Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SOCIETATE
INDIVID si SOCIETATE
Omul este o fiinta sociala, el traieste in si prin societate. Se spune chiar ca cea mai
veche nevoie a omului este nevoia de celalalt. In afara societatii, in conditii de salbaticie, omul
risca sa piara sau sa se dezumanizeze.
Pentru a intelege cum e posibila viata sociala, cum functioneaza societatea, sa analizam
mai intai locul si rolul individului in societate, modul in care indivizii, grupurile, colectivitatile
se integreaza in societate.
Fiecare om ocupa un anumit loc si joaca un anumit rol in societate. Locul (statutul) pe
care-l ocupa ii confera anumite drepturi si indatoriri.
Deoarece indivizii fac parte in acelasi timp din mai multe grupuri sociale, ei vor avea
mai multe statute. Asa de exemplu, adolescentii au statutul de elevi la scoala, de copii in
familie, de prieteni la joaca etc. Un medic poate fi in acelasi timp tata, sot si sportiv etc.
Din ansamblul statutelor (pozitiilor sociale) pe care le detine o persoana, unele sunt
foarte importante, ii afecteaza viata in mare masura, altele sunt mai putin importante. Astfel, in
societatea moderna, statutul profesional si statutul familial sunt statute majore. Pierderea unui
astfel de statut ii poate provoca individului sentimente de tristete, inutilitate, adanca suferinta, ii
poate tulbura identitatea. Asa se poate intampla, de exemplu, cand oamenii isi pierd statutul
profesional, datorita intrarii in somaj sau pensionarii. Chiar si modificarea majora a unui statut
principal, cum ar fi cel de parinte, este greu de suportat. Cand copiii cresc, se casatoresc,
parasesc locuinta parintilor, acestia din urma se pot simti mai putini utili, mai putin importanti in
viata copiilor lor.
Unele din statutele pe care individul le detine le-a primit la nastere, de la societate:
sexul, rasa, religia, nationalitatea etc.; nu le-a ales, i-au fost date. Ele se mai numesc si statute
atribuite. Pentru alte statute avem posibiliatea sa optam. Ne alegem, de exemplu, profesia,
prietenii, sotul /sotia etc. Aceste statute depind, in mare masura, de preferintele, calitatile noastre.
Ele se numesc statute dobandite.
Statutele pe care le detine o persoana pot fi concordante (armonice) sau pot intra in
conflict. Astfel, o femeie poate fi in acelasi timp o mama buna, o coafeza priceputa, buna sotie si
prietena. Statutele ei coexista in armonie. Daca insa profesia i-ar ocupa tot timpul si si-ar neglija
copiii si sotul, statutul profesional ar intra in conflict cu cel familial.
Rolurile corespunzatoare unui statut nu au fost mereu aceleasi. Astazi, rolul femeii a
suferit schimbari esentiale fata de trecut. Femeile joaca azi un rol important nu numai in familie,
ci si in viata economica, culturala, politica a societatii.
Milenii de-a randul, in societatile precapitaliste, pozitia sociala a unui individ era
prescrisa, era dictata de familia in care sa nastea, schimbarea pozitiei nu era posibila, existau legi
care nu permiteau acest lucru. Astfel, in India traditionala indivizii apartineau castei in care se
nasteau si ramaneau in acea casta pana la sfarsitul vietii. Deseori, situarea individului intr-o casta
era legata de o anumita ocupatie (casta cizmarilor, a macelarilor etc.). Aceste ocupatii erau
transmise prin intermediul familiilor, generatiilor viitoare. Statutul profesional ca si statutul
marital erau statute date, atribuite. Casatoriile se faceau intre persoane ce apartineau acelorasi
caste. Alegerea partenerului de viata era realizata de parintii tinerilor ce urmau a se casatori.
Chiar daca indivizii se nasc intr-o familie saraca, nu exista nici o lege, reglementare,
care sa-i impiedice sa se imbogateasca, daca sunt capabili. Chiar daca se nasc intr-o familie cu un
standard educational modest, societatea nu-i impiedica sa obtina inalte performante educationale.
Societatea democratica este singura care poate aspira la respectarea demnitatii umane,
la asigurarea egalitatii sanselor tuturor membrilor ei. Ea interzice, din punct de vedere legal,
orice forma de discriminare in raport cu sexul, rasa, apartenenta etnica si religioasa.
Desi in societatea democratica discriminarea este interzisa prin legi, exista totusi
situatii in care poate fi intalnita, fiind un mijloc utilizat atat de indivizi, cat si de anumite
institutii. De exemplu, sunt cazuri in care la aceiasi munca, femeile sunt platite cu un salariu mai
mic decat barbatii.
Pretutindeni, prima lume sociala a copilului este familia. Crescand, copiii vin in contact
si cu alte forme ale vietii sociale: incep scoala , invata o profesie si apoi o exercita, mai tarziu, isi
intemeiaza propria familie. Aceasta trecere de la familia de origine, la scoala, profesie si apoi la
familia conjugala presupune integrarea lui in noile grupuri din care va face parte: grupul scolar,
profesional, noua familie. Cu alte cuvinte, pe tot parcursul existentei sale, fiinta umana este pusa
in situatia de a se integra in diverse grupuri, comunitati umane. Integrarea sociala are caracter
continuu.
Spunem despre ultimii veniti in grupul din care facem parte ca s-au integrat usor sau,
dimpotriva, ca au dificultati de integrare.
Cand grupul spune despre noul venit: « E cu noi », « E de-al nostru », inseamna ca
integrarea s-a produs. Noul membru al grupului ii impartaseste acum scopurile, idealurile
generale, actioneaza in conformitate cu acestea. Joaca un anumit rol, simte ca-i apartine, se simte
atasat de grup. Integrarea este un proces interactiv la care participa deopotriva noii si vechii
membrii ai grupului.
Etapele si tipurile integrarii sociale
Integrarea sociala este un proces relativ de durata care presupune parcurgerea mai
multor etape: acomodarea, adaptarea, participarea si integrarea propriu-zisa.
Acomodarea este perioada in care noul venit (persoana, grup etc.) se informeaza
asupra obiectivelor si caracteristicilor grupului, invata rolul care ii revine conform statutului
dobandit, informeaza grupul asupra propriilor scopuri, aspiratii, incearca sa se faca cunoscut si
sa-i cunoasca pe ceilalti (membri ai grupului).
Participarea este etapa in care indivizii (persoanele) care se integreaza isi asuma
rolurile ce le revin si promoveaza diferite initiative personale. Ea presupune atat implicarea
subiectiva a persoanei care se integreaza, prin atitudini, aspiratii, cunostinte, cat si implicarea
obiectiva prin actiuni si interactiuni in grupul integrator.
La inceput, noul angajat al firmei se simte strain de echipa alaturi de care trebuie sa
lucreze. In acelasi timp, pentru echipa, chiar daca aceasta ii arata simpatie, antipatie sau
indiferenta, el este un om nou, « o necunoscuta ». Cu timpul insa, noul venit incepe sa se
obisnuiasca, sa se acomodeze cu echipa de lucru, iar aceasta din urma incepe sa-l considere ca pe
un membru al ei, astfel producandu-se procesul acceptarii si asimilarii lui in grupul profesional.
Pe parcursul vietii, omul isi poate schimba de mai multe ori locul de munca, chiar si
profesia. Am putea spune ca procesele de integrare insotesc intreaga cariera profesionala a
individului.
Exista societati, grupuri in care integrarea sociala cere un pret mai mare: renuntarea
la propria identitate, uniformizarea, depersonalizarea, conformarea oarba a indivizilor la cerintele
grupului, societatii. Asa se intampla in grupurile mafiote, sectele fanatice, organizatiile
paramilitare etc. Aceiasi situatie este intalnita si in societatile totalitare (de tip fascist sau
comunist) in cadrul carora nu este permisa nici o abatere de la modul de gandire, regulile,
comportamentele, impuse de autoritati.
Iata cateva reguli care ar trebui respectate in vederea reconcilierii partilor aflate in
conflict:
Exista persoane, comunitati, grupuri care raman undeva, la marginea societatii suportand
cu greu insatisfactia excluderii sociale. Marginalizatii, lipsiti de prieteni, sunt priviti cu antipatie,
cu ostilitate, de cei din jur, sunt barfiti, dispretuiti, evitati, izolati, nu isi satisfac nevoia de
recunoastere si apartenenta, isi pierd sensul vietii.
Neintegrarea sociala, prin consecintele ei, este un esec atat pentru individ, cat si
pentru societate. In cadrul grupurilor marginale pot fi inclusi: somerii, saracii, prostituatele,
« copiii strazii », handicapatii, bolnavii psihic, minoritatile etnice puternic discriminate etc.
Singure, persoanele si grupurile marginale nu pot depasi situatia in care se afla, pentru ca sunt
lipsite de resursele (economice, educationale, politice) de care ar avea nevoie si sunt supuse unui
proces continuu de discriminare. Ele tind, dimpotriva, sa se izoleze si mai mult de societate,
adoptand comportamente si moduri de viata diferite de ale acesteia, fapt ce adanceste si mai mult
situatia in care se afla, impingandu-le si mai mult la periferia societatii.
Doar societatea, prin politicile sale sociale, poate sprijini aceste persoane in
vederea integrarii lor. Nu toate societatile insa sunt dispuse sa investeasca la fel de mult in acest
proces. Statul prin politicile sale sociale are datoria de a sprijini persoanele, grupurile aflate in
dificultate (boala, batranete, handicap, somaj etc.).
Din trecut si pana in zilele noastre, comunitatile umane, grupurile sociale au impus
indivizilor norme, reguli de comportament. Necesitatea lor pentru viata sociala vine dintr-un
motiv simplu si clar: altfel oamenii nu ar fi putut trai impreuna, insasi societatile umane nu ar fi
fost posibile.
« Buna ziua ! » – iata cea mai uzuala formula prin care incepem sa comunicam cu
ceilalti: parinti, cunoscuti, profesori. Nu ne nastem cu « stiinta » sau reflexul de a spune « Buna
ziua !» . Unii invata in cei « sapte ani de acasa », altii, mai greu. Exista si o categorie de persoane
care, de obicei, uita sa salute sau/si sa raspunda la salut. Am invatat sa spunem « Buna ziua ! »
vazand cum in jurul nostru oamenii isi adreseaza aceasta formula de salut. Am inteles ca asa se
cade, asa se cuvine, am vazut mai peste tot ca asa se procedeaza. Poate ca am simtit noi insine
ca daca nu ne « obosim » sa salutam s-ar putea sa avem neplaceri: o privire mustratoare, suntem
tratati cu indiferenta sau raceala, chiar putem primi o sanctiune verbala cu referire la bunul simt
care ne lipseste.