Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Trauma
Curs Trauma
ATASAMENTUL
Este principiu universal de raportare a fiintelor vii unele la celelalte
Apare prin contact direct, perceptie (miros, gust, vaz, auz), sentimente, limbaj
Atasmentul fata de mama este forma fundamentala de atasament uman
Toate sentimentele umane fundamentale isi au legatura in atasament frica, dragostea,
furia, tristetea, vina, furia
Schimbul de sentimente intre oameni sta la baza reactiilor dintre acestia, creaza legaturi
emotionale si stimuleaza empatia
O relatie mama - copil lipsita de calitate emotionala ii limiteaza acestuia capacitatea de
traire emotionala
John Bowlby (1998) observa ca un copil despartit de mama trece prin trei faze
emotionale:
Frica si panica plange si striga
Furia si supararea
Disperarea si apatia
F. Rupert adauga inca o etapa deplasare durerii sufletesti in plan corporal, ca
mecanism de supravietuire
M. Ainshorth (1973) - trei tipare de atasament
1
Atasament sigur
Atasament anxios evitant
Atasament anxios rezistent
M. Main si E. Hesse adauga atasamentul dezorganizat
P 1 o mama care a suferit o trauma transmite intr-o forma sau alta aceasta experienta
copiilor sai
P 2 psihicul uman este un fenomen multigenerational
P 3 vindecare ranilor psihice se fae luand in considerarea intreaga impletitura de
atasamenta grav afectate de traume, care priveste persoana
P 4 - radacinile problemelor psihice sunt in tulburarile de atasament dintre copil si
mama sa
CE ESTE PSIHOTRAUMA?
- O suferinta psihica aparuta in urma unei pierderi, acccident, catastrofa, ranire
O rana, o leziune sufleteasca produsa in interiorul sistemului nostru de personalitate
O intrerupere a integritatii personalitatii cu consecinte dureroase si perturbatoare
DEFINIRE
O experienta vitala de discrepanta intre factorii situationali amenintatori si capacitatile
individuale de stapanire, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandon
lipsit de aparare, toate acestea ducand la o prabusire de durata a intelegerii de sine si
de lume.
(G. Fischer, P. Riedesser, 1998)
Diferentiere stres - trauma
2
Reactia la stres (G. Fischer, P. Riedesser) este raspunsul organismului la o situatie
critica de suprasarcina si la evenimente critice, neajungandu-se de regula la modificarile
calitative specifice reactiei traumatice la sistemele psihice si/sau organice.
Notiunea de stres posttraumatic poate crea o dubla confuzie: una intre notiunea de
stres si cea de trauma, iar alta intre trauma si eveniment traumatizant (prin prefixul
post)
Termenul de stres posttraumatic ar sugera ca exista un stres dupa trauma, dupa
ranire.
Dar trauma presupune o desfasurare procesuala si nu se termina atunci cand se
finalizeaza un eveniment sau o situatie traumatica, ori stresul respectiv apare uneori la
foarte mult timp dupa evenimentul in cauza.
Este foarte dificil de identificat momentul cand ia sfarsit o situatie traumatica. Obiectiv
vorbind, ea se termina cand dispare amenintarea reala, dar subiectiv, ea dureaza mult
mai mult.
- Daca situatia traumatica a fost determinata de oameni, atunci este foarte probabil ca
situatia traumatica sa ia sfarsit atunci cand se reechilibreaza relatia interumana si
morala prin recunoasterea vinovatiei si a responsabilitatii.
- Pentru dizolvarea si depasirea situatiilor traumatice sunt importante recunoasterea
vinovatiei dar si pedeapsa.
FACTORI CARE AFECTEAZA POTENTIALUL TRAUMATOGEN AL UNEI SITUATII
- Gradul de control pe care persoana il mai poate avea asupra propriei persoane sau
asupra situatiei: intr-o situatie de violenta domestica gradul de control poate fi mai mare
decat in situatia unui deces al partenerului;
- Gradul de imprevizibilitate: decesul brusc al persoanei iubite este, de regula, mai
traumatic decat un deces care survine dupa o boala indelungata;
- Numarul persoanelor aflate in aceeasi situatie traumatica sentimentul de
apartenenta la grup ca factor protector;
- Gradul de afectare a celor din anturaj: atunci cand persoana este traumatizata si ii
vede si pe cei din jur la fel de afectati de situatia respectiva, sentimentul de neputinta si
neajutorare va fi mai pronuntat;
4
- Modul de participare la situatie, direct sau indirect traumatizarea vicarianta
- Relatia cu persoana care induce trauma daca este cineva apropiat emotional este
zdruncinat profund sentimentul de incredere in relatii, dar si in propriile capacitati de
evaluare si intelegere a pericolului, a propriei persoane si a lumii in general.
REACTII LA TRAUMA
Rana produsa de evenimentul traumatizant este un amestec complex de reactii care
afecteaza urmatoarele niveluri ale psihicului uman:
Nivelul de functionare (planurile fizic, psihic, social si spiritual);
Viata afectiva;
Imaginea de sine
Viziunea asupra viitorului
Sentimentul de implinire
In sfera fiziologica:
Amortirea responsivitatii generale (fizica sau psihica);
Nivel de excitare foate crescut (reactii exagerate sau imediate la stimuli obisnuiti);
Tremor, insomnie, crize de plans;
Lipsa apetitului
Manifestari neurovegetattive: palpitatii, tahicardie, hiperhidroza, paloare, scaderea
sistemului imunitar (frecventa unor boli)
Unele reactii haotice, dezorganizate, catatonie, blocaje motorii, pierderea controlului
sfincterian.
In sfera emotiilor:
Amortire emotionala (previne inundarea emotionala perturbanta pentru persoana);
5
Furtuna emotionala: temeri, groaza, diverse anxietati, fobii, depresie, disperare, lipsa de
speranta, neputinta, neajutorare, melancolie, regret, singuratate, tristete, furie, ura,
vinovatie, dezaprobare, neimplinire, gol existentia;
Dificultati de reglare, gestionare si control emotional
Furtuna emotionala este denumita durere emotionala si este perceputa ca fiind mai
greu de suportat decat cea fizica.
In sfera cognitiilor:
Flash-back-uri, amintiri, cosmaruri aceste intruziuni au rolul de a facilita integrarea
traumei in structura de personalitate;
Ruminatii, ganduri culpabilizatoare, catastrofizante, negative, tendinta de a uita, de a
reprima, de a nega pentru a nu simti durerea, derealizare, depersonalizare, ideatie
suicidara
Erori de perceptie a propriei responsabilitati in situatia traumatica (de la
supraresponsabilizare si autoculpabilizare la eliminarea oricarei responsabilitati)
O puternica zguduire a sistemului de valori si de credinte ale persoanei despre sine, altii
si lume.
In sfera comportamentala:
Izolare sau agresivitate, persoana devine cicalitoare, pretentioasa, haotica, renunta
usor la unele activitati;
Poate apela la abuz de alcool, droguri, tutun sau se poate suprasolicita profesional
pentru a nu mai avea timp si forta ca sa simta durerea;
Tentative de suicid;
Exista tendinta la repetitie a actiunilor care refac trauma, fie la propria persoana, fie la
altii (ciclul violentei victima se transforma in agresor)
6
De aceea, trauma trebuie abordata si inteleasa doar in raport cu istoria de viata a
persoanei, cu trecutul si prezentul ei, iar procesul traumatic va fi necesar sa fie inteles si
din perspectiva viitorului (factorii care intervin dupa eveniment)
FAZE ALE EVOLUTIEI PROCESULUI TRAUMATIC
Faza de soc dureaza de la cateva ore la cateva zile, dupa care devine posibila
perceperea mai realista a situatiei. De regula, apare o stare de amortire, persoana fiind
incapabila sa simta ceva, atat pe plan emotional, cat si pe plan fiziologic.
Faza de negare persoana nu poate crede ceea ce s-a intamplat, desi percepe
evenimentul si situatia. Se produc modificari ale perceptiei timpului, spatiului, apar
perceptii noiv- vederea in tunel, experiente de derealizare si depersonalizare.
Faza de actiune poate dura pana la doua saptamani, o luna. Apare casentiment
predominant furia, indreptata impotriva celor din jur, inclusiv asupra celor care ajuta
persoana. Apoi se instaleaza o stare depresiva, sentimente de neincredere in sine,
autoculpabilizare.
Faza de descarcare daca manifestarile de mai sus persista nu se poate ajunge la
aceasta faza si persoana are nevoie de ajutor specializat. Este nevoie ca persoana sa
fie plasata intr-un mediu linistit, favorabil odihnei, relaxarii si detasarii de elementele
specifice mediului traumatic.
TIPURI DE TRAUMATIZARE
Afectarea directa, atunci cand cel traumatizat este chiar victima
Afectarea secundara (trauma indirecta), atunci cand cei afectati sunt din anturajul
victimei,
Afectarea tertiara, atunci cand sunt afectate generatiile viitoare,
Afectarea vicarianta ii traumatieaza pe cei care ajuta pe cei afectati (pompieri, politisti,
personal medical de urgenta)
Evenimentele traumatizante nu se produc izolat, ele putand apare simultan in viata unei
persoane. Vorbim de monotraumatizare si de politraumatizare
7
Traumatizarea secventiala a fost descrisa ca politraumatizare repartizata temporal, dar
fiecare rana este redeschisa cu fiecare nou val de experiente.
TRAUME EXISTENTIALE
ex. accident, viol
Traumatizarea o reprezinta amenintarea fatala
Senimentul central frica de moarte
Conflictul emotional - ascundere, evitare sau rezistare
Se poate intalni in practica sub forma atacurilor de panica, adictiilor, tentativelor
suicidare,
TRAUMA DE PIERDERE
Ex. separarea brusca, moartea unui copil
Traumatizarea pierderea unei persoane iubite sau a principalei coditii de viata
Sentimentul central frica de a fi parasit
Conflictul emotional a jeli si a se desprinde sau a ramane in trecut si prins de ceea ce
s-a pierdut
Se poate intalni in practica sub forma depresiilor, adictiilor, inclinatiilo suicidare,
hiperactivitate la copil
TRAUMA DE ATASAMENT
Ex. respingerea unui copil de catre mama
Traumatizarea abuzarea si ranirea unui atasament emotional
Sentimentul central confundarea tuturor sentimentelor, iubire dezamagita si furie
neputincioasa
Conflictul emotional neincredere in toate relatiile sau incredere in oameni si invatarea
din nou a iubirii
8
Se poate intalni in practica sub forma abuz sexualr, adictiilor, inclinatiilor suicidare,
violentei rituale, tulburarii de personalitate borderlie, comportamente compulsive
PSIHOTERAPIA TRAUMEI
principii de lucru
- Intervenii psihologice dup o perioad mai lung de timp dup traumatizare
identificarea fazei din procesul traumatic n care se afl persoana
- Acceptarea ct mai liber de judeci a persoanei decentrarea fa de identitatea de
victim
- Disponibilitatea de a fi pus la ncercare
- Reacii contratransfereniale puternice
- nelegerea mecanismelor de aprare (ndeosebi a fenomenelor psihotice)
9
PROCESUL TERAPEUTIC IN TRAUMA PRIN DECES
Procesul terapeutic nu poate fi cu adevrat util dect dup 6 12 luni de la decesul
persoanei semnificative. Pn atunci, dac persoana vine n terapie, este nevoie doar
de terapie suportiv.
Acest terapie suportiv este binevenit n situaiile de criz, la care se adaug
elemente terapeutice care s previn comportamentele autodistructive (ideaia i
tendinele suicidare fiind prezente frecvent).
10
reconstrucia personalitii n condiiile pierderii
Grupurile de suport
Reprezint o surs a reasigurrii emoionale, faciliteaz accesul la informaie,
contactele sociale, i dein cea mai util funcie - aceea de martor la experiena
supravieuitorilor.
Interaciunile i interrelaionrile cu ali supravieuitori ai multiplelor pierderi sunt
benefice din mai multe motive:
Ofer garania faptului c experiena supravieuitorilor este neleas.
Dezvolta un sens al reintegrrii i al universalitii este una dintre cele mai utile funcii
ale grupului, alturi de reasigurarea emoional.
Grupul elimin sentimentele de izolare i alienare. Supravieuitorii i pot exprima
durerea i mprti suferina celorlali care nu sunt prea strini de cele ce aud, fiecare
dintre participani confruntndu-se, la rndul su, cu diverse pierderi.
Este locul de validare i valorizare a pierderilor suferite.
11
Prezena a doi traineri este de preferat, ntruct prezint oportunitatea explorrii unor
perspective diferite i reduce din stresul care l-ar putea npdi pe unul singur ofer
echilibru i stabilitate grupului, elimin deficienele care ar putea aprea, asigur
continuitate atunci cnd unul dintre ei lipsete etc.
BIBLIOGRAFIE
12
Mitrofan Iolanda, Buzducea, D., - Conslierea si psihoterapia centrata pe trauma
Editura SPER, Bucureti,
Muntean, A., Munteanu, A., - Violen, traum, rezilien, Editura Polirom, Iai,
2011
Ruppert, F. Trauma, atasament, contselatii familiale, Editura TREI, Bucuresti,
2012
Vasile, Diana Lucia Trauma familiala i resursele compensatorii Editura
SPER, Bucureti, 2011
13