloace materiale necesare statului, că impozitul nu reprezintă un mijloc de îmbo­ găţire al domnului şi boierilor, ci o sumă avansată de fiecare cetăţean pentru ceea ce Marcovici numeşte „trebuinţa statului” . Această poziţie presupunea însă nu numai modificarea politicii fiscale, dar şi restruc­ turarea intregului aparat de percepere a impozitelor, aparat care devenise în ultimele decenii ale epocii fanariote cel mai teribil instrument de stoar­ cere a populaţiei din întreaga istorie românească. Cele mai importante^programe de reorganizare a visteriei'se datoresc în Moldova lui Iordache Rosetti-Rosnovanu, iar în Ţara Românească lui Barbu Yăcărescu. Cel dintîi a elaborat un proiect care retrăgea domnu­ lui puterea de a conduce politica fiscală, recunoscîndu-i numai un onorific drept de control, toate puterile legate de perceperea impozitelor şi de chel­ tuirea sumelor strînse fiind trecute vistierului. Acesta urma a fi „responsa- ble envers son pays de toute conîtribution illegale” şi trebuia să „fournir un cautionnement sur Ies imeubles” 41. Idei aproape identice apar în pro­ iectul de reformă administrativă, redactat de Barbu Yăcărescu în 1819 42. Lupta pentru reformarea visteriei trebuie înţeleasă ca o fază a luptei între absolutismul domnesc şi tendinţele constituţionale ale unei însemnate părţi a cărturarilor şi oamenilor politici. Prin adoptarea Regulamentelor Organice, care au acordat dreptul de a stabili impozitele numai Adunării Obşteşti, această luptă a fost definitiv câştigată de aceştia din urmă.

38 Istoria generală a Daciei, vol. III, p. 214.

39 Birul lui Rosnovanu este aşadar cu 8 lei mai mic de cit cel pe care-1 vor fixa Regula­

mentele Organice,

Proiect de reformă fiscală, p. 603 —605.

40 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 151.

41 Exposé des tributs de toute nature et des pertes supportés par la Moldavie (1818),

passim.

42 Şi Văcărescu insistă asupra necesităţii concentrării politiciii fiscale in mîna vistierului ;

el cere chiar ca acesta să aibă dreptul a numi ispravnicii, Proiect de reformă a administraţiei Ţătii Româneşti, p. 124.

Politica econom ci

conştienţi de faptul •arii depind de evo Xicolae Rosetti-Rosn economiei politice, I deosebire de oameni] >tatul nu are a juca i cunoscători ai literat* trebuie să aibă o polii izvoarelor de bo°râti€ e 43. Pentru aceasta economică” , termen i transformă după 180 torii şi-au dat seama mod firesc atît timp economică a Imperii extern nu va fi elibers cel mai dinamic al v tarea tuturor celorlal concepţiile asupra ea nurii şi industriei. Comerţul, scrie fintîna principală a i ruitor al spiritelor e comerţului in Princij românii de a se o o i Prin aceasta, Fotino î monopolul otoman, ste generală; Tâut Moldova „n-au avu:

43 îlltr -un hrisov di

jării şi îmbelşugarea unei ţi ■r fi putincioase spre a adi

si la înmulţire, aduclnda-»

a să face îndestulare nu M

-;ască, ca să iasă şi la alt*

bunătate şi folos la toti « 18-15, fila 59 —62 (commric ntemeiază bunăstarea. Tir Prefaţă la Starea de a cu -

p.

Ipăla

-»organizarea învăţămlntul

522-523.

' 44 Alexandru

„economie

politică".

46 Istoria generală a 1783 că comerţul este „nn tularea unui norod” , Crk

Politica economică

Teoria şi practica conducerii statului

123

Preocuparea pentru economie este generală

şi constantă, cărturarii epocii luminilor fiind conştienţi de faptul că, în ultimă instanţă, dezvoltai'ea şi modernizarea ţării depind de evoluţia situaţiei economice. Aşa gîndesc lordache şi Xicolae Eosetti-Eosnovanu, ambii extrem de competenţi in problemele economiei politice, I. Tăutu, Grigore al IY-lea Ghica, D. Golescu. Spre deosebire de oamenii veacului al XVIII-lea, care socoteau în general că statul nu are a juca un rol activ în acest domeniu, cărturarii amintiţi, buni cunoscători ai literaturii economice europene, considerau că puterea centrală trebuie să aibă o politică economică precisă şi să urmărească transformarea izvoarelor de bogăţie în bogăţie reală, transformarea posibilităţii în reali­ tate 43. Pentru aceasta era nevoie însă de cunoştinţe speciale, de o #,ştiinţă economică” , termen apărut în texte încă din veacul al XVIII-lea şi care se transformă după 1800 în cel mai general de „economie politică” 44. Scrii­ torii şi-au dat seama că economia Principatelor nu se va putea dezvolta în mod firesc atît timp cît ele se vor afla în sfera de dominaţie politică şi economică a Imperiului otoman şi mai ales atîta vreme cît comerţul lor extern nu va fi eliberat de monopolul Porţii. Comerţul este.socotit-elementul ceP mai dinamic al vieţii economice, de liberalizarea sa depinzînd dezvol­ tarea tuturor celorlalte ramuri. ISTe vom ocupa de aceea în continurare de concepţiile asupra comerţului, urmînd a analiza apoi ideile asupra agricul­ turii şi industriei. Comerţul, scrie D. Fotino, ,,în secolul actual s-a dovedit că este fîntîna principală a înavuţirii şi puterii staturilor şi totodată studiul stă­ ruitor al spiritelor celor mai cultivate” . El deplînge slaba dezvoltare a comerţului în Principate, dar o explică prin imposibilitatea în care se aflau românii de a se ocupa liber de această lucrativă formă de activitate 45. Prin aceasta, Fotino atinge miezul problemei comerţului românesc şi anume monopolul otoman. Incriminarea acestei frîne în calea dezvoltării ţării este generală; Tăutu, de pildă, consideră că din pricina monopolului, Moldova ,,n-au avut nici un ceas de neguţătorie” , iar B. Ştirbei îl califică

” 43 într-un hrisov din 1824, Grigore al IV-lea Ghica afirma că „îmbunătăţirea indestu- lării şi îmbelşugarea unei ţări este a să sili oblăduitorul şi stăpînitorul acelui loc cu orice mijloace ar fi putincioase spre a aduce fiesce lucru ce este trebuincios locului la mai buna îmbunătăţire şi ia înmulţire, aducîndu-se cele de lipsă şi cele mai bune învăţături şi din locuri străine spre a să face îndestulare nu numai pă seama acelui pămînt, ci încă de va fi cu putinţă să şi priso­ sească, ca să iasă şi la alte părţi, pentru al pămîntenilor alişveriş, pricinuindu-se dintr-o dată bunătate şi folos la toţi supuşii săi” , Arh. statului, Bucureşti, M. A. I. Comunale, dos. 109/ 1845, fila 59 —62 (comunicat de VI. Diculescu), Dinicu Golescu defineşte economia ca „ceace întemeiază bunăstarea, virtutea unui neam care voieşte să fie odihnit şi scăpat din ticăloşie” , Prefaţă la Starea de acum a Prinţipaturilor Valahiei şi Moldovei (1826), B.R.V., voi. III, p. 522-523.

„ştiinţa economică” , vezi hrisovul său privind

reorganizarea învăţămîntului (1776), în timp ce Rosnovenii, Tăutu, M. Sturdza vorbesc numai

de „economie politică” .

' 44 Alexandru

Ipsilanti

foloseşte

încă

45 Istoria generală a Daciei, voi.

III,

p.

143; un hrisov domnesc proclamase încă din

1783 eă

comerţul este „unul din cele mai trebuincioase aşezămînturi spre înpodobirea şi îndes­

124

Vlad Georgescu

„cauza de sărăcie a ţării” 4e. Cererea de desfiinţare a sa apare încă în memo­ riile redactate în 1769 47 şi este reluată în cele din anul 17744S, în memoriile

lui X . Caragea (1783) 49, în programul lui

Libertatea comerţului este constant reclamată de lordache Kosetti- Rosnovanu, care califica relaţiile economice româno-turce drept „préju­ diciable au pays” ; el cere încurajarea sistematică a negoţului, considerat ca cel mai eficace mijloc de atragere a numerarului în ţ'ară. în 1821 acestor propuneri li s-a adăugat cea de a transforma Galaţiul în port liber 51. Suprimarea monopolului comercial turcesc este cerută şi în memoriile din anii 1821—1822 52. în preajma convenţiei de la Akkernian, moldovenii denunţă din nou ţarului „le poids de l’odieux monopole” şi cer insistent abolirea lu i5S. Convenţia însăşi este primită cu rezervă, românii urmărind nu o îmbunătăţire a situaţiei, ci comj^eta ei transformare, nu libertatea comercializării produselor de care Poarta nu avea nevoie ci deplina liber­ tate a comerţului54, libertate care datorită acestor necontenite eforturi a fost obţinută în 1829.

Liberalizarea comerţului nu este limitată însă numai la aspectul său

exterior ; la începutul secolului al X IX-lea, dezvoltarea

era împiedicată de existenţa a numeroase vămi interne, adevărată stavilă în calea formării unei pieţe unice. Desfiinţarea lor este de aceea cerută în

I. Cantacuzino (1791) 50.

economică a ţării

numeroase

scrieri politice,

cum

ar

fi

Cererile norodului românesc55 sau

—--------- —„

—■>

46 E. Vîrtosu, Din scrierile inedite ale comisului I. Tăulu, p. 10; B. Ştirbei, Raportul

privind starea Valahiei, p. 751.

47 Arhiva românească, vol. I. p. 212 —213.

48 Memoriul muntenilor adresat lui Rumianţev, art. 9. N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor,

p.

537-542.

49 Memoriul adresat lui Bulgakov, art. 3, Hurmuzaki, seria nouă, vol. I, p. 214.

50 Memoriul de la Siştov, art. 4, p. 1131.

51 Vezi Exposé des tributs de toutes natures et de pertes supportés par la Moldavie

(1818), passim, Reflections sur la Moldavie (1823), passim, precum şi scrisoarea sa către Stro- ganov din 1820, Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/76; graţie

legăturilor sale cu Stroganov, Rosnovanu a obţinut înscrierea dreptului la comerţ liber în proiectul de act regulamentar discutat la Constantinopol în 1818, dar rămas din păcate?făr;i urmări practice, Hurmuzaki, voi. X V III, p. 383—384.

62

Vezi

mai ales memoriile moldovene din octombrie

1821,

Documente

1821,

vol.

II,

p. 406—407, 5 august 1822, Ibidem, p. 146 —150, memoriul emigraţilor de la Braşov adresat ţarului (1821), E. Vîrtosu, 1821. Date şi fapte noi, p. 117 —140, programul muntean din decem­ brie 1822, acesta din urmă cerînd şi dreptul de a construi o flotă comercială de orice tonaj,

art. 3, 5 —7, Documente 1821, vol. III, p. 225 —239 ; memoriile prezentate în primăvara anulu; 1822 de către delegaţiile ambelor Principate la Constantinopol insistă şi ele asupra ncceşiţăţii abolirii monopolului si a acordării dreptului de export liber, I. Dîrzeanu, Istoria revoluţiei d la 1821, p. 125-126, 133.

53 Hurmuzaki, Supliment 1/4, p. 89 — 91.

54 Vezi de pildă părerile lui Grigore al IV-lea Ghica asupra convenţiei, expuse în. scri­

soarea adresată lui Ribeaupierre la 25 septembrie 1827, Muzeul literaturii române, dos. Grigore

al IV-lea Ghica, doc. 13/2271 ; în proiectele de reformă dintre 1769 —1829, cererea de abolire a monopolului comercial turcesc se repetă de 22 de ori, Mémoires, p. XI.

precum şi vama de prin oraşe şi1sate

să lipsească cu totul, rămîind ca să ia vama numai la marginile ţării, de la toţi care intră şi iasă ; fiindcă din această pricină a greutăţii havaieturilor şi a vămilor, neguţătoria au înce|lat cu totu, ajungînd ţara în cea mai desăvîrşită lipsă a banilor” , T. Vladimirescu, Cererile norodului românesc, art. 5, p. 273.

55 „Havaietul tuturor vitelor şi al mărfurilor

jn ititu ţia

cărrm*

-atea desfiinţării 1 hiar un plan de < Toate acest« care au proclama istţel condiţiile p xeacului al XIX-1

Agricultura

partea cărturarik fanarioţi n-au an in primul rind di « . Mavrocordat. rtformă ale dorni site de fundam* eamilor din 1802, -aceasta este trep An, care proclama Tdmintului ferieîr '-'ie propagandist . impului arată c «ondiţii favorabil Alături de i şi cîteva foi

kl scrierii

poierea agrieulrn 'trăine, arătind e an vor să găseaso ia învăţat in sate înmulţească să

—s

“ „Tot felul *

liră

nici o îndatora»

57 ,.Ideia dcsS

fe «-I <ie Ribeaupierre a Dmcuir.'ntc 1921. voL : iCT in care domnilan t«t comerţ, că ele a£n

l 9b interval de 2 ani. Mi

48 FI. Constant

d’lîistoire” ,

55 V. A. Urechi

Ispravnicii p

ti îâ semene cît mai î

-ramaine

jj-i

silească şi peste 1

im preajma

Regutame

 

V.

193

a IlI-a. tom. “

B.R.V

voi

Teoria şi practica conducerii statului

125

Constituţia cărvunarilor56; şi Grigore al IV-lea Ghica a subliniat necesi­ tatea desfiinţării tuturor piedicilor în calea libertăţii comerţului şi a propus chiar un plan de desfiinţare a tuturor vămilor interne57. Toate aceste idei au fost reţinute de autorii Regulamentelor Organice care au proclamat deplina libertate a comerţului intern şi extern, creînd asitei condiţiile pentrarapula dezvoltare economică în deceniile IY -Y ale,- veacului al XlX-lea.

Agricultura Concepţiile asupra agriculturii sînt mai puţin numeroase decît ne-am fi aşteptat poante din partea cărturarilor unei ţări în care rolul ei era atît de important.-iDomni i fanarioţi n-au avut o politică agrară lămurită, iniţiativele lor fiind legate în primul rînd de considerente fiscale 58; spre deosebire de reformele lui C, Mavrocordat, al căror substrat preluminist este evident, încercările de reformă ale domnilor de după 1774 au un obiect practic imediat, fiind lipsite de fundamente teoretice. Existau fireşte declaraţii ca aceea a caima­ camilor din 1802, care îndemnau ţărănimea să lucreze pămîntul deoarece „aceasta este treaba întîi a ţării” , sau cea a lui Alexandru Suţu, din acelaşi an, care proclama că din lucrarea pămîntului „izvăreşte şi cea de obşte a pământului fericire şi cea în parte a fieşcăruia bunăstare” 59, dar rostul lor este propagandistic; desele îndemnări adresate ţărănimii de a ieşi la munca cîmpului arată că administraţia fanariotă era departe de a putea crea condiţii favorabile de dezvoltare acestui sector economic60. Alături de aceste luări practice de poziţie, întîlnim, mai ales după 1800, şi cîteva formulări de natură teoretică. Astfel, traducătorul anonim al scrierii „Oarecari secretufi ale Pu&rării pămîntului” (1796) critică îna­ poierea agriculturii din Principate şi lipsa de interes pentru tehnicile străine, arătînd că „plugarii noştri nu au nici-o ştiinţă a meşteşugului lor, nu vor să găsească aflări şi alte mijloace de folos, ci urmează numai aceia ce au învăţat în satele lor dela cei de loc şi aciasta iaste pricina de nu pot ca să înmulţească sămănăturile şi roadele lor” 61.

56 „T ot felul de neguţătorie să fie neoprit în pămîntul Moldovii” iar produsele să circule

. ,fără nici o îndatorire de plată” , I. Tăutu,

57 „Ideia desfiinţării vămilor interne aparţine prinţului Ghica, corespondenţa sa cu

d-1 de Ribeaupierre

Documente 1821, val. V, p. 357; din această corespondenţă cunoaştem numai o scrisoare din 1827 în care domnitorul arată că din pricina vămilor interne suferă şi cele mai elementare forme

de comerţ, că ele agravează mizeria populaţiei şi în care admite ideea desfiinţării lor treptate,

în interval de 2 ani, Muzeul literaturii române, dos. Grigore al IV-lea Ghica, doc. 14/2260.

Constituţia cărvunarilor, art. 6, p. 6.

asupra

acestui subiect constituie

dovada acestui lucru” , scrie Liprandi,

58

FI. Constantiniu, Quelques aspects de la politique agraire des phanariotes, în „Revue

rouniaine

d’histoire” ,

5,

1965,

p.

669 —670.

59 V. A. Urechea, Istoria românilor, voi. VIII, p. 303 ; voi. IX , p. 65 —66.

60 Ispravnicii primesc deseori instrucţiuni să îndemne pe „toţi locuitorii ţinutului să are

şi să semene cit mai mult, iar care dintre locuitori nu-şi va cunoaşte folosul său şi asemenea

să-i silească şi peste voia lor” , Gh.

Platon, Cu privire la desvoltarea pieţii interne a Moldovei

în preajma Regulamentului organic, Analele ştiinţifice ale Universităţii „A . I. Cuza” , secţia

a IlI-a,

tom. V,

1959,

p.

27.

126

Vlad Georgescu

Concepţiile asupra agriculturii sînt în general influenţate de teor_- fiziocrate; articolul Ithicon adecă moral afirmă de pildă că „nici prisos;:- :

învăţăturii, nici înmulţirea fabricilor şi a negoţului nu poate să aducă români la cea de temei fericire. Aceasta poate numai muncitoarea luci c- desăvîrşit a pămîntului” 62. în 1825, Poteca numeşte pe „plugari” „pâricîi

hrănitori ai statului” 63, iar S. Marcovici consideră mare şi mai temeinică bogăţie a veri căruia stat” 64.

agricultura „cea n.

.!

industria

Toţi scriitorii şi oamenii politici sînt de ae«r asupra necesităţii de a sprijini dezvoltarea

meşteşugurilor şi a întreprinderilor manufacturiere65; argumentele invoca - sînt de cele mai multe ori de natură mercantilistă, după cum se poate vede » şi din următorul hrisov de privilegii, acordat unei manufacturi de posta ~

. şi mai vîrtos a felurilor de meşteşuguri şi de lucruri de mînă, îneît nu nurn . că nu are trebuinţă ţara aceia de lucruri ce vin din părţi străine, săpiarzi» atîţiabani, ci încă să cîştige trimiţînd la altă parte” 66. Majoritatea domnii s-au aşezat pe această poziţie de sprijinire a manufacturilor, iar cazul lui C. Hangerli, care declara despre o manufactură că „într-această vreme ir:

în 1794 :

.cea dintîi indestulare a unei ţări este înmulţirea negustorim

este trebuincioasă” 67, este rar. în politica lor domnii erau dealtfel sprijini' de Poartă, care în perioada nizam-i-djedid-ului a încurajat crearea df

manufacturi68.

X>upă 1800, ideia că industria joacă un rol de seamă în dezvoltare- /societăţii, imprimîndu-i un caracter specific, este tot mai răspîndiu. Pentru autorul anonim al articolului Haracterul epoki noastre, „vîrsta aceasta este a maşinilor” , graţie lor „puterea neamului omenesc a făcut creşteri pline de minuni” , a realizat „sălaş mai bun, îmbrăcăminte mai bună şi hrană mai bună” 69. Această mentalitate a dus la afirmarea necesităţii dezvoltării industriei şi a industrializării Principatelor. Astfel, memoriile din anii 1821—1822 cer „să putem deschide fabric, de orice fel de meşteşug şi să ne negustorim cu cele ce vor ieşi din lucrarea lor” 70, iar D. Golescu aduce în favoarea acestei politici o argumentare solidă şi convingătoare : „mare pagubă este la o ţară un prost preţ şi apo:

să-l cumpere iarăşi cu un preţ de 30 de ori mai mult. Mare pagubă este cînd o ţară în veci cumpără toate lucrurile de prin alte ţări şi acelea nu cumpără

62 E. Virtosu, 1821, Date şi fapte noi, p. 204.

63 G. Dem. Teodorescu, Viaţa şi operele lui E. Poteca, p. 37.

64 Ideie pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri, p. 126.

65 Termenul „fabrică” , folosit pentru a desemna manufacturile, este frecvent în scrierilt

vremii încă de la mijlocul veacului al X VIII-lea ; „industrie” apare în schimb numai după 1800.

60

V. A. Urechea, op. cit., voi. V. p, 295.

67

Ibidem, voi. VII, p. 210.

68

în 1793 de pildă, Poarta recomnadă domnului Mihai Suţu ca, în conformitate cu „or­

dinea cea nouă” , să întemeieze manufacturi folositoare raielelor, M. Guboglu, Catalogul docu­ mentelor turceşti, voi. I, p. 130.

69 Haracterul epohii noastre, p. 399 —400.

70 Al. Villara, Memoriu adresat ţarului (Braşov, 1821), art. 4, p. 126; cererea se repeta

în memoriul, tot muntean, din decembrie 1822, art. 23, Documente 1821, voi. III, p. 237.

Teoria şi practica conducerii statului

127

nici un lucru fabricarisit dintr-aceasta — cum este ticăloasa patria ngastră, tare are în lung două hotare, unul dinspre miazăzi şi altul dinspre" miază noapte şi pe amîndouă în veci exportăriseşte moneda, neîmpărtăşindu-se pe nici un hotar măcar cu un ban” 71. Şi B. Ştirbei regreta faptul că „indus­

tria e aproape n u lă

şi nu putem oferi nimic străinătăţii” 72.

i în Moldova, cel mai convins adept al industrializării a fost-Sicolae

Rosetti-Rosnovanu, care şi-a expus părerile într-o Scrisoare privind avan­ tajele industriei asupra comerţului. Bl încerca în primul rînd să răspundă la întrebarea de ce „ l’industrie agricol le présente moins de bénéfice que l'industrie commerciale et manufacturière” ; răspunsul — socoteşte Rosno- vanu — se datoreşte, în primul rînd, incapacităţii agriculturii de a permite

o suficientă diviziune a muncii, iar în al doilea, faptului că capitalul investit in industrie, avînd o circulaţie mai rapidă decît cel investit în agricultură, aduce venituri mari, în termene scurte 73. Scrierea lui Rosnovanu este o convingătoare şi ştiinţifică pledoarie în favoarea industrializării, în favoarea unei politici pe care Regulamentele Organice o vor proclama utilă şi necesară 74. Industrializarea nu se putea realiza însă fără elemente cum ar fi capitalul, materia primă, mîna de lucru calificată şi, mai ales, fără o politică

protecţionistă eficace. Şi-au

Din pricina dominaţiei otomane, Principatele nu aveau un sistem monetar naţional, ceea ce a adus grave prejudicii economiei, aflată la chere-/ mulYvariaţiilor de curs ale monedei otomane şi ale celorlalte monede care circulau în Principate ; haosul monetar era accentuat de frecventa intro-f ducere de monedă falsă şi de politica monetară a diverselor administraţii militare de ocupaţie, care în timpul fiecărui război pe de o parte dădeau unrfcurs forţat monedei, aruncînd pe piaţă mari cantităţi de bani de hîrtie, iar pe de altaVemiţeau monede false. Toate acestea au făcut ca în perioada dominaţiei fanariote şi a nerespectării autonomiei Principatelor, problema creditului să nu poată fi rezolvată. încercările făcute în Moldova în anii 1769—1770 sau în Ţara Românească în timpul domniei lui Grigore al IV-lea Ghica au rămas fără rezultat73, abialRegulamentele Organice au putut lua măsuri restrictive faţă de circulaţia monedelor străine şi pune ; ■'azele unui sistem monetar naţional. Preocuparea pentru stăvilirea scurgerii numerarului afară din ţară

fost permanentă şi am avut deja prilejul să semnalăm unele luări de poziţie76; uneori însăşi domnia a căutat să limiteze această pierdere, luîncl

dat seama de aceasta cărturarii vrem ii!

71 însemnare a călătoriei mele, p. 142 —143.

72 Raport privind starea

73 Arh. statului, Bucureşti, A. N., fond Rosetti-Rosnovanu, CCLIII/95.

74 Adunarea Obştească capătă misiunea de a „chibzui a găsi mijloace ca să Însufleţească

Valahiei, p.

751.

industria pămîntului şi să înlesnească cele dintîi începeri ale fabricilor ce să vor aşeza în

Regulamentele

Organice,

vol.

I.

p.

79.

ţară” ,

76 în corespondenţa purtată cu generalul rus Stoffel, Gavril Callimachi a propus luarea

ie măsuri care să stabilizeze cursul monedelor cu drept de circulaţie în Moldova ; politica

domnului

muntean

a urmărit

acelaşi

obiectiv.

76 Primele idei mercantiliste apar de altminteri la D.

p. 232-233.

Cantemir, Descrierea Moldovei,

128

Vlad Georgescu

măsuri cum ar fi interzicerea facerii de împrumuturi la străini; şi în ace-' domeniu rezultatul a fost însă minim. Cărturarii se mulţumesc de aceea i cere libertatea exportului, văzînd în aceasta principalul mijloc de atragere a banilor în ţară; între ei I. Tăutu, cei doi Rosnoveni, Tudor Vladimiresen. memoriul muntean din decembrie 1822, acesta din urmă introducînc chiar termenul de „valută” ; în 1831 Regulamentele Organice au încerc;-.' să rezolve problema creditului prin crearea unei Bănci Naţionale, plaz rămas însă în stare de proiect.

Crearea

de

manufacturi

punea

de

asemenea*" problema

materi-

prime. încă de la începutul secolului al XVIII-lea, î). Cantemir arătase că moldovenii se tem a-şi pune în valoare bogăţiile subsolului pentru a n- le da pe mîna turcilor, mentalitate pe care Wilkinson o găseşte prezentă - la începutul veacului următor ; cu toate acestea, în programele care militar pentru independenţă sau autonomie reală, problema exploatării bogăţiile:

subsolului este deseori discutată şi socotită un element esenţial în acţiune de refacere economică a ţării; formulată prima dată în memoriul munteai din 1769 7?, ea este reluată mai ales în scrieri din epoca mişcării lui Tudo:

Vladimirescu, care cer „să deschidem cîte metale va da pămîntul nostru să le luăm şi să se folosească ţara prin negoţul lor liber” 78; şi în acest dome­ niu chestiunea a fost rezolvată abia prin adoptarea Regulamentelor Orga­ nice care au încurajat exploatarea subsolului, lăsînd particularilor deplini libertate de acţiune în schimbul unei impuneri de 10% din cîştig.

\ Lipsa mîinii de lucru calificate a reprezentat o altă piedică în eale^ dezvoltării întreprinderilor manufacturiere; imposibilitatea practică ime­ diată a formării de cadre pământene a dat naştere ideii importului de colc • nişti apuseni; sugerată încă de Carra şi D ’Hauterrive, ea este prezentă ii Cererile norodului românesc (1821), în memoriul adresat ţarului de Al Villara (1821) în Reflections sur la Moldavie (1823) ale lui I. Rosett.- Bosnovanu 79. /Liberalizarea vieţii economice interne şi adoptarea unei politi-. protecţioniste au fost socotite de numeroşi cărturari condiţii esenţiala pentru asigurarea unei reale „industrializări” a ţării. Liberalizare însemnj

în primul rînd desfiinţarea monopolurilor interne şi acceptarea deschisă ^ concurenţei, principii care au triumfat în 1831 o dată cu interzicerea acordări de monopoluri. Cît priveşte protecţionismul, formulări timide apar încă de la, mijlocul veacului al XVIII-lea, cînd negustorii moldoveni şi olteL cer protejarea comerţului lor de concurenţa străină80; în 1821 memorii:

emigraţilor de la Braşov, adresat ţarului, cerea recalcularea tarifelor vamale numirea numai de vameşi pămînteni şi interzicerea accesului în ţară a

unor produse otomane socotite concurente81.

Comitetul de 8, însărcinat c e

'

77 Arhiva românească, voi. I, p. 211.

78 Al. Villara, Memoriul adresat ţarului (1821), art. 5, p. 126 ; vezi şi memoriul munteai

din decembrie 1822, art. 2 —4, p. 230 —231.

79 Respectiv art. 25, p. 277, art. 19, p. 129, art. 5, p. 119.

80 V. A. Urechia, op. cil., voi. I, p. 99; Uricarul, voi. II, p. 30 —SI.

81 Art. 1 1 -1 3 , E. Vîrtosu, 1821, p. 117-140.

redactarea Eegul* 3 rem de severe. < edificarea lor pe „dependente" -i ; »cotecţioni snîului. dustria păminteai trebuinţă a se p< T-Ărfuri şi lucruri, a tsârească acea poj

Politica cL tjrafi

aţă deosebită 1societăţii: ei afn la v e ", de răspindi a «e rostesc acum epocii Inmin . cazuri ac-est t sensul religios acţiunea de i ^Lcminarea minţiî «actaot mistic ca < ■nmtean la 1820 . -wbesc şi Ioniţă Sa numinîsmuh •au la bază ide« —_ Jor. că reprerâ l Gheorghe Asachi •consideră că Iun o renaştere, o de dominaţi Printre propi

Xaoi

amintim pe

Patriei", şi p fără o eorespu jil repetate rinduri

a Scrisoare din 21

<23. Muzeul literata

Regulaimnlde <

** Grigore de K l* r ortodoxe. B-R.'

— I tipărit la B aca

■sie termenul

lumii

n .