Handbal PDF

• • Ministerul EducaŃiei NaŃionale •
• Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

• Departamentul pentru ÎnvăŃământ la DistanŃă şi ÎnvăŃământ cu FrecvenŃă
Redusă
• Adresa: Str. Mărăşeşti Nr.157, Bacău, România
• Tel./Fax: (+4) – 0234/517.715 web: www.ub.ro
FACULTATEA DE ŞTIINłE ALE MIŞCĂRII,

SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂłII
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ
APLICAłII ÎN JOCURI SPORTIVE –

HANDBAL, FOTBAL (ELEMENTE
FOLOSITE ÎN KINETOTERAPIE)
AUTOR:
LECTOR. UNIV. DR. ŞUFARU CONSTANTIN
Curs pentru studenŃii anului I

Autor:Lector. univ. dr. Şufaru Constantin
OBIECTIVELE DISCIPLINEI
1. Formarea unor competenŃe curriculare interdisciplinare, prin cunoştinŃe

din domeniul educaŃie fizică şi sport cu ajutorul activităŃilor motrice cu elemente din
jocul de handbal, fotbal.
2. Formarea unui bogat bagaj de cunoştinŃe teoretico-metodice privind
folosirea exerciŃiului fizic în kinetoterapie, necesar formării complexe a viitorului
specialist, pentru a-şi dezvolta competenŃele necesare pentru îndeplinirea în
condiŃii de eficienŃă şi eficacitate a sarcinilor de lucru în sensul organizării şi
desfăşurării activităŃilor specifice domeniului.
3. Abilitarea studenŃilor cu cunoştinŃe teoretice privind definirea şi
conŃinutul noŃiunilor operaŃionale generale şi specifice cu care se operează în
cadrul disciplinei, în vederea formării competenŃei generale de a opera cu elemente
din jocul de handbal sau fotbal folosite în kinetoterapie.
COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA

DISCIPLINEI
1. Proiectarea modulară (EducaŃie fizică şi sportivă, Sport şi performanŃă
motrică, Kinetoterapie şi motricitate specială) şi planificarea conŃinuturilor de bază
ale domeniului cu orientare interdisciplinară. Descrierea şi demonstrarea
sistemelor operaŃionale specifice EducaŃiei fizice şi sportive, pe grupe de vârstă.
2. Îndeplinirea în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate a sarcinilor de lucru
pentru organizarea şi desfăşurarea activităŃilor specifice intervenŃiilor
kinetoterapeutice.
FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE,

FORME DE VERIFICARE, CREDITE
Forma de activitate Număr ore semestru Număr credite

Lucrări practice/seminar 28 3
Studiu individual 69
Verificare finală Examen Validare total credite: 3
2
AplicaŃii în jocuri sportive – handbal, fotbal (elemente folosite în kinetoterapie)
STABILIREA NOTEI FINALE

Forma de verificare (Examen, Colocviu, Examen
Verificare pe parcurs)
Modalitatea de susŃinere (Scris şi Oral, Oral, Scris Puncte sau
Test grilă, etc.) procentaj
Răspunsurile la examen/colocviu/lucrari practice 5 (50%)
NOTARE
Activitati aplicative atestate /laborator/lucrări practice/proiect etc 4 (40%)

Teste pe parcursul semestrului 1(10 %)
Teme de control (..%)
TOTAL PUNCTE SAU PROCENTE 10 (100%)
TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA

FIECĂRUI MODUL
Nr. Timp mediu necesar
Denumire modul
Crt. SI LP Total
1 ExerciŃii din handbal specifice recuperării diferitelor 2 2 4
tipuri de afecŃiuni.
2 ExerciŃii din handbal specifice recuperării diferitelor 2 2 4
tipuri de afecŃiuni. Folosirea şi dozarea diverselor
elemente din handbal la persoane cu deviaŃii de
coloana, afecŃiuni ortopedico-traumatice, afecŃiuni
neurologice, afecŃiuni reumatismale şi cardio-
respiratorii.
3 Folosirea şi dozarea diverselor elemente din handbal 2 2 4
la persoane cu deviaŃii de coloana, afecŃiuni
ortopedico-traumatice, afecŃiuni neurologice,
afecŃiuni reumatismale şi cardio-respiratorii.
4 ExerciŃii din fotbal specifice recuperării diferitelor 2 2 4
tipuri de afecŃiuni
5 ExerciŃii din fotbal specifice recuperării diferitelor 2 2 4
tipuri de afecŃiuni Folosirea şi dozarea diverselor
elemente din fotbal la persoanele cu deviaŃii de
coloana, afecŃiuni ortopedico-traumatice, afecŃiuni
neurologice, afecŃiuni reumatismale şi cardio-
respiratorii.
6 Folosirea şi dozarea diverselor elemente din fotbal la 2 2 4
persoanele cu deviaŃii de coloana, afecŃiuni
ortopedico-traumatice, afecŃiuni neurologice,
afecŃiuni reumatismale şi cardio-respiratorii
7 Verificare practică 2 2 4
Timp total necesar 14 14 28
3
INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE

ÎNVĂłĂMÂNT
Prezenta resursă de învăŃare conŃine toate informaŃiile necesare însuşirii
cunoştinŃelor teoretice şi metodice referitoare la exerciŃiul fizic şi specificitatea
aplicării lui în educaŃie fizică şi sport. ConŃinutul este structurat în module, în
cadrul fiecărui modul regăsindu-se unul sau mai multe unităŃi de studiu, în aşa fel
încât să eşaloneze şi să faciliteze parcurgerea materialului şi însuşirea sa.
Pentru parcurgerea resursei de învăŃământ se recomandă următoarea
succesiune:
1. Citirea, cu atenŃie, a fiecărei unităŃi de studiu şi, consultarea recomandărilor
bibliografice în legătură cu aceasta.
2. Parcurgerea rezumatului fiecărei unităŃi de studiu.
3. Rezolvarea temelor de autoevaluare (pentru fiecare unitate de studiu).
4. Rezolvarea testului de autoevaluare (pentru fiecare modul).
4
Cuprins:
MODULUL I. ISTORICUL, POPULARITATEA, IMPORTANłA,

CARACTERISTICILE ŞI PARTICULARITĂłILE JOCULUI DE HANDBAL
.................................................................................................................... 7
Unitatea de studiu I.1. ISTORIC, POPULARITATE ................................................................... 7
Unitatea de studiu I.2. IMPORTANłA ŞI CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL

............................................................................................................................................................ 8
I.2.1. ImportanŃa jocului de handbal........................................................................................... 8
I.2.2. Caracteristicile jocului de handbal .................................................................................... 9
I.2.3. ParticularităŃile jocului de handbal ................................................................................... 9
MODULUL II. FORMELE ŞI MODELELE DE JOC ALE JOCULUI DE

HANDBAL DIN ÎNVĂłĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR............................ 12
Unitatea de studiu II.1. FORMELE ŞI MODELELE JOCULUI DE HANDBAL DIN

ACTIVITĂłILE SPORTIV – RECREATIVE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂłĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR....................................................................................................................... 12
II.1.1. Jocuri dinamice specifice handbalului ........................................................................... 12
II.1.2. Jocuri şcoală specifice handbalului ................................................................................ 15
II.1.3. Jocuri cu temă specifice handbalului ............................................................................. 16
II.1.4. Jocuri de antrenament..................................................................................................... 18
II.1.5. Jocuri de verificare .......................................................................................................... 19
II.1.6. CompetiŃiile de handbal – jocurile oficiale..................................................................... 20
MODULUL III. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL A ŞCOLII:

STATUT, OBIECTIVE, ACTIVITĂłI SPECIFICE...................................... 24
Unitatea de studiu III.1. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL A ŞCOLII:

STATUT, OBIECTIVE, ACTIVITĂłI SPECIFICE.................................................................. 24
III.1.1. Rolul şi obiectivele generale ale echipei reprezentative de handbal a şcolii – şcoală
generală........................................................................................................................................ 24
III.1.2. Statutul, cadrul organizatoric şi locul echipei reprezentative de handbal în
activităŃile extraşcolare............................................................................................................... 26
MODULUL IV. DETERMINAREA MODELULUI DE JOC AL UNEI

ECHIPE REPREZENTATIVE ŞCOLARE DE HANDBAL
SELECłIONAREA ELEVILOR PENTRU FORMAREA ECHIPEI
REPREZENTATIVE DE HANDBAL A ŞCOLII GENERALE .................... 30
Unitatea de studiu IV.1. DETERMINAREA MODELULUI DE JOC AL UNEI ECHIPE

REPREZENTATIVE ŞCOLARE DE HANDBAL SELECłIONAREA ELEVILOR PENTRU
5
FORMAREA ECHIPEI REPREZENTATIVE DE HANDBAL A ŞCOLII GENERALE

SPECIFICE ..................................................................................................................................... 31
IV.1.1. Conceptul de model de joc aplicat la nivelul echipei reprezentative de handbal (m +
f) a şcolii generale obiectivele generale ...................................................................................... 31
IV.1.1.1. ComponenŃa echipei ................................................................................................... 32
IV.1.1.2. Structura echipei pe posturi........................................................................................ 32
IV.1.1.3. ConŃinutul modelului de joc în atac............................................................................ 32
IV.1.1.4. ConŃinutul modelului de joc în apărare...................................................................... 33
IV.1.1.5. Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare: ......................................................... 33
IV.1.1.6. Sistematizarea componentelor tehnico-tactice ale jocului în apărare pe posturi: ..... 38
IV.1.1.7. Evaluarea modelului de joc în competiŃiile oficiale ................................................... 42
IV.1.1.8. Determinarea operaŃională a modelului de joc a echipei reprezentative şcolare de
handbal...................................................................................................................................... 44
IV.1.1.9. Criteriile, cerinŃele şi demersurile necesare selecŃionării elevilor pentru formarea
echipei (m şi f) reprezentative de handbal a şcolii .................................................................... 46
MODULUL V. ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL .................................52
Unitatea de studiu V.1. ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL.................................................. 52
MODULUL VI. DESCRIEREA JOCULUI DE FOTBAL ............................72

Unitatea de studiu VI.1. DESCRIEREA JOCULUI DE FOTBAL ............................................ 72
VI.1.1.1. Principalele reguli ale jocului de fotbal ..................................................................... 73
VI.1.1.2. Caracteristicile jocului de fotbal ................................................................................ 76
VI.1.1.3. Aspecte ale pregătirii fizice în fotbalul actual............................................................ 77
VI.1.1.4. Aspecte ale pregătirii tehnice în fotbal....................................................................... 79
VI.1.1.5. Aspecte ale pregătirii tactice în fotbal........................................................................ 82
MODULUL VII. PARTICULARITĂłILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL

ÎN ÎNVĂłĂMÂNTUL GIMNAZIAL (CLASELE V – VIII) ............................86
Unitatea de studiu VII.1. PARTICULARITĂłILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL ÎN
ÎNVĂłĂMÂNTUL GIMNAZIAL (CLASELE V – VIII) ........................................................... 86
VII.1.1.1. ParticularităŃile biomotrice al elevilor din clasele V-VIII ........................................ 87
VII.1.1.2. ParticularităŃi anatomo-fiziologice ale puberului..................................................... 88
VII.1.1.3. Predarea jocului de fotbal în lecŃia de educaŃie fizică la clasele a V-a şi a VI-a...... 92
VII.1.1.4. Mijloace de acŃionare pentru lecŃia de educaŃie fizică clasele V – VI....................... 94
VII.1.1.5. Jocul de minifotbal pentru clasele V-VI .................................................................. 101
VII.1.1.6. Jocul bilateral de minifotbal, cu aplicarea regulilor de joc, pentru clasele VII-VIII
................................................................................................................................................. 104
6
MODULUL I. ISTORICUL,
POPULARITATEA, IMPORTANłA,
CARACTERISTICILE ŞI
PARTICULARITĂłILE JOCULUI DE
HANDBAL
Scopul modulului:
• Cunoaşterea istoricului, popularităŃii, importanŃei, caracteristicile şi
particularităŃile jocului de handbal actual.
Obiective operaŃionale:
• Să cunoască istoricul, popularitatea jocului de handbal actual.
• Să cunoască importanŃa, caracteristicile şi particularităŃile jocului de
handbal.
Unitatea de studiu I.1. ISTORIC, POPULARITATE

Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr în comparaŃie cu alte jocuri, el a
apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX prin transformarea
unor jocuri cu caracter popular şi sub influenŃa unor jocuri sportive în special al
fotbalului, din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult. Nu putem
preciza Ńara în care a apărut deoarece se jucau în mai multe Ńări jocuri asemănătoare
handbalului.
În Cehoslovacia se practica în 1892 un joc asemănător handbalului în 11,
denumit „hazena”, în Danemarca în 1898 se introduce în şcoli un joc asemănător
handbalului în 7, care se chema „Handbold”.
Max Heiser în 1915 a îmbinat mai multe jocuri cu mingea ca „Volkerball”,
„Korball” în unul singur, căruia i-a dat denumirea de „Torball” şi care se practica
iarna în sală. Carl Schebnz, profesor la Berlin aduce îmbunătăŃiri „Torrballului”, şi-
l mută din sală pe terenul de fotbal, dându-i denumirea de handbal.
În 1928 se tipăreşte primul regulament internaŃional al jocului de handbal,
la JO de la Amsterdam se fac jocuri demonstrative, iar la 4 august are loc
Congresul de constituire a F.I.H.A. C.I.O. aprobă în 1931 înscrierea handbalului în
7
11 în programul viitoarelor Jocuri Olimpice. Handbalul în 11 nu va fi prezent la

Olimpiadă la Los Angeles, ci la Mondialele de la Berlin, 1938.
În tot acest timp, handbalul este practicat şi la noi în Ńară. La Reghin în l938
se înfiinŃează prima echipă feminină, la Sibiu, Braşov, BistriŃa, Mediaş, Sighişoara
se organizează competiŃii cu elevii, primele campionate pe localităŃi. Anul 1933
este marcat şi de înfiinŃarea unor echipe de handbal la Lugoj, ReşiŃa, Bucureşti,
Ploieşti, Bacău, GalaŃi, Piatra NeamŃ, iar FederaŃia de Baschet şi Volei preia şi
conducerea activităŃii de handbal.
În timpul celui de-al doilea război mondial s-a întrerupt activitatea
internaŃională care este reluată în anul 1949 cu Congresul care va hotărî
transformarea F.I.H.A în F.I.H, deschizând şi noi perspective de dezvoltare a
handbalului.
Paralel, se desfăşoară pe plan intern şi internaŃional competiŃii de handbal în
11 şi 7. În Austria se organizează ultima ediŃie a campionatului mondial masculin
de handbal în 11, după această dată handbalul se practică numai în 7.
Rezultatele obŃinute de echipele reprezentative: 7 titluri de campioni
mondiali; 5 cupe ale campionilor europeni; 3 medalii la Jocurile Olimpice, etc. Au
favorizat răspândirea handbalului în Ńara noastră.
Este practicat azi la toate nivelurile de vârstă în scop recreativ, sanotrof,
educativ şi formativ. CompetiŃiile de masă se organizează pe plan local în şcoli,
instituŃii, pe plan zonal şi central.
Echipele participante în competiŃiile de masă, desfăşoară un proces de
instruire prealabil cu profesori şi antrenori, iar competiŃiile de masă formează o arie
mare de selecŃie pentru handbalul de performanŃă.
Unitatea de studiu I.2. IMPORTANłA ŞI CARACTERISTICILE

JOCULUI DE HANDBAL
I.2.1. ImportanŃa jocului de handbal.

Handbalul este un mijloc al educaŃiei fizice. Practicat sub o îndrumare
competentă dezvoltă calităŃi de voinŃă (dârzenia, combativitatea, curajul, iniŃiativa,
perseverenŃa) şi calităŃi morale (respectul faŃă de adversar, faŃă de arbitru, de
coechipieri, disciplina conştientă, etc).
Este un joc sportiv, în care manevrarea mingii se face cu mâna, ceea ce-i
determină pe copii şi tineri să nu folosească atitudinea brutală faŃă de adversari.
Ca sport de performanŃă îi solicită pe tineri să depună o muncă intensă,
pentru a putea face faŃă tuturor sarcinilor antrenamentului. CerinŃele marii
performanŃe îi obligă să ducă o viaŃă cumpătată, un regim echilibrat, să participe
conştient la pregătire.
În concluzie handbalul îi deprinde să fie disciplinaŃi, ordonaŃi, conştienŃi de
răspunderile faŃă de reuşita colectivului, ambiŃioşi şi dornici de autodepăşire.
8
I.2.2. Caracteristicile jocului de handbal

Handbalul este un joc colectiv, care se desfăşoară în alergare, uneori în cea
mai mare viteză, ceea ce imprimă jocului un caracter dinamic. El este considerat ca
o sinteză a deprinderilor motrice de bază, ca alergarea, săritura, prinderea,
aruncarea, ceea ce conferă handbalului, pe lângă atributele sale sportive de joc de
echipă practicat în competiŃii, şi atributele de mijloc al educaŃiei fizice şi de sport
complementar cu influenŃe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte
ramuri.
Majoritatea procedeelor se execută cu mâna, acest lucru conferă uşurinŃă în
învăŃarea jocului de handbal.
Handbalul este accesibil tuturor, poate fi practicat de ambele sexe, şi chiar
de oameni mai în vârstă.
Regulamentul este simplu, uşor de înŃeles, iar aplicarea în joc se face chiar
de la primele ore.
Pentru obŃinerea marii performanŃe este necesară pregătirea în cadru
organizat, desfăşurată pe baze ştiinŃifice, atingerea măiestriei făcându-se mai uşor
decât în alte ramuri sportive.
Jocul modern se desfăşoară în plină viteză, în ritm susŃinut cu eforturi fizice
foarte mari. Pe lângă viteza de execuŃie, de deplasare, de reacŃie, a rezistenŃei fizice
specifice, a îndemânării în executarea fentelor şi schimbărilor de direcŃie, pe lângă
mobilitatea generală şi supleŃe, a forŃei de aruncare, a coordonării şi echilibrului,
mai este necesar să fie cultivat şi simŃul mingii care dă siguranŃă în prindere,
aruncare, în precizia paselor şi a aruncărilor la poartă.
Procedeele tehnice trebuie însuşite încât să poată fi aplicate în joc în
condiŃii de viteză şi luptă cu adversarul. CombinaŃiile tehnice în atac desfăşurate în
viteză pline de subtilitate şi neprevăzut, contramăsurile luate de apărători necesită o
pregătire tehnico-tactică complexă, precum şi dezvoltarea calităŃilor intelectuale, de
gândire şi anticipaŃie.
Fiind un joc sportiv tânăr, handbalul cunoaşte o necontenită dezvoltare, la
fiecare competiŃie internaŃională tezaurul jocului se îmbogăŃeşte cu noi elemente.
I.2.3. ParticularităŃile jocului de handbal
Handbalul este un joc colectiv, care se desfăşoară în alergare, uneori la cea

mai mare viteză, ceea ce imprimă jocului un caracter dinamic. El poate fi
considerat ca o sinteză a deprinderilor motrice de bază ale omului, ca: alergarea,
săritura, prinderea şi aruncarea, ceea ce conferă handbalului pe lângă atribuŃiile sale
sportive de joc de echipă practicat în competiŃii şi atributele de mijloc al educaŃiei
fizice şi de sport complementar cu influenŃe pozitive asupra pregătirii fizice a
sportivilor din alte ramuri.
Datorită faptului că majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mâna,
jocul de handbal poate fi învăŃat cu uşurinŃă chiar de indivizi fără o pregătire
9
specială îndelungată. Din acest motiv este considerat un joc cu influenŃe pozitive
asupra motricităŃii cât şi asupra psihicului celor care-l practică. Prin reuşita
acŃiunilor de atac dă satisfacŃia imediată începătorilor, care se simt atraşi spre
participarea practică a lui regulată. Are o tendinŃă simplă, uşor de învăŃat, dar mai
apar în joc şi mişcări mai complicate cum ar fi: fentele, schimbările de direcŃie sau
cele specifice jocului de apărare.
Jocul de handbal este accesibil tuturor, el poate fi practicat de copii şi tineri
de ambele sexe, bărbaŃi şi femei şi chiar de oamenii de vârstă mai înaintată.
Regulamentul de joc cuprinde reguli puŃine, uşor de înŃeles. Aplicarea lor în joc se
face cu uşurinŃă chiar din primele lecŃii Ńinute cu începătorii. Materialele,
echipamentul şi instalaŃiile necesare sunt simple şi nu prea costisitoare.
Cu toate că handbalul este un joc sportiv în care contactul corporal este
admis, pericolul de accidentare este redus dacă se respectă regulamentul şi
partenerul. Jocul modern, avansat, se desfăşoară în plină viteză, în ritm susŃinut,
ceea ce presupune depunerea unor eforturi fizice mari. Pe lângă viteza de execuŃie,
de deplasare, de reacŃie, a rezistenŃei fizice specifice, a îndemânării în executarea
fentelor şi schimbărilor de direcŃie, pe lângă mobilitatea generală şi supleŃea
necesare executării celor mai complicate mişcări, a forŃei de aruncare, a coordonării
şi echilibrului, mai este necesar să fie cultivat şi simŃul mingii, care dă siguranŃă în
prindere, aruncare, în precizia paselor şi a aruncărilor la poartă.
Procedeele tehnice, numeroase şi variate, trebuie să fie însuşite astfel încât
să poată fi aplicate în joc în condiŃii de viteză şi luptă cu adversarul. CombinaŃiile
tactice în atac desfăşurate în viteză sub forma unor acŃiuni variate, pline de
subtilitate şi neprevăzut, ca şi contramăsurile luate de apărători şi dezvoltarea
calităŃilor intelectuale, de gândire şi de anticipaŃie.
Practicat sub îndrumare competentă, handbalul dezvoltă calităŃi de voinŃă ca
dârzenia, combativitatea, curajul, iniŃiativa, perseverenŃa şi calităŃi morale ca
atitudinea tovărăşească faŃă de coechipieri, respectul faŃă de adversari, arbitru,
public, disciplina conştientă. Fiind joc sportiv, în care manevrarea mingii se face cu
mâna, el poate deprinde pe copii şi tineri cu jocul tehnic, fără ciocniri şi brutalităŃi.
Ca sport de performanŃă, îi solicită pe sportive să depună o muncă intensă
pentru a putea face faŃă sarcinilor dificile. CerinŃele obŃinerii marilor performanŃe şi
dorinŃa sportivului de a le realiza, îi determină pe sportivi să accepte cu convingere
un regim de viaŃă lipsit de abuzuri, plin de restricŃii, a cărui respectare contribuie la
întregirea profilului lui moral. Handbalistul este un individ disciplinat, ordonat,
ambiŃios, dornic de autodepăşire.
Fiind un joc relativ tânăr, handbalul cunoaşte o necontenită dezvoltare, la
fiecare mare competiŃie tezaurul tehnico-tactic se îmbogăŃeşte.
Rezumatul unităŃii de studiu

Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr în comparaŃie cu alte jocuri, el a
apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX prin transformarea
10
unor jocuri cu caracter popular şi sub influenŃa unor jocuri sportive în special al
fotbalului, din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult.
Handbalul este un mijloc al educaŃiei fizice. Practicat sub o îndrumare
competentă dezvoltă calităŃi de voinŃă (dârzenia, combativitatea, curajul, iniŃiativa,
perseverenŃa) şi calităŃi morale (respectul faŃă de adversar, faŃă de arbitru, de
coechipieri, disciplina conştientă, etc).
Handbalul este un joc colectiv, care se desfăşoară în alergare, uneori în cea
mai mare viteză, ceea ce imprimă jocului un caracter dinamic. El este considerat ca
o sinteză a deprinderilor motrice de bază, ca alergarea, săritura, prinderea,
aruncarea, ceea ce conferă handbalului, pe lângă atributele sale sportive de joc de
echipă practicat în competiŃii, şi atributele de mijloc al educaŃiei fizice şi de sport
complementar cu influenŃe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte
ramuri.
Procedeele tehnice, numeroase şi variate, trebuie să fie însuşite astfel încât
să poată fi aplicate în joc în condiŃii de viteză şi luptă cu adversarul. CombinaŃiile
tactice în atac desfăşurate în viteză sub forma unor acŃiuni variate, pline de
subtilitate şi neprevăzut, ca şi contramăsurile luate de apărători şi dezvoltarea
calităŃilor intelectuale, de gândire şi de anticipaŃie.
Autoevaluare
1. Cum se numea jocul de handbal în Cehoslovacia în 1892?
2. Ce calităŃi dezvoltă handbalul?
Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I

De ce handbalul este considerat un mijloc al educaŃiei fizice?
Tema de control nr. 1

Care sunt particularităŃile jocului handbalului.
BIBLIOGRAFIE
1. ACSINTE, A., ALEXANDRU, E., ŞUFARU, C. - Handbal I. Caiet de lucrări
practice., Biblioteca C.I.D.,1999;
2. BUDEVICI, A., ŞUFARU, C.Principii ştiinŃifico-metodice ale pregătirii
handbaliştilor juniori. Ed. Valinex S.A., Chişinău, 2004;
3. ŞUFARU C. - Handbal III – Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecŃiilor de
educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;BALINT Gh. -
Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, , 300 pagini, ISBN
978-973-716-804-7, 2007
educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;
11
MODULUL II. FORMELE ŞI MODELELE DE

JOC ALE JOCULUI DE HANDBAL DIN
ÎNVĂłĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Scopul modulului:
• Cunoaşterea formelor de joc şi a modelelor de joc specifice
handbalului destinate activităŃilor sportiv – recreative ale elevilor
din şcoala primară, gimnazială.
• Să cunoască formele şi modelele jocului de handbal din
învăŃământul preuniversitar: jocuri dinamice, jocuri şcoală, jocuri cu
temă, jocuri de antrenament, jocuri de verificare, jocuri oficiale;
• Să cunoască demersurile metodice şi regulamentele necesare
practicării jocurilor dinamice, jocurilor şcoală, jocurilor cu temă,
jocurilor de antrenament şi a competiŃiilor din lecŃiile de educaŃie
fizică şi în afara lor
Unitatea de studiu II.1. FORMELE ŞI MODELELE JOCULUI DE

HANDBAL DIN ACTIVITĂłILE SPORTIV – RECREATIVE ALE ELEVILOR
DIN ÎNVĂłĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
II.1.1. Jocuri dinamice specifice handbalului

În această categorie de forme de joc ale Handbalului sunt incluse acele
jocuri care au la bază deprinderile motrice pe fondul cărora se construieşte forma
de joc respectivă. În general, prin jocuri dinamice se înŃeleg acele exerciŃii fizice
care au un caracter stimulativ, urmăresc unul sau mai multe obiective operaŃionale
şi au reguli de desfăşurare proprii.
Jocurile dinamice specifice jocului de handbal sunt folosite în învăŃământul
primar, gimnazial, liceal, pentru:
12
• învăŃarea şi exersarea componentelor tehnice, acŃiunilor tactice,

structurilor de joc ale handbalului, necesare jocului şcoală care va urma;
• dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice ale elevilor.
În cadrul jocurilor dinamice, învăŃarea şi exersarea elementelor, structurilor,
acŃiunilor jocului de handbal se face în cadrul execuŃiilor cu caracter de întrecere
individuală sau pe echipe, cu scop recreativ – distractiv, având în vedere dorinŃa
elevilor de a se juca, de a se întrece individual sau în cadrul unei echipe. Prin
folosirea lor, instruirea în tainele jocului de handbal este mai plăcută, mai atractivă.
În viziunea predării modulare a jocului de handbal în lecŃiile de educaŃie
fizică a cărei finalitate sunt competiŃiile autonome, obiectivele jocurilor dinamice
sunt dirijate spre învăŃarea – repetarea elementelor tehnice, a structurilor de joc în
regimul de solicitare a calităŃilor motrice specifice care vor fi folosite imediat în
jocurile şcoală, în jocurile cu temă ce vor urma şi care vor fi baza competiŃiilor
autonome din finalul modulului.
Astfel, jocurile dinamice aferente jocului de handbal vor fi concepute şi
organizate în forme variate şi multiple, subordonate acŃiunilor de joc care urmează
să fie învăŃate – repetate.
Exemplu:
• jocuri dinamice pentru prinderea, Ńinerea şi pasarea mingii;
• jocuri dinamice pentru dribling, pasă, aruncare la poartă;
• jocuri dinamice pentru aruncări la poartă, din alergare sau cu structuri de
paşi, sau din săritură;
• jocuri dinamice pentru deplasarea în teren cu şi fără minge;
• jocuri dinamice pentru jocul în apărare.
Exemple de jocuri dinamice cu elemente din handbal:
• Mingiile în zig-zag;
• Mingea la căpitan;
• Mingea pe cărare;
• Mingea în cerc;
• Urmăreşte mingea;
• Mingea călătoare;
• Cine Ńine mingea mai mult;
• Cine driblează mai repede pe 10 m., 15 m., 20 m.;
• Leapşa în dribling;
• Ştafete cu dribling – pase – prinderi de minge;
• Handbal la Ńintă;
• Conducerea mingii printre obstacole;
• Automobilele;
• Joc la patru porŃi, şi se marchează şi prin spatele acestora;
• Cine înscrie rămâne în joc;
• Pasează la numele strigat (prindere – pasă);
13
• Pasează în ordine numerică (prindere – pasă);

• Cine realizează mai multe pase pe perechi în 20, 30, 40, 60 sec., etc.;
Ştafete, întreceri individuale, pe perechi, pe echipe cu un număr mic de
elevi care cuprind varietate de combinaŃii ale componentelor jocului de handbal:
deplasări spre minge, prindere – pasă, dribling – aruncări la poartă din alergare sau
de pe loc, fente, opriri, porniri, schimbări de direcŃie, etc.
În ceea ce priveşte jocurile dinamice destinate dezvoltării aptitudinilor
psiho-motrice generale şi mai ales specifice jocului de handbal, se pot sistematiza
astfel:
a) Jocuri dinamice pentru alergări specifice handbalului
Exemple:
• Cursa pe numere;
• Leapşa;
• Leapşa pe perechi;
• Crabii şi creveŃii;
• Năvodul;
• Cursa de 1 minut (30 sec., 40 sec.);
• De-a prinselea cu ajutor;
• Al treilea fuge;
• Culesul şi semănatul cartofilor;
• Ocupă mingea.
b) Jocuri dinamice pentru sărituri specifice handbalului
Exemple:
• Cursa vrăbiuŃelor;
• Lupta cocoşilor într-un picior;
• Lupta cocoşilor în ghemuit;
• Coarda săltăreaŃă;
• De-a vulpea şchioapă;
• Leapşa pe încălecate;
• Cursa într-un picior;
• Cercul zburător;
• BroscuŃa săltăreaŃă.
c) Jocuri dinamice pentru prinderea şi pasarea mingii – aruncări specifice
handbalului
Exemple:
• Lupta cu mingile;
• Cursa celor două mingi;
• Mingea fuge;
• Străpunge cercul;
• Mingea prin tunel;
• RaŃele şi vânătorii;
14
• Cel mai puternic câştigă (cu mingea medicinală);

• Cine execută mai multe pase (perechi) în 20, 30, 40 sec., etc.;
• Cine Ńine mingea mai mult;
• Fereşte capul.
În general, scopul jocurilor dinamice este de învăŃare, repetare a structurilor
jocului, a componentelor tehnice fundamentale pregătind ,,jocul şcoală” care va
urma.
Aceste forme de joc recreativ – distractive pot fi programate sau inopinante,
la iniŃiativa elevilor respectivi. Dar, este important ca aceste jocuri să fi fost
învăŃate, să fie cunoscute de către elevi din lecŃiile de educaŃie fizică pentru a putea
fi practicate în mod autonom de către elevi în activităŃile sportiv – recreative
precum: pauzele mari dintre ore în timpul zilei de şcoală, chiar zilele libere de la
sfârşitul săptămânii, vacanŃele şcolare, excursii şi tabere.
Jocurile dinamice specifice jocului de handbal se folosesc în lecŃiile de
antrenament cu echipele reprezentative ale şcolii, ale claselor, în oricare parte a
lecŃiilor, fiind subordonate obiectivelor operaŃionale ale acestora.
II.1.2. Jocuri şcoală specifice handbalului

Jocurile ,,şcoală” constituie categoria de exerciŃii care se află, ca dificultate,
după jocurile ,,dinamice” şi înaintea jocurilor ,,cu temă”. Obiectivul principal al
jocurilor şcoală este învăŃarea structurilor de joc din situaŃiile fundamentale ale
jocului de handbal, atacul şi apărarea, aşa cum se succed în mod logic şi cum de
altfel, se vor succede în jocurile cu temă pe care le pregătesc.
Jocul şcoală se poate organiza pe teren redus cu efectiv redus sau pe teren
normal cu efectiv normal sau cu efectiv redus.
Jocul şcoală presupune existenŃa echipelor echilibrate ca număr de jucători
şi valoarea lor, căpitani de echipă, temă de joc, regulament, reguli care se învaŃă,
structurile, acŃiunile, combinaŃiile tactice bine nominalizate şi supuse spre învăŃare
– repetare. Astfel, jocul şcoală urmăreşte organizarea jocului în atac şi în apărare cu
toate regulile aferente, aşa cum vor fi aplicate în jocurile cu temă care vor urma.
În jocurile şcoală se învaŃă, se repetă structurile de joc, acŃiunile tactice,
combinaŃiile tactice din cele două situaŃii fundamentale – atacul şi apărarea – odată
cu respectarea sarcinilor de joc pe posturi şi a regulilor de joc stabilite.
Căpitanii echipelor primesc atribuŃii suplimentare privind organizarea şi
conducerea echipei lor în joc precum şi autoarbitrarea. În jocul şcoală toŃi jucătorii
învaŃă, repetă exersează sarcinile de joc, de autoorganizare, de autoarbitrare,
acestea pregătind şi fiind prezente în jocul cu temă care va urma, precum şi în
competiŃiile următoare.
Echipele fixate la jocurile şcoală se vor menŃine şi în jocurile cu temă şi în
competiŃiile autonome organizate atât în lecŃiile de educaŃie fizică cât şi în
activităŃile sportiv – recreative din timpul liber al elevilor.
15
Jocurile şcoală au obiectivele operaŃionale subordonate temei ,,jocurilor cu

temă” care urmează în succesiunea predării jocului de handbal vizând: jocul,
autoorganizarea şi autoarbitrarea căpitanilor de echipă.
Jocul şcoală se desfăşoară sub conducerea şi îndrumarea directă a
profesorului. În prima parte a desfăşurării sale, jocul şcoală nu urmăreşte scorul ci,
integrarea în joc a structurilor, a acŃiunilor tactice individuale, a combinaŃiilor
tactice cu respectarea regulamentului de joc şi a altor reguli stabilite. Profesorul
explică, demonstrează, intervine ori de câte ori este nevoie întrerupând jocul pentru
diferite corectări, observaŃii, aprecieri, reluări de execuŃii, etc.
În vederea derulării corecte a acestor jocuri şcoală profesorul trebuie să ia o
serie de măsuri organizatorico – metodice şi anume:
• delimitarea terenurilor, pregătirea şi verificarea instalaŃiilor, a mingilor şi
a altor materiale;
• formarea echipelor cât mai echilibrat şi repartizarea lor pentru jocul
şcoală;
• desemnarea căpitanilor de echipă, stabilirea rolului şi sarcinilor lor;
• precizarea sarcinilor de joc pe posturi ale tuturor jucătorilor în atac şi în
apărare;
• explicarea şi precizarea regulilor care vor fi aplicate.
Toate acestea vor contribui la desfăşurarea cursivă, fluentă a jocului
pregătind jocul cu temă din lecŃiile următoare, din activităŃile extraşcolare care se
va derula în mod autonom (autoorganizare, autoarbitrare, autoconducere), pe
puncte, cu evidenŃa strictă a scorului.
II.1.3. Jocuri cu temă specifice handbalului

Jocurile cu temă constituie modelele de joc caracteristice, specifice
practicării jocului de handbal în lecŃiile de educaŃie fizică şi în activităŃile sportiv –
recreative din învăŃământul preuniversitar.
Jocul cu temă, formă principală de exerciŃiu multifuncŃional, conceput şi
realizat prin modificări aduse regulamentului fără să îi anuleze esenŃa, asigură
repetarea multiplă a tuturor componentelor jocului de handbal menite să rezolve
temele lecŃiei – de educaŃie fizică sau de antrenament – şi obiectivele lor
operaŃionale.
Jocul cu temă aduce în instruire atât conŃinutul jocului de handbal cât şi
cunoştinŃele referitoare la organizarea şi arbitrarea acestuia.
De regulă tema care modifică şi determină regulamentul respectiv, are
menirea de a repeta şi perfecŃiona o acŃiune tactică individuală de joc, o combinaŃie
tactică de doi sau trei jucători.
Exemplu: gol valabil numai precedat de schimbare de direcŃie, golul marcat
prin aruncare la poartă din săritură valorează 2 puncte, etc.
Ca atare, jocul cu temă se joacă obligatoriu pe puncte, pe baza unui
regulament stabilit clar care precizează toate situaŃiile de joc şi care urmăreşte să
16
evidenŃieze la sfârşitul jocului echipa învingătoare, cea care a înscris mai multe
puncte.
Jocurile cu temă constituie o formă, un model de joc important care trebuie
să fie folosit în lecŃiile de antrenament cu echipele şcolare de handbal în lecŃiile de
educaŃie fizică şi în activităŃile sportiv – recreative din afara lecŃiilor de educaŃie
fizică.
Jocurile cu temă pot fi realizate într-o infinitate de variante, iar varianta
aleasă pentru una din lecŃiile de educaŃie fizică trebuie să corespundă scopului,
structurii, obiectivelor operaŃionale, locului de desfăşurare, condiŃiilor concrete ale
lecŃiei, particularităŃilor participanŃilor (vârstă, sex, nivel de pregătire).
Având misiunea numai de recreere, refacere, distracŃie pentru elevii din
învăŃământul preuniversitar, jocurile cu temă pot să îndeplinească aceste obiective
numai atunci când sunt practicate în condiŃii de autonomie: autoorganizate,
autoarbitrate.
Pentru a se ajunge aici, ca elevii să practice handbalul în timpul liber în
afara orelor de şcoală, în excursii, etc., aceste jocuri trebuie învăŃate, cunoscute,
exersate, repetate, în lecŃiile de educaŃie fizică şi în lecŃiile de antrenament cu
echipele reprezentative ale clasei, şcolii generale.
La nivelul lecŃiilor de antrenament cu echipele reprezentative şcolare de
handbal, jocurile cu temă au ca obiectiv principal, ca finalitate, învăŃarea –
repetarea – perfecŃionarea acŃiunilor de joc din cele patru faze ale atacului cât şi ale
apărării, în condiŃii de joc pentru ca aceste jocuri cu temă cu efectiv redus pe teren
redus sau pe teren normal cu efectiv normal, asigură, prin tema respectivă,
repetarea multiplă a acŃiunilor de joc supuse învăŃării – exersării.
În lecŃiile de antrenament cu echipele reprezentative ale şcolii, jocurile cu
temă constituie mijloace principale pentru pregătirea jucătorilor şi echipelor
respective în vederea competiŃiilor cuprinse în calendarul sportiv. În antrenamente
ele pot fi autoorganizate şi autoarbitrate dar şi conduse de profesorul care
pregăteşte echipa, dar aceasta depinde de partea lecŃiei în care sunt folosite.
În activităŃile sportiv – recreative ale elevilor din timpul liber, în excursii, în
tabere, jocurile cu temă se practică în mod autonom – autoorganizare,
autoconducere, autoarbitrare – având ca finalitate recreerea, refacerea, distracŃia
elevilor, menŃinerea tonusului psiho-motric, fructificându-se astfel valenŃele
formativ – recreative ale jocului de handbal.
Exemple de jocuri cu temă:
Jocuri 2 x 2 la o poartă
1. ATAC: - se aruncă la poartă numai din pătrundere = 2 pct.
- aruncare la poartă din săritură = 2 pct.
APĂRARE: - scoaterea mingii din dribling = 1 pct.
- intercepŃia pasei = 2 pct.
2. ATAC: - aruncare la poartă din depăşire = 2 pct.
- aruncare la poartă după o combinaŃie tehnico-tactică cu celălalt coechipier
= 4 pct.
17
- recuperarea mingii pierdute temporar, şi aruncare la poartă = 3 pct.

APĂRARE: - intercepŃia pasei = 1 pct.
- scoaterea mingii din dribling = 2 pct.
- recuperare mingii aruncate la poartă = 2 pct.
3. ATAC: - aruncare la poartă din pătrundere = 2 pct.
- aruncare la poartă din blocaj - plecare = 2 pct.
- recuperarea mingii aruncate la poartă = 2 pct.
APĂRARE: - intercepŃia pasei = 2 pct.
- blocarea mingilor aruncate la poartă = 1 pct.
- recuperarea acestora = 2 pct.
Jocuri 3 x 3 la o poartă
1. ATAC: - aruncare la poartă din alergare = 1 pct.
- aruncare la poartă precedată de depăşire = 1 pct.
APĂRARE: - intercepŃie+ scoaterea mingii din dribling = 2 pct.
- recuperarea mingilor blocate = 2 pct.
2. ATAC: - aruncare la poartă de pe sol sau din săritură = 2 pct.
- aruncare la poartă din pătrundere = 2 pct.
- aruncare la poartă din blocaj - plecare = 2 pct.
- recuperarea mingilor apărate, şi aruncare la poartă = 2 pct.
APĂRARE: - intercepŃie + scoaterea mingii din dribling = 1 pct.
- recuperare mingilor blocate sau apărate = 2 pct.
3. ATAC:- aruncare la poartă din sprijin pe sol = 2 pct.
- aruncare la poartă precedată de încrucişare = 2 pct.
- recuperarea mingilor blocate sau apărate şi aruncare la poartă = 2 pct.
APĂRARE: - intercepŃie + scoaterea mingii din dribling = 2 pct.
- închiderea culoarelor de pătrundere şi obŃinerea faultului în atac = 2 pct.
II.1.4. Jocuri de antrenament

Jocurile de antrenament sunt modelele de joc sau formele de joc care se
desfăşoară numai pe baza regulamentului oficial al jocului de handbal.
Ele se organizează de obicei între echipe cu efectiv normal pe teren normal
şi au ca scop verificarea nivelului de pregătire al echipei reprezentative, a
jucătorilor dar şi repetarea structurilor de joc, a acŃiunilor şi combinaŃiilor tactice, a
schemelor tactice din momentele fixe ale jocului, a unor circulaŃii tactice, a unor
sisteme de joc, atât în atac cât şi în apărare.
18
Disputarea unui joc de antrenament între două echipe reprezentative de

handbal, băieŃi sau fete, ale şcolilor generale sau ale liceelor presupune pregătirea
lor prin:
• lecŃii de antrenament de pregătire tehnico - tactică în care se fixează
sarcini precise pe posturi în ideea efectuării combinaŃiilor, circulaŃiilor
tactice a jocului, individual, pe post, etc.;
• lecŃii de pregătire teoretică, psihologică a jocului sau jocurilor respective.
În desfăşurarea acestor jocuri de antrenament, respectându-se regulamentul
oficial al jocului de handbal, cu acordul ambelor echipe se pot face modificări ca
durată de joc, ca număr de jucători în echipă (ex.: 4 x 4 - 6 x 6) şi nu se urmăreşte
strict scorul, ci execuŃia corectă a procedeelor tehnico – tactice, a acŃiunilor şi
combinaŃiilor tactice etc.
După începerea jocului profesorul poate interveni numai în situaŃia jocului
întrerupt, întreruperi dictate de regulament, la deciziile arbitrilor.
Prin complexitatea lor, aceste jocuri se încadrează în exigenŃele handbalului
de performanŃă de unde sunt adoptate cerinŃe, principii de joc, de organizare şi de
practicare a lor. La jocurile de antrenament se folosesc modele de joc ale echipelor
reprezentative ale şcolii respective cu sarcini de joc pe posturi şi jucători.
Jocurile de antrenament au ca finalitate, ca obiectiv principal, pregătirea
jucătorilor şi a echipei reprezentative de clasă sau de şcoală pentru jocurile oficiale
din calendarul competiŃional şcolar.
Jocurile libere, de antrenament se folosesc sau sunt organizate şi în afara
pregătirii echipelor reprezentative şcolare de handbal, în alte activităŃi sportiv –
recreative din afara şcolii cum sunt competiŃiile organizate între cartiere, apoi în
tabere şcolare. De regulă sunt folosite în competiŃiile între clase şi pe şcoală,
competiŃii din activităŃile sportiv – recreative.
II.1.5. Jocuri de verificare

Sunt jocuri cu un caracter complex fiind organizate cu echipe din afara
colectivului şi anume: adversari egali ca valoare, adversari mai buni, adversari
diverşi întâlniŃi cu ocazia participării la cupe de pregătire – verificare.
Jocurile de acest gen au ca scop principal verificarea nivelului de pregătire a
echipei şi a jucătorilor din punct de vedere tehnic – tactic – fizic – psihologic într-o
anumită perioadă de instruire. Au ca scop verificarea însuşirii şi utilizării cu
eficienŃă în jocul cu alt adversar decât cel din colectivul propriu a acŃiunilor tactice
pe posturi, a schemelor şi circulaŃiilor tactice de joc din situaŃiile fundamentale ale
jocului: atacul şi apărarea.
Desfăşurarea acestor jocuri presupune fixarea anumitor sarcini concrete pe
posturi, pe cupluri de jucători în vederea asigurării unei repetări eficiente şi a
verificării îndeplinirii lor în condiŃiile unui arbitraj mai strict.
Aceste sarcini se fixează în jocurile de antrenament (şcoală şi cu temă) şi în
şedinŃele de pregătire a meciului respectiv.
19
După începerea jocului profesorul – antrenor nu mai poate interveni decât

atunci când jocul este întrerupt la deciziile arbitrilor. Pe parcursul derulării jocului
profesorul îşi notează cele mai semnificative situaŃii reuşite, nereuşite din atac sau
din apărare precum şi cauzele lor.
Unele dintre ele vor face subiectul discuŃiilor din minutele de întrerupere
sau din pauzele dintre reprize, altele vor fi prezentate în şedinŃa de analiză a jocului
(meciului), altele în antrenamentele următoare cu exemplificări concrete.
Un aspect foarte important al jocului de verificare îl constituie alegerea
adversarului pentru fiecare joc, cu valoarea şi particularităŃile lui, în funcŃie de
etapa de pregătire în care se află echipa proprie.
II.1.6. CompetiŃiile de handbal – jocurile oficiale

Acestea constituie formele principale ale activităŃilor sportiv – recreative cu
elevii din şcolile generale şi din licee.
La nivelul unei şcoli generale, pot fi organizate mai multe competiŃii, mai
multe forme de competiŃii după interesul, preocuparea elevilor şi profesorilor, după
tradiŃia şcolii, condiŃiile materiale existente pentru handbal, etc.
Obiectivul principal al competiŃiilor de handbal din activităŃile sportiv –
recreative ale elevilor din învăŃământul preuniversitar este să asigure o emulaŃie în
rândul elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii, o atmosferă favorabilă practicării
jocului de handbal în mod independent.
Această emulaŃie şi atmosferă generală favorabilă jocului de handbal, este
necesară formării şi consolidării tradiŃiei în şcoala respectivă pentru practicarea
acestui frumos joc sportiv ca o necesitate formativ – educativă pentru elevi. Se pot
organiza competiŃii între clase paralele, pe grupe de clase apropiate (a V – a cu a VI
– a, a VII – a cu a VIII – a, a IX – a cu a X – a, etc.), pe şcoală între clase, etc.
(băieŃi – fete).
După necesităŃi şi condiŃiile din şcoală, competiŃiile se pot organiza sistem
eliminatoriu sau turneu.
CerinŃa principală a competiŃiilor de handbal dintr-o şcoală generală este, ca
ele să fie foarte bine organizate şi să se desfăşoare permanent sub conducerea
profesorilor de educaŃie fizică, chiar şi a diriginŃilor, să li se asigure un arbitraj
obiectiv.
Organizate pe baza unor calendare competiŃionale şi regulamente corecte,
aprobate de conducerile şcolilor, în condiŃii de autonomie din partea elevilor
(autoconducere, autoorganizare), competiŃiile de handbal pot constitui valoroase
elemente formativ – educative pentru elevii şcolii respective, completând sau chiar
suplinind alte activităŃi educative din şcoală.
CompetiŃiile pe clase, între clase, pe şcoală, asigură selecŃionarea celor mai
competitivi jucători sau jucătoare, asigură chiar pregătirea lor, pentru echipele
reprezentative de handbal ale şcolii.
20
Jocuri dinamice specifice handbalului

În această categorie de forme de joc ale Handbalului sunt incluse acele
jocuri care au la bază deprinderile motrice pe fondul cărora se construieşte forma
de joc respectivă. În general, prin jocuri dinamice se înŃeleg acele exerciŃii fizice
care au un caracter stimulativ, urmăresc unul sau mai multe obiective operaŃionale
şi au reguli de desfăşurare proprii.
Jocurile dinamice specifice jocului de handbal sunt folosite în învăŃământul
primar, gimnazial, liceal.:
În general, scopul jocurilor dinamice este de învăŃare, repetare a structurilor
jocului, a componentelor tehnice fundamentale pregătind ,,jocul şcoală” care va
urma.
Aceste forme de joc recreativ – distractive pot fi programate sau inopinante,
la iniŃiativa elevilor respectivi. Dar, este important ca aceste jocuri să fi fost
învăŃate, să fie cunoscute de către elevi din lecŃiile de educaŃie fizică pentru a putea
fi practicate în mod autonom de către elevi în activităŃile sportiv – recreative
precum: pauzele mari dintre ore în timpul zilei de şcoală, chiar zilele libere de la
sfârşitul săptămânii, vacanŃele şcolare, excursii şi tabere.
Jocuri şcoală specifice handbalului

Jocurile ,,şcoală” constituie categoria de exerciŃii care se află, ca dificultate,
după jocurile ,,dinamice” şi înaintea jocurilor ,,cu temă”. Obiectivul principal al
jocurilor şcoală este învăŃarea structurilor de joc din situaŃiile fundamentale ale
jocului de handbal, atacul şi apărarea, aşa cum se succed în mod logic şi cum de
altfel, se vor succede în jocurile cu temă pe care le pregătesc.
Jocul şcoală se poate organiza pe teren redus cu efectiv redus sau pe teren
normal cu efectiv normal sau cu efectiv redus.
În jocurile şcoală se învaŃă, se repetă structurile de joc, acŃiunile tactice,
combinaŃiile tactice din cele două situaŃii fundamentale – atacul şi apărarea – odată
cu respectarea sarcinilor de joc pe posturi şi a regulilor de joc stabilite.
Jocuri cu temă specifice handbalului

Jocurile cu temă constituie modelele de joc caracteristice, specifice
practicării jocului de handbal în lecŃiile de educaŃie fizică şi în activităŃile sportiv –
recreative din învăŃământul preuniversitar.
Jocul cu temă, formă principală de exerciŃiu multifuncŃional, conceput şi
realizat prin modificări aduse regulamentului fără să îi anuleze esenŃa, asigură
repetarea multiplă a tuturor componentelor jocului de handbal menite să rezolve
temele lecŃiei – de educaŃie fizică sau de antrenament – şi obiectivele lor
operaŃionale.
21
Jocul cu temă aduce în instruire atât conŃinutul jocului de handbal cât şi

cunoştinŃele referitoare la organizarea şi arbitrarea acestuia.
Jocuri de antrenament
Jocurile de antrenament sunt modelele de joc sau formele de joc care se
desfăşoară numai pe baza regulamentului oficial al jocului de handbal.
Ele se organizează de obicei între echipe cu efectiv normal pe teren normal
şi au ca scop verificarea nivelului de pregătire al echipei reprezentative, a
jucătorilor dar şi repetarea structurilor de joc, a acŃiunilor şi combinaŃiilor tactice, a
schemelor tactice din momentele fixe ale jocului, a unor circulaŃii tactice, a unor
sisteme de joc, atât în atac cât şi în apărare.
Jocuri de verificare
Sunt jocuri cu un caracter complex fiind organizate cu echipe din afara
colectivului şi anume: adversari egali ca valoare, adversari mai buni, adversari
diverşi întâlniŃi cu ocazia participării la cupe de pregătire – verificare.
Jocurile de acest gen au ca scop principal verificarea nivelului de pregătire a
echipei şi a jucătorilor din punct de vedere tehnic – tactic – fizic – psihologic într-o
anumită perioadă de instruire. Au ca scop verificarea însuşirii şi utilizării cu
eficienŃă în jocul cu alt adversar decât cel din colectivul propriu a acŃiunilor tactice
pe posturi, a schemelor şi circulaŃiilor tactice de joc din situaŃiile fundamentale ale
jocului: atacul şi apărarea.
CompetiŃiile de handbal – jocurile oficiale

Acestea constituie formele principale ale activităŃilor sportiv – recreative cu
elevii din şcolile generale şi din licee.
La nivelul unei şcoli generale, pot fi organizate mai multe competiŃii, mai
multe forme de competiŃii după interesul, preocuparea elevilor şi profesorilor, după
tradiŃia şcolii, condiŃiile materiale existente pentru handbal, etc.
Obiectivul principal al competiŃiilor de handbal din activităŃile sportiv –
recreative ale elevilor din învăŃământul preuniversitar este să asigure o emulaŃie în
rândul elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii, o atmosferă favorabilă practicării
jocului de handbal în mod independent.
Autoevaluare
Care sunt principalele forme de organizare a jocului de handbal?

1. Care sunt caracteristicile jocurilor şcoală specifice handbalului?
2. Care sunt caracteristicile jocurilor cu temă specifice handbalului?
22

ExemplificaŃi un joc cu temă specific handbalului.
BIBLIOGRAFIE
educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;BALINT Gh. -
Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, , 300 pagini, ISBN
978-973-716-804-7, 2007
23
MODULUL III.ECHIPA REPREZENTATIVĂ

DE HANDBAL A ŞCOLII: STATUT,
OBIECTIVE, ACTIVITĂłI SPECIFICE
Scopul modulului:
• Cunoaşterea rolului, statutului şi a implicaŃiilor echipei
reprezentative de handbal în activităŃile extraşcolare ale elevilor.
• Să cunoască rolul şi obiectivele generale ale unei echipe
reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală;
• Să cunoască statutul organizării, formării, pregătirii şi participării în
competiŃiile şcolare a echipei reprezentative de handbal
Unitatea de studiu III.1. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL

A ŞCOLII: STATUT, OBIECTIVE, ACTIVITĂłI SPECIFICE
III.1.1. Rolul şi obiectivele generale ale echipei reprezentative

de handbal a şcolii – şcoală generală
ExistenŃa şi pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a şcolii (băieŃi
– fete) se încadrează în activităŃile extraşcolare cu potenŃial educativ – formativ
ridicat, determinat de înŃelegerea şi rezolvarea corectă a rolului şi statutului acestei
echipe.
Prevăzută în instrucŃiunile şi normativele de curriculum ale educaŃiei fizice
şi sportului în învăŃământul preuniversitar, formarea unei echipe reprezentative de
handbal a şcolii, îşi extinde rolul şi influenŃa directă, pozitivă şi în afara ei, la
nivelul celorlalŃi elevi ai şcolii precum şi a cadrelor didactice.
Echipa de handbal a unei şcoli, prin activităŃile pe care le desfăşoară îşi
asumă misiunea şi rolul de a reprezenta şcoala respectivă şi în afara acesteia,
situaŃie în care sunt angajaŃi sub o formă sau alta toŃi elevii şi toate cadrele
didactice din acea unitate. SituaŃia este asemănătoare cu orice echipă sau formaŃie
care reprezintă un colectiv, o localitate sau o naŃiune, la întrecerile sau confruntările
din afara lor.
24
În această situaŃie, echipa reprezentativă de handbal a unei şcoli trebuie să

îşi asume acest rol de ambasador care se extinde şi în afara întrecerii sportive
propriu – zise. Desigur, Ńinta sau scopul întrecerii este câştigarea partidei prin
rezultatul pozitiv al acesteia, dar nu oricum şi nu în orice condiŃii.
Ce satisfacŃie pot să aibă elevii şi profesorul unei echipe dacă în urma
câştigării unei competiŃii sau întreceri de handbal, la întoarcerea în şcoală nimeni
din şcoală nu le dă nici o atenŃie, nu ştie nimeni nimic ca şi cum evenimentul nu ar
fi avut loc.
Sportul prin competiŃiile respective îşi poate etala valenŃele formativ –
educative numai atunci când este bine înŃeles ca: misiune, scop, orientare.
În acest sens echipa reprezentativă de handbal a unei şcoli trebuie să fie
expresia activităŃilor sportive extraşcolare – interne, variate şi multiple care să fie
nu numai cunoscute de toŃi elevii şi profesorii, ci la care să participe sub o formă
sau alta toŃi elevii şi toŃi profesorii din şcoala respectivă, iar participarea echipei la
o competiŃie sau partidă oficială să constituie un eveniment major în viaŃa şcolii
respective.
Aceasta ar presupune ca la acea competiŃie sau partidă oficială să fie
prezenŃi atât elevii şcolii cât şi profesorii lor, aşa cum se petrec lucrurile cu
suporterii echipelor de performanŃă la toate nivelele.
Spectatorii şi suporterii echipelor fac parte din activităŃile sportive, sunt
practicanŃi ai acestora, direct sau indirect, fac parte din procesul respectiv, pe care
influenŃându-l sunt la rândul lor influenŃaŃi de evenimentele din teren. Acestea sunt
momente specifice care trebuie cunoscute, valorificate şi exploatate de cei
angrenaŃi în activităŃile sportive.
Desigur, pregătirea, participarea, rezultatele ca şi comportarea elevilor din
echipă la competiŃii fac parte din aceeaşi misiune – scop a unei echipe
reprezentative de handbal a şcolii respective.
În esenŃă, rolul sau misiunea formării şi pregătirii unei echipe reprezentative
de handbal a şcolii este ca prin calitatea activităŃilor respective şi a rezultatelor
sportive să contribuie direct la formarea şi la permanentizarea unei atmosfere
educative favorabile influenŃării pozitive a tuturor elevilor şcolii şi nu numai a
celor din echipa respectivă.
Formarea unei echipe reprezentative de handbal într-o şcoală generală are o
misiune complexă cu Ńintă în influenŃarea pozitivă a tuturor elevilor acestora,
situaŃie în care pot fi analizate mai multe obiective ca direcŃii strategice sau
manageriale:
• Atragerea conducerii şcolii generale în problemele formării, pregătirii şi
participării echipei reprezentative de handbal la competiŃiile oficiale.
Echipa să devină o problemă a conducerii şcolii inclusă în programul de
management al acesteia. Obiectivelor de performanŃă şi de pregătire ale
echipei, fac parte din acelaşi plan managerial al şcolii;
• Asumarea misiunii formării, pregătirii şi participării echipei reprezentative
de handbal a şcolii de către catedra de educaŃie fizică, de către toŃi
25
membrii acesteia cu nominalizarea expresă a cadrului didactic care să

răspundă direct de această echipă;
• Dezvoltarea tradiŃiei practicării jocului de handbal în şcoală în orele de
educaŃie fizică şi mai ales în activităŃile extraşcolare (competiŃii şi
manifestaŃii handbalistice în şcoală); echipa reprezentativă a şcolii să fie
formată şi să rezulte din activităŃile competiŃionale interne ale acestora;
• PerfecŃionarea sau ameliorarea continuă a tuturor resurselor necesare
creşterii performanŃelor echipei, respectiv: resursele umane (selecŃie –
preselecŃie), resurse didactice (perfecŃionarea demersurilor metodice),
resurse materiale, de pregătire şi de prezentare, resurse financiare de
participare, etc.;
• PerfecŃionarea selecŃiei, a pregătirii şi a conducerii echipei în competiŃii să
constituie problema comună a catedrei de educaŃie fizică, a tuturor
membrilor acesteia;
• Mediatizarea activităŃilor sportive şi a participării echipei în competiŃiile şi
activităŃile sportive să reuşească atragerea majorităŃii elevilor şcolii odată
şi cu lărgirea influenŃelor educative ca mijloace sau forme artistice sau
culturale;
• Atragerea cadrelor didactice de alte specialităŃi şi în special al diriginŃilor
la toate activităŃile sportive extraşcolare, inclusiv la competiŃiile echipei
reprezentative a şcolii;
• Atragerea unor resurse externe din afara şcolii, în ameliorarea continuă a
condiŃiilor de pregătire şi de participare la competiŃii a echipei
reprezentative de handbal a şcolii;
Stabilirea unor relaŃii de colaborare cu cluburile şi secŃiile de handbal de
performanŃă din localitate sau din apropiere.
III.1.2. Statutul, cadrul organizatoric şi locul echipei

reprezentative de handbal în activităŃile extraşcolare
Pregătirea unei echipe reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală –
masculină sau feminină, este încadrată în activităŃile sportive din şcoala respectivă,
în afara orelor de educaŃie fizică, dar prezentă în aria extracurriculară (plan
învăŃământ) al disciplinei, la dispoziŃia conducerii şcolii.
Jocul de handbal este agreat de elevi, are caracteristici şi valenŃe formativ –
recreative deosebite, motiv pentru care este prezent în planurile de învăŃământ
pentru clasele III – XII. Este solicitat de către elevi, fete şi băieŃi, să fie practicat şi
în timpul liber, în momentele libere ale zilei de şcoală dar şi în sistemul
competiŃional şcolar.
Pregătirea echipei reprezentative şcolare de handbal este o opŃiune
individuală a fiecărei şcoli şi a fiecărui elev deoarece orele acestea sunt
26
extracurriculare şi pot fi alocate pregătirii echipei numai de către conducerea şcolii.

La solicitarea catedrei de educaŃie fizică.
Pentru a duce la îndeplinire acest deziderat, de pregătire a unei echipe
reprezentative de handbal a şcolii generale, trebuie luate în considerare probleme
manageriale variate şi multiple, cum ar fi:
• ExistenŃa, în şcoală, a unei tradiŃii privind practicarea jocului de handbal
în afara orelor de educaŃie fizică şi a pregătirii unei echipe reprezentative
de handbal;
• ExistenŃa, în şcoală, a condiŃiilor materiale specifice practicării jocului de
handbal: sală, teren cu panouri, mingi, echipament, etc.;
• ExistenŃa în curricula şcolii respective a unui număr de ore distribuite
pentru pregătirea echipei reprezentative de handbal;
• DorinŃa conducerii şcolii, a profesorilor de educaŃie fizică, a celorlalte
cadre didactice, mai ales diriginŃi, de a se forma şi instrui echipele
reprezentative de handbal, fete şi băieŃi;
• ExistenŃa în localitate sau în altele apropiate a altor echipe de handbal de
acelaşi nivel;
• ExistenŃa în calendarul sportiv al Inspectoratului Şcolar JudeŃean şi
D.J.T.S. a competiŃiilor şcolare de handbal pentru echipe de fete sau băieŃi.
Mai sunt şi alte probleme care pot influenŃa pregătirea echipelor
reprezentative şcolare de handbal care trebuiesc inventariate, cunoscute şi evaluate
în consecinŃă. În afară de inventarierea tuturor problemelor este necesar, în
continuare, o eşalonare a lor, o gândire managerială privind resursele umane,
material – financiare, metodico – organizatorice şi desigur o acŃionare perseverentă
pe măsură pentru rezolvarea lor la un bun nivel calitativ. Fiecare dintre aceste
direcŃii strategice este importantă şi toate condiŃionează reuşita programului de
pregătire a echipei reprezentative şcolare de handbal.
Problemele pot fi uşor rezolvate dacă în şcoala respectivă există o activitate
de handbal bine organizată atât în orele de educaŃie fizică cât şi în afara lor.
existenŃa în orele de educaŃie fizică a unor competiŃii de handbal bine organizate,
autoarbitrate şi autoconduse de către elevi (jocurile 3 x 3, 4 x 4, 5 x 5) continuate
cu jocuri – competiŃii între clase paralele, campionate pe şcoală care să atragă
majoritatea elevilor şi cadrelor didactice din şcoala respectivă, constituie cheia în
formarea unei tradiŃii puternice absolut necesare pentru viitorul echipei
reprezentative de handbal. Astfel, echipa reprezentativă de handbal va constitui
exponentul tuturor activităŃilor sportive extraşcolare.
Având în vedere toate acestea se poate spune că formarea şi pregătirea
echipei reprezentative şcolare de handbal (masculină sau feminină) constituie un
proces complex de management şi, de buna lui desfăşurare depinde succesul
echipei în competiŃiile specifice. Obiectivul general sau misiunea echipei
reprezentative de handbal a unei şcoli generale este de a reprezenta cu demnitate
şcoala respectivă pe plan local sau judeŃean şi de ce nu, pe plan naŃional.
27
Pregătirea propriu – zisă a jucătorilor şi a echipei cât şi conducerea ei în

competiŃii, presupune un proces didactic organizat ştiinŃific, specific cerinŃelor
antrenamentului sportiv – parte a sportului de performanŃă la nivelul copiilor şi
juniorilor în jocul de handbal. Dar, în condiŃiile concrete ale activităŃii sportive din
învăŃământul preuniversitar cu un număr de 2 – 4 ore extracurriculare afectat
pregătirii echipei reprezentative de handbal, direcŃia strategică metodico –
organizatorică se deosebeşte de a altor unităŃi şcolare cu profil sportiv.

Rolul şi obiectivele generale ale echipei reprezentative de handbal a şcolii
– şcoală generală
Echipa de handbal a unei şcoli, prin activităŃile pe care le desfăşoară îşi
asumă misiunea şi rolul de a reprezenta şcoala respectivă şi în afara acesteia,
situaŃie în care sunt angajaŃi sub o formă sau alta toŃi elevii şi toate cadrele
didactice din acea unitate. SituaŃia este asemănătoare cu orice echipă sau formaŃie
care reprezintă un colectiv, o localitate sau o naŃiune, la întrecerile sau confruntările
din afara lor.
În această situaŃie, echipa reprezentativă de handbal a unei şcoli trebuie să
îşi asume acest rol de ambasador care se extinde şi în afara întrecerii sportive
propriu – zise. Desigur, Ńinta sau scopul întrecerii este câştigarea partidei prin
rezultatul pozitiv al acesteia, dar nu oricum şi nu în orice condiŃii.
Statutul, cadrul organizatoric şi locul echipei reprezentative de handbal în
activităŃile extraşcolare
Pregătirea unei echipe reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală –
masculină sau feminină, este încadrată în activităŃile sportive din şcoala respectivă,
în afara orelor de educaŃie fizică, dar prezentă în aria extracurriculară (plan
învăŃământ) al disciplinei, la dispoziŃia conducerii şcolii.
Astfel, echipa reprezentativă de handbal va constitui exponentul tuturor
activităŃilor sportive extraşcolare.
Obiectivul general sau misiunea echipei reprezentative de handbal a unei
şcoli generale este de a reprezenta cu demnitate şcoala respectivă pe plan local sau
judeŃean şi de ce nu, pe plan naŃional.
Autoevaluare
Cum se organizează o echipă reprezentativă de handbal?

1. Care este rolul echipei reprezentative de handbal a şcolii – şcoală
generală?
2. Care este rolul echipei reprezentative de handbal în activităŃile
extraşcolare?
28

Care este obiectivul general sau misiunea echipei reprezentative de handbal
a unei şcoli generale?
BIBLIOGRAFIE
1. ACSINTE, A., ALEXANDRU, E., ŞUFARU, C. - Handbal I. Caiet de
lucrări practice., Biblioteca C.I.D.,1999;
3. ŞUFARU C. - Handbal III – Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecŃiilor
de educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;BALINT
Gh. - Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, , 300
pagini, ISBN 978-973-716-804-7, 2007
de educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;
29
MODULUL IV.DETERMINAREA
MODELULUI DE JOC AL UNEI ECHIPE
REPREZENTATIVE ŞCOLARE DE
HANDBAL, SELECłIONAREA ELEVILOR
PENTRU FORMAREA ECHIPEI
REPREZENTATIVE DE HANDBAL A
ŞCOLII GENERALE
Scopul modulului:
• Cunoaşterea modelului generalizat al jocului de handbal, a
conceptului de model de joc al echipei reprezentative de handbal a
şcolii generale.
• Cunoaşterea modelului selecŃiei, a cerinŃelor selecŃionării elevilor
pentru echipa de handbal masculină şi feminină a şcolii.
• Să cunoască conceptul de model de joc aplicat la nivelul echipei
reprezentative de handbal a şcolii generale;
• Să cunoască determinarea operaŃională a modelului de joc a echipei
şcolare de handbal (masculină şi feminină);
• Să cunoască cerinŃele, criteriile şi demersurile necesare selecŃionării
elevilor pentru echipa reprezentativă de handbal a şcolii.
30
Unitatea de studiu IV.1. DETERMINAREA MODELULUI DE JOC AL

UNEI ECHIPE REPREZENTATIVE ŞCOLARE DE HANDBAL
SELECłIONAREA ELEVILOR PENTRU FORMAREA ECHIPEI
REPREZENTATIVE DE HANDBAL A ŞCOLII GENERALE SPECIFICE
IV.1.1. Conceptul de model de joc aplicat la nivelul echipei

reprezentative de handbal (m + f) a şcolii generale
obiectivele generale
Pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a şcolii generale
(masculină şi feminină) se realizează pe baza unui model de joc adecvat condiŃiilor
specifice fiecărei echipe, fiecărei şcoli în parte. În general, un model de joc trebuie
să cuprindă toate structurile jocului aşa cum acestea se derulează (desfăşoară) în
competiŃiile oficiale de la nivelul campionatului respectiv:
• Campionatul şcolilor generale;
• Campionatul liceelor.
Structurile de joc vor fi însoŃite de valorile de frecvenŃă şi de eficienŃă
pentru a se realiza obiectivarea pregătirii jucătorilor şi echipei la nivelul cerinŃelor
competiŃiilor şcolare pe plan naŃional.
În general, modelul de joc al unei echipe reprezentative şcolare de handbal
conŃine următoarele elemente:
1. ComponenŃa echipei;
2. Structura echipei pe posturi;
3. ConŃinutul modelului de joc în atac:
• Faza I a atacului: contraatacul;
• Faza a II-a a atacului: contraatacul susŃinut;
• Faza a III-a a atacului: organizarea atacului;
• Faza a IV-a a atacului: atacul în sistem.
4. ConŃinutul modelului de joc în apărare:
• Faza I a apărării: replierea;
• Faza a II-a a apărării: zona temporară;
• Faza a III-a a apărării: reaşezarea în sistem;
• Faza a IV-a a apărării: apărarea în sistem.
5. Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare:
5.1. Sistematizarea elementelor tehnico-tactice ale jocului de handbal, în
atac, pe posturi:
• Jucători specializaŃi pe postul de extremă (stângă şi dreaptă);
• Jucători specializaŃi pe postul de inter (stânga şi dreapta);
• Jucători specializaŃi pe postul de pivot;
• Jucători specializaŃi pe postul de centru sau coordonator de joc;
• Jucători specializaŃi pe postul de portar.
31
5.2. Sistematizarea componentelor tehnico-tactice ale jocului în apărare pe

posturi:
• Pentru interi si centru (linia de 9 metri);
• Pentru extreme si pivot ( linia de semicerc);
• Model de joc pe posturi pentru faza a IV-a a apărării.
6. Evaluarea modelului de joc realizat la competiŃiile oficiale.
• Modelul de joc al echipei reprezentative şcolare de handbal cuprinde
toate datele, toate informaŃiile necesare pentru evidenŃierea obiectivă a
jocului care va fi practicat în competiŃiile prevăzute în calendarul sportiv
central şi local.
IV.1.1.1. ComponenŃa echipei

Echipa reprezentativă de handbal a şcolii generale este necesar să aibă în
componenŃă un număr de minim 15 jucători sau jucătoare din care : 3 portari, 6
jucători de 9 metri şi 6 jucători de semicerc.
Oficial, echipa este formată şi participă în competiŃii cu 12 jucători, cei
şapte titulari având câte cinci jucători de rezervă. În practică însă, este necesar ca
lotul echipei să fie mai numeros, ultimii 5 – 6 jucători să fie selecŃionaŃi din clasele
mai mici pentru a avea asigurată continuitatea pregătirii şi în anii următori.
IV.1.1.2. Structura echipei pe posturi

În cadrul procesului de instruire se realizează o pregătire cu conŃinut general
dar şi o pregătire specializată pe posturi, posturi pe care jucătorii sunt repartizaŃi în
funcŃie de statura lor. Aceste posturi sunt: extremă stânga/dreapta, intermediar
stânga/dreapta, coodonator de joc, pivot şi portar.
Această structură a echipei se adaptează la posibilităŃile şi particularităŃile
jucătorilor – jucătoarelor din şcoala generală respectivă aflaŃi în lotul echipei, la
valoarea lor, desigur.
IV.1.1.3. ConŃinutul modelului de joc în atac

La nivelul echipelor reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală,
masculină sau feminină – conŃinutul modelului de joc este diferit de la o echipă la
alta în funcŃie de structura echipei, de vârsta şi valoarea jucătorilor din echipa
respectivă, de nivelul de pregătire al echipei.
În general, conŃinutul modelului trebuie să cuprindă:
Faza I a atacului: contraatacul cu unul şi cu două vârfuri, direct şi cu
intermediar
Componente: startul, alergarea de viteză, degajarea mingii, prinderea mingii
venite din urmă, pase în alergare de viteză, demarcajul, driblingul, aruncarea la
poartă din alergare şi din săritură;
Faza a II-a a atacului: contraatacul susŃinut
32
Componente: pase din alergare în viteză, schimbări de direcŃie, demarcajul,

angajarea jucătorilor la semicerc, aruncarea la poartă din săritură, cu paşi
încrucişaŃi sau adăugaŃi, aruncare la poartă de la semicerc.
Faza a III-a a atacului: organizarea atacului
Componente: pase din alergare uşoară, pase în potcoavă, pase în pătrundere
succesivă;
Faza a IV-a a atacului: atacul în sistemele cu unul şi cu doi pivoŃi,
poziŃional sau în circulaŃie.
Componente: circulaŃii de minge, circulaŃii de jucători, atacuri succesive,
încrucişare simplă şi dublă, combinaŃii în triunghi pe aripă, angajarea jucătorilor la
semicerc, aruncarea la poartă de la semicerc din săritură şi din plonjon, aruncarea la
poartă de la distanŃă: din săritură, cu pas încrucişat sau adăugat, pe lângă şold,
aruncarea de la şapte metri, aruncarea liberă de la nouă metri;
IV.1.1.4. ConŃinutul modelului de joc în apărare

Aşa cum subliniam la conŃinutul modelului de joc în atac, vârsta, statura,
valoarea individuală a jucătorilor, nivelul de pregătire al echipei reprezentative
şcolare de handbal determină şi conŃinutul modelului de joc în apărare, diferit de la
o şcoală la alta, de la o echipă la alta dar, în general cuprinde:
Faza I a apărării: replierea.
Componente: alergare de viteză, alergare cu schimbări de direcŃie, cu
spatele; opriri, porniri, întoarceri; marcajul, oprirea contraatacului.
Faza a II-a a apărării: zona temporară.
Componente: deplasări în poziŃia fundamentală; atacarea adversarului aflat
în posesia mingii, scoaterea mingii de la adversar; blocajul mingii aruncate la
poartă.
Faza a III-a a apărării: reaşezarea în sistem.
Componente: deplasări în poziŃia fundamentală, ocuparea posturilor în
sistem.
Faza a IV-a a apărării: apărarea în sistemele pe zonă 6:0, 5+1 şi om la om.
Componente: deplasări în poziŃia fundamentală, mişcarea de translaŃie;
atacarea adversarului aflat în posesia mingii; schimbul de oameni, dublarea;
aşezarea în momente fixe ale jocului (9 m, 7 m, aruncare din lateral)
IV.1.1.5. Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare:

Modelul, odată stabilit, capătă un dublu rol: sistem de referinŃă pentru
selecŃia şi orientarea (sau reorientare) pe posturi şi model lucrativ pentru pregătirea
tehnico-tactică a jucătorilor.
Corelarea modelului de pregătire cu cel somatic şi motric este obligatorie,
în funcŃie de aceasta realizându-se o bună aşezare pe posturi a jucătorilor.
33
Din conŃinutul modelului postul de joc în atac şi în apărare revin sarcini

tehnico – tactice fiecărui jucător pe care îl ocupă în echipă ca: extremă dreaptă şi
stângă, conducător de joc, intermediari sau interi, pivot şi portar.
Pentru fiecare jucător în parte cele mai importante sarcini de joc sunt
finalizarea (aruncarea la poartă) şi recuperarea mingii în atac, iar în apărare
împiedicarea înscrierii de goluri (apărarea porŃii) şi intrarea în posesia mingii.
A. Sistematizarea elementelor tehnico-tactice ale jocului de handbal, în
atac, pe posturi.
A1. Jucători specializaŃi pe postul de extremă (stângă şi dreaptă).
Modelul de pregătire tehnico-tactică, în atac, a jucătorului specializat pe
postul de extremă:
Faza I
• startul rapid şi alergarea de viteză (anticiparea acŃiunilor adversarilor,
anticiparea intrării în posesia mingii);
• prinderea mingii venite din urmă;
• driblingul în alergare de viteză;
• pasarea din alergare de viteză ;
• aruncarea la poartă: azvârlită pe deasupra umărului din săritură şi
plonjon sărit; aruncarea cu boltă peste portar.
Faza a II-a
• alergarea de viteză cu schimbări de direcŃie;
• pasarea mingii către jucătorii din linia a doua;
• demarcarea sau obŃinerea prim planului;
• prinderea mingii la semicerc în luptă cu adversarul;
• paşii pivotului;
• aruncarea la poartă : din plonjon, cu cădere pe partea braŃului de aruncare
sau rostogolit; cu bătaie pe piciorul din partea braŃului de aruncare sau
din partea opusă braŃului de aruncare.
Faza a III-a
• ocuparea postului de extremă:
• pasarea mingii în potcoavă.
Faza a IV-a
• prinderea mingii şi pasarea ei în pătrundere succesivă de pe loc, din
săritură sau alergare);
• angajarea pivotului la semicerc sau deasupra semicercului;
• depăşirea cu schimbare simplă de direcŃie, cu pătrundere (în interior şi
exterior);
• schimbare simplă de direcŃie spre interior, pivotare spre exterior (ambele,
extrema stând cu faŃa spre poartă); ieşire spre inter (prim plan la apărător
mai avansat) şi pivotate spre exterior; ieşire spre inter, schimbare de
direcŃie, spre exterior; rotare de braŃ spre exterior (toate trei cu faŃa spre
inter şi umărul spre poartă);
34
• învăluirea: interioară; exterioară;

• blocajul: exterior (cu şi fără minge); plecare din blocaj;
• paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;
• combinaŃii tactice;
• aruncarea la poartă:
− din săritură azvârlită pe deasupra umărului; lateral pe lângă umăr; cu
boltă peste portar;
− cu aterizare pe partea braŃului de aruncare; pe partea opusă braŃului
de aruncare; înainte pe ambele braŃe;
− cu bătaie pe piciorului din partea braŃului;
− pe piciorul opus braŃului de aruncare;
− din săritură la învăluiri;
− din plonjon cu prinderea mingii în săritură deasupra semicercului.
Extrema dreaptă dreptace are acelaşi conŃinut al pregătirii dar mai apare
aruncare cu evitare, din săritură şi din plonjon sărit.
A2. Jucători specializaŃi pe postul de inter (stânga şi dreapta)
postul de inter
Faza 1
• demarcarea în lateral;
• pasă lungă pe contraatac (ca intermediar).
Faza a II-a
• alergare de viteză;
• prinderea şi pasarea mingii din alergare în doi şi trei jucători;
− din săritură azvârlită pe deasupra umărului;
− din plonjon sărit;
• angajarea jucătorilor infiltraŃi la semicerc.
Faza a III-a
• ocuparea postului de inter;
• pasarea mingii în potcoavă.
Faza a IV-a
• prinderea şi pasarea mingii în pătrundere succesivă;
• demarcajul:
− direct;
− indirect;
• încrucişarea:
− simplă;
− dublă;
• paravanul în timpul jocului;
• angajarea pivotului şi a extremei;
35
• depăşirea: schimbare de direcŃie, pătrundere; fentă de aruncare,

pătrundere; fentă de pasare, pătrundere; rotare de braŃ; schimbare de
direcŃie, pivotare, pătrundere;
• angajarea pivotului după blocaj-plecare;
• demarcajul (după blocajul efectuat de alt jucător): cu minge; fără minge;
• aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; cu
evitare; precedată de paşi adăugaŃi sau încrucişaŃi; precedată de elan de
un singur pas de elan; din plonjon: cu cădere înainte pe braŃe; sărit.
Interul drept dreptaci are în plus:
• aruncarea cu evitare, după fentă de aruncare pe lângă şold.
A3. Jucători specializaŃi pe postul de pivot
postul de pivot
Faza I
• startul şi alergarea de viteză;
• prinderea mingii venite din urmă;
• driblingul în alergare de viteză;
• pasa către celălalt vârf de contraatac;
− din plonjon sărit; cu boltă peste portar.
Faza a II-a
• alergarea de viteză cu schimbări de direcŃie;
• pasarea mingii către jucătorii din a doua linie;
• infiltrarea (demarcarea) la semicerc;
• prinderea mingii în lupta cu adversarul;
• aruncarea din plonjon sărit, precedată de paşii pivotului.
Faza a III-a
• ocuparea postului de pivot;
• apariŃia pentru legarea pasării în potcoavă.
Faza a IV-a
• prinderea mingii în luptă cu apărătorii;
• blocajul cu şi fără minge;
• blocajul — plecarea din blocaj;
• demarcarea şi obŃinerea prim planului;
• paşii pivotului;
• combinaŃii tactice: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;
− din plonjon sărit cu aterizare înainte pe braŃe;
− cu rostogolire; cu cădere pe braŃul de aruncare;
36
− cu prinderea mingii deasupra semicercului;

− lovirea mingii cu palma sau pumnul.
A4. Jucători specializaŃi pe postul de centru sau coordonator de joc
postul de centru sau coordonator de joc
Faza 1
• demarcarea spre partea opusă vârfului de contraatac;
• pasa lungă pe contraatac (ambele ca intermediar).
Faza a II-a
• alergarea de viteză;
• prinderea şi pasarea mingii în doi şi trei jucători, din alergare;
• driblingul din alergare de viteză cu schimbări de direcŃie;
• depăşirea: fentă de pasă, pătrundere; schimbare de direcŃie, pătrundere;
• angajarea jucătorilor infiltraŃi la semicerc;
− din plonjon sărit;
• demarcarea la semicerc;
• prinderea mingii în contact cu adversarul;
• paşii pivotului.
Faza a III-a
• ocuparea postului de centru;
• driblingul;
• pasarea în potcoavă.
Faza a IV-a
• prinderea mingii în pătrundere succesivă (de pe loc, din alergare);
• demarcajul: direct, indirect;
• încrucişarea: simplă; dublă;
• blocajul: cu minge; fără minge; plecarea din blocaj;
• angajarea pivotului;
• combinaŃii tactice: la aruncările de la 9 m ; în timpul jocului;
• depăşirea: schimbare simplă de direcŃie, pătrundere; schimbare de
direcŃie, pivotare, pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de
pasă, pătrundere; rotare de braŃ;
− din săritură cu mingea azvârlită pe deasupra umărului;
− din contact cu solul, cu elan de paşi adăugaŃi sau încrucişaŃi cu
mingea lateral pe lângă umăr, pe lângă şold, pe deasupra umărului;
− cu evitare: cu pas încrucişat la spate; cu plonjon pe partea braŃului;
− din plonjon sărit.
37
A5. Jucători specializaŃi pe postul de portar

postul de portar
PoziŃia fundamentală:
• înaltă; medie (în centrul porŃii pe extreme); joasă;
• deplasare în poartă: cu paşi adăugaŃi; cu paşi încrucişaŃi; prin fandare;
prin săritură; prin sfoară laterală;
• prinderea mingii:
− de pe loc;
− din deplasare (cu două mâini; cu o mână);
• respingerea mingii: pasivă (la aruncările de pe extreme); activă, cu o
mână; cu două mâini (de pe loc şi din deplasare); cu piciorul, de pe loc şi
din deplasare; cu mâna şi piciorul de aceeaşi parte prin fandare; cu
ambele picioare de pe loc; cu corpul, de pe loc şi din deplasare; cu paşi
adăugaŃi, cu paşi încrucişaŃi;
• degajarea mingii: de pe loc; din deplasare;
• acŃiuni tehnico-tactice: plasamentul; oprirea contraatacului advers;
recuperarea mingii; colaborarea cu apărătorii; folosirea tactică a
procedeelor tehnice.
IV.1.1.6. Sistematizarea componentelor tehnico-tactice ale jocului în apărare pe

posturi:
Preocuparea pentru jocul de apărare trebuie să existe încă din atac.
Principalele măsuri pentru asigurarea echilibrului defensiv sunt:
• retragerea unui jucător de pe o parte a terenului - când mingea se joacă
pe cealaltă parte;
• supravegherea de către jucătorii de 9 metri a adversarilor care probabil
vor pleca în contraatac.
Pentru fazele I-a, a II-a şi a III-a a apărării modelul de joc pe posturi este
după modalitatea de aşezare a jucătorilor în atac.
B1. Pentru interi si centru (linia de 9 metri)
În faza l-a a apărării:
• asigurarea echilibrului defensiv;
• întoarcere;
• alergare de viteză;
• întoarcere de 180 de grade;
• alergare cu spatele;
• marcarea adversarului:
− strâns;
− la intercepŃie.
38
• scoaterea mingii din dribling;

• interceptarea mingii;
• evitarea blocajelor şi paravanelor;
• schimbul de adversari;
• oprirea contraatacului;
• blocarea mingilor aruncate la poartă pe faza a II-a.
În faza a II-a a apărării (zona temporară )
• ocuparea unui loc în sistemul defensiv conform situaŃiei create în timpul
replierii se face începând din centru spre margine, după cum au fost
marcate vârfurile de contraatac adverse;
• acŃiuni asemănătoare fazei a IV-a a apărării corespunzător sarcinilor
postului respectiv (ocupat după repliere).
În faza a III-a a apărării (reorganizarea)
Trecerea pe postul de bază din sistemul defensiv, în momente prielnice,
schimbând câte un loc, prin plasarea laterală cu paşi adăugaŃi şi alunecare pe lângă
coechipieri.
B2. Pentru extreme si pivot ( linia de semicerc)
În faza I-a a apărării:
• plasamentul pentru întârzierea lansării contraatacului şi fazei a II-a a
atacului advers;
• startul rapid;
• alergare de viteză, întoarcere de 180 de grade, alergare cu spatele;
• marcarea adversarilor care vin pe faza a II-a:
• marcajul strâns;
• marcajul de intercepŃie,
• interceptarea mingii;
• scoaterea mingii din dribling;
• blocarea mingilor aruncate la poartă de la distanŃă pe faza a II-a;
• împiedicarea angajării pivoŃilor şi extremelor prin marcaj strâns sau la
intercepŃie.
În faza a II-a a apărării
Ocuparea unui post din sistemul defensiv conform situaŃiei create de
contraatacul şi faza a II-a a atacului advers completând locurile din apărare.
AcŃiuni asemănătoare fazei a IV-a a apărării corespunzător sarcinilor
postului ocupat temporar.
În faza a III-a a apărării
Trecerea pe postul de bază în sistemul defensiv, în momente prielnice,
schimbând mereu câte un loc prin deplasare laterală cu paşi adăugaŃi şi alunecare
pe lângă coechipieri.
Sunt situaŃii când una din extreme, asigurând încă din atac echilibrul
defensiv, participă cu linia de 9 metri, la oprirea contraatacului advers.
39
B3. Model de joc pe posturi pentru faza a IV-a a apărării

a. Pentru sistemul de apărare pe zona 6:0
Jucătorii centrali:
• determinarea adversarului direct şi marcaj de supraveghere;
• deplasări laterale în poziŃia fundamentală a apărătorului;
• marcajul pivotului:
− strâns (strict);
− la intercepŃie;
− preluarea şi predarea pivotului.
• blocarea mingilor aruncate la poartă;
• colaborarea cu portarul;
• închiderea pătrunderilor;
• evitarea blocajelor;
• atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc;
• dublajul;
• evitarea depăşirilor;
• schimbul de adversari care circulă la 9 metri;
• favorizarea alunecărilor;
• zidul la aruncările de la 9 metri;
• scoaterea mingii de la adversar:
− intercepŃie;
− dribling.
Jucătorii din mijloc:
• determinarea adversarului direct şi marcaj de supraveghere;
• deplasări laterale cu mingea şi retragerea la semicerc;
• dublajul;
• atacarea adversarului cu mingea şi retragerea la semicerc;
• blocarea aruncărilor la poartă;
• colaborarea cu portarul;
• închiderea pătrunderilor;
• marcajul pivotului:
• preluarea şi predarea pivotului;
• favorizarea alunecărilor;
• zidul la aruncările de la 9 metri;
• scoaterea mingii de la adversar:
− din dribling;
40
− prin intercepŃie.
Jucătorii laterali:
• - marcajul extremei adverse:
− supravegherea;
• închiderea pătrunderilor spre interior şi oferirea culoarului spre exterior;
• interceptarea mingii pasată la extremă;
• împiedicarea pătrunderii extremei pe semicerc.
b. Pentru sistemul de apărare pe zona 5:1- jucătorul avansat (zburător)
• determinarea adversarului direct şi marcaj:
− supravegherea;
− strâns;
• împiedicarea circulaŃiei normale a mingii;
• oprirea circulaŃiei jucătorilor adverşi;
• interceptarea mingilor;
• depăşiri rapide în toate direcŃiile;
• evitarea depăşirilor prin plasament şi marcaj strâns.
Jucătorii de pe semicerc acŃionând ca la sistemul de apărare pe zona 6:0, vor
realiza o bună colaborare cu jucătorul avansat în ce priveşte împărŃirea şi marcajul
adversarilor.
c. Pentru sistemul de apărare pe zona 1:5 — jucătorii de pe semicerc:
• marcaj strâns la intercepŃie a pivotului;
• deplasări cu pivotul pe toată lungimea semicercului;
• interceptarea mingilor pasate pivotului.
CeilalŃi 5 jucători vor acŃiona ca în sistemul de apărare 6:0, dar pe o zonă
mult avansată, unde vor face un marcaj apropiat şi vor împiedica aruncările la
poartă de la distanŃă.
d. Pentru sistemul de apărare combinată 5 +1- jucătorul care marchează om
la om:
• marcaj strâns;
• intercepŃia mingilor;
• împiedicarea prinderii şi pasării mingilor de către cel marcat;
• schimbul de adversari când blocajul nu a putut fi evitat.
41
IV.1.1.7. Evaluarea modelului de joc în competiŃiile oficiale

Se realizează pe baza înregistrărilor acŃiunilor de joc specifice parametrilor
modelului, datele obŃinute fiind prelucrate pentru stabilirea valorilor cifrice şi
procentuale ale parametrilor respectivi.
Evaluarea modelului de joc se va realiza în concordanŃă cu parametrii lui,
obŃinuŃi la competiŃiile oficiale majore care a determinat misiunea şi obiectivele de
performanŃă ale echipei şcolare de handbal.
Modelul de joc din ,,jocurile şcoală” şi ,,de verificare” se compară cu
modelul jocurilor oficiale şi se raportează la modelul de joc preconizat. Modelul de
joc din jocurile oficiale se compară cu modelul de joc stabilit. Concluziile rezultate
se concretizează prin modificări cantitativ – calitative aduse modelului de pregătire.
Ca parametru orientativ al modelului de joc, numărul de goluri marcate de
echipa proprie sintetizează corelarea nivelului de manifestare a capacităŃii de
adaptare la efort, a nivelului aptitudinilor psiho-motrice ale jucătorilor din echipă şi
tehnica, plus eficienŃa individuală în execuŃia componentelor tehnice individuale, a
structurilor jocului, a combinaŃiilor tactice şi sistemelor de joc în atac şi în apărare.
PROBELE DE CONTROL se constituie şi ele într-un subsistem propriu
oricărui model de pregătire, situaŃie în care apar mai multe elemente, respectiv:
• probe de control finale;
• probe de control intermediare;
• probe de control curente.
Fiecare element, la rândul său, poate genera operaŃii şi evaluări proprii,
specifice, contribuind direct la dirijarea pregătirii în drum spre realizarea
obiectivelor modelului.
Probele de control folosite în jocul de handbal reprezintă exerciŃii sau
structuri standardizate prin timpul de lucru şi numărul de repetări. Ele sunt
selecŃionate în mod raŃional, în concordanŃă cu conŃinutul jocului practicat la
competiŃiile oficiale, iar utilizarea lor permite aprecierea felului în care s-a realizat
pregătirea, prin:
• îmbunătăŃirea timpului de execuŃie;
• mărirea numărului de repetări în intervalul de timp stabilit;
• reducerea timpului de pauză între repetări pe baza măririi capacităŃii de
adaptare la efortul specific handbalului (aerob – anaerob);
• perfecŃionarea execuŃiei componentelor tehnice.
Probele de control cu normele lor sunt stabilite de F.R.H. în cadrul
concepŃiei unitare de pregătire şi evaluare a echipelor de handbal din Ńara noastră
de la minihandbal până la juniori I.
De-a lungul anilor, dreptul de participare în competiŃiile republicane de
juniori şi seniori a fost condiŃionat de realizarea următoarelor cerinŃe şi norme
obligatorii:
• limita de vârstă;
• cerinŃe de talie;
42
• realizarea baremurilor de punctaj pentru probele de control;

Juniorii III - sportivi în vârstă de 13 - 14 ani;
• pentru admiterea echipei în competiŃie, fiecare echipă participantă
trebuie să aibă trei sportivi având talia între:
− un portar băieŃi: 175 – 178 cm;
− fete: 168 – 170 cm;
− doi jucători de câmp băieŃi: 180 - 182 cm;
− fete: 168 – 170 cm,
dintre care doi să fie înscrişi pe raportul de arbitraj şi să participe efectiv la joc;
• juniorii trebuie să treacă şi să promoveze următoarele patru probe de
control:
− dribling în linie dreaptă – 30 m;
− dribling printre jaloane – 30 m;
− deplasare în triunghi;
− tracŃiuni în braŃe;
În funcŃie de talie să obŃină următorul punctaj:
Sub 175 cm + 10% 176 puncte

175 – 180 cm - 10% 160 puncte
180 – 185 cm - 20% 128 puncte
Peste 190 cm - 25% 120 puncte
Juniori II - sportivi în vârstă de 15 –16 ani;

pentru admiterea echipei în competiŃie:
• portari băieŃi: 178 – 184 cm;
fete: 170 – 173 cm;
• doi jucători de câmp băieŃi: 185 – 188 cm;
fete: 172 – 177 cm,
• dintre aceşti jucători doi trebuie să fie înscrişi pe raportul de arbitraj şi să
participe la joc.
• jucătorii trebuie să treacă aceleaşi probe de control ca la juniorii III, şi să
promoveze, îndeplinind baremuri în funcŃie de talie:
Sub 178 cm +10% 198 puncte

178 – 185 cm - 10% 180 puncte
185 – 190 cm - 15% 153 puncte
Peste 190 cm -20% 144 puncte
Juniori I - sportivi în vârstă de 17 – 18 ani;

• pentru admiterea echipei în competiŃie:
• portari băieŃi: 184 – 187 cm;
fete: 170 – 173 cm;
43
• doi jucători de câmp băieŃi: 187 – 190 cm;

fete: 174 – 178 cm,
dintre aceşti jucători, doi (un portar şi un jucător de câmp) trebuie să fie înscrişi pe
raportul de arbitraj şi să participe la joc.
• juniorii trebuie să treacă şi să promoveze nouă probe de control:
− dribling în linie dreaptă – 30 m;
− dribling printre jaloane - 30 m;
− deplasare în triunghi;
− tracŃiuni în braŃe;
− sprint pe 50 m;
− săritură în lungime de pe loc;
− testul Cooper, băieŃi 12 min., fete 9 min.;
− aruncarea mingii de handbal la distanŃă;
− 30m X 5, cu pauză de 30 sec. între repetări;
Sportivii trebuie să realizeze în funcŃie de talie următoarele bareme:
Sub 181 cm +10% 440 puncte

181 – 188 cm - 10% 420 puncte
188 – 195 cm -15% 323 puncte
Peste 195 cm -20% 320 puncte
Jucătorii selecŃionaŃi în loturile naŃionale, trebuie să realizeze un punctaj

superior cu 10%.
IV.1.1.8. Determinarea operaŃională a modelului de joc a echipei reprezentative

şcolare de handbal
Determinarea modelului de joc al echipei şcolare de handbal este o
problemă de maximă importanŃă pentru pregătirea ei corectă, în concordanŃă cu
obiectivele de performanŃă asumate. Determinarea corectă a acestui model
constituie un pas important în OBIECTIVAREA pregătirii jucătorilor şi echipei.
Numărul limitat de ore alocat pregătirii echipei reprezentative şcolare de
handbal presupune un concept general de pregătire foarte realist, capabil să asigure
optimizarea acesteia prin exploatarea la maxim a tuturor resurselor, inclusiv cele
metodico – organizatorice.
Folosirea în lecŃiile de antrenament numai a acelor exerciŃii care vor
răspunde mai direct, mai eficient la exigenŃele competiŃiilor viitoare ale echipei,
depinde de determinarea corectă al modelului de joc al echipei.
Un model de joc al unei echipe trebuie să cuprindă concret ce va juca
echipa şi ce vor juca jucătorii în competiŃiile oficiale ca: structuri, conŃinuturi şi
valorile de execuŃie tehnico – tactică. Acestea au fost prezentate în capitolul
anterior.
44
Prima operaŃie necesară în determinarea modelului de joc al unei echipe şi

jucătorilor ei, înaintea programării pregătirii în anul şcolar în curs, constă în
reevaluarea propriului concept de model de joc de către profesorul respectiv care îşi
va actualiza, împrospăta propriile cunoştinŃe despre model de joc şi determinarea
lui, mai ales pentru că jocul de handbal progresează rapid la toate nivelurile de la
an la an.
Această atitudine prospectivă există în realitate pentru că fiecare profesor
vrea să lucreze în performanŃa şcolară mai bine de la un an la altul, mai eficient şi
cu eforturi egale să obŃină rezultate mai bune. Realizarea acestei necesităŃi trebuie
să înceapă cu acest pas de studiu, de actualizare, de cercetare obiectivă a jocului de
handbal practicat în competiŃiile şcolare – etape finale pe Ńară, de către echipele
clasate pe primele trei locuri, joc care va fi luat ca reper în pregătirea echipei şi
jucătorilor.
Următoarea operaŃie, următorul pas necesar determinării corecte a
modelului de joc este studierea atentă a calendarului sportiv, a competiŃiilor, a
regulamentelor acestora, a datelor calendaristice, a locurilor de disputare, a
adversarilor şi a altor elemente care pot influenŃa modelul de joc şi demersul
necesar realizării lui.
Dacă în primul pas analizat la început studiul se referă mai ales la structuri
şi conŃinuturi, în cel de al doilea pas, studiul se referă la valorile execuŃiilor tehnico
– tactice pe care trebuie să le realizeze jucătorii pe posturile lor în perioadele
precompetiŃională şi mai ales competiŃională. Din înregistrările şi observaŃiile
competiŃiilor anului anterior vor fi extrase aceste valori care, desigur vor fi
ameliorate şi adaptate anului în curs pentru care se pregăteşte modelul de joc.
Adaptarea unui model de joc nou la propria echipă va lua în consideraŃie
următoarele repere:
• lotul echipei pe posturi şi posibilitatea completării lui;
• structurile, conŃinuturile şi valorile jocului practicat de echipă şi de
fiecare jucător în momentul iniŃial, înaintea începerii pregătirii şi
posibilităŃile de progres la nivel de echipă şi la nivel de fiecare jucător în
parte;
• studierea variantelor posibile de joc în atac şi apărare: structuri,
conŃinuturi, valori, la nivel de echipă şi de fiecare jucător pe postul lui;
• pregătirea unor scheme tactice de joc, pentru eventuale contracarări a
jocului adversarilor.
Determinarea operaŃională a modelului de joc al echipei reprezentative
şcolare de handbal continuă cu defalcarea şi eşalonarea structurilor, conŃinuturilor
şi valorilor jocului pe tot anul de pregătire. De aici încolo începe programarea
realizării modelului de joc ca o altă etapă a modelului (a planului) de instruire, de
pregătire a echipei şcolare de handbal.
45
IV.1.1.9. Criteriile, cerinŃele şi demersurile necesare selecŃionării elevilor pentru

formarea echipei (m şi f) reprezentative de handbal a şcolii
SelecŃia este o componentă importantă în orice model de joc al unei echipe
datorită implicaŃiilor directe în realizarea obiectivelor modelului de pregătire. Ea
cuprinde mai multe elemente care pot genera un subsistem aparte, cu propriul
model operaŃional.
În jocul de handbal selecŃionarea copiilor şi tinerilor, elevi de şcoală
generală, este un proces continuu, sistematic, are caracter activ şi obiectiv. Ea
vizează un evantai larg de laturi ale personalităŃii celor care încep să practice
organizat jocul de handbal, laturi care sunt puse în valoare de CRITERIILE DE
SELECłIE.
Aceste criterii de selecŃie au caracter obiectiv şi fiecare din ele corespunde
unei laturi definitorii pentru profilul jucătorului de handbal.
1. Criteriile medico – biologice stabilesc starea de sănătate şi principalele
date referitoare la dezvoltarea somato – funcŃională a organismului: examen
antropometric, somatoscopic, determinarea stării funcŃionale a sistemelor cardio –
respirator şi neuropsihic.
2. Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală şi
parametrii care favorizează obŃinerea performanŃelor în handbal.
Un jucător de handbal trebuie să aibă statură înaltă, dimensiuni mari ale
anvergurii, dimensiuni mari ale palmei şi labei piciorului, dimensiune mică a
diametrului bitrohanterian. Determinante pentru obŃinerea performanŃelor de
valoare sunt în primul rând, statura şi anvergura braŃelor, valorile acestora fiind
condiŃionate de factori genetici.
3. Criteriile motrice determină în egală măsură nivelul de dezvoltare al
aptitudinilor psiho-motrice ale tinerilor şi calitatea plus volumul deprinderilor
motrice de bază. Nivelul de dezvoltare a capacităŃii motrice generale se stabileşte
cu ajutorul probelor de control generale şi specifice jocului de handbal.
4. Criteriile psihologice determină nivelul de dezvoltare a calităŃilor psihice
solicitate de practicarea jocului de handbal la nivel de competiŃii oficiale. Prin
observaŃiile psiho-pedagogice efectuate în lecŃiile de educaŃie fizică, în competiŃiile
din aceste lecŃii şi din afara lor, în timpul liber, profesorul va stabili dacă posibilii
selecŃionabili pentru echipa reprezentativă dau dovadă de:
• echilibru afectiv;
• capacitate de analiză rapidă a situaŃiilor;
• putere de concentrare a atenŃiei;
• combativitate, perseverenŃă, iniŃiativă;
• spirit de observaŃie, luciditate în situaŃii critice, capacitate de anticipare;
• comportament cinstit faŃă de colegi şi de adversari;
• implicare afectivă în activitatea echipei, colaborare, întrajutorare.
Caracterul obiectiv al activităŃii de selecŃie este asigurat de modul în care se
realizează în concordanŃă cu o serie de CERINłE dintre care cea mai importantă
46
este asigurarea concordanŃei dintre modelul selecŃiei şi modelul care determină

obŃinerea performanŃei la nivelul unei echipe reprezentative şcolare de handbal –
şcoală generală.
Modelul selecŃiei se alcătuieşte pe baza:
1. Tipului somatic;
2. CapacităŃii motrice;
3. CapacităŃii psihice.
Fiecare dintre aceşti factori prezintă anumite componente caracteristice
între care se stabilesc raporturi cuantificate procentual. Raporturile dintre factori şi
componente sunt determinate de corelaŃiile existente între caracterele genetice
stabile: statura, viteza, îndemânarea generală, detenta şi caracterele genetice labile,
perfectibile: greutate corporală, forŃa, rezistenŃa pe de o parte şi vârsta optimă la
care se poate acŃiona cu cea mai mare eficienŃă pentru influenŃarea lor, pe de altă
parte.
CerinŃele fixate în scopul optimizării selecŃiei stabilesc pentru fiecare factor
şi componentă următoarele valori exprimate în procente:
Portari:
1. Pentru tipul somatic - 40%
• talia - 50%;
• talie - greutate - 25%;
• lungimea membrelor superioare - 25%.
2. Pentru capacitatea psihică - 30%
• curaj - 50%;
• concentrare - 30%;
• vigilenŃă - 20%.
3. Pentru capacitatea motrică - 30%
• îndemânarea - 35%;
• viteză - 40%;
• supleŃe - 25 %.
Jucători de semicerc:
1. Pentru capacitate motrică - 50%
• viteză - 40%
• îndemânare - 40%
• forŃă - 20%
2. Pentru capacitate psihică - 30%
• perseverenŃa - 40%
• combativitatea - 40%
• echilibru afectiv - 20%
• talie - 40%
• talie – greutate - 40%
• mărime palmă - 20%
47
Jucătorii de 9 metri:
• talie - 60%
• talie – greutate - 25%
• lungimea membrelor superioare - 15%
2. Pentru capacitatea motrică - 30%
• forŃă - 50%
• viteză - 30%
• îndemânare - 20%
3. Pentru capacitatea psihică - 20%
• încredere în sine - 45%
• precizie rapidă - 30%
• combativitate - 25%
La acestea se adăugă o stare de sănătate bună, uşurinŃă în învăŃarea motrică,
preocupări bune pentru învăŃătură.
Concepând selecŃionarea elevilor pentru echipa reprezentativă de handbal
ca pe o activitate cu reduceri cantitative pe fondul preocupărilor calitative,
profesorul întreprinde demersuri metodico – organizatorice eşalonate astfel:
• în prima etapă va urmări, din exterior, talia şi aptitudinile psiho-motrice
ale elevilor;
• în a doua etapă va urmări şi evalua calităŃile intelectuale şi
particularităŃile afective şi volitive;
• în cea de a treia etapă vor fi ierarhizate valorile individuale.
Toate aceste trei etape se interpătrund, depistarea, recrutarea elevilor
talentaŃi care corespund celor mai multe criterii şi cerinŃe făcându-se în cadrul
competiŃiilor din modulele lecŃiilor de educaŃie fizică, competiŃiilor între clase
paralele şi pe şcoală. InvestigaŃiilor cu privire la tipul somatic şi capacitatea
motrică li se vor adăuga criteriul psihologic în urma căruia se pot face aprecieri (în
timpul jocurilor disputate în clasă şi între clase) privind valoarea unor procese
intelectuale, gradul manifestărilor voliŃionale, încadrarea comportamentului şi
aptitudinilor în prototipul viitorilor jucători de handbal din echipa şcolii.
Principalele criterii şi probe de control
Criterii de selecŃie preliminară:
Nr BăieŃi Fete
crt MOTRIC
10 ani 11 ani 10 ani 11 ani
1. Săritura în lungime de pe loc 1,79 m 1,87 m 1,67 m 1,75 m
2. 30 m plat cu start din picioare 5,2” 5,1” 5,3” 5,2”
3. Aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 paşi 20 m 22 m 15 m 17 m
4. Dribling în linie dreaptă pe 30 m 6,3” 6,2” 6,8” 6,8”
5. Deplasare în triunghi două trasee 17,8” 17,5” 18,5” 18,3”
48
Nr. crt Somatic BăieŃi Fete

10 ani 11 ani 10 ani 11 ani
1. Talia 148 cm 156 cm 151 cm 156 cm
2. Anvergura 1 51 cm 159 cm 154 cm 156 cm
3. Lungimea palmei 15,1 cm 16,2 cm 15,7 cm 16,2 cm
4. Talia – 100/G. 1,08 - 1,10 1,08 – 1,10 1,06 – 1,07 1,06 – 1,07
Probe de control – începători:

• alergare 50 m plat;
• săritură în lungime de pe loc;
• rezistenŃă – 600 – 800 m fete; 600 – 1000 m băieŃi;
• aruncarea mingii de oină;
• menŃinut în atârnat – tracŃiuni;
• îndemânare – naveta;
• forŃă abdomen;
• mobilitate.
După aceste probe, copiii vor trebui să obŃină 70 de puncte, dar cu accent pe
probele lungime de pe loc, aruncarea mingii de oină şi naveta, probe la care vor
trebui să obŃină 44 de puncte.
Probe de control specifice – începători:
Proba Aruncarea mingii de handbal 5 X 30 m 2 deplasări în triunghi
Vârsta F B F B F B
9 13,0 16,0 5”6 5”4 19”5 17”0
10 14,5 17,5 5”6 5”4 19”0 17”0
11 15,5 19,0 5”5 5”3 18”5 16”8
12 - 21,0 - 5”2 - 16”5

ComponenŃa echipei
Echipa reprezentativă de handbal a şcolii generale este necesar să aibă în
componenŃă un număr de minim 15 jucători sau jucătoare din care: 3 portari, 6
jucători de 9 metri şi 6 jucători de semicerc.
Structura echipei pe posturi
În cadrul procesului de instruire se realizează o pregătire cu conŃinut general
dar şi o pregătire specializată pe posturi, posturi pe care jucătorii sunt repartizaŃi în
funcŃie de statura lor. Aceste posturi sunt: extremă stânga/dreapta, intermediar
stânga/dreapta, coodonator de joc, pivot şi portar.
ConŃinutul modelului de joc în atac
În general, conŃinutul modelului trebuie să cuprindă:
• Faza I a atacului: contraatacul cu unul şi cu două vârfuri, direct şi cu
intermediar
• Faza a II-a a atacului: contraatacul susŃinut
• Faza a III-a a atacului: organizarea atacului
49
• Faza a IV-a a atacului: atacul în sistemele cu unul şi cu doi pivoŃi,

poziŃional sau în circulaŃie.
ConŃinutul modelului de joc în apărare
• Faza I a apărării: replierea.
• Faza a II-a a apărării: zona temporară.
• Faza a III-a a apărării: reaşezarea în sistem.
• Faza a IV-a a apărării: apărarea în sistemele pe zonă 6:0, 5+1 şi om la
om.
Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare:
Din conŃinutul modelului postul de joc în atac şi în apărare revin sarcini
tehnico – tactice fiecărui jucător pe care îl ocupă în echipă ca: extremă dreaptă şi
stângă, conducător de joc, intermediari sau interi, pivot şi portar.
Sistematizarea componentelor tehnico-tactice ale jocului în apărare pe
posturi
Evaluarea modelului de joc în competiŃiile oficiale
Se realizează pe baza înregistrărilor acŃiunilor de joc specifice parametrilor
modelului, datele obŃinute fiind prelucrate pentru stabilirea valorilor cifrice şi
procentuale ale parametrilor respectivi.
Determinarea operaŃională a modelului de joc a echipei reprezentative
şcolare de handbal
Determinarea modelului de joc al echipei şcolare de handbal este o
problemă de maximă importanŃă pentru pregătirea ei corectă, în concordanŃă cu
obiectivele de performanŃă asumate. Determinarea corectă a acestui model
constituie un pas important în OBIECTIVAREA pregătirii jucătorilor şi echipei.
Criteriile, cerinŃele şi demersurile necesare selecŃionării elevilor pentru
formarea echipei (m şi f) reprezentative de handbal a şcolii
În jocul de handbal selecŃionarea copiilor şi tinerilor, elevi de şcoală
generală, este un proces continuu, sistematic, are caracter activ şi obiectiv. Ea
vizează un evantai larg de laturi ale personalităŃii celor care încep să practice
organizat jocul de handbal, laturi care sunt puse în valoare de CRITERIILE DE
SELECłIE.
Autoevaluare
Care sunt fazele atacului şi ale apărării?
EnumeraŃi o sistematizare a componentelor tehnico-tactice ale jocului în
apărare pe posturi.
Care sunt criteriile, cerinŃele şi demersurile necesare selecŃionării elevilor
pentru formarea echipei (m şi f) reprezentative de handbal a şcolii?
50
BIBLIOGRAFIE
1. ACSINTE, A., ALEXANDRU, E., ŞUFARU, C. - Handbal I. Caiet de
lucrări practice., Biblioteca C.I.D.,1999;
de educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;BALINT
Gh. - Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, , 300
pagini, ISBN 978-973-716-804-7, 2007
de educaŃie fizică, Editura „Pim”/ ISBN 10: 973-716-456-3, 2006;
51
MODULUL V.ISTORICUL JOCULUI DE

FOTBAL
Scopul modulului:
• Prezentarea principalelor izvoare documentare care fac referire la
apariŃia jocului de fotbal;
• Prezentarea principalelor date istorice cu privire la apariŃia organelor
de conducere a jocului de fotbal.
După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea să:
• analizeze cele mai importante izvoare documentare care fac referire
la apariŃia jocului de fotbal;
• compare principalele forme istorice de joc care au precedat apariŃia
jocului de fotbal;
• demonstreze modul progresiv în care s-a constituit specificul actual
al jocului de fotbal.
• explice etapele istorice în procesul de constituire a regulamentului
jocului de fotbal;
• enumere principalele competiŃii de fotbal pe plan internaŃional.
Unitatea de studiu V.1. ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL
Răspândirea şi popularitatea fotbalului, nemaiîntâlnite la nici un alt sport

cunoscut astăzi pe mapamond, rezidă în irezistibila atractivitate a acestui joc
sportiv, fiindcă, tocmai această atractivitate i-a conferit forŃa necesară pentru a
rezista eroziunii vremii, propulsând-l din generaŃie în generaŃie, dintr-o Ńară în alta,
dintr-un continent în alt continent, astfel încât, în zilele noastre, nu există loc pe
mapamond în care fotbalul să nu fie cunoscut, învăŃat şi practicat cu pasiune.
Putem afirma că dintre toate sporturile, fotbalul este, fără îndoială, cel mai
vechi sport. Ne-ar putea contrazice iubitorii atletismului, aducând drept mărturie
Olimpiadele antice, sau chiar cursa soldatului de la Marathon, cel care în anul
490ÎCh. a adus atenienilor vestea victoriei asupra perşilor.
Fotbalul este singurul joc sportiv în care omul se lipseşte de aportul
mâinilor, excepŃie făcând numai repunerea mingii de la margine, pentru care s-a
cerut, în organismele abilitate modificarea acestei reguli de joc.
52
Acest dispreŃ pentru folosirea mâinilor poate fi întâlnit şi la jocurile

practicate în antichitate. De pildă, toltecii şi mayaşii mexicani nu se foloseau decât
de şolduri şi de genunchi pentru a putea menŃine balonul în aer şi a-l introduce în
cercul adversarilor.
Limitarea lovirii mingii numai cu piciorul, departe de a frâna dezvoltarea şi
popularitatea acestui exerciŃiu fizic, i-a permis să devină sportul cel mai răspândit,
adevărat fenomen social.
Un istoric englez afirmă că fotbalul s-a născut în secolul al Vlll-lea, la
Kingston-on-Thames, când saxonii au sărbătorit victoria asupra unui şef al
vikingilor plimbând capul acestuia, lovit cu picioarele, pe străzile oraşului.
În fond, unde se află izvorul acestui minunat joc sportiv?
A căuta originile fotbalului în trecutul îndepărtat nu este un lucru prea uşor,
dar nici imposibil, deoarece civilizaŃia umană ne-a lăsat seamă de mărturii care
atestă un fapt cert: existenŃa sferei, obiect natural de joc, cunoscut din cele mai
vechi timpuri.
Pentru a elimina orice îndoială trebuie să spunem că există dovezi certe care
atestă că sfera era folosită ca accesoriu al exerciŃiilor fizice la multe din populaŃiile
primitive. La aceste populaŃii, chiar dacă alergarea era exerciŃiul fizic cel mai
răspândit, adeseori ea era însoŃită de sferă.
Astfel, în America, la indigenii din tribul Taragumara care locuiau pe
teritoriul Mexicului de astăzi erau caracteristice întrecerile la alergare în direcŃia
vest-est, spre Ńara de răsărit, unde vânătorul regesc (soarele sau luceafărul) stinge,
dimineaŃa, stelele care erau reprezentate simbolic printr-un cerb. Cursa se efectua
pe o distanŃă de 200-300 km, între două echipe. ParticipanŃii alergau conducând cu
picioarele nişte mingi mari care simbolizau cerbul (la alte triburi mingea era
simbolul soarelui şi era condusă cu un lemn).
În sudul Mexicului, Guatemala, Honduras, Salvador, populaŃia Maya
practica un joc dificil şi foarte amuzant: mingea era lovită cu posteriorul corpului
astfel încât trebuia să treacă printr-un inel de piatră aflat la circa 4 metri înălŃime
deasupra terenului de joc. Acest joc este cunoscut şi în alte variante, în funcŃie de
părŃile cu care se lovea mingea: în vestul Braziliei de astăzi, mingea era lovită cu
capul, iar în Columbia cu genunchiul. De asemenea, vechile codice ale aztecilor îl
înfăŃişează pe zeul luminii şi pe cel al întunericului jucându-se cu mingea şi ne
transmit ştiri potrivit cărora una din îndatoririle stăpânitorilor mexicani era de a
privi, la miezul nopŃii, constelaŃia Carului Mare pe care o socoteau terenul pentru
jocul cu mingea al stelelor.
Acelaşi caracter magic avea şi un joc asemănător studiat de exploratorul
Max de Wied, la tribul Monnitari din bazinul superior al fluviului Mississippi.
În epoca faraonilor (2500 - 1500 Î.Ch.) egiptenii practicau şi ei un joc cu
mingea, dovada fiind picturile de la Beni-Hassan şi descoperirile arheologice din
valea Nilului precum şi găsirea unei mingi într-un mormânt din apropierea Tebei.
În ianuarie 1976, ziarul Wen Wei Po din Hong Kong, publica o ştire potrivit
căreia fotbalul a fost inventat în China cu 3400 de ani î.Ch. Se aduceau drept
53
mărturie inscripŃiile datând din timpul dinastiei Yin (1766-1122 Î.Ch.) balonul fiind
pe atunci făcut din piele şi umplut cu păr de cal.
La tribul Ciokta se practica un joc cu mingea care se disputa între două
echipe ce numărau până la 1000 de participanŃi! Competitorii purtau un echipament
special: fiecare jucător era încins cu o centură din coadă de cal şi Ńinea în mâini
două rachete folosite la lovirea mingii. Cea mai veche mărturie europeană despre
existenŃa unui joc asemănător cu fotbalul vine de pe coasta DalmaŃiei. în anul 1975,
ziarul iugoslav Vecernje Novosti publica ştirea prin care se confirma că arheologul
Josip Bhtnic a scos la iveală, în urma săpăturilor efectuate în mica staŃiune Sinji, de
pe malul Adriaticii, o mărturie din secolul XVII Î.Ch., înfăŃişând un jucător de
fotbal.
Arheologul iugoslav afirma că fotbalul s-a practicat pe acele meleaguri
chiar cu 2000 de ani Î.Ch.
Grecii practicau patru jocuri cu mingi de diferite mărimi: episkiros,
aporaxis, fenindes şi urania. Jocul cu mingea a fost atribuit, când lydienilor, când
locuitorilor Corcyrului. Unii autori socotesc că acest joc este originar din Sicyone,
pe când alŃii sunt de părere că este invenŃia lacedemonienilor. De altfel, un
lacedemonian pe nume Timocrate, a scris un tratat special asupra jocului de minge.
În Grecia antică, jocul cu mingea era practicat cu savoare, din cele mai
îndepărtate vremuri. El era ridicat la rangul de ştiinŃă a jocului cu mingea -
Sferistica (sfera - minge), primele referiri cu privire la acest joc aflându-se în
Argonautica şi în poemele homerice. În Odiseea (cartea a V-a), există un episod în
care, după ce a naufragiat pe insula feacilor, Ulise, ascuns într-un tufiş, o vede pe
Nausicaa, fiica lui Alcinou, împreună cu sclavele venite la Ńărm saşi spele
veşmintele de nuntă. După ce au făcut baie, ele şi-au lepădat vălurile care le
acopereau şi s-au jucat cu mingea, Nausicaa conducând jocul cântând. în aceeaşi
carte, Homer evocă jocul „urania" în cântul al Vll-lea, când Ulise, scăpat de ultimul
naufragiu, ajunge acoperit de spuma mării pe plaja insulei Pteria (Corfu, pare-se) şi
va fi oaspetele lui Alcinou, regele feacienilor.
Ulise învingând pe cei mai buni feacieni la diferite probe, Alcinou îşi
cheamă fiii să facă o demonstraŃie în faŃa ilustrului său invitat:
Iar Alcinou îl sili pe Laodamas cu Halios la joc să iasă singuri. Luară ei o
minge profirie frumos lucrată de Polib ştiutul Şi unul o svârlea până la nouri
plecându-se 'napoi. Cellalt pe urmă, Sărind, o tot prindea din sboru-i lesne, 'Nainte
de căderea ei pe tărnă.
La expoziŃia Olimpiada în monumente ale istoriei şi culturii, deschisă în
1980, în cadrul Muzeului Arheologic din Odessa (Ucraina), este expusă o vază din
secolul III Î.Ch. pe care este înfăŃişată o scenă dintr-un joc cu mingea, asemănător
cu fotbalul contemporan. Un joc asemănător cu jocul de fotbal este cunoscut în
China, unde se foloseşte ca mijloc de pregătire complexă, cu reguli stricte
transmise peste generaŃii.
54
Pe vremea dinastiei Han (206 î.Ch. - 25 d.Ch.), spun izvoarele chinezeşti,

mingea era lovită cu piciorul într-un joc numit Tsuh-Kuh, în cadrul pregătirii
militare (tsuh = a lovi; kuh = minge de piele umplută cu iarbă sau căiŃi).
Partida, care avea loc cu prilejul zilei de naştere a împăratului, consta în
lupta între două echipe.
În faŃa palatului regal se ridicau două porŃi din bambus cam de 8 metri
înălŃime, care se împodobeau cu bucăŃi de mătase vopsite în culori strălucitoare, iar
între ele se întindea o plasă din mătase cu o deschizătură cam de 30 de centimetri,
prin care jucătorii încercau să treacă mingea.
Se foloseau numai de picioare, iar şuturile (se spune că englezescul shot
vine de la chinezescul „kuh") aveau loc într-o ordine prestabilită. Câştigătorii
primeau premii, iar cei înfrânŃi erau biciuiŃi de proprii suporteri!
Harpastum (400 - 500 d.Ch.) era practicat mai ales de militarii romani.
Descoperim în izvoarele documentare şi faptul că în cadrul acestui joc exista în
cadrul fiecărei echipe o anumită „diviziune a muncii": jucătorii fiecărei echipe fiind
împărŃiŃi în atacanŃi şi apărători, iar separarea lor în aceste categorii era influenŃată
îndeosebi de vârstă: cei tineri, mai neexperimentaŃi şi mai fricoşi, alcătuiau atacul
(un centru şi două aripi, ca în 1986), iar apărarea era formată din veterani. Un
adversar putea fi oprit prin trei metode: strângându-l puternic la piept, atârnându-te
de el sau pur şi simplu strângându-l de gât! Se mai arată în acelaşi izvor
documentar că fiecare jucător avea dreptul să primească mingea o singură dată, în
caz contrar ea trebuia cedată echipei adverse.
Jocul se disputa pe un teren cu nisip (îndeobşte pe „Câmpul lui Marte" de
pe malul Tibrului), care era împărŃit în două jumătăŃi printr-o „linie de centru", la
cele două capete existând câte o „linie de gol". Trecerea mingii peste aceste două
linii înseamnă obŃinerea unui punct.
Un element semnificativ pentru epocile care au urmat este denumirea
încălŃămintei pe care o purtau jucătorii: „Calceus", cuvânt în care îşi are obârşia
italienescul „Calcio" (denumirea dată fotbalului în peninsula italică).
Odată cu armatele lui Caius lulius Caesar, „harpastum" a ajuns şi în
Ńinuturile ocupate de romani - Italia, FranŃa, Spania, Anglia de azi. Jocul La Soule
jucat în Bretania devine foarte popular în FranŃa sub domnia lui Ludovic al Vll-lea
cel Tânăr (1137 - 1180). Scopul acestui joc era trimiterea mingii (neapărat rotundă,
de cele mai multe ori cu un diametru foarte mare), în „poarta" adversă. După cum
scrie Maurice Colinon în cartea sa „De la Biblie la Marcel Cerdan" (Ed. Spes -
Paris; 1949), „Soule" se numea mingea de piele, umplută cu tărâŃe, cu un diametru
de aproape jumătate de metru, care era pusă în mişcare dintr-una din pieŃele satului
şi pe care oamenii din mahalalele apropiate şi-o disputau cu încrâncenare.
Mingea revenea celor care treceau cu ea peste un curs de apă ori reuşeau s-o
introducă în casa unui locuitor din cartierul lor.
Jocul soule pătrunde atât de mult în FranŃa secolului al XVI-lea, încât este
jucat şi la Curtea Regală, unde avea doi mari susŃinători: regele Henric al ll-lea şi
poetul Pierre de Ronsard. De altfel, şi Rabelais în al său „Gargantua" (apărut în
55
1534) îl descria pe eroul cărŃii disputând jocuri cu mingea, pe care o lovea „fie cu
piciorul, fie cu pumnul".
Izvoarele documentare atestă existenŃa în FranŃa a unui joc denumit „soule"
sau „mollat" în Bretagnia, „belle", „etoffe" sau „baise" în Normandia, „choule" sau
„barette" în Picardia.
În cadrul acestui joc se folosea o minge de piele, netedă şi lucioasă, foarte
voluminoasă, pe care două echipe şi-o disputau pe un spaŃiu de aproximativ 300 de
metri.
Choule este considerat strămoşul francez al fotbalului, iar despre „soule" se
afirmă că datorită îndârjirii şi ferocităŃii pe care le arătau jucătorii în cursul
partidelor, în care numeroşi participanŃi decedau, este inimaginabil pentru zilele
noastre.
Cea mai veche atestare scrisă asupra fotbalului datează din anul 1175. în
acest an, un călugăr din Canterbury, pe nume William Fitzstephen, scrie biografia
arhiepiscopului de Canterbury -Thomas Becket. într-un pasaj al cărŃii, autorul se
referă la „faimosul joc cu mingea care se disputa în marŃea dinaintea paştelui
(„Shrove Tuesday")". în acest pasaj, cu toate că autorul face o sumară şi vagă
descriere a jocului, fără să-i menŃioneze numele, totuşi se deduce că este vorba de o
formă a viitorului joc de fotbal.
TradiŃia jocurilor din ziua de „Shrove Tuesday" s-a menŃinut de-a lungul
veacurilor astfel încât şi astăzi în localitatea Ashbourne din Derbyshire vizitatorii
au ocazia să asiste la jocul practicat pe vremuri.
Leagănul fotbalului, conform estimărilor specialiştilor, este considerat a fi
regiunile East England şi Scottish Border din Insulele Britanice, datorită faptului că
East England avea terenul său de joc („camp-ball"), iar Scottish Border avea un joc
propriu în care mingea era lovită numai cu piciorul pentru a reduce pericolul morŃii
şi al rănirilor grave.
Până în anul 1486, când apare pentru prima oară termenul „football" (foot =
picior; ball = minge) în Anglia, jocul de fotbal a cunoscut o perioadă nefastă, el
fiind prigonit şi interzis de-a lungul bătrânului continent.
Edificator în acest sens este promulgarea şi adoptarea Edictului lui Eduard
al lll-lea (1349), rege al Angliei, care considera mingea: „un obiect periculos pentru
însăşi puterea militară a Regatului, obligând autorităŃile să interzică asemenea
trândave practici pentru că distrag bărbaŃii de la exersarea tirului cu arcul.".
Fiul lui James al ll-lea (care a dat şi el mai multe edicte împotriva jocului cu
mingea) regele James al IV-lea joacă fotbal. In anul 1497, trezorierul CurŃii ScoŃiei,
lordul High, notează: „în a 22-a zi a lui aprilie, i-am dat doi şilingi lui James Dog
pentru mingile de fotbal ale regelui".
În septembrie 1493, Cristofor Columb face a doua călătorie a sa în America,
prilej cu care, europenii de sub comanda sa au văzut pentru prima oară, în Haiti,
mingi făcute din latex.
56
De altfel, Discul din Chikultik, piesă arheologică de pe continentul latino-

american, înfăŃişează băştinaşi ce practicau cu ajutorul unei mingi elastice un joc
asemănător fotbalului actual.
Kemari este un alt joc considerat a fi un strămoş al fotbalului actual.
Practicat în secolul al XV-lea în Japonia, sub împăraŃii Tenrei şi Engi, cerea, după
cum atestă documentele epigrafice, ca loc de desfăşurare: „un pătrat cu latura de 14
metri care trebuia să fie străjuit la nord-vest de un brad, la sud-est de o pajişte, la
nord-est de un cireş, iar la sud-vest de o apă.".
Mingea, umplută cu nisip sau păr de cal, avea 22 de centimetri diametru.
Jocul consta dintr-o ceremonioasă trecere a balonului de la un jucător la altul (8 la
număr) neexistând nici învingător, nici învins.
În secolul al XVI-lea, la FlorenŃa se joacă primele partide ale unui joc care
are asemănări cu fotbalul contemporan, sămânŃa fiind aruncată de Harpastum,
practicat de soldaŃii romani din regiunea Florentia.
Jocul era adaptat, schimbându-şi denumirea în „calcio" şi era jucat cu o
minge de dimensiuni mai mari pe o pajişte destinată iniŃial exerciŃiilor militare ale
florentinilor.
La 17 februarie 1530 la FlorenŃa are loc celebra partidă de calcio florentin
(descrisă de istoricul Benedetto Varchi în „Storia fiorentina") organizată în timpul
asediului oraşului de trupele regelui Carol Quintul al Spaniei. O vreme „calcio
florentin" a fost uitat, reînviind în anul 1898 cu prilejul festivităŃilor italo-
americane organizate în onoarea navigatorului Amerigo Vespucci, originar din
FlorenŃa. In anul 1930, la 4 mai, s-au sărbătorit 4 secole de la asediul FlorenŃei,
prilej cu care s-a reconstituit întocmai partida disputată la 17 februarie 1530.
Amintim pentru o mai bună înŃelegere a acestui joc, câteva din regulile sale:
se înfruntau două echipe alcătuite din 25 sau 27 de jucători, care loveau cu piciorul
sau cu pumnul o băşică umflată cu aer.
Echipele se îmbrăcau în culori diferite şi erau alcătuite din 15 „innanzi"
(înaintaşi); în spatele lor, la 15 metri se aflau 5 „sconciatori" (susŃinători), la alŃi 10
metri se găseau 4 „datori innanzi" (mijlocaşi) şi apoi 3 „dato addiatro" (fundaşi).
Terenul (100x50 metri) era împărŃit în jumătăŃi egale.
Un gol se realiza când balonul era expediat printr-o lovitură cu piciorul sau
cu pumnul în poarta adversă, marcată prin stâlpi.
Cea mai veche carte despre fotbal apărută în lume este „Trattato del giuoco
della palia" (VeneŃia, 1555) de Antonio Scanio da Salo, în care găsim, în partea a
doua, la capitolul LXXII, câteva din regulile jocului: mingea avea 17 centimetri
diametru, cântărea 270 de grame, iar câmpul de joc era aproximativ identic cu cel
de astăzi - 100m X 70m.
La 27 noiembrie 1572, regina Elisabeta I a Angliei dă o proclamaŃie prin
care hotărăşte scoaterea balonului rotund în afara legii:
„Nici un joc de fotbal nu va mai fi aprobat în oraşul Londra, cei ce se vor
abate vor fi pedepsiŃi cu închisoarea."
57
Patru sute de ani mai târziu, tot la Londra, pe stadionul Wembley, Bobby
Moore, căpitanul echipei Angliei, campioană a lumii, primea „ZeiŃa fotbalului" din
mâna celei de-a doua regină Elisabeta a Angliei.
Anul 1861 aduce ridicarea interdicŃiei practicării acestui joc în Anglia,
odată cu meciul de fotbal prezidat de regele Carol al ll-lea, dintre echipa regelui şi
cea a contelui Albertmale, meci câştigat de echipa contelui şi desfăşurat pe un teren
cu dimensiuni bine stabilite (120 metri x 80 metri), cu câte o poartă la fiecare
extremitate, poartă care s-a numit pentru prima oară în istoria fotbalului „goal".
Începând cu anul 1712 fotbalul pătrunde în şcolile din Anglia, pentru ca în
anul 1766 să facă parte din cele 33 de jocuri admise la King's College.
Datorită faptului că fiecare şcoală avea un regulament propriu, care Ńinea de
tradiŃiile locale, de conformaŃia terenului propriu de joc şi de numărul de jucători,
încă nu se puteau organiza meciuri între şcoli. Deşi interzis formal din anul 1369,
„soule" este din nou interzis în 1781 de Parlamentul FranŃei. De această dată, încet-
încet, acest joc (în care mingea cântărea 6 kilograme) dispare, ultima regiune în
care s-a mai jucat fiind Bretagne.
Anul 1800 este considerat crucial în dezvoltarea jocului de fotbal, deoarece
apare mingea umflată cu aer, inventată de englezul William Gilbert. In a doua
jumătate a anului 1823, un elev al şcolii din Rugby, pe nume William Webb Ellis,
în vârstă de 16 ani, devenit mai târziu pastor la Londra, încălcând regulile jocului şi
atribuŃiile postului său (fundaş), prinde balonul cu mâinile şi porneşte vijelios spre
poarta adversă.
Gluma sa a dat naştere la două sporturi diferite: Football (în care nu se
folosesc mâinile) şi Rugby (în care se folosesc mâinile).
Pentru această faptă, Ellis este considerat primul care a creat diviziunea
între fotbal şi rugby şi întemeietorul jocului de rugby.
Disputele dintre cele două tabere - cei care pretindeau purtarea mingii cu
mâna (Colegiul din Rugby) şi cei care pretindeau purtarea mingii cu piciorul
(Colegiul din Eton) - devin în anul 1836 tot mai aprinse, având drept rezultat final
formarea la Colegiul din Eton a embrionului regulii vitale şi atât de controversate a
fotbalului: off-side rule (regula ofsaidului), denumită atunci sneaking (furişatul!)
prin care plasarea unui jucător în spatele apărătorilor adverşi pentru a primi mingea
era condamnată ca fiind nesportivă.
În luna octombrie a anului 1848, o consfătuire a reprezentanŃilor fiecărei
şcoli, reunită la Trinity College din Cambridge, a reuşit să stabilească un cod de
legi care reprezentau un numitor comun al regulilor de joc. Aceste „Reguli de la
Cambridge", 14 la număr, prevăd dimensiunile terenului de joc, ale buturilor,
lovitura liberă şi încercarea.
Se spune că numărul de 11 jucători într-o echipă a fost propus de elevii de
la Eton deoarece echipele era alcătuite acolo pe camerele internatului, care aveau
fiecare 11 paturi!
Primul Club Universitar de Fotbal apare în anul 1846, fiind format din foşti
elevi ai colegiilor din Shrewsbury şi Eton, atunci studenŃi la Cambridge 26
58
octombrie 1863 este data care a produs o mare transformare a jocului de fotbal din
acele vremuri. în acea zi, delegaŃi din 11 cluburi şi şcoli londoneze au statuat la
Freemason's Tavern din Great Queen Street, Lincoln's Inn Fields, Londra, naşterea
lui „The Football Association" (F.A.), prima federaŃie de fotbal din lume, care
adoptă propriul său regulament de joc, inspirat din „Regulile de la Cambridge".
Primul preşedinte al primei federaŃii de fotbal din lume a fost ales avocatul
Arthur Pember.
Pasul imediat următor a fost alcătuirea primului „Regulament al jocului de
fotbal" care cuprindea 13 articole fiind redactat de C. Morley.
Jocul semăna şi cu fotbalul şi cu rugbyul actual, având poarta asemănătoare
cu cea de rugby, formată din doi stâlpi aşezaŃi la o distanŃă de 7,32 metri, punctul
obŃinându-se chiar atunci când mingea trecea pe deasupra porŃii, oricât de sus.
„Portarul", ca şi ceilalŃi jucători, nu avea voie să atingă mingea cu mâna. După
fiecare gol echipele schimbau terenul.
Regula off-side-ului era de o severitate extremă: jucătorul aflat înaintea
unui coechipier care conducea mingea era socotit afară din joc, indiferent de
numărul adversarilor pe care îi avea în faŃă.
Lovitura de picior prin care mingea era repusă în joc atunci când ieşea
dincolo de linia de margine a fost înlocuită cu aruncarea mingii cu mâna, mingea
trebuind să fie trimisă în teren dintr-un unghi drept faŃă de linia de margine (una
din regulile actuale ale rugbyului).
Potrivit obiceiului durata partidei se stabilea de comun acord de cele două
echipe. Nu era prevăzută nici durata pauzei, dar ştim că ea era atât de mare încât
jucătorii aveau timp să se spele, să-şi schimbe echipamentul, să ia o gustare.
După numai 14 zile, la 8 decembrie 1863, se reunesc adepŃii codului
elaborat de C. Morley, îl aprobă şi astfel se stabileşte primul regulament al jocului
de fotbal, un regulament experimental, supus unor numeroase modificări în primii
ani de la elaborarea sa.
În primele regulamente ale jocului se găseau interdicŃii ca: ridicarea mingii
cu mâna de la pământ, punerea piedicii, Ńinerea adversarului, călcarea pe adversar,
etc.
Primul meci din lume între reprezentativele a două oraşe este socotit meciul
de la Sheffield (1866), meci câştigat de reprezentativa oraşului Londra cu scorul de
2 - 0 la goluri şi 4 - 0 la tuşe!
În anul 1870 se introduce în regulament noŃiunea de „portar" şi i se permite
acestuia să joace mingea cu mâna pe toată suprafaŃa terenului, ceea ce va duce la
abuzuri şi în consecinŃă în anul 1898, dreptul portarului de a juca mingea cu mâna
se restrânge la propria jumătate de teren, pentru ca în anul 1912 regulamentul să-i
acorde dreptul portarului de a juca mingea cu mâna numai în propria suprafaŃă de
pedeapsă.
După numai un an (1871) federaŃia engleză are înscrise în registrele sale
aproape 50 de „soccer-clubs"!
59
În acelaşi an, 1871, la 20 iulie, 7 membri ai F.A., reuniŃi în birourile ziarului

londonez „Sportsman", aprobă crearea primei competiŃii cu eliminare directă,
denumită „Cup Competition" (actuala Cupă a Angliei!), la care au trimis câte o
guinee pentru înscriere 15 cluburi, trofeul (o cupă de argint montată pe un eşafodaj
de ebonită) fiind câştigat de echipa Wanderers Londra care a învins în finală pe
Royal Engineers cu 1-0 prin golul marcat de M.P. Betts.
Primul meci internaŃional disputat pe mapamond s-a desfăşurat sâmbătă, 30
noiembrie 1872, la Glasgow, în ScoŃia, pe terenul lui West of Scotland Cricket
Club Patrik, în faŃa a 4000 de spectatori, între reprezentativele ScoŃiei şi Angliei,
scorul final fiind 0-0. De fapt, a fost mai mult un joc între reprezentativa Angliei şi
echipa scoŃiană Queen's Park din Glasgow, întrucât selecŃionata ScoŃiei era
alcătuită exclusiv din jucătorii acestui club.
La acest joc nu a existat arbitru (pentru simplul motiv că arbitrajul în fotbal
nu va fi introdus decât în 1881) în locul arbitrului funcŃionând doi „oficiali", câte
unul de fiecare parte a terenului.
Terenul era lung de vreo 200 de metri şi lat de 73 de metri!
PorŃile aveau lungimea egală cu a zecea parte din lăŃimea terenului de joc,
ceea ce ar putea fi o indicaŃie asupra originii dimensiunii lor, bara transversală fiind
reprezentată printr-o sfoară, sfoară ce va fi înlocuită în 1875 cu o bară fixă, înălŃată
la 8 picioare deasupra solului (2,44 metri).
Începând cu acest an se hotărăşte ca echipele să nu mai schimbe terenul
decât după prima repriză. La 16 noiembrie 1878 finala Wanderers - Clapham
Rovers s-a disputat în nocturnă, partida fiind prima din istoria jocului de fotbal
disputată în astfel de condiŃii.
Desigur, ca spectacol fotbalistic, jocul nu a satisfăcut, deoarece instalaŃia de
nocturnă era rudimentară: 4 reflectoare mobile alimentate de dinamuri şi baterii de
acumulatoare care nu puteau fi îndreptate cu destulă promptitudine asupra fazei de
joc.
Oficializarea profesionalismului în fotbal, apare ca o continuitate a
dezvoltării acestui joc sportiv, şi este datată în istoria fotbalului la 20 iulie 1885 (35
de voturi pentru, 15 împotrivă) în Anglia, clubul care lansează moda fiind Preston
North End. din Anglia cu toate împotrivirile echipelor Sheffield şi Birmingham.
Proiectul lui R. Guerin şi C.A.W. Hirschmann prinde viaŃă în data de 24 mai 1904
la Paris, unde este creată „FederaŃia InternaŃională De Fotbal AsociaŃie" (F.I.F.A.),
având drept membri fondatori: FranŃa, Germania, Belgia, ElveŃia, Olanda,
Danemarca, Suedia şi Spania (reprezentată prin trimişi ai clubului F.C. În capitala
FranŃei sunt adoptate primele statute ale F.I.F.A. Astfel, în articolul 9 se prevedea
crearea unui „Campionat InternaŃional" pe care doar F.I.F.A. va avea dreptul să-l
organizeze, precum şi a unui turneu al cluburilor campioane. Preşedinte al recent
înfiinŃatei organizaŃii va fi ales Robert Guerin, iar sediul noii organizaŃii mondiale
va fi la Amsterdam.
Temerea că jocul practicat pe continent ar putea ieşi din „canoanele"
statornicite în fotbalul insular şi, ca urmare, autoritatea lui International Board ar
60
putea fi subminată, a determinat federaŃia engleză să trimită o delegaŃie la

Congresul F.I.F.A. de la Berna (1905) şi să ceară la 1 aprilie afilierea lui Football
Association, cerere care a fost aprobată de europeni.
MulŃumit că realizat uniunea cu fotbalul britanic, R. Guerin se retrage din
funcŃia de preşedinte al F.I.F.A. şi cedează locul englezului Dan B.'Woolfall
(1906).
În acelaşi an F.I.F.A. încearcă să organizeze primul „Turneu InternaŃional".
Grupele au fost constituite Ńinându-se seama de federaŃiile afiliate şi de poziŃia
geografică a Ńărilor:
Grupa I AsociaŃiile britanice;
Grupa II FranŃa, Spania, Belgia, Olanda;
Grupa III ElveŃia, Italia, Austria, Ungaria;
Grupa IV Germania, Danemarca, Suedia.
Câştigătoarele grupelor urmau să se califice în semifinale, iar învingătoarele
trebuiau să-şi dispute finala, ElveŃia primind însărcinarea de a organiza ultimele
trei partide (semifinalele şi finala), înscrierile urmând a fi trimise la F.I.F.A. înainte
de 31 august 1906.
Totuşi, acest prim „Turneu InternaŃional" nu a avut loc deoarece la
secretariatul federaŃiei internaŃionale nu s-a primit nici o înscriere.
La Congresul F.I.F.A. de la Amsterdam din anul 1907 este radiată federaŃia
Boemiei. Britanicii profită de acest precedent şi federaŃiile din ScoŃia şi Irlanda
solicită afilierea la F.I.F.A.
ReprezentanŃii FranŃei şi Germaniei se opun cu îndârjire, dar doi ani mai
târziu, alături de ScoŃia şi Irlanda, va deveni membră a F.I.F.A. şi łara Galilor.
Acest precedent permite şi astăzi fotbalului britanic (între timp a devenit
membră şi federaŃia din Irlanda de Nord) de a se alinia la marile competiŃii
internaŃionale cu echipe reprezentând toate aceste federaŃii.
În anul 1913, o dată cu a 50-a aniversare a lui „Football Association",
International Board acceptă lărgirea componenŃei sale cu doi reprezentanŃi ai
F.I.F.A., ambii cu vot deplin - baronul Laveleye (Belgia) şi C.A.W. Hirschmann
(Olanda).
Primul război mondial face ca în Europa activitatea fotbalistică să fie
practic paralizată. în schimb, în anul 1916, în capitala Argentinei - Buenos Aires,
este fondată ConfederaŃia Sud-Americană de Fotbal care grupează federaŃiile
existente în America de sud şi care dispune organizarea, din trei în trei ani, a unui
Campionat Continental al Americii de Sud. Cea dintâi învingătoare: Uruguay.
La Jocurile Olimpice din anul 1920, în finala disputată la Anvers, în faŃa a
50.000 de spectatori, Belgia conduce Cehoslovacia cu 2 - 0, dar eliminarea
jucătorului cehoslovac Steiner provoacă retragerea de pe teren a echipei
Cehoslovaciei.
În acelaşi an cele patru federaŃii britanice se retrag din F.I.F.A. şi nu vor
reveni decât abia în anul 1924, când turneul de fotbal din cadrul Jocurilor Olimpice
se dispută fără englezi şi austrieci, cei mai buni fotbalişti din lume, dar
61
profesionişti. Trofeul este cucerit de echipa Uruguayului, care a întrecut, pe

stadionul parizian Colombes, echipa ElveŃiei cu scorul de 3 - 0.
Anul 1927 este un an reprezentativ în istoria modernă a jocului de fotbal
european, în acest an punându-se bazele a două mari competiŃii fotbalistice
internaŃionale:
Cupa InternaŃională se creează în Europa, reunind naŃionalele Ungariei,
Austriei , Cehoslovaciei, Italiei şi ElveŃiei. CompetiŃia s-a desfăşurat de-a lungul a
trei ani, prima ediŃie (1928-1930) revenindu-i Italiei;
Cupa Europei Centrale, la care puteau participa primele două clasate în
campionatele Austriei, Ungariei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
Prima câştigătoare: Sparta Praga (1927).
FederaŃiile britanice, pe motivul interpretării noŃiunii de „amator", părăsesc
din nou F.I.F.A. în anul 1928. în acelaşi an, pe 26 mai, Congresul F.I.F.A. reunit la
Amsterdam decide organizarea în 1930 a Cupei Lumii (actualul Campionatul
Mondial) în Uruguay. România a fost prima Ńară înscrisă, la această primă
manifestare fotbalistică de cel mai înalt nivel, datorită secretarului federaŃiei
române: Octav Luchide.
1934 - în Italia se dispută a doua ediŃie a Campionatului Mondial. Au fost şi
câteva absenŃe marcante: Anglia (nu era membră a F.I.F.A. şi nu recunoştea
justeŃea raporturilor de forŃe oglindite prin clasamentele campionatelor mondiale),
Uruguay (nu s-a înscris, federaŃia fiind supărată pe europeni care s-au prezentat cu
un număr mic de echipe la ediŃia din 1930). CompetiŃia este dominată de fascismul
care conducea şi atunci Italia. în finală Italia câştigă în faŃa Cehoslovaciei cu 2 - 1
după prelungiri şi un joc foarte dur. Adevăratul fotbal nu a fost onorat la această
ediŃie.
Al XXV-lea Congres al F.I.F.A. (25-26 iulie 1946 - Luxembourg) ia o serie
de hotărâri de mare importanŃă pentru viitorul fotbalului: Jules Rimet (FranŃa) este
reales preşedinte al forului internaŃional, hotărându-se totodată ca trofeul ce
încununează campioana lumii să poarte numele acestuia.
Primul „Turneu F.I.F.A. pentru juniori" are loc în capitala Angliei, din
iniŃiativa federaŃiei engleze între 15 şi 17 aprilie 1948, echipa Ńării gazdă câştigând
trofeul pus în joc. După înfiinŃarea U.E.F.A. competiŃia va deveni „Turneul
U.E.F.A."
Congresul F.I.F.A. (Londra 1948) Ńinut cu prilejul Jocurilor Olimpice
hotărăşte reluarea Campionatelor Mondiale, stabilind ca al IV-lea Campionat
Mondial să fie organizat de Brazilia în 1950, iar gazdele următoarelor două
întreceri au fost desemnate ElveŃia (1954) şi Suedia (1958), Ńări neafectate de
război. Se mai hotărăşte ca grupele să fie trase la sorŃi, fără să se Ńină seama de
raportul de forŃe, iar semifinalele să se desfăşoare sistem turneu.
După 28 de ani (Helsinki - 1952), reprezentativa României a fost din nou
prezentă la o ediŃie a unui turneu olimpic de fotbal.
62
La 2 martie 1954 ia fiinŃă „Uniunea Europeană de Fotbal AsociaŃie"

(U.E.F.A.), cea mai puternică organizaŃie continentală de acest gen, Ńinând seama
că două treimi din jucătorii de fotbal din lume activează în Europa.
Un comitet, cu sediul în oraşul ElveŃian Basel, iniŃiază în anul 1955 o
competiŃie disputată la început între reprezentativele unor mari oraşe care găzduiau
expoziŃii şi târguri internaŃionale, denumită „Cupa Oraşelor Târguri", devenită
ulterior „Cupa Europeană a Târgurilor", întrecere organizată pe baze financiare
particulare, fără amestecul forurilor oficiale.
Aceasta numai până în anul 1972 când, succesul acestei competiŃii
determină conducerea fotbalului european să preia competiŃia, schimbându-i
denumirea în „Cupa U.E.F.A.".
La Paris, în anul 1956, are loc prima finală a „Cupei Campionilor
Europeni": Real Madrid - Stade de Reims (4 -3).
CompetiŃia, organizată anual între echipele de club câştigătoare ale
campionatelor naŃionale din Ńările europene, din iniŃiativa ziaristului francez
Gabhel Hanot de la „L'Equipe", revine în primele 5 ediŃii formaŃiei Real Madrid
care mai câştigă acest trofeu şi în 1966, deŃinând actualul record de 6 trofee, urmată
fiind de A.C. Milan cu 5 victorii.
Prima transmisie televizată în direct din „Cupa Campionilor Europeni" a
avut loc la 11 aprilie 1957 cu prilejul semifinalei ediŃiei 1956-1957: Real Madrid -
Manchester United (3-1).
Cu prilejul Congresului F.I.F.A. de la Koln (1957) francezul Pierre
Delaunay reactualizează o propunere făcută de tatăl lui, Henri Delaunay, cu exact
trei decenii în urmă: organizarea unei competiŃii interŃări pe continentul european,
din patru în patru ani. împotriva proiectului se declară federaŃiile din Italia, ElveŃia,
Olanda, Belgia şi R.F.G., în timp ce federaŃiile din Insulele Britanice adoptă o
tăcere totală. Sunt însă în favoarea proiectului alte 14 federaŃii, în frunte cu cele din
Ńările socialiste şi astfel competiŃia capătă statut legal sub denumirea de „Cupa
NaŃiunilor" (care mai târziu va deveni „Campionatul European"). Partida care a dat
semnalul de începere al acestei competiŃii a fost U.R.S.S. -Ungaria (3-1), disputată
la 28 septembrie 1958.
Prima ediŃie a Cupei NaŃiunilor Europene a fost câştigată de echipa
U.R.S.S. în finala disputată, în 1960, împotriva echipei Iugoslaviei, cu scorul de 2 -
1. Celelalte ediŃii au revenit Spaniei (1964), Italiei (1968), R.F.G. (1972; 1980;
1996), Cehoslovaciei (1976), FranŃei (1984), Olandei (1988) şi Danemarcei (1992).
Cupa U.E.F.A. a intrat în circuitul întrecerilor europene În1957 sub
denumirea de „Cupa Oraşelor Târguri", din 1965 având actuala titulatură. Această
cupă este organizată pentru echipele de club europene clasate după câştigătoarele
campionatului şi cupei Ńărilor respective.
Cea mai bună reprezentantă a României în această competiŃie a fost
Universitatea Craiova, care în ediŃia 1982-1983 s-a calificat în semifinalele
competiŃiei fiind eliminată de Benfica Lisabona (0-0 şi 1-1). Trofeul a revenit de
trei ori formaŃiei F.C. Barcelona.
63
În anul 1958, în Suedia, Brazilia reuşeşte să cucerească pentru prima dată

titlul mondial şi Cupa „Jules Rimet" în finala disputată contra Suediei (5 - 2), un rol
determinant avându-l jocul de superclasă al unui jucător de numai 17 ani, pe nume
Edson Arantes do Nascimento - Pele.
Golgheter al turneului devine francezul Just Fontaine cu 13 goluri marcate,
record încă intangibil.
În 1962, în Chile, Brazilia cucereşte pentru a doua oară titlul mondial (3-1
cu Cehoslovacia în finală) în ciuda lipsei lui Pele din formaŃie (accidentat). El a
fost înlocuit cu succes de Amarildo.
La 20 martie 1966, înainte de disputarea turneului final din Anglia, la
Londra, în ciuda precauŃiilor excepŃionale care fuseseră luate pentru a se preveni un
eventual furt, „Cupa Jules Rimet" (care cântărea 4 kilograme din care 1,8
kilograme aur pur) dispare din vitrina în care fusese expusă la Westminister Hali O
săptămână mai târziu, marinarul David Corbett, care îşi plimba căŃelul în
împrejurimile cartierului Nordwood, din Londra, găseşte preŃiosul trofeu ascuns
într-un boschet, învelit în hârtie de ziar.
În anul 1974, câştigătoarea Campionatului Mondial (R.F.G.) va primi un alt
trofeu, această cupă (vezi Foto 22) fiind câştigată definitiv de reprezentativa
Braziliei, de trei ori câştigătoare a Campionatului Mondial.
Partida Anglia - Argentina (1 - 0), disputată într-o atmosferă foarte încinsă,
cu admonestări şi cu eliminări dictate de arbitrul vest-german Kreitlein, va fi
preludiul apariŃiei cartonaşelor - un adevărat limbaj internaŃional în materie de
sancŃiuni în fotbal.
Marea surpriză a acestui campionat a fost reprezentativa R.P.D. Coreene,
dar titlul va reveni reprezentativei Angliei care a întrecut în finală reprezentativa
R.F.G.- ului cu scorul de 4 - 2, după prelungiri, golul 3 al englezilor fiind îndelung
contestatul gol înscris în minutul 101 de Hurst.
Anul 1958 a rămas marcat în istoria fotbalului prin tragicul accident aviatic
de la Munchen în care şi-au găsit sfârşitul o parte din componenŃii echipei
Manchester United, care se întorceau de la Belgrad după o victorie asupra Stelei
Roşii în cadrul Cupei Campionilor Europeni.
„Cupa Intercontinentală" a fost iniŃiată în anul 1960, fiind organizată anual
între cele mai bune echipe de club din Europa şi America de Sud, deci între
câştigătoarele „Cupei Campionilor Europeni" şi „Cupei Libertadores". Până în
prezent A.C. Milan, Nacional şi Penarol din Uruguay, au cucerit de trei ori trofeul.
în anul 1986, Steaua Bucureşti a fost întrecută în finală, la Tokio, de echipa
argentiniană River Plate din Buenos Aires cu scorul de 1-0.
„Cupa Cupelor", organizată pentru echipele de club câştigătoare ale
competiŃiilor naŃionale de Cupă, se desfăşoară sistem eliminatoriu, tur - retur,
începând din anul 1960. Echipa F.C. Barcelona a cucerit acest trofeu de 3 ori, cea
mai bună prestaŃie românească în această competiŃie fiind reprezentată de
calificarea în semifinale a echipei Dinamo Bucureşti în anul 1989, unde a fost
eliminată de Anderlecht Bruxelles (0-1; 0-1).
64
După modelul Cupei Campionilor Europeni se dispută în America de Sud,

din anul 1960, „Cupa Libertadores". Prima ediŃie a acestei competiŃii a fost
câştigată de echipa Penarol Montevideo care a învins în finală echipa Olimpia
Asucion (1 -0 şi 1-1).
Deşi fotbalul mondial este dominat de echipele din America de Sud mai
mult pe plan internaŃional - fotbalul african. Ca o consecinŃă firească a acestei
dezvoltări a fost organizată pentru prima dată în anul 1960 - „Cupa Africii", în
mijlocul unui mare succes de participare şi de public, trofeul revenindu-i
reprezentativei Egiptului.
Prima ediŃie a „Jocurilor Sportive ale Pacificului de Sud" a avut loc în Suva
(Insulele Fiji) în anul 1963. în finala turneului de fotbal reprezentativa Insulelor
Solomon a întrecut cu 1 - 0 reprezentativa Insulelor Noile Hebride.
De acum încolo se poate spune că nu există colŃ al globului unde fotbalul să
nu fi pătruns.
Semnificativ în acest sens este faptul că fotbalul se joacă şi în Antarctida, de
către exploratorii aflaŃi în StaŃiunile InternaŃionale de Cercetări şi că există şi un
„Campionat al Mărilor", la care participă echipele vapoarelor care navighează pe
mările şi oceanele lumii, meciurile disputându-se cu ocazia acostărilor în porturi.
În 1965, la Brazzaville (R.P. Congo) are loc prima ediŃie a „Jocurilor
Panafricane", turneul de fotbal din cadrul acestei competiŃii revenind
reprezentativei Ńării gazdă.
În acelaşi an, la laounde (Camerun) are loc prima ediŃie a „Cupei
Campionilor Africani" care se încheie cu victoria echipei Onyx Douala din
Camerun.
Prima întrecere de fotbal pe teren acoperit s-a desfăşurat în anul 1967 la
Houston (Texas-SUA), în faŃa a 35000 de spectatori, scorul final (3-2) dând câştig
echipei spaniole Real Madrid, echipa învinsă fiind West Ham United din Anglia.
Marea popularitate a jocului de fotbal şi răspândirea sa pe toate meridianele
globului este dovedită şi de înfiinŃarea „ConfederaŃiei de Fotbal a Americii de
Nord, Centrale şi Caraibelor" (C.O.N.C.A.C.A.F) sau a „ConfederaŃiei de Fotbal a
Oceaniei" (O.F.C.)în anul 1968 la Brisbane (Australia).
Una dintre cele mai reuşite ediŃii ale Campionatului Mondial de Fotbal s-a
disputat în 1970, în Mexic, unde reprezentativa României a participat alături de
Anglia, Brazilia şi Cehoslovacia în grupa de la Guadalajara.
Dobândind a treia victorie finală (după cele din 1958 şi 1962) Brazilia
cucereşte definitiv „Cupa Jules Rimet", întrecând reprezentativa Italiei cu scorul de
4 -1.
„Super Cupa Europei" a demarat în anul 1972, din iniŃiativa ziarului
olandez „De Telegraaf", disputându-se anual între câştigătoarele „Cupei
Campionilor Europeni" şi „Cupei Cupelor". în 1987 Steaua Bucureşti câştigă la
Monte Carlo acest trofeu, învingând pe Dinamo Kiev cu 1 - 0 prin golul marcat de
Hagi.
Joao Havelange devine în 1974 preşedintele F.I.F.A.
65
După două decenii de la câştigarea primului titlu mondial, reprezentativa

R.F.G. cucereşte, în 1974, pentru a doua oară, Campionatul Mondial (în finală: 2 -1
cu Olanda).
Cum „Cupa Jules Rimet" a fost câştigată definitiv de Brazilia,
reprezentativa R.F.G. a primit un nou trofeu, care reprezintă globul pământesc
susŃinut de două tinere cu braŃele întinse (Foto 25).
Cupa este de aur, cântăreşte 5 kilograme, valoarea ei fiind estimată la
50.000$.
Cu prilejul acestui Campionat Mondial, Jean Joseph (Haiti) a fost primul
jucător exclus din această competiŃie datorită folosirii unui doping.
În anul următor (1975), cu prilejul unei reuniuni a F.I.F.A., se anunŃă
organizarea primului „Campionat Mondial de Juniori" (jucători între 16 - 19 ani),
care se va disputa din doi în doi ani reunind câte 16 reprezentative, ediŃia de debut
desfăşurându-se în Tunisia (1977), a doua ediŃie în Japonia, la Tokyo în anul 1979
(în finală Argentina -U.R.S.S. 3-1).
În anul 1977 are loc retragerea lui Pele din fotbalul de mare performanŃă în
cadrul unei partide organizată la East Ruthrford (S.U.A.), disputată între Cosmos
New York (ultima echipă în care a jucat Pele) şi F.C. Santos.
Prima ediŃie a „Campionatului Mondial de Fotbal" disputată cu 24 de
reprezentative a avut loc în Spania în anul 1982, trofeul revenind (în urma finalei
disputate împotriva R.F.G.; 3-1) Italiei.
Finala Cupei Campionilor Europeni disputată în 1985 la Bruxelles, între
Juventus Torino şi F.C. Liverpool, va rămâne în istoria fotbalului datorită gravelor
incidente care au avut loc între suporterii celor două echipe, incidente soldate cu 39
morŃi (31 italieni) şi 450 de răniŃi.
Datorită acestor incidente F.I.F.A. hotărăşte să excludă de la competiŃiile
inter-cluburi, pe o perioadă nelimitată toate echipele engleze de club.
7 mai 1986, este data care va rămâne în istoria fotbalului românesc datorită
succesului obŃinut de echipa Steaua Bucureşti împotriva echipei F.C. Barcelona în
finala Cupei Campionilor Europeni, după prelungiri şi executarea loviturilor de
departajare.
Partida s-a disputat pe stadionul „Sanchez Pijhuan" din Sevilla.
A doua ediŃie a Campionatului Mondial, organizată în Mexic în anul 1986
este câştigată de reprezentativa Argentinei (3 -2 cu R.F.G. în finală), cel mai bun
jucător al formaŃiei campioane mondiale fiind declarat Diego Armando Maradona.
La Campionatul Mondial organizat în Italia (1990) reprezentativa R.F.G. îşi
ia revanşa asupra reprezentativei Argentinei (1 - 0 în finală) şi câştigă pentru a treia
oară Campionatul Mondial.
După 20 de ani de absenŃă, România este prezentă la acest Campionat
Mondial fiind eliminată în optimile de finală de reprezentativa Irlandei, în urma
executării loviturilor de departajare.
În anul 1994, pentru prima dată în istoria fotbalului, un turneu final al
Campionatului Mondial se dispută în S.U.A.. La acest Campionat Mondial,
66
România a realizat prin ajungerea în etapa sferturilor de finală (unde a fost

eliminată de Suedia după executarea loviturilor de departajare) cea mai bună
performanŃă a fotbalului românesc la nivel de reprezentativă.
Ca o continuare a spectacolului sportiv oferit de Campionatul Mondial din
SUA -1994, cupele europene îşi desemnează laureatele.
În ediŃia 1994-1995 a Ligii Campionilor, Ajax Amsterdam învinge
campioana Italiei, A.C. Milan cu 1-0, meciul fiind condus de o brigadă de arbitri
români (în premieră la acest nivel), avându-l la centru pe Ion Crăciunescu.
În acelaşi an, Cupa Cupelor este câştigată de spaniolii de la Real Zaragoza,
în dauna echipei engleze Arsenal Londra, printr-un gol spectaculos înscris de
mijlocaşul Zaragozei, Naim. După o partidă echilibrată, spaniolii iau conducerea
printr-un şut de la 45 m, care-l surprinde avansat pe portarul lui Arsenal şi al
naŃionalei Angliei, David Seamăn.
În Cupa UEFA, supremaŃia echipelor italiene este subliniată de cele două
reprezentante care au ajuns până în finală, A.C. Parma şi Juventus Torino. în urma
unui joc specific campionatului italian, Parma îşi adjudecă trofeul, concretizând
astfel evoluŃiile bune din „Il Calcio" şi spectaculoasa promovare din „Serie C" până
pe podiumul campionatului italian şi al cupelor europene.
La finalul sezonului 1995-1996, Liga Campionilor opune în finala
competiŃiei două reprezentante ale unor şcoli de fotbal diferite, italiană, Juventus
Torino şi olandeză, Ajax Amsterdam. Cupa, atât de râvnită, este câştigată de
Juventus, echipă care adaugă încă o piesă importantă colecŃiei impresionante de
trofee pe care le deŃine.
A doua competiŃie ca importanŃă a echipelor de club, Cupa Cupelor este
câştigată în acest sezon (1995-1996) de Paris St. Germain, care învinge
reprezentanta fotbalului austriac în această competiŃie, Rapid Viena.
După o perioadă mai puŃin fastă din viaŃa echipei germane Bayern
Munchen, reconstrucŃia echipei începe să dea roade, bavarezii câştigând Cupa
UEFA în dauna francezilor de la Bordeaux.
Campionatul European de fotbal desfăşurat în Anglia, în 1996, readuce în
prim plan echipa naŃională a Germaniei, care devine noua campioană europeană,
după ce a întrecut în finala competiŃiei echipa similară a Cehoslovaciei.
Campioana Germaniei, Borusia Dortmund, domină cu autoritate
Bundesliga, prezentând o echipă în componenŃa căreia evoluează jucători care au
devenit campioni europeni cu echipa naŃională, în Anglia 96.
Superioritatea fotbalului german din această perioadă este materializată prin
câştigarea Ligii Campionilor de către Borusia Dortmund în urma finalei disputate
contra echipei italiene Juventus Torino şi de câştigarea Cupei UEFA de către
Schalke 04 Gelsenkirchen, în dauna mult mai titratei Inter Milano.
După un sezon mai puŃin reuşit în Primera Division, Barcelona câştigă Cupa
Cupelor în dauna francezilor de la Paris St .Germain. Ne face plăcere să amintim că
în acea perioadă, căpitanul catalanilor era fotbalistul român Gheorghe Popescu.Ca
o prefaŃă la Campionatul Mondial de fotbal desfăşurat în FranŃa, în 1998, cupele
67
europene oferă adevărate demonstraŃii de fotbal, scoŃând la rampă echipe capabile

să scrie pagini de istorie în fotbalul european şi mondial.
În finala Ligii Campionilor, ediŃia 1997-1998, se întâlnesc Real Madrid şi
Juventus Torino. După un meci aprig disputat, în care italienii erau creditaŃi cu
prima şansă, Real se impune graŃie golului marcat de Pedrag Mijatovici.
Chelsea Londra, echipa la care evoluează Dan Petrescu, câştigă Cupa
Cupelor în partida disputată împotriva nemŃilor de la VFB Stuttgart, fotbalistul
român devenind al doilea jucător român care câştigă acest trofeu.
Valoarea echipelor din II Calcio este demonstrată încă o dată prin accederea
în finala Cupei UEFA a două echipe italiene, Inter Milano şi Lazio Roma.
Deşi în campionat nu a convins, Inter salvează sezonul mai puŃin fast prin
câştigarea Cupei UEFA, la a doua prezenŃă consecutivă în finala acestei competiŃii.
Anul 1998 reprezintă a doua participare consecutivă a reprezentativei
României la un Campionat Mondial. Acest campionat organizat în FranŃa a fost un
succes mondial în ceea ce priveşte organizarea.
În drumul spre Campionatul Mondial din FranŃa din 1998, echipa naŃională
a mai susŃinut până la sfârşitul anului încă patru partide: 4-2 cu Macedonia, 8-1 cu
Liechtenstein (meciul jubiliar cu nr. 500), 4-0 cu Islanda şi 1-1 cu Irlanda,
terminând pe primul loc în clasamentul grupei, fără înfrângere !
Cap de serie la tragerea la sorŃi din 4 decembrie a grupelor Campionatului
Mondial din FranŃa, România a fost repartizată în grupa C, împreună cu echipele
Angliei, Columbiei şi Tunisiei.
Echipa naŃională a României a susŃinut în prima fază trei jocuri şi a obŃinut
următoarele rezultate: 1 - 0 cu Columbia, la Lyon, la 15 iunie (a înscris Adrian
llie), 2 - 1 cu Anglia la Toulouse, în ziua de 22 iunie (au înscris Viorel Moldovan şi
Dan Petrescu) şi 1 - 1 cu Tunisia, la Saint Denis, la data de 26 iunie (a marcat V.
Moldovan).
În urma acestor rezultate, reprezentativa Ńării noastre a ocupat un onorant
loc I în grupă, calificându-se în „optimile" de finală ale Campionatul Mondial.
In continuare, întâlnind naŃionala CroaŃiei şi desfăşurând un joc slab, fără
orizont, echipa noastră reprezentativă a pierdut cu 0 - 1, golul adversarilor
României fiind marcat dintr-o lovitură de la 11 m, de Suker. Meciul s-a disputat la
30 iunie, la Bordeaux şi a consemnat eliminarea tricolorilor din competiŃie.
În ciuda faptului că performanŃa realizată la Coupe du Monde a fost
inferioară aceleia din SUA . 1994, unde am fost la un pas de semifinale şi chiar a
celei de la Coppa del Mondo, unde tot în "optimi" am pierdut calificarea, dar nu
prin înfrângere, ci după executarea loviturilor de departajare de la 11 m, FRF a
apreciat rezultatul final al participării noastre la Campionatul Mondial din FranŃa ca
fiind un obiectiv îndeplinit.
Nu putem să nu menŃionăm că în urma acestui Campionat Mondial cel mai
mare jucător român al tuturor timpurilor, căpitanul echipei reprezentative,
Gheorghe Hagi, şi-a anunŃat retragerea de la echipa reprezentativă.
68
Campionatul Mondial din FranŃa aduce o premieră în istoria turneelor finale

şi anume participarea a 32 de echipe reprezentative.
Finala Ligii Campionilor în sezonul 1998-1999 aduce faŃă în faŃă
Manchester United şi Bayern Munchen, într-un meci care a făcut să curgă multă
cerneală, un meci care a demonstrat încă odată frumuseŃea şi spectaculozitatea
fotbalului.
EvoluŃia spectaculoasă a scorului până la fluierul de final al jocului a
confirmat, dacă mai era necesar, că fotbalul se joacă din minutul 1 pană în minutul
90, sau, dacă putem spune, până când fluieră arbitrul. Deşi a condus cu 1-0 o bună
perioadă din timp, Bayern a trebuit să se recunoască învinsă de tenacitatea
englezilor, care au înscris două goluri în minutele de prelungire a jocului,
adjudecându-şi astfel trofeul.
Din acel moment, trofeul care răsplăteşte câştigătoarea Ligii Campionilor
trece Canalul Mânecii ajungând în Anglia.
În Cupa Cupelor, Lazio Roma se impune, câştigând trofeul în dauna
spaniolilor de la Real Mallorca, Cupa UEFA intrând în posesia altei echipe italiene,
AC Parma, în urma finalei disputate cu echipa franceză Olympique Marseille.
An de vârf în viaŃa fotbalului internaŃional, 1998 a debutat la 18 ianuarie cu
tragerea la sorŃi, la Gând, în Belgia, a preliminariilor pentru Campionatul European
din anul 2000.
România a fost repartizată în grupa a Vll-a, împreună cu Portugalia,
Slovacia, Ungaria, Lichtenstein şi Azerbaidjan.
Meciurile de calificare s-au disputat în perioada 05. IX. 1998 -09.X. 1999!
Prima jumătate a anului 1998 a mai marcat un eveniment de o mare
importanŃă în viaŃa fotbalului nostru, FederaŃiei Române de Fotbal revenindu-i
cinstea de a organiza pentru prima oară turneul final al Campionatului European de
Tineret.
CompetiŃia s-a desfăşurat numai în Bucureşti în perioada 23-31 mai şi s-a
încheiat cu victoria echipei Olandei, care în finală a învins Grecia.
Comportarea tinerilor noştri tricolori a fost, ca rezultat, lamentabilă, ei
terminând întrecerea pe ultimul loc în clasament, după trei înfrângeri în faŃa
Olandei, Germaniei şi Rusiei.
Dar, cum fotbalul nu se opreşte în loc după un succes, nici după un eşec,
toate gândurile au început să se îndrepte către viitoarea competiŃie majoră
internaŃională, Campionatul Europei din anul 2000.
Anul 1999 a fost decisiv pentru calificarea la EURO 2000.
Pierzând, la Bucureşti, meciul cu Portugalia, "naŃionala" de tineret a Ńării
ratează calificarea la Olimpiada de la Sydney.
În schimb, prima reprezentativă, învingând la 9 octombrie în deplasare cu 4
- 1 pe Liechtenstein, câştigă, neînvinsă, grupa preliminară calificându-se pe primul
loc la turneul final al CAMPIONATULUI EUROPEAN din anul 2000.
Două importante evenimente reŃin atenŃia iubitorilor de fotbal din luna
decembrie. Mai întâi, la data de 7 a avut loc tragerea la sorŃi pentru preliminariile
69
Campionatului Mondial din anul 2002. România se va afla alături de echipele

Italiei, Ungariei, Lituaniei şi Georgiei.
A urmat apoi tragerea la sorŃi, pe grupe, pentru turneul final al EURO 2000,
echipa Ńării noastre urmând a juca cu Germania, Anglia şi Portugalia.
Între 10 iunie şi 2 iulie s-a desfăşurat în Belgia şi Olanda turneul final al
CAMPIONATULUI EUROPEAN.
Făcând parte din prima grupă a finalelor, alături de Germania (campioană a
Europei en-titre), Anglia şi Portugalia, echipa noastră naŃională, condusă de Emeric
Jenei, a obŃinut următoarele rezultate: 1-1 cu Germania, 0-1 cu Portugalia, 3-2 cu
Anglia şi s-a calificat în optimile de finală ale competiŃiei, unde a întâlnit Italia, de
care a fost întrecută cu 2-0, părăsind astfel întrecerea. Titlul de campioană a
Europei a revenit FranŃei (2-1 în finala cu Italia).
În cupele europene, echipele noastre au avut o comportare sub orice critică,
fiind eliminate încă din tururile preliminare, cu mici excepŃii (în jocurile cu
formaŃii cvasi-necunoscute pe plan internaŃional).
Astfel "Dinamo", în "Champions League", a pierdut în turul 2 preliminar cu
3-4 şi 1-3 în confruntarea cu "Polonia" Varşovia.
In Cupa UEFA, "Universitatea" Craiova (1-1 şi 0-1 cu "Pobeda"
Macedonia) a părăsit din preliminarii competiŃia. "Rapid" (3-0 şi 0-1 cu "Astarak"
Armenia) a mai disputat un meci dublu cu "Liverpool" (0-1 şi 0-0), după care n-a
mai apucat să intre în întrecerea propriu-zisă.
O comportare ceva mai bună a avut, în schimb, "Ceahlăul" Piatra NeamŃ,
care în Cupa Intertoto a ajuns să intre în turul 3, până atunci eliminând pe "Trans
Narva" (Estonia) cu 5-2 şi 4-2, pe "Mallorca" (Spania) cu 3-1 şi 1-2, eliminată fiind
de Austria Viena cu 2-2 şi 0-3.
La începutul lunii august, Ladislau Boloni preia de la Emeric Jenei frâiele
primei reprezentative cu care în toamna anului debutează în preliminariile
Campionatul Mondial, ediŃia 2002 din Japonia şi Coreea de Sud.
Primele rezultate ale echipei naŃionale nu sunt deloc încurajatoare. Mai întâi
o victorie chinuită, pe teren propriu, cu Lituania (1-0) şi apoi un eşec clar în
deplasare, cu Italia (0-3).
Uzura firească a tricolorilor care au scris o pagină glorioasă în istoria
soccerului naŃional, dar şi fondul valoric din ce în ce mai sărac, datorită interesului
scăzut faŃă de schimbul de mâine, sunt principalele argumente care ne fac să
înŃelegem că a venit vremea (cam târziu desigur) unui nou început în viaŃa
fotbalului românesc.
Ladislau Boloni se retrage de la conducerea echipei naŃionale optând pentru
postul de antrenor la echipa portugheză Sporting Lisabona (unde, în 2002 va
câştiga titlul de campioană şi Cupa Portugaliei).
Gheorghe Hagi, abia retras ca jucător, preia frâiele primei reprezentative
având ca obiectiv calificarea la turneul final al Campionatul Mondial din 2002.
Clasată pe locul al doilea în grupa preliminară, după Italia, echipa noastră a
susŃinut un meci dublu de baraj cu Slovenia. în prima partidă disputată la Ljubljana,
70
în noiembrie, slovenii au câştigat cu 2-1. în meciul revanşă, din 14 noiembrie de la

Bucureşti, scorul a fost 1-1 şi noi am ratat ocazia de a reintra în lumea marelui
fotbal internaŃional.
În această situaŃie, Gheorghe Hagi demisionează de la conducerea echipei
naŃionale.
La 31 mai 2002 s-a dat startul ediŃiei cu nr. 17 al Turneului Final al
Campionatul Mondial din Japonia şi Coreea de Sud, încheiat cu victoria finală a
Braziliei, aflată la al cincilea titlu mondial cucerit.

Răspândirea şi popularitatea fotbalului, nemaiîntâlnite la nici un alt sport
cunoscut astăzi pe mapamond, rezidă în irezistibila atractivitate a acestui joc
sportiv, fiindcă, tocmai această atractivitate i-a conferit forŃa necesară pentru a
rezista eroziunii vremii, propulsând-l din generaŃie în generaŃie, dintr-o Ńară în alta,
dintr-un continent în alt continent, astfel încât, în zilele noastre, nu există loc pe
mapamond în care fotbalul să nu fie cunoscut, învăŃat şi practicat cu pasiune.
Autoevaluare
În ce consta jocul cu mingea in Grecia antică?

EnumeraŃi cel puŃin patru denumiri ale jocului de fotbal din antichitate.

EnumeraŃi cele mai bune patri rezultate ale echipelor de club româneşti şi
ale echipei naŃionale.
BIBLIOGRAFIE
1. BALINT Gh. - Baze teoretice şi mijloace de acŃionare pentru pregătirea

fizică specifică a jucătorilor de fotbal, Editura Pim, Iaşi, , 158 pagini, ISBN
978-973-716-998-3, 2008;
2. BALINT Gh. - Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, ,
300 pagini, ISBN 978-973-716-804-7, 2007
3. BALINT Gh. - Bazele generale ale jocului de fotbal, Editura Pim, Iaşi, ,
301 pagini, ISBN 978-605-520-005-0, 2008;
71
MODULUL VI.DESCRIEREA JOCULUI DE

FOTBAL
Scopul modulului:
• Prezentarea principalelor reguli ale jocului de fotbal;
• Prezentarea caracteristicilor jocului de fotbal.
• opereze cu cele mai importante reguli ale jocului de fotbal;
• folosească cunoştinŃele dobândite pentru arbitraj şi autoarbitraj;
• cunoască principalele caracteristici ale jocului de fotbal.
Unitatea de studiu VI.1. DESCRIEREA JOCULUI DE FOTBAL
Fotbalul face parte din categoria jocurilor sportive de echipă, fiind un joc
spectaculos, desfăşurat în limitele unui regulament relativ simplu şi accesibil, joc în
care se caută să se valorifice la maximum capacităŃile fizice, tehnico-tactice şi
psihice ale jucătorilor.
Semnificativ este faptul că în secolul nostru domnia balonului rotund se
accentuează, luând forme diferite, aceste forme fiind urmare a faptului că fotbalul
prezintă următoarele caracteristici:
• este un joc cu reguli foarte simple care pot fi rapid asimilate de
participanŃi şi înŃelese uşor de spectatorii săi;
• nu presupune calităŃi atletice deosebite, în anumite limite, oricine poate
juca fotbal, indiferent de sex;
• are avantajul că se poate juca oriunde: pe plajă, pe teren viran, în
spatele curŃii, pe iarbă, indiferent de timp şi de climă, chiar dacă bate
vântul sau plouă.
Jocul propriu-zis pune fiecare din cele două echipe ce se confruntă în două
situaŃii tactice distincte, care alternează pe toată durata jocului:
• atac sau situaŃie ofensivă;
• apărare sau situaŃie defensivă.
72
În timpul desfăşurării jocului, jucătorii folosesc o serie de elemente şi

procedee tehnico-tactice cu sau fără minge în scopul obŃinerii victoriei.
Indiferent de situaŃia tactică în care se află în momentul respectiv echipa,
posesia mingii este condiŃia determinantă care asigură echipei şansa ca prin diferite
execuŃii tehnice şi acŃiuni tactice să câştige treptat teren, apropiindu-se de poarta
echipei adverse şi să-şi creeze situaŃii favorabile marcării unui gol.
Echipa fără minge aflată temporar în situaŃie tactică defensivă încearcă, prin
diferite procedee tehnico-tactice, să intre în posesia mingii, apărând totodată poarta
proprie de acŃiunile ofensive ale echipei adverse.
Intrarea în posesia mingii constituie momentul trecerii echipei din situaŃie
tactică defensivă în situaŃie tactică ofensivă şi invers prin pierderea posesiei mingii.
VI.1.1.1. Principalele reguli ale jocului de fotbal

Jocul de fotbal se desfăşoară în condiŃiile respectării unor Legi ale Jocului
stabilite de International Football Asociation Board (IFAB), singurul organism
internaŃional care are dreptul să modifice aceste Legi.
Semnificativ pentru noi este faptul că pe data de 26 februarie 2005, la
Londra, s-a a avut loc cea de-a 119-a şedinŃă de lucru a International Football
Asociation Board (IFAB), şedinŃă în care s-au modificat Legile Jocului de Fotbal.
Noile Legi ale jocului au intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2006.
Având în vedere faptul că FIFA interzice reproducerea sau traducerea
acestor Legi ale jocului fără permisiunea s-a şi faptul că pe site-ul oficial al
FederaŃiei Române de Fotbal nu se găsesc informaŃii despre Legile jocului, ne
vedem obligaŃi să prezentăm în cele ce urmează doar câteva dintre cele 17 Legi ale
Jocului de Fotbal pe care noi le considerăm indispensabile.
• Numărul de jucători al unei echipe este foarte clar stabilit prin „Legea
3" elaborată de International Football Asociation Board:
• „Orice joc se dispută între două echipe formate fiecare din maximum
11 jucători, din care unul va fi portar. Nici un joc nu se poate desfăşura
dacă una din echipe are mai puŃin de şapte jucători.".
• Terenul de joc este o suprafaŃă plană (cu gazon) de formă
dreptunghiulară.
Dimensiunile terenului de joc diferă, conform „Legii 1", pentru jocurile din
campionatele naŃionale şi pentru jocurile internaŃionale. Astfel, International
Football Asociation Board, stabileşte pentru cele două categorii distincte de jocuri,
următoarele dimensiuni ale terenului de joc:
Dimensiunea Jocuri din campionatele Jocuri

terenului de joc naŃionale internaŃionale
1 Min Max l' Min Max
Lungime 90 m 120 m 100 m 110 m
LăŃime 45 m 90 m 64 m 75 m
73
Terenul de joc este prevăzut cu două porŃi amplasate în centrul fiecărei linii
de poartă.
Foto 1. Poarta în jocul de fotbal

PorŃile sunt alcătuite din doi stâlpi verticali care se înalŃă la distanŃă egală de
steagurile de la colŃul terenului şi care sunt uniŃi deasupra printr-o bară
transversală.
DistanŃa interioară dintre cei doi stâlpi este de 7,32 m iar partea inferioară a
barei transversale se află la 2,44 m de la pământ.
Cei doi stâlpi trebuie să aibă aceeaşi lăŃime şi grosime care nu trebuie să
depăşească 12 cm. Se pot monta plase la porŃi, acestea fiind fixate şi de pământ în
spatele porŃilor, cu condiŃia ca ele să fie bine prinse pentru a nu jena portarul.
Stâlpii şi bara transversală trebuie să fie de culoare albă.
Terenul de joc trebuie să fie marcat cu linii. Aceste linii fac parte integrantă
din suprafeŃele pe care le delimitează. Liniile de demarcaŃie cele mai lungi, în
număr de două, sunt numite linii de margine, iar cele două linii mai scurte sunt
numite linii de poartă. Toate liniile au o lăŃime maximă de 12 cm.
Terenul de joc este împărŃit în două jumătăŃi egale prin linia mediană.
Punctul de la centru este marcat în mijlocul liniei mediane şi în jurul acestui
punct se trasează un cerc cu raza de 9,15 cm.
La fiecare extremitate a terenului de joc este delimitată o suprafaŃă de
poartă. Aceasta este formată din două linii trasate perpendicular pe linia de poartă
la 5,50 m de la partea interioară a fiecărui stâlp al porŃii (fiecare dintre linii se
întind în terenul de joc pe o distanŃă de 5,50 m) care sunt unite printr-o linie trasată
paralel cu linia de poartă, formând o suprafaŃă sub formă de dreptunghi.
SuprafaŃa de pedeapsă este la rândul ei un dreptunghi delimitat de linia de
poartă, două linii trasate perpendicular pe linia de poartă, la 16,50 m de la partea
interioară a fiecărui stâlp al porŃii (fiecare dintre aceste două linii se întind în
terenul de joc pe o distanŃă de 16,50 m) care sunt unite printr-o linie trasată paralel
cu linia de poartă.
În interiorul fiecărei suprafeŃe de pedeapsă se marchează un punct de unde
se execută loviturile de pedeapsă. Acest punct se numeşte punctul de pedeapsă şi
este trasat la 11 m de mijlocul liniei care uneşte cei doi stâlpi ai porŃii şi la distanŃă
egală de aceşti stâlpi.
74
În exteriorul fiecărei suprafeŃe de pedeapsă se trasează un arc de cerc cu

raza de 9,15 m care are ca centru punctul de pedeapsă.
La fiecare colŃ al ternului de joc, în interiorul terenului, se trasează câte un
arc de cerc cu raza de 1 m, având ca centru steagul de la colt. Acest arc de cerc se
numeşte arcul de cerc de la coltul terenului.
Steagul de la colŃ este obligatoriu să fie fixat la fiecare colŃ al terenului de
joc. El trebuie să aibă un suport neascuŃit cu o înălŃime minimă de 1,50 m de la
pământ.
Mingea cu care se desfăşoară jocul de fotbal este confecŃionată din piele sau
un alt material corespunzător, având formă sferică cu o circumferinŃă de cel mult
70 cm şi cel puŃin 68 cm şi o greutate de maximum 450 grame şi minimum 410
grame la începutul jocului.
Presiunea mingii de fotbal este între 0,6 şi 1,1 atmosfere (600 -1100 g/cm2).
Dacă mingea se sparge sau se deteriorează în timpul jocului, jocul trebuie
oprit şi reluat cu o minge nouă printr-o minge de arbitru de pe locul în care se găsea
prima minge în momentul în care s-a deteriorat.
Mingea nu poate fi înlocuită în timpul jocului decât cu permisiunea
arbitrului.
În cadrul jocurilor disputate în competiŃiile F.I.F.A. sau în competiŃiile
organizate de ConfederaŃiile continentale, este obligatoriu să se folosească numai
mingile marcate cu una din următoarele însemnări: FIFA Aproved, FIFA
Inspected, International Matchball Standard.
Echipamentul jucătorilor de fotbal este alcătuit din:
• tricou;
• şort (dacă jucătorul poartă chiloŃi termici, aceştia trebuie să fie de
aceeaşi culoare cu cea dominantă a şortului);
• jambiere;
• apărători pentru tibie;
• ghete de fotbal.
Apărătorile pentru tibie trebuie să fie în întregime acoperite de jambiere şi
trebuie să fie confecŃionate dintr-un material corespunzător (cauciuc, plastic sau
materiale similare) pentru a putea asigura un grad de protecŃie corespunzător.
Portarul trebuie să poarte un echipament de culoare diferită faŃă de ceilalŃi jucători,
arbitri şi arbitri asistenŃi.
Echipamentul sau Ńinuta jucătorilor nu trebuie în nici un caz să prezinte
vreun pericol pentru el însuşi sau pentru ceilalŃi jucători. Această măsură se aplică
şi bijuteriilor de orice fel.
Durata unei partide de fotbal este de 90 de minute. Partida de fotbal are
două reprize egale a câte 45 de minute. Orice acord privind modificarea duratei
unei partide trebuie să intervină înainte de lovitura de începere şi să fie în
conformitate cu regulamentul competiŃiei respective.
75
Între cele două reprize, jucătorii au dreptul la o pauză ce nu trebuie să

depăşească 15 minute. Durata pauzei dintre cele două reprize nu poate fi modificată
decât cu consimŃământul arbitrului.
Fiecare repriză trebuie prelungită cu scopul adăugării timpului pierdut
pentru:
• schimbări de jucători;
• examinarea jucătorilor accidentaŃi;
• transportul jucătorilor accidentaŃi în afara terenului de joc;
• acŃiuni ale jucătorilor pentru pierderea deliberată de timp;
• orice altă cauză.
Durata pentru adăugarea timpului pierdut cu întreruperile de joc este la
latitudinea arbitrului. Pentru executarea sau reexecutarea unei lovituri de pedeapsă
va fi prelungită durata fiecărei reprize. Un joc oprit definitiv înainte de expirarea
timpului regulamentar va fi rejucat în întregime, cu excepŃia situaŃiilor în care
regulamentul competiŃiei respective prevede dispoziŃii contrare.
VI.1.1.2. Caracteristicile jocului de fotbal

Jocul de fotbal datorită unor particularităŃi depăşeşte uneori limitele unui
simplu joc.
Amestec de fantezie, îndemânare, vigoare şi rezistenŃă, el înflăcărează
inimile, opreşte pentru un moment milioane de respiraŃii sau stârneşte aclamaŃii
tumultuoase.
Esparte das hultidees (sportul mulŃimii) exprimă în mod cuprinzător
caracterul său accesibil pentru toŃi oamenii, fiind considerat pe bună dreptate un
adevărat fenomen social al secolului XX, oamenii secolului nostru găsind în acest
joc un mod de recreare, de bucurii, de satisfacŃii şi de câştiguri. Dincolo de pasiuni
şi satisfacŃii, el se adresează unor virtuŃi profund umane: loialitate, cinste, forŃă,
inteligenŃă, măiestrie.
Aceste calităŃi, reprezentate la toŃi marii fotbalişti, fac ca aceştia să devină
reprezentanŃii idealurilor şi pasiunilor milioanelor de suporteri, în joaca lor, copii le
împrumută numele şi devin modelul lor.
Departe de a fi un simplu spectacol, la care spectatorul asistă din afară,
fotbalul te face să-l priveşti dinăuntru, să te implici în desfăşurarea sa, reuşind
astfel să antreneze în fantastica-i cavalcadă oameni de cele mai diverse concepŃii,
profesii, naŃionalităŃi şi credinŃe.
De aceea, din prea multă pasiune şi sumare cunoştinŃe a istoricului şi
regulamentului acestui joc sportiv, unii ajung să se considere mai „specialişti"
decât specialiştii investiŃi.
Pentru a înŃelege şi reŃine particularităŃile şi dificultăŃile apărute în
practicarea fotbalului, considerăm potrivită prezentarea caracteristicilor acestui joc
sportiv, în mod relativ succint - pe componentele antrenamentului sportiv.
76
VI.1.1.3. Aspecte ale pregătirii fizice în fotbalul actual

Jocul de fotbal se caracterizează astăzi printr-o bogată activitate
competiŃională, la care, pe lângă jocurile din campionatul intern, li se adaugă
numeroase partide internaŃionale, amicale sau oficiale şi alte diverse competiŃii
ocazionale.
Dacă Ńinem seama de faptul că jocul contemporan a devenit faŃă de trecut
mult mai dinamic, jucătorii fiind obligaŃi să alerge în permanenŃă, executând
numeroase schimbări de ritm, că lupta pentru posesia mingii a devenit mult mai
aprigă şi necesită un mai mare consum de energie, că sunt necesare procedee
tehnice şi tactice cât mai perfecŃionate şi caracterizate de o manifestare a lor în
condiŃii de viteză crescută a jocului, toate acestea ne pot da o imagine de ansamblu
despre numeroasele calităŃi necesare actualului jucător de fotbal şi despre
solicitările foarte mari, din punct de vedere fizic, la care este supus acesta, în
decursul desfăşurării unei partide sau a desfăşurării unui an competiŃional.
Pentru ca fotbalistul să facă faŃă acestor solicitări trebuie să posede un bagaj
valoros de calităŃi motrice şi o pregătire temeinică, cu ajutorul căreia să poată
suporta, în condiŃii optime şi fără repercusiuni, eforturile mari şi mereu crescânde
ale jocului.
Aceste cerinŃe se realizează, în primul rând, printr-o pregătire fizică
superioară, respectând sarcinile celor două laturi ale acestei pregătiri şi anume:
pregătirea fizică generală şi pregătirea fizică specială.
Prin pregătirea fizică generală se urmăreşte asigurarea unei mai bune
capacităŃi de lucru a organismului în timpul efortului, realizându-se simultan
intrarea mai rapidă şi mai uşoară în forma sportivă, care să poată fi menŃinută un
timp mai îndelungat.
În perioadele care se scurg între campionate, anumite calităŃi şi deprinderi
motrice de bază îşi pierd din valoare, dacă nu se lucrează permanent pentru
menŃinerea lor.
Jucătorii pierzând din supleŃe, din viteză, din rezistenŃă, tocmai din cauza
încetării pregătirii în această direcŃie, pierd într-o oarecare măsură şi din valoarea
deprinderilor tehnice şi tactice. în schimb, cei care se antrenează permanent, îşi
păstrează nivelul pregătirii tehnice şi tactice, neîntâmpinând nici un fel de
dificultăŃi în realizarea cu succes a acŃiunilor tactice de joc.
În acelaşi timp, pregătirea fizică generală constituie baza pregătirii fizice
speciale, prin care se asigură formarea şi dezvoltarea deprinderilor de mişcare
specifice fotbalului. în jocul de fotbal, efortul nu este uniform, momentele de efort
intens şi prelungit alternând cu cele de efort scăzut.
Viteza, îndemânarea, forŃa şi rezistenŃa sunt cele patru calităŃi motrice de
bază, care în practică nu pot fi întâlnite separat, fiind permanent într-o strânsă
interdependenŃă şi corelaŃie.
Viteza
Viteza este o calitate motrică de bază, care depinde şi de tipul de sistem
nervos al omului şi din această cauză se dezvoltă mai greu decât celălalt calităŃi
77
motrice. în domeniul fotbalului nu este vorba de o viteză de deplasare de la un

punct fix la altul, ca de exemplu la sprint, ci de o viteză specifică jocului. în
privinŃa vitezei, ne putem referi la mai multe componente:
• alergarea în viteză cu mişcări adaptate jocului;
• necesitatea de a executa elementele tehnice rapid şi sigur;
• viteză de gândire pentru combinaŃiile tactice specifice;
• viteză de reacŃie la intervenŃiile neprevăzute ale adversarului.
Dezvoltarea vitezei, calitate motrică care asigură jucătorilor un randament
superior, dozarea eficientă şi repartizarea corectă a mijloacelor conform
principiului individualizării, sunt factori hotărâtori în antrenamentul modern.
O echipă este compusă, în general, din diferite tipuri de jucători, ale căror
particularităŃi fac să nu poată fi pregătiŃi în comun şi deci vor fi antrenaŃi în raport
cu acestea, fie în mod individual, fie în grupe egale ca valoare şi caracteristici.
Se recomandă efectuarea antrenamentului pe teren gazonat, care fiind mai
moale menajează muşchii, ligamentele şi articulaŃiile, iar accentul trebuie să cadă
pe dezvoltarea cu precădere a vitezei de reacŃie, de execuŃie şi de repetiŃie.
Îndemânarea
Este în esenŃă o calitate motrico-tehnică complexă. Putem face diferenŃă
între un jucător îndemânatic şi un jucător înzestrat cu o îndemânare superioară, însă
valoarea absolută a lor nu o putem stabili, din lipsa mijloacelor care să aibă un
caracter obiectiv, pentru a determina cât mai exact această diferenŃă.
Cu ocazia dezvoltării îndemânării generale, prin exerciŃii de gimnastică, sau
alte mijloace folosite, nu urmărim automatizarea mişcărilor cu orice preŃ şi în mod
mecanic, ci vom determina jucătorul să şi gândească. ExerciŃiile vor fi înlănŃuite în
aşa fel încât jucătorul să fie pus în faŃa unor probleme de timp şi spaŃiu, pentru
rezolvarea cărora să aleagă singur soluŃia cea mai potrivită.
Acestea, combinate cu elemente din cadrul jocului, vor forma exerciŃii
complexe, care vor dezvolta, în mai mare măsură, îndemânarea specifică a
jucătorilor de fotbal.
ForŃa
Este una dintre calităŃile importante ale jucătorului de fotbal, care determină
viteza de deplasare, reacŃie şi execuŃie a acestuia şi este totodată asociată cu
îndemânarea şi rezistenŃa.
În cartea „Fotbal. ExerciŃii pentru pregătirea fizică şi tactică" autorul Avram
Silviu, afirmă:
• „în jocul de fotbal, forŃa prezintă importanŃă sub următoarele trei forme
de manifestare:
− forŃa generală, ce se referă îndeosebi la muşchii trunchiului, coapsei,
umerilor, spatelui şi braŃelor, grupe care participă la mişcările de lovire a
mingii cu piciorul şi cu capul, cât şi la aruncările de la margine, la
conducerea mingii şi la lupta corp la corp cu adversarul;
− forŃa de lovire necesară pentru pasele lungi şi trasul la poartă de la
distanŃă;
78
− forŃa necesară în acŃiunile de marcare a adversarului şi de protejare a

mingii.”
Rezistenta
Este o altă calitate motrică de bază, dezvoltată la un înalt nivel, dă
posibilitatea jucătorilor să execute toate procedeele tehnice şi tactice în condiŃii de
joc, fără eforturi vizibile şi fără ca eficacitatea şi precizia lor să scadă.
Pe baza rezistenŃei generale se formează rezistenŃa în regim de viteză,
necesară efectuării sprinturilor, opririlor, schimburilor de ritm şi de direcŃie.
Antrenamentul jucătorilor trebuie să cuprindă şi alergări în regim de viteză
maximă, pe porŃiuni asemănătoare cu cele din timpul jocului, care să totalizeze
1800 - 2000 de metri.
SupleŃea
Este calitatea motrică care asigură fotbaliştilor executarea mişcărilor cu
uşurinŃă şi amplitudine. Ea este condiŃionată de elasticitatea muşchilor, de
mobilitatea articulaŃiilor şi de coordonare. In fotbal supleŃea este necesară în
alergări, sărituri, mişcări înşelătoare şi execuŃii tehnice.
Detenta
Este o calitate motrică complexă, ce rezultă din îmbinarea forŃei şi a vitezei,
coordonate în vederea realizării mişcării cu eficienŃă maximă.
Dezvoltarea detentei jucătorilor de fotbal diferă de cea a săritorului în
înălŃime, de exemplu. în timp ce săritorul urmăreşte să-şi ridice centrul de greutate
cât mai sus, calculându-şi locul de bătaie, jucătorul de fotbal trebuie să se înalŃe la
momentul potrivit, în funcŃie de adversar şi de traiectoria mingii.
Mobilitatea
Este recunoscută doar de unii autori drept calitate motrică de bază, fiind
definită drept calitatea de a se deplasa cu uşurinŃă de la un loc la altul, sau de trece
cu uşurinŃă de la un sistem tactic la alt sistem tactic, pe parcursul desfăşurării
întrecerii fotbalistice.
Mobilitatea articulară şi supleŃea formează un tot unitar atât în procesul de
joc, cât şi în antrenament, care cu greu pot fi separate în cadrul exerciŃiilor fizice,
sau în a acelora cu caracter tehnico-tactic.
Mobilitatea este în interdependenŃă cu cele patru calităŃi motrice de bază
prezentate în paginile anterioare, fiind influenŃată de ele, sau influenŃând asupra
fiecăreia dintre aceste calităŃi, pe parcursul manifestării lor în joc sau în
antrenament.
VI.1.1.4. Aspecte ale pregătirii tehnice în fotbal

Jocul de fotbal a cunoscut în ultima vreme o evoluŃie rapidă şi, am putea
afirma, deosebit de spectaculoasă.
Aria tehnică a jocului s-a extins foarte mult, au apărut noi procedee tehnice
pe care fotbaliştii de performanŃă le execută cu mare măiestrie în condiŃiile creşterii
vitezei jocului.
79
S-a perfecŃionat valoarea tehnică pe plan colectiv, aspect de pură moralitate,

în virtutea căreia individul lucrează în vederea evidenŃierii grupului.
În acest fotbal contemporan, denumit de unii specialişti „fotbal total", etalat
ca joc şi nu ca antijoc chiar şi atunci când se impune păstrarea unui minim avantaj,
jocul colectiv a crescut în spectaculozitate, sprijinind şi fiind sprijinit de parteneri,
ceea ce face dificilă sublinierea performanŃei individuale în defavoarea
spectacolului oferit de cele două echipe ce se constituie în factori inediŃi ai
victoriei;
• un număr impresionant de jucători au făcut un progres remarcabil pe
planul tehnicii individuale şi colective, sprijinite de o condiŃie fizică
superioară;
• se constată în fotbalul contemporan expresia unor certe valori şi a unei
experienŃe îndelungate pentru formarea unităŃii echipei prin faptul că
jucătorii abili reduc la minimum timpii morŃi iar maeştrii îl suprimă
complet prin utilizarea unei tehnicii deosebite consolidată şi structurată
preponderent pe viteza de joc, pe viteza de execuŃie.
Se preconizează, pentru viitor, un joc de fotbal caracterizat de viteza de
circulaŃie a mingii şi a jucătorilor fără minge, de perfecŃionarea calităŃilor motrice
de bază (în special viteză în regim de rezistenŃă) şi de perfecŃionarea principalelor
elemente tehnice ale jocului de fotbal în regim de viteză.
Din ce în ce mai mult se observă promovarea cu precădere a tehnicii luptei
colective pentru ocuparea spaŃiului în atac, cât mai repede şi mai sigur posibil fără
riscul pierderii posesiei mingii, o tehnică simplă la prima vedere, colectiv-
constructivă, dar deosebit de eficientă în faza de atac, faza de construcŃie şi faza de
apărare, deoarece strategia tactică a desfăşurării jocului modern a impus-o, având
drept scop primordial mărirea vitezei de desfăşurare a jocului şi încercarea de a
face jucătorii să-şi facă simŃită prezenŃa în teren prin devieri subtile ale mingii, prin
transmiteri instantanee ale mingii, prin cooperarea în cadrul liniilor şi al jocului de
echipă în momente fixe şi mobile ale jocului, toate acestea pentru a avea în
permanenŃă jucători disponibili pe care să se poată conta în fazele de joc şi care să
se afle în permanenŃă în serviciul echipei.
Rezumând, putem afirma că tehnica jocului de fotbal, determinată de
folosirea piciorului ca element principal în manevrarea mingii, se caracterizează
prin:
Accesibilitate
Deoarece poate satisface preferinŃele atât ale copiilor, cât şi al acelora care
optează (sau sunt selecŃionaŃi) pentru fotbalul de performanŃă.
Fotbalul practicat pe terenuri reduse (minifotbalul), cu regulament
simplificat, de către copii şi începători sau ca mijloc de agrement pentru restul
amatorilor, oferă prin tehnica, dar mai ales prin gestul şutului la poartă şi marcarea
golului, satisfacŃii greu de măsurat.
Prin accesibilitatea tehnicii ne referim desigur la copii şi începători,
accesibilitate care este dată de terenul redus şi amenajabil, număr mai mic de
80
jucători, reguli simplificate şi mai ales mingea care trebuie să fie mai mică (decât
cea oficială).
Conducerea mingii şi lovirea acesteia efectuându-se de obicei la acest nivel
cu partea interioară sau exterioară a labei piciorului, este poate cel mai important
fapt care indică uşurinŃa şi cursivitatea jocului.
Evolutivitate
Tehnica este evolutivă datorită contribuŃiei jucătorilor de excepŃie care din
necesitatea deposedării, depăşirii sau a străpungerii apărărilor aglomerate, au
îmbogăŃit arsenalul manevrării mingii cu piciorul şi al loviturilor cu capul.
PerfecŃionarea până la înalta măiestrie a determinat apariŃia stilului personal
demonstrat de-a lungul anilor de mari jucători ca: Pele, Maradona, Eusebio, Muller,
Platini, Van Basten, Gulit, Dobrin, Hagi, etc.
Pregătirea timpurie
Începerea pregătirii timpurii. Când stereotipurile dinamice coroborate cu
dezvoltarea calităŃilor motrice de bază sunt mai uşor şi temeinic dobândite şi
perfecŃionate, mai ales în relaŃia atacant-minge-apărător, atunci putem spune că este
momentul propice pentru începerea instruirii. Ne referim desigur la selecŃionaŃii din
prima grupă de vârstă a bazei de masă a fotbalului de performanŃă. Practica a
dovedit că o tehnică variată şi eficientă nu poate fi dobândită decât într-un proces
stadial de instruire, bine organizat şi condus de specialişti buni pedagogi, pe o
perioadă de 8-10 ani.
Longevitatea practicării fotbalului de performanŃă în mod organizat se
referă atât la scăderea vârstei de selecŃie, cât şi la perioada mai îndelungată de
stagiu la înalt nivel, în Divizia NaŃională, selecŃionabili în reprezentativele unor
cluburi sau în reprezentativele naŃionale.
ÎnvăŃarea corectă a tehnicii de bază
ÎnvăŃarea absolut corectă a tehnicii de bază - mai ales a celei în relaŃie cu
mingea, deoarece un procedeu tehnic greşit însuşit sau fără eficienŃă, are
repercusiuni negative aproape ireversibile în evoluŃia viitorului fotbalist.
Procesul de instruire
Procesul de instruire trebuie să se desfăşoare în condiŃii diverse de anotimp
şi stare a terenului - atacând simultan toate componentele antrenamentului sportiv
cu ponderea specifică fiecărei categorii de vârstă şi nivel de pregătire.
Precizia, supleŃea şi subtilitatea
Precisă, suplă, fină şi subtilă - în vederea realizării pe suprafeŃe restrânse a
driblingului, paselor şi şuturilor derutante fără preluare, paselor cu călcâiul,
deposedărilor, etc. şi sobră în execuŃii în forŃă şi viteză pentru rezolvarea sarcinilor
tactice pe suprafeŃe mari, cum ar fi pasa pe contraatac, pentru atacul rapid, la
loviturile libere directe şi şuturile la poartă de la distanŃe medii şi mari (16-30
metri), etc.
Dificultatea tehnicii
Dificultatea tehnicii este dată în primul rând de folosirea în manevrarea
mingii a ambelor picioare (alternativ), lucru ce constituie o cerinŃă ideală.
81
Dificultatea tehnicii devine mai evidentă odată cu practicarea fotbalului în scop de

performanŃă, începând cu baza de masă a performanŃei.
Pe măsură ce suprafeŃele de joc se apropie de cele regulamentare (în raport
cu vârsta) cresc şi cerinŃele tactice ale execuŃiilor tehnice pe fondul măririi vitezei
de deplasare şi manevrare a mingii.
Toate aceste elemente în evoluŃie îi determină, tehnicii jocului de fotbal:
Complexitatea
Dificultatea şi complexitatea se accentuează pe măsură ce procesul de
instruire şi jocurile se desfăşoară indiferent de starea vremii şi a terenului de joc.
Unele procedee tehnice de bază devin: Stereotipuri
Stereotipe (automatizate) pentru al elibera pe jucător de urmărirea şi
controlul mingii, driblinguri şi transmiteri ale acesteia, dându-i posibilitate să
privească tot câmpul de joc în vederea colaborării cu coechipierii sau a evitării
intervenŃiei adversarului.
Spectaculozitatea
Duelurile aeriene, angajamentul total în lupta pentru minge, viteza şi
subtilitatea execuŃiilor tehnice, angajările lungi, precise şi prin surprindere,
centrările cu adresă la picior sau la cap şi marcarea golurilor de la distanŃă sau din
apropiere cu şuturi din dezechilibru sau în foarfecă (pe spate), lovitura cu capul din
plonjon, etc. sunt tot atâtea „capete de acuzare" ale frumuseŃii fotbalului spectacol.
VI.1.1.5. Aspecte ale pregătirii tactice în fotbal

Datorită dezvoltării sale accelerate, din multe puncte de vedere, fotbalul
contemporan se deosebeşte de cel care ne încânta până în urmă cu două decenii, dar
puŃini dintre practicanŃii, iubitorii şi în special, specialiştii în domeniu, sesizează că
s-a produs o radicală mutaŃie la nivelul fundamentelor jocului.
Saltul tacticii jocului de fotbal, la care s-a ajuns prin ameliorarea succesivă
a variantelor de joc precedente, merită o atentă analiză din perspectivă
multidisciplinară, întrucât:
• declanşează modificări la nivelul tuturor componentelor jocului;
• constituie un experiment care poate interesa şi alte sectoare de acŃiune
şi chiar de cunoaştere umană;
• reînnoirea structurii de profunzime a jocului poate fi echivalată cu o
autentică depăşire a „crizei de temelii" din domeniul fotbalului;
• oferă o soluŃie eficientă de armonizare a conduitelor individuale cu
interesele acŃiunii colective în cadrul microgrupurilor umane;
• permite anticiparea soluŃiilor optime pentru dezvoltarea intensivă a
sistemelor de joc actuale;
• implică reelaborarea principiilor de antrenament în raport cu noile
cerinŃe şi exigenŃe de joc şi cu datele furnizate de sectoarele ştiinŃelor
actuale.
82
Tactica, şi în mod special tactica modernă din jocul de fotbal actual, este
una din forŃele motorii ale progresului jocului de fotbal.
Tactica modernă, care se referă la organizarea şi conducerea jocului atât pe
posturi (individual) cât şi a întregii echipe, în condiŃiile cele mai bune, însumează
ultimele noutăŃi în ceea ce priveşte gândirea metodică. Astfel, printr-un efort minim
echipa poate realiza în faŃa adversarului o schimbare a raportului de forŃe care să
ducă la maximum de randament.
Totodată, în ansamblul evoluŃiei factorilor de joc, a jocului însuşi, în cadrul
permanentelor schimbări de orientare şi accent, tactica a prezentat pe rând factor-
efect, efect al pregătirii fizice şi tehnice înalte, şi factor-cauză, cauză a dezvoltării
fizice şi tehnice. într-o strânsă corelaŃie cu pregătirea fizică şi tehnică, exprimată în
joc într-un „amestec” indivizibil, tactica s-a dezvoltat prin aceşti factori,
dezvoltându-i, şi, în acelaşi timp, s-a dezvoltat prin propriile ei acumulări şi
inovaŃii.
Interpretată ca fiind o strategie de purtare a acŃiunilor în apărare şi atac, un
mod de a înşela vigilenŃa adversarului, în actualul stadiu al evoluŃiei jocului, tactica
reprezintă ceva mai mult, mai complex, mai concret şi mai abstract în acelaşi timp.
Pregătirea tactică reprezintă una din componentele cele mai dinamice ale
antrenamentului, fiind în mare măsură determinată de pregătirea fizică, tehnică,
psihologică şi teoretică. În cadrul antrenamentului, ca sistem complex, tactica
sportivă reprezintă un subsistem cu rol de organizare şi conducere a celorlalte
subsisteme, care se reglează în consonanŃă cu acestea. Datorită dimensiunilor
suprafeŃei de joc, a numărului mare de jucători şi manevrării mingii cu piciorul,
tactica jocului de fotbal are următoarele caracteristici principale:
RaŃionalitate
Tactica jocului de fotbal este considerată drept „raŃională" deoarece, în
esenŃă, este considerată drept un proces de gândire diferenŃiat, cunoscut sub
denumirea de gândire tactică fiindcă eficienŃa acŃiunilor individuale şi colective
este determinată de aportul selectiv şi creator al raŃiunii.
Dacă pentru însuşirea tehnicii tot mai complexe necesară fotbalului de mare
performanŃă, s-a coborât limita de vârstă, această măsură se dovedeşte tot atât de
necesară şi pentru pregătirea tactică. Constituind o adevărată „gimnastică a minŃii",
tactica îl obişnuieşte pe executant să gândească, învăŃându-l care este rolul
mişcărilor şi execuŃiilor tehnice, cum, când şi de ce le foloseşte, care este
contribuŃia gândirii jucătorilor pentru obŃinerea unui rezultat favorabil.
Tactica îşi propune să-i înveŃe pe jucători modalităŃile organizării, pregătirii
şi desfăşurării acŃiunilor de atac şi de apărare. Datorită gândirii tactice, procesele
rapide de analiză, comparaŃie, sinteză şi decizie care au loc în scoarŃa cerebrală, se
materializează prin fluxul nervos continuu în executarea celor mai potrivite şi
eficiente procedee tehnice. Dezvoltarea gândirii tactice se realizează prin cultivarea
la jucători a spiritului de anticipare şi selecŃionare a situaŃiilor ivite în urma
declanşării acŃiunilor tactice proprii şi ale adversarului.
83
Trebuie să subliniem că exerciŃiul de gândire al fiecărei execuŃii tehnice

duce la încărcarea acesteia cu conŃinut tactic, proces desfăşurat pe întregul parcurs
al instruirii sportive, chiar şi după atingerea măiestriei sportive.
IntercondiŃionările multiple
Tactica jocului de fotbal este caracterizată de o intercondiŃionare multiplă
deoarece tactica este dependentă de pregătirea fizică, tehnică, teoretică şi
psihologică.
Ceea ce vede pe un teren de joc, la un moment dat, o privire neavizată este
doar simpla dispută pentru minge prin intermediul unor procedee tehnice şi o
mişcare aproape continuă a jucătorilor, cu toate că, în realitate jucătorii se
încadrează în tactica echipei care le ordonează toate acŃiunile şi le conferă o
succesiune, forme de desfăşurare, sisteme de joc şi mijloace de realizare, atât
pentru atac cât şi pentru apărare. în mod izolat, conŃinutul tacticii oricât de
sofisticat ar fi, nu-şi poate atinge scopul fără suportul celorlalte componente ale
antrenamentului sportiv.
Elasticitate
Tactica jocului de fotbal este elastică pentru că prin intermediul ei jucătorii
rezolvă de multe ori spontan şi eficient situaŃii imprevizibile create de jocul în sine.
Pentru a ne face mai bine înŃeleşi vom descrie câteva situaŃii frecvente
apărute în cadrul unui joc de fotbal, situaŃii a căror rezolvare sprijină afirmaŃia
noastră:
• la un anumit moment dat, o acŃiune tactică colectivă a unei echipe poate fi
finalizată printr-o acŃiune individuală purtată de-a lungul întregului teren,
dar caracteristic rămâne aportul întregii echipe;
• de cele mai multe ori, în funcŃie de factori obiectivi sau subiectivi, asistăm
la schimbarea tacticii de joc a unei echipe pe parcursul aceleiaşi partide,
acest lucru datorându-se schimbărilor survenite în formele şi sistemele de
joc ale adversarului, introducerii unor jucători (proprii sau ai adversarului)
de mare valoare sau specializaŃi şi extrem de eficienŃi pe un anumit post sau
zonă a terenului de joc, stării terenului, anotimpului, etc.
Evolutivitate
Tactica jocului de fotbal este evolutivă deoarece nimeni nu poate susŃine că
există undeva o tactică ideală, modelul tacticii unei echipe de fotbal
perfecŃionându-se continuu în raport cu nivelul practic şi teoretic atins pe plan
naŃional şi internaŃional.
În cadrul acestei caracteristici a tacticii jocului de fotbal, folosind, în cadrul
procesului de antrenament şi al jocurilor, game largi de acŃiuni tactice cât mai
variate şi mai complexe se poate stimula iniŃiativa creatoare a jucătorilor talentaŃi
sau de excepŃie, jucători care pot contribui la îmbunătăŃirea tacticii în general şi a
tacticii echipei proprii în mod special.
De asemenea, procedeele tehnice şi anumite acŃiuni tactice (sau variante)
specifice marilor fotbalişti, metodele şi orientările moderne din cadrul procesului
de antrenament precum şi eventualele modificări sau precizări noi ale
84
regulamentului de joc, contribuie în permanenŃă la evoluŃia tacticii jocului de

fotbal, respectiv la perfecŃionarea acestui joc sportiv.

Fotbalul face parte din categoria jocurilor sportive de echipă, fiind un joc
spectaculos, desfăşurat în limitele unui regulament relativ simplu şi accesibil, joc în
care se caută să se valorifice la maximum capacităŃile fizice, tehnico-tactice şi
psihice ale jucătorilor.
Semnificativ este faptul că în secolul nostru domnia balonului rotund se
accentuează, luând forme diferite, aceste forme fiind urmare a faptului că fotbalul
prezintă următoarele caracteristici:
• este un joc cu reguli foarte simple care pot fi rapid asimilate de
participanŃi şi înŃelese uşor de spectatorii săi;
• nu presupune calităŃi atletice deosebite, în anumite limite, oricine poate
juca fotbal, indiferent de sex;
• are avantajul că se poate juca oriunde: pe plajă, pe teren viran, în
spatele curŃii, pe iarbă, indiferent de timp şi de climă, chiar dacă bate
vântul sau plouă.
Jocul propriu-zis pune fiecare din cele două echipe ce se confruntă în două
situaŃii tactice distincte, care alternează pe toată durata jocului:
• atac sau situaŃie ofensivă;
• apărare sau situaŃie defensivă.
Autoevaluare
Care sunt dimensiunile terenului de fotbal?

1. Care sunt aspectele pregătirii tehnice în fotbal?
2. Care sunt aspectele pregătirii tactice în fotbal?

Care sunt caracteristicile jocului de fotbal?
BIBLIOGRAFIE
1. BALINT Gh. - Baze teoretice şi mijloace de acŃionare pentru pregătirea fizică

specifică a jucătorilor de fotbal, Editura Pim, Iaşi, , 158 pagini, ISBN 978-973-
716-998-3, 2008;
2. BALINT Gh. - Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, ,
300 pagini, ISBN 978-973-716-804-7, 2007
3. BALINT Gh. - Bazele generale ale jocului de fotbal, Editura Pim, Iaşi, , 301
pagini, ISBN 978-605-520-005-0, 2008;
85
MODULUL VII.PARTICULARITĂłILE
PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL ÎN
ÎNVĂłĂMÂNTUL GIMNAZIAL (CLASELE
V – VIII)
Scopul modulului:
• Prezentarea principalelor particularităŃi ale predării jocului de fotbal
în lecŃia de educaŃie fizică din clasele V-VIII.
• determine particularităŃi ale predării jocului de fotbal în lecŃia de
educaŃie fizică din clasele V-VIII;
• folosească programele de educaŃie fizică pentru ciclul gimnazial
(clasele V-VIII);
• îşi organizeze conŃinutul lecŃiei de educaŃie fizică în funcŃie de
particularităŃile biomotrice al elevilor din clasele V-VIII;
• să elaboreze jocuri de întrecere, ştafete şi mijloace de acŃionare
specifice claselor V-VIII pentru a le utiliza în lecŃia de educaŃie
fizică cu conŃinut din fotbal;
• să elaboreze un proiect operaŃional şi un scenariu didactic al unei
lecŃii de educaŃie fizică cu conŃinut din fotbal la clasele V-VIII.
Unitatea de studiu VII.1. PARTICULARITĂłILE PREDĂRII

JOCULUI DE FOTBAL ÎN ÎNVĂłĂMÂNTUL GIMNAZIAL (CLASELE V –
VIII)
După cum am afirmat şi în unitatea de curs precedentă, datorită valenŃelor

sale, fotbalul este apreciat ca un mijloc necesar şi eficient al educaŃiei fizice
şcolare, motiv pentru care îl găsim prezent şi în curriculumul aprobat de Ministerul
EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului pentru clasele V-VIII.
Conform Planului-cadru de învăŃământ pentru clasele I-a - VIII-a, mai
exact, conform Anexei 1 la Ordinul M.E.C. nr. 3638 / 11.04.2001, disciplina
EducaŃie fizică şi Sport, are repartizate în orarul săptămânal al şcolii cu 2–3 lecŃii
pentru clasele V – VII şi 1-2 lecŃii pentru clasa a VIII-a.
86
În fiecare lecŃie de educaŃie fizică de circa 40-45 minute, spaŃiul rezervat

jocului de fotbal este de regulă de 15-20 minute, spaŃiu care trebuie folosit cu mult
discernământ de către professor pentru a valorifica la maximum valenŃele formative
ale acestui joc sportiv, în direcŃiile amintite, respectiv: recreaŃie, refacere şi formare
a personalităŃii.
Programa şcolară sau Curriculum-ul de educaŃie fizică pentru învăŃământul
gimnazial, pe lângă obiectivele specifice şi operaŃionale, fixează cerinŃele oficiale
obligatorii, conŃinuturile care trebuie realizate de elevi la orele de educaŃie fizică,
conŃinuturi şi cerinŃe materializate prin cunoştinŃe, priceperi şi deprinderi specifice,
proprii jocului de fotbal la clasele respective.
În spaŃiul din lecŃia de educaŃie fizică acordat jocului de fotbal în
învăŃământul gimnazial, considerăm noi că ar trebui să se Ńină seama şi de
următoarele:
• îmbinarea activităŃilor de conducere şi organizare a profesorului cu
activitatea de dezvoltare a capacităŃilor de autoorganizare şi
autoarbitrare a elevilor;
• folosirea unor exerciŃii şi structuri fundamentale care să vizeze adresa,
precizia, ambidextria şi care să se execute pe fondul creşterii vitezei de
execuŃie şi a complexităŃii;
• folosirea diverselor concursuri în scopul obişnuirii elevilor cu
solicitările competiŃiei, formându-le astfel dorinŃa de autodepăşire;
• de asemenea trebuie să se folosească complexe de exerciŃii care
acŃionează cumulativ asupra deprinderilor specifice tehnico-tactice cât
şi asupra dezvoltării calităŃilor motrice.
Evaluarea elevilor, notarea lor privind însuşirea practicării jocului de fotbal,
trebuie să fie realizată în funcŃie de „Standardele de evaluare” concepute în anul
2003 de Serviciul NaŃional de Evaluare şi Examinare din Ministerul EducaŃiei,
Cercetării şi Tineretului dar şi în funcŃie de respectarea şi aplicarea regulamentului
de joc şi de competiŃie şi de condiŃiile de practicare autonomă raportate şi la
clasamentele competiŃiilor respective.
VII.1.1.1. ParticularităŃile biomotrice al elevilor din clasele V-VIII

Creşterea şi dezvoltarea elevilor reprezintă o problemă biologică de mare
importanŃă teoretică şi practică. Literatura de specialitate ne prezintă numeroase
date, printre cele importante fiind cele legate de fenomenul de accelerare a creşterii,
de fondul ereditar, de rolul condiŃiilor de mediu, sociale, în dezvoltarea elevilor.
O problemă care nu poate fi neglijată de profesorul de educaŃie fizică este
caracterul particular al biologiei vârstei de creştere.
Din datele existente în momentul de faŃă putem trage următoarea concluzie:
dezvoltarea şi creşterea elevilor nu se face uniform, ci pe parcursul dezvoltării apar
perioade de accelerare şi de încetinire a creşterii datorate fie condiŃiilor de viaŃă, fie
particularităŃilor individuale.
87
La sfârşitul perioadei de creştere, elevul ajunge la o maturizare somato-

vegetativă şi psihică. Datorită dezvoltării neuniforme a elevilor, perioada de
creştere o împărŃim în mai multe etape, fiecare etapă având elementele ei
definitorii.
Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei
cronologice şi nici etapelor de şcolarizare, vom prezenta periodizarea biologică şi
vom menŃiona în secundar etapele de şcolarizare şi vârstele cronologice.
Aceste perioade sunt:
a. Etapa antepubertară (10-12 ani, clasele V-VI);
b. Etapa pubertară (13-14 ani, clasele VII-VIII);
c. Etapa postpubertară (14-18 ani, clasele VIII-IX).
Trebuie subliniat faptul că studierea sau cunoaşterea particularităŃilor pe
grupe de vârsta este o îndatorire obligatorie a profesorilor de educaŃie fizică,
deoarece numai în acest fel instruirea îşi poate atinge scopul final propus.
Necunoaşterea sau ignorarea acestor particularităŃi conduce la instruirea
elevilor după schemele de pregătire folosite la fotbaliştii adulŃi, ceea ce aduce un
mare prejudiciu în privinŃa sănătăŃii elevilor.
S-a afirmat de nenumărate ori şi repetăm şi noi cu această ocazie: „elevul nu
este un adult în miniatură.” El are o serie de particularităŃi morfologice şi
funcŃionale, datorită organismului în creştere şi dezvoltare, lucru de care trebuie să
se Ńină seama.
Unii autori identifică noŃiunea de „pubertate” cu cea de adolescenŃă (Luttke,
Gilbert, Hutinel şi Lesne). După părerea altor autori există o deosebire netă între
pubertate şi adolescenŃă.
Spre deosebire de adolescenŃă, care este o fază de liniştire şi stabilitate,
determinând şi desăvârşind opera pubertăŃii, pubertatea este o fază de zbucium şi
schimbări. Este stadiul cu cele mai intense transformări şi modificări, perioada
caracterizată printr-o „accelerare a creşterii fiziologice şi somatice” (J. Piaget, B.
Inhelder, 1970). Este, de fapt, ultima „acceleraŃie” a creşterii biologice ce se
manifestă cu pregnanŃă. Acest fapt poate modifica sau chiar răsturna proporŃiile
corpului. Acum se produce începerea maturizării glandelor sexuale.
Toate acestea îşi vor pune amprenta asupra întregii dezvoltări anatomo-
fiziologice şi psihice ale puberilor. Nu rezistă la efort îndelungat, obosesc repede,
sunt predispuşi tot timpul surmenajului fizic.
VII.1.1.2. ParticularităŃi anatomo-fiziologice ale puberului

a) ParticularităŃi somatice
La 10-14 ani, perioada la care ne referim, se observă o creştere mai
accentuată a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori
creează dizarmonii.
În această perioadă majoritatea specialiştilor vorbesc despre o fază
caricaturală, dacă o putem numi aşa, caracterizată prin forma alungită a oaselor şi a
muşchilor.
88
Oasele se dezvoltă în lungime şi devin mai rezistente la acŃiunea mecanică

şi presiune.
ArticulaŃiile nu sunt dezvoltate iar ligamentele nu asigură, în suficientă
măsură, rezistenŃa la tracŃiune, răsucire.
Muşchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor şi nu în grosime, din
aceasta cauză suprafaŃa lor de secŃiune fiziologică este mică în consecinŃă, şi forŃa
musculara este mică.
Lungimea fibrelor musculare permite creşterea valorii lucrului mecanic, cu
condiŃia să nu existe îngreuiere peste forŃa globală a muşchiului. Trunchiul este
lung, toracele îngust, abdomenul scurt, iar organele interne din cutia toracică
nedefinitivate referitor la dezvoltare.
b) ParticularităŃile funcŃionale
În concordanŃă cu particularităŃile morfologice se observă o trăsătură
funcŃională caracterizată prin capacitatea redusă de adaptare şi rezistenŃă
funcŃională a aparatului cardio-vascular şi respirator la eforturile fizice.
La 12 ani capacitatea vitală este de 2000 cmc datorita plămânilor slab
dezvoltaŃi şi ajunge la 3000 cmc în jurul vârstei de 15 ani, când plămânii nu sunt
rezistenŃi.
Cordul depune eforturi pentru irigarea organelor şi sistemelor, lucru datorat
îngustimii lumenului vaselor de sânge, ceea ce generează de multe ori instalarea
fenomenului de oboseală, ameŃeli, tulburări ale ritmului cardiac.
Sistemul nervos prezintă o creştere redusă a volumului creierului dar se
adâncesc circumvoluŃiunile, se înmulŃesc fibrele de asociaŃie care sporesc
conexiunile dintre zone. Celulele corticale se perfecŃionează şi se diferenŃiază
crescând baza funcŃională a activităŃii de prelucrare a informaŃiei.
Tot în această perioadă se realizează diferenŃierea dintre sexe prin
maturizarea caracteristicilor sexuale.
Dezvoltarea psihică şi motrică a puberului
a) ParticularităŃile determinate de activitatea nervoasă, neurodinamică-
cerebrală şi sistemul nervos vegetativ
Aspectele legate de activitatea sistemului nervos central şi a celui vegetativ
le vom trata separat deoarece în acest fel, apreciem noi, le putem asigura o deplină
înŃelegere.
Logic, nu se poate discuta despre un organ sau sistem fără a Ńine seama de
legătura lui directă cu activitatea nervoasă superioară. Numai astfel organismul
poate fi privit ca un tot unitar şi se poate stabili independenŃa cu mediul
înconjurător. Activitatea nervoasă superioară şi psihică se dezvoltă rapid atingând
nivele superioare şi, ca urmare a procesului gândirii, analiza, sinteza, abstractizarea
se perfecŃionează, ceea ce face posibilă rezolvarea unor situaŃii problematice.
Dezvoltarea psihică la această vârstă este bine sintetizată de J. Piaget:
„La 11-12 ani apare o a patra şi ultima perioadă al cărei palier de echilibru
se situează la nivelul adolescenŃei.
89
Caracterul ei general constă în cucerirea unui mod de a raŃiona care nu se

referă numai la obiecte sau relaŃii, ci şi la ipotezele din care pot fi trase consecinŃele
necesare fără ca subiectul să se pronunŃe asupra veridicităŃii sau falsităŃii lor înainte
de a examina rezultatul acestor implicaŃii”.
łinând cont de cele prezentate mai sus profesorul, trebuie să pună
problemele cauzal, problematizat pentru a realiza participarea conştientă din partea
elevilor.
Din cauza unor schimbări ce se manifestă pe plan comportamental, unii
psihologi consideră că avem de-a face cu o „criză juvenilă” ce se caracterizează
prin reacŃii contrare celor de până la această vârstă, unele chiar paradoxale, cum ar
fi negativismul, individualismul, tendinŃa spre izolare, spre singurătate, spre
interiorizare prin refugiu în lumea propriilor trăiri sau prin izbucniri violente,
nesupunere, neascultare, etc. Toate modificările, transformările şi restructurările ce
se produc în această perioadă sunt mai intense şi de mai lungă durată.
Cu toate acestea, nu pot fi considerate prin ele însele ca manifestări ale unei
„crize” inevitabile şi absolute, ele pot favoriza apariŃia unor dereglări pe plan
comportamental. Declanşarea acestora depinde însă, şi de împrejurările în care
trăieşte elevul, care pot accentua sau anihila astfel de manifestări.
Un lucru incontestabil este că aceşti elevi ridică serioase probleme din punct
de vedere educativ.
De comun acord cu toŃi specialiştii studiaŃi, putem să afirmăm că:
Preadolescentul ne oferă întotdeauna imaginea unui tânăr vioi, gălăgios,
plin de viaŃă, doritor de a şti cât mai multe lucruri, de a fi activ participând la cât
mai multe acŃiuni, cu interese multiple pentru tot ce este nou.
Pubertatea este considerată ca fiind o etapă de tranziŃie, întrucât saltul de la
operaŃiile concrete la cele formale nu se înfăptuieşte brusc ci, în mod treptat, abia la
sfârşitul ei antrenând la generalizarea operaŃiilor propoziŃionale, pentru ca în
studiul următor, cel al adolescenŃei, să funcŃioneze în deplinătatea lor.
Din punct de vedere afectiv, preadolescentul se caracterizează printr-o mare
sensibilitate, prin treceri succesive de la o stare la alta, prin fluctuaŃii în dispoziŃii,
etc. Tocmai de aceea întâmpină unele dificultăŃi în reglarea actului voluntar,
deliberarea sau luarea hotărârii se face adesea sub influenŃa unor factori emoŃionali.
„AdolescenŃa pubertară”, cum o numeşte M. Debesse este „vârsta
neliniştilor”, caracterizată prin instabilitate emotivă, alternanŃă în contraste,
hipersensibilitate. În constelaŃia psihologică a acestui stadiu sentimentul este
dominanta funcŃională care îşi pune amprenta asupra întregului tablou
comportamental. AlternanŃa în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături
contrare. ÎnclinaŃia spre bravură şi fapte ieşite din comun se asociază cu timiditatea
şi supunerea. Prima se manifestă cu predilecŃie în cadrul grupului, unde este
stimulată şi aprobată de membrii săi; în relaŃiile directe cu adulŃii trec în extrema
cealaltă adoptând o atitudine corectă pe un fond de timiditate evidentă.
90
Se constată totodată lipsa unei concordanŃe între nivelul de aspiraŃie şi

dorinŃele sale pe de o parte, şi capacităŃile de care dispune în vederea realizării lor
pe de alta parte.
Un fapt relevant din punct de vedere afectiv se exprimă în dorinŃa elevului
de a-şi arata afecŃiunea faŃă de anumite persoane din preajma sa.
Dacă până la această vârstă, ei se afla doar în ipostaza de obiect al afecŃiunii
altora, de acum înainte devine şi subiect al afecŃiunii pentru ceilalŃi. Ne aflăm deci
în prezenŃa unei afecŃiuni reciproce de o intensitate relativ egală.
Aşa se explică intensitatea unor relaŃii psihosociale de simpatie sau antipatie
faŃă de colegii de echipă şi chiar faŃă de profesor, întemeiate pe coincidenŃa unor
interese şi aspiraŃii, ce se încheagă la această vârstă. Sentimentul prieteniei
reprezintă un argument concludent în acest sens. Tot acum se produce o schimbare
radicală în sistemul de referinŃe.
Dacă până în acest moment părinŃii constituiau „modele” în jurul cărora se
organiza comportamentul, de acum înainte valori de referinŃă oferă membrii
grupului, ai echipei din care fac parte.
Ca atare, o mare parte din atitudinile comportamentale se formează prin
imitaŃie şi contagiune în interiorul grupului.
Caracteristica vieŃii sociale a preadolescentului impune profesorului
necesitatea unor preocupări atât pentru cunoaşterea valorii educative a
„anturajului”, cât şi pentru iniŃierea unor strategii educaŃionale adecvate atât sub
raport individual, cât şi psihosocial.
Deoarece dimensiunea „interiorităŃii” se adânceşte, preadolescentul simte
nevoia de a nu mai fi considerat copil.
De aceea, apelul la demnitatea să va fi mai folositor decât interdicŃiile
excesiv de severe. Este valabil şi la această vârstă adevărul că fiinŃa umană este
„mai degrabă flexibilă decât docilă”. Pe aceeaşi linie se înscrie şi preocuparea mai
intensă faŃă de propria persoană, ca entitate individuală, fapt constatabil în apariŃia
primelor manifestări de meditaŃie filosofică privitoare la viitorul şi destinul său, cu
tot caracterul lui încă naiv.
La această vârstă se dezvoltă, după cum am mai spus, adevăratele
sentimente de prietenie şi dragoste, care se bazează pe devotament şi înŃelegere
reciprocă. Acum apar mai evidente diferenŃele dintre generaŃii.
Am insistat poate excesiv asupra dezvoltării psihice a puberului, dar trebuie
subliniat faptul că în momentul de faŃă nu se prea pune accent, şi acolo unde se
pune nu este de ajuns, pe studierea particularităŃilor psihice ale elevului de 10-14
ani şi de aceea am considerat că este necesar să facem acest lucru.
b) ParticularităŃile motrice
Organismul elevului reprezintă o dezvoltare pe mai multe planuri, se
măreşte plasticitatea scoarŃei cerebrale, mobilitatea proceselor nervoase, excitaŃia şi
inhibiŃia şi se sporesc posibilităŃile de dezvoltare a calităŃilor motrice, în mod
deosebit viteza; până la 15 ani organismul prezintă posibilităŃi pentru dezvoltarea
vitezei sub formele ei simple de manifestare.
91
Concomitent cu viteza progresează şi îndemânarea, pubertatea fiind

denumită „vârsta îndemânării”.
DisproporŃia dintre diferitele segmente ale corpului face ca în executarea
diferitelor mişcări să se remarce o oarecare stângăcie, dar sunt posibilităŃi pentru
mărirea îndemânării atunci când această calitate se dezvoltă simultan cu orientarea
în spaŃiu.
ÎmbunătăŃirea calităŃilor muşchilor şi mai ales a laturii funcŃionale care
condiŃionează viteza, sporeşte capacitatea de forŃă în regim de viteză sub forma
detentei, a vitezei în regim de rezistenŃă şi capacitatea de efort static moderat.
Capacitatea de rezistenŃă este mai redusă mai ales rezistenŃa cardio-
vasculară, fapt ce impune acŃionarea sistematică cu mijloace bine alese şi dozate
pentru dezvoltarea ei. Trebuie să se antreneze grupe musculare mari care să permită
activitatea nestingherită a aparatului cardio-respirator datorită şi acŃionării asupra
rezistenŃei în regim de forŃă sau viteză, fără a neglija viteza în regim de rezistenŃă.
RezistenŃa este mai mică comparativ cu alte vârste; se impun măsuri
metodice, atente în procesul dezvoltării pentru a se putea obŃine indici superiori în
dezvoltarea ei. La această vârstă elevii au înclinaŃii pentru exerciŃiile de forŃă, de
învingere, cu orientare precisă dar executate de multe ori cu repezeală.
Alergarea, deprinderea cel mai larg aplicată, se desfăşoară în mod
neorganizat; cea organizată solicită un efort mult mai mare.
Cu înaintarea în vârstă se observă o tendinŃă de scădere a volumului
alergării, lucru ce trebuie remediat prin intervenŃia profesorului.
Se observă în multe cazuri greşeli transmise de la vârsta primară cum ar fi:
alergarea pe călcâie, pe toată talpa, oscilaŃii ale trunchiului în plan lateral,
insuficienŃa fazei de zbor, alergare îngenunchiată, lipsa lucrului de braŃe, etc., care
trebuie corectate folosindu-se exerciŃii speciale coordonate de profesor.
Acum se manifestă disponibilităŃi pentru însuşirea unor procedee şi
elemente tehnice cu şi fără minge.
VII.1.1.3. Predarea jocului de fotbal în lecŃia de educaŃie fizică la clasele a V-a şi

a VI-a
Curriculum-ul şcolar de educaŃie fizică pentru învăŃământul gimnazial
reflectă concepŃia care stă la baza reformei sistemului românesc de învăŃământ,
urmărind realizarea finalităŃilor prevăzute de Legea ÎnvăŃământului, referitoare la
dezvoltarea complexă a personalităŃii autonome şi creative a elevilor.
Prin obiectivele specifice disciplinei educaŃie fizică sunt urmărite cu
precădere:
1. întreŃinerea şi îmbunătăŃirea stării de sănătate;
2. dezvoltarea fizică armonioasă;
3. dezvoltarea capacităŃii motrice generale şi a celei specifice unor ramuri şi
probe sportive;
4. educarea unor trăsături pozitive de caracter.
92
Acest curriculum se adresează profesorilor de educaŃie fizică, directorilor de

şcoli, elevilor, părinŃilor, specialiştilor în evaluare şi autorităŃilor locale interesate
de procesul educaŃional.
Prin acest curriculum se realizează creşterea posibilităŃilor de opŃiune,
premisele determinării unor parcursuri individuale de învăŃare şi creşterea
autonomiei unităŃilor şcolare în elaborarea propriului curriculum.
La elaborarea programei, specialiştii Ministerului EducaŃiei, Cercetării şi
Tineretului au avut în vedere finalităŃile exprimate prin standardele de performanŃă
ale învăŃământului primar, necesitatea obiectivă de reluare în sens concentric a
principalelor elemente de conŃinut predate din ciclul anterior, experienŃa şi tradiŃiile
educaŃiei fizice din Ńara noastră cât şi condiŃiile medii de dotare materială a şcolilor
generale.
Conform programei şcolare de educaŃie fizică pentru clasele a Va şi a VI-a,
aprobată prin ordinul ministrului educaŃiei naŃionale cu nr. 4237 din 23.08.1999,
noua concepŃie despre predare vizează următoarele aspecte metodico-
organizatorice:
• adoptarea unei scheme orare care să asigure realizarea obiectivelor
cadru;
• stabilirea conŃinuturilor potrivit schemei orare adoptate, condiŃiilor
materiale, tradiŃiilor şi opŃiunilor elevilor;
• asigurarea prin orar a valorificării integrale a bazei sportive şi a
posibilităŃilor de demixtare a claselor;
• omogenizarea nivelului de pregătire al elevilor începând din clasa a V-a
şi reluarea conŃinuturilor învăŃate pe parcursul unui an şcolar şi de la o
clasă la alta, realizând caracterul concentric al predării;
• acŃionarea constantă, în fiecare lecŃie, asupra dezvoltării fizice şi
calităŃilor motrice ale elevilor;
• conŃinuturile prevăzute la capitolele „capacitate de organizare”,
„deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative” vor fi exersate în
structuri complexe, de regulă sub formă de întrecere, fără a se constitui
în teme de lecŃie;
• predarea probelor şi a ramurilor de sport va fi permanent însoŃită şi de
practicarea globală a acestora;
• valorificarea în plan educativ a fiecărei lecŃii.
Totodată, important pentru conŃinutul prezentului manual este faptul că, faŃă
de variantele de conŃinuturi prevăzute în programă, profesorii vor preda
obligatoriu:
• una din cele două sărituri prevăzute la „atletism”;
• unul din cele patru jocuri prevăzute la capitolul „jocuri sportive”;
• una din săriturile prevăzute la capitolul „gimnastică”;
• una din cele trei ramuri ale gimnasticii (acrobatică, ritmică, aerobică).
93
La capitolul „ramuri sportive alternative”, în cazul opŃiunii pentru predarea

oinei, badmintonului sau rugbiului, acestea vor înlocui jocul din capitolul „jocuri
sportive”.
În cazul predării unui sport de sezon, acesta va înlocui probele şi ramurile
de sport prevăzute în segmentul obligatoriu, pe perioada existenŃei condiŃiilor de
practicare.
VII.1.1.4. Mijloace de acŃionare pentru lecŃia de educaŃie fizică clasele V – VI

În concordanŃă cu conŃinutul programelor şcolare de educaŃie fizică de la
clasele a V-a şi a VI-a, programe şcolare aprobate de Ministerul EducaŃiei,
Cercetării şi Tineretului şi prezentate în paginile anterioare, fotbalul împreună cu
celelalte mijloace (atletism, gimnastică, baschet, handbal, volei, etc.) are o
contribuŃie însemnată la realizarea obiectivelor educaŃiei fizice de la aceste clase.
Pentru aceasta, profesorul de educaŃie fizică, va Ńine seama în selecŃionarea
mijloacelor, metodelor şi mai ales în organizarea şi desfăşurarea lecŃiilor de
particularităŃile morfo-funcŃionale ale elevilor respectivi, de recomandarea ca
activităŃile de educaŃie fizică să se desfăşoare chiar în sezonul rece, cu precădere în
aer liber, în vederea folosirii factorilor naturali ca mijloace de călire, de sporire a
rezistenŃei organismului la intemperii.
La nivelul claselor V-VI, recomandăm ca jocul de fotbal să fie prezent prin:
1. Jocuri de mişcare (dinamice);
2. Ştafete sub formă de întreceri sau jocuri (jocuri 3 contra 3, 4 contra 4; 5
contra 5, 6 contra 6, la o poartă sau două porŃi (improvizate);
3. AcŃiuni de joc fără minge:
• alergări variate;
• schimbări de direcŃie;
• sărituri;
• opriri;
4. Elemente şi procedee tehnice de bază ale jocului:
• preluarea mingii cu interiorul labei piciorului, de pe loc şi din
deplasare;
• transmiterea mingii, de pe loc şi din deplasare:
− cu interiorul labei piciorului;
− cu exteriorul labei piciorului;
− cu şiretul plin;
− cu şiretul interior;
− cu şiretul exterior;
• transmiterea mingii cu capul, de pe loc şi din deplasare:
• conducerea mingii;
• deposedarea adversarului de minge prin atac din faŃă;
• aruncarea mingii de la margine, de pe loc.
5. AcŃiuni tactice:
94
• demarcajul;
• marcajul;
• depăşirea.
6. Joc de fotbal cu respectarea regulilor învăŃate (joc de minifotbal).
Jocuri de mişcare (dinamice)
Datorită faptului că jocurile de mişcare creează o stare de emulaŃie, dublată
de un consum energetic mare şi în acelaşi timp au o influenŃă educativă şi
formativă multilaterală asupra copiilor dacă sunt corect selecŃionate şi dirijate,
astfel încât să satisfacă varietatea intereselor şi nevoilor de creştere şi dezvoltare a
acestora, recomandăm folosirea acestora în lecŃia de educaŃie fizică şi la clasele a
V-a şi a VI-a.
Pentru valorificarea superioară a valenŃelor multiple sub raport instructiv-
educativ şi pentru a asigura manifestarea deplină a influenŃelor benefice asupra
elevilor, jocurile de mişcare, pentru elevii claselor a V-a şi a VI-a, trebuie
organizate corespunzător unor criterii riguroase.
Plecând de la afirmaŃia lui Epuran, M, (1973): „jocul de mişcare este o
variantă a activităŃii de joc, baza ei o constituie diferitele acŃiuni motrice active,
motivate de subiect şi parŃial îngrădite de reguli; ele urmăresc condiŃii mereu
schimbătoare ale mediului de joc a diferitelor dificultăŃi sau obstacole ivite în calea
atingerii scopului propus”, putem afirma că jocul de mişcare în lecŃia de educaŃie
fizică cu conŃinut din fotbal poate constitui un instrument eficient şi o modalitate de
rezolvare a obiectivelor activităŃilor motrice, oferind posibilitatea dezvoltării
capacităŃii motrice a individului, dar şi influenŃării proceselor psihice, afective şi
volitive.
ChiriŃă, G. (1983), consideră că: „jocul permite manifestarea iniŃiativei şi
independenŃei acŃiunii, dezvoltă gândirea, creativitatea, capacitatea de anticipare şi
de decizie”.
De aceea noi recomandăm ca în alegerea jocului de mişcare să se pornească
de la sarcina pedagogică ce trebuie realizată, Ńinând cont de faptul că, acest
instrument al educaŃiei fizice poate avea în acelaşi timp mai multe valenŃe
instructiv – educative, pe diferite planuri (motric, psihomotric, cognitiv, socio –
afectiv).
În folosirea jocurilor de mişcare la clasele a V-a şi a VI-a trebuie să
respectăm precizările de ordin metodic făcute de Cârstea, Gh. (2000), şi anume:
• pregătirea şi recuperarea materialelor pentru jocuri să aparŃină
participanŃilor;
• delimitarea spaŃiului de joc să fie realizată tot de ei;
• stabilirea echipelor să se facă pe bază de autonomie dirijată;
• arbitrajul să fie asigurat de colegi;
• sancŃiunile să fie constituite din penalizări.
Jocul, presupune un ansamblu de solicitări de natură cognitivă, afectivă,
volitivă şi motrică, ce stimulează relaŃiile interpersonale.
95
În acelaşi timp participă la formarea li evoluŃia proceselor psihice, a

personalităŃii individului şi constituie un stimul optim pentru adaptarea socială a
acestuia. Aşadar, jocul are o semnificaŃie funcŃională esenŃială şi nu este un simplu
amuzament.
Jocul de mişcare sau dinamic, este un exponent al jocurilor didactice
aplicate în domeniul educaŃiei fizice şi sportului.
Colibaba-EvuleŃ, D. şi Bota, I. (1998) susŃin că acesta are o mare eficienŃă
educaŃională (instructivă), o structură preponderant motrică, care desfăşurată sub
formă de întrecere, provoacă bună dispoziŃie tuturor participanŃilor ce se angajează
cu toată plenitudinea forŃelor pentru a câştiga.
Colibaba – EvuleŃ, D. şi Bota, I. (1998), consideră că se pleacă de la ideea
că în orice joc există o zonă de instrucŃie prin care pute influenŃa sau modela
gândirea, aptitudinile intelectuale, capacitatea de investigaŃie, însuşirea de noi
cunoştinŃe, deprinderi şi priceperi motrice etc. În acelaşi timp, zona de interacŃiune
se interferează cu zona satisfacŃiilor ludice şi a elementelor care asigură savoarea şi
plăcerea jocului. Pe baza acestor conexiuni, au apărut şi s-au dezvoltat jocurile
didactice sau jocurile de mişcare.
Deşi, jocurile de mişcare sunt recunoscute de majoritatea specialiştilor
domeniului nostru, drept foarte importante în realizarea obiectivelor educaŃiei fizice
şcolare, nu trebuie să omitem faptul că în unele jocuri se pot manifesta şi aspecte
negative în atitudinea şi comportamentul elevilor, ceea ce necesită o corectare
imediată.
Considerând că jocurile de mişcare sunt insuficient utilizate în lecŃia de
educaŃie fizică şcolară, coroborat cu faptul că am prezentat o serie de astfel de
jocuri în capitolele precedente, ne vom rezuma la aceste câteva fraze cu privire la
jocurile de mişcare, acordând viitorului profesor de educaŃie fizică, posibilitatea
elaborării unor astfel de jocuri de mişcare.
Ştafete sub formă de întreceri sau jocuri pentru clasele V-VI
După cum am afirmat în capitolele precedente, nu toŃi elevii pot face parte
din cele două echipe ce joacă la sfârşitul lecŃiei.
De aceea, la acest nivel, recomandăm organizarea separată a unor ştafete,
întreceri sau jocuri după cum urmează:
• (jocuri 3 contra 3, 4 contra 4; 5 contra 5, 6 contra 6, la o poartă sau
două porŃi (improvizate);
• „Cine înscrie mai multe goluri”;
• „Cine transmite mai multe mingi pe un culoar (improvizat)”;
• „Cine deposedează mai mulŃi adversari”
• „Cine scapă mai repede de adversar”, etc.
AcŃiuni de joc fără minge pentru clasele V-VI
Pentru a nu limita timpul foarte scurt pe care elevul îl are la dispoziŃie
pentru a intra în contact cu mingea de fotbal, pentru a juca fotbal, recomandăm ca
învăŃarea şi consolidarea acŃiunilor fără minge, stabilite prin programa şcolară, să
96
fie introdu-să în veriga a doua a lecŃiei de educaŃie fizică, respectiv în „Pregătirea

organismului pentru efort”.
În acest sens, nu ne vom limita doar la această recomandare, ci vă vom
propune, în cele ce urmează, un model de astfel de „pregătire a organismului pentru
efort” în lecŃia de educaŃie fizică cu conŃinut din fotbal.
Acest model, este elaborat sub forma unui circuit. El se poate folosi atât în
lecŃia desfăşurată în aer liber cât şi în sală.
Inconvenientul principal al propunerii noastre constă în factorul material,
mai exact în imposibilitatea asigurării anumitor materiale necesare pentru
delimitarea acestui traseu. Totuşi, dacă considerăm că acest model de desfăşurare a
pregătirii organismului pentru efort este indicat pentru clasele a V-a şi a VI-a,
atunci materialele necesare pentru delimitarea traseului nu vor constitui o
problemă, reuşind chiar să confecŃionăm singuri aceste materiale didactice.
Avantajele acestui model de pregătire a organismului pentru efort, sunt:
• Permite o mai bună supraveghere a colectivului de elevi;
• Asigură o densitate şi intensitate optimă a lecŃiei;
• Este mult mai atractiv;
• Prin execuŃia lui în sistem „întrecere”, creează o stare de emulaŃie
superioară;
• InfluenŃează pozitiv majoritatea deprinderilor motrice de bază (mers,
alergare, săritură, aruncare);
• Obişnuieşte elevul să utilizeze deprinderi motrice specifice fotbalului.
Mijloace de acŃionare recomandate pentru învăŃarea-consolidarea
elementelor şi procedeelor tehnice de bază din fotbal, la clasele V-VI
Mijloace de acŃionare pentru învăŃarea şi consolidarea preluării mingii de
pe loc şi din deplasare
1. Elevul lasă să cadă mingea de la nivelul trunchiului, după care face
preluarea mingii cu interiorul labei piciorului;
2. Elevul aruncă mingea în sus şi spre înainte, şi din deplasare face
preluarea mingii cu interiorul labei piciorului;
3. Doi elevi, faŃă în faŃă, la 6 metri distanŃă, unul aruncă mingea, celălalt
face preluare cu interiorul labei piciorului de pe loc apoi din uşoară deplasare;
4. Pe perechi, din mişcare, transmiterea mingii cu piciorul la partener, care
execută preluarea mingii cu interiorul labei piciorului şi apoi retransmiterea mingii;
5. În trei elevi, din mişcare, transmiterea mingii cu piciorul pe rând la câte
un coechipier, care execută preluarea mingii cu interiorul labei piciorului şi apoi
retransmiterea mingii;
6. Joc cu temă: intrarea în posesia mingii se face obligatoriu cu preluare,
după care urmează transmiterea mingii;
Mijloace de acŃionare pentru consolidarea lovirii mingii de pe loc şi din
deplasare:
1. Din joc de glezne – lovirea mingii cu partea interioară a labei piciorului,
la zid sau cu partener;
97
2. Din alergare uşoară, pase în doi cu partea interioară a labei piciorului, cu

exteriorul labei piciorului, cu şiretul exterior, cu şiretul interior şi cu şiretul plin
(alternativ dreptul-stângul);
3. Doi elevi faŃă în faŃă, pasează între ei printr-o portiŃă cu lăŃimea de 1,50
metri şi înaltă de 80 centimetri. Transmiterea mingii se execută de pe loc, apoi din
mişcare;
4. Transmiterea mingii între doi elevi, cu ricoşarea mingii din panou (elevii
sunt aşezaŃi lateral);
5. Transmiterea mingii în trei din suveică, cu trecerea la coada şirului;
6. Transmiterea mingii în trei cu schimb de locuri;
7. Transmiterea mingii în doi de pe loc, distanŃa între elevi – 10 metri, cu
aplicarea următoarelor teme: un elev transmite mingea pe jos, cu intensitate medie,
celălalt execută preluarea, ridică mingea cu mâinile şi o transmite înapoi prin
rostogolire;
8. Transmiterea mingii în doi din deplasare, cu viteză medie, fără preluare,
distanŃa între elevi 10-15 metri;
Un elev pasează alternativ cu doi parteneri. Cel care loveşte mingea iese
rapid în întâmpinarea ei, iar celălalt ocupă o poziŃie mai retrasă pentru dublaj.
Variantă: Elevul care trebuie să lovească, după 2-3 repetări, poate simula o
nereuşită pentru a-şi pune partenerul în situaŃia concretă de a dubla;
9. Se joacă în interiorul semicercului de 9 metri sau în cercul de la mijlocul
terenului. Echipa aflată în superioritate numerică (maxim 6 elevi) încearcă să
păstreze mingea cu cel mult 1-2 atingeri ale mingii (preluare-pasare) iar echipa
aflată în inferioritate numerică joacă liber.
După 3 minute de joc urmează o pauză activă de 3 minute şi se schimbă
grupele.
10.Participă trei elevi care-şi schimbă permanent locurile. Elevul A îi
pasează lui B (1), care retransmite mingea lateral şi pe poziŃie viitoare lui A (2) şi
acesta mai departe lui C (3).
Elevul C i-o transmite lui A. În acelaşi timp A ia locul lui C, apoi C locul
lui B.
11.ExerciŃiul se desfăşoară pe teren redus.
Trei grupe de elevi (A,B,C) sunt aşezate la o distanŃă de circa 6 m între ele,
pe latura stângă a terenului. Începe acŃiunea jucătorul A, care după un schimb rapid
de pase cu B (1,2), pasează in diagonală lui C (3), care pasează lateral (4) pe
direcŃia de deplasare a lui B (în poziŃia B1) care finalizează de la aproximativ 10 m
(5).
12.Patru elevi A,B,C,D sunt aşezaŃi în formaŃie de dreptunghi la distanŃă de
6 m, cei de pe latura mică, respectiv 10 m, cei de pe latura mare. A şi B pasează
direct cu C şi D (1), şi după fiecare lovire a mingii schimbă rapid locurile între ei
(A cu B şi C cu D) (2).
Apoi pasează din nou, de data asta pe diagonală, adică A cu D şi B cu C (3)
13.Două şiruri de elevi sunt plasate la 15 metri de poartă.
98
Cei dintr-un şir execută alternativ o pasă în triunghi cu un partener plasat

lateral înainte (1), după care transmit mingea primului elev din celălalt şir, care a
înaintat în timpul paselor în triunghi, acesta intră în posesia mingii prin preluarea
mingii cu exteriorul (2) după care şutează la poartă din viteză (3).
14. Joc 4 x 2 cu pase lungi
Scopul acestui joc sub formă de întrecere este exersarea în condiŃii de ,joc, a
paselor lungi şi în diagonală. Se joacă în spaŃiul dintre semicercul de 9 metri şi linia
de mijloc. Cei patru elevi atacanŃi execută pase de cel puŃin 10 metri lungime.
Lovesc mingea din mişcare, fie direct, fie din drop sau după o singură
atingere a solului. Daca pasa este mai scurtă sau mingea atinge de mai multe ori
solul, elevul vinovat schimbă locul cu adversarul. Dacă adversarul interceptează
sau mingea părăseşte spaŃiul de joc, aceasta trebuie să reintre cât mai repede în
posesia celor ce pasează.
Adversarii sunt semiactivi.
15.Joc 4x2 cu pase în diagonală: se delimitează pe teren două sectoare de
joc exterioare în care se află mereu câte doi pasatori şi un singur adversar. Cei doi
încearcă după 1-2 pase să treacă mingea, pe sus, în sectorul celălalt unde jocul
continuă. Adversarii se află la circa 3 metri distanŃă de cei care pasează şi fac
pressing, fără a interveni asupra mingii.
După 2 minute se schimbă adversarii.
Câştigă cel ce reuşeşte mai multe pase în sectorul opus.
Mijloace de acŃionare pentru învăŃarea şi consolidarea conducerii mingii
1. Conducerea mingii în linie dreaptă cu piciorul îndemânatic, alternând
procedeele de conducere;
2. Conducerea mingii în linie dreaptă, alternativ, cu ambele picioare,
schimbând procedeele de conducere din deplasare;
3. Conducerea mingii cu schimbări de direcŃie, după ce în prealabil, s-a
făcut o preluare (câte doi pe tot terenul, unul pasează şi celălalt conduce şi invers);
4. Conducerea mingii printre jaloane (15 metri, 5 jaloane, din trei în trei
metri);
5. Joc cu temă: înainte de pasarea mingii obligatoriu conducerea mingii cel
puŃin 3 metri;
6. Două echipe de câte 4-6 elevi, aşezate în coloană, la 8 metri distanŃă de
linia de poartă, perpendicular pe bara porŃii.
Primul elev din fiecare echipă are o minge la picior. La semnalul
profesorului, primul elev din fiecare echipă conduce mingea cu piciorul până la un
semn (pion, trasaj) aflat la 4 metri de bara porŃii (1), la acest semn elevul opreşte
mingea cu talpa (2), continuă alergarea către bara porŃii (3) pe care o atinge (4), se
întoarce în alergare la mingea pe care a oprit-o (5), o conduce cu piciorul la linia de
start (6) unde o opreşte cu talpa (7) după care trece la coada coloanei (8).
Următorul elev din coloană reia traseul.
Câştigă echipa care reuşeşte să execute corect şi în timpul cel mai scurt
acest traseu.
99
7. Două - patru echipe de câte 4-6 elevi, aşezate în coloană. Primul elev din
fiecare echipă are o minge la picior. La semnalul profesorului, primul elev din
fiecare echipă conduce mingea cu piciorul, în linie dreaptă, până la un pion aflat la
5 metri de linia de start (1), elevul ocoleşte de două ori cu mingea la picior acest
pion (2), se întoarce cu mingea, pe care o conduce cu piciorul printre patru jaloane
aşezate la 1 metru distanŃă unul de altul, la linia de start (3) unde o opreşte cu talpa
(4) după care trece la coada coloanei (5). Următorul elev din coloană reia traseul.
Câştigă echipa care reuşeşte să execute corect şi în timpul cel mai scurt
acest traseu.
8. Doi elevi, din două grupe separate pornesc în viteză maximă, în acelaşi
timp, în conducerea mingii cu piciorul de la linia porŃii până la careul de 9 metri,
printre 7 pioni aşezaŃi la 4 metri unul faŃă de celălalt (1), şutează la poartă (2),
aleargă şi recuperează cu piciorul mingea şutată (3) şi prin conducerea mingii cu
piciorul revine, prin lateral, la coada şirului din care face parte (4).
Mijloace de acŃionare pentru învăŃarea şi consolidarea marcajului,
demarcajului şi depăşirii adversarului
1. Joc 1 la 1, la două portiŃe formate din jaloane, pe zone delimitate pe
întreaga suprafaŃă a terenului. Se execută acŃiuni
specifice de menŃinere a posesiei mingii, de depăşire a adversarului,
respectiv, de marcare şi deposedare a acestuia.
2. AcŃiune de joc împotriva atacanŃilor, cu apărători în inferioritate
numerică. Trei apărători, plasaŃi iniŃial în mijlocul terenului în trei zone,
marchează, deposedează şi resping atacurile desfăşurate de patru sau cinci atacanŃi.
3. Joc 3 X 2
Demarcare – marcaj – transmiteri ale mingii – devieri ale mingii – “un-
doi”-uri. Într-un pătrat delimitat pe gazon, cu latura de 10 metri, joc „măgăruşul”,
jucătorii fiind obligaŃi să transmită mingea numai după o prealabilă preluare.
Accentul se va pune pe acŃiunile tactice: marcaj, demarcaj, şi depăşire a
adversarului.
Variantă: se poate juca cu finalizare din acŃiune de la mijlocul terenului
(zone de bază şi zone vecine).
4. Joc 4 X 2
Se va pune accent pe consolidarea colaborării dintre cei doi elevi desemnaŃi
„apărători” (marcaj strict şi de supraveghere). Jocul se va desfăşura în interiorul
unui pătrat cu latura de 10 metri. Cei patru coechipieri se vor constitui în atacanŃi şi
vor juca împotriva celor doi apărători. Este evidentă superioritatea numerică a
atacului asupra apărării, lucru care duce la numeroase posibilităŃi de transmitere a
mingii prin „culoarele” apărute.
În acelaşi timp, cei doi apărători îşi vor consolida marcajul şi deposedarea
pe când ceilalŃi patru elevi (atacanŃii) vor consolida în principal depăşirea,
demarcajul şi pasarea mingii.
5. Joc 4 x 4 cu menŃinerea posesiei mingii
100
Se joacă într-un pătrat amenajat cu latura de 10 metri. Prima echipă încearcă

să păstreze cât mai mult timp mingea în posesia sa, prin depăşiri şi demarcaje
rapide şi înşelătoare ale echipierilor.
Cea de a doua echipă va încerca un marcaj strict om la om, ceea ce în cazul
acestui joc reprezintă o solicitare fizică şi de atenŃie deosebită.
6. Joc 6 x 6
Jocul se va desfăşura pe o jumătate din suprafaŃa terenului de minifotbal. Se
va pune accent pe capacitatea jucătorilor de a crea superioritatea numerică. Patru
jucători fac marcaj strict la adversar şi doi joacă liber. Cei doi care joacă liber, au
sarcina să creeze permanent superioritate numerică, ajutându-i pe coechipierii care
au posesia mingii.
7. Cinci jucători sunt plasaŃi pe aceeaşi linie executând pase directe pe
poziŃii viitoare, după care-şi schimbă locurile. D are la început rol de apărător. A
execută o pasă lui B (1), marcat de D. A se demarcă (2) şi primeşte de la B (3),
apoi îi pasează lui C (4), care urmează să-i transmită mingea lui D (5) marcat de B.
C reprimeşte de la D (6) şi îi pasează lui E care l-a înlocuit pe A.
8. ExerciŃiu tehnico-tactic pentru apărători şi atacanŃi în care accent se pune
pe marcaj din partea apărătorilor şi şutul la poartă al atacanŃilor. Jucătorii în atac A
şi B realizează un un-doi pe lângă apărătorul C care încearcă să deposedeze
adversarul de minge. A conduce mingea paralel cu linia laterală a terenului fiind
marcat de elevul D, după care centrează în faŃa porŃii.
VII.1.1.5. Jocul de minifotbal pentru clasele V-VI

Prevăzut în programa şcolară pentru lecŃia de educaŃie fizică, la clasele a V-
a şi a VI-a, jocul bilateral, denumit în programă „jocul de fotbal cu respectarea
regulilor învăŃate” nu lipseşte din lecŃiile de educaŃie fizică la acest nivel. Deşi nu
se stipulează durata unui astfel de joc în nici un document oficial, noi recomandăm
introducerea în fiecare lecŃie de educaŃie fizică de la clasele V-VI, a cel puŃin 20
minute de joc bilateral de minifotbal, liber consimŃit cu reguli simplificate, pe teren
redus pentru educarea spiritului de echipă şi de întrecere, în funcŃie de un sistem de
reguli învăŃate şi acceptate.
Pentru o mai bună înŃelegere a ceea ce înseamnă jocul bilateral de
minifotbal, pe teren redus şi cu reguli simplificate, vă propunem un model propriu
de regulament, adaptat pentru elevii claselor V-VI:
a) dimensiunile terenului:
• Lungime: 40 metri;
• LăŃime: 20 metri;
• SuprafaŃa de poartă - 9 metri;
• SuprafaŃa de pedeapsă – 6 metri;
• Lovitura de pedeapsă: 7 metri;
• Poarta: lăŃime: 3 metri, înălŃime: 2 metri;
101
b) tipul de desfăşurare a jocului: două reprize a 10 minute fiecare, cu o

pauză de 2 minute între reprize;
c) dacă egalitatea persistă, la terminarea jocului, se va acorda o prelungire
de încă două reprize a câte 5 minute;
d) dacă egalitatea persistă şi după consumarea prelungirii partidei, se va
trece la executarea loviturilor de departajare, câte o execuŃie pentru fiecare jucător
din terenul de joc;
e) dacă egalitatea persistă, se vor executa alternativ lovituri de pedeapsă,
până când o echipă se va departaja;
f) o echipă este formată din 6 jucători de câmp şi un portar. Pe toată durata
jocului o echipă va efectua câte schimbări doreşte;
g) nu se aplică regula „afară din joc”;
h) infracŃiunile comise în suprafaŃa de pedeapsă, vor fi penalizate cu
lovitură de pedeapsă de la 7 metri;
i) în suprafaŃa poartă marcată la 9 metri, portarul are voie să joace mingea
cu mâna şi este considerată spaŃiul de protecŃie al portarului. De la 9 metri se va
repune mingea în joc când a ieşit afară dată de un jucător advers;
j) repunerea mingii de la marginea terenului, se va face cu două mâini de
sus;
k) la executarea loviturilor de pedeapsă, de la 7 metri, în afara executantului
şi a portarului advers, toŃi jucătorii sunt obligaŃi să stea în afara suprafeŃei de poartă
marcată la 9 metri.
Mijloace de acŃionare recomandate pentru consolidarea elementelor şi
procedeelor tehnice de bază din fotbal, la clasele VII-VIII
Mijloace de acŃionare pentru consolidarea procedeelor tehnice folosite în
atac şi în apărare
1. Elevul începe acŃiunea de la o distanŃă de 20 m de poartă, lateral faŃă de
poarta de handbal. Conduce una din mingile aliniate la plecare printre 3 jaloane
aşezate la 3 metri unul de celălalt (1), execută o fentă la alegere (2) în apropierea
semicercului de 9 metri, iar apoi trage la poartă (3). Se întoarce în alergare la coada
şirului (4) pentru a repeta exerciŃiul încă de două ori.
Şutul la poartă este diferit la fiecare repetare: se execută cu şiretul plin, cu
şiretul exterior şi cu şiretul interior.
2. Joc 1 la 1, la două portiŃe formate din jaloane, pe zone delimitate pe
întreaga suprafaŃă a terenului. Se execută acŃiuni specifice de menŃinere a posesiei
mingii, de depăşire, respectiv de marcare şi deposedare.
3. Pe linia suprafeŃei de pedeapsă, din dreptul fiecărei bare, se găsesc
mingile, iar în dreptul barelor se află jucătorii. La semnal jucătorii aleargă spre
mingi, le ocolesc, după care trag la poartă, căutând fiecare în parte să execute
primul.
Acest exerciŃiu este un foarte bun mijloc de consolidare a loviturilor cu
întoarcere.
102
4. Joc 3:3 în care apărătorii (E,C,F) sunt la început semiactivi, apoi activi,
iar atacanŃii (A,B,D) încearcă să îşi menŃină posesia mingii. După un anumit număr
de repetări apărătorii devin atacanŃi.
5. Joc 3:4 în care elevii atacanŃi (A,B,C) încearcă prin combinaŃii să
depăşească cei 4 elevi apărători (D, D1, D2, D3) care au rolul de a închide orice
culoar de pătrundere a atacanŃilor şi de a se dubla reciproc. D la început
îndeplineşte funcŃia de libero, D2 îl marchează pe B, D1 îl marchează pe A, iar D3
dublează sau ia locul libero-ului.
6. Joc 4:4 pe un spaŃiu limitat 20X20 m în care la început apărătorii sunt
semiactivi, iar apoi activi, urmărindu-se intrarea în posesia mingii, păstrarea
posesiei, iar după ce s-a pierdut posesia se încearcă recuperarea mingii. Se pot da şi
teme de joc: nu se pasează decât după un dribling sau se pasează dintr-o singură
atingere sau din două.
7. La centrul terenului se formează două grupuri de elevi, fiecare având
pereche. Cei fără minge se află cu 2 metri mai în spatele jucătorilor cu minge. La
semnalul profesorului jucătorii pornesc spre poartă: cel cu mingea încearcă să
marcheze, iar jucătorul fără minge trebuie să îl deposedeze de minge pe cel care are
mingea înainte ca acesta să finalizeze. După un număr de repetări se inversează
rolurile.
8. Câte cinci elevi sunt dispuşi în şir, la 30 metri de poartă, cu spatele la
poartă. Un partener plasat înaintea şirului, la 10 metri, pasează cu primul jucător
din şir (1), reprimeşte (2), loveşte mingea cu boltă înainte peste jucătorii din şir (3),
sprintează (4), preia (5), conduce (6) şi trage la poartă (7) de la semicercul de 9
metri, după care trece în alergare la coada şirului peste care se execută lovirea
mingii cu boltă (8).
9. Şase elevi sunt plasaŃi într-o jumătate de teren. Cei din colŃuri centrează
(1) alternativ spre elevul cel mai îndepărtat din interiorul semicercului, acesta
întoarce mingea (3) direct cu capul sau cu piciorul partenerului său, care anterior
lovirii mingii cu capul s-a demarcat (2) printr-o Ńâşnire pe o porŃiune de 5-6 metri,
intră în posesia mingii prin preluare cu pieptul (4), aşează mingea pe sol (5), se
întoarce şi transmite mingea printr-o pasă lungă unuia din elevii de la mijlocul
terenului (6) şi trece la mijlocul terenului (7).Elevul care a primit mingea la
mijlocul terenului o pasează la elevul care a început exerciŃiul (8).
Odată ce profesorul consideră că elevii şi-au consolidat aceste procedee
tehnice, se poate introduce finalizarea cu piciorul sau prin lovirea mingii cu capul.
10. AcŃiuni de joc între un grup de elevi apărători plasaŃi iniŃial în
dispozitivul de 4+1 şi patru elevi atacanŃi, plasaŃi în zonele lor de atac. Elevii
atacanŃi realizează manevre de atac şi finalizare, iar cei patru elevi apărători îi
urmăresc strict pe zona de atac. Jucătorul liber acoperă întregul grup defensiv în
acŃiune. Profesorul conduce de la centru şi după fiecare fază epuizată repune o nouă
minge în atac.
103
11.Joc şcoală. Dispozitivul de atac 4+2 (3+3) joacă şi încearcă finalizarea

împotriva unei apărări dispuse în zone specifice, formate din trei fundaşi şi un
mijlocaş. După fiecare atac, se începe altul de la 30 de metri cu altă minge.
12. Echipa de 6 jucători în formaŃie de bază se deplasează cu menŃinerea
mingii fără adversar, de la o poartă spre cealaltă. Se urmăreşte păstrarea
ansamblului de atac, schimbul de zone şi linii, creşterea vitezei de joc, menŃinerea
legăturii între compartimente, etc. AcŃiunea se reia mereu de la o poartă la cealaltă.
13.MenŃinerea posesiei mingii 5 la 5 cu marcaj om la om. Se dau sarcini de
joc pentru elevii atacanŃi: pasă precedată de dribling, cu două atingeri de minge şi
apoi dintr-o singură atingere şi pentru elevii apărători: deposedarea adversarului
direct prin intercepŃie sau prin alunecare.
14.ExerciŃiu tehnico-tactic 4 la 4 în care patru elevi atacanŃi acŃionează
împotriva a patru elevi apărători, care marchează în zonă. Elevii atacanŃi combină
între ei numai prin pase directe, se demarcă permanent, îşi schimbă locurile
încercând să menŃină cât mai mult posesia mingii. Pentru finalizare vor acŃiona
numai când unul din ei se află într-o poziŃie favorabilă.
15.ExerciŃiu tehnico-tactic 6 la 6. Jocul se desfăşoară la o singură poartă cu
portar. Două echipe formate din câte şase jucători sunt plasate dincolo de linia de
centru. Jocul începe printr-o degajare a portarului. Echipa care interceptează atacă,
iar cealaltă se apără. Jucătorii echipei în apărare, dacă interceptează mingea, sunt
obligaŃi s-o ducă la centrul terenului, de unde vor începe din nou jocul, devenind
atacanŃi.
Câştigă echipa care înscrie mai multe goluri.
15.Joc de verificare 7 la 7. Se va urmări:
• precizia deposedării adversarului de minge;
• perfecŃionarea combinaŃiilor între jucători;
• eficienŃa şutului la poartă;
• omogenizarea relaŃiilor dintre compartimente;
• marcajul atent în apărare pe zone şi la om;
• viteza de deplasare jucătorilor cu minge şi fără minge.
VII.1.1.6. Jocul bilateral de minifotbal, cu aplicarea regulilor de joc, pentru

clasele VII-VIII
Prevăzut în programa şcolară pentru lecŃia de educaŃie fizică, la clasa a VII-
a jocul bilateral de minifotbal, denumit în programă „jocul bilateral cu aplicarea
regulilor de joc, henŃ, fault, repunerea din lateral, corner” şi „jocul bilateral” pentru
clasa a VIII-a, nu trebuie să lipsească din lecŃiile de educaŃie fizică la acest nivel.
Deşi nu se stipulează durata unui astfel de joc în nici un document oficial,
noi recomandăm introducerea în fiecare lecŃie de educaŃie fizică de la clasa a VII-a,
a cel puŃin 20 minute de joc bilateral de minifotbal cu aplicarea regulilor de joc,
henŃ, fault, repunerea din lateral, corner, iar pentru clasa a VIII-a recomandăm chiar
25 de minute din lecŃie pentru jocul de minifotbal bilateral.
104

În fiecare lecŃie de educaŃie fizică de circa 40-45 minute, spaŃiul rezervat
jocului de fotbal este de regulă de 15-20 minute, spaŃiu care trebuie folosit cu mult
discernământ de către professor pentru a valorifica la maximum valenŃele formative
ale acestui joc sportiv, în direcŃiile amintite, respectiv: recreaŃie, refacere şi formare
a personalităŃii.
Programa şcolară sau Curriculum-ul de educaŃie fizică pentru învăŃământul
gimnazial, pe lângă obiectivele specifice şi operaŃionale, fixează cerinŃele oficiale
obligatorii, conŃinuturile care trebuie realizate de elevi la orele de educaŃie fizică,
conŃinuturi şi cerinŃe materializate prin cunoştinŃe, priceperi şi deprinderi specifice,
proprii jocului de fotbal la clasele respective.
În spaŃiul din lecŃia de educaŃie fizică acordat jocului de fotbal în
învăŃământul gimnazial, considerăm noi că ar trebui să se Ńină seama şi de
următoarele:
• îmbinarea activităŃilor de conducere şi organizare a profesorului cu
activitatea de dezvoltare a capacităŃilor de autoorganizare şi autoarbitrare a
elevilor;
• folosirea unor exerciŃii şi structuri fundamentale care să vizeze adresa,
precizia, ambidextria şi care să se execute pe fondul creşterii vitezei de
execuŃie şi a complexităŃii;
• folosirea diverselor concursuri în scopul obişnuirii elevilor cu solicitările
competiŃiei, formându-le astfel dorinŃa de autodepăşire;
• de asemenea trebuie să se folosească complexe de exerciŃii care acŃionează
cumulativ asupra deprinderilor specifice tehnico-tactice cât şi asupra
dezvoltării calităŃilor motrice.
Autoevaluare
Care sunt obiectivele specifice jocului de fotbal la clasele a V-a şi a VI-a?
1. Care sunt particularităŃile jocului de fotbal în lecŃia de educaŃie
fizică la clasele a V-a şi a VI-a?
2. Care sunt particularităŃile jocului bilateral de minifotbal, cu
aplicarea regulilor de joc, pentru clasele VII-VIII?
AlcătuiŃi un program cu mijloace de acŃionare pentru însuşirea jocului de
minifotbal la clasele a V-a si a VI-a.
BIBLIOGRAFIE
105
2. BALINT Gh. - Baze teoretice şi mijloace de acŃionare pentru pregătirea fizică

specifică a jucătorilor de fotbal, Editura Pim, Iaşi, , 158 pagini, ISBN 978-973-
716-998-3, 2008;
3. BALINT Gh. - Metodica predării fotbalului în gimnaziu, Editura Pim, Iaşi, , 300
pagini, ISBN 978-973-716-804-7, 2007
4. BALINT Gh. - Bazele generale ale jocului de fotbal, Editura Pim, Iaşi, , 301
pagini, ISBN 978-605-520-005-0, 2008;
106

Handbal PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Handbal PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

• • Ministerul EducaŃiei NaŃionale •

• Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

FACULTATEA DE ŞTIINłE ALE MIŞCĂRII,

APLICAłII ÎN JOCURI SPORTIVE –

Curs pentru studenŃii anului I

1. Formarea unor competenŃe curriculare interdisciplinare, prin cunoştinŃe

COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA

FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE,

Forma de activitate Număr ore semestru Număr credite

STABILIREA NOTEI FINALE

Activitati aplicative atestate /laborator/lucrări practice/proiect etc 4 (40%)

TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA

INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE

MODULUL I. ISTORICUL, POPULARITATEA, IMPORTANłA,

Unitatea de studiu I.1. ISTORIC, POPULARITATE ................................................................... 7

Unitatea de studiu I.2. IMPORTANłA ŞI CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL

MODULUL II. FORMELE ŞI MODELELE DE JOC ALE JOCULUI DE

Unitatea de studiu II.1. FORMELE ŞI MODELELE JOCULUI DE HANDBAL DIN

MODULUL III. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL A ŞCOLII:

Unitatea de studiu III.1. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL A ŞCOLII:

MODULUL IV. DETERMINAREA MODELULUI DE JOC AL UNEI

Unitatea de studiu IV.1. DETERMINAREA MODELULUI DE JOC AL UNEI ECHIPE

FORMAREA ECHIPEI REPREZENTATIVE DE HANDBAL A ŞCOLII GENERALE

MODULUL V. ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL .................................52

Unitatea de studiu V.1. ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL.................................................. 52

MODULUL VI. DESCRIEREA JOCULUI DE FOTBAL ............................72

MODULUL VII. PARTICULARITĂłILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL

Unitatea de studiu I.1. ISTORIC, POPULARITATE

11 în programul viitoarelor Jocuri Olimpice. Handbalul în 11 nu va fi prezent la

Unitatea de studiu I.2. IMPORTANłA ŞI CARACTERISTICILE

I.2.1. ImportanŃa jocului de handbal.

I.2.2. Caracteristicile jocului de handbal

I.2.3. ParticularităŃile jocului de handbal

Handbalul este un joc colectiv, care se desfăşoară în alergare, uneori la cea

Rezumatul unităŃii de studiu

Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I

Tema de control nr. 1

MODULUL II. FORMELE ŞI MODELELE DE

Unitatea de studiu II.1. FORMELE ŞI MODELELE JOCULUI DE

II.1.1. Jocuri dinamice specifice handbalului

• învăŃarea şi exersarea componentelor tehnice, acŃiunilor tactice,

• Pasează în ordine numerică (prindere – pasă);

• Cel mai puternic câştigă (cu mingea medicinală);

II.1.2. Jocuri şcoală specifice handbalului

Jocurile şcoală au obiectivele operaŃionale subordonate temei ,,jocurilor cu

II.1.3. Jocuri cu temă specifice handbalului

- recuperarea mingii pierdute temporar, şi aruncare la poartă = 3 pct.

II.1.4. Jocuri de antrenament

Disputarea unui joc de antrenament între două echipe reprezentative de

II.1.5. Jocuri de verificare

După începerea jocului profesorul – antrenor nu mai poate interveni decât

II.1.6. CompetiŃiile de handbal – jocurile oficiale

Rezumatul unităŃii de studiu

Jocuri dinamice specifice handbalului

Jocuri şcoală specifice handbalului

Jocuri cu temă specifice handbalului

Jocul cu temă aduce în instruire atât conŃinutul jocului de handbal cât şi

CompetiŃiile de handbal – jocurile oficiale

Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I

Tema de control nr. 1

MODULUL III.ECHIPA REPREZENTATIVĂ

Unitatea de studiu III.1. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL

III.1.1. Rolul şi obiectivele generale ale echipei reprezentative