CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA PATTERN-ULUI DE COMPORTAMENT

(adaptat după Ceauşu, 1996)

Citeşte fiecare afirmaţie cu mare atenţie şi răspunde încercuind una dintre literele A, B, C, D sau E, după
răspunsul se potriveşte cel mai bine cu felul tău obişnuit de a fi. La acest chestionar, nu există răspunsuri „bune” sau
„rele”, corecte sau incorecte. Dacă ai îndoieli la unele afirmaţii, străduieşte-te să răspunzi totuşi, alegând varianta
care se potriveşte cel mai bine cu felul tău obşnuit de a gândi, de a simţi şi de a reacţiona:

A – dezacord total B – dezacord C – indecis D – acord E – acord total

1. Îţi place să fii ocupat(ă) tot timpul cu ceva anume.

A----B----C----D----E
2. Eviţi să faci liste de sarcini, considerând că ţii minte totul.
A----B----C----D----E
3. Te simţi enervat(ă) de traficul aglomerat şi lent, atunci când te afli într-un automobil.
A----B----C----D----E
4. Eşti neinfluenţabil(ă) de către ceilalţi în luarea unei decizii.
A----B----C----D----E
5. Îţi respecţi propriile ore de odihnă (siestă).
A----B----C----D----E
6. Eviţi competiţia.
A----B----C----D----E
7. Te simţi mizerabil(ă) atunci când stai degeaba.
A----B----C----D----E
8. Îţi place mai mult să acţionezi decât să planifici.
A----B----C----D----E
9. Nu ţii seama de programarea zilnică a activităţilor.
A----B----C----D----E
10. Eşti dornic(ă) de promovare rapidă.
A----B----C----D----E
11. Te laşi dus(ă) de val.
A----B----C----D----E
12. Devii nervos(oasă) atunci când trebuie să aştepţi fără să faci nimic.
A----B----C----D----E
13. Nu te implici în discuţii cu alţii.
A----B----C----D----E
14. În mod obişnuit, urci treptele unei scări două câte două.
A----B----C----D----E
15. Munceşti şi atunci când te relaxezi.
A----B----C----D----E
16. Obişnuieşti să vorbeşti tare.
A----B----C----D----E
17. Obişnuieşti să mănânci în tihnă, relaxat(ă).
A----B----C----D----E
18. Eşti exigent(ă) cu tine şi cu alţii.
A----B----C----D----E
19. Consideri că faci mai multe lucruri decât ceilalţi.
A----B----C----D----E
20. Eşti mulţumit(ă) mereu de ceea ce faci.
A----B----C----D----E
21. Mai degrabă, obişnuieşti să foloseşti liftul decât să urci pe scări.
A----B----C----D----E
22. Preferi vacanţele active în locul celor relaxante şi cu mult timp liber.
A----B----C----D----E
23. Îţi place mai mult să planifici decât să acţionezi.
A----B----C----D----E
24. Poţi sta liniştit(ă) câteva ore neîntrerupt.
A----B----C----D----E

Inventarul pentru evaluarea pattern-ului (stilului) comportamentului (Ceauşu, 1996) cuprinde 24 de itemi,
dintre care unii sunt formulaţi pozitiv, iar alţii negativ. La fiecare item, subiectul putea răspunde pe o scală de tip
Likert în cinci trepte: de la A – dezacord total până la E – acord total.
Pentru fiecare item, răspunsul este scorat (notat) de la 1 la 5, în funcţie de grila de scorare. Inventarul
permite obţinerea atât a unui scor global (prin însumarea scorurilor la cei 24 de itemi), cât şi a scorurilor la trei
dimensiuni (prin însumarea scorurilor la itemii componenţi) – implicarea în muncă (itemii 1, 5, 7, 9, 12, 13, 15, 19, 21,
22 şi 24), graba-nerăbdarea (itemii 3, 8, 11, 14, 17 şi 23) şi competitivitatea (itemii 2, 4, 6, 10, 16, 18 şi 20) – care
sunt considerate relevante pentru descrierea pattern-ului comportamental de tip A sau a celui de tip B.
În funcţie de scorul global (total) al unui subiect, se stabileşte pattern-ul comportamental predominant: de tip
A sau de tip B. Astfel, un subiect poate fi clasificat pe un continuum între cei doi poli, fiind mai apropiat de unul sau
de altul dintre ei: comportament de tip A, respectiv comportament de tip B.

Când SCORUL UNUI SUBIECT ESTE SCĂZUT SAU FOARTE SCĂZUT, acesta tinde spre un pattern
comportamental de tip B. Când SCORUL ESTE RIDICAT SAU FOARTE RIDICAT, subiectul tinde spre un pattern
comportamental de tip A. Aceasta nu înseamnă că un subiect este exclusiv de tip A sau de tip B. Cei mai mulţi dintre
subiecţi obţin scoruri ,,la mijloc”, care reprezintă expresia unei combinaţii a caracteristicilor tipului de comportament
A cu cele ale tipului de comportament B.

În anul 1974 (în celebra carte Type A Behavior and Your Heart), M. Friedman şi R. H. Rosenman au
realizat o dihotomizare a indivizilor în persoane cu pattern comportamental de tip A, respectiv tipul B, având drept
criteriu o anumită schemă comportamentală sau sindrom comportamental. Tipul A este caracterizat printr-o
puternică dorinţă de afirmare, competitivitate, nerăbdare, prezintă o vorbire directă, cu un limbaj verbal şi nonverbal
bogat. Persoanele ce aparţin acestei categorii se găsesc într-o permanentă criză de timp, doresc să obţină
maximum de randament în timp minim angajându-se în activităţi multiple, dar consideră că nu au suficiente resurse
pentru a face faţă acestora, au prea puţin timp pentru a rezolva toate sarcinile. Percep a mediului exterior ca fiind
foarte solicitant, întâmpinând numeroase obstacole şi prezentând o ostilitate uneori excesivă.
Opus tipului A de comportament este tipul B, caracterizat ca fiind relaxat, evaluează evenimentele într-o
manieră mai tolerantă, nu se angajează, luptă cu stresul într-o manieră mai puţin frenetică, posedă un nivel de
ostilitate şi de competitivitate mult mai redus comparativ cu cei din clasa A; rareori încearcă să facă mai multe
activităţi în acelaşi timp.
În urma unei cercetări asupra relaţiei existente între stres şi pattern-ul comportamental, H. Pitariu, M. Miclea
şi I. Munteanu (1987) au descris persoanele de tip A ca fiind caracterizată printr-o pronunţată tendinţă spre
competiţie, agresivitate, criză accentuată de timp, iar indivizii caracterizaţi printr-o absenţă a acestor trăsături sunt
incluşi în categoria ce defineşte tipul B. Nu este vorba despre o variabilă tipică de personalitate, ci de o schemă
comportamentală de tip A, respectiv B, un sindrom comportamental.
 Pattern-ul comportamental de tip A a fost definit de către J. Ray şi R. Bozek (apud Baban, 1998) ca fiind un
complex acţiuni-emoţii, care poate fi observat la persoanele care sunt prinse într-o luptă cronică de a face din ce în
ce mai mult într-un timp cât mai scurt, şi aceasta cu orice preţ. Autorii menţionaţi mai sus consideră că acest pattern
prezintă trei trăsături definitorii: rapiditate-nerăbdare, muncă încordată şi impulsivitate-agresivitate.
Profilul persoanelor de tip A este legat de o serie de factori caracteristici, fiecare alcătuit dintr-o serie
întreagă de aspecte. De exemplu, sub aspectul muncii, tipul A manifestă o încordare mai mare, este foarte
competitiv ca tempou şi eficienţă, manifestă o adaptabilitate crescută, reacţionează slab la sarcini minime, dar
puternic la cerinţe crescute. Criza de timp este o caracteristică dominantă a tipului A, fiind legată de hiperactivitatea
acestor indivizi, izvorâtă din dorinţa de a da un randament maxim în cel mai scurt. J. Ray îi numeşte „bolnavi de
grabă” (cf. Băban, 1998). Impulsivitatea şi agresivitatea, trăsătură frecvent întâlnită la indivizii care prezintă acest
model, este rezultatul iritabilităţii persoanelor de tip A în contact cu cei care nu sunt ca ei, cei care încearcă să le
stânjenească activităţile, indiferent dacă această se face voluntar sau involuntar. În caracterizarea acestor indivizi,
edificatoare sunt reacţiile motorii: vorbire rapidă, explozivă, latenţa de răspuns este mică, mimica şi gestica sunt
relevante.
Unii autori consideră că tipul A reprezintă un sindrom, de obicei dobândit, care cuprinde reacţii: neoro-
hormonale, fiziologice, emoţionale şi temperamentale. Referindu-mă la acest model, trebuie să subliniez faptul că
nu există un tip pur A sau B; caracteristicile anterior menţionate se găsesc într-o anumită preponderenţă, ceea ce
ne permite să afirmăm despre cineva ca fiind o persoană cu un model comportamental preponderent A sau
preponderent B.