1
MITAN IULIAN
Clasificare:
Fracturile pot fi complete/incomplete. Complete = intereseaza intreaga circumferinta a osului.
Incomplete = intereseaza partial osul – cel mai bun exemplu – fractura in lemn verde.
Fracturile complete pot fi simple/bifragmentare sau plurifragmentare. Cele simple sunt: transversale,
oblice, spiroide. Cele plurifragmentare sunt: in aripa de fluture, bifocale/trifocale si cominutive.
Transversale – traiect neregulat, mai mult sau mai putin perpendicular pe axa diafizei, produse prin
impact direct.
Oblice – traiect inclinat fata de orizontala si pot fi scurte sau lungi; produse prin compresiune.
Spiroide – produse prin mecanism de torsiune si au traiect helicoidal, in spirala.
In aripa de fluture – sunt fracturi cu 3 fragmente (un singur fragment intermediar).
Bifocale/trifocale – se izoleaza un fragment intermediar intre cele doua traiecte in general oblice sau
transversale; se mai numesc dublu etajate/trietajate/plurietajate.
Cominutive – exista 4 fragmente intermediare.
Fracturile simple nu au fragmente intermediare.
Fracturile pot fi stabile sau instabile. Stabile = fracturile care odata reduse si imobilizate in aparat gipsat,
nu se mai deplaseaza. Cu cat are mai putine fragmente, cu atat o fractura este mai stabila (o fractura cominutiva,
de exemplu, este extrem de instabila).
2
MITAN IULIAN
Reechilibrarea se face in decurs de 1-2 ore. Pierderea odata realizata va determina inchiderea vaselor de
sange, iar organismul compenseaza hemodinamic.
In caz de fractura de ficat/splina, nu se compenseaza, reechilibrarea hemodinamica nu apare, persista
semnele si simptomele anemiei => sangerare activa cu alta sursa, nu fractura este sursa.
In politraumatism, daca apar persistenta semnelor si simptomelor dupa 3 ore – sangerarea nu provine de
la fractura!
Cand sunt afectate vase mari de sange (a. femurala, a. humerala), hematomul se dezvolta in tesuturile
moi, apare instabilitate tensionala => sutura arterei + hemostaza + osteosinteza.
3
MITAN IULIAN
4
MITAN IULIAN
In politraumatisme examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile terapeutice. In toate cazurile
care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie pt a evita emboliile grasoase si agravarea leziunilor partilor
moi in timpul mobilizarii pacientului.
5
MITAN IULIAN
si se produce o scurtare aparenta pe seama coapsei cu o distanta “d” = distanta cu care se deplaseaza capul
femural; se fac masuratori.
Asocierea a 2/3 semne de probabilitate este elocventa, dar este nevoie de un semn de siguranta pentru a
pune un diagnostic.
6
MITAN IULIAN
regenerarea variabila a muschiului prin inlocuirea prin tesut fibros ce duce la deformari); clinic (debut prin durere,
tumefactie, scaderea temperaturii locale, absenta miscarilor active, hipoestezie si parestezii, pastrarea pulsului
periferic in stadiile precoce si pierderea lui progresiva); terapeutic (se face fasciotomie larga, care efectuata
precoce intrerupe evolutia sindromului prin suprimarea cercului vicios fiziopatologic si permitand recuperarea
functionala a segmentului respectiv.
Algodistrofia – consecinta a dereglarii sistemului nervos vegetativ. Toate traumatismele, chiar si cele
minime, pot provoca algodistrofia, dar se observa mai ales dupa fracturile epifizei distale a radiusului,
traumatismele pumnului si mainii, fracturile si traumatismele gleznei si piciorului. Clinica – debut precoce, la
cateva zile dupa traumatism sau tardiv, la cateva sapt. Tablou clinic polimorf, fara semne specifice: dureri fara
topografie precisa, tumefactie, edem, hipersudoratie, tulburari de termoreglare, modificari ale tegumentelor
(intinse, fara pliuri, lucioase), tulburari in cresterea pilozitatii si unghiilor. Semne radiologice – apar tardiv =
hipertransparenta tramei osoase, ce ia aspect patat, adica alterneaza zonele condensate cu zonele
hipertransparente (imagini de cer cu nori). Tratament: calcitonina, propranolol, fizioterapie. Evolutie capricioasa,
dar adesea favorabila in cateva saptamani/luni.
Complicatii precoce locale: infectia focarului de fractura, necrozele cutanate secundare si deplasarile
secundare. Infectia focarului de fractura – cauzata de stafilococul auriu – 80% din cazuri. Factori favorizanti:
fracturi deschise de grad II-III, fracturile operate, osteosinteza interna cu placa (cea mai riscanta dpdv al infectiei),
pacienti sub tratament imuno-supresor, cobaltoterapie sau diabetici. Semne clinice: febra, cicatrice dureroasa si
inflamata cu secretie purulenta, cercetarea germenului confirma agentul patogen; VSH crescut, hiperneutrofilie,
PCR crescuta. Tratament = reluarea chirurgicala si antibioterapie adaptata – atb se incepe imediat dupa ce s-au
recoltat produsele pt examen bacteriologic. Alti germeni: Clostridium tetani – tetanosul, Clostridium perfringens –
gangrena gazoasa. Necrozele cutanate secundare – apar dupa traumatismele prin strivire, compresiune sau
tangentiale. Apar leziuni subcutanate si musculare. Tratament = exereza + antibiotice. Deplasarile secundare
survin mai ales dupa tratamentul ortopedic si dupa osteosinteze incorecte.
7
MITAN IULIAN
Osteoporoza posttraumatica = apare in primele 5 luni, apoi incepe regenerarea care ramane partiala la
un an dupa fractura.
Tulburarile trofice = se manifesta prin edeme vesperale, dureri climatice care apar la distanta dupa o
fractura corect tratata si consolidata. Mai ales dupa fracturile de glezna si picior.
8
MITAN IULIAN
9
MITAN IULIAN
osul dpdv mecanic. Aceasta transformare spongioasa persista 12-18 luni dupa ablatia placii de osteosinteza si
fragilizeaza osul. In zona corticala subiacenta unei placi, pierderea mecanica variaza intre 50-80%, pierderea cea
mai mare datorandu-se placii cele mai groase. Majoritatea leziunilor diafizare/epifizare necesita o osteosinteza
solida. Placile insurubate premulate sau care pot fi mulate intraop permit osteosinteza in cele mai bune conditii.
Placile vor fi fixate pe os de indata ce fractura a fost redusa si oasele aliniate. Pentru a asigura stabilitatea
focarului se fixeaza un numar suficient de suruburi de o parte si de alta a leziunii, dar niciodata suruburile nu vor fi
introduse direct in focarul de fractura. Dintre toate sistemele de cui-placa, lama-placa sau surub-placa utilizate
curent, doar sistemele moderne de surub-placa in compresiune, tip DHS sau DCS pot lupta eficient impotriva
penetratiei cefalice a materialului datorita resorbtiei osoase in focar si pot asigura in acelasi timp compresiunea
intrafocala eficienta si permanenta.
DHS – se mai numeste surub de compresiune. Este un implant format din 2 piese: o placa ce se fixeaza cu
suruburi pe fata externa a femurului si un surub cervico-cefalic de compresiune. Placa prezinta in partea
superioara un manson in unghi fix de 135/140/145 grade si poate avea intre 2 si 12 gauri. In mansonul respectiv
poate aluneca un surub cu lungime variabila de 50-120 mm, marimile fiind din 5 in 5 mm. Implantul rezista la
angulatie, dar permite compresiunea dinamica a fracturii in axul surubului cervico-cefalic; in capatul distal al
surubului de compresiune exista un filet intern unde se potriveste un mic surub capabil sa tractioneze in afara
surubul de compresiune; acest mic surub este numit surub de compactare.
DCS – surubul de compresie condilian a fost realizat pentru fracturile femurului distal; are aceleasi
caracteristici ca DHS, doar ca unghiul dintre placa si surub este de 95 grade. Compresiunea in focarul
intercondilian este statica, nu dinamica cum este in DHS.
Osteosinteza cu tija centromedulara – se introduce o tija in axul neutru al diafizei, mecanic cel mai
eficace posibil, autorizeaza o anumita elasticitate si constituie incontestabil, un beneficiu in raport cu osteosinteza
cu focar deschis. Osteosinteza cu focar inchis, in ciuda dificultatilor de realizare tehnica, asigura maximum de
garantie pentru respectarea celor 3 criterii fundamentale pe care trebuie sa le intruneasca o buna osteosinteza:
limitarea riscului septic, respectarea procesului biologic de consolidare osoasa (prin evitarea evacuarii
hematomului fracturar si a deperiostarii fragmentelor fracturate) si prezervarea calitatilor mecanice ale osului,
deoarece tija nu antreneaza niciodata fenomenul de spongializare a corticalei caracteristic osteosintezei cu placa
si care antreneaza riscul unei fracturi iterative. Se adreseaza fracturilor diafizare ale oaselor lungi, calea de abord
fiind una din extremitatile osului. Dupa controlul Rx al reducerii in focarul de fractura se introduce tija cea mai
lunga si cu diametrul cel mai mare posibil, evitand rotatia segmentelor. Calitatea reducerii si a osteosintezei se
verifica intotdeauna Rx. Dezavantaj: nu pot fi osteosintetizate astfel decat fracturile din 1/3 medie a diafizelor, cu
traiect transversal sau spiroid.
Tija Gamma – tija centromedulara prin care trece un cui in axul colului ce poate aluneca extern.
Componente: tije, orificiul tijei pentru surubul de compresiune, suruburi de compresiune, surub de fixare si surub
de blocaj distal. Capatul proximal al tijei poate fi obturat cu un surub de acoperire, unic pentru toate tijele. Tija
are o angulatie de 8 grade si datorita acestui fapt va fi plasata diferit pe dreapta si pe stanga.
Osteosinteza cu suruburi – suruburile se utilizeaza pt osteosinteza izolata a unor fragmente osoase ce
trebuie apropiate. Atunci cand se foreaza doar prima corticala, surubul poate atrage a doua corticala, realizand
compresiunea in focar. Exista 2 mari categorii de suruburi: corticale si suruburi de spongie.
10
MITAN IULIAN
Medicatia antiinflamatorie: sunt utilizate mai frecvent Fenilbutazona si derivatele sale, Indometacin,
Piramidon, Brufen, Percluson, precum si diferiti unguenti ca: Hidrocortizon, sau Silina. Indicatia lor este rezervata
perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase. Medicatia antialgica, medicatia antiinflamatorie, asociata, este
aproape intotdeauna necesara. Tratamentul medicamentos antialgic sau antiinflamator trebuie insotit neaparat
de un regim desodat.
Tratamentul medicamentos al fracturii comporta trei faze: in primele zile dupa fractura se administreaza
calmante (Mialgin) si miorelaxante (Cloroxazon, Midocalm). In saptamana a doua se incepe terapia
medicamentoasa pentru consolidarea calusului (anabolizante, vitamina C). In saptamana a treia si a patra se incep
calciterapia si vitamina D2.
Medicatia si dozele administrate trebuie individualizate in functie de fiecare pacient.
11
MITAN IULIAN
Mijloacele de imobilizare pot fi: specializate (atele metalice, din material plastic, gonflabile, din piele sau
lemn) sau improvizate (esarfe confectionate pe loc, folosirea de corpuri dure sau, in absenta acestora,
solidarizarea membrului fracturat la torace (pentru membrul superior) sau la membrul contralateral sanatos
(pentru membrul inferior).
Efectele imobilizarii sunt calmarea durerii, prevenirea socului, evitarea lezarii vaselor, nervilor,
tegumentelor si muschilor; permite transportul in conditii de confort si limiteaza evolutia nefavorabila a leziunilor
preexistente.
12
MITAN IULIAN
reglate si care pot sa asigure o amplitudine si frecventa a miscarilor constanta, asa numita “miscare pasiva
continua”. Un exemplu este dispozitivul artromotor, larg utilizat in mobilizarea pasiva controlata a articulatiei
genunchiului dupa diverse traumatisme/chirurgie la acest nivel.
Combaterea deficitului functional – pe masura ce mobilitatea articulara si troficitatea musculara se
imbunatatesc, pacientul va fi incurajat spre diversificarea activitatilor. Exista anumite tipuri de fracturi care nu
beneficiaza nici de tratament ortopedic, nici chirurgical si tratamentul functional este singura optiune, de la
inceput, ca metoda definitiva. Principiul de baza al acestui tip de tratament consta in trecerea pe prim plan a
reeducarii si recuperarii functionale, in defavoarea principiului de reducere si fixare a focarului de fractura.
13
MITAN IULIAN
ramane atasat la nivelul ligamentului CC; Tip V – cominutie cu ramanerea unor fragmente atasate la nivelul
ligamentului conoid si trapezoid.
Simptomatologie: semne de certitudine = crepitatii osoase, perceperea discontinuitatii osoase,
mobilitatea anormala, netransmiterea miscarilor. Semne de probabilitate: durere, impotenta functionala,
deformarea regiunii, scurtarea, echimoza locala si flictene.
Tabloul clasic cuprinde: aspect de umar cazut de partea afectata (trunchiul aplecat inainte, bratul in lungul
trunchiului, flexie cot si antebrat sustinut de mana contralaterala), scurtarea umarului, deplasarea mare face
vizibil aspectul de treapta sau chiar iminenta de deschidere cu un fragment ce ameninta sa perforeze tegumentul.
Diagnosticul pozitiv se pune pe anamneza, examene clinice si investigatii paraclinice: Rg-AP si axiala
pentru 1/3 exterioara; CT pt fracturile Neer III.
Evolutia este favorabila cu consolidarea fracturilor in 3-6 saptamani la adult si aproximativ 2-3 saptamani
la copil.
Complicatiile pot fi: imediate (fracturi deschise, leziuni vasculare – subclavia, leziuni nervoase – plex
brahial, pleuro-pulmonare – pneumotorax) sau tardive (consolidarea vicioasa, de obicei tolerata; pseudartroza,
compresia vasculo-nervoasa, osteita, artroza AC – Neer III, sindrom algo-neuro-distrofic, complicatii ale plagii
operatorii).
Tratamentul – ortopedic se recomanda in cazul fracturilor fara deplasare, la batrani si la tarati;
imobilizarea in bandaj Dessault la cele fara deplasare (orteza echivalenta). Pentru fracturile cu deplasare se
practica reducere si imobilizare in bandaj Watson-Jones sau orteza echivalenta. Imobilizarea – pt aproximativ 4
saptamani. Tratamentul chirurgical presupune reducere deschisa si osteosinteza cu placa si suruburi (ideal este
placa anatomica cu suruburi blocate).
Indicatiile tratamentului chirurgical: fracturi deschise/cu iminenta de deschidere; scurtarea mare a
umarului; ireductibilitatea prin interpozitie; leziuni vasculare; umar balant; pe teren patologic; politraumatisme;
complicatiile (pseudartroza, calus vicios); fracturi bilaterale.
14
MITAN IULIAN
Dg pozitiv se pune pe baza anamnezei, examenului clinic si imagisticii (Rg AP simpla sau Rg AP cu incarcare
4-6 kg pt deplasarea pe verticala sau Rg axiala pentru deplasarea posterioara; echo sau RMN pt decelarea
leziunilor ligamentare).
Tratamentul: functional, ortopedic sau chirurgical. Functional indicat in entorse, subluxatii sau luxatii la
batrani; presupune o imobilizare scurta, apoi reeducare functionala precoce, fizioterapie sub tratament antialgic.
Ortopedic ce presupune reducerea si imobilizarea in bandaj Watson Jones sau orteza echivalenta 6 saptamani.
Rezultate bune in cele proaspete dar este greu de tolerat. Chirurgical indicat de regula in luxatii si luxatiile grave
per primam iar in celelalte cazuri daca persista dureri la 3-6 luni de la traumatism. Printre tehnicile posibile
amintim: Weaver Dunn modificat, stabilizarea cu ligament sintetic (LARS ligament), reconstructie si stabilizare cu
hook plate; Bosworth, etc. Alegerea tehnicii trebuie sa tina cont de experienta si trainingul operatorului.
Complicatiile tratamentului chirurgical: recidiva cu degradarea montajului, artroza AC, infectiile si leziuni
vasculo-nervoase peroperatorii.
15
MITAN IULIAN
In forma intracoracoidiana capul humeral se afla in fosa subscapulara pe grilajul costal; leziunile capsulo-
ligamentare si tendinoase sunt importante, iar riscul complicatiilor vasculo-nervoase crescut.
Tratamentul – aproximativ la fel pt toate – la subiectul 32.
Complicatiile (pentru toate): imediate – leziuni vasculare si nervoase; tardive – capsulita retractila si
instabilitatea cronica a umarului.
16
MITAN IULIAN
punctul nevralgic (la unirea treimii superioare cu treimea medie – aici se afla nervul radial si se comporta ca la o
neuroapraxie, dupa care evolueaza spre leziuni mai grave).
Fractura de diafiza humerala apare mai frecvent la adulti. Fractura de diafiza se comporta ca orice alta
fractura de os lung, in general cu deplasare; poate fi transversala (trauma directa), dar cel mai frecvent este
oblica/spiroida (apanajul torsiunii sau presiunii). Mecanisme de producere: indirecte (mai frecvent – prin
exagerarea curburilor sau prin torsiune), directe (mai rar – se pot produce prin impact direct – agresiune) sau prin
contracturi musculare.
Clasificari:
Clasificarea anatomo-patologica: fracturi inalte (intre tendonul pectoral si tendonul deltoid), joase (sub
insertia tendonului deltoid).
Spre deosebire de alte oase, fractura transversala este considerata cea mai instabila, deoarece exista o
forta musculara care tinde sa produca o incalecare a fragmentelor osoase, dar in acelasi timp, este contracarata
de greutatea membrului de sub fractura => deplasarea este putin relevanta si se observa tendinta la deplasare
laterala.
Simptomatologie: cracmente osoase, mobilitate redusa (nu se recomanda efectuarea manevrelor), lipsa
de transmitere a miscarilor (semnele de certitudine si de probabilitate ale fracturilor).
Dg pozitiv: anamneza, examen clinic, imagistica: Rx fata si profil, CT cu reconstructie la nevoie,
arteriografie/angio-scan pentru leziuni vasculare asociate, EMG pentru leziunile nervoase (nerv radial).
Fragmentele trebuie sa vina in contact cel putin 60% din suprafata de sectiune; sub acest nivel,
consolidarea este incerta si se realizeaza mai greu. Fractura oblica are suprafata de sectiune mai mare (arata ca o
elipsa). Daca sunt respectate conditiile, consolidarea are loc si fara operatie. Fracturile oblice si spiroide au si ele
un grad de instabilitate si au doua tipuri de deplasari: prin incalecare si prin angulare.
Tratament: conservator – in functie de fracturi – in fracturile transversale, singura pozitie in care bratul
poate fi pus este cea de abductie a bratului la 60 grade si anteductie la 90 grade, cu un aparat gipsat toraco-
brahial, timp de 2-3 luni. Pt fracturile oblice/spiroide exista gips de atarnare Caldwell, acesta nu este unul de
imobilizare; merge pana la jumatatea bratului, cotul este flectat la 90 grade, de cot se prinde o greutate de 1 kg,
iar mana se prinde de gat. Acest tip de gips, datorita greutatii atasate la cot nu permite fragmentului inferior sa fie
tras de musculatura si sa produca deplasare; odata cu cotul asezat la 90 grade, fragmentul inf vine in contact cu
cel superior – durata tratamentului 4-5 saptamani. Chirurgical – fie in focar inchis cu o tija in canalul medular
(metoda asta este buna numai daca fractura este situata deasupra santului de torsiune – in caz contrar se poate
leza nervul radial), fie in focar deschis cu placa cu suruburi.
Atentie! Orice fractura care prezinta semne asociate de disfunctie neurologica a nervului radial va fi
tratata chirurgical si numai in focar deschis cu placa cu suruburi.
Imobilizarea postop se face cu atela de gips humero-palmara in epolet, asociata cu un bandaj D. Dupa
stabilizarea fracturii (3 saptamani) o putem inlocui cu o orteza pentru umar. Saptamanal se scoate imobilizarea
pentru a face miscari ale cotului, umarului si mainii.
17
MITAN IULIAN
Diagnostic de certitudine: anamneza, examen clinic, Rx fata si profil, CT cu reconstructie pentru fracturile
articulare, RMN pentru leziunile cartilajului si/sau ligamentare cu instabilitatea cotului. Dg diferential se face cu
luxatia de cot.
Evolutia – pentru fracturile articulare si/sau cominutive, evolutia este nefavorabila in absenta
tratamentului chirurgical cu consolidare vicioasa ca regula. Fracturile extraarticulare (mai ales la copii) au o
evolutie favorabila.
Complicatii: imediate (fracturi deschise, leziuni nervoase, leziuni vasculare sau sindromul Volkmann) si
tardive (consolidare vicioasa, sechele ale sdr Volkmann, redoarea de cot, infectia, recuperarea incorect indusa,
osificari periarticulare, pseudartroza rar).
Tratament: ortopedic – in cazul fracturilor supracondiliene mai ales la copii sau la fracturile fara deplasare
(imobilizare 3 saptamani). Chirurgical – se prefera osteosinteza cu refacerea/stabilizarea celor doua coloane cu
doua placi (mediala si postero-laterala) anatomice premulate cu suruburi blocate pe abord longitudinal posterior
+/- osteotomie de olecran. Sau tot la tratamentul chirurgical – se repozitioneaza si se fixeaza cu 2 brose in X cei 2
condili si diafiza.
18
MITAN IULIAN
hiperflexie cu mobilitate anormala; modificarea reperelor osoase; linia Malgaigne si triunghiul Nelaton modificate.
Dg de certitudine se pune pe anamneza, examen clinic si Rx (fata si profil). Evolutia luxatiei, in urma unei reduceri
precoce, imbolizari corecte urmate de recuperare este aproape completa. Complicatii precoce: ireductibilitatea,
instabilitatea post-reducere, deschiderea, leziuni vasculare (a brahiala), leziuni nervoase (nerv median si ulnar),
fracturi asociate sau sindromul Volkmann. Complicatii tardive: redoarea de cot sau osificari periarticulare
(recuperare cu miscari pasive brutale). Tratamentul ideal este cel ortopedic – sub anestezie se incearca reducerea
– in decubit dorsal, cu cotul in semiflexie, tractiune axiala cu contraextensie pe brat – deget II-IV si policele pe
olecran, imobilizare 2 saptamani urmata de recuperare. In cazul luxatiilor ireductibile se indica reducerea
sangeranda si fixare cu brose trans-olecrano-humerale, pentru cazurile de instabilitate se opteaza pentru
artrodeza temporara.
Luxatiile posterioare vechi (particularitati) – luxatiile posterioare vechi sunt considerate luxatiile mai
vechi de 3 saptamani. Apar retractii capsulare si musculare ce pot duce la osteoporoza cu risc de fractura.
Tratamentul obligatoriu este reducerea sangeranda cu relocare capsulara si musculara si fixarea trans-olecraniana
cu brosa. Recuperarea este anevoioasa si poate necesita artrodeza ca gest secundar.
Luxatiile anterioare de cot – apar prin cadere pe mana in pronatie cu cotul in hiperextensie si adesea se
asociaza cu fracturi ale olecranului. Clinic cotul apare in hiperextensie, olecranul si coronoida palpandu-se
anterior. Reducerea luxatiei este de regula usoara, urmata de o imobilizare la un unghi de 30 grade a cotului, timp
de 2-3 saptamani.
19
MITAN IULIAN
Zdrobirea radiusului de catre scafoid si semilunar – in flexie (fractura Goyrand-Smith), in extensie (fractura
Pouteau-Colles), inclinatie cubitala (fractura stiloida cubitala), inclinatie radiala (fractura stiloida radiala), neutra
(fractura in T). Smulgerea este produsa prin tractiunea ligamentului radio-carpian, apare mai frecvent la tineri prin
traumatism de inalta energie -> fractura epimetafizara complexa.
Clasificare anatomo-patologica: extraarticulare (Poteau-Colles, Goyrand-Smith, Gerard Marchant) si
articulare (marginala anterioare, posterioare, in V, in Y sau T. Fractura Pouteau-Colles = ascensionarea
fragmentului distal basculat dorsal deplasat in lateral, tasare postero-externa, cominutie posterioara. Fractura
Goyrand-Smith = cu ascensionarea si bascularea volara a fragmentului distal, lateral si in pronatie, tasare antero-
externa. Fractura Gerard Marchant cu deplasare in baioneta accentuata ce asociaza frecvent fractura stiloidei
radiale. Fractura marginala posterioara asociaza frecvent o subluxatie posterioara. Fractura marginala anterioara
asociaza subluxatia anterioara. Fractura Destot articulara produsa prin penetrarea scafoidului.
20
MITAN IULIAN
21
MITAN IULIAN
22
MITAN IULIAN
Mecanisme de producere:
A. De mica intensitate – pot aparea in urma unor contractii musculare bruste, la atleti,
caderi de la acelasi nivel, accidente domestice, os patologic (osteoporoza).
B. De mare intensitate – in urma unor accidente auto, de motocicleta, accidente de munca,
caderi de la inaltime.
Clasificare:
Tip A: stabile
A1: fracturi de pelvis care nu intereseaza inelul pelvian
A2: fracturi stabile ale inelului pelvian
Tip B: fracturi verticale stabile, rational instabile
B1: open book – disjunctie simfizara sau fractura de inel anterior produse prin compresie antero-
posterioara
B2: fracturi homolaterale produse prin compresie laterala
B3: fracturi contralaterale produse prin compresie laterala
Tip C: fracturi vertical si rational instabile
C1: fracturi unilaterale de arc anterior si posterior
C2: fracturi bilaterale de arc anterior si posterior
C3: fracturi cu componenta acetabulara
Subiectul 45. Fractura de col femural; generalitati; aspect clinic; principii terapeutice. da
Fracturile de col femural prin frecventa si gravitatea lor ridica probleme terapeutice extrem de
dificile. Cu toate progresele inregistrate de tratamentul chirurgical, prognosticul lor continua sa ramana
grav. In fracturile cu mare deplasare se produc leziuni importante ale vaselor nutritive ale capului si colului
femural. Ca urmare, se produc frecvente necroze aseptice de cap femural sau pseudartroze. In plus aceste
fracturi se produc cel mai frecvent la indivizi varstnici cu osteoporoza si adeseori cu tare organice.
Reprezinta aproximativ 7% din totalul fracturilor. Se intalnesc mai ales la femeile in varsta, la care,
pe langa osteoporoza senila se adauga si cea endocrina, postclimacterica. Mecanismul lor de producere
este de cele mai multe ori indirect: prin mecanismul de abductie se produce fractura cu impactarea
postero-superioara a fragmentelor osoase, rezultand o pozitie coxa valga, cu angrenarea fragmentelor; prin
mecanismul de adductie a membrului inferior se produc fracturi dezangrenate, cu deplasare, cu aspect de
coxa vara. In mare majoritate a cazurilor exista si o componenta de torsiune care explica si cominutia
posterioara.
23
MITAN IULIAN
Simptomatologie: semnele unei fracturi de col femural sunt diferite dupa gradul lor de deplasare: in
fracturile incomplete/angrenate, semnele sunt discrete; impotenta fct moderata, mb inf in usoara rotatie
externa pe care bolnavul o poate corecta; durerea este moderata, la baza triunghiului Scarpa si este
amplificata de palpare la acest nivel sau prin mobilizarea mb inferior respectiv; in fracturile complete de col
femural simptomatologia e mai zgomotoasa.
Subiectiv – durere mereu prezenta si amplificata de palpare si de tentativele de mobilizare pasiva a
soldului; impotenta functionala este totala, bolnavul nu poate ridica calcaiul de pe planul patului. Obiectiv –
atitudinea vicioasa a mb inferior de partea fracturii si consta in: adductie, rotatie externa si
ascensionare/scurtare a mb inf. La inspectie si la palpare se constata o proeminenta ca o tumoare la baza
triunghiului Scarpa – este fragmentul distal al colului femural, care prin rotatia externa proemina si
constituie semnul lui Laugier.
Dg de certitudine – Rx. Rx de fata si profil este obligatorie – Rx de fata trebuie facuta in rotatie
interna de 20 grade pentru a corecta anterversia colului femural. Rx de profil a gatului femural permite
aprecierea cominutiei posterioare. CT si scintigrafia sunt necesare cand se suspicioneaza un teren patologic
prezent.
Complicatii: necroza aseptica de cap femural, pseudartroza, coxartroza posttraumatica.
Tratament – este prin excelenta chirurgical. Se opereaza de cate ori starea generala si locala a
pacientului o permite. De multe ori la varstnici, cu tare organice moderate, operatia poate fi socotita o
manevra de reanimare, de salvare. Variante de tratament: abtinerea si aplicarea tratamentului functional,
tratamentul ortopedic, extensia continua si tratamentul chirurgical. Tratamentul functional = mobilizarea
precoce a bolnavului cu abandonarea premeditata a focarului de fractura; la 2-3 saptamani de la accident,
cand durerile au diminuat, bolnavul se mobilizeaza cu carjele; se merge deliberat la pseudartroza, pe
principiul ca trebuie sa salvam viata, daca nu putem salva functia; se aplica cu totul exceptional la batranii
foarte tarati, la bolnavii irecuperabili si la cei care nu suporta anestezie. Tratamentul ortopedic – simpla
imobilizare la pat pt fracturile prin abductie, cu angrenarea fragmentelor este o metoda nesigura; nu
permite mobilizarea precoce a bolnavilor varstnici. Extensia continua nu poate duce la reducerea unei
fracturi de col femurl cu deplasare ci mai mult la imobilizarea ei – este doar o metoda de temporizare si
pregatire a bolnavului pt operatie.
Tratamentul chirurgical – in ultimii ani a inlocuit practic in totalitate metodele ortopedice. Rata de
mortalitate, chiar si la bolnavii f varstnici este mult mai mica la cei operati decat la cei neoperati. Alte
avantaje: complicatiile de decubit, consecinte ale imobilizarii prelungite apar mult mai rar; se scurteaza
perioada de spitalizare; prin disparitia durerii oferta pacientului confort si micsoreaza riscul de agravare a
unor boli preexistente; mareste sansele de consolidare a fracturii. Chiar si in fracturile fara deplasare sau cu
angrenarea fragmentelor este recomandata osteosinteza de securitate. Astfel se previne si riscul de
deplasare secundara a fragmentelor prin dezangrenare si se poate face si mobilizarea precoce a bolnavului.
Indicatiile osteosintezei sunt: fracturile tip Garden I, II, III si IV – in conditiile in care pacientul si
medicul cunosc si isi asuma riscul crescut de evolutie spre pseudartroza sau necroza septica de cap femural.
Conditia esentiala pt consolidare este reducerea cat mai anatomica a focarului de fractura. Pe masa
ortopedica se face reducerea fracturii prin manevre externe sub control RontgenTV. Osteosinteza se face
pe cat posibil fara artrotomie, prin introducerea, sub control Rx, a 3 suruburi transtrohantero-cervico-
capital – unul superior, unul antero-inferior si unul postero-inferior. Mobilizarea cu carje – la 1-2 sapt
postop cu interdictia de a calca pe mb respectiv 4 luni de la operatie. Este de preferat ca la 2 luni de la
operatie sa se faca un control scintigrafic al soldului si daca sunt semne de consolidare, mentinem aceasta
fixare cu suruburi. Daca nu sunt semne de consolidare, vom inlocui capul femural cu o proteza cervico-
cefalica tip Austin-Moore, bipolara sau cu o proteza totala.
Osteosinteza cu DHS – cu placa laterala scurta; rezultatele tardive sunt afectate de cresterea
incidentei necrozei aseptice; se asociaza si o fixare suplimentara cu un surub de compresiune pentru a evita
rotatia fragmentelor.
Alegerea tipului de artroplastie: artroplastie cu endoproteze partiale necimentate Austin-Moore
sau cimentate Thompson – indicata la pacienti cu supravietuire estimata sub 2 ani, limita eventual extinsa
24
MITAN IULIAN
la 5 ani; endoprotezele Moore sunt indicate la pacienti cu osteoporoza nu f avansata si cu calcar solid; daca
aceste conditii nu sunt respectate, se utilizeaza endoprotezele Thompson.
Artroplastie cu endoproteze bipolare – indicata la pacienti cu supravietuire estimata intre 2-5 ani;
se pot utiliza la pacienti cu supravietuire de peste 5 ani, in conditiile in care nu ar suporta o artroplastie cu
endoproteza totala sau daca dorim conservarea stocului osos pt revizii ulterioare. Artroplastia cu
endoproteze totale – indicata cand exista si alta indicatie de artroplastie; se poate indica in toate fracturile
de col femural cu indicatie de artroplastie; endoprotezele pot fi necimentate sau cimentate in functie de
varsta pacientului.
25
MITAN IULIAN
26
MITAN IULIAN
traumatismului. Deplasarea apare aproape mereu, provocata atat de traumatism, dar mai ales de actiunea
puternicilor muschi ce se insera pe femur.
Simptomatologie: durere vie la nivelul fracturii, amplificata de orice tendinta de mobilizare a
coapsei; impotenta functionala totala; coapsa tumefiata, deformata si in pozitie vicioasa, luand aspectul de
crosa cu convexitatea orientata antero-extern; scurtarea coapsei cu 2-8 cm; la palpare – exacerbarea
durerilor in zona focarului; mobilitate anormala, crepitatie osoasa. In marea majoritate a cazurilor de
fractura diafizara de femur, semnele clinice sunt suficiente pt a orienta dg. In fracturile diafizare joase apare
de regula si un revarsat articular al genunchiului. Obligatoriu va fi verificat pulsul la arterele tibiala
posterioara si pedioasa. Dg este relativ simplu – semne clinice. R din cel putin 2 incidente este obligatorie si
precizeaza sediul, directia si forma traiectului si deplasarile capetelor osoase. Rx cuprinde in mod
obligatoriu si articulatiile vecine: soldul si genunchiul.
Aceste fracturi consolideaza in aproximativ 4 luni daca sunt tratate corect.
Tratamentul fracturii de diafiza femurala este general si local. Tratametul general – compensarea
cat mai rapida a pierderilor sanguine – se face transfuzie cu cel putin jumatate din masa sanguina pe care o
consideram extravazata. Tratamentul local – incepe de la locul accidentului. El consta in: combaterea
durerii, imobilizarea provizorie a focarului si asigurarea transportului accidentatului in conditii cat mai putin
traumatizante. Imobilizarea la locul accidentului – cel mai bine pe o atela Thomas. Cand osteosinteza
trebuie temporizata, se face inainte extensie continua, prin tuberozitatea tibiala, pe atela Braun, cu o
greutate care sa nu depaseasca a6a parte a greutatii corpului. Tratamentul de electie este cel chirurgical –
asigura refacerea simetriei mb inferioare si permite mobilizarea rapida a bolnavilor. Cele mai importante
metode:
Fixarea externa – rar indicata. Chiar si in tratamentul fracturilor deschise, se prefera osteosinteza
centromedulara cu tije blocate fara alezaj. Indicata in fracturile deschise, masiv contaminate, in lipsa
posibilitatilor tehnice de fixare eficienta centromedulara, la pacientii politraum cu contuzie pulmonara.
Osteosinteza cu focar inchis – cu tije centromedulare rigide/elastice sub control Roentgen TV.
Avantaj: sangerari minime, traumatism operator redus, risc mic de infectie postop. Procedeul expune insa
chirurgul si personalul din sala de operatie la iradiere.
Osteosinteza cu focar deschis – cu tije centromedulare sau placi cu suruburi. Placile metalice fixate
cu suruburi se folosesc din ce in ce mai rar – dezavantaj: fixare mai putin robusta si deperiostari destul de
largi; lasa osul fragilizat, cu risc de aparitie a altor fracturi. Osteosinteza cu focar deschis se foloseste in
toate cazurile in care reducerea si fixarea cu focar inchis nu este posibila sau nu exista aparat Roentgen TV.
Avantaj: reducere optima a focarului de fractura. Dezavantaj: interventie chirurgicala ampla, sangeranda,
cu risc septic mai mare decat interventia cu focar inchis. Tijele centromedulare folosite sunt: tije Kuntscher
– rigide, tijele zavorate/blocate Grosse-Kempf – rigide si tijele elastice Ender. Osteosinteza cu placa cu
suruburi este rar folosita, pt ca impune deperiostari intinse, interventii sangerande si de amploare, osul se
fragilizeaza.
27
MITAN IULIAN
Simptomatologie: dureri vii locale accentuate la palpare sau la mobilizare; impotenta functionala
totala; tumefactia regiunii cu marirea diametrului si transversal si antero-posterior, echimoza a regiunii
poplitee; revarat lichidian intraarticular la nivelul genunchiului; scurtare moderata a coapsei deseori, cu
rotatie externa a gambei si piciorului; deviatii in valgus/varus ale gambei (determinte de fracturile
unicondiliene). Examenul clinic se termina mereu cu verificarea pulsului la pedioasa si tibiala posterioara,
dar si prin controlarea mobilitatii si sensibilitatii piciorului. Rx efectuata fata si profil si incidente de 3
sferturi pune dg de certitudine si permite incadrarea dg si terapeutica. In unele cazuri e necesara si o CT.
Fracturile extremitatii distale a femurului sunt dintre cele mai grave. Daca se obtine o buna
reducere, consolideaza in 3 luni.
Tratament: prin excelenta chirurgical. Tratamentul ortopedic poate fi folosit in fracturile fara
deplasare sau in fracturile care nu pot fi operate. In fracturile fara deplasare se aplica un aparat gipsat pelvi-
pedios pt 6-8 saptamani, urmat de recuperare articulara prudenta, iar sprijinul este autorizat la 3 luni de la
accident. In fracturile cu deplasare, dar cu contraindicatii chirurgicale, se practica extensia-continua cu
brosa Kirschner trecuta prin tuberozitatea tibiala anterioara. Dupa 3 pana la 6 sapt de extensie, se aplica un
aparat gipsat pelvi-podal pentru inca 6-8 saptamani. Rezultatele – modeste, dar scutesc bolnavul de
complicatiile redutabile ale unei osteosinteze precare sau in conditii de risc operator foarte mare.
Tratamentul chirurgical – indicat in toate fracturile cu deplasare si in special la tipurile de fractura
care intereseaza suprafata articulara. Refacerea suprafetei articulare si a axului membrului pelvin sunt
obiectivele esentiale. Interventia minima – osteosinteza cu tije elastice in arc secant + fixarea fracturii
intercondiliene prin bulonaj (nu prea se mai foloseste). In fracturile metafizare cu prelungire diafizara –
osteosinteza cu focar inchis cu tija zavorata fara alezaj, la care suruburile distale de zavorare pot fi folosite
la fixarea fracturii metafizare. In fracturile supra si intercondiliene – lama-placa asociata cu suruburi de
fixare a condililor. Se mai poate folosi sistemul DCS care este deosebit de robust si permite o mai usoara
axare peroperatorie a fragmentului distal in axul diafizei femurale. Are dezavantajul dislocuirii unei mase
osoase mare din condilii femurali. Acest dezavantaj a fost anulat de aparitia placilor condiliene cu suruburi
blocate care permit de asemenea o reluare rapida a miscarilor genunchiului. Se mai pot folosi placi de
sustinere in T fixate cu suruburi. De cate ori este nevoie, se completeaza lipsa de substanta osoasa cu grefa
din creasta iliaca. Se mai poate folosi fixarea externa in fracturile deschise cu afectarea partilor moi sau cu
afectare vasculara, necesitand traversarea articulatiei genunchiului.
Fracturile unicondiliene sunt foarte rar fara deplasare. Interventia chirurgicala – artrotomie si
osteosinteza cu 2 suruburi, eventual cu saibe daca exista osteoporoza.
28
MITAN IULIAN
interpuse si se pot pune in contact fragmentele osoase; in plus, dupa o osteosinteza eficienta, se poate face
mobilizarea rapida a genunchiului, prevenind astfel redorile uneori severe produse de imobilizarea
genunchiului.
Cea mai frecventa complicatie precoce este deschiderea fracturii.
Tratamentul ortopedic consta in aparat gipsat femuro-gambier (burlan gipsat) cu genunchiul in
extensie si bine mulat pe genunchi si creasta tibiala pt 3-4 sapt. Este urmata de recuperare functionala
articulara prudenta a genunchiului; nu sunt permise eforturi 2-3 luni.
Tratamentul chirurgical urmareste inlaturarea interpozitiilor de parti moi si sintezarea cat mai
ferma a fracturii. In fracturile cu fragmente mari se foloseste de preferinta procedeul hobanajului cu 2
fragmente de brosa Kirschner paralele si un fir metalic trecut in forma de cifra 8 sau in cadru. Prin acest
procedeu, fortele de tensiune din focar produse de flexia genunchiului sunt transformate in forte de
compactare, favorabile consolidarii. Reluarea miscarilor articulare se poate face dupa o imobilizare de
numai 7-10 zile. Se mai poate face osteosinteza rotulei prin sutura osoasa cadraj, semicerclaj sau cerclaj
perirotulian simplu sau dublu concentric (mai ales in fracturile cominutive).
29
MITAN IULIAN
tasarile importante. Dupa ridicarea zonei infundate, se completeaza golul ramas cu tesut osos spongios
(autogrefa recoltata din creasta iliaca sau din condilul femural); fixarea se face cat mai ferm, cu placi in T
fixate cu suruburi.
Fracturile unituberozitare mixte – la fel ca la cele prin tasare.
Fracturile bituberozitare – tratamentul chirurgical se impune la fracturile cu mare deplasare si la
cele care nu se pot reduce ortopedic; se practica osteosinteza cu placa in T externa sau cu doua placi, una
externa si una interna. Tratamentul sechelelor consta in osteotomii de corectie pt calusuri vicioase. Pt
redorile de genunchi se fac operatii de mobilizare.
30
MITAN IULIAN
de la inaltime, cand astragalul joaca rol de element de soc, care izbeste in pilonul tibial. Daca se produce
caderea cu piciorul in talus, apare o fractura marginala anterioara; daca se produce cu piciorul aflat in
pozitie de equin, apare fractura marginala posterioara; daca se produce in pozitie indiferenta, poate aparea
o fractura bimarginala, de obicei cominutiva.
Clasificare: fracturi marginale anterioare, posterioare, bimarginale si sagitale interne sau externe.
Simptomatologie: durere si impotenta partiala si totala a gleznei; piciorul in equin, cu tumefactia
marcata a regiunii ahileene si sensibilitate la apasarea regiunii latero-ahileene = fractura marginala
posterioara; alungirea piciorului, cu tumefactia anterioara si sensibilitate la rebordul anterior al pilonului =
fractura marginala anterioara. Dg de certitudine – Rx din cel putin 2 pozitii: fata si profil, la care se pot
adauga incidente oblice; CT foarte util. Aceste fracturi evolueaza aproape mereu spre consolidare.
Pseudartrozele sunt foarte rare.
Tratamentul poate fi ortopedic sau chirurgical. Tratament ortopedic – imobilizare gipsata in fracturi
fara/cu mica deplasare – atela Maisonneuve lunga pt 6 sapt, apoi imobilizare cu cizma de mers pana la
consolidare (3-4 luni); extensia continua – modalitate de asteptare a tratamentului chirurgical sau in
fracturi cu deplasare la pacienti inoperabili sau care refuza operatia, precum si in fracturi cominutive sau
deschise grave. Tratamentul chirurgical – osteosinteza indicata in tratamentul tuturor fracturilor cu
deplasare, cu exceptia celor extrem de cominutive/deschise. Daca nu se face osteosinteza in primele 12
ore, se amana pana cedeaza fenomenele locale; osteosinteza consta in fixarea cu placa si suruburi in T sau L
aplicata intern/antero-extern, grefarea defectelor mari cu grefa osoasa. Fixarea externa – in fracturile
deschise tip I sau II cu evolutie septica sau tip III de la inceput; probleme tegumentare majore, fracturi
extrem de cominutive.
Fracturile maleolare – sunt printre cele mai frecvente fracturi, afectand toate grupele de varsta.
Mecanismul lezional este frecvent indirect, cel direct fiind mai rar intalnit. Leziunile osoase pot fi:
unimaleolare (maleola interna/externa), bimaleolare, bimaleolare + marginala posterioara (trimaleolare).
Simptomatologie: semnele clinice se pot confunda in cazul fracturilor fara deplasare cu semnele
entorselor sau contuziilor; in acest caz, Rx este decisiva. In cazul fracturilor cu deplasare si mai ales cu
subluxatii ale piciorului, se observa deplasarea piciorului postero-lateral sau postero-medial. Evolutie de
regula favorabila.
Tratament ortopedic – indicat in fracturile fara/cu mica deplasare, fracturi cu deplasare la pacientii
inoperabili sau care refuza tratamentul chirurgical. Pt fracturile unimaleolare – imobilizare intr-o cizma
gipsata de mers, sub genunchi, 4-6 sapt; sprijinul se permite la 2 saptamani. Pt fracturile bimaleolare –
cizma gipsata de mers sub genunchi 6-8 saptamani si sprijinul se permite la 3-4 saptamani. Pt fracturile
trimaleolare si fracturile uni/bimaleolare cu subluxatii – dupa reducerea ortopedica, imobilizare in cizma
gipsata sub genunchi pana la 3 luni, sprijin dupa 6 saptamani.
Tratament chirurgical – tratamentul de electie al fracturilor maleolare cu deplasare avand ca
avantaje: reducerea anatomica, posibilitatea mobilizarii precoce, rata mai scazuta a complicatiilor tardive.
Osteosinteza se face de regula cu suruburi interfragmentare, placa semitubulara cu suruburi (pe peroneu) si
cu suruburi de compresiune (de electie), brose Kirschner sau hobanaj pt maleola tibiala. Tratamentul
diastazisului tibio-peronier este absolut necesar in fracturile supraligamentare – presupune reducerea si
fixarea cu un surub din peroneu in tibie cu talusul in dorsoflexie – surubul se extrage la 6-8 saptamani,
inainte ca pacientul sa reia mersul cu sprijin complet.
31
MITAN IULIAN
de coloana dorso-lombara. Principalele mecansime de producere: zdrobire intre sol si talus, forfecare prin
sprijin pe tuberozitate si pe marea apofiza, smulgere prin contractia tricepsului.
Clasificare AP: fracturi talamice (articulare), extratalamice nearticulare si fracturi complexe (fracturi
de calcaneu asociate cu fracturi ale gleznei).
Simptomatologie: se observa deformarea regiunii calcaneene cu latirea ei transversala, stergerea
reliefurilor maleolare si a tendonului ahilean cu aplatizarea boltii plantare si cu echimoza numulara in zona
plantara. In fracturile cu infundare talamica se constata micsorarea distantei dintre maleole si sol,
comparativ cu piciorul contralateral. Apare un edem important, iar in zilele urmatoare pot aparea flictene
cu continut seros sau chiar serosanguinolent.
Rx trebuie sa fie cel putin de profil si o incidenta axiala retrotibiala; se mai pot face incidente oblice
si mai modern, examen CT. Fracturile de calcaneu consolideaza aproape intotdeauna, datorita bunei
vascularizatii si structurii spongioase a osului.
Tratament ortopedic – in fracturi fara/cu mica deplasare – imobilizare in aparat gipsat pt 6
saptamani. In fracturile marii tuberozitati calcaneene cu deplasare se face osteosinteza cu suruburi.
Tratamentul chirurgical – in fracturile cu deplasare. Pentru cele extraarticulare osteosinteza este simpla, cu
suruburi sau placute cu suruburi. Pentru fracturile talamice cu infundare, restaurarea articulara este dificila
– se face reconstructie calcaneana, grefa cortico-spongioasa si osteosinteza cu placute cu suruburi, suruburi
sau fragmente de brose Kirschner – rezultatele nu sunt stralucite. De aceea se recomanda interventia tip
Stulz, care consta in reducere si artrodeza primara astragalo-calcaneana, cu grefa cortico-spongioasa iliaca,
fixare metalica si imobilizare gipsata. La varstnici se face tratament functional de recuperare din primele
zile dupa accident, renuntand la imobilizare. Dupa 3-4 luni de la accident rezultatele tratamentului
ortopedic si ale celui chirurgical sunt asemanatoare.
32
MITAN IULIAN
33
MITAN IULIAN
-Sugarului
-Adultului: debut subfebril, dureri osoase, stare generala nealterata, tendinta la cronicizare, se complica
frecvent cu artrita. De obicei este o reincalzire a unei osteomielite din copilarie.
3)Dupa localizare
-Profunda (coloana sau oasele bazinului)
-Superficiala
-Extremitatea superioara a femurului
4)Dupa germeni:
-Salmonella: apare la tineri , debut subacut, febra mica, localizare frecventa la vertebre, coaste, stern,
calcaneu.
-Cu gram negative: pioceanic, proteus, Escherichia coli, Klebsiela, Pseudomonas aeruginosa; se
caracterizeaza prin tendinta la fistulizare, ameninta prognosticul vital si survin pe teren imuno-depresiv.
-Anaerobi: bacteroides fragilis apare pe un teren predispus, puroi fetid. Cand osteomielita se agraveaza
sub tratament, ne gandim la anaerobi.
-Bruceliana: foarte rara; slabire, transpiratii, febra.
Tratamentul
Este de urgenta si consta in tratament general si local.
Tratament general: antibiotice si masuri de ridicare a puterii de aparare a organismului. Antibioticele: se
folosesc cele cu actiune si pe Gram negativi si pozitivi, pe cale iv, in doze mari, pana se obtine rezultatul de la
insamantare si antibiograma, cand se va alege atb corespunzator. Se folosesc atb care patrund cel mai bine in os,
bactericide si se folosesc 2 atb sinergice. Atb cu difuziune osoasa excelenta sunt: fluoroquinolone sistemice,
lincosamide, rifampicina. Difuziune medie: betalactamine, cotrimoxazol. Durata tratamentului este in functie de
evolutie; daca evolutia este favorabila, se administreaza atb parenteral 3 sapt si apoi se continua o luna pe cale
orala. Masuri de ridicare a puterii de aparare a organismului: perfuzii, vitamine, plasma, sange, gamma
globuline/Ig.
Tratamentul local cuprinde imobilizarea si tratamentul chirurgical. Imobilizarea in aparat gipsat trebuie
sa cuprinda articulatia de deasupra si dedesubtul focarului, pana la disparitia tuturor semnelor clinice.
Tratamentul chirurgical este aplicat in functie de situatia clinica:
- In stadiul initial – punctie osoasa cand hemocultura este negativa; se recolteaza puroi
pentru identificarea germenului si se evacueaza puroiul prin drenaj instilator – aspirator; se asteapta
12-24 h sub tratament atb evolutia locala si apoi se ia decizia.
- In caz de abces – se face incizie larga a abcesului subperiostic + drenaj instilator –
aspirator.
- In caz de persistenta a durerii si tumefactie, sub tratament medical corect de cateva zile,
se intervine chirurgical si se face o trepanare + drenaj instilator – aspirator.
- In artrita se face artrotomie.
- In caz de luxatie – se face reducerea luxatiei si imobilizare.
- In stadiul de cronicizare, tratamentul este dificil. Prezenta sechestrului impune trepano-
evidare cu indepartarea sechestrului, excizia tesuturilor necrozate, tratarea cavitatii (grefa), drenaj
instilator cu antibiotice. Rezectie osoasa cand localizarea permite (peroneu, calcaneu).
Mersul se permite la 30-45 zile cand leziunile radiologice nu apar sau sunt mici.
35
MITAN IULIAN
Simptomatologia sa se confunda cu cea a osteoartritei. Semnele proprii sunt: durere vaga, ca o arsura,
cresterea temperaturii locale, dureri puternice cand se dezvolta in vecintatea unor elemente nervoase, stare
generala influentata; rar cu febra, curbaturi, stare toxica, paloare, cefalee; tulburarile functionale depind de
localizare: abcesul retrofaringian produce disfagie, abcesul din teaca psoasului da contractura in flexie a coapsei.
Constituie un triplu pericol pentru organism: toxic, mecanic si infectios.
Abcesul rece este rezultatul cresterii periferice si transformarii cazeoase centrale a granulomului. Lasat sa
evolueze spontan, ajunge la tegumente pe care le ramoleste progresiv, fistulizeaza, le tuberculizeaza si se
suprainfecteaza cu germenii banali.
Structura abcesului rece: este format din perete si continut. Peretele are 2 straturi: stratul
intern/tuberculigen format din foliculi tuberculosi cu B.K. prezenti si stratul extern format din tesut de granulatie.
Continutul: lichid galben, verzui-cenusiu, cu fongus si grunzi de cazeum, uneori microsechestre.
Tratamentul: n abces rece se trateaza cu antibiotice, administrate pe cale generala. Datorita tendintei
sale de fistulizare, abcesul rece nu trebuie incizat in partea sa inclinata, ci punctionat la distanta sau indepartat
chirurgical.
-Anatomie patologica: Macroscopic masa tumorala de culoare gri albicioasa de consistenta elastica sau
moale, cu aspect lobular.
-Histologic sunt mai multe grade de malignitate: gradul 1 (rar si seamana cu condromul), gr 2 (cea mai
frecventa cu celule binucleate si trinucleate), gr 3 (prezent in ¼ din cazuri cu celule cartilaginoase atipice)
-Evolutie si tratament: gr1 (crestere lenta, nu prod metastaze, interv chirurgicala este f buna), gr 2 (ev
lenta, produce metastaze tardiv, interv chir trebuie sa fie f larga), gr 3 (evolutie rapida, produce metastaze, tratam
rapid si agresiv).
-CSC are tendinta la recidive locale si diseminare in partile moi.
2)CONDROSARCOMUL PERIFERIC
-la varsta adultului, se dezv pe o exostoza solitara sau multipla (niciodata inainte de pubertate)
-localizari: bazin, femur proximal, col vert, sacrum, humerus prox, coaste, femur distal, omoplat
-tumora se extinde la exteriorul osului, invadeaza exostoza si chiar osul pe care este implantata
-Simptome: prezenta unei mase tumorale cu contur net de consistenta osoasa, care se dezvolta lent
-radiologic: masa unica/lobata, opaca, extraosoasa cu calcificari si osificari
-Anatomie patologica: macroscopic: suprafata boselata, bine delim de o pseudocapsula fibroasa
calcificata in interior
-Histopatologic: cartilagiu bine diferentiat, ceea ce il deosebeste de CS central
-Malignitatea e de gr 1 (nu prod metastaze) si 2 (produce metastaze)
-Evolutia e lenta, recidivele locale apar dupa multi ani. Deces la 20-30 ani dupa primele simptome;
metastazele pulmonare sunt frecvente la 20% dintre pacienti
-Tratam consta in interventie larga, extirparea tumorii cu capsula de acoperire si un strat de tesut sanatos
in jur.
3)CONDROSARCOMUL PERIOSTAL/JUXTACORTICAL
-f rar, localizat pe metafiza oaselor lungi: humerus, femur, tibie
-radiologic apare o masa globuloasa asezata pe fata corticalei; in masa globuloasa se vad calcificari si
osificari
-are grad de malignitate 2-3, dar este mai putin malign decat CSC de acelasi grad
-rezectia larga permite vindecarea
-f rar metastaze
4)CONDROSARCOMUL MENZENCHIMATOS
-f rar, localizat mai ales la la oasele trunchiului
-este o tumora osteolitica cu tendinta de a atinge corticala precoce, pe care o rupe
-evolutie rapida, prognostic rezervat (10 ani pot supravietui)
-tratam consta in exereza larga
5)CONDROSARCOMUL CU CELULE CLARE
-rar, localizarea predilecta este aproape de epifize sau pe apofize: femur proximal, humerus proximal
-radiologic – osteoliza cu contururi rotunde si nete, cu mici graunte de calcificari
-tratam consta in excizie larga, urmata de vindecare, rar metastaze.
Administrarea de citostatice se face in scheme individualizate fiecarui pacient. Se pot asociaza mai multe
medicamente citostatice, printre cele mai folosite fiind: ciclofosfamida, methotrexat, vincristina, doxorubicina,
alkeran.
40
MITAN IULIAN
Subiectul 72. Curburi patologice ale coloanei vertebrale: scolioza, cifoza; clasificare; principii de
tratament. da
Curburile patologice ale coloanei vertebrale pot aparea la orice grupa de varsta si au caracteristici foarte
variate. Curburile pot fi: idiopatice, congenitale sau pot aparea in boli neuromusculare, tumori sau infectii.
Curburile pot fi de mica amploare si fara agravare in timp sau dimpotriva, pot avea o evolutie continua spre
agravare, necesitand tratament urgent si complex.
Scolioza = curbura laterala a coloanei vertebrale, care se produce in plan frontal, pusa in evidenta la
examenul clinic din spatele bolnavului si pe Rx in incidente standard, insotita de rotatia vertebrelor cu tendinta la
compensare superioara si inferioara a curburilor, dar fara tendinta la reducere completa a acestora prin
suspendare sau decubit si cu rasunet asupra morfologiei trunchiului. Curbura poate fi unica sau pot exista curburi
multiple.
Clasificare: nestructurale si structurale.
Scoliozele nestructurale pot avea cauze multiple: posturale, inflamatorii (tuberculoza, osteomielite,
miozite), lombosciatice, isterice.
Scoliozele structurale – sunt adevaratele scolioze:
1)S. idiopatica
2)S. osteopatica: fragilitati osoase de diferite cauze, osteoporozele
3)S. neuropatica: secundara polimielitei, neurofibromatoza
4)S. miopatica: artrogripoza, distrofiile musculare, miopatii
5)S. dismetabolica: boala Marfan, rahitism
6)S. toracogena care apare ca urmare a unei deformatii toracice congenitala sau castigata (traumatism
toracoplastic)
7)S. de cauza extrinseca: s. de “aparat” – care se instaleaza in urma portului unor aparate necorespundatoare, s.
radioterapica, s. secundara inegalitatii membrelor inferioare sau dezechilibrului pelvisului osos.
8)Cifoscolioza – mai des intilnita ca boala congenitala sau secundara neurofibromatozei.
Alte principii:
-Orientarea concavitatii curburii: dextroconvexa, dextroconcava
-Reducerea scoliozei: reductibila, nereductibila
-Numarul de curburi - unica, dubla
-Localizarea curburii: cervicala, dorsala, cervico-dorsala, lombara, dorso-lombara
-Marimea unghiului curburii primare: s. Usoara (<30), s. Medie (<60), s. Grava (60-90), s. F.grava (>90)
-Durere: nedureroase, dureroase
-Varsta de aparitie: s. Infantila (pana la 3 ani), s. Juvenila (3ani), s. Adolescentilor (dupa pubertate), s.adultului
-Modul de aparitie: s. Cong sau s.dobandita
Stadii clinice:
-S. de grad II: curbura prim nereductibila total in flexia anterioara, rotatie a vertebrelor instabila, aparitia curburii
compensatorii
-S. de grad I: curbura reductibila in flexia anterioara a trunchiului
-S. de grad III: curbura ireductibila, rotatie vertebrala mare, curburi compensatorii rotate
-S. de gradul IV: afectiunea inselatoare –artroza deformanta dureroasa.
Tratament
Majoritatea adolescentilor care au un tip de scolioza ce nu are o cauza clara, sunt monitorizati la intervale
regulate (la fiecare 6 luni). Corsetul reprezinta tratamentul standard pentru adolescentii care au o curbura spinala
intre 25 si 40 de grade. Scopul este de rigidizare si de corectare temporara. Interventia chirurgicala. Cei care au
curba coloanei intre 40 si 50 de grade trebuie sa ia in considerare interventia chirurgicala. Scopul medicului este
de a se asigura ca acea curbura nu se va agrava. Cu toate acestea, operatia nu indreapta in totalitate coloana. In
timpul procedurii, se utilizeaza implanturi metalice pentru a corecta curbura si pentru a mentine o pozitie corecta
pana cand este plasata o grefa osoasa. Operatia pentru scolioza implica unirea vertebrelor, proces numit fuziune
spinala.
Cifoza = curbura in plan sagital, adica in flexie, a coloanei vertebrale, apreciata cel mai corect prin
examinarea din profil a pacientului si pe radiografii de profil. Daca cifoza este foarte accentuata se constituie o
proeminenta in plan sagital numita gibus.
Clasificare
1) Dupa localizare:
a) Cifoza dorsala – este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala. Este cea mai frecventa
deviatie a coloanei.
41
MITAN IULIAN
b) Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara), este o accentuare a celor doua curburi
vertebrale, echilibrate si compensandu-se reciproc.
c) Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia bazinului, compensata
dorsal.
d) Cifoza cervicala - prezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
e) Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui. Este o cifoza
lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.
2) Dupa etiologie:
a) Functionale (nestructurale). Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de precizat, cu evolutie lunga si lenta,
dar cu prognostic favorabil. In cazul lor nu se constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale. Cifozele
functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart in:
- Habituale - de obisnuinta, de deprindere;
- De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si dezvoltarea insuficienta a
musculaturii;
- Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica;
- Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie), uneori prin simpla
indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate, ele pot determina modificari anatomice in structura
elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
b) Patologice. Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele fiind insotite intotdeauna de
modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale. Tratamentul lor este complex
(ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin
inlaturarea cauzei care le-a produs. Tratamentul acestor cifoze este de lunga durata.
ridicarea din pat sau de pe scaun si diminua dupa cativa pasi, ca apoi sa reapara dupa mers mai indelungat; dupa
intensitate, durerea poate fi lejera, medie sau puternica. Impotenta functionala se manifesta prin: imposibilitatea
de a pune picior peste picior, de a ridica un obiect de pe jos, dificultate la imbracatul pantalonilor si la incaltat,
diminuarea capacitatii de mers.
Examenul obiectiv. Interogatoriul orienteaza spre examinarea clinica a soldului. Inspectia – cu pacientul
dezbracat, evidentiaza pozitia vicioasa a mb inferior, hipotrofia musculaturii fesei si coapsei, scurtari. Palparea –
puncte dureroase, eventuale cracmente articulare. Se evalueaza si mobilitatea articulara, atat in decubit dorsal
cat si ventral, masurand cu goniometrul amplitudinea miscarilor pasive si active. In decubit dorsal se masoara
flexia, abductia si adductia. In decubit ventral se masoara rotatia interna, externa si extensia. Prima limitata este
rotatia interna. Adesea miscarile sunt dureroase.
Tratament. Scopul sau este restabilirea echilibrului fiziologic dintre rezistenta structurilor tisulare si
presiunea suportata de articulatie. Acest scop poate fi atins prin ameliorarea rezistentei tesuturilor si prin
scaderea presiunilor exercitate asupra articulatiei. Metodele terapeutice sunt conservatoare si chirurgicale.
Tratamentul conservator – local si general. Local – masuri de economie articulara, lupta contra atrofiei
musculare, lupta contra redorii si atitudinilor vicioase, combaterea puseelor dureroase. General – medicatie
simptomatica, condroprotectoare. Efectele tratamentului conservator – nu vindeca boala, dar diminua durerea,
se amelioreaza functia articulara, permite pacientului o viata cu un confort acceptabil pentru o perioada de mai
multi ani.
Tratamentul chirurgical – tehnici chirurgicale conservatoare si radicale. Conservator – se urmareste
diminuarea presiunii articulare – ori prin reducerea fortelor ce se exercita pe articulatie, ori prin marirea
suprafetei de sprijin. Radical – se actioneaza direct asupra componentelor articulare: fie se inlocuiesc cu
endoproteze totale, fie prin artrodeza (blocaj articular). In alegerea tehnicii chirurgicale se tine cont de: evaluarea
morfo-functionala a articulatiei, perspectiva de viata a pacientului, situatia sociala a pacientului. Coxartroza
incipienta pe vicii arhitecturale: corectia defectului anatomic prin interventii cotiloidiene (osteotomie de bazin
prin buteu) sau femurale (osteotomie de varizare, extensie. Coxartroza evoluata sub 50 de ani: osteotomie
femurala de detenta musculara, in caz de sold congruent, osteotomie de recentrare in soldul incongruent. Intre
50-60 ani: indicatiile depind de forma anatomica a coxartrozei. Coxartroza evoluata si invalidanta la peste 65 ani:
proteza totala de sold.
43