Ion, primul roman publicat de Liviu Rebreanu in 1920, este un roman realist de tip obiectiv cu tematica

rurala, o capodopera a literaturii romane interbelice. Considerat de Eugen Lovinescu cea mai puternica
creatie obiectiva a literaturii romane, romanul prezinta drama taranului ardelean integrat intr-o
societate pentru care pamantul este, mai mult decat un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii
individuale.

Ion apartine curentului literar realism, curent literar dezvoltat n secolul al XIX-lea, impune o nou
orientare estetic, definit prin reprezentarea veridic a realitii, prin absena idealizrii
personajelor i a circumstanelor n care acioneaz acestea. Omul este prezentat ca un produs al
mediului social-istoric n care triete i cu care este n interdependen. Materialul epic foarte bogat nu
exclude analiza psihologic, fcut ns, de cele mai multe ori, din perspectiva unui narator obiectiv i
omniscient.

Tema central a operei este prezentarea problematicii pmntului. Mesajul romanului are o ncrctur
etic, ideea fiind aceea c dorina de a avea pmnt cu orice pre duce la dezintegrarea moral a
individului. Un alt plan narativ, cel al vieii intelectualilor satului, trateaz problematica naional,
prezentnd persecuia romnilor ardeleni de ctre autoritile maghiare. Titu Herdelea, corespondentul
lui Ion n planul naraiunii dedicate intelectualitii steti din Pripas, nu este posedat de patima
pentru pmnt, ci este preocupat de identitatea lui etnic i spiritual. O tem secundar a
romanului este tema iubirii. Setea de pmnt i iubirea sunt regsite n cele dou pri ale romanului,
evideniind dilema din sufletul eroului.

Titlui operei Ion este semnificatic pentru intentia scriitorului de a face din Ion tipul generic al taranului
ardelean, dar, fiind un personaj puternic individualizat, el evolueaza. Prin numele cel mai comun al
taranului roman, care sintetizeaza taranimea saraca, se sugereaza ideea ca preocuparile, grijile,
necazurile sau bucuriile personajului principal, Ion nu sunt doar ale individului, ci ale intregii colectivitati,
dornice sa alunge cu orice pret saracia, inferioritatea sociala si lipsa de demnitate.

Constuctia subiectului respect momentele corespunztoare unei specii epice.Expozitiunea este ampla.
In curtea vaduvei lui Maxim Oprea se aduna tot satul la hora duminicala. Ion danseaza cu Ana cea
bogata, chiar daca Florica, fata frumoasa a gazdei il atrage. Intriga incepe cu aparitia lui Vasile Baciu, care
il numeste pe Ion hot, talhar, sarantoc si fleandra, ceea ce ii trezeste o sete de razbunare. Actiunea se
prezinta pe mai multe planuri narative in evolutia personajelor. In nucleul actiunii fiind Ion, Ana, Vasile
Baciu, Florica si George. Desfasurarea actiunii incepe in momentul bataii dintre Ion si George. Bataia este
in aparenta pornita de la plata lautarilor, insa defapt se mascheaza un alt conflict: intaietatea la mana
Anei. Ion il loveste pe George cu parul si bataia se incheie. Ion renunta temporar la pasiunea pentru
Florica, si se axeaza pe dobandirea averii lui Vasile Baciu. Ion o seduce pe Ana, pe care o lasa insarcinata
si cu care se casatoreste. Ana este batuta si alungata de acasa, in cele din urma sinucigandu-se.
Sinuciderea Anei si pierderea copilului nu il afecteaza pe Ion deloc, Ana fiind doar un instrument, iar Ion
intorcandu-se la pasiunea pentru Florica, chiar daca acum era sotia lui George. Deznodamantul, finalul
este previzibil. Ion este prins de George noaptea la Florica, si este ucis cu sapa. Acest conflict este
simetric cu cel din incipit, unde "castiga" Ion. George este arestat, iar Florica isi continua viata in
singuratate. Singura persoana care are de castigat este preotul Belciug, pentru ca pamantul lui Ion intra
in posesia bisericii, si astfel se construieste turla. Intr-un plan secundar al romanului se prezinta viata
Herdelenilor - dificultatile intampinate de invatator si evolutia lui Titu ca poet si jurnalist.

Tehnicile narative folosite slujesc zugrvirii complexe, pe mai multe planuri, a vieii. Prin tehnica
planurilor paralele este prezentat simultan viaa rnimii i a intelectualitii rurale. Vieile se
desfoar n paralel, amestecul este dezaprobat. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaz prin
alternan, iar succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire.

n opinia mea, tema romanului, viaa satului transilvnean de la nceputul secolului al XX-lea, are,
prin destinul lui Ion al Glanetaului, o ilustrare concret i semnificativ. Drama ranului srac n
lupta lui pentru pmnt individualizeaz, ntr-un anumit fel, viaa satului tradiional. Povestea lui Ion
concretizeaz tema pmntului din care decurge drama existenial a ranului.

In concluzie prin viziunea originala a scriitorului asupra lumii, prin modernitatea constructiei
protagonistului, prin gradul inalt de obiectivitatea, romanul Ion de Liviu Rebreanu poate fi considerat
un punct de referinta petru inceputurile modernitatii din perioada interbelica.