Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POMII FRUCTIFERI
7 c J C M M L 1 X ID)3E T Â I 3 E M S
SĂMÂNŢOASE, SÂMBUROASE, ARBUŞTI
Editura M.A.S.T.
© 1978, 1995 Eugen Ulmer GmbH & Co.,
Wollgrasweg, 70599 Stuttgart (Hohenheim) Germany
© 1999 Editura M.A.S.T. Bucureşti, România
1. ÎNTREBĂRI DE BAZĂ
Părţi din lucrare sau lucrarea în întregime nu vor putea Au un rol important înainte de începerea plantării
fi multiplicate prin nici un fel de mijloace (mecanice,
chimice, electronice) fără acordul scris al Editurii
M.A.S.T., deţinătoarea drepturilor de autor în România.
Tehnoredactare computerizată:
Marina MARFNESCU
I .S .B .N .: 9 7 3 - 9 7 8 - 6 8 - 7 - 1
i
;
1.1 DE CE NU CRESC POMII FRUCTIFERI SINGURI?
4 5
cumferinţă. Se va evita cât se poate achiziţionarea puieţilor scoşi
din pământ de mai mult timp şi nepăstraţi corespunzător.
Foarte important pentru cumpărător este însă să cunoască
şi potenţialul productiv al plantei, dar şi puterea ei vegetativă.
Astfel, unul şi acelaşi soi poate fi altoit pe un portaltoi cu 2. TEORIA
creştere foarte viguroasă, dar şi pe unul cu o creştere slabă.
Aceasta înseamnă că la plantare un pom are nevoie de, să Odată cu cunoaşterea creşte şi încrederea.
zicem, 25 nv, iar altul de numai 5 in2. Considerăm de aceea că
vânzătorul trebuie să indice cumpărătorului caracteristicile de
dezvoltare ale portaltoiului. Mult mai multe amănunte în legă
tură cu calităţile materialului de plantare vor fi expuse în
lucrarea Altoirile pomilor fructiferi.
în condiţii normale, după un an de dezvoltare, un altoi trebuie
să aibă o înălţime de cel puţin 1 m. Pentru soiurile cu creştere
slabă altoite pe portaltoi de acelaşi tip, se poate accepta înălţimea
de 80 cm. înălţimea tulpinii se măsoară de Ia nivelul solului până
la prima ramificaţie. în ceea ce priveşte circumferinţa tulpinii,
aceasta trebuie să aibă cel puţin 6-7 cm, măsurată la jumătatea
înălţimii. Dacă puieţii au mai mult de un an de la altoire, aceştia
vor avea pe lângă vârf încă 3-4 ramificaţii laterale. In mai multe
ţări a fost introdusă prevederea controlului viruşilor pe care îi pot
purta puieţii sămânţoaselor şi sâmburoaselor.
Tufele în vârstă de doi ani, de coacăz şi agriş, sunt oferite
la vânzare după ce au fost deja sortate. în funcţie de vârstă vor
avea următorul număr-de ramificaţii: 3-4, 5-7 şi 8-12. Aceste
ramificaţii vor avea cel puţin 40 cm la coacăz şi cel puţin 35
cm în cazul agrişului. Ambalarea pentru transport şi trans
portul propriu-zis vor fi executate având în vedere asigurarea
împotriva rănirilor scoarţei şi împotriva deshidratării datorate
curentului de aer în timpul transportului cu vehicule de viteză,
înainte de încărcarea în mijloacele de transport, puieţii vor fi
înveliţi în pături vechi, saci sau alte materiale textile. Dacă
plantarea lor va întârzia o zi sau mai multe, aceştia se vor
îngropa complet sau numai rădăcinile în locuri umbroase,
ferite de accesul animalelor.
6
7
modul de creştere a noilor lăstari pe prima creştere anuală a
2.1. DIFERITE TIPURI DE CREŞTERE: POM, TUFĂ, altoiului. Nu are importanţă că în primul an lăstarul principal
ARBUST PITIC s-a ramificat sau nu. In orice caz însă, zona de vârf a acestuia
are o putere vegetativă mare în contrast cu zona bazală, mai
Dacă creşterea anuală a vârfului plantei este puternică, slabă din punct de vedere al forţei vegetative. Urmărind
demonstrând o forţă vegetativă mai mare spre deosebire de evoluţia în vegetaţie se observă că, în anul al doilea, mugurul
ramificaţiile crescute dinspre bază, este vorba de alcătuirea terminal al tulpinii de un an s-a dezvoltat ca cel mai viguros
unui pom fructifer. Dacă însă, lăstarii de la baza axului se dez lăstar - lăstarul de prelungire.
voltă mai puternic decât cei din vârf sau dinspre mijloc, aici se Din mugurul imediat următor s-a format un lăstar con
va dezvolta o tufa. Lăstarii pomilor şi tufelor se lemnifică şi curent care, prin vigoare este puţin inferior primului. Mai jos
ating vârsta de mai mulţi ani, pe când lăstarii arbuştilor mai s-au dezvoltat alţi lăstari laterali, care scad în desime şi vigu-
mici (zmeur, mur) ajung numai la doi ani. rozitate pe măsură ce ne apropiem de bază. La sfîrşitul celui
de-al doilea an de dezvoltare, puieţii altoiţi s-au dezvoltat, ast
2 .1 .1 . D e z v o l t a r e a p o m il o r fel că sunt apţi pentru plantarea definitivă, iar din seminţe au
crescut puieţii în vârstă de doi ani.
Interesul pentru cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi In tot acest timp horticultorul a intervenit puţin în cazul
derivă în principal din obţinerea de recolte mari şi de calitate puieţilor altoiţi: mlădiţa concurenţială a fost îndepărtată pentru
cât mai bună. Acest interes conduce automat la înfiinţarea de a nu dezvolta ramificaţii nedorite, lăstarii laterali mai slabi au
plantaţii din pomi înobilaţi prin altoire. Fie că este vorba de fost de asemenea îndepărtaţi în luna august pentru a asigura o
dezvoltarea unui portaltoi din sămânţă, fie că este vorba de dez creştere corespunzătoare a tulpinii. Tot în luna august vor fi
voltarea unui ochi prelevat de la un pom de soi nobil şi altoit pe curăţaţi lăstarii de pe tulpină aflaţi sub ramificaţiile alese pen
un portaltoi, dezvoltarea lor în timpul perioadei de vegetaţie va tru construcţia coroanei. Descrierea evoluţiei unui lăstar în
fi urmărită cu atenţie. Şi într-un caz şi în celălalt se dezvoltă primul an de dezvoltare este valabilă pentru toţi lăstarii ce apar
câte un lăstar înfrunzit. La sfârşitul perioadei de vegetaţie din în continuare în coroana pomului, în primul lor an de dez
anul respectiv, lungimea acestui lăstar poate fi apreciabilă, iar voltare, reamintind că zona superioară a unui lăstar de un an
tulpina lui care, ia început era ierboasă, se lemnifică. La capăt este cea mai puternică în ceea ce priveşte forţa vegetativă.
are un mugure denumit mugure terminal, iar la axilele frun Spre baza lui această forţă scade, iar scăderea este şi mai pro
zelor s-au dezvoltat de asemenea muguri - mugurii laterali. nunţată pe porţiunile de lemn de 2-3, etc. ani.
La multe soiuri, aceşti muguri laterali nu se vor dezvolta, fiind Din acest motiv, lăstarul lung, în vârstă de un an este ele
menţinuţi în latenţă de către hormonii secretaţi de vârful mlădiţei. mentul hotărâtor în construcţia coroanelor.
La vişin, piersic, cais şi gutui dominanţa vârfului este mai slab dez Mugurul terminal al axului este de regulă mai viguros
voltată, astfel că în zona mediană se dezvoltă preponderent lăstarii decât cei ai ramurilor laterale. Atât axul cât şi ramificaţiile sale
timpurii. Există şi câteva soiuri de măr cu comportare identică laterale compun coroana unui pom. Creşterea ei nu poate fi
(Klarapfel, Cox Orange. Elstar, Goldert delicios şi Jonagold). lăsată fară intervenţia omului. într-un capitol viitor se va
Hotărâtor pentru dezvoltarea ulterioară a pomului este insista mai mult asupra acestui subiect.
8 9
Figura 1. O c o
2 .1 .3 . A kbi ŞTII PITICI
roană se form ează
în prim ul rând din
m lă d iţe lungi care Rugii de zmeură şi mure sunt consideraţi arbuşti pitici.
au o m a r e putere Lăstarii lor se dezvoltă, se ramifică şi fructifică (în anul al
vegetativă sp re v â r f
doilea), dar nu trăiesc mai mult de doi ani. Locul ramurilor
şi un a m ai slabă
sp re bază.
uscate este preluat de mlădiţele noi ce răsar an de an, astfel că
în fiecare an vor exista suficiente ramuri de rod, în vârstă de
doi ani. Atât arborii fructiferi, cât şi arbuştii vor fi supuşi
lucrărilor de tăiere ţinând obligatoriu cont de creşterea lor nat
urală. Nu poţi aşadar transforma un pom într-o tufa, sau într-
un arbust şi nici invers.
Tufele de coacăz şi agriş se formează din rădăcinile îngropate Arborii şi arbuştii sunt puternic ancoraţi în pământ prin
în pământ. Din aceste rădăcini răsar mai multe mlădiţe, aproxi rădăcini. Rolul rădăcinii nu este doar acela de a fixa şi susţine
mativ egale în vigoare. Aceste mlădiţe se dezvoltă diferit faţă de planta, ci şi cel de a furniza apa şi sărurile minerale. Acestea
cele ale pomilor fructiferi. Pe axele în creştere ale acestora, apar sunt transportate prin vasele tulpinii către frunze. Atât frunzele
lăstari laterali, iar creşterile anuale scad rapid datorită faptului că cât şi florile cresc pe ramurile mai tinere şi acesta este un amă
baza este, de data aceasta, mult mai puternică. Tufişurile de nunt esenţial în dirijarea tăierilor în coroane. Cât timp se va
coacăz şi agriş se pot întineri continuu cu noile mlădiţe apărute păstra un echilibru optim între numărul ramificaţiilor tinere şi
la bază, lucru ce nu se petrece în cazul pomilor fructiferi. al celor de doi sau mai mulţi ani, va fi asigurată atât hrănirea
corespunzătoare a plantei cât şi producţii apreciabile.
2 .2 .1 . R ă d ă c in a
Figura 2. La arbuşti însă, baza Rădăcina unui pom se dezvoltă în sol după o configuraţie şi
tufei are o pu tere vegetativă mai geometrie de multe ori asemănătoare cu cea a coroanei. Astfel
m are decât vârful. ramificaţiile puternice ale rădăcinii asigură fixarea plantei în
pământ şi rezistenţa acesteia la acţiunea factorilor externi (fur
tună, vânt. ploaie, zăpadă, etc.). Din ramificaţiile principale se
dezvoltă o reţea de ramificaţii din ce în ce mai fine care ajung
să pătrundă în mai toate zonele volumului de sol în care se dez
10 11
voltă rădăcina. Prin cele mai fine ramificaţii - perişorii de oxigen rezultat în reacţii, plantele contribuind astfel la
absorbanţi - rădăcina absoarbe apa în care sunt dizolvate o serie reducerea C 0 2 nociv din aer şi Ia oxigenarea acestuia
de substanţe minerale ce vor fi sintetizate în hrană la nivelul In alcătuirea coroanei unui pom fructifer, locurile de
frunzelor. Perişorii absorbanţi se regenerează în timpul fiecărei apariţie a mugurilor de frunze sunt şi acelea care conţin
perioade de vegetaţie explorând noi şi noi zone ale solului. mugurii de flori din care se vor dezvolta fructele.
Această expansiune continuă în căutarea hranei, explică faptul
că în unele cazuri anvergura rădăcinii o depăşeşte pe cea a
coroanei. Pe lângă cele două funcţii enumerate, rădăcina Figura 3. Fără sufi
depozitează rezerva de substanţe nutritive de care va fi nevoie ciente frunze să nă
în primăvara viitoare, la intrarea plantei în vegetaţie. In plus toase nu este posi
bilă o d e z voltar e
cercetările au demonstrat că la nivelul rădăcinii sunt produşi
m u lţu m it o a r e a
hormoni şi unele substanţe organice utile. fructelor
2 .2 .2 . T u l p i n a
12 13
tului vegetativ, în condiţii prielnice, încep să se dividă, fasciculului vascular (xylem ) şi zona cu vase liberiene
mugurii plesnesc şi dezvoltă lăstari, frunze sau flori. Pe (floein). Cambiul provoacă creşterea în grosime prin formarea
lungimea unei ramuri tinere aceşti muguri s-au dezvoltat în celulelor de floem la exterior şi a celulelor de xylem la interior.
axilele frunzelor de anul trecut şi aceste locuri sunt vizibile ca La pomii fructiferi, învelişul de cambiu, capabil de diviziune,
nişte umflături ale lemnului ramurii respective, numite noduri. este format din două până la opt rânduri de celule. Acest strat
Creşterea în lungime a unei ramuri se realizează prin lungirea de ţesut cu activitate periodică, generează primăvara celule
segmentelor aflate între două noduri vecine - intemodiile. voluminoase care, spre sfârşitul perioadei, scad în volum, dar
în funcţie de aşezarea în configuraţia generală a coroanei, cresc în rezistenţă. Activitatea de diviziune a ţesutului de cam
în timpul unei perioade de creştere se formează ramificaţii cu biu - diferită de la an la an - poate fi recunoscută într-o secţi
internodii mari sau reduse (lăstari lungi şi scurţi). Către une transversală ca un inel anual (cu lemn timpuriu şi târziu).
sfârşitul perioadei de vegetaţie anuală, lăstarii îşi încheie Pe lângă rolul creşterii în grosime, cambiul joacă un rol
creşterea cu un mugure terminal. Acesta poate fi mugure de hotărâtor în vindecarea rănilor scoarţei precum şi la altoire.
frunză sau de floare. Pe parcursul unei perioade de vegetaţie
anuală dezvoltarea ramurilor nu este uniformă. Astfel de la 2.4. LĂSTARII ŞI MUGURII POMILOR
plesnirea mugurilor până la începutul lui iunie se poate obser FRUCTIFERI
va o dezvoltare rapidă a lăstarilor urmată de o fază de creştere
lentă sau chiar de stagnare totală. De la sfârşitul lui iunie Frunzele, florile şi lăstarii se dezvoltă din mugurii crescuţi
începe o a doua serie de creştere (ex. mlădiţele de coacăz) care în axilele frunzelor din perioada anterioară de vegetaţie.
se diminuează spre toamnă. Este posibil, în anumite situaţii, să Intervenţia prin tăieri în alcătuirea coroanei unui pom, implică
debuteze şi o a treia perioadă de creştere, de exemplu, urmare cunoaşterea exactă a rolului fiecărei ramificaţii şi implicit
a unor intervenţii greşite asupra coroanei. Acest lucru este recunoaşterea acestora după configuraţia exterioară. Privind
nedorit deoarece perioada rece care urmează nu va mai per comparativ un copac şi o tufa sau un arbust se constată cu
mite lemnificarea lăstarilor. Pomii tineri cu o putere vegetativă siguranţă faptul că elementul hotărâtor de construcţie al
mare sunt supuşi mai puţin acestei periodicităţi decât pomii coroanei este mlădiţa lungă în vârstă de un an. în anul al
mai bătrâni. doilea, din mugurii laterali ai acesteia se vor dezvolta lăstari,
frunze şi flori, iar mugurele terminal va asigura prelungirea
2 .3 .2 . C r e ş t e r e a în g r o s im e ramificaţiei prin creşterea anuală a acesteia. în primii ani de
viaţă, coroana are o tendinţă puternică de îndesire şi de expan
Creşterea în lungime a lăstarilor prin dezvoltarea interno- siune în volum. Se pune însă întrebarea: în condiţiile libere de
diilor ar deveni periculoasă fără o creştere corespunzătoare a dezvoltare mai pot fi asigurate cerinţele optime de fructifi
grosim ii ram urii respective, care să asigure rezistenţa care? Această întrebare va fi lămurită printr-o descriere
mecanică a acesteia. generală a ram urilor de rod ale sămânţoaselor şi sâm-
Această creştere este asigurată de existenţa în ţesutul de buroaselor. Pentru exemplificare se va face referire la ramuri
durată al lăstarilor al unui meristem ce este capabil de divizi desfrunzite, adică aşa cum arată ele în timpul tăierilor „în
une: cambiul. Inelul de cambiu se află între partea lemnoasă a uscat”.
14 15
fructificare în vârstă de doi ani” ce poartă mlădiţe scurte în
Figura 4. Ra vârstă de un an este foarte important deoarece aici se află
m uri de rod la so majoritatea florilor pomului. Lemnul de doi ani este totodată
iul de m ă r „ c lo
imun faţă de substanţele cu caracter inhibitor ceea ce nu se
pot” . De la stânga
la dreapta: d ou ă întâmplă cu lemnul mai vechi.
m lă d iţe lun gi cu b) La sâmburoase
flori la c a p ă t şi O caracteristică a ramurilor de rod a sâmburoaselor este
lateral; două nuie
aceea că din mugurele terminal nu se va dezvolta niciodată o
luşe cu câte un
mugur m ix t la
inflorescenţă, pentru că el va fi mereu un mugure de frunză. în
capete şi mai mulţi funcţie de specie există locuri preferenţiale de creştere a flo
m ugu ri vegetativi rilor. Astfel, în cazul cireşului şi vişinului, ramura mijlocie
lateral; o ţ e p u ş ă (10-30 cm) dezvoltă muguri floriferi înspre mijloc şi bază, iar
în flo r ită (b u rs ă );
ramura pleată (peste 50 cm şi un diametru de 2-3 mm), dez
doi lăstari puter
nici ai lem nului de voltă numai muguri laterali floriferi concentraţi în partea supe
doi ani. rioară. Numai mugurele terminal este vegetativ şi asigură
ramurii o creştere normală de 10-15 cm. în anul următor
2 .4 .1 . M l ă d iţ a lu n g ă numai această creştere va avea muguri de rod, restul tijei
rămânând gol.
a) La sămânţoase în cazul prunului şi caisului, ramura mijlocie (10-15 cm)
Mlădiţele sunt lungi, puternice, atunci când au vârsta de un are un mugure vegetativ la v ârf, iar lateral buchete de muguri.
an şi pot fi întâlnite şi la pomi mai în vârstă, mai ales la peri Aceste buchete conţin atât muguri de frunze cât şi de flori. în
feria coroanelor, ele reprezentând sporul anual al coroanei. anii următori, din mugurii vegetativi se vor dezvolta ramifi
Vârful acestor m lădiţe conţine un mugure terminal din caţii secundare.
il ,11 care, la următoarea înflorire, se poate dezvolta o nouă mlădiţă Ramura lungă (de prelungire) are la noduri, buchete de
sau doar un buchet de frunze tară, respectiv cu o inflorescenţă, muguri vegetativi şi floriferi, iar la vârf un mugure vegetativ.
înfloresc la capătul m lădiţelor soiurile Idared, Glosler, La piersic, ramura siâbă, cu o lungime de 10-12 cm şi un
Berlepsch şi Conference. Pe lateral cresc muguri care, în diametru de 2-3 mm se termină cu un mugure vegetativ, iar late
funcţie de caracteristicile soiului şi de vigoarea mlădiţei, pot ral are numai muguri floriferi, câte unul la fiecare nod. După
dezvolta mlădiţe lungi, scurte sau ambele tipuri. Când condiţi rodire, ramura se lungeşte, mugurii concentrându-se în partea
ile de hrană şi climă sunt bune, în treimea mijlocie a acestora ei terminală. Tija rămâne dezgolită în rest şi se usucă cu timpul.
se vor forma muguri de floare care vor fructifica în anul urmă Ramura mixtă a piersicului are o lungime de 20-70 cm. La
tor. pe lemn de un an (Golden delicios, Parmen auriu, Cox, baza şi la vârful ci cresc doar muguri vegetativi. Pe lungime
etc). Odată cu intrarea pe rod, de-a lungul mlădiţelor lungi în dezvoltă grupe de câte trei muguri, cel din mijloc fiind vege
vârstă de un an cresc lateral muguri care dezvoltă mlădiţe tativ, iar ceilalţi doi, floriferi. Din mugurii vegetativi de la bază
scurte, ce au de regulă o inflorescenţă Ia capăt. Acest „lemn de se vor dezvolta alte ramuri mixte.
16 17
La piersic, ramificaţiile scurte joacă un rol secundar deoarece
2 .4 .2 . R a m i f i c a ţ i i s c u r t f fructifică, în special, de-a lungul mlădiţelor lungi în vârstă de un
an. Numai buchetele ce se dezvoltă de multe ori la baza mlădiţelor
a) în cazul sămânţoasclor lungi, mai viguroase, pot fi considerate ramificaţii scurte.
Ramificaţiile scurte sunt lăstari în vârstă de un an sau mai Se vor reda în continuare configuraţiile ramurilor de rod
mult, au lungimi reduse, pot avea muguri floriferi, deci pot (scurte şi lungi) pentru cei mai cunoscuţi pomi fructiferi.
înflori şi fructifica, dar lucrul acesta nu se întâmplă anual. Acest
fapt poate constitui un neajuns important din cauză că pomicul-
torul nu se poate bizui permanent pe fructificarea acestor for
maţiuni, dar poate beneficia de o suprafructificare în anumiţi ani.
Prin măsurile de autoconservare, planta îşi va regla funcţiile
vitale, astfel că în anul următor unei producţii foarte mari, aceas
ta nu va mai fructifica. Se declanşează astfel alternanţa cu con
secinţe importante în dezvoltarea normală a pomului. Atunci
când ramificaţiile scurte cresc de-a lungul mlădiţelor lungi aflate
în dezvoltare, ele pot fructifica după doi, trei sau mai mulţi ani.
Atunci când se găsesc pe lemn în vârstă de doi ani şi mai ales în
/onele mai vârstnice ale coroanei, ramificaţiile scurte pot rodi
deja în anul următor - deci pe lemn în vârstă de trei ani.
b) In cazul sâmburoaselor l-'igura 5. Ramuri d c rod ale mărului ţi părului.
Şi pentru ramificaţiile scurte ca şi pentru cele lungi este impor a - pinten; b - ţepuşă-, c - smicea cu pinten; d - nuieluşă; e - mlădiul;
f - vatră de rod; e - măciulii si coarne de melc.
tant faptul că mugurele terminal este vegetativ şi nu florifer. La
majoritatea speciilor de sâmburoase, ramificaţiile scurte crescute
pe lemn de doi ani dezvoltă aşa zisele buchete de mai. în mijlocul
unui buchet se află un mugure ascuţit - de frunză - înconjurat de
muguri floriferi, mai rotunzi. Prunul şi caisul înfloresc, în special,
de-a lungul ramificaţiilor scurte, crescute pe lemn de doi sau mai
mulţi ani. Aceste ramificaţii scurte se termină şi ele cu câte un
mugure vegetativ. în evoluţie, unele dintre ramificaţiile tinere se
ramifică de mai multe ori şi se poate ajunge - ca şi în cazul
prunului - la sectoare de coroană foarte aglomerată.
Vişinul înfloreşte şi fructifică de-a lungul mlădiţelor lungi,
dar şi buchetele ce se dezvoltă pe, lemn mai vârstnic sunt
importante, mai ales la începutul rodirii. La anumite soiuri
ramificaţiile scurte lipsesc însă aproape complet. Figura 6. Ram uri dc rod ale prunului ţi laiMiim
a, I» şi d - buchete de mai ramificate ; c şi c - ramuri mijlocii de un an.
18 19
Din descrierea făcută rezultă că atât mlădiţele lungi cât şi
cele scurte pot fi locuri de înflorire şi fructificare. Desigur de
la specie la specie, dar şi între soiuri, locul de fructificare pre
dominant diferă. Este, de aceea, necesar ca fiecare pomicultor
să verifice care sunt sectoarele de ramificaţie unde se dezvoltă
fructele şi în ce locuri ele sunt mai frumoase.
2 .4 .3 . R e z e r v e v e g e t a l e
21
m ugurilor adventivi. El reacţionează însă la un impuls
2 .5 .3 . S t a d iu l d e î m b ă t r â n i r e şi u s c a r e
neobişnuit, cum ar fi de exemplu o rană mare a scoarţei.
Atunci cambiul va reacţiona nu numai pentru vindecarea rănii,
Odată intrat în faza finală, sporul anual devine infim.
dar şi pentru formarea unor mlădiţe solitare.
Vllădiţele lungi, corespunzătoare producţiei de fructe valo
2.5. FAZELE DE DEZVOLTARE ALE COROANEI roase lipsesc. Deşi pomii mai pot fructifica pe ramificaţii
scurte, ce se găsesc încă din belşug, calitatea fructelor este
Acestea sunt: stadiul de tinereţe, stadiul celei mai mari foarte slabă. Acum fenomenul de alternanţă poate surveni
foarte uşor deoarece o recoltă, cât de cât importantă, epuizează
producţii, stadiul de îmbătrânire şi uscare.
resursele de fructificare pentru anul viitor.
2 .5 .1 . S t a d i u l d e t i n e r e ţ e
Experienţa îndelungată a stabilit caracteristicile lucrărilor
de tăiere pentru fiecare stadiu în parte.
Tăierile în faza finală de existenţă a pomilor vor fi amintite
în lucrare pentru a nu neglija nici o secvenţă din ciclul natural
în cazul plantării unor puieţi altoiţi pe portaltoi cu creştere
de viaţă al unui pom. Trebuie spus că unele nu mai sunt
medie sau mare, în coroană se vor dezvolta ramificaţii vigu
actuale şi că de cele mai multe ori este indicată suprimarea şi
roase - ramurile de schelet şi semischelet. în această fază
o plantare nouă.
fructele apar rar pentru că pot frâna dezvoltarea.
Când puieţii au fost obţinuţi din portaltoi cu vigoare
2.6. FORŢE CE ACŢIONEAZĂ ASUPRA
scăzută, programul de dezvoltare al coroanei se desfăşoară
CREŞTERII PLANTEI
mai încet. Şi în acest caz se dezvoltă ramuri de schelet dar, în
paralel, se formează şi mlădiţe de rod în num ăr mare. Pentru
Organele plantelor sunt capabile să reacţioneze la anumiţi
primul caz, stadiul de tinereţe are o durată mai mare.
factori iritanţi crescând într-un mod propriu mediului respec
tiv. Gravitaţia şi lumina fa c parte din rândul acestor factori
2 .5 .2 . S t a d iu l c e l e i m a i m a r i p r o d u c ţ i i
iritanţi. Aceşti doi factori naturali guvernează ,,orientarea ”
plantei în spaţiu.
22 23
de centrul pământului. însuşirea plantelor de a se dezvolta în
corelaţie cu forţa gravitaţională este denumită geotropism.
Sensul de creştere înspre centrul pământului este denumit pozi
Figura 9. Creşterea stim u
tiv geotropic, iar cel invers - negativ geotropic. Aceste însuşiri
lată a vârfurilor cu orientare
de creştere sunt controlate de către un sistem de reglare a ba verticală. însp re bază, ramifi
lanţei substanţelor de creştere faţă de cele de frânare. caţiile au o dezvoltare mai slabă
(frânată).
2 .6 .2 . L u m in a
24
2 .7 .2 . S t i m u l a r e a l a t u r i l o r s u p e r i o a r e
ALE RAMURILOR
2.7.4. S t im u l a r e a bazf . i
28 29
enzimelor, de a cataliza reacţii chimice, astfel încât să se
ajungă la formarea unor caracteristici distinctive.
Pomicultorul începător ar dori cu siguranţă o schemă simplă
de tăiere care să fie aplicabilă tuturor pomilor fructiferi. Desigur
că o astfel de schemă simplificată poate fi întocmită, deoarece 3. PRACTICA
principiile de bază ale creşterii coincid în multe cazuri. Nu se
poate ajunge însă la amănunte importante care diferă de la Plăcerea începe odată cu cunoaşterea.
specie la specic. De aceea rămâne foarte importantă examinarea
atentă a pomului ce urmează să fie supus lucrărilor de tăiere. La
început examinarea aceasta va necesita un timp îndelungat, dar
pe măsură ce pomicultorul va căpăta experienţă, o privire de
ansamblu va fi suficientă pentru stabilirea locurilor de inter
venţie cele mai importante. în cazul examinării, începătorul va
studia fară grabă caracteristicile tipice fiecărei specii. Se va
pune accent pe aprecierea formării mlădiţelor lungi şi scurte,
puterea de ramificare, zonele de rodire preferate, starea lemnu
lui de vârste diferite şi înclinaţia unor ramuri spre defoliere.
30 31
A
senzaţia de rece. Cămăşile din plastic au culori vii, ceea ce
3.1. UNELTE PENTRU TĂIERE uşurează găsirea cleştilor printre alte unelte. în sfârşit, o
pereche de apărători din cauciuc protejează axele mobile pro
Baza echipamentului necesar tăierilor la pomi este constitu tejând lubrifiantul şi îm piedicând intrarea prafului.
ită din: o foarfecă, un bomfaier cu pânză de fierăstrău, un cosor Pomicultorul cu experienţă, posedă de obicei inventarul nece
şi o piatră abrazivă. Calitatea instrumentelor determină cali sar carc să corespundă cât mai bine cerinţelor sale. începă
tatea tăierilor. Instrumente de marcă, bine întreţinute, uşurează torul, înainte de a cumpăra uneletele necesare trebuie să
mult activitatea de tăiere, scurtează timpul intervenţiei şi reali încerce mai multe, pentru a stabili gradul de adaptare la
zează operaţii corespunzătoare. Este falsă impresia că doar însuşirile sale fizice. Unele magazine oferă unelte adaptate şi
pentru doi-trei pomi sau pentru câteva tufe decorative nu se ju s pentru stângaci. în timpul lucrului nu este permanent nevoie
tifică o investiţie în instrumente de marcă, mai scumpe. Pe de foarfecă. De aceea este nevoie de o trusă (teacă) pentru
lângă faptul că ele oferă deplină satisfacţie în timpul mânuirii pot foarfecă. De obicei aceasta se leagă la brâu pentru a fi tot tim
rămâne în funcţiune şi pentru generaţia următoare. pul la îndemână. Vechile truse din piele au fost înlocuite de
cele din plastic, nu tot atât de durabile. în cazul în care foarfe
3 .1 .1 . F o a r f e c i ca nu va fi utilizată un timp se va scoate arcul din dispozitiv
pentru a evita obosirea oţelului.
Pentru tăierile la pomii fructiferi, de mai mulţi ani se folo Cultivatorii de tufe şi arbuşti au nevoie de foarfeci cu
sesc foarfeci din metale uşoare cu un singur tăiş. Sunt uşoare mânere lungi, atât pentru a efectua tăieri în zone greu accesi
şi uşor de mânuit, bile mâinii, cât şi pentru a evita înţepăturile rugilor.
iar pe lângă Există dispozitive cărora li se poate monta o foarfecă
aceasta au o serie obişnuită care, apoi, manevrată de la sol, poate acţiona Ia
înălţimi de câţiva metri.
Figura 14.
Foarfecă „de vie” ,
3 .1 .2 . F i e r ă s t r a i e
b o m faier cu pânză
d e fier ă str ă u , c o
sor, piatră a b r a Nu orice fierăstrău care se găseşte de regulă în multe dintre
zivă. gospodării este apt pentru tăierile la pomii şi arbuştii fructiferi.
Rama metalică a cunoscutului bomfaier căreia i se aplică o pânză
de alte avantaje: de fierăstrău şi nu una de bomfaier, nu este exact ce se redă în
lamele de tăiere figurile din carte, dar este practică pentru lucrările de tăiere. Are
din oţel crom at posibilităţi de întindere a pânzei, precum şi posibilitatea de rotire
sunt uşor de a planului pânzei într-un unghi convenabil. Calitatea pânzei
înlocuit, închiză- impune ascuţiri mai dese sau mai rare. Pentru perioade lungi de
toarea se poate acţiona cu mâna ce ţine foarfeca, pârghiile au neutilizare, pânza fierăstrăului trebuie relaxată şi unsă cu
cămăşi de plastic ce împiedică iritarea pielii şi îndepărtează vaselină. Pe lângă acest tip de fierăstrău mai este utilizat şi
fierăstrăul-sabie. Acesta are un mâner, o lamă mai lată, uşor cur
33
Figura 15. 3 .1 .3 . C u ţ i t u l
Foarfecele cu m â
n e r e lungi (3+4)
Se utilizează mai ales pentru decuparea şi îndepărtarea
uşurează tăierile
tufelor; fierăstraie-
zonelor bolnave din scoarţă şi lemn. Când aceste zone au
sabie, necesare în apărut pe crengile tinere al căror tegumente nu sunt încă
m ulte situaţii (6+7) scorţoase se poate folosi briceagul de altoit. în zonele aflate pe
scoarţă se poate impune folosirea dălţii şi ciocanului de lemn.
bată şi care se în Pomicultorii cu vechime nu pot renunţa la fasonarea mar
gustează spre vârf. ginilor rănilor provocate de tăierile cu fierăstrăul, folosindu-se
Acţionează numai pentru aceasta de briceagul de altoit. Astăzi există tendinţa de
la tragere şi sunt renunţare Ia o astfel de fasonare şi este aplicată doar atunci
folositoare mai când prin folosirea unui fierăstrău cu dinţi grosolani scoarţa s-a
ales pentru tăierile desprins în fibre în zona de tăiere.
de la baza
coroanei, acolo unde se poate acţiona de la sol. In timpul trans 3 .1 .4 . P i e t r e l e a b r a z i v e
portului, pânza va fi protejată cu o apărătoare din lemn care pro
tejează dinţii de loviri şi deformări. Când este necesar, dinţii se Pentru ascuţirea foarfecilor şi cuţitelor sunt necesare pietre
vor ascuţi şi se va abrazive. Acestea pot fi naturale (bucăţi de rocă cu calităţi
abrazive) sau artificiale (din pietre naturale măcinate şi
aglomerate). Sunt recomandate pietrele cu două feţe abrazive
Figura 16. Dis
pozitiv de protecţie
(granulaţic mare şi fină). Granulaţia mare va fi utilizată pentru
al bom faierului cu ascuţirea foarfecilor, iar granulaţia fină, pentru cuţite. Ştirbi-
pânză de fierăstrău turile mari nu vor putea fi îndepărtate cu piatra abrazivă şi se
(lem n dur, şlefuit). va apela la un atelier specializat.
34 35
sară o ascuţire pe partea cu granulaţie mare a pietrei abrazive,
Figura 16a.
după ce aceasta a fost umezită cu apă. Dacă foarfeca are un joc
C h ia r în liv ad ă , prea mare în axul principal, permiţând mlădiţelor să pătrundă
f o a r fe c a se p o a te între falcă şi cuţit fără să fie tăiate, va fi strânsă piuliţa aflată
ascuţi cu a juto rul într-unul din capetele axului şi care, de obicei, este prevăzută
pietrei abrazive.
cu un fluture. Indiferent că este vorba de o foarfecă cu lamă de
tăiere detaşabilă sau de una clasică. în fiecare toamnă ele vor
fi demontate, degresate, reunse şi verificate din punct de
vedere al uzurii elementelor componente.
3 .2 .2 . F ie r ă s t r ă u l
Figura 16c.
în a in te de a sa m
blare, părţile
foarfecii trebuiesc Figura 17. Locuri de ungere ale bomfaierului cu pânză de fierăstrău.
curăţate şi unse.
ruperi de dinţi. etc. Filetul întinzătorului va fi gresat periodic, iar
tensiunea în pânză şi unghiul de înclinare al acesteia vor fi şi ele
verificate periodic deoarece se modifică cu timpul. Ascuţirea
pânzei de fierăstrău se poate face cu o pilă triunghiulară
urmărind atent conturul iniţial al dinţilor. Pentru condiţionarea
unei pânze noi este bine să căutăm un cunoscător în materie.
36 37
fi moderate, medii sau severe. Ele se aplică deasupra unui
m ugure sau lăstar lateral direcţionat spre exterior, cu creştere
3 .2 .3 . C u ţ it e l e
ap ropiată de orizontală.
îndepărtare prin tăiere. Lăstari lacomi, lăstari concurenţi,
Cosorul sau briceagul de altoire cu lamă pliantă este pilit de
ramuri defoliate cu început de uscare, ramuri cu creştere necon
producător doar pe o parte a lamei. Ascuţirile ulterioare tre
venabilă vor fi suprimate prin tăiere de la inel. Nu sunt admise cio
buie să respecte acest loc de aplicare. Se începe prin folosirea
turile rămase în umia acestui gen de tăieri deoarece este îngreunată
suprafeţei cu granulaţie mare a pietrei abrazive, după ce aceas
vindecarea şi favorizează pătrunderea uscăciunii în lemnul sănă
ta a fost umezită. După obţinerea efectului dorit, se repetă
tos. Nu este dorită apariţia lăstarilor în locul tăierilor de suprimare.
operaţia folosind partea cu granulaţie fină a pietrei. Cuţitele nu
sunt ascuţite şi gata de folosire. Ele au fost doar pilite, nu şi
3 .3 .1 . U t il iz a r e a f o a r f e c il o r
polizate şi de aceea vor fi supuse operaţiei de ascuţire pe pia
tra abrazivă.
Foarfeca trebuie apucată astfel încât degetele palmei să
poată acţiona pârghia lamei de tăiere, iar podul palmei să spri
3.3. FOLOSIREA UNELTELOR
jine celălalt braţ-solidar cu falca foarfecelui,
a) La tăierile reductive
Secţiunilc apărute prin tăiere trebuie să aibă suprafeţe netede
înainte de începerea tăierii propriu-zise se vor face câteva
ce pot ti obţinute cu scule puse la punct şi mânuite cu profcsiona-
încercări preliminare pe crengile unor copaci fără importanţă
de fructificare. Se va încerca tăierea mlădiţelor perpendicular
şi sub diferite unghiuri faţă de ax. Se verifică astfel starea de
funcţionare a foarfecelui şi mâna se obişnuieşte cu această
operaţie. Se poate începe acum scurtarea pe lemn de un an.
După stabilirea dimensiunii de scurtare se alege un loc de
tăiere care se va afla deasupra unui mugure lateral orientat
către exteriorul coroanei. Porţiunea de lemn rămasă de la acest
mugure şi până la tăietură nu trebuie să fie nici prea lungă, dar
nici foarte scurtă. Examinând secţiunea formată prin tăiere se
poate observa că s-a produs o anumită strivire a scoarţei lem
nului. Ţesuturile rănite se vor regenera relativ uşor.
In afara tăierilor reductive pe lemn de un an, foarfeca mai
poate fi utilizată şi pentru tăieri reductive pe lemn de doi sau
mai mulţi ani, dacă nu se depăşeşte diametrul de 2-2,5 cm.
Tăierile în acest caz, se execută perpendicular pe ax, deasupra
l?igura 17. Sus: Degetele vor apuca braţul care în vederea regar-
unui mugure sau unei ramificaţii tinere orientată către exteri
estesolidar cu lama de tăiere. Jos: Construcţie nisirii cu ramuri de
facc imposibilă apucarea greşita__________ rod. Aceste tăieri pot | orul coroanei. Pentru a obţine o creştere viguroasă a mlădiţei
38 39
Figura 18. Figura 20.
T ă ie r e a r ed u c - înd ep ărtarea prin
tivă a unei mlădiţe tăiere se uşurează
lungi în vârstă de considerabil prin
un an. O b se r v a ţ i îm pingerea uşoară
orientarea sp re e x a crengii cu mâna
terior a mugurelui rămasă liberă, în
de prelungire. direcţia de tăiere.
Figura 2 1.
Tăierea de deviere
se execută paralel
faţă de axa crengii
Figura 19. aleasă pentru pre
lungire.
STÂNGA Prea mult
lem n lă sat dea
supra m ugurelui de
prelungire.
M IJLO C Tăiere în
unghi prea ascuţit.
D REAPTA T ă ie r e
corectă.
41
în continuare apariţia de lăstari nedoriţi. La îndepărtarea unei
Figura 22 ramificaţii de un an crescută pe lemn de doi ani, trebuie mare
în cazul în d e atenţie pentru a nu răni şi lemnul de doi ani. Se va poziţiona
părtării prin tăiere foarfcca astfel încât tăierea să se realizeze cu vârful ei (foto).
a m lădiţelor în
vârstă de un an,
trebuie ţinut se ama 3 .3 .2 . M â n u ir e a f ie r ă s t r ă u l u i
ca foarfeca să nu
rănească scoarţa Pentru tăieri (reductive, devieri, suprimări) ale crengilor cu
axului. Se va tăia
diametru mai mare de 2,5 cm
doar cu vârful
foarfecelui,
se foloseşte bomfaierul cu
terminale aleasă la pânză de fierăstrău. Tăierile cu
tăierea reductivă fierăstrăul pot produce răniri
este necesară su importante care necesită pen
prim area ram ifi tru vindecare substanţe spe
caţiilor laterale ale ciale. închideri rapide şi curate
gii pe toată ale rănilor sunt de aşteptat
lungim ea rămasă atunci când tăieturile sunt
(până la inel). netede, aplicate în poziţia opti
b) La tăierile de deviere mă. Şi în acest caz sunt indi
Tăierea de deviere este tot o formă de tăiere reductivă. Se cate nişte tăieri de antrena
poate executa cu foarfeca sau cu fierăstrăul. Se urmăreşte ment înainte de începerea
schimbarea direcţiei unui ax în cazul întineririi, obţinerea unei lucrărilor de tăiere propriu-
creşteri spre orizontală în vederea unei fructificări sporite sau zise. Pentru aceasta se pot
corectarea unor defecte de creştere. Tăierea de deviere se prac folosi crengi rupte accidental
tică deasupra ramurii alese pentru deviere aproximativ paralel care oricum vor trebui îndepăr
cu axul acesteia. tate. Tăierile de antrenament se
c) La tăierile de suprimare. vor executa sub unghiuri
Reamintim că acest gen de tăiere se practică imediat dea Figura 23. înd ep ărtarea cio diverse utilizând felurite încli
turilor rezultate din tăieri naţii ale pânzei. Se verifică cu
supra inelului de la ramificarea crengii pe care dorim s-o înde incorecte.
părtăm. Acest inel va trebui să rămână însă intact pentru a nu această ocazie tensiunea în
îngreuna vindecarea rănii produse. pânza de fierăstrău şi eficienţa ei la tăiere.
Mlădiţele de un an care s-au format pe lemn vechi în locuri Exersarea tăierilor reductive se face mai întâi tăind perpen
nepotrivite sunt foarte uşor de îndepărtat. Lama de tăiere se dicular pe axul ciotului sau crengii de exerciţiu, pornind de la
aşează în partea dreaptă a mlădiţei (podul palmei este, deci, vizi interior către exterior sau de sus în jos atunci când crengile au
bil) şi se taie imediat deasupra inelului. Poziţionarea inversă a creştere către orizontală. Este momentul să ne punem o între-
foarfecii împiedică o tăiere precisă deasupra inelului, favorizând
43
Figura 24.
Ramificaţie cu
creştere prea apropi
ată de axul central. Se
poate corecta prin
ancorare sau se poate
suprim a. Urmăriţi
conturul inelului
(marcat).
44 45
cedeu poate deveni periculos. Pentru aceasta, tăierea reductivă Multe dintre aceste reacţii sunt deja cunoscute.
se va executa în două etape. După ce s-a stabilit poziţia tăierii După cum s-a mai amintit, elementul principal în formarea
reductive se execută o tăiere ajutătoare situată cu 40-60 cm coroanei este mlădiţa lungă în vârstă de un an. în anul următor
spre vârful ramurii respective. Va rezulta în urma acestei tăieri, aceasta se lungeşte prin a doua creştere anuală şi se ramifică.
un ciot de siguranţă, în lungime de 40-60 cm. Abia acum se va Mlădiţele lungi carc pornesc direct din axul puietelui plan
executa tăierea reductivă definitivă. Ciotul de siguranţă poate tat la locul definitiv evoluează conform schemei arătate mai
fi sprijinit cu mâna liberă fară nici un pericol. sus. formând şarpantele sau ramificaţiile principale ale pomu
Mulţi pomicultori, folosesc o metodă puţin diferită: la lui. în continuare se va descrie cum reacţionează aceste rami
aproximativ 10 cm de la locul stabilit pentru tăierea definitivă ficaţii la tăierea reductivă (scurtare). Scurtarea poate fi slabă
către vârful crengii, execută o tăiere pe partea inferioară a (1/4-1/3 din lungimea ramurii), mijlocie (1/2 din lungime) sau
crengii, cam 1/3 din grosime. La 3-4 cm, de la locul tăierii severă (până la 2/3 din lungime). Ne oprim asupra tăierii slabe
definitive către vârf se execută o a doua tăiere ajutătoare dar la care poate avea loc în zona mlădiţei terminale. După cum s-a
partea superioară a crengii. Se înaintează cu această tăiere, arătat, vârfurile acestor mlădiţe sunt stimulate natural în
până când creanga se rupe lăsând un ciot în formă de pană. creştere. Se pierde cumva această însuşire odată cu înde
care va fi îndepărtat la tăierea definitivă. părtarea vârfului? în principiu este valabilă teoria conform
în cazul tăierilor de suprimare trebuie vizualizat mai întâi căreia stimularea creşterii mlădiţelor în zona de vârf rămâne
inelul de ramificare. în funcţie de specie, de vârstă, de poziţia de neschimbată şi după mai multe tăieri reductive. Mugurele late
creştere a ramurii, inelul de ramificare poate fi într-un plan apro ral deasupra căruia s-a aplicat tăirea reductivă precum şi câţi
ximativ paralel cu axul principal sau poate pătrunde ca un pinten va alţi muguri laterali încep să se dezvolte având vârfuri
spre axul principal. în acest din urmă caz desigur că tăierea nu va stimulate Ia creştere. Puterea de ramificare depinde însă de
urmări conturul inelului ci se va executa în plan paralel cu axul. intensitatea tăierii reductive. în cazul unei tăieri slabe (tăiere
în primul caz tăierea se va face cât mai aproape de inel, evitând lungă) a tuturor ramificaţiilor principale şi a vârfului dez
rănirea acestuia. Măsurile de prevenire a ruperii scoarţei sunt ace voltarea ulterioară diferă mult faţă de cea a unui pom netăiat.
leaşi ca în cazul tăierilor reductive. Mulţi începători, din teama de Creşterea nouă care se dezvoltă după tăiere are tendinţa de a
a nu răni ramura principală sau trunchiul, sunt tentaţi să lase un forma ramificaţii scurte care înfloresc. Deja din stadiul de
ciot mai mic sşu mai mare de la inel la exterior. Trebuie înţeles că tinereţe se dezvoltă o coroană care rodeşte.
acest lucru este dăunător procesului de vindecare a rănii cât şi în cazul unei tăieri reductive puternice a ramificaţiilor prin
pentru daunele ce se pot produce asupra lemnului păstrat. cipale reacţia diferă faţă de pomul netăiat sau cu tăiere slabă.
Ramurile scurtate concentrează toată forţa de creştere pe mu
3.4. REACŢIILE COROANEI ÎN URMA TĂIERII guri puţini din care cresc mlădiţe anuale orientate vertical şi
deci, deosebit de viguroase. Tot ce ar putea slăbi creşterea
în urma tăierilor nu au loc doar pierderi de anumite sub acestor mlădiţe puţine, se elimină.
stanţe (sevă, răşini, etc.). Se petrec anumite schimbări chiar în în urma tăierii severe, mugurii care cresc pe partea infe
metabolismul plantei. Astfel, este influenţat sistemul de diri rioară sunt frânaţi în creştere astfel că nu se dezvoltă decât
jare şi conducere al stimulatorilor şi inhibitorilor de creştere. ramificaţii slabe. Aşa se explică situaţia în care coroane
46 47
Calitatea mugurilor joacă un rol important în cazul tăierii
reductive şi, mai ales, în cazul sămânţoaselor, unde se întâl
nesc des diferenţe în ce priveşte puterea acestora de creştere.
Mugurele terminal al mlădiţelor lungi este superior din
acest punct de vedere, tuturor celorlalţi. Cei aflaţi imediat sub
aceştia pot dezvolta lăstari viguroşi. Urmează apoi o zonă cu
muguri mai slabi pentru ca în treimea mijlocie să apară muguri
laterali favorizaţi în creşterea lor. Baza mlădiţei se caracteri
zează prin muguri mai slabi.
Figura 28. Rcacţiile mlădiţelor ca urm are a tăierii reductive: în faza de început, ramificaţiile principale erau de lungimi
Mlădiţă lungă, netăiată (stânga); mlădiţă mijlocie tăiată uşor aproximativ egale. în cursul dezvoltării această egalitate este
(mijloc); mlădiţă tăiată puternic (dreapta). posibil să nu se mai menţină. Dacă toate aceste ramificaţii
principale ar fi tăiate la aproximativ aceeaşi lungime, s-ar
supuse ani de-a rândul unor tăieri severe nu au putut dezvolta obţine o coroană simetrică şi deosebit de dezvoltată.
lemn fructifer. Dacă însă se urmăreşte realizarea unei egalităţi între rami
Cu toate că puţinele mlădiţe cu creştere verticală deosebit de ficaţii de lungimi şi puteri diferite, această posibilitate ne este
stimulate în creştere sunt adesea mai lungi decât cele ale pomu oferită de faptul că pe lungimea unei mlădiţe, mugurii au cali
lui netăiat sau cu tăiere slabă, pe ansamblu sporul este mai slab. tăţi diferite. Dirijând corect tăierile, diferenţial de la ramifi
Ceea ce mai atrage, de asemenea, atenţia este faptul că caţie la ramificaţie, se va obţine scopul propus.
bucata rămasă din mlădiţă lungă, în vârstă de un an, asupra căreia Urmărind obţinerea unui spor nou, viguros, la o creangă
s-a aplicat tăierea, se îngroaşă puternic în anul următor. prea scurtă, faţă de ansamblu, se lasă intact mugurele terminal
Cel puţin în anii de tinereţe tăierile reductive pe ramificaţi din caic se va dezvolta o mlădiţă mai slabă şi se va suprima o
ile principale sunt inevitabile deoarece creşterile anuale nu se ramificaţie mai viguroasă din zona de mijloc.
stabilizează uşor pentru a-şi îndeplini funcţia de viitoare purtă Dacă se urmăreşte formarea unui spor nou, mai slab, atunci
toare ale lemnului de fructificare. se vor practica tăieri de reducţie pe mugurii mai slabi de la
O tăiere reductivă mijlocie combină rcacţiile descrise în baza mlădiţelor viguroase sau pe mugurii mai slabi din partea
cazul celorlalte tipuri de tăiere. Reacţia unei ramificaţii la superioară, în cazul mlădiţelor mai slabe.
tăierile reductive declanşează încercarea de refacere a acesteia. In cazul în care se doreşte stimularea unor lăstari laterali
Pomul îşi canalizează resursele pentru ca în perioada următoare scurţi, fără ca mlădiţă să se prelungească, atunci se va rupe pili
de vegetaţie să-şi refacă numărul de muguri avut, iar creanga şi simplu mugurul terminal al mlădiţei respective.
supusă tăierii va tinde să-şi recapete anvergura avută. In cadrul tăierilor de formare se va acorda atenţie faptului ll
în cazul unei tăieri reductive slabe reacţiile sunt slabe. O că atât ramificaţiile principale cât şi vârful să aibă lemn de
tăiere severă poate perturba programul natural de creştere a Iructifîcare cu vârstă şi grosimi apropiate.
coroanei şi asta este în corelaţie directă cu forţa cu care se dez Ramificaţiile principale ce devin prea viguroase, datorează
voltă noile mlădiţe. acest spor ramificaţiilor laterale în exces. Acestea produc în
48 49
principal „materialul de construcţie al lemnului” . Rărirea lor Figura 29.
stopează dezvoltarea puternică. Dimpotrivă o creangă firavă Tăierea în formă
de pană a unei
se poate fortifica lăsându-i mai multe ramificaţii laterale.
proptele de
Regenerarea nu se obţine numai prin tăierea reductivă a depărtare.
mlădiţelor lungi în vârstă de un an, ci şi prin devieri şi întineriri
în lemnul în vârstă de mai mulţi ani.
Tăierile de suprimare nu provoacă reacţii atât de evidente
ca în urma tăierii reductive. în practică se observă că pomii
carc au fost aerisiţi şi luminaţi în urma tăierilor de suprimare
nu s-au comportat diferit.
50 51
pană la unul din capete. Modul de tăiere a penei a fost ilustrat
anterior. Următorul pas este alegerea locului de amplasare a
Figura 31. O distanţierului. Nu se va încerca amplasarea foarte aproape de
c ră c a n ă existentă ramificare deoarece aici tensiunea este foarte mare şi poate
la unul dintre c a
produce despicarea în punctul de ramificare. Dacă punctul de
petele distanfieru-
lui înlocuieşte una
reazem se alege înspre vârful ramurii, aici tensiunea este
dintre pene. foarte redusă, ramura are mobilitate mare şi, la vânt, dis-
tanţieru 1 poate să cadă. Din aceste motive se va alege un punct
convenabil aflat cam la jum ătatea înălţimii ramificaţiei princi
pale. Este de preferat ca punctul ales să se afle sub o ram ifi
caţie (sau m ugure) laterală care va împiedica distanţierul să
mai probabil, a-
cest moment sur alunece în sus. Odată stabilit acest punct, se îndepărtează cu
una din mâini ramificaţia ce trebuie corectată până când aceas
vine după un an
ta ocupă unghiul dorit. Cu cealaltă mână se probează lungimea
de la plantarea
necesară până la axul principal al distanţierului. Se va însem
puietelui la locul
na punctul de tăiere. Este important ca punctul de reazem al
definitiv.
distanţierului pe ax să fie tot sub o ramificaţie. De asemenea
Acum, în cazul speciilor cu creştere abruptă, unghiul dintre
trebuie ţinut cont de faptul că unghiul făcut de ramificaţia
ramificaţiile principale şi ax trebuie să fie aproximativ 45°, iar
principală şi distanţier să fie aproximativ 90°, iar cel dintre
în cazul speciilor cu tendinţă de dezvoltare mai înspre orizon
distanţier şi axa principală să nu fie sub 45°.
tală acest unghi va fi înspre valoarea de 60° sau mai mult.
Se va executa a doua pană la capătul marcat al distanţieru
O ramificaţie principală crescută într-o poziţie apropiată de
lui. A doua pană trebuie să se afle aproximativ în acelaşi plan
verticală este favorizată în creştere şi este posibil să fie mai
ca şi prima (vezi figura). Pana de la unul din capetele dis
dezvoltată dccât celelalte ramificaţii principale. O astfel de
tanţierului poate fi suplinită foarte bine de o ramificaţie mai
ramificaţie va fi îndepărtată de ax cu ajutorul unei proptele ast
puternică a lemnului ales în acest scop. Odată amplasate, dis-
fel încât unghiul ei de ramificare să devină mai mare decât ale
tanţierele trebuiesc urmărite mai ales după vântul puternic,
cclorlalte ramificaţii principale crcscute natural sub un unghi
furtună, ploile torenţiale. în astfel de cazuri ele pot cădea, iar
convenabil.
atunci când scopul propus nu a fost atins ele vor fi repuse în
Aşa se va ajunge în final la o uniformizare a ramificaţiilor
poziţia iniţială. Se întâmplă ca, în perioada de vegetaţie, cam
principale. Posibilitatea aceasta de influenţare a creşterii îşi
biul să producă incluziuni în zonele de contact distanţier-pom.
dovedeşte efectul şi în cazul ramificaţiilor în vârstă de mai
Prin îndepărtare, la tăierile de iarnă, situaţia se reglementează.
mulţi ani. Pentru confecţionarea distanţierelor va fi folosit
lemn de aproximativ grosimea unui deget (sau mai mult la
nevoie) şi care să aibă măduvă moale (soc, salcie, etc.) pentru
a nu răni scoarţa în punctele de reazem. După alegerea lemnu
lui din care se va confecţiona distanţierul, se taie în formă de
52 53
dorită şi se leagă de
3 .5 .2 . P r o p t ir e a proptea. Se va avea
în vedere ca sfoara
Această metodă de să treacă pe dea
corectare a ramificaţi supra unui mugure
ilor se aplică atunci al altoiului împiedi
când nu se urmăreşte când astfel alune > - J
îndepărtarea unei ra carea spre bază.
mificaţii faţă de ax ci Atunci când
apropierea faţă de dimpotrivă, altoiul
acesta, precum şi în are o pronunţată
caz.ul necesităţii de tendinţă dc creştere
corectare a creşterii în jos, băţul va fi le Figura 34. Cele două ramificaţii au putut
unui altoi. Pentru gat pe aceeaşi parte fi înd ep ărtate (sau apropiate) cu ajutorul
proptire sunt necesare cu altoiul. Dc la caz unei proptele legată la am b e le capete.
Figura 32. Corectarea cu ajutorul beţelor. beţe din lemn, de la caz, altoiul va fi
Se fixează hăţul de lem n pe partea infe
grosimi convenabile, legal de proptea în două sau mai multe locuri.
rioară a crengii. Prin legare, mlădiţă cu
tendinţă pron u n ţată de c reştere în sus
sfoară sau rafie. Să în sfârşit, un astfel de baston mai poate fi folosit pentru
poate fi adusă în poziţia dorită. presupunem că pc o corectarea în acelaşi sens (îndepărtare sau apropiere de ax) a două
ramură laterală a fost ramificaţii principale.
plantai un altoi, care
are tendinţa puternică 3 .5 .3 . A n c o r a r e a şi îm p o v ă ra rea
de creştere în sus. In
acest caz. un băţ de
Figura 35.
lungime şi grosim e C ârlige din m ate
adecvate se leagă în rial plastic
două locuri, pc partea folosite pentru
corectarea p o z i
inferioară a portaltoiu-
ţiei m lădiţelor în
lui. Celălalt capăt al vârstă de un an.
băţului trebuie să
ajungă până deasupra
Figura 33 Bastonul fixat pe partea su pe punctului de ancorare
rioară a crengii oferă posibilitatea corec stabilit pentru corecţia
tării po/iţiei unei m lădiţe cu tendinţă de portaltoiului. Se aduce
aplecare.
portaltoiul în poziţia
54 55
ui caurui l u
crărilor de forma
Figura 38
re. legarea joacă
A c e e a ş i fu n d ă cu
un rol important. nod du blu se face
Este necesară a- şi pe m lă d iţă ce
tunci când, de e- t r e b u ie corectată.
xemplu, o ramifi
caţie principală
are o creştere ac
centuată spre ori
zontală fiind ast
fel împiedicată în
dezvoltare. Alt
caz unde devine
necesară legarea
este acela când se
urmăreşte ca din
baza unei ram ifi
caţii să se obţină o
Figura 36. In jurul trunchiului sc leagă o fundă j
m are. T răgând de capătul scurt, nodul trece pe noua m iaaiţa. 111
c apătul lun g al sforii. acest caz ramura va
fi puternic arcuită
în jo s şi legată
eventual de un ţă Figura 39. C alup de beton prins Figura 40. Pietre de mărim i
de ram u r ă cu un cleşte de rufe. diferite aşezate într-o plasă din
ruş bătut în pă
Fire de plastic.
mânt. Legarea in
tervine însă cel mai
des pentru obţi nă schimbarea funcţiei ramurii prin modificări de metabolism
nerea creşterii mai şi de repartizare a substanţelor nutritive. Prin aplicarea acestei
aproape de o r i metode se scurtează perioada nerodnică a pomilor tineri.
zontală. Prin a- Activitatea de aplecare a crengilor prea apropiate de ax se va
ceasta se slăbeşte executa în cadrul lucrărilor de tăiere în uscat. Pentru legare
sporul anual şi este nevoie de rafie artificială (mlădiţe de un an) sau sfori din
creşte fructificarea. fibre sintetice. Pentru că ramurile corectate se dezvoltă şi în
Aplecarea spre grosime, sfoara nu va fi legată strâns, ci se va lăsa o buclă
Figura 37. Se mai face un nod şi se strâ ng e bine. orizontală determi-
57
largă legată în aşa fel încât să nu se strângă. Acelaşi lucru este
sul nu apare conform aşteptărilor. S-a observat că o astfel de
valabil şi în cazul legării puieţilor de tutori. Ignorarea acestor
acţiune aplicată la un cireş a redus producţia în loc să o spo
recomandări poate duce la ruperea sforii sub presiunea lem
rească. Ce s-a întâmplat? Cireşul fusese altoit pe un portaltoi
nului în creştere sau, mai grav, la secţionarea scoarţei în zona
cu creştere viguroasă capabil să întreţină ramificaţii extinse ca
de legare. Nodul fundei, prezentat şi în fotografiile alăturate,
arie. Repoziţionarea ram ificaţiilor s-a făcut mult prea
nu este greu de realizat, dar sunt necesare încercări prelimi
devreme, creşterea acestora s-a diminuat considerabil şi pro
nare, pentru siguranţă. Desigur există multe modalităţi de
ducţia nu a putut atinge valoarea normală.
realizare a nodului buclei, astfel încât aceasta să nu stran
guleze scoarţa. Se consideră că nodul prezintă siguranţă atunci
3.6. CÂND SE EXECUTĂ
când trăgând de capătul lung al sforii bucla nu se închide.
TĂfEREA?
Sârma este total nerecomandată în aceste operaţiuni. Cum s-a
mai spus, dirijarea către orizontală se execută în cadrul tăieri
Experienţa a stabilit că nu toate anotimpurile anului sunt
lor în uscat (martie) atunci când se poate opera asupra
propice tăierilor. Restricţiile ţin atât de parametrii climatici
mlădiţelor de un an dar şi asupra unor crengi mai mari, cu
specifici fiecărui anotimp, dar şi de faza de dezvoltare vege
lemn de doi sau mai mulţi ani. Dirijarea mlădiţelor se poate
tală a plantelor într-un moment dat. în general se vorbeşte de
face şi în vegetaţie (august), adică atunci când ciclul vegetal
tăierile de iarnă (în uscat) şi de tăierile de vară (în verde).
nu este încheiat încă şi când mlădiţele sunt doar parţial lemni-
Tăierea de iarnă
ficate. Pentru intervenţiile în această perioadă se folosesc fel
Agrişul şi coacăzul pot fi tăiaţi încă din ianuarie sau febru
de fel de metode, altele decât cele descrise mai înainte. Astfel
arie. Pot urma geruri serioase, dar ele nu pot provoca decât
se pot utiliza nişte piese din plastic (vezi foto) care încadrează
daune minime. Rugul de mure este însă sensibil la ger şi nu se
bine axul principal şi, prin braţul lateral, ţin ramificaţia în
vor aplica tăieri în nici un caz mai devreme de începutul lui
poziţie orizontală. Pomicultorul îşi poate confecţiona singur
aprilie. Tot acum se pot scurta nuielele purtătoare de rod ale
nişte calupi din beton cu câte un cârlig de sârmă folosind ca
zmeurului care a crescut prea mult.
forme diferite ambalaje din plastic (pahare de îngheţată, etc.).
în cazul pomilor fructiferi, tăierile în uscat trebuie să
Aceşti calupi vor avea greutăţi diferite pornind de exemplu de
înceapă atunci când nu mai sunt aşteptate geruri cumplite.
la 100 g şi până la 1 kg. Poate şi mai la îndemână este folosirea
Desigur că un an nu este identic cu cel care a trecut şi nu avem
pietrelor de diverse mărimi aşezate în pungi sau plare din plas
siguranţa că se aseamănă cu cel care va veni. Statistic,
tic şi legate de crengi. în cazul acesta există avantajul că, prin
începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de
scoatere sau adăugare de pietre, se obţine exact poziţia dorită.
tăiere în uscat. în livezile de pomi. Tăierile executatc mai
Trebuie reţinut faptul că intervenţiile de vară trebuiesc aplicate
devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni.
abia atunci când mlădiţă şi-a definitivat alcătuirea, iar ramifi
Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezis
caţiile scurte au deja mugure terminal. în general această
tat mult mai uşor gerurilor decât cei care au suportat acţiuni de
perioadă începe la sfârşitul lunii iulie şi se poate întinde până
tăiere înaintea apariţiei acestor geruri. Acest fapt a fost remar
la jum ătatea lui august. Deşi scopul „orizontal izării” ramifi
cat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, dar
caţiilor principale este obţinerea de rod, în unele cazuri succe
şi păr sau prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar
58 59
mai ales prin anumite soiuri recent obţinute (Jonagold , Elstar)
se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.
Tăierile de vară
în cazul pomilor fructiferi, tăierile de vară pot fi aplicate
încă de la începutul lunii iunie (în anii prielnici, chiar de la 4. CREŞTEREA Şl ÎNGRIJIREA
sfârşitul lui mai). Ele debutează cu ruperea lăstarilor cu COROANELOR
creştere incomodă, crescuţi pe lemn destul de vechi şi care,
prin dezvoltare, pot deranja ramificaţiile normale ale pomului. Tăieri ca la carte - succes
Sămânţoasele şi prunul impun de regulă această activitate.
Ruperea cu mâna a acestor lăstari se va face înainte ca aceştia
să depăşească 15-20 cm. Tăierile de vară debutează însă cu
adevărat la sfârşitul lunii iulie şi începutul lui august, adică
atunci când ramificaţiile scurte au format muguri terminali.
Tot acum. sporul anual începe să se stabilizeze astfel încât
tăierile nu mai pot declanşa reacţii nedorite (lăstari din cioturi
sau ridicarea în sus a vârfurilor mlădiţelor orizontale).
în cazul pomilor fructiferi care cresc puternic dar au o pro
ducţie redusă, o tăiere pentru iluminare începând cu mijlocul
lunii august poate determina o liniştire a creşterii mlădiţelor şi
o creştere a producţiei. în cadrul acestei acţiuni se înlătură
părţi întregi de crengi, chiar dacă pe ele se află şi fructe.
Experienţa a dovedit că merii supuşi unei astfel de operaţii
rodesc mai bine, îşi îm bunătăţesc sim etria şi li se
îmbunătăţeşte durabilitatea fructelor. Această .,tăiere de
august” se aplică cu succes cu condiţia ca înaintea ei să nu se
fi executat altă tăiere tim p de cel puţin un an şi jumătate.
Tăierea de vară se poate aplica sâmburoaselor timpurii după
recoltare.
60 61
4 .1 . C o r o a n a pir a m id a l ă
4 .1 .1 . P r i n c i p i i t e o r e t i c e
U bX t V..v L * .
a
1. Ramificaţie principalii (şarpan 1. Ramificaţii de ordinul I — —
tă). Este o ramurii de schelet pornită
din trunchi şi care dezvoltă alte rami
(şarpante).
2. Ramificaţie de ordinul II, cres
Ţ ir .. ^
ficaţii. cută dintr-o ramificaţie dc ordinul I.
2. ( reangă laterală. S-a dezvoltat 3. Ramificaţie de ordinul III. Se
din axul principal, mai târziu decăl dezvoltă din ramificaţii de ordinul II.
ramificaţia principală şi arc o dez Figura 42. Denumiri familiare pentru segmentele unei ramuri dc cireş,
voltare mai redusă; sporul de 1111 an în vârstă dc mai mulţi ani:
este denumit mlădiţă laterală. a) lemn în vârstă de un an sau mlădiţă de un an
3. Lemn fructifer. Are vârsta dc unul l>) lemn în vârstă dc doi ani
sau mai mulţi ani. fructifică şi s-a dez c) lemn în vârstă dc trei ani
voltat pc o ramură principală. d) lemn în vârstă de patru ani
62 63
pe axul principal au fost lăsate doar trei (cel mult patru) rami
ficaţii principale. Ele vor fi viitoarele şarpante (ramificaţii de coroanei deschide
gradul I), în coroana piramidală pe care dorim s-o obţinem. rea adecvată prin i-
Toate ram ificaţiile luminarea în interior.
principale ce apar în R a m if ic a ţ iile
urm ătorii ani dea principale (şar
supra celor 3-4 rami pantele).
ficaţii iniţiale vor fi în cadrul tăieri
aplecate spre orizon lor educative, rami 101
tală fiind astfel stimu ficaţiile principale Figura 45. Orientarea în plan orizontal în
late înspre fructifica cât şi axul central cazul unui pom cu patru şarpan te sau trei.
re. Acest lemn fructi trebuiesc fortificate L em nul de fructificare va fi dirijat să ocupe
fer nu se va tăia ni prin tăieri reductive un sector dc 60-70° în primul caz şi de 90° în
cel de-al doilea.
ciodată, deci nici în ca- ale prelungirilor.
..
Figura 43. N u m ai printr-o a r a n ja r e drul tăierii dc creştere.
T Deoarece aceste
con ici a lemnului fructifer de-a lugul axei Pentru ca acest ramificaţii vor fi purtătoare de rod, ele vor fi poziţionate astfel
princip alc se produ ce ilu m in area su ficien - lemn fructifer crescut încât să fie stabile şi bine ancorate de trunchi. Practica a arătat
tă şi a părţilor inferioare. direct din axul central că acest lucru se întâmplă dacă unghiul de plecare măsoară
să răm ână apt de între 60 şi 90° şi în nici un caz mai puţin de 45°. Dezvoltarea
fructificare şi în zo lemnului fructifer de-a lungul şarpantelor nu poate fî lăsată la
nele situate înspre voia întâmplării. Fără reglări în tăiere, în partea superioară s-ar
bază. va trebui să i se dezvolta ramificaţii puternice pentru că vârfurile sunt stimu
asigure condiţii de late natural la creştere în timp ce înspre bază se vor dezvolta
ilum inare corespun ramificaţii slabe. Dacă ramificaţiile dinspre bază crescute de la
zătoare. prin dirijarea început cu o vigoare redusă sunt lipsite de lumină ele nu se vor
corectă a ramificaţi dezvolta şi se vor usca. Tăierile de-a lungul şarpantelor trebuie
ilor de gradul II şi III să asigure iluminarea zonelor dinspre bază. Pentru aceasta, în
care apar. Urcând părţile superioare ale şarpantelor vor fi păstrate doar formaţi
spre vârf. apar pro unile de rod (scurte şi lungi). Ramificaţiile axului aflate dea
gresiv alte şi alte supra ramificaţiilor principale vor purta lemn fructifer pe o
Figura 44. Coroană piram id ală c o n d u să ramificaţii asigurând creangă principală solitară îndreptată spre exterior sub un
profe sional. lemn fructifer tânăr. unghi de aproximativ 90°. Pe aceste ramificaţii se va urmări
Acest principiu al repartizarea uniformă a formaţiunilor de rod.
transformării timpurii a axelor laterale în purtătoare de lemn Sporul anual al acestor ramificaţii nu va fi tăiat niciodată.
fructifer şi continuitatea aplicării tratamentului îi asigură Rezumat:
• Pentru formarea coroanei piramidale se aleg mai întâi
64
65
cele trei ramificaţii care vor reprezenta şarpantele. sităţilor de
• Ramificaţiile crescute ulterior deasupra celor trei şarpante hrănire ale
vor fi obligate la o dezvoltare orizontală. Sunt permise tăieri tuturor rami
de ordonare ale formaţiunilor fructifere pe aceste ramificaţii ficaţiilor pe
dar creşterile anuale nu se taie niciodată. care le are
• Se vor aplica tăieri reductive pe lemn de un an şarpantelor pomul îna
şi vârfului axului central. inte de dez
groparea din
4 .1 .2 . A p l ic a r e a p r a c t ic ă a t ă ie r ii e d u c a t iv e pepinieră.
C o ro an a
Până aici s-au expus principiile teoretice de formare a va fi adaptată
coroanei piramidale. în continuare vor fi descrise, pas cu pas, acestei si
activităţile practice care se impun. tuaţii printr-o
Materialul pentru plantare tăiere rcduc-
în pepiniere sunt oferiţi la vânzare pomi cu trunchi scund tivă care arc
şi înalt, având de obicei vârsta de doi ani de la altoire. Aşadar,
şi rolul de a Figura 46. Mai întâi se în d ep ărtea ză de la inel
un puiete procurat din pepinieră va avea un trunchi din lemn s t i m u l a ram ura concurentă a vârfului.
de doi ani şi câteva ramificaţii laterale împreună cu vârful în creşterea
vârstă de un an. mlădiţelor.
Sunt soiuri care, pentru obţinerea unui trunchi înalt vor aştepta Alegerea ramificaţiilor principale.
trei ani. Pentru formarea coroanei piramidale se pretează la fel de Imediat sub vârful mlădiţei anuale există un lăstar cu o
bine arbuşti, puieţi cu trunchi scund, mediu şi înalt. Se va reţine creştere viguroasă, orientat spre verticală. De multe ori acest
aşadar, că la cumpărare, un puiete va avea cel puţin patru ramuri lăstar, denumit şi lăstar concurent se dezvoltă aproape paralel
viguroase (inclusiv vârful). Este de presupus că lăstarul concurent cu vârful şi are o vigoare cu puţin mai redusă decât acesta.
ce creşte imediat sub mugurele terminal al axului a fost îndepăr Sunt şi situaţii când este chiar mai viguros decât vârful.
tat în pepinieră. Se poate ca la cumpărare puieţii să aibă mai mult Această ramificaţie concurentă trebuie îndepărtată de la inel
de patru ramificaţii principale. dacă nu a fost îndepărtată în pepinieră. Trebuie studiat gradul
Tăierea de plantare sau prima tăiere reductivă în de dezvoltare al vârfului pentru că dacă acesta prezintă o dez
primăvară. voltare mai slabă decât cea a lăstarului concurent va fi înde
Prima tăiere reductivă a ramificaţiilor coroanei în vârstă de părtat vârful, transferând astfel axul pe lăstarul concurent.
un an în cazul unui puiete deja plantat se numeşte tăiere de Decizia aceasta trebuie bine cumpănită pentru că în cazul
plantare. Ea este precedată de tăierea mlădiţelor în plus şi de îndepărtării vârfului, ramificaţia crescută imediat sub mlădiţă
dirijarea orizontală a celor rămase. Prin tăierea de plantare se concurentă devine ea însăşi concurentă pentru noul vârf şi va
urm ăresc două scopuri. Astfel, în urma dezgropării în trebui deci, îndepărtată. Astfel se pierde una din posibilele
pepinieră, rădăcina este redusă şi nu poate face faţă nece ramificaţii principale. După rezolvarea acestui prim pas,
66 67
produc despicături
Figura 47.
adânci ale trunchiu
în cazuri deose
bite mlădiţă con lui. Rezistenţa în
c u r e n t ă poate fi cazul ramurilor cres
a le a s ă ca noua cute într-un unghi de
prelu ngire a trun
60° sau mai mult faţă
chiului. Cea cres
c ută im ed ia t sub
de ax este cu mult mai
ea d e v in e con- bună. Din aceste con
c u r en ţia lă şi tre siderente vor fi supri
buie su prim ată. Se mate ramificaţiile cu
pierde astfel o ra
creştere pronunţată
mificaţie care pu
tea fi principală. către verticală. înce
pătorul poate ezita în Figura 49. Un m od de asigurare a
luarea acestei decizii, un ui spaţiu suficient între ramificaţiile
deoarecc tocmai aceste principale,
întreaga atenţie trebuie acordată mlădiţelor de un an rămase în ramuri sunt cele mai
coroană şi din care vor trebui alese trei pentru a deveni rami- frumoase. Greşelile făcute acum
Figura 48. Zona se răzbună mai târziu însă.
punctată este opti Canalele de transport ale
m ă . R a m ifica ţiile sevei aflate pe ram ificaţiile
princip ale care vor
principale concurează cu cele
fi alese trebuie să
aibă creşterea natu ale axului central. Se poate
rală în acest sector. întâmpla ca în cazul situării
C ele crescute dea şarpantelor în acelaşi plan ori
supra se c to r u lu i
zontal, axul să se atrofieze în
vor fi su prim ate .
lipsa unei hrăniri corespunză
toare.
A trofierea axului trebuie
evitată încă de acum, de la
Figura 50. Repartizarea ju d i
proiectarea şarpantelor. Se cioasă a ramificaţiilor principale
întâm plă de multe ori că şi se c und are în alcătuirea unei
ficaţii principale. Experienţa dovedeşte că ramificaţiile cu o primele ramificaţii au punctele coroane,
pronunţată tendinţă de creştere spre verticală nu oferă un punct de ramificare din trunchi destul
de ramificare cu axul suficient de solid în vederea suportării de apropiate pe înălţime, astfel că nu depăşesc 10-15 cm.
sarcinilor mari care vor veni cu timpul. Se produc astfel ruperi Odată cu creşterea, distanţele acestea se micşorează şi mai
sub greutatea rodului sau a zăpezii, ruperi care de multe ori
68 69
mult. Pe lângă aceasta se întâm mlădiţe principale (inclusiv vârful). Cele două mlădiţe laterale
* %1 vor fi păstrate dacă îndeplinesc condiţiile de bază. Aceasta
*’•k% plă deseori că dacă vrem să
asigurăm o distanţă convenabilă înseamnă că trebuie să ocupe poziţii în unghi convenabil pe
■-v M
r- i între punctele de ramificare a circumferinţa trunchiului, să aibă distanţă suficientă între
două şarpante trebuie eliminată punctele de ramificare şi să aibă o creştere naturală sub un
m o a treia, aflată între cele două unghi mai mare de 45° faţă de ax. Pentru cea de-a treia rami
w? şi care e cea mai dezvoltată! Şi, ficaţie laterală va fi ales un mugure aflat deasupra celor două
în plus, am rămas doar cu două ramificaţii principale, la o înălţim e convenabilă şi situat pe cir
TÂ
Vj n şarpante şi nu cu trei cum tre cumferinţă astfel încât să asigure simetria în plan orizontal cu
buie... celelalte două ramificaţii. Deasupra mugurelui stabilit pentru o
Pomicultorul debutant nu tre a treia şarpantă se va executa o crestătură de stimulare după
i v ii ;f l
buie să-şi facă astfel de griji: cum s-a arătat.
Figura 51. Dorim să stimulăm deasupra celor două ramificaţii Dacă mlădiţă concurenţială a fost înlăturată încă din
un mugure aflat deasupra ramifi
cărora li s-a asigurat o distanţă pepinieră, atunci stau la dispoziţie trei ramificaţii laterale. în
caţiilor principale insuficiente cazul în care aceste trei ramificaţii respectă natural legile
numeric: practicăm deasupra aces optimă între punctele de rami
tuia o incizie în scoarţă, în formă de ficare vor mai creşte şi altele
amintite (înclinare, distanţe între ele, repartizare echilibrată pe
scccră, îndepărtând segmentul de dintre care se va alege, data circumferinţă) sau prin lucrări ajutătoare pot fi aduse spre
scoarţă rezultat. Dacă această respectarea acestor cerinţe, se vor păstra în totalitate. Când
seceră este greu de realizat se poate
viitoare, cea de-a treia.
acest lucru nu este posibil, sunt admise suprimările în vederea
practica o cruce ca cea din desen.
obţinerii unei ramificaţii convenabile în anul următor.
Coroane cu mai mult de patru ramificaţii
Cu cât există mai multe ramificaţii laterale în momentul
Figura 52.
C restătură d e a alegerii ramificaţiilor principale cu atât mai uşoară devine o
su p r a unui astfel de activitate. Când sunt destule mlădiţe, alegerea va
m ugu re, în v e d e avea în vedere criteriile deja expuse: distanţe bune între
rea stim ulării
punctele de ramificare, creştere înspre orizontală, unghiuri
creşterii acestuia,
realizată cu a ju
aproximativ egale între ramificaţii (plan orizontal). Toate
torului cosorului mlădiţele care rămân în afara interesului, se vor suprima de la
de altoit. inel sau, dacă se află mai sus decât cele trei ramificaţii princi
pale, vor fi orientate spre orizontală, dar nu mai mult de una
sau două. Dacă astfel de mlădiţe se află sub zona de ramificare
a şarpantelor se vor păstra şi acestea dar tot îndreptate spre ori
zontală şi tot puţine.
Coroană cu patru mlădiţe (inclusiv vârful). A
70 71
despicătură practica
tă în secţiunea tulpi
nii portaltoiului la un
oarecare nivel faţă de
sol va fi denumit în
continuare cap de al
toire. Capătul de
altoire are mlădiţe
puţine. Patru pot
exista în cazuri spe
ciale. După un an de
la altoire, un cap de
altoire poate avea în
mod obişnuit patru Fi&ura 54- Pcntru alc§crca cren§ ^ r
. , A c o n d u c ă t o a r e v o r Fi p r e f e r a t e ra m ific a ţiile
mlădiţe (inc usi\ var j o a se c are ) J C r e g u lă , a u o c r e ş t e r e m ai
ful). Un cap de a p r o p i a t ă d e o r i z o n t a l ă şi, deci u n p u n c t de
altoire CU trei mlădiţe r a m i f i c a r e m a i solid,
posedă vârful, ramu
ra concurentă a acestuia şi încă o mlădiţă laterală. Cum se ştie,
mlădiţă concurentă trebuie îndepărtată, astfel că mai rămâne o
singură mlădiţă laterală. Un astfel de puiete va arăta după
tăierea de plantare, destul de sărăcăcios. Configuraţia se
schimbă destul de rapid deoarece în stadiul de vegetaţie care
urmează apar suficiente ramificaţii laterale viguroase,
în cazul puieţilor cu altoi de un an
Figura 53. Tăierile de plantare în cazul unui măr cu trunchi scurt.
Dintre cele trei ramificaţii principale, una a trebuit să fie distanţată Vişinul, piersicul, caisul
cu un distanţier din lemn. Sub ramificaţiile principale s-au lăsat şi gutuiul pot fi oferiţi la
patru m lădiţe dezvoltate mai slab, dintre care două au fost lăsate vânzare în pepiniere atunci
libere, iar dou ă au fost legate spre orizontală.
când altoiul are doar un an.
punctul de ieşire din pământ. Sunt şi situaţii când alloii sunt Creşterea anuală a altoiului
plantaţi pe una sau mai multe ramificaţii ale portaltoiului sau acestor specii de pomi fruc
într-un punct al tulpinii, situaţie în care şi tulpina viitorului Figura 55. Un capăt de altoire
pom fructifer păstrează însuşirile portaltoiului. Distincţia între este uşor de recunoscut după
un puiete căruia altoiul i s-au aplicat la ieşirea din sol şi unul locul dc altoire.
74
mai jos, câteva mlădiţe laterale aflate la o distanţă suficientă
Figura 59. Tăiere reduc-
faţă de ax care se vor dirija orizontal.
tivă A: Se scurtează cu o
treime mlădiţă cu lungi în cazul coroanelor în vârstă de un an şi de doi ani
me medie (1) (nici cea mai Ca regulă de bază se va reţine faptul că mlădiţele
lungă, nici cea mai scur coroanelor în vârstă de un an trebuie scurtate cu o treime din
tă). Se im aginează un
plan orizontal ce cuprin
lungime. Altfel zis: de-a lungul ramificaţiilor principale în
de locul de tăiere. Cele vârstă de un an pot rămâne 8, 10 până la 12 muguri bine dez
lalte două mlădiţe sc taie voltaţi. Dintre ramificaţiile cu lungimi aproximativ egale se
în locul unde înţeapă a-
taie reductiv mai întâi cea cu o lungime medie. Tăierea se exe
cest plan imaginar. La un
lat de palmă deasupra pla cută deasupra unui mugure îndreptat spre exterior. Apoi vor
nului se retează vârful (4). trebui tăiate vârfurile celorlalte ramificaţii la locul de inter
secţie cu planul orizontal ce conţine punctul de tăiere al primei
Figura 60. Tăiere reduc
ramificaţii. De multe ori acolo nu a crescut un mugure cores
tivă B: Se reduce cu 1/3 punzător, orientat în exterior. Va trebui căutat un mugure situ
tot mlădiţă mijlocie (I). at mai sus sau mai jos şi tăierea se va executa deasupra unuia
Din punctul de tăiere se dintre ei. în cazul mlădiţelor mai slabe este recomandată
im a g in ea z ă o linie ce
tăierea deasupra mugurelui aflat mai sus, pe când în cazul
face un unghi de 60° cu
axul. Se retează axul (4) mlădiţelor mai viguroase tăierea se va face deasupra mugure
unde linia im agin ară îl lui aflat mai jos. Astfel mlădiţă mai slabă va fi stimulată, iar
in t e r s e c te a z ă şi v â r cea viguroasă va fi frânată. Axul se retează deasupra unui
furile c e lo r la lte d o u ă
mugure aflat pe aceeaşi parte cu tăierea de reducere făcută
ram ificaţii (3) şi (4)
respectând tot un unghi
anul trecut în pepinieră. Regula aceasta este valabilă şi pentru
de 60° pornind din vârf. anii următori şi asigură o creştere dreaptă a vârfului.
Regula poate fi exceptată doar în zone cu vânturi anuale
puternice când, la tăiere, se va alege un mugure crescut înspre
unghiului de ramificare apropiate de 45°. Pentru cele cu o
locul din care bate vântul.
creştere naturală a ramificaţiilor apropiată de 90°, aplicarea
Metoda de tăiere B (vezi foto) urmăreşte ca vârfurile tăiate
metodelor de aplecare poate deveni inutilă.
ale ramificaţiilor principale să se înscrie în baza unui con care
Lungimile tăierii reductive.
are la vârf 120°. Vârful acestui con reprezintă punctul în care
Stabilirea unei lungimi de tăiere a ramificaţiilor principale
se va reteza axul. în cazul coroanelor cu ramificaţii care au
are o deosebită importanţă. Dacă ramificaţia se scurtează prea
lungimi mult diferite, tăierea de reducere se va orienta după
mult, coroana tinde să se aglomereze mult în jurul axului
cea mai scurtă ramificaţie. Aceasta este o regulă foarte veche,
pomului. Dacă se lasă prea lungă, numărul lăstarilor noi este
dar care îşi pierde valabilitatea dacă din mlădiţele mai lungi n-ar
redus, iar stabilizarea prin tăiere a ramificaţiei este nesatis-
rămâne decât nişte cioturi în care cea mai scurtă dintre ele ar
fâcătoare. O tăiere reductivă corectă trebuie să asigure un spor
fi luată ca direcţional. în acest caz cea mai scurtă ramificaţie
de lăstari în apropierea capătului unde s-a produs tăierea, iar
76 77
va fi legată la orizontală urmând ca următoarea din ierarhie să ramificaţia despre care se vorbeşte, ori se scurtează până la
fie cea direcţională pentru tăierea reductivă. primul mugure dinspre ax, care are o orientare verticală. în
Cazul altoiurilor în vârstă de un an cu mlădiţe timpurii. cazul suprimării mlădiţei laterale, se pot dezvolta muguri care
în astfel de cazuri unghiurile de ramificare ale mlădiţelor să preia prelungirea axei dar se poate şi să nu se dezvolte. în
timpurii pot avea valori de 70°, 80°, uneori chiar de 90°. în cazul altoilor de vişin în vârstă de un an, pe care s-au dezvoltat
această situaţie o operaţie de orizontali zare devine inutilă şi, mlădiţe timpurii doar până la 50-60 cm înălţime de la sol,
dimpotrivă, se pot ivi situaţii când mlădiţe mai slabe vor fi acestea vor fi îndepărtate, oprindu-se una sau două (de fortifi
dirijate uşor către verticală, pentru a le oferi posibilitatea for care). Axul se retează la 50-60 cm de la sol având grijă ca la
tificării. partea superioară a axului redus să existe şase muguri.
Din totalul mlădiţelor existente (de obicei firave toate) se Din aceştia urmează să se dezvolte ramificaţiile coroanei
vor alege trei care să deyină ramificaţii principale. în cadrul care vor fi alese anul viitor. Pentru a împiedica dezvoltarea
tăierii reductive, acestora li se vor mai lăsa numai 2-3 muguri. lăstarului concurent, al doilea mugure de la vârf se rupe.
Deasupra punctului de ramificare a mlădiţei situate cel mai Această ajustare se poate aplica şi celorlalte specii cu altoi în
sus, se vor lăsa trei muguri după care vârful se retează. vârstă de un an, care au o înfăţişare similară.
în ultima vreme au început să fie încercate tăieri ceva mai A doua tăiere reductivă
lungi, în acest caz scurtându-se de la o treime până la jumătate în perioada de vegetaţie care urmează după tăierea de
din lungimea ramificaţiei. Vârful se lasă de asemenea ceva plantare se dezvoltă noi elemente în alcătuirea coroanei. Pomul
mai lung. Se întâmplă ca deasupra celor trei ramificaţii princi reacţionează la prima tăiere reductivă. Legile de creştere
pale stabilite să se găsească tot lăstari, lipsind mugurele de pe amintite până acum doar teoretic pot fi urmărite practic.
ax, deasupra căruia să se facă tăierea de reducere a axului prin Evaluarea intensităţii reacţiilor aşteptate pune premizele
cipal şi, în locul Iui, avem acum o mlădiţă laterală. tăierii reductive din anul următor. începătorul va trebui să
Dacă tăierea de reducere a vârfului a fost stabilită deasupra zăbovească mai mult şi mai des în preajma coroanelor
acestei ramificaţii sunt două soluţii: ori se suprimă de la inel ascultând zicala care spune că pomul îţi arată singur cum tre
Figura 61. buie tăiat.
Tăiere de plan A doua tăiere reductivă se va aplica din mai mult cauze:
tare a unui piersic
în cazul creşterii puternice a mlădiţelor
altoit dc un an, cu
mlădiţe timpurii.
Definirea corectă a unei astfel de creşteri nu este deloc
Transferul v â r uşoară deoarece randam entele vegetative ale speciilor
fului s-a făcut pe o soiurilor şi combinaţiilor portaltoi-altoi sunt foarte diferite,
mlădiţă timpurie încercând totuşi să oferim un punct de plecare se consideră o
tăiată deasu pra
lungime minimă de 60 cm pentru vârf şi ceva mai puţin pen
prim ului mugure
îndreptat în sus. tru mlădiţele crescute pe şarpante sau direct din ax. La
aprecierea reacţiilor ca urmare a tăierii de plantare se va con
firma dacă lungimea tăierii reductive a fost corectă sau
eronată.
78 79
Dacă în toată coroana, din muguri s-au dezvoltat mlădiţe
viguroase îndreptate în sus, atunci înseamnă că s-a tăiat prea
scurt. în această situaţie, a doua tăiere se va executa mai lung
în tot ansamblul. Dacă dimpotrivă s-au format doar puţine Figura 62.
A doua tăiere
mlădiţe şi acelea slabe, atunci înseamnă că s-a făcut o tăiere reductivă începe
prea lungă. cu îndepărtarea
O tăiere de plantare bine executată ca lungime ar trebui să lăstarilor în v ed
provoace dezvoltarea bună a prelungirii axului şi a trei-patru erea iluminării.
80 81
unghiurile ramurilor principale. Acolo unde este necesar, aceste
unghiuri vor fi corectate printr-una din metodele amintite. Dacă
se observă o dezvoltare foarte neuniformă a ramificaţiilor princi Figura 65.
pale tinere, ele vor fi stimulate şi frânate în creştere prin schim S t i m u l a r e şi f r â n a r e la
c reştere prin sch im
barea unghiurilor de ramificare. Pentru a nu aglomera cu vege
barea tem p o rară a
taţie zona din interiorul coroanei este bine ca de-a lungul unei unghiu lu i de ra m i
ramificaţii principale, primele formaţiuni de rod să nu fie mai ficare.
aproape de 50-80 cm dc trunchi. Exemplu: vişin şi piersic - 50
cm; cireş şi sămânţoase cu coroane mai mari - 80 cm.
Desigur că nu se supun acestei reguli mlădiţele principale
prea tinere pornite din ax . Prin tăieri ele vor fi stimulate Ia
ramificare . Astfel se va măsura de-a lungul lor distanţa de 50-
80 cm (de la caz la caz), după care se mai lasă încă 3-4 muguri
şi se taie. Din locul de tăiere se duce o linie imaginară care să Figura 66.
facă un unghi de 60° cu axul. Se retează vârful în acest loc, P r im e le fo r m a ţiu n i
având grijă ca tăierea să se facă deasupra unui mugure aflat fr u c tifere v o r creşte
pe ram ificaţia princi
deasupra locului de tăiere anterior. Celelalte două se vor tăia pală la o distan ţă de
după planul orizontal ce trece prin punctul de tăiere al primeia. 50 -8 0 cm faţă de
In cazul unei creşteri slabe a mlădiţelor trunchi. Altfel interi
Dacă după plantare urmează o vară secetoasă, atunci se orul c o r o a n e i se va
aglom era excesiv.
poate întâmpla ca ramificaţiile apărute să fie slabe. în acest
caz nu se va executa nici o tăiere reductivă pentru că este posi
bil ca din mugurii terminali să se formeze mlădiţe viguroase.
Vor fi îndepărtate touşi mlădiţele crescute spre interior. Dacă
mlădiţele laterale au sub 30 cm nu e necesar să fie legate ori
zontal. Abia când dezvoltarea începe să-şi ia elan prin
înmugurirea următoare, îşi capătă un rost formarea. în cazul Cea de-a treia tăiere reductivă şi următoarele
unei dezvoltări diferite a ramificaţiilor principale se reco Abia în cea de-:a doua perioadă de vegetaţie de la plantare
mandă o tăiere de compensare pntru a ajuta mlădiţele slabe să se vede clar dacă pomul a depăşit perioada de prindere şi de
le ajungă pe celelalte mai viguroase. acomodare. O coroană bine dezvoltată indică dezvoltarea unei
în cadrul tăierii dc compcnsare, cca mai slabă mlădiţă reţele radiculare bogată. Acum se poate observa rezultatul
rămâne netăiată, iar celelalte se reduc prin tăiere în punctele ce obţinut prin îmbinarea tăierilor executate şi a caracteristicilor
intersectează planul orizontal ce trece prin vârful primeia. soiului. Pentru executarea practică a celei de-a treia tăieri
reductive şi a următoarelor în cadrul lucrărilor de formare a
coroanei propunem o schemă orientativă:
82 83
• Aprecierea generală a reacţiilor apărute ca urmare a
ultimei tăieri reductive. 4 .1 .3 . C Â N D SE ÎNCHEIE TĂIEREA EDUCATIVĂ?
• îndepărtarea lăstarilor crescuţi la baza trunchiului şi pe
trunchi. Se încheie atunci când s-a format un schelet viguros de
• îndepărtarea beţelor ajutătoare. ramuri care nu-şi mai modifică poziţia din cauza greutăţii
• Iluminarea coroanei: îndepărtarea prin tăiere a lăstarilor r o d u l u i ce începe să sporească.
concurenţi, a celor cu creştere verticală, a cclor prea deşi sau
care cresc spre interior.
• Lucrări de formare (depărtare, legare în sus, legare în jos,
legare orizontală).
• Tăierea reductivă a crengilor de schelet şi suprimarea
mlădiţelor năpădite de mană sau care prezintă stricăciuni.
întrucât s-a insistat până acum asupra tutoror activităţilor
enumerate, se vor mai expune în continuare câteva considera
ţii suplimentare în ce priveşte legarea orizontală. Astfel,
deoarece coroana devine din ce în ce mai înaltă, începând cu
cea de-a patra tăiere reductivă se va renunţa la legarea orizon
tală intervenindu-se pentru menţinerea orizontalităţii tăierilor
adecvate. In ceea ce priveşte lungimea tăierii reductive s-a ară
tat că la cea de-a doua tăiere reductivă formaţiunile de rod vor
începe de la o distanţă de 50-80 cm faţă de trunchi. Pentru
tăierile reductive care urmează aceste valori rămân valabile.
Figura 67 . în
cazul unor rezultate
slab e ale cre şte rii
m lădiţelor în vara de
du pă p la n ta r e , a
dou a tă ier e r e d u c
tivă nu e ste o p o r
tună. Pentru ca v â r
ful şi ram urile p r in
cipale să crească în Figura 68. Sfârşitul tăierii educative la un măr pitic în vârstă dc cinci
con tin u ar e se r e c o ani (fără tăierea reductivă a prelungirilor în vârstă de un an). Ramurile
m and ă în d ep ărtarea de schelet nu su nt în totalitate foarte stabile aşa că tăieri de fortificare
m ugurilor florali ce mai pot fi aplicate încă doi ani.
cresc în capete.
85
începând cu faza aceasta nu se mai execută tăierile de sta
Figura 70,
bilizare pe mlădiţele prelungitoare ale ramurilor de schelet. La cireş este,
Ţinând cont că există diferenţe de creştere de la specie la deseori, posibil
specie, iar în cadrul unei specii de la soi la soi şi că mulţi alţi ca, în cazul limi
tării în înălţime,
factori interni şi externi influenţează dezvoltarea, nu se poate
prelungirile
da un termen cert de încetare a acestor tăieri (4 ani sau 5 ani crengilor dc
sau mai mulţi). începătorii vor trebui să ţină cont de următorul schelet să fie
sfat: deşi tendinţa generală este de a forma coroane productive înd ep ărtate prin
cât mai repede, pe primul plan rămâne formarea unui schelet tăiere de-a lungul
unui lăstar de un
puternic şi stabil. Dacă astfel ramurile unui pom în vârstă de
an al axei lat
şase ani se apleacă excesiv sub povara fructelor, scheletul tre erale.
buie fortificat prin tăieri reductive suplimentare.
4 .1 .4 P e n t r u l i m i t a r e a Î n ă l ţ i m i i c o r o a n e l o r rioare au fost
executate prea lung sau nu au fost aplicate deloc. Se întâmplă
adesea ca tăierile de formare să se încheie odată cu limitarea
Anumite combinaţii de altoi-portaltoi pot să se dezvolte
creşterii în înălţime a şarpantelor şi a prelungirii trunchiului
deosebit de viguros atingând înălţimi ce fac deosebit de dificile
care între timp este posibil să fl atins o înălţime de 5 sau 6 m.
activităţile de îngrijire dar şi recoltarea în zonele superioare.
Această limitare se poate face prin transferarea vârfului pe
ramificaţii laterale poziţionate orizontal. în zonele de vârf unde
Figura 69. au avut loc tăierile este stimulată creşterea mlădiţelor noi şi este
Pentru frânarea
creşterii în înălţim e
astfel frânată creşterea în înălţime. în perioada următoare va fi
a coroanelor se evitată supraaglomerarea coroanei prin scurtare şi suprimare.
deviază crengile de Mlădiţele lungi de un an care se formează în şi sub locul
schelet pe axe late tăieturii de deviere a axului ramificaţiei, vor fi îndepărtate
rale, poziţionate
anual prin tăiere.
orizontal.
4.1.5. T ă i e r e a d e î n t r e ţ i n e r e
86 87
Figura 72.
Figura 71.
R e c o n s ti t u ir e a
Chiar şi coroanele fus,
r a m u r i l o r de
cu o creştere slabă
schelet p u t e r n i c
su nt su puse controlu
ap le c a te cu a j u
lui înălţimii.
toru l u n o r r a m i f i
caţii d e se m is c h c le t
orientate conv en a
tervenţia în aceste bil.
cazuri ar putea con
duce la o aglomerare
mare a coroanei.
Tăierile anuale de ilu-
în interiorul coroanei. Figura 73. în cazul
Sporul soiurilor cu producţie mare poate fi, chiar de la începutul unui păr, o ram ifi
fructificării, foarte redus. Numai o întinerire puternică a lemnului caţie de gradul II
fructifer respectiv o rărire anuală a fructelor mai pot restabili echili s-a de zvoltat co n
curând axul princi
brul între spor, producţie şi apariţia mugurilor de prelungire.
pal. Su prim area de
Conceptul tăierii de întreţinere. la inel redă
Crearea unui echilibru între creşterea lemnului de rod şi coroanei armonia.
producţie - echilibru' psihologic - şi menţinerea cât mai
îndelungată a acestui echilibru este sensul şi scopul tăierilor de
întreţinere pe durata celei de-a doua etape a vieţii pomilor
fructiferi care este probabil cea mai importantă. Sarcina ram ifi
Prin tăierile de întreţinere se încearcă atingerea următoarelor caţiilor principale
aflate în partea de sus a coroanei poate 11 redusă în cadrul
deziderate: stabilitatea ramurilor de schelet, menţinerea ierarhi
tăierilor de iluminare când se va îndepărta o parte din lemnul
ilor crengilor în sistemul de ramificare, fertilitatea tuturor
de fructificare. în fine ramificaţiile mai slabe pot li legate către
zonelor coroanei, calitate corespunzătoare a fructelor.
1. Stabilitatea ramurilor dc schelet verticală în vederea fortificării pe noua poziţie.
în cazul coroanelor mai în vârstă, aceste procedee nu prea se
Sub povara fructelor, anumite ramuri solitare sau coroana în
mai pot aplica. Dacă ramificaţiile nu sunt complet compromise
ansamblu îşi pot pierde stabilitatea. La pomii mai tineri această
(aplecate excesiv) se poate executa o reducere de întinerire (vezi
evoluţie negativă se poate corecta prin reluarea timp dc câţiva ani
mai departe). Dacă ramurile de schelet sunt puternic afectate de
a tăierilor reductive aplicate ramurilor de schelet în primii ani de
încovoiere se va alege o ramură cu creştere verticală situată mai
viaţă şi încheiate mai demult. Diferenţa este că, de data aceasta,
tăierile reductive vor fi aplicate în sens invers, adică în vederea aproape de trunchi decât de vârf. Ha va fi legată în unghi de 45°
ridicării spre orizontală a vârfurilor aplecate excesiv. faţă de ax şi va putea să înlocuiască ramura de schelet iniţială.
88 89
Dacă vârful este şi el puternic arcuit se poate încerca o de bună calitate. Acest fenomen are legătură strânsă cu
redresare, în cazul pomilor mai tineri, prin legarea de un stâlp
îmbătrânirea lemnului pe care are loc fructificarea. La timpul
fixat în acest scop. La coroanele mai bătrâne se va reteza vâr
potriv it s-a arătat că pe lângă mlădiţele în vârstă de un an, for
ful arcuit deasupra unei ramificaţii cu creştere verticală.
maţiunile de rod crescute pe lemnul de doi ani contribuie deci
2. Ierarhia ramificaţiilor
siv la producţie. Lemnul mai în vârstă dă dovadă de epuizare
în alcătuirea unei coroane stabilizate, ramificaţiile care por treptată în ce priveşte fructificarea iar fructele dezvoltate în
nesc direct din ax sunt ramificaţii de gradul 1 (principale sau de accste locuri au o calitate din ce în ce mai slabă. Tăierile de
schelet), cele care se ramifică din acestea sunt ramificaţii de întreţinere trebuie să ţină seama de acest fapt ca de ceva
gradul II, şa.m.d. Această ordonare ierarhică naturală va fi atent deosebit de important. în cadrul lor, se va îndepărta lemnul
supravegheată, deoarece ea poate fi perturbată sub acţiunea vechi, uzat stimulând creşterea unui spor ce asigură necesarul
anumitor factori interni sau externi. Controlul se va concentra de lemn nou pentru fructificare. Tocmai datorită importanţei
în principal asupra ramificaţiilor dc gradul I şi II. El nu trebuie acestei acţiuni, i se va rezerva un capitol aparte în cadrul aces
extins până la formaţiunile de rod. Prin tăierile de întreţinere se
tei cărţi.
va asigura armonia în configuraţia de bază a coroanei.
Această armonie poate fi stricată de pildă de creşterea Centrul de greutate al tăierilor de întreţinere - asigu
exagerată a unei ramificaţii care tinde astfel să concureze axa rarea lemnului fructifer tânăr
principală sau de creşterea anormală a unei ramificaţii secun
dare faţă de creşterea ramificaţiei principale. Necesitatea existenţei în orice moment a lemnului tânăr în
3. Fertilitatea sau rodul
coroana pomilor a fost explicată anterior. Urmează să vedem
Formaţiunile fructifere se pot forma doar acolo unde există acum şi cum realizăm acest deziderat.
condiţii de iluminare bune şi tot acolo se pot menţine un timp
mai îndelungat;.
Soiuri cu formaţiuni fructifere lungi, predominant
Pentru aceasta, în cadrul tăierilor de întreţinere vor fi înde atârnătoare.
părtaţi regulat o parte din lăstarii aflaţi în zonele prea aglome
rate. Mlădiţele concurente şi cele viguroase, cu creştere înspre S-a arătat anterior că dacă vârfurile ramificaţiilor principale
interior vor fi îndepărtate prin tăiere de la inel la fel ca şi cele s-au încovoiat mult sub povara roadelor şi această poziţie este
poziţionate prea des.
deja stabilă, o ramificaţie crescută în zona de vârf a ramifi
Se va pune accent pe faptul că ramificaţiile din partea supe caţiei principale şi având o orientare înspre orizontală sau uşor
rioară a coroanei pot umbri excesiv ramificaţiile de la bază. verticală va prelua funcţia de prelungire. Dacă acestea însă nu
De aceea se va asigura cu atenţie pătrunderea luminii prin sunt, la rândul lor, supuse tăierilor reductive, în câţiva ani vor
tre formaţiunile crescute la periferia coroanei. Aici se vor exe avea şi ele aceeaşi configuraţie arcuită spre sol. Se formează
cuta extirpări generoase mai ales asupra lemnului mai vechi. astfel un arc fructifer. Ciclul se respectă formându-se alte şi
4. Calitatea fructelor alte noi arcuri fructifere. Acest program de regenerare natural,
Chiar în coroane bine întreţinute există o tendinţă de conduce la stabilizarea crengilor în cazul coroanelor netăiate şi
creştere a ponderii fructelor de calitate inferioară faţă de cele la menţinerea formei iniţiale a axelor în cazul coroanelor tăiate.
90 91
în cazul unui arc fructifer, porţiunea sa ascendentă nu este
Arcurile fructifere nu se formează numai pe axele ramifi
afectată de acest neajuns, dar a doua jumătate a arcului este
caţiilor principale. Ele se pot forma şi în alte sectoare dar au
afectată puternic, mai ales că în zona de înălţime maximă a
dimensiuni mai mici:
arcului apar unul sau mai mulţi lăstari de susţinere care au o
- pe mlădiţa de un an ce rodeşte la un capăt;
creştere viguroasă şi care consumă mult. Dacă în primii doi
- pe lemn de doi ani cu rod puternic;
ani defectele citate nu se manifestă prea tare în jum ătatea exte
- pe ramuri fructifere secundare cu lemn de mai mulţi ani.
rioară a arcului şi ele pot fi menţinute ca atare, începând cu
Această arcuire periodică cu formare de axe aparente este
anul al treilea se impune tăierea de întinerire. Prin această
o reacţie naturală a pomului prin care urmăreşte întinerirea
lemnului de rod prin acţiune proprie. Pomicultorul poate spri
jini eficient acest proces biologic prin aplicarea tăierilor cores
punzătoare.
Din motive biologice dar şi fizice, ramificaţiile încovoiate
înspre pământ sunt hrănite mai prost decât cele cu creştere ori
zontală ce cresc pe crengi aplecate faţă de cele ce se dezvoltă
pe ramuri orizontale. Diferenţa de calitate este remarcată atât
la dimensiuni, dar chiar şi la gust sau culoare.
92 93
tăiere este îndepărtată posibilitatea de formare a fructelor de Soiuri cu ramificaţii fructifere scurte în vârstă de mai
proastă calitate. Chiar în cazul pomilor la care momentul mulţi ani.
optim de tăiere a fost depăşit se poate aplica această tăiere cu în funcţie de j
rezultate foarte bune. In cazul acesta se vor înlătura axele mai specie şi de soi,
vechi, multe dintre ele uscate deja prin neintervenţia la timp. în alcătuirea unei
Sunt cazuri în care o ramură a pornit oblic în jos chiar de Ia coroane a unui
punctul de ramificare. în aceste cazuri, după prima sau a doua pom fructifer pot
rodire, astfel de ramuri se taie pe o mlădiţă de întinerire cu exista formaţiuni
creştere corespunzătoare. lungi şi scurte de
rod. La mărul
Soiuri cu creştcre verticală ajuns la vârsta de
La aceste soiuri nu sunt probleme de hrănire a lemnului rodire, fructele se
fructifer. Din ramificaţiile principale cu tendinţă preponden- dezvoltă mai Figura 77. A rc fructifer înaintea tăierii.
rent înspre verticală se dezvoltă mlădiţe laterale care se extind mult pe formaţiu
anual înspre periferia coroanei după lumină. nile scurte (pin- \
De-a lungul acestora se dezvoltă formaţiunile de rod. Aici ten, ţepuşă, vatră
nu întâlnim arcuri fructifere. La intervale mai mari poate de rod). Soiuri ca
deveni necesară o întinerire. A ceasta se impune când Boskoop, Buna
coroanele devin prea înalte îngreunând recoltarea sau când Luiza, Cox Oran
ramurile de schelet superioare le deranjează pe cele inferioare. ge, James Grieve
au o înclinaţie
pronunţată către
acest gen de ro
dire. Aceste for
m aţiuni de rod
scurte au o creş Figura 78. Acelaşi sector de coroană în urma
tere anuală foarte tăierii de întretincrc.
mică asigurată de
Figura 76. întinerirea lemnului mugurele terminal şi de cei câţiva muguri laterali. în timp, aici
f r u c tife r prin d e v ie r e a pe o se formează adevărate încolăciri de ramuri scurte şi lăstari de
m lădiţă fructiferă mai tânără.
un an, fapt ce duce la slăbirea în ansamblu a acestor formaţiuni,
în cadrul tăierilor, aceste formaţiuni vor fi rărite insistându-se
în principal asupra celor crescute pe partea inferioară a crengii.
Atunci când există atât formaţiuni lungi cât şi scurte se va
adapta o strategie de tăiere care să îmbine cele expuse până acum.
94 95
4 .1 .6 . T ă ie r e a de în t in e r ir e
Figura 79. La tăierea
prin deviere, unghiul de
Epuizarea biologică a unui pom se petrece odată cu 120° cu vârful în punc
înaintarea în vârstă -implacabilă - dar şi datorită altor factori tul de tăiere al axului
asupra cărora omul putea să intervină dar nu a intervenit sau a principal stabileşte prin
laturile sale locurile de
intervenit puţin ori neprofesional. Astfel, un rod excesiv de
tăiere al prin c ip ale lo r
mare, timp dc mai mulţi ani la rând poate epuiza forţa vegeta ramificaţii.
tivă a pomului. Fructele rămân mici. creşterea mlădiţelor
devine slabă şi apare alternanţa ca măsură de protecţie.
Este doar un exemplu care a dus Ia stricarea „echilibrului
psihologic” de care se amintea.
în astfel de situaţii se impun tăierile de întinerire care, în
funcţie de severitatea lor, pot atrage scăderea producţiei pe o
perioadă scurtă, dar asigură o dezvoltare normală şi revenirea pro Figura 80. La m eto
ducţiei după un timp nu foarte lung. Aceste tăieri pot deveni nece da clasică dc întinerire,
sare chiar la un pom de cinci sau şase ani a cărei creştere a fost ramurile de schelet se
taie p e r p e n d ic u la r pe
lăsată la voia întâmplării astfel încât o reglare a producerii de
ax d e asu p r a unei ra
mlădiţe noi impune acest gen de tăiere în lemn de mai mulţi ani. muri laterale sau pe un
Chiar şi atunci când coroanele s-au înălţat excesiv sau sector „or b”.
atunci când ramificaţiile de la baza coroanei au tendinţă de
desfrunzire ori când gerul, furtuna, animalele au pricinuit
stricăciuni crengilor, severitatea tăierilor care se impun le pot
cataloga drept tăieri de întinerire.
Nu există specii sau soiuri de pomi fructiferi la care tăieri
le de întinerire să fie contraindicate. Câteva particularităţi
există însă şi vor fi discutate mai jos. întinerirea coroanclor îngrijite
Tăierile de întinerire se execută iama sau la sfîrşitul iernii. în Atunci când coroanele au fost formate piramidal după
cazul cireşului, vişinului şi piersicului, tăierile de întinerire pot fi regulile descrise tăierea de întinerire nu prezintă greutăţi.
făcute după recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, Acelaşi lucru se poate spune şi în cazul altor tipuri de
închiderea rănilor înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj. coroane, dacă acestea au fost formate profesional.
Dacă grindina şi furtuna produc stricăciuni mari în timpul Există două metode de întinerire: devierea axului central şi
verii se recomandă tăierile de întinerire aplicate imediat în lem a axelor ramificaţiilor principale pe ramuri mai tinere, tăierea
nul de mai mulţi ani de la inel sau prin transfer de ax pe crengi mai având loc pe lemn mai vechi sau foarte vechi şi metoda cla
puţin afectate. sică. Ambele metode sunt descrise în continuare.
96
97
întinerirea prin deviere. Figura 81.
Este o m etodă moderată de întinerire care nu provoacă o P entru a stimula
reacţie puternică a mlădiţelor tinere şi se aplică mai cu seamă creşterea noilor m lă-
diţe lungi, vor fi î n d e
la sâmburoase pentru că metoda clasică nu este sigură în acest
părtaţi de la inel toţi
caz. In cazul acestei metode se procedează ca la limitarea în lăstarii şi ramificaţiile
înălţime a coroanei. Prin tăierea cu fierăstrăul va fi îndepărtată crescute pe o a d â n
cam o treim e din volumul coroanei. După alegerea unui punct cim e de 25 cm sub
de tăiere pe ax, în lemn de mai mulţi ani, deasupra unei rami tăiere.
98 99
Figura 84. întinerire
Figura 83. prin deviere pe o axă
întinerire prin laterală poziţionată ori
transferu l pe o axă zontal. Pentru că
laterală cu dezvoltare înălţim ea trebuie oprită
înspre vertical. aici, se v o r îndepărta
Fortificarea noii pre prin tăiere toate
lungiri include şi m lădiţele c rescute pe
extirpări se rioase ram ura de prelungire
ptintre ram ificaţiile a sau pe ax în z o n a de
căror apariţie a fost tăiere care au orientare
stimulată dc tăiere. verticală.
102 103
Sunt situaţii când coroana fără ax este proiectată de la bun
început. Sunt de pildă soiuri unde axul central are o forţă de
4.2. VARIANTE ALE COROANEI PIRAMIDALE dezvoltare verticală foarte mare, punând serioase probleme la
recoltare. In aceste cazuri axul principal se îndepărtează în
Prin unele modificări ale coroanei piramidale clasice care cadrul tăierii de plantare. Se vor asigura trei sau patru ramifi
a fo st prezentată mai înainte se p o t obţine variante dintre care caţii principale care, în această fază, pot fi uşor dirijate în plan
unele sunt deja consacrate în practica pomicolă. vertical, pentru a limita vigoarea creşterii şi implicit înălţimea
coroanei.
4 .2 .1 . C o r o a n ă f ă r ă ax ( g o a l ă la in t e r io r ) Lipsa axei principale poate diminua producţia din punct de
vedere numeric, dar se obţine un spor de calitate în primul
rând din cauza ilumnării bune a interiorului coroanei.
4 .2 .2 . C o r o a n ă a pl a t isa t ă
Dacă se îndepărtează axul central (prelungirea trunchiului) Dacă dintr-o coroană piramidală cu trei ramificaţii princi
a fost deja obţinut acest tip de coroană. Această acţiune poate pale se îndepărtează una, se obţine o palmetă sau o coroană
deveni necesară atunci când axul central se deteriorează din plană. Aceasta va avea deci, pe lângă axul central, două rami
anumite motive. Desigur că astfel de coroane nu se obţin doar ficaţii principale aflate de o parte şi de alta a axului. Toate trei
în urma unor întâmplări nedorite.
105
104
se vor afla în acelaşi plan vertical. Proiecţia coroanei pe sol nu
tulpină va fi degajată de lăstari. Deasupra acestei zone se aleg
va mai fi un cerc aşa cum se întâmplă la coroana piramidală
două ramificaţii principale orientate pe direcţia gardului de
clasică, ci mai degrabă o elipsă.
sârmă, de o parte şi alta a axului principal. Acestea vor avea
în practică palmeta este obţinută la soiurile cu creştere
înclinaţie de aproximativ 45° faţă de ax. Tăierea reductivă a
slabă sau medie şi are mai multe variante dintre care amintim:
ramificaţiilor şi axului se face conform descrierii de la coroana
- palmeta etajată cu braţe oblice are 3-4 perechi de ramuri
piramidală. în funcţie de dezvoltarea pomului, la tăierile
principale, între o pereche şi alta existând un spaţiu de 50-130
reductive următoare se mai pot proiecta încă două-trei perechi
cm pe înălţime.
de ramificaţii principale dar unghiurile de înclinare vor creşte
- palmeta neetajată cu braţe oblice are un număr de 10-12
progresiv, ajungând la 60° şi peste. Ramificaţiile de ordinul II
ramificaţii principale care alternează pe o parte şi alta a axului
crescute perpendicular pe direcţia gardului se vor îndepărta în
Ia distanţe de aproximativ 30 cm între ele.
timpul verii (începutul lui august). Cele păstrate vor fi îndrep
- coroana cu triplă încrucişare (Delbard)
tate spre orizontală în exteriorul sau în interiorul coroanei.
- coroana drapel Marchand
2) Palmeta neetajată cu braţe oblice
- coroana Lepage
Este întâlnită în livezi intensive de pomi cu vigoare mai
Palmetele oferă uşurinţa accesului în timpul lucrărilor şi al
redusă. înălţimea pomului nu depăşeşte 3 m. Diferenţa faţă de
recoltei. La anumite tipuri de palmete este necesară suportarea
palmeta etajată este că aici nu se formează perechi de ramifi
ramurilor cu rod pe sârmă întinsă pe spalieri.
caţii, ci acestea alternează pe o parte şi alta a axului, pe
Tăierile de formare în cazul coroanei aplatisate
direcţia rândului de pomi, având o distanţă de aproximativ 30
1) Palmeta etajată cu braţe oblice
cm între punctele de ramificare din ax. Primele două ramifi
în cadrul tăierii de formare, o porţiune de 30-40 cm din
caţii principale care se vor alege în cadrul tăierii de plantare
Figura 91. vor fi orientate în unghi de 45° faţă de ax şi pot avea distanţa
P a l m e t a c u un între punctele de ramificare de 8-12 cm.
s i n g u r b r a ţ (2 r a 3. Coroana cu triplă încrucişare (Delbard)
m ificaţii) î n t r - o
înălţimea trunchiului este foarte redusă (aproximativ 30
p l a n t a ţ i e de p ă r.
cm). Primele două ramificaţii vor fi orientate de o parte şi alta
la un unghi de 45°. Acest tip de coroană nu are ax central. Pe
cele două ramificaţii principale se alege câte o ramificaţie de
ordinul II crescută înspre interiorul coroanei care se dirijează
perpendicular pe axul ramificaţiei principale.
4. Coroana drapel Marchand
La acest gen de coroană, axul principal se înclină la 45° faţă
de sol. Distanţele între pomi - de-a lungul gardului - este de
1,5-2 m. Prin tăieri de formare succesive se asigură un număr
de 5-6 ramificaţii principale, crescute pe partea superioară a
axului înclinat şi având între ele distanţa de aproximativ 50 cm.
107
5. Coroana Lapage
în formarea coroanei Lapage, axele principale se arcuiesc
treptat (cu legări corespunzătoare la gardul de sârmă) până ce Figura 92.
vârful ajunge la 1/2 m deasupra pământului. Pom fructifer
în zona cea mai înaltă a arcului se dezvoltă lăstari viguroşi. obţinut prin
altoire cu creştere
Cel mai viguros, crescut vertical, se arcuieşte şi el, la tăierile
slabă. Două
următoare. Operaţia se continuă până când sunt obţinute 4-5 m lădiţe (m arcate
etaje de arcuri fructifere. cu săgeţi) cu o
lungim e dc
4.3. FUSUL SUBŢIRE aproxim a tiv 40 cm
care în cazul unei
poziţii verticale,
Acest gen de coroană se obţine în jurul axului central înfloresc la capăt
înconjurat de lemn fructifer dispus în formă de fus. Desigur că şi lateral.
existenţa combinaţiilor altoi-portaltoi cu creştere slabă a deter
minat necesitatea proiectării acestei coroane. Anumite soiuri
de m ăr şi păr se pretează foarte bine acestei organizări a
coroanei care însă a dat bune rezultate şi la unele soiuri de
cireş şi prun. posibil în cazul speciilor care fructifică de-a lungul lemnului
Fusul subţire este un pom fructifer mic, cu vigoare redusă şi de doi ani în proporţie mare.
Iară ramificaţii conducătoare. Are un trunchi scurt şi câteva Teoretic la fusul subţire, fructificarea trebuie să aibă loc pe
trei formaţii şi anume:
crengi de bază deasupra cărora lemnul fructifer cu poziţie ori
zontală este aşezat în formă de fus. Fiecare mlădiţă laterală cu - mlădiţe în vârstă de un an care înfloresc la capăt şi parţial
pc lateral;
creştere verticală viguroasă nu se încadrează în conceptul de
educare al fusului subţire. Aceste cazuri, pot fi întâlnite destul - lemn de doi ani care fructifică pe formaţiuni laterale
scurte;
de des cu toate că portaitoii folosiţi stimulează creşterea lăstari
- sectoare de lemn de trei ani ce rodesc prima oară. Aici se
lor înspre orizontală. în cazul în care redirijarea acestor ramifi
asigură o parte importantă a recoltei precum şi o calitate
caţii prin metodele ştiute nu este posibilă, ele vor fi suprimate.
deosebită. U lterior aceste form aţiuni vor fi întinerite.
Lemnul fructifer trebuie înnoit mereu prin întinerire.
Înălţimea trunchiului de „fus subţire’’ trebuie să măsoare Operaţiile de întinerire nu trebuiesc aplicate în orice caz pen
50-70 cm. Deasupra acestei cote se vor alege 3-4 „crengi de tru că sunt situaţii când anumite soiuri de păr şi prun fructifică
şi pe ramificaţii scurte ale lemnului de patru ani.
bază” . în decurs de 4-5 ani se dezvoltă ramificaţii superioare
Mlădiţele lungi de un an vor fi însă întinerite în anul urmă
cu unghiuri ascuţite, drepte sau obtuze de dimensiuni care să
tor fructificării.
dea coroanei o formă de fus.
M aterialul săditor şi tăierea de plantare în cazul
Pentru a menţine cât mai mult timp o calitate bună a roade
sămânţoaselor
lor, lemnul fructifer se va regenera cât mai des. Acest fapt este
Altoi în vârstă de un an. Pentru educarea fusului subţire
108 109
altoii în vârstă de un an sunt ideali pentru plantare în cazul supra mlădiţei timpurii cea
mărului, deoarece ramificaţiile premature au creştere orizon mai înaltă şi se rupe mugurele
tală. Aceasta este o garanţie pentru o dezvoltare înceată şi terminal concurent.
începutul unei rodiri timpurii. La păr, care începe rodirea mai Dacă pe lungimea axului
târziu, puieţii în vârstă de doi ani reprezintă un avantaj. rămas se mai află şi alte
La tăierea de plantare toate mlădiţele timpurii crescute sub mlădiţe, cele mai viguroase
50 cm vor fi îndepărtate prin tăiere. Cele 3-4 crengi de bază vor vor fi tăiate iar cele mai
avea pe cât posibil între 50-70 cm. Dacă este necesar ele vor fi firave pot fi păstrate. Dacă
legate orizontal, iar în cazul soiurilor cu creştere viguroasă vor puieţii nu au încă ramificaţii
fi legate sub linia orizontală. Axul se retează la 30-40 cm dea- laterale, atunci varga va fi
Figura 94.
Altoii de un an care nu au
mlădiţe laterale tim purii se taie
cam la 80 cm de la sol.
Figura 95.
D u pă tăierea pe un m ug u re
lateral se rupe m u g u rclc c o n
curent. In cazul prunului se
în d ep ă rte ază şi urm ătorii doi
trei muguri.
tăiată la o înălţim e dc 80 cm
(dacă au o lungim e mai
mare) sau va fi lăsată ca atare
dacă are numai 80-90 cm.
Mlădiţele laterale apărute
în vegetaţie trebuie orientate
orizontal când creşterea lor
Figura 93. Tăierea de plantare în cadrul fusului subţire. Pe o începe să stagneze (începutul
înălţim e d c 5 0 cm de la sol toate ram ificaţiile s u n t înd ep ărtate. Trei
lunii iulie).
sau patru ram uri dc la bază se leagă oriz ontal iar în cazul soiurilor
foarte viguroase se leagă uşor în jos. Prelungirea axului se taie
reductiv pe un m u gu re aflat pe partea pu nctului d e altoire, la 30 -40
cm d easu pra ultimei mlădiţe.
110 111
Figura 98.
Altoii în vârstă dc doi ani R am ificaţiile
Şi în acest caz vor fi păstrate 3-4 mlădiţe orientate orizon laterale p rincip ale
tal sau puţin oblic. Trunchiul va fi curăţat pe o înălţime de 50- pot creşte
70 cm. Prelungirea axului trebuie tăiată la 30-40 cm deasupra în cru cişân d u -se cu
cele ale pom ului
ultimei mlădiţe. Mugurele concurent se rupe.
] Figura 96. Tăieri în vecin . A cum se
lemnul de fructifi poate face o tăiere
care în cazul fusului dc red ucere în lem n
subţire: mlădiţă de mai vechi.
un an (sus) rămâne
netăiată. Creşterea
anuală a mlădiţei de
doi ani (mijloc) se
taie dc la inel.
Sectorul de lemn de
trei ani ar trebui
întinerit pc o mlădiţă
Continuarea lucrărilor de tăiere
laterală mai tânără. Tăierile de formare în uscat pot dura 4-5 ani. De fiecare
Dacă nu este posibil dată se aplică o singură tăiere reductivă: de-a lungul prelun
se va tăia reductiv
lăsând un ciot conic girii trunchiului. Lungimea tăierilor reductive va ţine seama de
de 5-6 cm (jos). faptul că zonele desfrunzite prea lungi (fără mlădiţe laterale)
sunt o consecinţă a tăierilor reductive prea lungi precum şi
Figura 97. situaţia în care toţi mugurii aflaţi pe ax intră în vegetaţie din
La soiurile
cauza unei tăieri prea scurte. Astfel tăierea reductivă nu tre
care fructifică pe
form aţiu ni scurte buie să fie mai.puternică de 1/3 din prelungire.
aflate pe lem n în La soiurile sau speciile în cazul cărora creşterea prelungirii
v ârstă de mai trunchiului este deosebit de viguroasă (Golden delicios,
m ulţi ani, ram ifi Jonagold, Buna Luiza, etc.) se obţine cu uşurinţă o diminuare
caţiile se vor
în tin eri uşor, la
a creşterii dacă prelungirea axului este anual transferată pe lăs
intervale de mai tarul concurent sau pe unul aflat mai jos. Mlădiţele laterale
m ulţi ani. apărute în urma reducerii prelungirii nu trebuie să fie toate
direcţionate orizontal. Fără corecturi, multe mlădiţe pot
rămâne la aproximativ 15° faţă de orizontală. în cazul soiurilor
care fructifică pe mlădiţe lungi în vârstă de un an, greutatea
fructelor apleacă în jos aceste mlădiţe.
în coroana conică nu vor fi tolerate în zona superioară decât
formaţiuni fructifere slabe. în zona mijlocie şi în cea inferioară
însă, poate fi menţinut lemn fructifer de putere medie.
113
112
De Ia început se va ţine cont de-a lungul căror ramificaţii girile lor vor fi transferate pe mlădiţe tinere aflate mai înspre
rodesc în principal soiurile respective. In cazul soiurilor cu bază.
fructificare pe formaţiuni lungi aparţinând lemnului de doi ani După aproximativ patru-cinci ani, fusul subţire a atins
şi care rodesc în cel de-al treilea an, acestea ar trebui înnoite înălţimea dorită, adică 2-2,5 m. Pentru ca vârful să nu crească
cel târziu după o rodire repetată. Operaţiile de tăiere se în continuare, va fi transferat pe o ramificaţie laterală aflată la
desfaşoară după cum urmează: această înălţime şi poziţionată orizontal. Cum se vede, tăierea
1. M lădiţele de un an poziţionate orizontal rămân intacte. în cazul fusului subţire este destul de simplă. Totuşi, în perioa
2. La ramificaţiile în vârstă de doi ani populate cu muguri da maximei productivităţi, va fi urmărit atent echilibrul dintre
floral i se îndepărtează la tăierea în uscat creşterea anuală până rod şi mlădiţele tinere. Acest echilibru poate fi uşor deranjat în
la inelul de separare sau pe un mugure floral aflat pe lemn de cazul soiurilor predispuse la rodire exagerată. Rodul se dez-
_i. - .........
doi ani. Astfel de reduceri vor fi aplicate ramificaţiilor din
partea superioară a coroanei pentru păstrarea conicităţii
coroanei, prin apropierea cât mai mare de ax a formaţiunilor
de rod. Ele sunt de asemenea necesare la crengile de bază,
atunci când le intersectează pc cele ale pomului vecin.
3. Tăierea reductivă a axelor laterale în vârstă de trei ani pe
o ramificaţie mai tânără sau până la oprirea unui con de câţiva
centimetri. Deoarece multe soiuri de păr poartă fructe abia pe
formaţiuni dezvoltate pe lemn mai vârstnic este nevoie de
mare grijă în aplicarea întineririlor prea rapide ale lemnului în
primii ani de dirijare. Sunt de asemenea numeroase soiuri care
fructifică pe formaţiuni scurte în vârstă de mai mulţi ani. In
cazul lor va fi preferată o întinerire moderată pe o perioadă de
trei ani.
Cele trei-patru crengi de bază pot fi lăsate să crească în
primii ani spre pomul învecinat până la contactul cu acesta.
Există aici două modalităţi posibile de dezvoltare:
a) Prin dezvoltarea lor, crengile de bază nu au voie să
sufoce dezvoltarea axului principal. Dacă va fi necesar, cea
mai viguroasă creangă de bază va fi suprimată.
b) Dacă o creangă dc bază solitară devine prea groasă
Figura 99. Fus su b ţire în vârstă
diminuând rodul se recomandă îndepărtarea ei prin tăiere. de patru nni în ca/.ul căru ia s-au
Figura 100. Fus subţire de m ăr
în vârstă de şase ani. O tăiere anu
Dacă de la inel se formează o mlădiţă, ea va putea fi edu fă c u t trei tr a n sfe r ă r i d e ax
ală ceva mai scurtă a mlădiţclnr
cată pentru a deveni creangă înlocuitoare. Atunci când (frân are a creşterii).
mijlocii ar fi contribuit la fortifi
crengile de bază se întrepătrund în coroana învecinată, prelun ca rea crengilor de bază.
114 115
Figura 101. Fus su b ţire la Figura 103. R a m ific a ţiile
un păr în vârstă de 12 ani. foarte v igu roase în zona su p e
rioară a coroan ei denotă lipsa
aten ţiei d e-a lun gul tim pulu i.
Figura 102.
L i m i t a r e a în
în ălţim e a co ro a
nei î n c a z u l u n u i
fus s u b ţ i r e d e m ă r .
117
crescută pe lemn de doi ani. Creşterile prea viguroase ale vâr
fului pot fi moderate prin transfer de ax pe ramificaţii mai
Figura 105. Fus
slabe. Această acţiune poate începe chiar de la tăierea de
su b ţir e de p run
plantare. Operaţia se poate prelungi timp de mai mulţi ani.
d u p ă tă ier ea de
plantare. După patru sau cinci ani, fusul subţire de prun sau cireş
este definitivat. Acum se va limita înălţimea pomului la
aproximativ 3 m prin transfer pe lemn fructifer mai slab, cu
poziţie plană, în vârstă de doi ani. în perioada producţiei
maxime, lemnul fructifer trebuie întinerit mereu în funcţie de
fiecare situaţie particulară. La aceste tăieri, în cazul prunului
se va ţine seama de faptul că ramificaţiile uşor ascendente sunt
foarte valoroase pentru fructificare. Este posibil ca la tăierile
de întinerire să fie nevoie de o deviere în sus mai curând decât
M aterial săditor şi măsuri de tăiere în cazul prunului şi de o deviere în jos.
cireşului
Dacă au fost altoiţi pe portaltoi cu creştere slabă, şi puieţii
dc prun şi cireş pot fi educaţi în vederea obţinerii fusului sub
ţire. Pentru plantarea sunt recomandaţi altoii în vârstă de un an
cu mlădiţe timpurii.
La tăierea de plantare, mlădiţele timpurii vor fi îndepărtate
prin tăiere până Ia înălţimea de 60-70 cm. Aceste două specii
au o tendinţă naturală de dezvoltare viguroasă a prelungirii
trunchiului. Această tendinţă poate fi frânată prin alegerea nu
a 3-4 crengi de bază, ci a 5 sau 6. Dacă după curăţarea
trunchiului nu au mai rămas atâtea, acestea vor fi completate
numeric la următoarea tăiere de formare. La cireş, ramurile de
bază vor fi legate orizontal, iar la prun foarte uşor spre verti
cală. La prun poziţionarea sub orizontală, duce la degenerare.
Prelungirea axului va fi tăiată la 40 cm deasupra mlădiţei tim
purii superioare. Dacă sub cota de tăiere mai există ramificaţii
scurte, acestea vor rămâne intacte. în cazul în care, din cauza
unghiurilor de ramificare prea ascuţite vârfurile ramurilor de
bază depăşesc în înălţime vârful tăiat reductiv, acestea vor fi
legate înspre orizontală. în cazul prunului, este posibil să devi
nă necesar ca în anul următor tăierii de plantare să fie necesară
tăierea sporului anual al ramurilor de bază pe o ramificaţie Figura 106. R ând dc pruni cu coroan e fus subţire.
118 119
ADAPTAREA TĂIERILOR LA
PARTICULARITĂŢILE SPECIILOR DE
POMI
120
121
va frâna de asemenea capacitatea de creştere a axei mijlocii.
5.1. SĂMÂNŢOASE Vetrele de rod şi lemnul fructifer de un an îmbătrânesc la
păr mai repede decât la măr.
5 .1 .1 . M ă r u l
5.1.3. G u t u i
Metodele de formare a coroanei şi tăierile de întreţinere au
fost expuse la momentul respectiv folosind ca exemplu mărul. Fiind o specie cu răspândire mai redusă decât celelalte
De aceea nu sunt necesare explicaţii suplimentare. sămânţoase, cu o dezvoltare mai puţin viguroasă şi cu o
5 .1 .2 . P ă r u i , tendinţă de formare a unei coroane nu foarte aglomerată nu a
Părul necesită mai multă răbdare în aplicarea tăierilor de început făcut obiectul unor studii extinse referitoare la necesităţile de
formare.
şi din perioada de rodire. Formarea lemnului fructifer durează ceva
mai mult decât în cazul mărului. La multe soiuri axa principală este în general se execută doar tăierea de plantare. în rest trebuie
stimulată în vederea formării de mlădiţe cam toată viaţa, aceasta asigurată iluminarea coroanei. Dacă gutuii mai vârstnici se abat
însemnând că ramurile laterale sunt vizibil subordonate. în cazul de la „echilibrul psihologic” atunci se recomandă executarea
coroanelor piramidale, palmete sau fus se va avea grijă ca axa prin unei tăieri de întinerire pe ramurile principale şi secundare.
cipală să nu fie stimulată suplimentar în creştere. Frânarea creşterii
5.2. SÂMBUROASE
se obţine cel mai uşor prin menţinerea unui ax scurt. Transfeml
anual de ax pe lăstarul concurent sau pe o ramificaţie situată mai jos
5.2.1. C ir e ş u l
Figura 107. T ăiere interesantă aplicată unui păr cu o coroană fus subţire.
Se observă densitatea m ugurilor florali.
Specia este cunoscută în general ca având o dezvoltare
viguroasă cu grosimi ale trunchiului ce pot atinge 50 cm şi
înălţimi considerabile precum şi soiuri cu dezvoltarea medie,
în ultima vreme prin utilizarea portaltoilor cu creştere slabă s-au
obţinut soiuri cu dezvoltare moderată care se pretează foarte
bine plantării în spaţiile reduse din jurul casei. Desigur, plan
taţiile mai au în continuare în vedere soiuri cu dezvoltare pu
ternică şi medie. Mai demult, cireşul se tăia, în tinereţe, prea
mult şi prea rar, iar în stadiul productiv, prea puţin. Lucrurile
trebuie să fie inversate. Este foarte probabil ca în cazul
soiurilor cu creştere redusă să fie necesară doar tăierea de
plantare după care, în anii următori, coroana va fi doar
supravegheată prin tăieri de iluminare. După limitarea de
înălţime din anul al patrulea până la al şaselea aceste sectoare
se vor garnisi cu lăstari-buchet. în stadiul de producţie, la
123
Figura 108. F ru ctc m u m ificate în urm a atacu lu i tle m onilioză.
C iu p erca a in fectat florile şi le-a d istru s. Strân gerea şi d istru gerea
fructelor m u m ificate ar trebui făcută cel târziu la tăierea de iarn ă.
fiecare a! doilea an, trebuie executată tăierea de întreţinere Figura I09. T ă ierea de întinerire şi ilu m in are în cazul unui cireş
când trebuie îndepărtat prin tăiere în special lemnul infestat cu im ed iat du pă recoltă. V ârfu rile ram urilor de sch elet crescute prea
boala Valsa (arsura scoarţei, cancer). O întinerire a coroanei în a lt au fost retezate cu fierăstrăul şi recoltate după cădere.
6
I
5.3.1. N u c u l
în ceea ce priveşte structura coroanei din punct de vedere
al formaţiunilor fructifere, caisul se aseamănă cu prunul.
Activităţile necesare sunt cele descrise acolo. La cais se Din nuci îngropate în condiţii corespunzătoare răsar puieţi
pretează coroana piramidală sau coroane fară ax cu un trunchi care pot avea o dezvoltare normală şi pot da recolte de calitate.
de înălţime redusă. în cazul plantării pe terenuri înguste, Atunc^ când spaţiul destinat plantării unui nuc este limitat,
aproape de zidul casei sau de ale altor construcţii, palmeta este problema nu mai este aşa de simplă. Proiecţia pe sol a unui nuc
foarte indicată. Fiind un pom fructifer cu coacere timpurie, de talie mare poate să atingă 100 m.p. De multe ori această
tăierile de întinerire se pot aplica imediat după recoltare. suprafaţă nu este disponibilă, dar pomicultorul doreşte totuşi
Limitarea în înălţime se va face ca şi la celelalte specii de sâm- să planteze un nuc. Din aceste considerente este recomandată
buroase prin transfer de ax. procurarea puieţi lor altoiţi în pepiniere care în funcţie de por-
taltoi pot avea o dezvoltare deosebit de viguroasă sau una
moderată.
într-un caz sau în celălalt, la sfârşitul lui februarie sau
începutul lui martie se va executa tăierea de plantare. Se vor
îndepărta toate mlădiţele laterale până la o înălţime de-1-1,5 m
şi se vor alege trei mlădiţe principale în afară de ax. Se taie
130 131
cei doi muguri de floare între care este plasat un mugure vege
tativ (de frunză). Pot exista chiar trei sau patru muguri floriferi
la un loc. Ramurile mixte se taie reductiv, lăsându-se patru,
până la şase muguri micşti (o lungime de 20 până la 40 cm).
Ramurile salbă au lungimea de 10-12 cm şi sunt foarte subţiri.
Au muguri floriferi pe toată lungimea. La capăt au un mugure vege
tativ, precum şi la bază. Netăiată reductiv, ramificaţia se lungeşte
după prima rodire, mugurii concentrându-se în partea ei terminală.
Cu timpul se ususcă. Pot fi tăiate pe mugurele de la bază.
Cine nu este sigur că poate distinge mugurii vegetativi de
cei florieri va putea executa tăierea abia când se crapă
mugurii. Rănile vor fi protejate cu masticuri sau chituri pen
tru pomi. Pentru soiurile tim purii, tăierile de iluminare se pot
executa imediat după recoltare. Cele târzii vor fi tăiate abia în
primăvară. Tăierile de întinerire se fac primăvara, după ce Figura II4. N u cile se dezvoltă la capătul unei m lădiţe de p rim ă
vară; în faza aceasta are încă consistenţă ierboasă.
gerurile nu mai ameninţă.
5.3.1. N u c u l
în ceea ce priveşte structura coroanei din punct de vedere
al formaţiunilor fructifere, caisul se aseamănă cu prunul.
Activităţile necesare sunt cele descrise acolo. La cais se Din nuci îngropate în condiţii corespunzătoare răsar puieţi
pretează coroana piramidală sau coroane fără ax cu un trunchi care pot avea o dezvoltare normală şi pot da recolte de calitate.
de înălţime redusă. în cazul plantării pe terenuri înguste, Atunc^ când spaţiul destinat plantării unui nuc este limitat,
aproape de zidul casei sau de ale altor construcţii, palmeta este problema nu mai este aşa de simplă. Proiecţia pe sol a unui nuc
foarte indicată. Fiind un pom fructifer cu coacere timpurie, de talie mare poate să atingă 100 m.p. De multe ori această
tăierile de întinerire se pot aplica imediat după recoltare. suprafaţă nu este disponibilă, dar pomicultorul doreşte totuşi
Limitarea în înălţime se va face ca şi la celelalte specii de sâm- să planteze un nuc. Din aceste considerente este recomandată
buroase prin transfer de ax. procurarea puieţilor altoiţi în pepiniere care în funcţie de por-
taltoi pot avea o dezvoltare deosebit de viguroasă sau una
moderată.
Intr-un caz sau în celălalt, la sfârşitul Iui februarie sau
începutul lui martie se va executa tăierea de plantare. Se vor
îndepărta toate mlădiţele laterale până la o înălţime de 1-1,5 m
Şi se vor alege trei mlădiţe principale în afară de ax. Se taie
130 131
reductiv. în continuare se vor aplica tăieri de iluminare. La nuc
florile feminine sunt poziţionare la capătul unei mlădiţe de TĂIERILE DE VARĂ
primăvară care s-a dezvoltat din mugurele terminal al unei
mlădiţe lungi. Experienţa dobândită în tăierile ornamentale arată că
Florile masculine cresc lateral pe mlădiţe de un an. tăierile în verde la pomii fructiferi sunt şi ele importante şi nu
Deoarece nucul, la fel ca şi viţa de vie, pierde foarte multă trebuie ignorate aşa cum s-a întâmplat multă vreme şi cum se
mai întâmplă şi acum.
132 133
6.1. POMII FRUCTIFERI Figura 116.
L ă sta ru l c o n
curent va fi frânat
Gardurile vii, aranjamentele ornamentale din grădini şi din în creştere când a
parcuri, n-ar arăta atât de frumos dacă n-ar fi meticulos corec atins 20 cm lu n gi
tate prin tăierile în vegetaţie. In urma acestor tăieri se obţine me p rin c iu p irea
un control asupra taliei, o îndesire sau o rărire a vegetaţiei în v â r fu lu i...
135
134
caţiile principale vor fi dirijate către orizontală. Când se observă
6.1 .1 . T ă ie r i de vară în c o r o a n e t in e r e aglomerări de vegetaţie se vor opera răriri corespunzătoare.
Dacă tăierea de vară a fost bine aplicată, în iarna viitoare se
Puieţii plantaţi proaspăt, de regulă rămân neatinşi pentru a va aplica numai tăierea reductivă a prelungirii ramurilor
putea trece peste şocul de plantare cât mai uşor. Aşadar, în scheletului.
anul plantării nu va fi îndepărtată nici o mlădiţă. Uşoare La coroanele fus subţire se va proceda puţin diferit în
reglări pot fi totuşi aplicate dacă este nevoie. funcţie de specie. La măr abia dacă este necesară o singiiră
Astfel dacă există lăstari concurenţi care printr-o dez intervenţie primăvara. La perii cu creşteri mai viguroase, lăs
voltare puternică tind să depăşească prelungirea ramificaţiei tarii concurenţi vor fi ciupiţi mai devreme, atunci când au 20-
respective aceştia vor fi frânaţi în creştere prin ciupirea vâr 25 cm. La sfârşitul lui iulie vor fi aplicate măsurile de tăiere
fului. Pentru aceasta lăstarul va avea deja 15-20 cm lungime. (coroniţă, ciot) rărire şi formare. Dacă se face transfer de ax se
Aceasta se poate întâmpla deja pe la sfârşitul lui mai sau va face înaintea răririi.
începutul lui iunie. Tot acum vor fi rupte mlădiţele ce cresc în
interior sau în sus precum şi mlădiţele infestate de boli. Figura 117.
în c e p â n d cu
Celelalte tipuri dc lăstari crescuţi în coroană nu fac obiectul
cel d e -a l d oilea
vreunei intervenţii acum, ci doar în vară. Cum s-a mai spus, sau cu cel de-al
abia atunci când formaţiunile scurte au un mugure terminal treilea ciclu v e g e
stabil este momentul aplicării tăirii de vară şi aceasta se întâm tativ p o m ii se
plă de regulă la sfârşitul lunii iulie. Pentru soiurile cu creştere dezvoltă atâ t de
p u ter n ic în c â t
slabă poate avea loc şi mai devreme, iar pentru cele viguroase,
treb u ie în d e p ă r
mai târziu. taţi prin tă ier e
La tăierile de vară, mlădiţele crescute lateral vor fi tăiate toţi lăstarii con
reductiv, scurt. Cele de la baza crengii pot fi eliminate. Lăstarii cu ren ţi d acă au
atins 20-25 cm .
cu lungime medie crescuţi în sus, se vor tăia reductiv până la
coroniţa de frunze aflată la baza acestuia. Mlădiţele slabe dar
cu o lungime de peste 30 cm vor fi tăiate reductiv la 2-3 frun Figura 118.
ze deasupra coroniţei de la bază (tăiere ciot). Mlădiţele verti A celaşi lucru
se va p etrece şi cu
cale scurte cu lungime sub 30 cm se lasă ca atare. Tăierile
m lădiţele ce cresc
reductive ale acestor mlădiţe verticale au ca scop dezvoltarea în interioru l c o
fiorilor din ochii dorminzi de la bază. Deoarece aceasta nu se roanei.
întâmplă mereu din prima încercare, rezultatul se va vedea
anul următor. Este posibil ca în locul mugurilor de floare să se
formeze mlădiţe scurte care au câte un mugure floral la capăt.
Dacă în urma tăierii a rezultat o mlădiţă nefloriferă aceasta va
fi tăiată până la coroniţă. Mlădiţele apărute lateral pe ramifi
136
L 137
Figura 122.
Figura 119.
î n cazul m lădi-
Vor fi în d ep ă rta te
lelor cu forţă scă
m lă d iţe le in fe s
zută dar cu lungimi
tate. Se p o a te ca de peste 3 0 cm
a c e a s tă in te r tăierea se face dea
v en ţie să fie utilă s u p r a prim elor 1-2
ceva mai frunze aflate d e a
d e v r e m e . A stfel supra coroniţei (tă
în d cp ă rta te a lăs iere ciot). în urma
tarilor m ânaţi se acestor tăieri a r tre
va face în tim pul bui să se form eze
sau im ed ia t după ramuri fru ctifere
în florire. mai slabe.
Figura 120.
T ă ie r e a de vară
p r o p r iu -z is ă tre
b u ie e x ec u ta tă
atu n ci când ram i
fica ţiile scu rte au
un m u g u re term i
nal fo r m a t (sfâ r
şitu l Iui iu lie -
în c e p u tu l lui
au gu st).
Figura 121.
M lă d iţe le de
forţă m edie cres
cute v ertica l pe
p artea su p erio a
ră a ram ificaţi
ilor p rin cip ale şi
s e c u n d a r e tre
bu ie tăiate până
la c o r o n iţa de
fr u n z e (ro ze ta )
aflată la bază.
Figura 123. T ăierile de vară frâ n ea ză cel m ai bine vigu roasa dez-
voltare din tin ereţe la cireş.
138 139
sunt prea deşi se recomandă o tăiere de rărire. în continuare
Figura 124. mlădiţele crescute pe partea superioară a ramurii conducătoare
T ă ierea de
şi având direcţie verticală pot fi îndepărtate complet sau pot fi
v a ră este în c h e
iată a b ia atunci tăiate reductiv (coroniţă sau ciot).
când o parte din în acest mod va fi abordată şi tăierea pe ramificaţiile lor
ram uri sunt diri secundare care poartă formaţiuni fructifere. Se vor păstra
jate orizontal.
neapărat lăstarii de întinerire de la vârfuri pentru că altfel nu
este posibilă înnoirea lemnului fructifer. In situaţiile de rod
bogat se poate renunţa la tăierile de vară asupra lemnului fruc
tifer pentru a nu rări excesiv numărul de frunze din coroană.
Trebuie reţinut faptul că, pentru un fruct sunt necesare 20-25
de frunze sănătoase.
Tăierile de vară amănunţite, ramură cu ramură, sunt o
anticipaţie la tăierile de iarnă. Dacă vara este necesară păs
trarea lemnului fructifer purtător de rod, în cadrul tăierilor în
uscat se vor lua măsuri de întinerire a lemnului fructifer.
Tăierile de vară au avantajul că indică mai bine timpul şi
locul intervenţiei decât se întâmplă în cazul unei coroane des
6 .1 .2 . T ă i e r i d e v a r ă în c o r o a n e p r o d u c t i v e frunzite. Să ne gândim numai la tăierile de iluminare a interio
rului coroanei şi vom fi de acord cu această afirmaţie. Ca şi la
Soiurile altoite pe portaltoi eu creştere viguroasă dezvoltă tăierile în uscat, nici pentru tăierea de vară nu poate fi expusă
pe tulpină şi pe părţile mai vechi ale ramificaţiilor principale o schemă şablon. Proporţia intervenţiei se va ghida după
lăstari lacomi cu crcştere verticală. Aceştia aglomerează cen vigoarea pomului, după puterea de ramificare a soiului şi după
trul coroanei şi de aceea mlădiţele lor vor fi rupte cu mâna de desimea fructelor. Cu cât o coroană este mai puternică şi are
la începutul lunii mai până la începutul lunii iunie, când pot mai puţin rod, cu atât se va interveni mai energic. Invers dacă
pomul are o coroană cu creştere slabă, dar rodul este foarte
avea o lungime de 20 cm.
Această măsura, numită şi „ruperea de vară” se execută cu bun, intervenţia se va face moderat.
mâna liberă, dar la anumite soiuri mai sensibile (cireş, eventu
6.1.3. T ă i e r i d e v a r ă l a a l t o i ş i în
al piersic) se va folosi un cuţit.
COROANE ÎNTINERITE
Dacă interiorul coroanei a fost rărit prin ruperea de vară,
atunci la tăierea din iulie-august se va pune accent pe rărirea
zonelor de vârf cu creşteri viguroase ale ramurilor de schelet într-un capitol viitor este descrisă îngrijirea pomilor după
şi fructifere care pot aglomera excesiv periferia coroanei. altoire. Desigur acolo vor fi oferite toate detaliile necesare.
Se va începe cu tăierea lăstarilor concurenţi de pe ram urile Aici facem doar o enumerare a celor mai importante lucrări în
principale şi eventual a mlădiţelor cu creştere abruptă. Dacă pe verde. Acestea sunt tăierea de eliberare a capetelor de altoire,
lemnul de doi ani aflat sub prelungirea anuală, lăstarii laterali
141
140
curăţarea portaltoiului, îndepărtarea lăstarilor concurenţi pe
mlădiţele nobile. La coroanele întinerite intervenţiile de vară
vor avea ca scop principal o puternică formare de mlădiţe noi.
Dacă apariţia lor este şovăielnică, tăierile se amână pentru
iarna viitoare.
6 .1 .4 . P a r t ic u l a r it ă ţ i a l e s p e c iil o r
142 143
6.2. TUFE. ARBUŞTI
6.2.1. T ufe
145
alţii vor fi tăiaţi reductiv până la 1-2 frunze.
în cazul coacăzului (roşu, alb, negru) care este mai puţin
dispus la ramificare, cu cât tulpinile sunt mai înalte cu atât mai
puţin necesară devine tăierea de vară. La nevoie lăstarii con
ALTE MĂSURI DE ÎNGRIJIRE A
curenţi vor fi îndepărtaţi prin tăiere o singură dată.
COROANELOR
146 147
7.1. TĂIERI ÎN COROANE NEÎNGRIJITE SAU
FORMATE GREŞIT
7.1 .1 . L a p o m ii m ai t in e r i
Pentru pomicultorul amator, citirea capitolelor referitoare
la formarea şi întreţinerea coroanelor pomilor fructiferi este
obligatorie. Chiar şi pentru intervenţii de rărire în coroane mai
bătrâne sunt necesare cunoştinţe de bază, dar pentru tăierile La coroanele care se află încă în stadiul de tinereţe, neajunse
de formare ale tinerelor coroane cunoaşterea amănuţită a încă la mijlocul fazei de productivitate, este rentabil să se
teoriei este indispensabilă. aplice o metodă de corectare. M etoda trebuie să aibă în vedere
Figura 127.
anumite concepte tehnice pe care le expunem în continuare.
M l ă d iţe le crescute
pe tu lp in ă sunt 1. în livezile în care terenul nu a fost lucrat, este foarte
î n d e p ă r t a t e p rin posibil ca din rădăcini să fi apărut lăstari atât la diferite dis
tă i e r e d c la inel.
tanţe de trunchi cât şi la baza trunchiului. Pe trunchi este posi
bil să fi apărut ramificaţii pe toată lungimea aflată sub
coroană. Toate aceste creşteri vegetale vor fi îndepărtate.
Lăstarii crescuţi pc tulpină şi care de multe ori au deja câţi
va ani vor fi îndepărtaţi cu fierăstrăul.
148 149
Figura 128. dare crescute înspre exterior şi aproape de orizontală. Pentru
Prun tânăr cu stabilizare, acestea se vor tăia reductiv câţiva ani la rând. Dacă
prea m ulte ram uri
axele principale sunt strâmbe vor fi prevăzute cu proptele sau
p r in c ip a le . F ără
in terven ţii coroana
legate pe stâlpi (lemn sau metal).
d ev in e prea deasă.
4. îngrijirea ramurilor de schelet laterale inclusiv legarea
orizontală. Ramificaţiile mai puternice crescute vertical sau
înspre interiorul coroanei pot fi îndepărtare. Creşterile anuale
de la vârful ramificaţiilor principale vor fi tăiate precum şi pre
lungirea ramurilor concurente. De-a lungul ramurii principale
se vor rări ramificaţiile prea dese menajându-le pe cele tinere
sau crescute orizontal. Crengile bătrâne se elim ină.
Formaţiunile de rod care cresc pe ramificaţiile principale sau
pe ax vor avea orientări cătrc orizontală. Aceasta implică
legarea corespunzătoare sau tăieri de deviere pe o ramură ce se
află în poziţia orizontală.
Figura 129.
P atru ram uri 5. Eventuala tăiere reductivă (întinerire) pentru stabilizarea
p r in c ip a le de la ramurilor de schelet respectiv pentru impulsionarea lăstarilor
b aza co ro a n ei au noi.
fo st în d ep ă rta te
Coroanele rărite şi formate conform celor expuse mai sus
com p let.
vor fi analizate în vederea stabilirii necesităţii tăierilor reduc-
•tive în lemn de doi, de trei sau patru ani pentru stabilizarea
scheletului. Se recomandă o întinerire ponderată la ramurile de
doi sau de trei ani dacă se doreşte o creştere puternică a noilor
mlădiţe atunci când puterea vegetativă generală este mică.
Sunt situaţii când coroana s-a dezvoltat într-o singură parte
existând riscul aplecării pomului şi a smulgerii în timpul fur
tunii. în astfel de cazuri de multe ori este suficientă retezarea
unei ramificaţii bine dezvoltată pentru a se restabili echilibrul.
în anii următori trebuie executată tăierea de întreţinere asupra
să aibă o dispunere echilibrată în plan orizontal. Dacă în coroanelor modificate până când greşelile sunt îndreptate.
primul etaj sunt ramificaţii în plus se vor îndepărta de la inel.
Şarpantele alese vor fi educate înspre orizontală, fie prin
legare cu funii mai solide fie prin tăiere pe ramificaţii secun
150 151
ramificaţiilor principale dezvoltate puternic doar pe o direcţie,
îndepărtarea crengilor din partea superioară care cresc spre
7 .1 .2 . L a p o m i i b ă t r â n i
interior sau a ramurilor fructifere ce atârnă prea mult înspre
pământ. întinerirea lemnului acţionează foarte avantajos în
astfel de cazuri (vezi capitolul „întineriri”). La soiuri şi specii
Pomii mai bătrâni au deja un schelet consolidat. O modifi
ce cresc în mod natural prea înalt este necesar ca tăierea pen
care după schema clasică a coroanei unui astfel de pom ar
tru rărire să fie însoţită şi de o întinerire. întinerirea clasică
însemna o amputare foarte serioasă care ar conduce Ia
intră mai puţin în discuţie în aceste situaţii cu cât mai des este
scăderea producţiei pe mai mulţi ani. Ceea ce este deja bine
necesară transferarea pe axe laterale situate cât mai jos.
format în schelet, va fi în principiu acceptat ca atare. Se pot
Pentru începători expunerea teoretică a multitudinii de situ
face însă destule modificări ce pot stabili echilibrul vegetal al
aţii întâlnite în practică poate fi dificil de înţeles. Se consideră
pomului sau corecta anumite creşteri defectuoase.
că o exemplificare grafică ce se va face în continuare uşurează
Astfel, Ia păr şi la cireş se formează adesea o a doua pre
mult înţelegerea. Se avertizează categoric că, după toate tăieri
lungire a tulpinii care trebuie tăiată chiar dacă pomul are 30 de
le care au un diametru peste 2 cm, se va aplica chituirea.
ani. în plus, la păr se dezvoltă cu predilecţie din lăstarii
tulpinilor sau pe partea superioară a ramurilor înclinate, crengi
verticale viguroase care aglomerează coroana. Tăierile de
rărire generală a coroanei sunt necesare înainte de începerea
Figura 130.
La pomii fruc
tiferi cu coroane
m ari acţiu nile se
rezum ă în gene
ral la în d e
p ărtarea c r e n g i
lor şi cio tu rilo r
u scate din zona
in fe rio a ră a co
roanei.
152
153
1. Măr (palmeta) în vârsta de 3 ani. Apreciere. Pe această coroană aplatisată
tânăra ce creşte viguros nu s-au făcut până în prezent greşeli fundamentale la creştere.
Ceea ce deranjează însă, şi dc aceea nu poate fi trecut cu vederea, sunt axele laterale
ce stau prea jos dedesubtul ramurilor orientate orizontal. Cele două ramificaşi princi
pale cresc prea abrupt împiedicând dezvoltarea ramurilor fructifere crescute din ax.
Gardul de sârmă ar trebui să fie folosit la legarea orizontala a ramificaţiilor lungi pen
tru a se produce timpuriu lemn fructifer capabil de rod.
Măsuri adccvatc Pentru a obţine înălţimea obişnuita a tulpinii, ramificaţiile late
rale prea joase trebuie tăiate la nivelul tulpinii. Atunci'se vor poziţiona cele două
ramuri conducătoare la un unghi de cel puţin 45° Aceasta se poate obţine prin prop-
tire sau legare de sârma gardului. Se trece apoi la rărirea coroanei. Lăstarii concurenţi,
lacomi sau crescuţi spre interiorul coroanei vor fi tăiaţi pe inel. Ramificaţiile în gene
ral normale nu necesită tăieri reductive.
3 Măr în vârsta dc 10 ani. Aprecierc Coroana căreia i s-au aplicat iniţial tăieri
reductive a fost lăsată liberă ulterior. Din cauza aceasta părţile superioare ale
ramurilor au dezvoltat lăstari cu orientare fie abruptă, fie către interior. Ei aglome
rează progresiv spaţiul interior al coroanei Vârful este bifurcat şi. in plus, este con
curat in dezvoltare dc ramificaţii viguroase ce cresc ceva mai jos Primul etaj de crengi
este format din două ramuri principale Cea de-a treia va trebuie să fie aleasă dintre
cele crescutc in etajul superior. în general ramurile de schelet sunt prea slabe şi
ameninţă eu aplecarea excesivă în cazul creşterii rodului.
r Măsuri adccvatc. în primul rând va fi aleasă cea de-a treia ramură principala
dintre cele crescutc mai sus După aceea se trecela operaţia de rărire în cadrul aces
teia ramurile crescute vertical şi către interior vor fi îndepărtate dar cu marc atenţie să
nu rămână o coroană aproape dezgolită. Lemnul fructifcr mai slab rămâne neatins.
De-a lungul prelungirii tulpinii vor fi de asemenea îndepărtate ramificaţii viguroase
cu creştere abruptă pentru a creea condiţii de iluminare ramificaţiilor orizontale ce
conţin lemn fructifcr. Pentru stabilizarea scheletului se recomandă întinerirea
ramurilor acestuia prin tăiere reductivă pe lemn de trei sau patru ani.
155
1. Măr în vârstă de cca 15 ani. Apreciere. Sub povara primelor roade, multe
ramuri de schelet s-au arcuit mult. Aceasta indică încheierea prea timpurie a tăierii dc
formare. Pe arcurile formate au crescut vertical o mulţime de mlădiţe care aglome
rează periferia coroanei. Unele dintre ele s-au arcuit la rândul lor dar marea lor
majoritate ocupă poziţii verticale. Interiorul coroanei este prost iluminat. ^
Măsuri adecvate. Ramificaţiile principale vor fi tăiate în zona arcuită pe o rami
ficaţie secundară orientata în sus (oblic) Astfel se va reface prelungirea axei aşa cum
a fost iniţial Ramurile şi lăstarii crescuţi drept pe părţile superioare ale ramificaţiilor
principale se vor îndepărta. Lemnul fructifer trebuie rărit şi întinerit pc toată lungimea
ramurilor principale. Vârfurile prea înclinate ale ramurilor principale vor fi tăiate pc
ramificaţii cu dezvoltare spre verticală ob|inându-se astfel şi o întinerire a lemnului în
periferia coroanei Ramurile foarte viguroase crescute deasupra primului etaj (mai
ales etajul al doilea) vor fi îndepărtate. Când tăierile reductive ale ramurilor principale
au fost făcute pe ramificaţii de mai mulţi ani. acestea vor fi întinerite până la lemnul
de doi ani. urmând să fie reduse anual încă vreo câţiva ani
3. Păr in vârsta de 8 am. Apreciere: Părul care până acum a fost lăsat în voia
soartei arată foarte neîngrijit Pe tulpină au crescut lăstari verticali
Primele două ramificaţii principale s-au dezvoltat aşa dc puternic încât concurează
la înălţime cu axul principal, care şi el are o forţă de creştere deosebită. Ramurile prin
cipale mai tinere din zona superioară cresc abrupt concurând şi ele vârful părului
Dezvoltarea vegetativă a coroanei nu mai este garantată in totalitate, deoarece lipscsc
mlădiţele de prelungire lungi de la vârful ramurilor principale. Lemnul fructifer este
reprezentat mai mult dc formaţiuni fructifere scurte în vârsta de mai mulţi ani.
Măsuri adecvate Mai întâi trebuie îndepărtate mlădiţele crescute pe tulpină prin
tăiere paralel cu scoarţa Sc trccc apoi la alegerea a trei ramuri principalc (două din
primul etaj şi una dintr-o zonă superioară). Acestea vor 11 formale conform celor expuse
până acum. Celelalte ramificaţii laterale vor fi eliminate (cele cu creştere abruptă) sau
sc vor lega orizontal ori se vor reduce pc o ramificaţie laterală crescută corespunzător.
Pentru a impulsiona apariţia de noi lăstari şi pentru a stabiliza scheletul, ramurile
de schelet şi cele de semischelet prea lungi vor fi scurtate cu 1/4 - 1/3 din lungime
atunci când sunt prea lungi Se va opera o dirijare corespunzătoare a ramificaţiilor
principale prin legări de îndepărtare
156 157
1. Păr în vârstă de 20 de ani Apreciere: Prin creşterea viguroasă a prelungirii axu
lui s-a ajuns la această formă specifică a coroanei pomului. Pe o axă principală cresc
ramificaţii laterale slabe ordonate în formă de fus. La coroana din fotografie a fost exe
cutată cu siguranţă tăierea de formare la înccput pentru că ramificaţiile de la baza
coroanei sunt putcmice, garnisite, iar punctele dc ramificare din tulpină sunt bine echili
brate. După primele tăieri de formare probabil că s-a renunţat la intervenţii astfel că axul
ţinut în frâu până atunci a început să se dezvolte mult prea viguros în dauna ramurilor
principale Abia de curând proprietarul a scurtat vârful pomului dar prea puţin
Măsuri adecvate Prelungirea tulpinii trebuie scurtată considerabil nu numai
pentru realizarea unei armonii a coroanei dar şi din molive de siguranţă. Recoltarea la
astfel de înălţimi ar fi deosebit de periculoasă. La scurtare, axul se va devia fie pe o
ramificaţie laterală în vârstă de mai mulţi ani, fie pe un lăstar în vârstă de un an Axele
laterale carc au crescut dc la vârf în jos vor fi îndepărtate în totalitate dacă sunt prea
viguroase iar cele mai slabe, orizontale, vor fi păstrate. Sc aplică tăieri reductive
urmărindu-se aranjarea conică a lemnului fructifer. Arcurile fructifere ale ramurilor
conducătoare vor fi ajustate prin tăiere astfel încât să asigure o prelungire cât mai
apropiată de orizontală. Acestea vor fi uşor întinerite şi în următorii ani vor fi tăiate
reductiv. In plus lemnul fructifcr dc pe ramurile conducătoare trebuie rărit şi întinerit
2. Păr în vârstă dc 30 până la 35 de am. Apreciere. Coroana accstui păr s-a dez
voltat pe ramificaţii verticale crescute pe arcurile fructifere formate dc ramificaţiile
principale de la bază. Se observă că mai în toate cazurile arcurile fructifere au fost
deviate pc o ramificaţie secundară a lor carc avea o crcştcrc vcrticală Accstca sunt
acum foarte puternice cu o forţă vegetativă considerabilă la vârfuri. Ramificaţiile prin
cipale orientate orizontal sunt inferioare ramurilor verticale în ceea ce priveşte dez
voltarea lăstarilor. Puterea vegetativă marc a vârfurilor a dus la supraînâlţarea
coroanei, in treimea superioară a axului principal a crescut o ramură concurenţială
care nu mai poate fi tolerata. Centrul coroanei este aglomerat excesiv şi lucrul aces
ta nu mai poate fi acceptat Două sau trei ramificaţii laterale vor fi suprimate
Măsuri adecvate. Ramura concurentă a vârfului şi câteva ramuri verticale vigu
roase vor fi îndepărtate primele. Apoi axele scheletului pot fi tăiate pentru întinerire
până aproape la jumătate. Cu această ocazie vor fi deviate pc ramificaţii laterale dc
mai mulţi ani sau pe lăstari anuali. Crengile laterale de la baza coroanci vor fi şi ele
rărite şi parţial deviate Tot rărire se poate numi şi întinerirea ramurilor mai bătrâne
158 159
I Cireş în vârstă de aproximativ 25 de ani. Aprecicrc: Coroana nctăiată dc multă
vreme şi-a pierdut echilibrul. în jumătatea stângă a coroanei s-au dezvoltat trei axe
laterale viguroase in timp ce în jumătatea din dreapta a crescut doar una. în plus
ramuri puternice cu creştere înspre verticală au crescut pc ramura din dreapta şi pe una
din stânga. Potenţialul dc creştere şi dc ramificare, bun încă, a dus la o aglomerare a
lemnului fructifer in spaţiul coroanei. Interiorul coroanei nu este iluminat deci rărirea
şi întinerirea se impun neapărat ^
Măsuri adecvate. Pentru rcaduccrca scheletului la starea dc echilibru se impun
câteva intervenţii hotărâtoare, extinse. Ramura principală superioară din jumătatea
stângă a coroanei trebuie îndepărtată complet. Ramura secundară viguroasă crescută
vertical pe şarpanta a Il-a a jumătăţii stângi se îndepărtează prin tăiere şi de asemenea
vârful încovoiat se taie reductiv. Şarpanta inferioară din stânga va fi transferată pe o
ramură orizontală. în partea dreaptă ramificaţia viguroasă pornită vertical din partea
superioară a şarpantei va fi îndepărtată. La vârf se păstrează o ramificaţie verticală
pentru a prelua axul de prelungire Urmează tăierile de rărire şi întinerire
3 Prun în vârstă dc aproximativ 15 ani. Apreciere: Dintre celc irei ramuri con-
ducătoarc plasate foarte jos, numai cca din dreapta a putut păstra o poziţie oblică faţă
de ax. Celelalte au fost obligate la poziţii orizontale de cele crescute deasupra lor carc
dau coroanei un aspcct dc fus mai degrabă decât dc piramidă.
Creşterea anuală de mlădiţe noi, considerabilă, oferă posibilitatea transferării vâr
furilor încovoiate ale ramificaţiilor principale pc astfel de mlădiţe cu creştere verti
cală Este evidentă aglomerarea lemnului fructifer
Măsuri adecvate Dacă sc doreşte construirea în formă de fus a coroanci atunci
ramura principală din dreapta va fi orientată către orizontală prin deviere pe o ramifi
caţie orizontală a ei
Ramificaţiile mai viguroase din partea superioară vor fi eliminate pentru a per
mite dezvoltarea normală a etajului inferior. Cele mai slabe vor fi păstrate eventual
corectând creşterea lor. Se întinereşte lemnul fructifer în întreaga coroană.
Figura 159.
7.2. FASONAREA COROANELOR ÎN VEDEREA Din ram urile
ALTOIRII laterale, în zona
c ilin d r ilo r de
sig u r a n ţă vor fi
Soiurile pot f i corectate prin altoire. Această înnobilare lă sa te c io tu ri
poate f i aplicată şi pomilor în vârstă nu doar portaltoilor scurte de circa 3-
tineri. Pentru ca operaţia să dea satisfacţie, coroanele trebuie 4 cm . D edesu btul
zonelor de tăiere
fasonate profesional.
d e fin itiv ă (zo n a
Figura 157. de altoire) ram i
La o cu răţare ficaţiile vor fi în
prea scu rtă (A )
d epărtate pe ine
nu răm ân ram uri lul crengilor. T ă
de tracţiun e; la o ieturile vor fi chi-
c u r ă ţa r e p rea tuite.
lu n gă (C ) v o lu
mul de m un că la
aplicarea altoilor
Coroanele care au fost îngrijite se pot pregăti destul de uşor
este foarte m are.
Z on a corectă de
pentru altoire. După curăţare rămân ramurile de schelet care
c u r ă ţa re este vor Fi reduse mai mult sau mai puţin. Acest lucru este bine de
u ndeva la m ijloc stabilit chiar înaintea curăţării coroanei. Este limpede că noua
(B). coroană va fi formată din ramificaţii ale soiului nou. Din
coroana veche nu trebuie să rămână prea mult. Rezultă că cel
Figura 158.
mai simplu ar fi să reducem vechea coroană la nişte cioturi
La c u r ă ţa re a scurte. Acest lucru este posibil, în principiu, la pomii tineri,
de iarnă, cilindrii deoarece aceştia dispun încă de o putere vegetativă atât dc
de siguranţă lungi
mare încât pot hrăni şi dezvolta o nouă coroană în doar câţiva
de 20-30 cm tre
buie să protejeze
ani. Tăierea prea scurtă comportă un risc ridicat, deoarece nu
zon ele de altoire mai rămân suficiente ramuri de tracţiune. Acestea sunt ramifi
îm p otriva uscării. caţii laterale ale vechii coroane care vor hrăni pomul proaspăt
altoit până când altoii pot prelua singuri această funcţie. De
aceea este recomandabil chiar şi pentru pomii mai tineri o
curăţare ceva mai lungă astfel încât să poată fi păstrate măcar
câteva ramuri de tracţiune. La coroanele mai bătrâne este
interzisă o curăţare prea scurtă din mai multe motive. Aici nu
se pune numai problema refacerii coroanei în întregime, dar şi
posibilitatea rănilor mari. Curăţările se fac de regulă la
162 163
|
sfârşitul iernii. Sâmburoasele pot fi pregătite chiar înainte de Dacă un pom fructifer a fost altoit, nu se ivesc probleme
altoire (primăvară, vară). La curăţările de iarnă, cioturile deosebite la refacerea coroanei dacă aceasta a fost crescută
rezultate vor fi cu 20 de cm mai lungi decât este necesar la corespunzător şi la curăţare nu s-au făcut greşeli. Lăstarii
sămânţoase şi cu 30 de cm mai mult la sâmburoase. Aceste altoiţi sub scoarţă prelungesc, la noua creştere, axele iniţiale
prelungiri au rolul de a nu permite uscarea lemnului. Ramurile ale ramurii pe care se află. Pentru aceasta lăstarii vor fi plan
laterale aflate pe aceste prelungiri vor fi retezate Ia 3-4 cm de taţi în părţile superioare ale ramurilor, indiferent dacă acesta
la punctul de ramificare. Sub linia de tăiere definitivă ramifi are sau nu o ramificaţie. în vârful pomului va fi plantat un altoi
caţiile laterale vor fi îndepărtate de la inel şi chituite cores aşezat împotriva vântului predominant.
punzător. Ramurile de schelet vor fi tăiate la intersecţiile lor cu
un con imaginar pornit din punctul de tăiere al vârfului şi 7 .3 .1 . Î n g r i j i r e a p o r t a l t o i l o r
având un unghi de 120°. înspre baza ramificaţiilor principale
trebuie să rămână câte o ramificaţie secundară (creangă de Prin curăţare se declanşează un amplu program regenerativ.
tracţiune). Acum vor fi activaţi mugurii adventivi şi cei dorminzi. Noua
explozie de lăstari poate fi atât de puternică (rădăcinile au
7.3. ÎNGRIJIREA COROANELOR POMILOR rămas intacte) încât altoii pot avea de suferit. Din cauza aceas
ALTOIŢI ta zona aflată sub altoi, pe o lungime de 20-30 cm. în timpul
verii sau cel târziu iarna vor fi îndepărtate. în rest se va proce
Altoirea pomilor fructiferi rămâne doar o jumătate de da Ia o rărire a lăstarilor cu îndepărtarea celor viguroşi. în
măsură dacă nu este completată în continuare prin tăieri de orice caz nu se va executa o „chelire" completă a portaltoiului
formare îngrijite. pentru că ar putea avea loc o stagnare a creşterii altoiului din
Figura 160 lipsă de hrană. Ramurile de tracţiune se taie reductiv la
L ăstaru l co n
sfârşitul primului an de la curăţare, dar nu se suprimă. în
curen t apărut du
următorii doi-trei ani vor fi reduse progresiv.
pă altoire trebuie
în d ep ărtat cel târ
ziu iarna. La 20-30 7.3.2. Î n g r ij ir e a c a p e t e l o r d e a l t o ir e c i u n s in g i r
etn sub altoi vor fi LĂSTAR
în d ep ă rta te toate
m lădiţele crescute
pe portaltoi. La coroane tinere, diametrele ramurilor sunt în general atât
de mici încât capetele de altoire cu o singură mlădiţă aşezată
pe partea superioară sunt suficiente.
Cam la şase săptămâni după altoire, bandajul de rafie poate
fi desfăcut. Acum se va verifica dacă vreo bucată de rafie nu a
pătruns în scoarţă. Dacă se constată acest lucru, atunci aceas
ta va fi extrasă cu ajutorul cuţitului. Lăstarul concurent, cres
cut pe mlădiţă altoi va fi îndepărtat. Dacă prelungirea altoiului
164 165
Figura 162.
Figura 161. A lto ii su p li
C reşterile anuale m entari se leagă
vo r fi lăsate m ai orizo n ta l pentru
lu n gi d ecât fructificare.
p u ieţii p lan taţi
p r o c u r a ţi din
p epin ieră.
Figura 163.
este crescută mai prost decât lăstarul concurent se va păstra A ltoii care nu
aceasta şi va fi tăiată prelungirea. înaintea tăierii reductive tre sunt necesari pen
buie verificate poziţiile ramificaţiilor principale şi secundare. tru co n str u ir ea
Dacă sunt prea verticale sau aplecate se vor aplica procedeele coroanei nu vor fi
p ă stra ţi prea
de corectare a poziţiei. Se verifică de asemenea dacă axele
m ult pentru a nu
sunt drepte. Apoi se vor aplica tăierile reductive conform celor p rovoca răni
arătate în cazul unui puiete altoit de un an, atât că tăierile vor m ari la tăiere.
fi ceva mai lungi având în vedere forţa rădăcinilor în acest caz.
Rănile vor fi chituite. Lucrările de formare şi de întreţinere
care urmează sunt cele expuse în cazul pomilor procuraţi din
pepiniere.
7.3.3. Î n g r ij ir e a c a p e t e I .o r ut a l t o ir e c i m ai m ulte
Cu cât capătul de altoire are o suprafaţă mai mică. cu atât
r a m if ic a ţ ii.
vor fi îndepărtaţi mai repede.
Tăierile reductive vor fi aplicate conform schemei clasice
Dacă pomul ce urmează să fie altoit este mai în vârstă, secţiu
dar vor fi şi mai lungi decât în cazul pomilor tineri.
nile portaltoi sunt mai mari ca suprafaţă şi pot primi 2-3 lăstari
nobili. Fiecare altoi este orientat pe axa trunchiului sau ramurii
portaltoi pe care se implantează. în final va fi menţinut doar unul
în vederea prelungirii axei. Ceilalţi se pot îndepărta, dar, mai recent
ci se apleacă orizontal pentru grăbirea fructificării. Prea mult nu
trebuie însă menţinuţi pentru a nu provoca răni mari la tăiere.
166
Figura I64.
7.4. TRATAREA RĂNILOR REZULTATE LA O tăiere ap roxim ativ p ara
TĂIERE lelă cu axul, la nivelu l inelului
ram ificaţiei este o asigurare în
plu s că cicatrizarea va fi rapidă
Tăierile provoacă răni. Netratate în mod corespunzător
şi cu rată.
acestea pot provoca ulterior mari daune. Imediat după tratare
rănile vor trebui îngrijite corespunzător aşa cum se va arăta în
continuare.
Prin mecanismul său de autoapărare pomul încearcă să-şi
închidă rănile provocate de foarfecă sau dc fierăstrău asupra
mlădiţelor, ramurilor şi crengilor, printr-un ţesut special.
Procesul de cicatrizare poate dura în cazul rănilor mai mari şi
ani de zile. în acest timp însă. partea necicatrizată este expusă
Figura I65.
pericolului de a fi năpădită de ciuperci sau dăunători carc
La ch itu ire este im p ortan t ca
provoacă daune lemnului dacă nu se aplică metodele adecvate. şi m argin ea rănii să fie com p let
Aşadar, rănile trebuie tratate şi îngrijite. acop erită.
Modul dc realizare a tăieturii are şi el un rol important în
uşurinţa cicatrizării. De aceea s-a insistat nu o dată asupra
tăierilor de la inel. Dacă rămân cioturi, acestea nu numai că
îngreunează vindecarea dar o pot împiedica definitiv. Pomii
sănătoşi au într-adevăr posibilitatea să închidă rănile mici în
scurt timp. Cele mari prezintă însă riscul unor evoluţii păgu
bitoare.
Acest risc poate fi diminuat considerabil printr-o metodă
simplă aplicată de multă vreme.
în magazinele specializate există chituri şi masticuri spe Figura I66.
La tăierile de iarn ă pot fi
ciale pentru protejarea rănilor provocate de tăieri la pomii
d escop erite răni ale scoarţei şi
fructiferi. La procurarea acestor materiale trebuie obţinute lem n u lu i p r o v o c a te de boli
informaţii precise cu privire la modul dc utilizare. (cancer).
Sunt diverse mărci de chituri şi masticuri indicate pentru
închiderea rănilor provocate de exemplu de tăierile de întineri
re. rărire, etc.. dar contraindicate pentru altoire. In urma tăieri
lor de iarnă este bine ca toate rănile provocate pomilor tineri
să fie chituite. La pomii mai bătrâni s-ar pierde foarte mult
timp cu chituirea tuturor rănilor provocate prin tăiere. Din
168 169
acest motiv, dar şi pentru că pomii maturi au suficientă forţă
pentru închiderea rapidă a rănilor mici, acestea nu se vor chi-
tui. Atunci când depăşesc 2 cm în diametru, operaţia devine
obligatorie. Evoluţia în timp a cicatrizărilor trebuie urmărită
atent cel puţin o dată pe an. Dacă sub zona de tăiere chituită se
constată pătrunderea uscăciunii se va tăia mai în profunzime ARBUŞTII
adică până la lemn verde şi se va chitui din nou. De multe ori
fenomenul se repetă şi atunci operaţia se aplică din nou.
Tubcrozităţilc provocate de boli sau accidente vor fi îndepăr
tate la tăierea de iarnă. Dacă este posibil, acest lucru se face
prin tăieri reductive iar dacă nu este posibil excrescenţa va fi
îndepărtată prin două tăieturi de fierăstrău aplicate ca o pană
la lemn sănătos.
Figura 167.
Ţ e su tu l b ol
nav dc pc trunchi
sau ram uri v ig u
roase poate fi în
d e p ă r ta t printr-o
tăietură în form ă
dc pană.
170 171
pământ până atunci. Se aleg apoi patru până la cinci dintre cele
8.1. C o a c ă z u l r o ş u şi a l b mai viguroase mlădiţe care au între ele o distanţă suficientă.
Toate celelalte se retează la nivelul solului. Cele alese pentru
Coacăzele sunt preţuite mai ales în grădinile de lângă casă păstrare se scurtează la jum ătate din lungime pe câte un
în primul rând pentru rodirea lor timpurie şi regulată precum mugure orientat înspre exterior fară ca deasupra acestuia să
şi pentru diversele moduri de preparare în vederea consumu rămână con. Dacă vreuna dintre mlădiţe are o poziţie centrală,
lui. în plus, neavând pretenţii la spaţii extinse, pot fi plantate atunci aceasta se poate tăia cu doi-trei muguri mai sus decât
în orice colţişor de grădină. celelalte având astfel rolul de lăstar central. Asta pentru că şi
la arbuşti se poate organiza o coroană piramidală mică.
8.1.1. T ufe Tăierea educativă (de formare)
La coacăz, fructele se dezvoltă atât pe formaţiuni scurte cât
Materialul săditor şi tăierile necesare şi lungi. Cele mai roditoare sunt considerate mlădiţele lungi în
La procurarea puieţilor din pepiniere, clientul are de ales vârstă de un an din ai căror muguri se dezvoltă cei mai frumoşi
între plante cu 3-4, 5-7 sau 8-12 mlădiţe. Recomandăm achizi ciorchini din zona bazei. Pe lemn îmbătrânit se dezvoltă cior
ţionarea celor cu dezvoltare mijlocie pentru că în anul plantării chini cu boabe mici şi rare.
oricum nu vor fi utilizate mai mult de patru până la cinci Prin tăierea de formare aplicată timp de 3-4 ani se urmăresc
mlădiţe. Dacă i-ar fi lăsate mai multe mlădiţe, creşterea puter mai multe scopuri. Astfel ramurile conducătoare trebuie să
nică de noi lăstari nu ar mai fi sigură. Mai mult. pentru devină axe suficient de stabile prin reduceri anuale şi în acelaşi
uşurarea tăierilor de întinerire care se vor impune în viitor este timp să producă suficiente ramificaţii laterale care, de aseme
înţelept ca ramurile principale să fie adăugate treptat (în cursul nea, im pulsionate prin tăiere reductivă. contribuie la
următorilor doi ani). înmulţirea mlădiţelor fructifere. In plus, prin tăierea reductivă
Arbustul va fi plantat cu 5-10 cm mai adânc decât a stat în este impulsionată formarea lăstarilor din pământ dintre care
unii sunt folosiţi pentru completarea ramurilor conducătoare.
Soiurile de coacăz se deosebesc între ele atât prin modul de
creştere, cât şi prin caracteristicile fructelor. La tăieri trebuie
ţinut cont de acest lucru. Soiurile cu creştere medie şi care
ramifică puţin, rodesc abundent, astfel încât tufele ameninţă să
se prăbuşească sub greutatea rodului. Aici sunt necesare tăieri
reductive puternice în fiecare an. Lăstarii de prelungire de pe
ramurile conducătoare vor fi scurtaţi cel puţin până la jumătate
din lungimea lor, în timp ce ramificaţiile principale vor fi tăia
te până la 3-4 muguri, iar cele secundare până la 2 sau 3. La
soiurile cu creştere mai puternică tăierile reductive pe prelun
giri vor fi aplicate la 1/3 până la 1/2 din lungimi.
La soiurile cu creştere puternică şi verticală este suficientă
172
scurtarea doar cu 1/3 din lungime. La toate soiurile cu creşteri Tăieri de întreţinere
mai puternice ramificaţiile laterale de pe ramurile conducă La intrarea deplină pe rod se vede dacă măsura de tăiere
toare şi fructifere pot fi tăiate reductiv până la aproximativ aplicată a fost cea mai nimerită şi poate fi păstrată în conti
şase muguri. nuare. In cazul unei recolte prea slabe a tufei (sub 5 kg) lem
La fiecare tăiere va fi stabilită varga principală care trebuie nul fructifer trebuie lăsat mai lung şi rărit mai puţin. Dacă dim
să fie în mijlocul celorlalte. Tăierile reductive ale celorlalte potrivă recolta prea mare frânează creşterea lăstarilor iar cior
vor fi subordonate în formă de acoperiş faţă de axa centrală. chinii şi boabele rămân mici se va aplica o tăiere mai puternică
Cele patru sau cinci ramuri conducătoare iniţiale îngrijite a lemnului fructifer faţă de cât s-a tăiat până atunci.
până acum în cadrul tăierii educative nu sunt suficiente pentru Dacă totul decurge normal tăierile ulterioare vor fi aplicate
a putea afirma că arbustul este complet. în aceeaşi manieră ca până acum.
De aceea pentru completare trebuie produse anual una sau Tăieri de întinerire
două noi ramuri conducătoare din lăstarii răsăriţi din pământ, Este recomandabil ca aproximativ din al cincilea an de la
pentru ca în final să existe până la opt vergi conducătoare. plantare, la toate soiurile să fie tăiate de jos una sau două
Alegerea ramurilor de completare se face urmărind umplerea tulpini principale sau să fie transferate pe un lăstar tânăr aflai
golurilor. Ele vor fi tratate în continuare după procedeul cât mai înspre bază. La soiurile cu creştere slabă această tăiere
descris mai înainte. La prima tăiere acestea nu vor fi scurtate a tulpinilor vlăguite trebuie să aibă loc mai devreme, deja în al
mai mult de 1/3. Aceşti lăstari de completare pot fi deci cu patrulea an de la plantare în timp ce la soiurile cu creştere mai
unul. doi sau chiar trei ani mai tineri decât cei de la început. puternică această întinerire poate fi întreprinsă de-abia un an
Aceşti purtători de rod de vârste diferite garantează de-a mai târziu şi atunci, pe cât posibil, prin deviere pe un lăstar
lungul anilor recolte bogate atât cantitativ cât şi calitativ. Toţi tânăr.
lăstarii care nu sunt necesari vor fi tăiaţi în fiecare an de la Arbuştii care nu au fost tăiaţi niciodată sau foarte rar, sunt
nivelul solului. de regulă prea înalţi. Acest lucru este şi mai evident atunci
când tulpinile sunt foarte apropiate una de alta. O întinerire
Figura 169.
T ăiere e d u c a
puternică prin devierea axelor principale pe mlădiţe laterale
tivă la un soi cu tinere, aflate înspre bază, ar fi optimă. Din cauza lipsei de
c r e şte r e slab ă: lumină Ia baza unor astfel de tufişuri neîngrijite, aceşti lăstari
lă sta r ii de p re de transfer nu prea există, după cum nu prea există nici coarde
lu n g ire se s c u r
noi răsărite din pământ.
te a ză la ju m ă
tate; a x e le la te Din această cauză tufele vor fi, în primul rând, rărite puter
rale de g rad u l I nic. Vor rămâne patru până la cinci tulpini, care vor fi tăiate pe
vor fi tăiate re cea mai de jo s ramificaţie laterală pe care o au şi îndreptate
d u ctiv până la 3-4
spre exterior.
m u gu ri, iar cele
dc g rad u l II până Dintre mlădiţele noi. răsărite din rădăcină, vor fi alese
la 2-3. cinci, şase sau chiar şapte care vor fi tăiate reductiv cu un sfert
până la o treime din lungimea lor, pe un mugure orientat în
175
Figura 170.
Tufa neîngrijită
cu ram u ri prea
dese şi prea în alte.
E ste n ecesa ră o
r ărire p u ter n ic ă .
C ele 4-5 ram u ri
p r in c ip a le o p rite
vor fi reduse cu cel
puţin o treim e din
lungim ea lor.
tăierea de p lan tare, trei-p atru lăstari viguroşi şi orientaţi către direcţia
gardulu i vor fi scu rtaţi până la 30 -4 0 cm . Pe m ăsură ce cresc vor fi răs
firaţi la 25 cm în tre ei şi legaţi de sârm e. D upă şase ani se poate aplica
exterior. Dacă tulpinile bătrâne care au fost întinerite încurcă o în tin erire.
dezvoltarea mlădiţelor noi, atunci vor fi tăiate de jos în vară
sau la tăierea din iarnă. Noile tulpini obţinute vor fi supuse
operaţiilor de tăiere prezentate până acum. lizată înălţimea arbuştilor la 1,5-1,6 m. în acest timp scopul
Un îngheţ puternic din timpul iernii poate distruge toate principal este apariţia ramificaţiilor fructifere scurte sau medii.
părţile aeriene ale arbustului. Dacă rizomul a rămas neatins Acestea se obţin prin scurtarea anuală a prelungirilor ramurilor
plantele regenerează rapid. principale cu aproximativ 1/3 din noua creştere la soiurile care
se ramifică mai slab. Această tăiere reductivă nu este necesară
8.1.2. T u fe s u s ţ in u t e de g a r d u r i de sâ r m ă la soiurile cu o ramificare bună.
Lemnul fructifer scurt dc până la 10 cm poate fi ordonat în
Coacăzul se pretează foarte bine la această variantă de jurul ramurilor principale şi nu va fi tăiat reductiv. Lemnul
organizare. Este adevărat că din cauza distanţei relativ mică fructifer de lungime medie va fi tolerat doar dacă a crescut în
dintre plante (0,75-1 m) sunt necesare mai multe plante şi mai poziţii ce fac posibilă legarea de sârme; altfel atât ele cât şi lăs
multă muncă la plantare dar recoltele timpurii şi bogate acope tarii mai puternici vor fi tăiaţi reductiv la unul sau doi muguri.
ră repede cheltuielile. Lăstarii noi care se formează din aceste conuri pot fi deseori
Ca material săditor sunt potrivite tufele cu 5-7 mlădiţe. folosiţi la rotaţia lemnului fructifer. îndată ce vârfurile
Acestea vor fl plantate în aşa fel încât cele mai dezvoltate ramurilor principale depăşesc ultima sârmă sunt necesare
mlădiţe să fie în dreptul sârmelor. Ceilalţi lăstari mai slabi vor devierile pe ramificaţii laterale aflate mai jos. O tundere apli
fi tăiaţi de la pământ. Apoi cele 3-4 ramificaţii principale vor cată vara, cu două săptămâni înainte de recoltare s-a dovedit
fi tăiate la lungimi de 30-40 cm. Lăstarii de prelungire ai aces benefică. Astfel toţi lăstarii crescuţi spre exteriorul gardului
tora încep să se dezvolte rapid. în dreptul primei sârme de vor fi scurtaţi la 3-4 frunze. Aceştia vor dezvolta muguri flo
susţinere ei vor fi răsfiraţi încât să aibă o distanţă de 25 cm rali la bază. Lăstarii răsăriţi anual din rizom vor fi rupţi cu
între ei şi vor fi legaţi de sârmă. în doar câţiva ani va fi stabi- mâna în fiecare primăvară.
177
176
Figura 174.
Figura 172.
A ta c de p ătare
Tufe cu dou ă
pu stu lară roşie pe
ram uri p rincip ale
lem n de coacăz.
leg a te pe sârm ă
T ăierea tu lp i
o n d u la tă , v e r ti
n ilor im ed iat d u
cală.
pă rec o lta r e , cel
tâ r ziu p ân ă în
toam n ă este ob li
gatorie.
Pentru întinerire sunt valabile următoarele practici horticole: tufele vor fi tăiate imediat după recoltare sau cel mai târziu toam
ramurile principale vor fi păstrate pe întreaga durată a plantaţiei na. Astfel se evită rănirile prin tăiere în perioada de infectare
(12-14 ani) sau după şase ani acestea sc întineresc pe un lăstar care este decembrie-martie. Lemnul fructifer trebuie îndepărtat
tânăr ori se înlocuiesc cu o mlădiţă nouă crescută din rădăcină, şi ars. Rănile mai mari vor fi protejate cu chit.
în cazul unui atac dc pătare roşie pustulară („Nectria cinnabarina”)
— 7 ____ ___________ _ Figura 173.
/ ' -----l ufc dc coacăz cu
8.1.3. A r b u ş t i c u t u l p i n i î n a l t e şi s c u n d e
c â te trei ram u ri
p r in c ip a le crcs- In afară de situaţia în care mai multe ramificaţii principalc se
cute pe un gard de
dezvoltă direct din rizom formând o tufa, există şi posibilitatea
sârm ă.
ca arbustul să aibă o singură tulpină bine dezvoltată pe care se
dezvoltă o coroană de ramuri la o anumită distanţă de sol.
Conceptul de educare. Dacă arbuştilor nu li se acordă nici
o atenţie în ceea ce priveşte dirijarea coroanelor pol apărea
dezechilibrări mari într-un timp foarte scurt. Experienţa căpă
tată în îngrijirea pomilor fructiferi este importantă în stabilirea
conceptului de formare şi îngrijire a arbuştilor. Astfel forma cu
o singură tulpină având până la cinci ramuri conducătoare
(piramidă miniaturală) s a arătat a II funcţională. Forma ideală
de organizare a unei tufe este însă cea cu un ax central, verti-
178 179
cal, în jurul căruia să fie grupate patru sau cinci ramuri prin Acelaşi lucru este valabil şi pentru ramificaţiile de ordin inferior.
cipale între care să existe unghiuri de 45°-90°. Pe acest schelet Soiurile cu putere vegetativă mai mare pot fi lăsate ceva
se va dezvolta lemnul fructifer. Practic se va alege axa princi mai lungi dar trebuie reduse anual chiar şi după ce coroana a
pală care va fi legată vertical pe un tutore. Unghiurile celor fost deja construită.
lalte ramuri principale pot fi controlate prin metodele de acum Un lucru trebuie însă reţinut: pentru a asigura o creştere
cunoscute. anuală suficientă şi pentru a împiedica o epuizare prematură,
în pepiniere, materialul săditor al coacăzului este oferit cu creşterea trebuie impulsionată continuu prin tăieri reductive
tulpini de 80-90 cm (tulpini înalte) şi cu tulpini de 40-50 cm anuale.
(tulpini scunde). Coroanele acestora pot fi considerate cores Tăierea de întinerire
punzătoare dacă au deja mai mult de trei ramificaţii principale. începând din anul al patrulea sunt recomandate tăierile de
Se recomandă procurarea puieţilor cu un număr mai mare întinerire a coroanei. La aceste tăieri se vor face transferări de
de ramificaţii principale. După plantare tulpinile trebuie legate ax pe lăstari tineri crescuţi înspre centrul coroanei. Lăstarii
pe un tutore bine înfipt în pământ. Legarea se face o dată în crescuţi din pământ sau pe tulpină vor fi îndepărtaţi pentru că
zona punctului de altoire şi a doua oară cam pe la jumătatea ei aparţin portaltoiului nu altoiului nobil.
tulpinii. După aceasta se trece la tăierea reductivă: prelungirea
tulpinii va fi redusă până la 20-25 cm, iar cele 4-5 ramuri prin 8.2. COACĂZUL NEGRU
cipale alese vor fi tăiate după un con de 60° pornit din vârful
deja redus. Tăierile ramificaţiilor principale se vor face dea 8.2.1. T u f e d e c o a c ă z
supra câte unui mugure orientat pe exterior. Celelalte se
suprimă. M aterial săditor şi tăierea de plantare.
Tăierea de formare şi întreţinere Tufele procurate din pepinieră vor avea aceleaşi caracteris
La a doua tăiere reductivă trebuie mai întâi verificat dacă tici ca acelea expuse în cazul coacăzului roşu. Se recomandă
este necesar ca numărul de ramificaţii principale să fie întregit sortimentul mijlociu (5-7 mlădiţe). Se păstrează cel mult 5
sau dacă este necesară o corectare a poziţiei acestora pe verti mlădiţe care se taie reductiv până la 20-30 cm de la sol.
cală. în faza următoare se trece la rărire: mlădiţele concurente Mlădiţă cu poziţia centrală poate fi tăiată ceva mai sus decât
precum şi lăstarii crescuţi fa interior sau sunt prea deşi fac în celelalte. Tăierile de reducere se fac pe un mugure orientat
primul rând obiectul răririi. Ei vor fi îndepărtaţi complet sau exterior deasupra căruia nu trebuie să rămână conuri.
vor fi tăiaţi reductiv până la unul sau doi muguri. în final se Tăierea de formare (educativă)
aplică tăierea reductivă. în ceea ce priveşte lungimea acestei Deoarece soiurile de coacăz negru formează suficient de
tăieri reductive se face următoarea menţiune: deoarece forţa de multe mlădiţe pentru rodire este de ajuns dacă prelungirile
creştere a coroanelor pe trunchi obţinută prin altoire este mai anuale ale ramurilor conducătoare vor fi tăiate reductiv o dată,
mică decât în cazul unei tufe, trebuia făcută o tăiere mai maximum de două ori cu 1/3 din lungimea lor. Această tăiere
scurtă. Dacă s-a spus că în cazul tufelor, prelungirile ramurilor favorizează începutul timpuriu al rodirii. Coacăzul nu rodeşte
principale să fie tăiate reductiv până la jum ătate din lungim ea numai pe formaţiuni scurte ci şi pe mlădiţe de un an, lungi.
lor, atunci la coroana cu trunchi se va tăia ceva mai mult. Coacăzul negru însă are în special lăstari laterali mai scurţi şi
180 181
din cauza aceasta poate avea un număr mai mare de ramuri Tăierea de întinerire
principale (8 sau 9). Rezultă că după anul plantării numărul de
întinerirea tufelor de coacăz negru trebuie începută din
ramificaţii se va completa anual. Noile ramificaţii se scurtează timp deoarece calitatea ciorchinilor scade rapid o dată cu
cu 1/3 din lungimea lor. înaintarea în vârstă. Aşadar întinerirea poate începe încă din al
Tăieri de întreţinere treilea an de la plantare. Operaţia poate dura doi ani dacă anual
în timpul perioadei de rodire trebuie avut grijă ca ramurile se vor îndepărta câte trei ramuri principale bătrâne. La soiul
de schelet garnisite cu formaţiuni fructifere să aibă suficient acesta s-a dovedit foarte potrivită tăierea cu devierea axului pe
spaţiu între ele pentru a fi bine iluminate. lăstari tineri crescuţi cât mai jos. Dacă acest lăstar nu există,
Dacă anumite părţi au devenit prea aglomerate vor fi înde ramificaţiile bătrâne vor fi îndepărtate de la sol, dar numai
părtate câteva ramificaţii principale. Acelaşi lucru este valabil dacă a răsărit vreun lăstar capabil să le înlocuiască. Acesta va
şi în aglomerările de lemn fructifer. Acestea vor fi tăiate şi fi scurtat cu 1/3 din lungime pentru a spori forţa de ramificare.
atunci când cresc. în interior sau când sunt lăstari concurenţi. întinerirea tufelor prea înalte care nu au fost tăiate suficient
Lăstarii crescuţi din sol precum şi mlădiţe aplecate la pământ sau nu au fost tăiate deloc se face conform celor arătate la
vor fi de asemenea îndepărtaţi. coacăzul roşu.
Pagube asemănătoare îngheţului poate aduce şi molia ste
jarului care, la invazii mari, împiedică dezvoltarea tufei.
Situaţia este cu atât mai neplăcută cu cât împotriva moliei nu
sunt substanţe chimice foarte eficiente. Aşa că o tăiere foarte
scurtă sau defrişarea sunt căi de urmat. Apariţia moliei ste-
Figura 176.
A r b u ştii c re sc u ţi
prea în a lt v o r fi
sc u r ta ţi prin
d eviere pe m lădiţe
la tera le a fla te în
p o z iţii c o r e sp u n
zătoare.
182 183
jarului poate fi observată iama prin apariţia unor muguri
rotunzi sau puternic îngroşaţi. Dacă nu sunt mulţi, ei vor fi 8 .3 .1 . T u f e l e
îndepărtaţi prin rupere şi arşi.
Dacă mugurii afectaţi sunt mulţi se îndepărtează ramifi Material săditor şi tăierea de plantare
caţiile pe care se află prin tăieri reductive care să lase doar Cele mai apreciate pentru plantare sunt tufele în vârstă de
muguri sănătoşi. La o infestare generală tufele se scot din doi ani cu cinci până la şapte mlădiţe. La tăierea de plantare,
rădăcini. patru până la cinci mlădiţe vor fi păstrate ca viitoare ramuri
principale şi vor fi tăiate reductiv până la 20-30 cm lungime pe
8 .2 .2 . S u s ţ i n e r e a t u f e l o r p e g a r d u r i d e s â r m ă un mugure orientat în exterior şi înspre verticală, în cazul
soiurilor care au tendinţă de aplecare.
Şi coacăzul negru poate fi foarte bine dirijat pe garduri de O mlădiţă centrală mai viguroasă poate fi tăiată cu doi-trei
sârmă. Procedeul este cel expus la coacăzul roşu, numai că aici muguri mai sus decât celelalte devenind ramură centrală.
numărul coardelor principale poate fi cu una sau două mai Mana americană a agrişelor este greu de combătut cu mijloace
mare. obişnuite şi de aceea pomicultorul va face apel la soiuri cu
rezistenţă mare (germ: Rocula, Reflamba, Rolandd).
Tăieri de formare
8 .2 .3 . S o i u r i a l t o i t e p e t u l p i n i î n a l t e ş i s c u n d e în forma stabilă, o tufa trebuie să numere 6, 7, eventual 8
ramuri principale. Lăstarii din sol care nu sunt necesari vor fi
tăiaţi anual.
înălţimile trunchiurilor sunt la fel ca la coacăzul roşu. Se
vor lua măsuri dc întinerire a coroanci prin tăieri timpurii de
deviere. Coroana va avea un ax central şi 4-5 ramuri principale.
Figura 177.
F ru cte de
8.3. AGRIŞUL agriş atacate de
m ana am ericană.
Soiurile rezisten
te sunt cea mai
Agrişul poate exista in form a de tufă formată din mai multe sigură m etodă de
ramificaţii răsărite din pământ, dar şi sub form ă de tulpini com batere.
înalte sau scunde cu o coroană formată din ramificaţii de
grade diferite. Formele de tufă sunt mai uşor de întinerit pen
tru că din pământ apar noi şi noi lăstari, iar recoltele sunt mai
mari. Totuşi form a de coroană pe tulpină înlătură o parte din
neajunsurile întâmpinate la tăiere şi recoltare şi cauzate de
ghimpii agrişului.
184 185
Prelungirile ramurilor principale vor fi tăiate reductiv trei
lemnul fructifer. în această idee se vor lăsa mai lungi măcar
ani la rând câte o treime din lungimea lor pentru a se ramifica
mlădiţele în vârstă de un an aflate în apropierea bazei în timp
suficient. Dacă ramificaţiile noi apar masiv, în anul următor se
ce lăstarii situaţi în zona de vârf vor fi tăiaţi mai puternic.
va îndepărta mai puţin de 1/3 din creşterea anuală. Se vor exe
Ramificaţiile-buchet, scurte, care nu au fost afectate de mană
cuta anual tăierile de rărire necesare conform celor arătate
nu necesită nici un fel de tăiere reductivă.
anterior.
Infestarea cu ciupercă nu atinge obligatoriu toate ramifi
In cazul soiurilor sensibile la mană, la tăierile de iarnă lăs caţiile. De aceea vârfurile sănătoase necolorate maro nu vor fi
tarii laterali vor fi scurtaţi până la 6-8 muguri, iar mlădiţele
tăiate reductiv ci se va face doar o rărire.
crescute din ceştia se vor scurta la doi-trei muguri.
Tăierea de întinerire
In cazul soiurilor rezistente la mană, mlădiţele laterale ce s-au La sfârşitul celui de-al patrulea an de la plantare, două
format sub ramurile de schelet care au fost tăiate reductiv vor ramuri conducătoare mai vârstnice ale tufei de agriş vor fi
fi rărite. Constituirea tufei de agriş este finalizată cam în anul întinerite pe un lăstar lateral tânăr, aflat aproape de sol. Dacă
al treilea de la plantare.
acestă deviere nu este posibilă, se va alege un lăstar crescut din
Tăierile de întreţinere
pământ care va înlocui ramura veche ce va fi tăiată de jos.
îngrijite corespunzător, tufele de agriş dezvoltă mlădiţe Ramura înlocuitoare se va tăia reductiv foarte puţin. Dacă
puternice în fiecare an. Acesta este un lucru bun, în ciuda tufele de agriş nu sunt tăiate chiar şi numai câţiva ani, tufa în
îngreunării tăierii, deoarece agrişul înfloreşte de-a lungul ansamblu suferă o îmbătrânire rapidă prezentând următoarele
mlădiţelor scurte, tinere şi încă verzi, care se dezvoltă atât din
aspecte:
mugurii laterali ai mlădiţelor lungi din anul precedent, cât şi
• interiorul tufei s-a desfrunzit complet;
din lemn mai vechi. Deseori se formează mlădiţe timpurii ce • creşterea slabă dar încă existentă de mlădiţe noi s-a
pot rodi anul viitor, de aceea ar fi o greşeală ca aceste mlădiţe
deplasat înspre periferia coroanei;
în vârstă de un an care nu seamănă deoc cu ramurile de rod, să
• n-au mai apărut lăstari noi din sol;
fie îndepărtate în cadrul tăierii de iarnă.
• fructe se mai dezvoltă în tufă, dar calitatea lor scade mult.
Profesional, în cadrul tăierilor de iarnă se va începe cu apli Nu este absolut sigur dacă tăierile atrag succesul oricând şi
carea unor corecturi de ordin general cum ar fi tăierea ramifi în orice situaţie. Reducerea numărului ramurilor principale la
caţiilor secundare sau principale care sunt culcate la pământ. întinerirea de iarnă, însă, nu trebuie neglijată. Se asigură astfel
Se elimină ramurile principale aflate în plus şi prea dese astfel iluminarea bazei tufei şi condiţii de creştere noilor lăstari. La
încât să rămână aproximativ şase până la şapte, maximum opt. apariţia pătării pustulare se procedează ca în cazul coacăzului.
La soiurile sensibile la mană, după rărirea generală se vor
tăia reductiv lăstarii de un an simultan cu rărirea acestora când 8.3.2. C r e ş t e r e a t u f e l o r pe g a r d u r i de sâ r m ă .
sunt prea deşi. Aceste tăieri pot elimina agentul infectant al
manei am ericane care, iarna, colonizează pe vârfurile La fel ca şi tufele de coacăz, agrişul se poate dezvolta bine
ramurilor care se colorează maro intens. Vârfurile tăiate vor fi pe garduri de sârmă, deşi rămâne în ansamblu mai mic. Tufele
colectate şi arse. Lăstarii de un an nu vor fi tăiaţi însă foarte plantate de-a lungul gardului vor avea trei, două, uneori chiar
sever, până la cioturi scurte, pentru că s-ar reduce prea mult o singură mlădiţă. în cazul tufelor cu trei coarde va fi lăsată o
186 187
• Ramurile principale ating înălţimea necesară numai dacă
tufele sunt bine hrănite, iar prelungirile sunt formate vertical
în fiecare an.
• Prelungirile ramurilor conducătoare pot rămâne fară o
tăiere reductivă anuală în cazul în care soiul se ramifică sufi
cient, iar vârfurile nu sunt atacate de mană.
în rest se recomandă o tăiere reductivă slabă. în cazul unei
creşteri neregulate a ramurilor conducătoare trebuie întreprin
să o tăiere de echilibru.
• Din cele trei axe trebuie să se formeze, pe lângă mlădiţe
scurte, în special lăstari laterali cu vigurozitate şi lungime
medie (aproximativ 30 până la 40 cm), din părţile de vârste
diferite ale ramurilor conducătoare. Ramurile laterale puter
nice sunt nedorite şi de aceia vor fi îndepărtate în totalitate, fie
tăiate reductiv până la unul sau doi muguri. Din motive
tehnice de recoltare, dintre lăstarii lemnului fructifer de
Figura 178. Tufiş d e agriş c rescu t cu un a, d ou ă şi respectiv trei
m lădiţe. D intre ram u rile fru ctifere de lu n gim e m ed ie, crescute de-a
lungime medie, prezintă interes numai aceea care au o poziţie
lungul ram urilor c on d u cătoare, vor fi to ler a te nu m ai acelea care au o perpendiculară pe direcţia tufişului; toţi cei altfel direcţionaţi
poziţie p erp en d icu lară pe d irecţia tu fişu lu i. In vederea de su s sunt vor fi scurtaţi până la unul sau doi muguri. Pe aceste valoroase
înfăţişate zon ele d estin ate acestor ram uri fru ctifere la distan ţe diferite ramuri fructifere ar trebui să fie disponibili anual 6 până la 8
ale ram urilor con d u cătoare. In in terioru l cercurilor, poate să rămână
lăstari. O parte din mlădiţele noi care cresc din cioturi, poate
şi lem n scu rt de până la ap ro x im a tiv 12 cm lun gim e, în cazul în care
recolta de pe lem n u l fru ctifer de lu n g im e m ed ie nu este suficientă. fi folosită la înlocuirea lemnului fructifer, dacă cel uzat va fi
de asemenea tăiat rcductiv până la scurte cioturi, în vederea
întineririi.
distanţă de 30 cm între ele, adică tufa se întinde pe o lăţime de • Lemnul fructifer mai slab (până la aproximativ 12 cm
90 cm. Când tufele au numai două coarde, se recomandă dis lungime), care se formează de ju r împrejurul ramurilor con
tanţa de 40 cm între el (80 cm în total). La creşterea cu o sin ducătoare, poate fi ori tăiat în totalitate, în cazul în care canti
gură coardă, distanţa între plante va fi de 60 cm. tatea de recoltă prevăzută pentru lemnul fructifer de lungime
In continuare va fi descris un tufiş care se compune din medie este suficientă, fie să rămână netăiat, pentru a creşte
arbuşti cu câte trei ramuri principale. La tăierea de plantare a recolta din punct de vedere cantitativ.
tufelor de doi ani care au 5-7 m lădiţe vor fi păstraţi trei, situ • Lăstarii soiului trebuie tăiaţi anual. întinerirea acestei
aţi aproximativ în acelaşi plan. Ele nu se vor tăia reductiv forme de tufiş trebuie să aibă loc, pe cât posibil, prin devierea
decât dacă este necesară îndepărtarea vârfurilor mănate. ramurii conducătoare uzate, pe un lăstar lateral din apropierea
Mlădiţele principale vor fi legate pe verticală. solului. Dacă nu există nici un lăstar lateral în această zonă,
La formarea tufelor se va ţine seama de următoarele: trebuie crescută o ramură conducătoare-înlocuitoare dintr-un
188 189
lăstar al solului. Pentru ca diminuarea recoltei să se păstreze în susţinere cu una sau două legături; apoi va fi tăiat reductiv
anumite limite, la întinerire trebuie scurtate mereu numai câte până la aproxim ativ jum ătate din lungim ea lui. Dintre
va ramuri conducătoare, începând din aproximativ cel de-al mlădiţele conducătoare rămase, vor fi păstrate patru, maxi
şaselea an de la plantare. mum cinci, distribuite uniform, iar cele aflate în surplus vor fi
tăiate. Mugurii orientaţi către exterior (într-un unghi de câte
8.3 .3 . T u l p in i în a l t e şi sc u n d e
60°), până la care va fi întreprinsă tăierea reductivă, vor fi
direcţionaţi începând de la axul central tăiat reductiv. La
soiurile cu creşterc aplecată vor fi aleşi în plus muguri plasaţi
Deşi coroanele agrişilor sunt foarte stabile, slabele tulpini-
în părţile superioare ale lăstarilor.
portaltoi şi zonele de altoire rămân toată viaţa ameninţate de
Tăierea educativă (de formare)
rupere dacă nu vor fi legate de un arac stabil.
Materialul săditor Coroanele-tulpini, care au o creştere vizibil mai slabă în
comparaţie cu tufele, trebuie rărite puternic în fiecare an, pen
Puieţii de agriş sunt comercializaţi cu tulpini înalte de 80
tru a impulsiona mereu o suficientă creştere nouă. Acest
până la 90 cm şi cu tulpini joase de 40 până la 50 cm înălţime.
impuls continuu de creştere este necesar pentru a împiedica
Coroanele în vârstă de un an trebuie să aibă -cel puţin patru
îmbătrânirea timpurie a ramurilor scheletului, din care poate
mlădiţe bine dezvoltate, viguroase. Există două sortimente: cu
avea loc de la sine o întinerire neîntreruptă. Nu se poate
patru până la şase mlădiţe şi cu şapte şi mai multe mlădiţe.
întineri cu lăstari din sol sau din tulpină, care aparţin portal-
In primul rând înainte de tăierea plantelor lăstarul central
toiului neînnobilat.
va fi legat ca viitoare prelungire a tulpinii de aracul de
La a doua tăiere reductivă trebuie verificat dacă ramurile
Figura 179. conducătoare, alese iniţial, pot fi menţinute în continuare, sau
Tul pi ni l e dacă nu cumva vreuna poate fl înlocuită printr-un lăstar nou
arb u ştilor trebuie
plasat mai favorabil. Odată făcută alegerea viitoarelor ramuri
legate sigur, de-a
lungul întregii lor
conducătoare, se poate începe imediat cu rărirea. în cadrul
vieţi de un arac acesteia vor 11 tăiate mlădiţele concurenţiale şi lăstarii care
stabil. cresc spre interior, cât şi cei cu creştere abruptă sau orientaţi în
jos. Lemnul fructifer prea des va fi tăiat reductiv până la
conuri de 1 sau 2 cm lungime. Din el trebuie să se dezvolte noi
mlădiţe laterale, ce pot purta în anul următor fructe de foarte
bună calitate. Tăierea totală este urmată în final de cea reduc
tivă, dacă vârfurile mlădiţelor au fost contaminate cu ciuper
cile manei. în cazul în care lăstarii coroanei sunt însă în gene
ral sănătoşi, se poate renunţa Ia tăierea reductivă pentru a lăsa
să rodească şi zona de vârf.
Tăierea dc întreţinere
La tăierea descrisă mai devreme, nu se schimbă nimic nici
191
Figura 181.
Figura 180. Coroană
O rd on are conică a lem nului tulpin ă de agriş,
fru ctifer pe o ram ură c o n d u că tâ n ă ră , rărită şi
toare a unei coroan e-tulp in ă de tăiată reductiv
agriş
192 193
mai im portantă însă decât lungim ea nuielelor este o Figura 182.
înrădăcinare suficientă şi o bună creştere de muguri rădăcinali. D u pă ce nu ielele
Nuielele plantate trebuie tăiate reductiv în cadrul tăierii de au fo st în d e
p ă r ta te , sc fec-
plantare, până la 40-50 cm lungime, neavând importanţă unde tu e a z ă rărirea;
anume se efectuează tăierea. Mlădiţă scurtată trebuie să stimu nu v o r răm ân e
leze cu propriile ei frunze formarea de noi lăstari din rădăcină. mai m ult de 10
Resturile nuielelor pot fi tăiate la nivelul solului de îndată ce tinerii p ân ă la 12
m lădiţe.
lăstari rădăcinali au crescut până la 40-50 cm înălţime. Plantele cres
cute în ghiveci nu vor beneficia însă de tăierea de plantare.
Tăierea anuală de rărire
în comparaţie cu tăierea altor specii fructifere, rărirea
zmeurului este un „exerciţiu de destindere” pentru pomicul-
torul amator; aceasta se va executa simplu şi aproape automat
dacă executantul ţine seama de ciclul natural:
• La soiurile de zmeură care rodesc o singură dată (printre
acestea se numără majoritatea celor aflate în comerţ), nuielele
nu produc fructe în anul formării lor; ele rodesc abia în vara Figura 183.
celui de-al doilea an de viaţă. L e g a r e a
* în cazul soiurilor cu rodire dublă (de exemplu Autwnn n u ielelor pe sâr
Dliss sau Zefa - recolta de toamnă ) însă, creşterea fructelor se m ă în tin s ă , s-a
d o v e d it a v a n ta
repartizează pe două perioade de timp; o parte a mugurilor flo
joasă.
rali fructifică deja din anul apariţiei nuielelor - de la sfârşitul
lunii august, până în octombrie; restul recoltei se dezvoltă apoi
în următoarea vară, timpuriu.
Din aceste situaţii diferite pot rezulta consecinţe pentru
tăiere, ce vor fi explicate în continuare.
La soiurile ce rodesc o singură dată
După recoltă, nuielele în vârstă de doi ani încep să sc usuce
şi mor. Ele şi-au îndeplinit sarcina şi din motive de igienă a
plantelor (boala nuielelor) trebuie tăiate cât mai repede la
nivelul solului, astfel încât să nu rămână cioturi. Dacă este
cazul, vor fi desfăcute de pe sârma întinsă, pentru a fi înde
părtate din structură. Odată înlăturate nuielele roditoare vârst Rutrago şi Himbo Queen vor fi păstrate 6 până la 8, iar la
nice şi uzate, se va trece la rărirea tinerelor nuiele în vârstă de soiurile cu creştere mai slabă 9 până la 12. La aceasta tiebuie
un an, dintre care, la soiurile cu creştere viguroasă, ca Meeker, avut în vedere că nuielele deosebit de puternice manifestă o
194 195
înclinaţie spre rupere în timpul creşterii. Rupturile pot fi plă soluţie este tăierea reductivă a nuielelor, până la 160-180
porţile de intrare pentru boala nuielelor. Cele de putere medie cm lungime (cu emondorul sau cu foarfeca de tufe), după
însă, sunt considerate sănătoase şi stabile. Din acest motiv, ele ultimele îngheţuri hibernale, care au loc primăvara. Aceia care
trebuie alese ca nuiele roditoare. Lăstarii slabi şi bolnavi sau nu se tem de munca suplimentară, pot fixa arcuit, de-a lungul
care se găsesc în afara rândului vor fi tăiaţi la nivelul solului. sârmei întinse, cu ajutorul sârm elor de legat, vârfurile
Nuielele roditoare vor fi legate, uniform distribuite, cu ajutorul nuielelor care au depăşit sârma superioară. Conform expe
unei sârme de legat tăiată în bucăţi, de cele două sârme întinse. rienţelor, aceste fructe de vârf rodesc mai repede decât cele din
La soiurile care rodesc de două ori zona de mijloc a lăstarilor, dar rămân mai mici decât acestea.
Soiurile de zmeură care rodesc de două ori, se deosebesc de în cazul apariţiei unui îngheţ târziu în primăvară, după
cele cu o singură rodire prin faptul că zona terminală a nuielelor creşterea din pământ a lăstarilor rădăcinali, pe mlădiţele tinere
rodeşte încă din anul formării acestora, în timp ce mugurii fruc apar stricăciuni ale lemnului şi ale măduvei, ce devin vizibile
tiferi aflaţi mai jos, la fel ca la soiurile cu rodire unică, formează numai printr-o tăiere aleatoare, de verificare a acestor lăstari. Din
fructe abia în vara celui de-al doilea an. Zona terminală, tim nefericire, aceste nuiele prejudiciate, cresc în continuare. Abia în
purie în ceea ce priveşte comportamentul de rodire, se comportă primăvara următoare, deseori cu puţin înaintea începerii recoltei
după rodire la fel ca nuielele fructifere în vârstă de doi ani după se usucă brusc şi mor. în cazul îngheţului târziu din primăvară,
recoltare: se usucă şi moare. De aceea trebuie efectuată o tăiere se poate întâmpla să degere numai vârfurile mlădiţelor. în con
reductivă până la partea sănătoasă a lăstarilor. în rest se va apli secinţă mai mulţi muguri din axilele frunzelor încolţesc astfel
ca, imediat după recoltare, tăierea de rărire descrisă mai sus. încât se dezvoltă lăstari cu mai multe mlădiţe. Aceştia nu sunt
C az de excepţie: tunderea soiurilor care rodesc de două ori, însă doriţi ca nuiele fructifere. Din cauza acestor posibilităţi
în cazul în care acestea dau roade numai toamna. Din motive foarte dezavantajoase se recomandă ca în cazul unui îngheţ târziu
comerciale, anumiţi cultivatori de arbuşti pun accentul numai pe din primăvară, toate mlădiţele tinere să fie tăiate la suprafaţa
recolta de toamnă în cazul soiurilor care rodesc de două ori; din solului. Se formează noi mlădiţe rădăcinale care sunt intacte.
acest motiv ei taie iarna târziu absolut toate mlădiţele deoarece Cei care nu doresc să obţină puieţi din propriul lor stoc, pot
numai lăstarii crescuţi în anul respectiv rodesc toamna. O îngri proceda mai devreme la tăierea de rărire a nuielelor în vârstă
jire suplimentară nu are loc deoarece este de dorit să se formeze de un an şi anume în primăvară, de îndată ce lăstarii tineri au
cât mai multe nuiele, pentru că acestea nu rodesc decât sectori atins lungimea de 20 cm. în celelalte cazuri, conform ordinii
al. Această şmecherie poate fi atrăgătoare pentru amatorul de măsurilor de tăiere această operaţie ar trebui efectuată după
pomicultură, în cazul în care acesta cultivă în grădină şi soiuri recoltare. Această rărire efectuată atât de timpuriu, în cadrul
cu rodire unică, deoarece soiurile cu două perioade de recoltare căreia lăstarii tineri vor fi fie tăiaţi la suprafaţa solului cu aju
sunt create tocmai pentru grădinile de casă şi gospodării. torul emondorului, fie pur şi simplu rupţi cu mâna protejată de
A
196 197
deveni lujeri fructiferi în anul următor.
8.5. RUGII DE MURE Pentru aceasta nu trebuie ţinut seama de nuielele din anul
precedent. în plus, lăstarii timpurii ce cresc pe viitorii lujeri
îngrijirile anuale consecvente, atât cele de iarnă cât şi cele fructiferi, trebuie tăiaţi reductiv, până la 4-5 frunze (cel puţin
de vară, îi pot transforma chiar şi pe spinoşii rugi de mure în până la 25 cm lungime), aproximativ de la jumătatea lui iunie,
parteneri sociabili, mai ales dacă sunt crescuţi de-a lungul de îndată ce au atins lungimea de 50 cm. Această îngrijire de
ramelor de sârmă. Cei care nu se simt încă destul de experi vară trebuie reluată la jum ătatea lunii iulie, în părţile netratate
mentaţi pentru o astfel de confruntare, se pot rezuma ta mai ale lujerilor.
inofensivele soiuri lipsite de spini, sau la murii cu creştere ver în al treilea an de la plantare, toate mlădiţele crescute în
ticală. anul plantării vor fi tăiate la suprafaţa solului, înaintea noii
Materialul săditor şi tăierea de plantare creşteri de lăstari; ele au depăşit acum vârsta de doi ani. Lujerii
Murii sunt oferiţi spre vânzare ca plante în vârstă de unul nou formaţi vor fi legaţi în moduri diferite, în funcţie de sis
sau doi ani, cu sau fară ghiveci. La plantele cu ghiveci sunt temul de creştere, de-a lungul sârmelor întinse. Lăstarii tim
indicate spre cultivare ghivece cu 11 plante. La cumpărare tre purii, care se dezvoltă din ochiurile axilelor frunzelor, trebuie
buie avut grijă ca rugul, care trebuie să aibă cel puţin grosimea tăiaţi reductiv conform descrierilor anterioare. Al treilea an de
unui creion, să dispună de o rădăcină viguroasă şi pe coletul la plantare este şi primul an de rodire totală. Construcţia sis
rădăcinii sale să existe cel puţin unul, dar mai bine doi muguri temului este acum încheiată. Din acest moment este valabil
rădăcinali. La tinerele plante ale murilor nu se efectuează după pentru toţi anii viitori programul de tăiere şi formare descris în
plantare nici un fel de tăiere. pasajul următor.
Soiuri eu creştere în formă dc lujer, crescute în formă Tăierea de întreţinere
de lujer în cadrul experimentării datelor de tăiere, s-a constatat că
Tăierea educativă mai multe soiuri aduceau recolte mai bogate şi, în plus, erau
Este de dorit ca în vara anului plantării să se formeze din mai puţin atinse de boala lujerilor, dacă au fost rărite şi tăiate
rizom doi până la trei lujeri de lungime cel puţin medie, care reductiv, nu după recoltare, în toamnă, ci primăvara., înainte
trebuie distribuiţi în formă de evantai şi legaţi în timpul de noua creştere de mlădiţe. Numai în cazul apariţiei acarianu-
perioadei de vegetaţie de sîrmele întinse. In cazul în care pe lui murelor (Aculizus essigi) care este recogniscibil după
aceşti lăstari se dezvoltă timpuriu mlădiţe din axilele frun fructele cu pete roşii sau rămase roşii în totalitate, se reco
zelor, acestea vor fi tăiate reductiv până la două-trei frunze mandă îndepărtarea nuielelor uzate, imediat după recoltare.
(ochiuri) de îndată ce au atins lungimea de 30 până la 40 cm. Iarna târziu sau primăvara. La rărirea murilor, în special
în anul următor, al doilea an dc la plantare, este posibil ca la soiurile spinoase s-a dovedit adecvat în mod deosebit eman-
pe lujerii din anul precedent să se formeze mici muguri fruc dorul. Cu ajutorul lui vor fi tăiaţi în bucăţi lujerii vârstnici, ast
tiferi; ei sunt însă lipsiţi de importanţă. fel încât să poată fi ridicaţi din rama de sârmă, emandorul
Mult mai hotărâtor este însă că din rizom se formează patru putând fi folosit ca un cleşte. în final, bucăţile de lujeri vor fi
sau mai multe mlădiţe noi, viguroase şi lungi, care trebuie dis îndepărtate din structură cu ajutorul unei furci. Abia apoi se
tribuite şi fixate uniform pe suprafaţa scheletului pentru a poate trece tară probleme la formarea ulterioară. Mai întâi,
198 199
noii lujeri fructiferi vor fi distribuiţi conform sistemului de
creştere, de-a lungul ramei de sârmă. în cadrul acestei operaţii,
lăstarii laterali scurtaţi deja în cadrul tăierii de vară până la 4- Figura 185.
N oii lu jeri
5 ochiuri, vor fi tăiaţi reductiv până la 1,2 maximum 3 muguri.
fr u c tife r i vor fi
Aceasta ajunge în totalitate pentru o recoltă mai bună. Lujerii d istr ib u iţi u n i
prea lungi sau cei la care vârful s-a uscat vor fi de asemenea form pe sc h e let,
scurtati. în colăciţi în ju ru l
sârm elor în tin se şi
fixaţi cu sârm a dc
Figura 184. legat.
Primăvara
l u je r i i v â rstn ic i
v o r fi t ă i a ţ i în
b u c ă ţ i cu a j u t o r u l
em andorului
Figura 186.
L ă sta rii la te
rali sau lă sta rii
m u r ilo r vor Fi
tăiaţi red u ctiv în
c a d r u l tă ier ii de
Tăierea dc vară
vară până la 4-5
în timpul lunilor de vară, lujerii nou formaţi trebuie legaţi cât o c h iu r i (a p r o x i
mai repede de sârma întinsă prevăzută pentru ei. Aceasta este o m a tiv dc la
metodă foarte eficace de igienă a plantelor, la soiurile ai căror m ijlocu l lui iunie).
lujeri nou formaţi stau culcaţi pe sol. Dacă se formează mai mult
de 6 noi lăstari, atunci cei mai slabi aflaţi în surplus vor fi tăiaţi.
Tăierea de vară a mlădiţelor formate timpuriu a fost expli
cată deja la tăierea educativă: începând de la mijlocul lunii
iunie, axele laterale premature care cresc pe lăstarul principal
şi care, la anumite soiuri, se dezvoltă până la mijlocul lunii
august, vor fi tăiate reductiv până la patru-cinci ochiuri sau prin reducerea numărului de muguri fructiferi sunt asigurate o
frunze. Această îngrijire de vară este foarte avantajoasă din bună calitate şi o mărime satisfăcătoare a fructelor; recoltarea
diferite motive: de regulă tăierea ajută să nu fie irosită energia ulterioară este simplificată deoarece părţile roditoare sunt tan
pe părţi nefolosibile ale lăstarilor laterali. în particular însă, gibile fără dificultăţi; în plus, intervenţia de tăiere frânează
200 201
creşterea viguroasă şi impulsionează în acelaşi timp regenera aceste soiuri pot fi crescute pe aceeaşi ramă de sârmă împreună
rea plantei din rizom. cu zmeura şi în plus rodesc parţial destul de timpuriu.
Dacă însă o plantă a dezvoltat prea puţini noi lujeri poate fi Tăierea educativă
menţinut netăiat câte un lăstar situat cât mai jos, pe 2 lujeri principali Mlădiţele tinere ce cresc din coletul rădăcinii vor fi fixate de
de exemplu, pentru a-i transforma în înlocuitori de lujeri fructiferi. sârmele întinse deja în anul plantării. De îndată ce au atins
înălţimea de 1,60 m, vârfurile nuielelor ar trebui tăiate pentru a se
8 .5 .3 . S o iu r i în f o r m ă d e l u j e r , c r e s c u t e v e r t ic a l putea dezvolta cât mai multe mlădiţe laterale. Când au ajuns la
lungimea de 60 cm, acestor lăstari laterali le vor fi de asemenea
Pentru a obţine o folosire mai intensivă a suprafeţelor, în cazul tăiate vârfurile. în primăvara următoare, vor fi scurtaţi până la 25-
acestui tip de arbust, în fermele profesioniste de pomicultură se 30 cm lungime. în anii viitori rândurile vor deveni mai dese, în
practică de câtva timp un nou sistem de cultivare, care îl va încân primul rând prin noi lăstari din rizom, iar apoi, prin mugurii adven-
ta cu siguranţă pe pomicultorul amator: nuiele crescute vertical la tivi care se pot forma pe rădăcinile mai viguroase şi dau lăstari.
soiurile în formă de lujeri (creşterea în formă de evantai).
Conceptul de creştere F o rm e ale înălţim ea L ungim e D in care Respcctiv Diam etrul
a rb u ştilo r tulpinilor a parilor în păm ânt deasupra uzual al
Distanţa între plante, în rând, măsoară 1,5 m. Astfel, pe flecare
în cm în cm cca. cm solului vârfului
suprafaţă va fi plantat un număr dublu de plante. O plantare atât
cca. cm în cm
de deasă nu este posibilă decât datorită faptului că lujerii fructiferi
au o poziţie doar uşor în formă de evantai, însă în general verti 50 6 -7
T u fe 4 0 -6 0 100 50
cală pe sârmă întinsă, cu mici distanţe între ei. Din fiecare butuc
T u lp in i
pot fi crescuţi vertical 6 lăstari din sol (lujeri fructiferi) care vor fi scu n d e 8 0 -1 0 0 125 50 75 6 -7
tăiaţi apoi la înălţimea de 180 până la 200 cm. Trebuie amintit că T u lp in i
la soiul Theodor Reimers nu sunt disponibili în general mai mult m e d ii 1 0 0 -1 2 0 150 50 100 6 -7
de 4-5 lăstari utilizabili din sol, în timp ce la soiurile lipsite dc T u lp in i
spini, numărul dorit de mlădiţe poate fi de regulă, atins. în a lte 1 6 0 -1 8 0 225 60 165 6 -7
202 203
1
D IS P O Z IT IV E D E S U S Ţ IN E R E
204 205
G ard u ri dc sârm ă pentru tu fiţu ri de arbuşti
Pentru creşterca în formă dc tufiş a coacăzului şi agrişului precum şi
pentru cultivarea zm eurei. s-a dovedit adecvată o ramă de sârmă formată cu
ajutorul unor pari de lemn de 2 m (grosim ea vârfurilor între 6 şi 8 cm ) care
trebuie înfipţi la 50 cm adâncim e în pământ. De la par la par va fi lăsată o
distanţă de 6 până la 8 m. Cei care doresc să construiască scheletul deosebit
de stabil, pot alege ca pari de capăt araci de lemn lungi de 2,25 m cu o
grosim e a vârfurilor de 8 până la 10 cm. La coacăz (stânga) vor fi trase trei
sârme (2,8 mm grosim e) la înălţim ea dc 50, 100 şi 150 cm şi întinse cu aju
torul dispozitivelor de întins sârma. De aceste sârme vor fi legate bine
ramurile conducătoare ale diverselor tipuri dc arbuşti ce cresc în formă dc
tufei. Rama de sârmă pentru zmeur (m ijloc) se com pune doar din două
sârme întinse la înălţim ea dc 80 şi 150 cm. Fiecare lujer trebuie fixat de
am bele sârme. Construirea unei rame de sârmă pentru tufişurile de agriş cere
un efort cu mult mai mare. Trebuie întinse 4 sau 5 sârme şi, în plus, pentru
ghidarea ramurilor scheletului este necesar a se ridica vertical şi a sc înnoda
de 100 şi 170 cm. Deasupra fiecărui rizom trebuie să rămână câte un sec
sfori (dreapta), in locul sforilor dc legat poale fi folosită şi sârma vălurită.
tor de sârmă în formă dc V neocupat de lujeri fructiferi. în acesta vor fi cres
G arduri de sârm ă pentru rugii de mure cuţi noi lujeri fructiferi.
l’entru sistem ele de creştere Perete încolăcit şi Palmetă sunt necesari
pari slabi, de 2,5 m lungim e cu o grosim e a vârfului dc 7 până Ia 8 cm (parii
din capăt pot fi eventual ceva mai mari: 2,75 m lungim e. 8 până la 10 cm la
vârf)- Intre pari vor fi lăsate distanţe de 5 până la 6 m. Pe parii scheletului
cc au o lungim e
supraterană de 180
cm. va fi întinsă câte
o sârmă groasă de 3
mm, la înălţim ile de 70 • ÎNCOLĂCIT
3 ,6 0 m
90. 120, 150 şi 180
cm . Dc regulă,
sârma superioară
serveşte la legarea
mlădiţelor tinere.
3 .0 0 m
La creşterea ver
ticală în formă de
evantai ilustrată la
pagina 187 (distanţa
între plante 1,5 m),
distanţa dintre pari
se reduce la 3 m: în
plus, sunt suficiente
si numai 2 sârm e
206
SCURTĂ ÎNDRUM ARE PENTRU CREŞTEREA
COROANELOR PIRAMIDALE
209
1 0 .1 . P r im a t ă ie r e r e d u c t iv ă a p u ie ţ il o r a l t o iţ i d e u n a n a u e
C A IŞ IL O R , P IE R S IC IL O R , V IŞ IN IL O R Şl G U T U IL O R N O B IL I M A I M ARI
210
1 0 .2 . P r i m a t ă i e r e r e d u c t i v ă a p o m i l o r în v â r s t ă d e m a i m u l ţ i
taie deasupra unui mugure ce este situat deasupra zonei tăierii din anul
A N I, ÎN C E A M AI M A RE PARTE CU C O R O A N E DE UN A N , LA M Ă R , PĂ R , G U T U I,
precedent. în poziţiile expuse vântului însă, se va proceda la o tăiere dea
CO R C O D U Ş Ş l C IR E Ş , D AR Ş l LA C A IS , P IE R S IC ŞI V IŞIN .
supra unui mugure situat împotriva vântului.
C azu ri de excepţie
C azu l general
1. Lăstarul concurenţial nu va fi îndepărtat în cazul în care mlădiţă din
1. L ăstaru l con cu ren ţial (lăstarul din cel de-al doilea mugure de la vârf
prelungirea tulpinii prezintă daune agravante (de exem plu prejudicii cauzate
va fi tăiat). Uneori, această mlădiţă a fost îndepărtată deja din pepinieră.
prin transport). în astfel de cazuri, prelungirea trebuie deviată pe lăstarul
2. R am u ri crestate. în cazul în care m lădiţă ce îi urmează în jos lăs
concurenţial; acesta devine aşadar noua prelungire a tulpinii.
tarului concurenţial are şi ea o poziţie abruptă, astfel încât ameninţă să se
2. în consecinţă, mlădiţă care s-a format dedesubt din mugurele următor,
rupă la depărtare/crăcănare, va trebui de asem enea îndepărtată.
este noul lăstar concurenţial; ea trebuie îndepărtată prin tăiere.
3. A legerea ram urilor con d u cătoare. Vor fi alese trei până la patru (în
3. în cazul în care va fi folosit pentru construirea coroanei, un lăstar care
funcţie de împrejurare, pentru început ajung şi numai două) mlădiţe ale
are o poziţie orizontală până la puţin oblică, va fi legat în sus (cel puţin 45°),
coroanei bine răsfirate în spaţiu, ca viitoare ramuri conducătoare.
dar mai bine ceva mai abrupt); acest lăstar nu va fi tăiat reductiv deloc, sau
4. F orm area. Una până Ia două m lădiţe care nu sunt necesare pentru
numai puţin.
construirea coroanelor vor fi legate orizontal (4a); lăstarii cu poziţii prea
4. La cireşi, altoiurile de capăt joacă doar ocazional vreun rol. Coroanele
abrupte vor fi depărtaţi/crăcănaţi (4b), unghi m axim 45°.
cu trei mlădiţe corespund deja normelor calitative pentru plantele de
5. T ăierea reductivă. In cazul lăstarilor de lungim i aproximativ egale,
pepinieră.
mlădiţă conducătoare m edie din punct de vedere al înălţim ii, va fi tăiată
5. D acă la aceste coroane este îndepărtat lăstarul concurenţial (5a). atun
reductiv cu o treime, până la un mugure orientat către exterior (trebuie să
ci pe prelungirea tulpinii rămâne numai o mlădiţă laterală (mlădiţă con
rămână 8 până la 12 muguri bine dezvoltaţi); apoi vor fi scurtate şi celelalte
ducătoare) (5b). La coroanele cu patru lăstari rămân două. Ramurile con
m lădiţe conducătoare până la planul orizontal în care se află prima tăietură;
ducătoare care lipsesc, vor fi com pletate în anul următor cu mlădiţe laterale
de asem enea deasupra unor muguri îndreptaţi spre exterior. Prelungirea
tulpinii va fi tăiată cam cu o palmă deasupra liniei orizontale (de regulă se care s-au dezvoltat din prelungirea tulpinii.
212 213
10.3. A DOIJA T Ă IE R E R ED U C TIV Ă
215
214
10.4. A T R E I A T Ă I E R E R E D U C T I V Ă ŞI U R M Ă T O A R E LE 10.5. F in a l iz a r e a t ă ie r ii ed u c a tiv e
înainte de a se efectua o intervenţie manuală, trebuie apreciat cum a reacţion 1. Dacă scheletul ramurilor a devenit, datorită tăierilor reductive ante
at coroana la ultima tăiere reductivă şi ce consecinţe rezultă pentru lungimea rioare atât de viguros încât ramurilor acestuia nu le sunt schimbate dcloc sau
următoarei tăieri reductive. în cadrul acestor observaţii sunt încet, încet recognis- numai puţin poziţiile unghiulare datorită recoltelor din ce în ce mai bogate,
cibile elementele tipice ale soiului: trăsăturile randamentului de creştere inclusiv atunci tăierea educativă poate fi încheiată. Răsturnarea sectoarelor de ramuri
gradul ramificării: poziţiile ramurilor conducătoare şi ale lemnului fructifcr: odată în vârstă de unul până la doi ani dc pe prelungirile ramurilor conducătoare
cu înaintare în vârstă, zonele formării fructelor. Pentru cea de-a treia tăiere redue- nu trebuie considerată instabilitate în cazul coroanelor destul de înalte. La
tivă şi pentru următoarele, este valabilă următoarea schemă de lucru: tipurile şi soiurile cu creşteri puternice, stabilitatea scheletului coroanelor va
1. Verificarea rizom ului şi a tulpinii. Dacă există acolo „eflorescente" fi atinsă mai devrem e decât la cele cu creşteri mai slabe.
(mlădiţe) acestea trebuie îndepărtate prin tăiere: in plus coletul rădăcinii şi 2. Dacă însă, dimpotrivă, ramuri conducătoare sau un întreg schciet al
tulpina trebuie controlate de alte daune, iar în cazurile necesare vor fi tratate. coroanei se încovoaie evident sub povara primelor roade sau ameninţă chiar
2. în d ep ă rta r ea v e ch ilo r form ări. să se rupă (ceea ce nu poate fi evitat decât printr-o proptire la momentul
3. T ăierea de rărire. Lăstarii concurenţiali. cei cu creşteri prea abrupte, potrivit), atunci tăierea reductivă a ramurilor conducătoare şi a prelungirii
cu poziţii prea dese şi m lădiţele care s-au dezvoltat către interior, vor fi înde tulpinii trebuie continuată încă câţiva ani.
părtate prin tăiere (prelucrarea va avea loc ramură cu ramură). 3. Mulţi practicieni finalizează tăierea educativă la soiurile şi tipurile cu
4. F o r m a r e a . Unde este necesar se va efectua depărtarca/crăcănarea. creşteri puternice şi înalte, prin faptul că limitează creşterea ulterioară în
legarea în sus. aplicare dc aţele. întinderea, legarea orizontală (4a). După cea înălţime a coroanelor. A ceasta poate fi realizată fie prin devierea ramurilor
de-a treia tăiere rcductivă se poate renunţa deja deseori la legarea verticală: conducătoare pe axe laterale cu poziţii cât mai orizontale (3a). fie, precum
laceasta înseamnă că m lădiţele cu la numeroase soiuri de cireşi, prin tăierea prelungirilor ramurilor scheletului
poziţii mai abrupte vor trebui tăiate deasupra unei crengi în vârstă de un an (3b).
dedesubtul prelungirilor ramurilor
scheletului. în vreme ce următorii
lăstari, cu poziţii mai plane în majori
tatea cazurilor, vor fi păstraţi (4b).
5. T ă ierea r ed u ctiv ă a
ram u rilor scheletu lu i. în funcţic de
tipul de pom fructifer, primele for
maţiuni fructifere (purtători de lemn
fructifer) au crescut pc ramurile con
ducătoare până la distanţe de aproxi
mativ 50 până la 80 cm distanţă de
tulpină. La aceleaşi distanţe ar trebui
permisă dezvoltarea unor noi purtă
tori viguroşi de lemn fructifer (d is
tanţa recomandată + 3 până la 4
muguri). Soiurile care formează din
mulţi muguri noi m lădiţe trebuie
lăsate mai lungi: la soiurile care se
ram ifică mai puţin, creşterile de
m lădiţe pot fi impulsionate printr-o
tăiere reductivă mai adâncă.
216
!
B IB L IO G R A F IE
APARUTE:
Livada, grădina şi via. B oli. dăunători, tratamente 15 000
Grădina noastră de legum e 15 000
Via fam ilială 12 000
Arta vinificării 6 000
Cultura plantelor tehnice şi m edicinale 12 000
Erbicidele şi tehnica ebicidării 10 000
Prevenirea şi com baterea bolilor la păsări 13 000
Combaterea rozătoarelor în gospodăriile individuale 8 000
ÎN C U R S D E A P A R IŢ IE :
Pomii fructiferi. Altoirea. martie 1999
Seria P A C IE N T începe în octombrie 1999, prima carte fiind despre bolile
porcilor. Urmează oaia. vaca, păsările, calul, etc, până la sfârşitul anului 2000.
Pnnted »n Romana
rupul draaoprin
fed prinţ 23. O societate Butan (ia
B du» Tudor Viadimicescu nr 31 sector 5. Bucureşti. ROMÂNIA
T«*»fon 335 93 *3. 335.97 47
Pa» 337 33 77
J Q 'C O o
ISBN 973-978-68-7-1