CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………….pag2

CAPITOLUL I SOCUL ANAFILACTIC………………....pag3

I.1.DEFINITIE…………………pag3

I.2.SEMNE SI SIMPTOME…..pag3

I.3.DIAGNOSTIC POZITIV….pag5

I.4.EVOLUTIA BOLII………..pag8

I.5.TRATAMENT……………..pag9

CAPITOLUL II PLAN DE ÎNGRIJIRE…………………pag13

1. CAZ: I…………………….pag13

2. CAZ II……………………..pag18

3. CAZ III……………………pag23

4.CAZ IV…………………...pag28

CONCLUZII…………………………………………..pag33

BIBLIOGRAFIE……………………………………...pag35

1
 INTRODUCERE

Hipersensibilitatea poate fi definită ca o exagerare a răspunsului fiziologic al

organismului, expus contactului cu unele substanţe “străine”, denumite antigene.
Incă din primii ani ai secolului trecut, Ch. Richet şi P. Portier (1902), căutand să
stimuleze apărarea organismului, imunitatea sau filaxia, au fost surprinşi de un
fenomen cu totul neaşteptat, caracterizat printr-o brutalitate particulară şi o evoluţie
inexorabilă, pe care l-au denumit “anafilaxie” (opus apărării, imunităţii).

Statisticile arată că Prevalența anafilaxiei este de 4–5 la suta de mii de persoane

pe an,cu un risc de-a lungul vieții de 0,5%–2%.Se pare că aceste rate sunt in
creștere. Numărul de oameni cu anafilaxie in anii '80 era de aproximativ 20 la suta
de mii de persoane pe an, in timp ce in anii '90 era de 50 la suta de mii de persoane
pe an.Creșterea pare a se datora in principal anafilaxiei produse de mancare.Riscul
este mai mare la tineri și la femei.

Actualmente anafilaxia produce 500–1000 de decese pe an (2,4 la milion) in

Statele Unite ale Americii, 20 de decese pe an in Marea Britanie (0,33 la milion) și
15 decese pe an in Australia (0,64 la milion). Termenul „aphylaxis” a fost inventat
de Charles Richet in 1902 și a fost mai tarziu schimbat in „anaphylaxis” deoarece
suna mai plăcut. El a primit ulterior premiul Nobel pentru medicină și fiziologie
pentru lucrările sale asupra anafilaxiei din 1913. Insă reacția ca atare a fost descrisă

2
incepand cu antichitatea. Termenul provine din cuvintele grecești ἀνά ana, contra și
φύλαξις phylaxis, protecție.

In domeniul cercetării sunt susținute eforturi pentru a dezvolta epinefrină care

poate fi aplicată sub limbă pentru a trata anafilaxia (epinefrină
sublinguală).Injectarea subcutanată a anticorpului anti-IgE numit omalizumab este
cercetată dacă ar putea fi o metodă pentru a preveni reapariția șocului, dar nu este
incă o practică recomandabilă.

CAPITOLUL I

ȘOCUL ANAFILACTIC

I.1DEFINITIE

Anafilaxia este o reacție alergică severă care poate pune in pericol viața unei
persoane. Aceasta poate să apară in cateva secunde sau minute de la expunerea la
un alergen, cum ar fi veninul rezultat in urma unei ințepături de albine sau
consumul unei alune. Cantitatea mare de substanțe chimice eliberate de sistemul
imunitar in timpul șocului anafilactic poate provoca stare de șoc, tensiunea arterială
va scădea brusc, căile respiratorii se vor ingusta, iar respirația se va bloca.
Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și poate cauza
moartea.
Simptomele tipice ale anafilaxiei includ prurit, inflamația gatului și
hipotensiune. Se manifestă hipersensibilitatea imediată, sau de tip I, care survine la
cateva minute după contactul cu antigenul. In mod obișnuit, boala este cauzată de
mușcături și ințepături de insecte, de alimente și medicamente.
Anafilaxia este indusă de eliberarea de proteine din anumite tipuri de
leucocite. Aceste proteine sunt substanțe care pot declanșa sau agrava o reacție
alergică. Eliberarea acestora poate fi indusă fie de o reacție a sistemului imunitar,
3
fie de o altă cauză fără legătură cu sistemul imunitar. Anafilaxia este diagnosticată
pe baza simptomelor și semnelor prezentate de pacient.
Ca tratament primar, se prescriu injecții cu epinefrină, uneori in combinație cu
alte medicamente. Starea unei persoane care, fiind sensibilizată in urma introducerii
unui alergen in organism, este susceptibilă să reacționeze violent la introducerea
ulterioară a unei noi doze, chiar minime, din acest alergen.[2]
Aproximativ 0,05–2% din populația mondială suferă de anafilaxie la un moment
dat de-a lungul vieții. Se observă o creștere a incidenței acestei boli. Termenul
provine din cuvintele grecești ἀνά ana, „impotrivă” și φύλαξις phylaxis,
„protecție”.

I.2.SEMNE ȘI SIMPTOME

Semnele și simptomele anafilaxiei includ puls rapid, slab, erupție la nivelul

pielii, greața și vărsături. O persoană care suferă de anafilaxie necesită solicitarea
asistenței medicale de urgență și injectarea de epinefrină. Dacă anafilaxia nu este
tratată imediat, se poate ajunge la pierderea conștientei sau chiar la moarte.
In mod tipic, anafilaxia produce numeroase simptome diferite in decurs de
cateva minute sau ore. Simptomele apar in medie după 5-30 de minute in cazul in
care alergenul pătrunde in corp direct in fluxul sangvin (pe cale intravenoasă) și
după aproximativ 2 ore dacă sunt provocate de un aliment ingerat de către
pacient.Organele cel mai des afectate sunt: pielea (80–90%), plămanii și căile
respiratorii (70%), stomacul și intestinele (30–45%), inima și vasele sangvine (10–
45%) și sistemul nervos central (10–15%).De regulă, sunt afectate cel puțin
două dintre aceste sisteme.
Anafilaxia este o reactie severa care afecteaza mai multe zone ale corpului.
Severitatea reactiei variaza de la o persoana la alta. Reactiile ulterioare declansarii
acesteia sunt, de obicei, de acelasi tip. Simptomele debuteaza rapid, iar reactiile
sunt destul de severe. Prezenta unui istoric de boli alergice nu amplifica riscul
dezvoltarii anafilaxiei mediate de IgE, dar nici nu predispune la o reactie non-IgE
mediata. Astmul poate determina o reactie mai severa si poate fi mult mai dificil de
tratat. Riscul de a dezvolta anafilaxie se poate diminua in timp, in cazul in care nu
exista expuneri repetate sau reactii. Cu toate acestea, o persoana la care sunt
prezenti factori de risc, trebuie sa se astepte intotdeauna la ce este mai rau si sa fie
pregatita
Manifestarile unei reactii anafilactice pot sa apara in cateva secunde de la
expunere, la 15-30 de minute sau chiar o ora sau mai mult dupa expunere (reactia
tipica la aspirina si la alte medicamente similare).
Primele simptome apar adesea la nivelul pielii si pot sa includa:
- inrosirea fetei;
4
- prurit (in zona abdomenului sau axile);
- urticarie.
Manifestarile sunt adesea insotite de:
- sentiment iminent de sfarsit al lumii;
- anxietate;
- puls neregulat si rapid;
Dupa aceste manifestari se declanseaza umflarea gatului, limbii, raguseala,
dificultati de inghitire si de respiratie. Pot sa apara simptome de rinita (febra
fanului) sau astm bronsic, provocand rinoree, stranut, respiratie suieratoare dar si
dificultati de respiratie, crampe stomacale si varsaturi.
Aproximativ in 25% din cazuri, mediatorii care iriga vasele de sange
declanseaza o deschidere generalizata a capilarelor avand loc:
- scaderea tensiunii arteriale;
- ameteala;
- pierderea constientei.
Aceste sunt caracteristicile tipice ale socului anafilactic.
Simptomele tipice includ erupția pe piele a unor bășicuțe (urticarie),
mancărime, inroșirea feței sau a pielii (eritem), sau inflamarea buzelor. In cazul
persoanelor care prezintă inflamații ale țesutului subcutanat (angioedem), senzația
de mancărime poate fi inlocuită cu senzația de arsură. Pană la 20% din cazuri
prezintă inflamații ale limbii sau ale gatului.Alte simptome includ rinoree și
inflamarea membranei mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața
internă a pleoapelor (conjunctiva).De asemenea, pielea poate primi o colorație
albastră (cianoză) datorită insuficienței de oxigen.
Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică),
sau respirație șuierătoare (stridorul).Respirația astmatică este in mod tipic indusă
de spasme musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici).Stridorul
apare ca urmare a unei inflamații a tractului respirator superior, care ingustează
pasajul respirator. Pot apărea și alte simptome cum ar fi răgușeala, deglutiția
dificilă sau tusea.
Eliberarea histaminei de către anumite celule cardiace poate cauza contracții
subite ale arterelor coronare (spasm arterial coronarian).Aceasta intrerupe fluxul
sangvin către inimă, ceea ce poate duce la moartea celulelor cardiace (infarct
miocardic) sau la tulburarea ritmului normal al inimii (aritmie cardiacă) sau la
oprirea inimii (stop cardiac).Persoanele care suferă de boli cardiace prezintă un risc
crescut de afecțiuni ale inimii induse de anafilaxie.In timp ce accelerarea ritmului
cardiac datorită hipotensiunii este mai des intalnită, 10% dintre persoanele cu
anafilaxie pot suferi de rărirea ritmului cardiac (bradicardie) insoțită de
hipotensiune. (Combinația dintre ritmul cardiac lent și hipotensiune este cunoscută
sub numele de reflex Bezold–Jarisch).Persoana afectată poate avea senzația de
5
amețeală sau iși poate pierde cunoștința datorită scăderii anormale a tensiunii
arteriale. Scăderea tensiunii arteriale poate fi cauzată de dilatarea vaselor sangvine
(șoc distributiv) sau de insuficiența ventriculară (șoc cardiogen).Rareori, tensiunea
arterială foarte scăzută poate fi singurul simptom al anafilaxiei.
Printre simptomele gastrointestinale se numără crampele și durerile
abdominale, diareea și voma.Persoana afectată poate avea senzația de confuzie a
gandirii, incontinență urinară și durere pelviană asemănătoare crampelor
uterine.Dilatarea vaselor sangvine din creier pot cauza dureri de cap.De asemenea,
poate apărea starea de anxietate sau senzația de moarte iminentă.

I.3.DIAGNOSTIC POZITIV

Anafilaxia poate fi cauzată de reacția organismului față de aproape orice

substanță străină. Cel mai adesea, anafilaxia este provocată de veninul eliberat in
urma ințepăturilor sau mușcăturilor de insecte, sau de unele alimente sau
medicamente. Alimentele provoacă apariția bolii cel mai adesea in cazul copiilor și
adolescenților. Medicamentele, ințepăturile și mușcăturile de insecte cauzează
boala cel mai des in randul adulților.
Printre cauzele mai puțin obișnuite se numără factorii fizici, agenții biologici (ca de
exemplu, sperma), latexul, schimbările hormonale, aditivii alimentari (ca de
exemplu, glutamatul de sodiu și coloranții alimentari) și medicamentele aplicate pe
piele (medicamentele topice).
De asemenea, exercițiile fizice sau temperatura (prea ridicată sau prea joasă) poate
declanșa apariția bolii, provocand eliberarea de către anumite celule tisulare
(cunoscute sub denumirea de mastocite) a unor substanțe chimice care induc
reacția alergică.
Anafilaxia provocată de exercițiile fizice este adesea corelată cu ingerarea
anumitor alimente.Dacă anafilaxia se produce in timpul administrării unei anestezii,
cauzele declanșatoare sunt anumite medicamente administrate cu scopul de a
provoca paralizia (agenți de blocare neuromusculară), antibioticele și latexul. In
32-50% din cazuri, cauza este necunoscută (anafilaxie idiopatică).
Cauzele anafilaxiei sunt impartite in doua grupe majore:
- IgE mediate - Aceasta forma este socul anafilactic real, care necesita o expunere
initiala in care are loc sensibilizarea cu o expunere ulterioara. Aceasta implica
eliberarea de mastocite si bazofile (celule din sange si tesuturi care secreta
substante ce provoaca reactii alergice, cunoscute sub numele de mediatori) de catre
IgE si eliberarea exploziva a mediatorilor chimici imediat dupa reexpunere
- non-IgE mediate - Aceste reactii asa numite reactii anafilactoide sunt similare cu
cele de anafilaxie reala, dar implica anticorpii IgE. Acestea sunt de obicei cauzate

6
de stimularea directa a celulelor mastocite si bazofile. Aceiasi mediatori apar intr-
adevar in cazul unei anafilaxii reale si rezulta aceleasi efecte si rezultate. Aceasta
reactie poate fi intamplatoare si deseori apare initial si dupa expuneri ulterioare
deoarece nu necestia sensibilizare.
Termenii de anafilaxie si reactii anafilactoide sunt utilizati pentru a descrie
aceasta reactie alergica severa. Efectele reactiilor sunt aceleasi si in general se
trateaza in acelasi mod.
Adesea, cele doua tipuri nu pot fi distinse, initial.
Desi ar putea sa para ca anafilaxia IgE mediata se produce dupa prima expunere la
un aliment, medicament, intepatura de insecta, aceasta a mai avut loc anterior si
probabil involuntar, s-a produs o sesibilizare, la o expunere anterioara.
FACTORII CARE POT DECLANȘA ANAFLIAXIA:
- alimentele - in special oua, fructe de mare, nuci, cereale, lapte, alune;
- medicamente - mai ales antibiotice din grupul cefalosporinelor sau penicilinelor;
- intepaturi de insecte;
- anestezice injectabile - procaina, lidocaina;
- substante de contrast - utilizate in investigatiile cu rol de diagnostic ce folosesc
raze X;
- produse industriale chimice - latexul si produsele din cauciuc folosite de catre
lucratorii din domeniul sanatatii;- preparate injectabile cu rol in dezvoltarea
imunitatii.
Numeroase alimente pot provoca anafilaxia, chiar și in cazul in care alimentul
respectiv este consumat pentru prima oară. In cultura vestică, printre cauzele cel
mai des intalnite se găsesc ingestia sau contactul cu alune, grau, nuci, crustacee,
pește, lapte și ouă. In Orientul Mijlociu, susanul este unul dintre alimentele care
cauzează cel mai adesea această boală. In Asia,orezul și năutul provoacă deseori
anafilaxia. Cazurile grave apar de obicei in urma ingerării alimentului,insă unele
persoane pot avea o reacție severă in cazul contactului alimentului cu o anumită
parte a corpului. Cu varsta, copiii pot deveni imuni la alergii. Pană la varsta de 16
ani, 80% dintre copiii cu anafilaxie la lapte sau ouă și 20% dintre copiii cu un
singur antecedent de anafilaxie la alune pot consuma aceste alimente fără
probleme.
Orice medicament poate cauza anafilaxie. Cele mai obișnuite sunt antibioticele
betalactamice (ca de exemplu, penicilina), urmate de aspirină și antiinflamatoarele
nesteroidiene (AINS).In cazul persoanelor alergice la un anumit AINS, de obicei se
poate administra un AINS diferit fără ca acesta să provoace anafilaxie. Alte cauze
obișnuite ale anafilaxiei sunt chimioterapia, vaccinurile, protamina (prezentă in
spermă) și medicamentele pe bază de plante.Unele medicamente, printre care
vancomicina, morfina și medicamentele administrate cu scopul de a imbunătăți
calitatea radiografiilor (agenți de contrast) provoacă anafilaxie prin distrugerea
7
anumitor celule tisulare, inducand eliberarea de histamină (degranulare
amastocitelor).
Frecvența unei reacții la un medicament depinde, pe de o parte, de frecvența
administrării acestuia și, pe de altă parte, de modul in care medicamentul
acționează in organism.
Anafilaxia la penicilină și cefalosporină se produce numai după formarea
legăturilor cu proteinele din organism, unele legături realizandu-se mai ușor decat
altele. Incidența anafilaxiei la penicilină este de 1 la 2.000-10.000 de persoane
tratate. Moartea survine in mai puțin de 1 din 50.000 de cazuri.Anafilaxia la
aspirină și AINS se produce in aproximativ 1 din 50.000 de persoane. Anafilaxia la
penicilină crește riscul de reacție la cefalosporine, acesta rămanand insă sub 1 la
1000. Medicamentele de generație anterioară utilizate in imagistica medicală
(agenți de contrast) au cauzat reacții in 1% din cazuri. Agenții de contact de nouă
generație, cu osmolaritate redusă, provoacă reacții in 0,04% din cazuri.
Veninul eliberat in urma ințepăturilor sau mușcăturilor de insecte de genul
albinelor și viespilor (Hymenoptera) sau ploșnițelor (Triatominae) pot cauza
anafilaxie.In caz de reacții anterioare la venin, manifestate in afara zonei din jurul
ințepăturii, riscul de anafilaxie in viitor este mai ridicat. Totuși, jumătate dintre
persoanele care mor din cauza anafilaxiei nu au avut anterior nicio reacție extinsă
(sistemică).

I.4.EVOLUTIA BOLII

Anafilaxia este o manifestare inedită, provocată experimental la animal, care la

om survine “in mod accidental” (in special la indivizii atopici), după recontactul cu
un antigen sau alergen anterior introdus, care a provocat producerea in organism a
unor globuline anticorpi din grupul IgA şi IgE. De regulă, reacţia anafilactică
recunoaşte un contact iniţial (preparant) al organismului cu antigenul şi un al doilea
contact (declanşant) cu acelaşi antigen, după o perioadă de latenţă, necesară
producerii de anticorpi specifici.
In cazul in care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E
(IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică
(antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI in
mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberand mediatori
inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor
bronhici și dilatarea vaselor de sange (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din
vasele de sange și inhibă acțiunea mușchiului cardiac.Există și un mecanism
imunologic independent de IgE, insă nu se cunoaște dacă acesta se produce in cazul
oamenilor.

8
 Structura antigenelor capabile să inducă fenomene anafilactice este foarte
diversă, indiferent dacă este vorba de antigene complete, haptene, sau antigene
incomplete, cele mai obişnuite cauze declanşatoare ale şocului anafilactic fatal la
om fiind reprezentate de penicilină, seruri heterologe, extracte de polen, anestezice
locale, vaccinuri, substanţe iodate, aspirină, veninuri de insecte. Deşi anticorpii
responsabili de hipersensibilitatea imediată pot circula liber in organism,
experienţele au dovedit că, in cursul unei reacţii de hipersensibilitate, ei sunt mai
intai fixaţi de unele celule inainte de a se combina cu antigenul, in special pe celule
conţinătoare de histamină, cum sunt mastocitele şi leucocitele bazofile.
Combinarea reaginelor fixate pe mastocite cu antigenul corespunzător declanşează
un lanţ de evenimente enzimatice care duc la eliberarea de histamină, reacţie ce nu
pare a fi influenţată de complement. In anafilaxia severă (adeseori terminată prin
şoc fatal) simptomele apar brusc, iar moartea popate surveni in cateva minute, mult
prea repede pentru ca modificările morfopatologice extensive să se poată instala,
prin acţiunea mai multor compuşi farmacologici activi, dintre care cei mai
importanţi sunt histamina, serotonina, SRS-A, bradikinina, aceştia provocand
contracţia musculaturii netede, vasodilataţie generalizată, creşterea marcată a
permeabilităţii capilare, constricţie bronşiolară.
Vasele sanguine şi muşchii netezi sunt cele două zone reactive afectate primar de
anafilaxie. In cursul reacţiei anafilactice se produce dilatarea arteriolelor şi
venulelor, realizanduse in acest mod, o creştere marcată a permeabilităţii capilare;
de asemenea se produce o contracţie a musculaturii netede, inclusiv a bronhiilor,
intestinului sau chiar a vaselor mari, fiziopatologia şocului anafilactic explicandu-
se printr-o combinaţie a acestor efecte principale.
Aspectele clinice ale anafilaxiei sunt variabile, nu numai din punct de vedere
simptomatologic, dar şi in ceea ce priveşte intervalul de expunere la antigen şi
debutul simptomelor. Reacţia iniţială are ca semne peremptorii amorţelile ori
pruritul limbii, mainilor, feţei sau capului, xerostomia, senzaţia de agresiune
toracică, durerile precordiale şi dispneea de diferite grade.
Aceste simptome preced, in general, dispneea, respiraţiile laborioase, pulsul rapid
şi slab, cianoza şi insuficienţa circulatorie, in cazurile uşoare se ajunge la sincopă şi
şoc. Cu toate acestea, in multe cazuri dispneea severă şi şocul circulator pot apărea
ca simptome iniţiale, la care se mai asociază uneori şi durerile toracice. Debutul
este de regulă tipic, manifestandu-se după 5-15 minute după expunerea la agentul
cauzal, dar poate fi şi instantaneu, iar in cursul reacţiilor brutale, decesul poate să
survină in primele 15 minute după debutul simptomelor.

I.5.TRATAMENT

9
 Terapia curentă a şocului anafilactic la om se bazează in special pe
administrarea a trei grupe de medicamente:
a) relaxante ale musculaturii netede vasoconstrictoare – simpaticomimetice:
adrenalina 50-100 μg, repetat in funcţie de valorile TA;
b) antihistamine – inhibitori ai receptorilor H1 (difenilhidramina 0,5-1 mg/kgcorp)
şi H2(4-6 mg/kgcorp cimetidină)
c) antiinflamatorii – corticoizi adrenergici: hemisuccinat de hidrocortizon 500-1000
μg,sau metilprednisolon 30 μg/kgcorp. Un alt obiectiv principal al tratamentului
este evitarea hipoxiei prin asigurarea unei funcţii optime a căilor respiratorii.
Astfel, in cazurile de edem laringian sever, traheotomia de urgenţă se impune. In
aceste cazuri, oxigenul trebuie administrat de urgenţă, iar asistarea mecanică a
ventilaţiei, prin utilizarea unor presiuni pozitive şi negative intermitente, trebuie să
se instituie ori de cate ori este cazul.
La pacienţii cu hipersecreţie bronşică, aspiraţia eficientă şi uneori bronhoscopic,
sunt esenţiale, pentru a se evita moartea prin stop respirator.
Tratamentul general, după controlarea reacţiei anafilactice, constă in terapie
iv cu expandare de volum, preferabil coloizi, bicarbonat de sodiu, suportul
funcţiilor vitale, antiinflamatorii şi antihistaminice
Anafilaxia este o urgentă medicală ce poate necesita măsuri de salvare a vietii
cum ar fi gestionarea fluxului de aer, oxigen suplimentar, volume mari de fluide
intravenoase si monitorizare atentă.Epinefrina este tratamentul preferat.
Antihistaminicele si steroizii sunt adesea folosite impreună cu epinefrina. O dată ce
persoana a revenit la normal, ea trebuie supravegheată de la 2 la 24 de ore pentru a
se asigura că simptomele nu revin, asa cum se intamplă in cazul persoanelor cu
anafilaxie bifazică.
Tratamentul anafilaxiei este dependent de severitatea conditiei. Nu se
recomandă a se administra nicio mancare pe cale orală pană la disparitia
simptomelor acute. Este recomandat plasarea de garouri proximal de locul
intepăturii dacă este posibil, pentru a stopa fluxul venos si limfatic (dar nu si cel
arterial). Cel mai des prescris medicament este epinefrină.
O versiune mai veche a injectiei autoadministrate EpiPen
Epinefrina (adrenalina) este tratamentul primar al anafilaxiei. Nu există motive a de
nu fi folosită (nu are contraindicatii). Se recomandă ca solutia de epinefrină să fie
injectată in muschiul coapsei anterolaterale imediat ce se presupune că cineva are
soc anafilactic. Injectia poate fi repetată la fie care 5 sau 15 minute dacă pacientul
nu răspunde bine la tratament. O a doua doză este necesară in de la 16 la 35% din
cazuri. Rar se intamplă să fie nevoie de mai mult de două doze. Injectarea in
muschi (administrarea intramusculară) este preferată injectiilor sub piele
(administrare subcutanată), deoarece in acest caz medicamentul este absorbit prea

10
lent.Efecte adverse minore ale epinefrinei includ tremurături, anxietate, dureri de
cap si palpitatii.
Epinefrina s-ar putea să nu producă efect in cei care iau betablocante. In acest caz,
dacă epinefrina nu dă rezultate, se poate administra intravenos glucagon.
Glucagonul are un mecanism de actiune care nu implică receptorii beta.
Dacă este necesar, epinefrina poate fi de asemenea injectată intr-o venă (injectie
intravenoasă) folosind o solutie diluată. Epinefrina intravenoasă pare totusi a fi
legată de bătăisneregulate ale inimii (tulburări de ritm cardiac) si infarct miocardic
(stop cardiac). Injectiile cu epinefrină autoadministrate, care le permit celor care au
anafilaxie să-si injecteze singuri epinefrină in muschi, este in mod obisnuit
disponibilă in două dozări, una pentru adulti si pentru copiii care cantăresc mai
mult de 25 kg si alta pentru copiii care cantăresc de la 10 la 25 kg.
Antihistaminicele sunt adesea folosite impreună cu epinefrina. Se credea că ele sunt
efective in baza unui rationament teoretic, dar nu prea există dovezi că
antihistaminicele ar fi efective in tratarea anafilaxiei.
Se consideră că antihistaminicele nu au niciun efect asupra stocării de lichide sau a
spasmelor respiratorii.
Corticosteroizii au o probabilitate mică de a face vreo diferentă pentru o persoană
care are deja anafilaxie. Ei pot fi folositi in speranta de a scădea riscul de anafilaxie
bifazică, dar efectivitatea lor in a preveni anafilaxiile următoare este nesigură.
Salbutamolul care este primit printr-un dispozitiv de respirat (nebulizator) poate fi
efectiv atunci cand epinefrina nu rezolvă simptomele de spasm bronhic. Albastrul
de metil a fost folosit pentru cei care nu răspund la alte tratamente deoarece poate
relaxa musculatura netedă.
Terapia de urgenta – la nivelul cabinetului medical
1. Se aseaza copilul in clinostatism cu membrele inferioare ridicate mai sus decat
planul orizontal.
2. De preferat este prinderea de urgenta a unei vene. Daca nu, se foloseste cale de
administrare subcutanata.
3. Primul medicament adrenalina fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila 1 ml = 1 mg
Doza: 0,5 – 1 ml s.c.sau 1 fiola + 10 ml ser fiziologic se administreaza 2,5 ml i.v.
4. Al doilea medicament hemisuccinat de hidrocortizon fiole a 25 mg : 8 mg/kg
corp i.v sau Metilprednisolon fiole a 50 mg – 2 mg/kg corp i.v. sau i.m.
5. Pentru bronhospasm
· Miofilin – Teofilina 5 mg/kg corp i.v. 5 ml din fiola (fiola are 10 ml/240 mg)
administrate i.v. in dilutie obigatorie 5 ml Miofilin + 25 ml ser fiziologic sau:
Salbutamol spray – 2 pufuri
6. Antihistaminic – Romergan – fiole a 2 ml cate 30 mg Doza: 1 mg/kg corp i.m.
7. Ideal: - Oxigen
- Perfuzie venoasa cu Dextran sau ser fiziologic

11
- Aspiratie + pipa Guedel
Daca banuiti ca o persoana sufera o reactie anafilactica, este important sa se
ia urmatoarele masuri de ajutor. In general, incercati sa le aplicati in ordinea in care
sunt prezentate.
- Sunati imediat la serviciul de urgenta.
- Daca pacientul dispune de un EpiPen, injectati imediat epinefrina. Aceasta poate
fi injectata in exteriorul coapsei si poate fi administrata printr-o tesatura usoara.
Frecati locul pentru a imbunatati absorbtia medicamentelor.
- Incercati sa intindeti persoana si sa-i ridicati picioarele daca este posibil.
- Stati cu bolnavul pana cand soseste ajutorul.
- Daca sunteti instruiti, initiati masurile de prim ajutor specifice
(tehnicile de resuscitare) in cazul in care persoana nu mai respira sau nu are puls.
Injectia cu epinefrina poate fi administrata print-o imbracaminte subtire, cum ar fi
pantaloni, fusta, ciorapi. Articolele groase de imbracaminte vor fi eliminate inainte
de injectare.
Se va injecta epinefrina doar daca pacientul are un istoric de reactii anafilactice sau
sub indrumarea unui furnizor de asistenta medicala. Dupa 10-15 minute, in cazul in
care simptomele sunt semnificative, puteti administra o alta doza de epinefrina.
Chiar daca reactia dispare, bolnavul trebuie sa mearga de urgenta la o camera de
garda.
Alte tratamente care ar putea fi instituite sunt: administrarea de oxigen, de fluide,
medicamente pentru usurarea respiratiei si chiar epinefrina. Steroizii antihistaminici
pot fi recomandati dar acestia sunt utili in prima faza a anafilaxiei si nu vor putea
inlocui epinefrina.
Cu toate acestea, acestia pot fi mult mai utili in prevenirea unei reactii recurente
intarziate. Nu fiti suprinsi daca adrenalina va ofera o stare de nesiguranta si
accelereaza pulsul. Aceste efecte secundare sunt normale si nu sunt periculoase cu
exceptia persoanelor care au probleme cardiac grave.

12
 CAPITOLUL II

PLAN DE ÎNGRIJIRE

II.1.CAZUL I
Prezentarea cazului

Numele si prenumele: M.R ,40 ani,Sex: feminin

Diagnosticul clinic: HTA ESENŢIALA STADIUL II/III, OBEZITATE

GRADUL II/III

Motivele internarii: pacienta în vârstă de 40 de, ani, cunoscută ca

hipertensiva, care nu urmează cu regularitate tratamentul si regimul alimentar
prescris de medic, obeză. Din relatările însoţitorului, fiul reiese că bolnava, cu circa
2 zile înaintea internării acuza: cefalee, ameţeli, criză de lipotimie, diminuarea
forţei musculare

Examenul clinic: la examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de medic

.s-au constatat următoarele aspecte patologice:

Stare generală: bolnava conştientă, afazică.

13
 Tegumente şi mucoase: normal colorate cu hiperemie intensă la nivelul feţei;

Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.

Sistem osteoarticular şi muscular integru morfofuncţional

Aparat cardiovascular: cord în limite relativ normale, cu socul apexian în

spaţiul V intercostal stâng, în afara liniei medioclaviculare stângi; TA=230/130
mmHg, AV=78/min; artere superficiale indurate, sinuoase, vene permeabile.

Aparat digestiv şi anexe: abdomen nedureros hipotron, de partea

hemicorpului drept,nedureros la palpare, ficat şi splina în limite normale, tranzit
intestinal:încetinit.

Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului si a

interventiilor proprii si delegate ale asistentului medical
1.NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

Diagnostic de nursing
-alterarea respiratiei si a circulatiei din cauza obstructiei cailor respiratorii ,
manifestata prin bradipnee , respiratie superficial a , tuse uscata

Obiective
-pacienta sa aiba o respiratie si o circulatie normala prin ameliorarea schimburilor
gazoase si mentinerea unei TA in limite normale

Inerventii proprii
-pozitionarea adecvata a pacientei :semi sezand sau decubit dorsal
-camera bine aerisita si confort termic 20 -22 grade C
-umezesc aerul din incapere
-indepartez secretiile nazale cu o compresa sterile sau le aspir

Interventii delegate
-administrarea medicatiei conform schemei de tratament la indicatia medicului
-urmaresc efectul medicamentelor

Evaluare
14
-pacienta prezinta o respiratie de o amplitudine normala 16-18 respiratii pe minut si
o TA de 140/80 mmHg

2.NEVOIA DE A BEA SI A MANCA

Diagnostic de nursing
-alterarea alimentatiei si hidratarii din cauza tulburarilor de deglutitie manifestata
prin dificultate de masticatie si deglutitie

Obiective
-pacienta sa primeasca alimente care sa corespunda din punct de vedere calitativ si
cantitativ

Interventii proprii

-evaluez capacitatea de deglutitie inainte de a incepe alimentatia per os

-ridic capul bolnavei si asigur rotatia de partea sanatoasa in timp ce acesta mananca
-servesc alimente moi usor de inghitit si la o temperature adecvata
-diversific alimentele in functie de gustul pacientei, tinand cont de boala
-stabilesc timpul necesar pentru mese

Interventii delegate

-la indicatia medicului: abordarea unei linii venoase cu perfuzie glucoza 10%

Evaluare

-se urmareste curba ponderala a bolnavei , care se mentine in limite normale

3.NEVOIA DE A ELIMINA

Diagnostic de nursing-perturbarea tranzitului intestinal din cuza imobilizarii la

pat, manifestata prin constipatie , crampe abdominale , balonare

Obiective-pacienta sa aiba un transit intestinal in limite fiziologice

Interventii proprii

15
-hidratez si alimentez corespunzator pacienta pe cale orala sau prin perfuzii,
urmarind inlocuirea pierderilor de apa si electroliti
-monitorizez functiile vitale si vegetative si le notez in foaia de temperatura
-fac bilantul ingesta-excreta

Evaluare
-pacienta are un scaun de consistent normala, o data la 2 zile

4.NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

Diagnostic de nursing

-incapacitate de a se mobiliza din cauza alterarii centrilor nervosa manifestata prin

scaderea mobilitatii ,necoordonarea miscarilor, hemipareza stanga

Obiective
-pacienta sa aiba tonusul muscular si forta muscular pastrata
-pacienta sa-si mentina integritatea tegumentelor si a activitatii articulare -pacienta
sa atinga o autonomie maximal in deplasare in functie de gravitatea paraliziei

Interventii proprii

-asez pacienta cu membrele in pozitie functional -mobilizez pacienta de cat mai

multe ori pe zi -incurajez pacienta sa se mobilizeze in pat daca poate -schimb
pozitia pacienta la fiecare 2 ore -efectuez exercitii pasive la fiecare 2 ore -masez
regiunile expuse la escara , le pudrez cu talc -planific un program de exercitii, in
functie de capacitatea pacientei.

Interventii delegate

-administrez medicatia prescrisa de medic

Evaluare
-pacienta isi reia progresiv mobilitatea -isi fortifica treptat musculature

5.NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing

16
-perturbarea somnului din cauza aterosclerozei cerebrale manifestata prin insomnie,
somn insuficient calitativ si cantitativ

Obiective

-pacienta sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ

Interventii proprii

-creez un climat de incredere, incurajez si linistesc pacienta pentru a-si recapata

echilibrul psihic -observ si notez toate schimbarile care survin in starea pacientei -
observ si notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi-
identific nivelul si cauza anxietatii
-stabilesc un program in care sa alternez perioadele de odihna si de activitate

Evaluare

-pacienta reuseste sa doarma 7 ore pe noapte

17
II.2.CAZUL II

Prezentarea cazului

Numele si prenumele: R.M,60 ani,Sex masculin

Diagnostic clinic: HEMIPLAGIE STÂNGĂ, HTA ESENŢIALĂ STADIUL

I/II

Istoricul bolii: pacient în vârstă de 65 de ani, cunoscut ca

hipertensiv, care nu urmează tratamentul prescris de medic. Din relatările
însoţitorului, reiese că bolnavul, cu circa 3 ore înaintea internării acuza: pierdere de
cunoştinţă, cefalee, ameţeli, diminuarea forţei musculare pe partea stângă a
corpului, agitaţie. Bolnavul este mare consumator de alcool şi fumător a două
pachete de ţigări pe zi.

Examenul clinic: la examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de medic s-au

constatat următoarele aspecte patologice:

-Stare generală: bolnav conştient, afazic.

18
 -Tegumente şi mucoase; normal colorate cu hiperemie intensă la nivelul feţei

-Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.

-Sistem osteoarticular şi muscular: integru morfofuncţional, cu articulaţii

deformate coxal:hipotormie musculară de partea hemicorpului stâng;

-Aparat cardiovascular: cord în limite normale, cu socul apexian în spaţiul 5

intercostal stâng, pe linia medioclav'cuiară stângă; TA=170/95
mmHg,AV=78b/min; artere superficiale indurare, sinuoase, vene permeabile.

-Aparat digestiv şi anexe: abdomen hipoton de partea hemicorpului stâng,

nedureros la palpare, ficat şi splina în limite normale, tranzit intestinal:încetinit..

-Sistem nervos şi organe de simţ: bolnav inconştient, în comă

vasculară,dezorientat tempo-spaţial, ROT abolite de partea stângă, BABINSKI
pozitiv bilateral, afazic, apraxic, agitaţie psihomotorie, tiroida
nepalpabilă,nedureroasă.

Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului si a

interventiilor proprii si delegate ale asistentului medical
1.NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

Diagnostic de nursing

-alterarea respiratiei si a circulatiei din cauza obstructiei cailor respiratorii ,

manifestata prin bradipnee , respiratie superficial a , tuse uscata

Obiective

-pacientul sa aiba o respiratie si o circulatie normala prin ameliorarea schimburilor

gazoase si mentinerea unei TA in limite normale

Inerventii proprii

-pozitionarea adecvata a pacientului :semi sezand sau decubit dorsal

-camera bine aerisita si confort termic 20 -22 grade C
-umezesc aerul din incapere

19
-indepartez secretiile nazale cu o compresa sterile sau le aspir

Interventii delegate

-administrarea medicatiei conform schemei de tratament la indicatia medicului

-urmaresc efectul medicamentelor

Evaluare

pacientul prezinta o respiratie de o amplitudine normala 16-18 respiratii pe minut si

o TA de 140/80 mmHg

2.NEVOIA DE A BEA SI A MANCA

Diagnostic de nursing

-alterarea alimentatiei si hidratarii din cauza tulburarilor de deglutitie manifestata

prin dificultate de masticatie si deglutitie

Obiective

-pacientul sa primeasca alimente care sa corespunda din punct de vedere calitativ si

cantitativ

Interventii proprii

-evaluez capacitatea de deglutitie inainte de a incepe alimentatia per os

-ridic capul bolnavului si asigur rotatia de partea sanatoasa in timp ce acesta
mananca
-servesc alimente moi usor de inghitit si la o temperature adecvata
-diversific alimentele in functie de gustul pacientului, tinand cont de boala
-stabilesc timpul necesar pentru mese

Interventii delegate

-la indicatia medicului: abordarea unei linii venoase cu perfuzie glucoza 10%

Evaluare

-se urmareste curba ponderala a bolnavului , care se mentine in limite normale

20
3.NEVOIA DE A ELIMINA

Diagnostic de nursing

-perturbarea tranzitului intestinal din cuza imobilizarii la pat, manifestata prin

constipatie , crampe abdominal , balonare

Obiective

-pacientul sa aiba un transit intestinal in limite fiziologice

Interventii proprii

-hidratez si alimentez corespunzator pacientul pe cale orala sau prin perfuzii,

urmarind inlocuirea pierderilor de apa si electroliti
-monitorizez functiile vitale si vegetative si le notez in foaia de temperature
-fac bilantul ingesta-excreta

Evaluare

-pacientul are un scaun de consistent normala, o data la 2 zile

4.NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

Diagnostic de nursing

-incapacitate de a se mobiliza din cauza alterarii centrilor nervosa manifestata prin

scaderea mobilitatii ,necoordonarea miscarilor, hemipareza stanga

Obiective-
pacientul sa aiba tonusul muscular si forta muscular pastrata
-pacientul sa-si mentina integritatea tegumentelor si a activitatii articulare -
pacientul sa atinga o autonomie maximal in deplasare in functie de gravitatea
paraliziei

Interventii proprii

-asez pacientul membrele pacientului in pozitie functional -mobilizez pacientul de

cat mai multe ori pe zi -incurajez pacientul sa se mobilizeze in pat daca poate -

21
schimb pozitia pacientului la fiecare 2 ore -efectuez exercitii passive la fiecare 2
ore -masez regiunile expuse la escara , le pudrez cu talc -planific un program de
exercitii, in functie de capacitatea pacientului

Interventii delegate

-administrez medicatia prescrisa de medic

Evaluare
-pacientul isi reia progresiv mobilitatea -isi fortifica treptat musculature

5.NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing

-perturbarea somnului din cauza aterosclerozei cerebrale manifestata prin insomnie,

somn insuficient calitativ si cantitativ

Obiective

-pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ

Interventii proprii
-creez un climat de incredere, incurajez si linistesc pacientul pentru a-si recapata
echilibrul psihic -observ si notez toate schimbarile care survin in starea pacientului
-observ si notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi-
identific nivelul si cauza anxietatii
-stabilesc un program in care sa alternez perioadele de odihna si de activitate

Evaluare
-pacientul reuseste sa doarma 7 ore pe noapte

22
II.3CAZUL III

Prezentarea cazului

Numele şi prenumele : A. C.de 84 ani

Diagnosticul clinic : edem pulmonar acut
Motivele internării : dispnee, tuse seacă şi palpitaţii
Istoricul bolii :
Debut brusc cu opt ore înaintea internării prin dispnee paroxistică, care
s-a accentuat progresiv până la apnee, palpitaţii cu ritm rapid şi regulat, tuse seacă.
La spitalul i s-a administrat Digoxin 1 f.i.v., Furosemid 2 f., sulfat de magneziu 1 f.,
Miofilin 1 f., HHC 1 f., Nifedipin 1 cp., NTG 1cp..
23
 Examen clinic general :
Tegumente şi mucoase : palide, transpirate, cianoză a buzelor,hiperemie
generalizata cu prurit
Ţesut celular subcutanat : discrete edeme
Sistem limfo-ganglionar : ganglioni periferici nepalpabili
Aparat locomotor : aparent integru
Aparat respirator : torace normal conformat, subcrepitaţii 2/3 inferioară
bilateral, sibilante
Aparat cardio-vascular : şoc apexian, spaţiul 5 intercostal stâng pe
LEMC. Zgomotele cordului ritmice 150 min
T. A. 110/60 mm Hg. Arterele periferice pulsatile.
Aparat digestiv : abdomen normal conformat, suplu, nedureros. Ficat,
splină în limite normale. Tranzit fiziologic.
Aparat renal : micţiuni spontane, rinichi nepalpabili.

Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului si a interventiilor

proprii si delegate ale asistentului medical
1.Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
Diagnostic de nursing:
Dificultate în a respira datorita invadarii alveolelor şi spaţiului interstiţial cu
lichid plasmatic necoagulabil. Expir prelungit. Anxietate. Tahipnee. Dispnee.Spasm.
Convulsii.
Interventii autonome:
Se va pozitiona pacientul semisezand ,se va urmari obtinerea unor parametri
optimi ai volumului (t=20 grade Celsius) ,salon curat, ingrijit si aerisit,educa
pacientul pentru a folosi batista individuala de unica folosinta ,educa pacientul
pentru a evita imprastierea secretiilor nazale -, educ bolnavul cum sa respire corect,
făcând exerciţii respiratorii;îl ajut sa facă mici exerciţii fizice, atât cat permite starea

24
de sănătate;hidratare adecvata; lichidele sa fie nici foarte fierbinţi, nici foarte reci;
aerisesc foarte bine camera bolnavului frecvent;îl sfătuiesc sa evite mesele copioase
si am grija ca aşa sa se întâmple;de asemenea evitarea hainelor strâmte si
incomode;schimbarea frecventa a poziţiei, ii recomand sa stea, cat poate el, in poziţia
semişezând;ajut pacientul când are acces de tusa, îl instruiesc cum sa elimine sputa
in recipientul pregăti;ii stabilesc şedinţe de drenaj postural;
Umidificarea aerului din salon. Aerisirea salonului. Pregătirea materialului pentru
tehnicile reco-mandate.
Interventii delegate:Oxigenoterapie la nevoie.Traheostomie.Ventilaţie mecanică.
Evaluare:. Pacientul respira mai usor,caile aeriene se dezobstrueaza durerea s-a
diminuat
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
Diagnostic de nursing:
Alterarea nutriţiei, disfagia, anxietate,anorexie, astenie, cefalee,scăderea în greutate.
Sindrom clinic paroxistic, sufocare, asfixie.

Interventii autonome:
Asigur un regim alimentar variat, bogat in proteine şi vitamine:carne, legume şi
fructe; Stimulez apetitul prin cantităţi mici de alimente pe care le prezint intrun mod
apetisant;Am sfătuit-o să consume lichide sub forma de: ceai, compot, sucuri
naturale, lapte;O incurajez şi o asigur de contribuţia alimentelor in procesul de
vindecare; Asigur un climat liniştitor in timpul mesei Ii explic importanţa renunţării
la obiceiurile dăunătoare;Evit mirosurile dezagreabile prin curăţirea salonului După
servirea mesei indepărtez toate lucrurile folosite in timpul alimentaţiei
Interventii delegate: Administrare de vitamina B6 B1 B12, Vitamina C, Glucoză
5%, Furosemid
Evaluare: Pacientul se alimentează şi se hidratează singur.
3. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale

25
Diagnostic de nursing:
Hipertermie38,6ºC-40ºC.
Frisoane, Oboseală
Anxietate. Stare permanentă de somnolenţă datorita invadarii alveolelor pulmonare
cu lichid. Edem.
Interventii autonome:
Am aerisit salonul;Am asigurat o imbrăcăminte lejeră;Am schimbat ori de cate ori
este necesar lenjeria de pat şi de corp;Am servit pacientul cu lichide;Am menţinut
igiena tegumentelor; Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore; Am aplicat
comprese reci, l-am frecţionat. Cand s-a instalat frisonul pacientul a fost incălzit cu
pături, sticle cu apă caldă. I-am recomandat ca pe perioada febrilă să consume
cantităţi mari delichide (1 0C peste 37 0C ii corespunde 500 ml lichide).
Interventii delegate: Administrare de medicamente: Algocalmin 1f/zi.Plegomazin
1f/zi.Dexametazonă 1f/zi.
Evaluare: In urma ingrijirilor cu rol propriu şi delegat hipertermia s-a diminuat,
astfel incat din a treia zi de spitalizare pacientul avea temperatura axială 36,50C
valoare ce s-a menţinut pe perioada internării.

4. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Diagnostic de nursing:
Dificultate în a se îmbrăca şi dezbră-ca.Anxietate. Somnolenţă. Dispnee. Astenie
Slăbiciune şi oboseală. Mobilitate instabilă. Agitaţie permanentă.
Interventii autonome:
Identificarea capacitatii si limitele fizice al persoanei ingrijite ,acorda timp suficient
pentru a ajuta pacientul la imbracat si dezbracat ,recomanda ca in timp ce se imbarca
daca ameteste sa se aseze in fotoliu .
Interventii delegate:
Se va administra tratamentul prescris de medic (aspirina si algocalmin),se va servi
pacientul cu tot ceea ce are nevoie
Evaluare:
26
Pacientul ajutat de asistenta poate sa-si satisfaca aceasta nevoie

5.Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing:
Posibile complicaţii: insuficienţă ventilatorie, boli renale, boli vasculare, cardiace,
leziuni intracraniene.

Interventii autonome:
Am aerisit salonul;Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale. Educ
pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă. Educ pacientul pentru
a evita imprăştierea secreţiilor nazale.Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii
infecţiilor in cazul imbolnăvirilor cu boli transmisibile – prin izolarea
pacientului,respectarea circuitelor. Am urmărit şi am apreciat corect potenţialul
infecţios al pacientului,receptivitatea sa. Am ales procedurile de investigaţie şi
tratament cu risc minim de infecţie. Am informat şi am stabilit impreună cu pacientul
planul de recuperare a stării de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am
efectuat imunizările specifice şi nespecifice

Evaluare:
In urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul nu prezentă
complicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.
6. Nevoia de a comunica
Diagnostic de nursing:
Comunicare alterată.Anxietate .Somnolenţă . Astenie. Neadaptarea la situaţie.
Deshidratare.Stare generală alterată.
Interventii autonome:
Manifesta toleranţă faţă de pacient, il ascult fără să o intrerup, ii dau o retroacţiune
verbală pentru a-i arăta că inţeleg ce spune. Asigur liniştea in comunicarea cu
pacientul. Incurajez pacientul să schimbe idei cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile, să creeze legături semnificative cu ceilalţi bolnavi. Liniştesc
pacientul cu privire la evoluţia bolii şi il incurajez.
Evaluare:

27
In urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul prezintă o comunicare eficientă atat
verbal cat şi afectiv.

II.4CAZUL IV
Prezentarea cazului

Numele şi prenumele: D.L.Vârsta: 39 ani Sex: feminin

Diagnostic clinic: – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ
Motivele internǎrii:
-febrǎ ridicatǎ;
-disfagie;
-tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;
-dispnee, cornaj, tiraj;
28
 -inapetenţǎ.
Istoricul bolii
Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ
spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu tratament
cu amoxicilina 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin dar
dupǎ câteva zile simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ in serviciul
ORL.
-AHC – fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familie
-APF - la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros
vaccinǎri efectuate
-APP – uşoare afecţiuni digestive şi respiratorii,bolile copilǎriei
Examenul clinic general
Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase
palide,prezinta o hiperemie generalizata.
Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj,
Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg, puls
bine bǎtut, valoare 80 p/min.
Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba
umedǎ curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.
Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv dezvoltat,
fose nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-
buze, vǎlpalatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz,
faringe roşu edematiat.
Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme
cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.
Corzile vocale sunt congestionate.
Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

29
Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului si a interventiilor
proprii si delegate ale asistentului medical
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
Diagnostic de nursing
Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorite procesului infecţios şi inflamator
manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie,
cianozǎ, tegumente palide. Obstrucţia cǎilor respiratorii din cauza procesului
inflamator la nivelul laringelui manifestat prin obosealǎ.
Interventii autonome:
Se va pozitiona pacientul semisezand ,se va urmari obtinerea unor parametri
optimi ai volumului (t=20 grade Celsius) ,salon curat, ingrijit si aerisit,educa
pacientul pentru a folosi batista individuala de unica folosinta ,educa pacientul

30
pentru a evita imprastierea secretiilor nazale -, educ bolnavul cum sa respire corect,
făcând exerciţii respiratorii;îl ajut sa facă mici exerciţii fizice, atât cat permite starea
de sănătate;hidratare adecvata; lichidele sa fie nici foarte fierbinţi, nici foarte reci;
aerisesc foarte bine camera bolnavului frecvent;îl sfătuiesc sa evite mesele copioase
si am grija ca aşa sa se întâmple;de asemenea evitarea hainelor strâmte si
incomode;schimbarea frecventa a poziţiei, ii recomand sa stea, cat poate el, in poziţia
semişezând;ajut pacientul când are acces de tusa, îl instruiesc cum sa elimine sputa
in recipientul pregăti;ii stabilesc şedinţe de drenaj postural;
Umidificarea aerului din salon. Aerisirea salonului. Pregătirea materialului pentru
tehnicile reco-mandate.
Interventii delegate:Oxigenoterapie la nevoie.Ventilaţie mecanică.
Evaluare:. Pacientul respira mai usor,caile aeriene se dezobstrueaza durerea
2.Nevoia de a dormi si a se odihni
Diagnostic de nursing
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat prin
treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.
Interventii autonome
Asigurarea condiţiilor de spitalizare.S-a instalat pacientul într-un salon liniştit,
curat, aerisit, suficient de încǎlzit cu umiditate normalǎ;Pacientul a fost ajutat sǎ se
aşeze într-o poziţie comodǎ care sǎ-i favorizeze respiraţia;S-au aplicat comprese
calde în jurul gâtului;
Interventii delegate
S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea pacientului;Pentru
restabilirea permeabilitǎţii nazale s-au efectuat instilaţii nazale;S-a administrat
oxigen;S-au pregǎtit materialele necesare recoltǎrii;I s-au supravegheat funcţiile
vitale;
Evaluare:Pacienta reuseste sa aiba un somn adegvat cantitativ şi calitativ
3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
Diagnostic de nursing:
Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoratǎ disfagiei, febrei,
anxietǎţii, manifestatǎ prin aport alimentar şi lichidian insuficient.

31
Interventii autonome
S-a asigurat pacientului regimul alimentar corespunzǎtor vârstei şi stadiului
evolutiv al bolii;S-a ţinut cont de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde
cu linguriţa;Regimul alimentar a fost administrat în condiţii de igienǎ;I s-a asigurat
pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu o temperaturǎ constantǎ
între 18-20°C;- I s-a asigurat o igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ şi a
lenjeriei de pat.
Evaluare: toleranţǎ digestivǎ bunǎ
4. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Diagnostic de nursing:
Hipertermie – consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin
creşterea temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpiraţie.
Interventii autonome
S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede pe frunte şi torace.
Mucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de mediu extern, de
aceea aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt şi curat, umed şi prea
cald. Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecţiuni laringiene este
de 18-20°C, iar umiditatea 50%.
Intervenţii delegate: La indicatia medicului se administreaza anipiretice.
Evaluare :temperaturǎ în limite normale
5.Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing:
Stare de disconfort datoratǎ durerii, febrei, tesei, dispneei, manifestatǎ prin
agitaţie.Vulnerabilitate faţǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produşilor de boalǎ în
organism, manifestatǎ prin riscul suprainfecţiei.
Interventii autonome
Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura
permite sau împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor,
timp în care pacienţii vor fi bine înveliţi.Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter
infecţios vor fi amplasaţi separat, evitându-se mai ales asocierea cu persoanele care

32
mai au şi alte boli. Asigurarea repausului fizic şi psihicRepausul fizic este
obligatoriu şi indispensabil în perioada acutǎ apoi alterneazǎ cu un efort dozat în
funcţie de stadiul bolii şi starea bolnavului
Evaluare: S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ
externare, instruind-o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ le
aplice şi sǎ le respecte.

CONCLUZII

Alergia este răspuns anormal la un anumit antigen.

Hipersensibilitatea - exagerare a răspunsului fiziologic la orice substanţă cu
caracter antigenic.
Reprezintă o urgenţă medicală!!!!
Pacientul poate deceda in cateva minute dacă nu se intervine de urgenţă.
Reacţie generalizată de hipersensibilitate de tip I (anafilaxie) cu vasodilataţie
importantă, colaps vascular (+/- edem glotic)
Alergeni incriminaţi: polenul, veninul de insecte, penicilina, serurile antibacteriene
şi antitoxice.

33
 - Şocul anafilactic este mai sever decat alte forme de şoc datorită reacţiei de
hipersensibilitate de tip I, cu elibarearea de mediatori in compartimentul
intravascular şi multiple consecinţe fiziopatologice defavorabile.
Anafilaxia – reacţia acută de hipersensibilitate imediata antigen – anticorp
manifestata clinic sub diferite forme de la forma usoara la severa si cu potential
letal.
Şocul anafilactic – reacţie de hipersensibilitate imediată brutala, dramatica, cu
prabusire hemodinamica si insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a
oricarei substante, mai ales proteice,care provoaca eliberarea de mediatori chimici.
Socul anafilactic este deci o anafilaxie severa cu prabusire cardio-circulatorie si
respiratorie.
Debut rapid după contactul cu un allergen cunoscut/potenţial
Tegumente: calde, transpirate, prurit, urticarie.
Aparat respirator: Constricţie toracică, Dispnee cu polipnee, Tuse, Stridor laringian,
Edem glotic, Wheezing cu bronhospasm
Aparat cardiovascular:Tahicardie sinusală, cu puls periferic filiform, ↓ TA, pană la
şoc, aritmii.
Semne clinice de gravitate:
· Edem laringian
· Bronhospasm
· Şoc
Alergeni cauzali frecvent implicaţi în şocul anafilactic:
· Antibiotice (Penicilină, Cefalosporine, Vancomicină ş.a.);
· Substanaţe iodate pentru contrast radioopac;
· Coloizi (Dextran 70), anestezice locale (Xilină, Procaină), narcotice (Meperidina),
miorelaxante (D-tubocurarina), protamina;
· Analgezice şi antiinflamatorii nesteroidiene.
Tratamentul specific al şocului anafilactic:
- Intreruperea administrării alergenului suspectat; indepărtarea alergenului;
- Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare şi oxigenoterapie (O2 100%);
- Linie venoasă sigură;
- Dacă este nevoie IOT cu ventilaţie asistată mecanic;
- Administrarea de adrenalină (epinefrină) cu efect vasoconstrictor şi
bronhodilatator. Adrenalină 0,05 –0,1 mg i.v/ pe sonda de IOT., repetat la 1-5 min,
pană la 1-2 mg in 60 min;
- Umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactat •}
coloizi 500 ml
pentru expandare volemică);
- Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg
i.v.(corticoterapie cu

34
efect antiinflamator), antihistaminic;
- Lipsa redresării TA impune administrarea catecolaminelor perfuzabil:
isoprenalină/izoproterenol – piv continuă, cu debit de 0,5 – 1 μg/min.
Măsuri adiţionale:
- Antihistaminice;
- Combaterea bronhospasmului: Miofilin 5-9 mg/kg in 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h;
- Edemul laringian care impiedecă instituirea IOT impune traheostomia in urgenţă.

BIBLIOGRAFIE

1.Medicină internă, vol.II. Manual pentru învăţământul medical superior

2.Urgenţe medico-chirurgicale – Lucreţia Titircă

3.Bolile aparatului respirator – M. Cristea, Al. Scurei

35
4.Compendiu de anatomie şi fiziologie – Gh. Mogoş, Al. Ianculescu

5.Anatomia omului – Dr. V. Rangea, Dr. F. Alexe

6.Practica medicinii interne în ambulatoriu – Dr. E. Proca, Dr. I. Stamatoiu,

Dr. A. Dumitrescu

7.Urgenţe de medicină internă – Dr. Gh. Mogoş

8.Tratat de medicină internă – Radu Păun

9.Urgenţe medicale – Ioan Adrian Rivaş

10.Tratat elementar de medicină internă – Octavian Fedar

11.Ghid de nursing – Lucreţia Titircă

36