CAPITOLUL 1

GEOLOGIA STRUCTURII BĂICOI

1.1. Cadrul geologic

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Calinești este situată în Depresiunea

Precarpatică , în subzona mio – pliocenă cu structuri diapire majore și face parte din
aliniamentul structural Moreni – Gura Ocniței –Filipești – Băicoi – Țintea – Măgurele
– Păcureți – Surani – Cărbunești , care este dezvoltat pe o direcție SV – NE .
Geografic , structura face parte din zona colinară subcarpatica , cu dealuri de
300 – 400 metri , fiind situate la circa 20 km de Ploiești și 15 km de Cămpina .

Fig.1.1. Amplasarea geografică a structurii Țintea – Băicoi

– Florești – Călinești
 1.2. Geologia structurii

1.2.1. Stratigrafia

Sondele sǎpate pȃnǎ ȋn prezent ȋn cadrul acestui aliniament structural au dovedit

prezența depozitelor paleogene, reprezentate prin Eocen și Oligocen; neogene,
reprezentate prin Miocen (Acvitanian, Burdigalian, Helvețian, Tortorian, Sarmațian )
și Pliocen ( Meoțian, Ponțian, Dacian, Romanian ) și cuaternare.
Fundamentul aliniamentului structural este alcǎtuit din depozite eocene și
oligocene care apar la adȃncimi mari, dar prezente la Nord ( Cȃmpina, Runcu,
Buștenari ) sau la Vest ( Vârfuri, Ursei ) la adȃncimi mari, apǎrȃnd chiar la suprafațǎ.
Eocenul este reprenzentat printr-un facies marnos-grezos cu intercalații de gresii
silicoase dure.
Oligocenul apare ȋn facies de kliwa, prezent ȋn partea nordicǎ a zonei neogene, se
scufundǎ treptat spre sud, astfel cǎ nici o sondǎ de mare adȃncime nu-l mai ȋntȃlnește
la sud de linia structuralǎ Rǎzvad – Moreni – Cǎlinești – Florești – Bǎicoi – Țintea.
Peste aceste depozite urmeazǎ cele miopliocene, ȋn serie normalǎ, ȋn care se
semnalizeazǎ prezența:
Acvitanianului, care este reprezentat prin depozite lagunare și marine, mare parte
din depozitele de sare din depresiuni fiind de aceastǎ vȃrstǎ. Sarea ajunge pȃnǎ la
suprafațǎ sub forma unei lame groase ( Țintea, Bǎicoi, Florești );
Burdigalianului, constituit din depozite conglomeratice de 700 – 800 metrii
grosime;
Helvețianului, prezent pe flancurile structurii și constituit dintr-o serie marnos –
nisipos – grezoasǎ de pȃnǎ la 2000 metri, cu cele douǎ orizonturi caracteristice –
inferior, predominant nisipos – grezos cu intercalații de marne roșii, denumit
orizontul roșu și cel superior, predominant mǎrmos, cu intercalații subțiri de gipsuri,
nisipuri și gresii, supradenumit orizontul cenușiu;
Tortonianului, cu depozite marine de tip molasic, constituit din orizontul tufurilor
dacitice cu globigerine ȋn bazǎ, orizontul breciei sǎrii cu depozite de sare, orizontul
șisturilor cu radiolǎri și orizontul marnelor cu spirialis, la partea superioarǎ;
Sarmațianului, depus pe flancurile structurii ȋn depozite salmastre constituite
din argile și marne cu intercalații de nisipuri și gresii calcaroase marno – calcare,
argile disodiliforme.
 Seria pliocenǎ este alcǎtuitǎ din depozite aparținȃnd:
Meoțianului, depus trangresiv și discordant peste depozite miocene, ȋn grosime
variabilǎ de la Est la Vest, de la circa 750 m la Berca, lacca, 350 m la Baicoi , cca.
150 de m la Rǎzvad, reducȃndu-se ȋnspre Vest sau chiar lipsind total pe zonele
ridicate. Este format dintr-o succesiune de nisipuri separate prin marne, marne
nisipoase și gresii calcaroase care formeazǎ 3 complexe nisipoase: Meoțian II ( M II),
Meoțian Intermediar ( M INT) și Meoțian I ( M I), numerotate de jos ȋn sus, distincte
și corelabile pe toatǎ zona structuralǎ.
Ponțianul, ȋn grosime totalǎ de 600 – 1000 metri, este format ȋn general din
marne fin nisipoase.
Dacianul,este reprezentat de roci psamitice, ȋn general neconsolidate, cu un
complex nisipos ȋn bazǎ, apoi nisipuri ȋn alternanțǎ cu marne nisipoase sau
cǎrbunoase și chiar cǎrbuni, ȋntr-o accentuatǎ variație de facies, cu grosimi ce variazǎ
ȋntre 400 – 800 metrii.
Romanianul, ( Levantianul) ȋn grosime ce variazǎ de la 500 la 1500 de metri ,
este alcǎtuit din alternanțe de nisipuri și gresii grosiere ce trec ȋn partea superioarǎ la
pietrișuri și conglomerate cu intercații de marne nisipoase, argile și marne
cǎrbunoase.
Cuaternalu, este constituit din pietrișuri și nisipuri aluvionare, acoperite de sol
vegetal.

1.2.2.Tectonica structurii

Geologic , zona se situează în sud – estul Depresiunii Precarpatice ,în zona de

molasă a Carpaților Orientali , pe aliniamentul cutelor diapire , caracterizate printr-un
diapirism de la atenuat pînă la revărsat .
Această zonă a fost supusă în timpul evolutiei tectonice a bazinelor sedimentare
, acțiunii forțelor epirogenice , urogenice și diapire , care în final au dat naștere unor
structure geologice majore , cu falii longitudinale și transversale , directe sau inverse,
pe traseul cărora sa infiltrat sarea , care la răndul său a creat alte falii în drumul său
spre suprafață, complicănd și mai mult tectonica și făcînd ca la nivelele diferite
(Meoțian și Dacian), tectonica să fie diferită . Pe traseul faliilor longitudinale – de
origine profundă , cu direcție aproximativă vest – est , s-a infiltrat sarea formănd
diapire și s-au produs procese de încălecare , ca urmarea acțiunii forțelor tectonice
orizontale ,
 Pe structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești , sarea s-a infiltrat pe traseul
faliei longitudinale – Falia Sării și a format un diapir care s-a revărsat la suprafața,
De-a lungul acestei falii s-a produs și un important proces de încălecare .
Astfel, ȋn sectorul Țintea, flancul nordic ȋncalecǎ mult ( circa 550 metrii), peste
pliocenul flancului sudic, scufundat la nivelui Dacianului mai ales. Spre vest, pȃnǎ la
Bǎicoi, sarea afloreazǎ pe o zonǎ mare separȃnd cele douǎ flancuri. Ȋn continuarea
masivului de sare, care se scufundǎ sub depozitele pliocene fiind substituit de o
puternicǎ linie de dislocație și ȋncǎlecare, pe care se mai gǎsesc sporadic lentile subțiri
de sare.
Ȋnclinarea stratelor este mai mare ȋn apropierea diapirului sau faliei sǎrii ( de la
50- 800 ȋn nord, pȃnǎ la rǎsturnarea lor, mai ales ȋn Dacian), pentru ca pe mǎsura
depǎrtǎrii de acesta, ȋnclinarea sa devine mai micǎ ( 10 – 200 ȋn sud).
Ȋn unele zone – Țintea sud ( Dacian superior), Bǎicoi Sud ( Meoțian), Liliești (
Sarmațian) s-au dovedit și existența gazelor asociate sub forma capurilor primare de
gaze.

1.3. Geologia zacamintelor

1.3.1. Stratigrafie și litologie

Meoțianul are o grosime totală de 300 – 400 m și este format din tr-o
succesiune de nisipurii și gresii calcaroase , separate intre ele prin marne nisipoase ,
care au fost grupate în trei complexe distincte : Meoțian II ( M II), Meoțian
Intermediar ( M Int) și Meoțian I ( M I), care sunt corelabile și productive pe toată
structura .
Complexul inferior , M II este format din 7 pachete nisipoase notate de jos in
sus cu 7,6,5,4,3,2,1, ultimele pachete 6 – 7 având numai dezvoltări locale și nu sunt
saturate cu hidrocarburi .
Pachetul 5 se așează discordant peste Miocen , sau peste stratele 6 – 7 , are o
grosime totală de 15 – 20 m și este format din nisipuri și gresii calcaroase cu bobul
mediu și fin , separate prin marno-argile dezvoltate lenticular .
Pachetul 4 , de cca 15 m grosime este despărțit de pachetul 5 printr-o intercație
marnoasă de până la 10 m și este format din 2 strate nisipoase consolidate, separate
printr-o intercalație marnoasă subțire .
Acest pachet prezintă variații mari de facies , marnele luănd frecvent locul
nisipurilor .
Pachetul 3, de 10 – 12 m grosime este despărțit de pachetul 4 printr-o separație
marnoasă de 4 – 5 m și este format din 2 – 3 strate nisipoase subțiri separate prin
marne fin nisipoase cu dezvoltare lenticulară .
 Fig. 1.2 Schița geologică a Dacianului de la Băicoi

Pachetele de nisipuri 2 și 1, separate de pachetul 3 printr-o marnă de cățiva

metri grosime , nu se disting , uneori , ca grupuri separate , atunci cănd intercalația
marnoasă subțire dintre acestea dispare . Împreună , au grosimi de cca 30 m, iar la
partea superioară se află un strat de gresii dure de cca 20 m grosime .
Capacul complexului M II este format de o serie marnoasă de cca 30 m grosime
peste care se așează complexul intermediar .
Complexul intermediar ,M int , in grosime totală de 35 – 40 m, este format din
nisipuri și gresii medii și fine separate prin marno-argile și marne nisipoase , prezintă
mari variații de facies, atât laterale căt și in adâncime .
Complexul superior, M I, este separat de M int printr-un pachet de marne de 15
– 20 m, are o grosime totală de 70 – 100 m , a fost divizat în trei strate de nisipuri
grezoasa – M Ic (care în unele zone cum ar fi Florești-Calinești , este predominat
marnos) . M Ib și M Ia , separate intre ele prin marne , in general continue pe toată
structura .
De la partea superioară a complexului M I și până la limita P/M sunt depuse ,
trei strate de nisipuri fine sau marnoase – G I, G II, G III, de grosimi 3-5 m fiecare
care sunt separate intre ele prin marno-argile dezvoltate continuu sau în unele locuri
lenticular ( la Țintea Nord apar distincte toate trei stratele , G II și G III fiind saturate
cu gaze) .
Dacianul are o grosime totală care variază între circa 200 m la nord și 1600 m
spre sud,în funție de secțiunea sub care este interceptat : sub sare (în partea de vest –
la Băicoi Sud , blocul G) , sau sub falia majoră care se substitue sarii . Este constituit ,
în general din nisipuri și gresii cu bobul mediu și fin , slab consolidate , cu intercalație
de marne și marne nisipoase, fin micafere, argile slab nisipoase și strate de lignit(în
partea superioară), variabile ca număr și grosime.
În baza dacianului se dezvoltă un complex nisipos corelabil pe întreaga
structură , cunoscut sub denumirea de Drader ( Dr ), divizat pe baza unor intercalații
marnoase continue în trei pachete notate de sus în jos – Dr 3, Dr 2, Dr 1. Litologic
Draderul este constituit din nisipuri silicioase cu granulații de la fin la mediu ,
neconsolidate , care frecvent curg în sonde , fenomen ce creează dificultați în procesul
de exploatare . Grosimea medie totală este de cca 80 m.
Deasupra complexului Drader se dezvoltă un complex gros , denumit Dacian
superior, care prezintă dificultați de corelare datorită variațiilor accentuate de
litofacies, ca urmare a condițiilor de depunere , care au generat o dezvoltare uneori
lenticulară a nisipurilor .
 Dacianul superior a fost împărțit in mai multe complexe , unele subîmpărțite în
paghete saturate cu petrol(cu excepția D 8 și D 12 , după cum urmează:
 Dacian 1( D 1)cu D 1c , D 1b,D 1a
 Dacian 2( D 2) cu D 2c,D2b, D2a
 Dacian 3( D 3)
 Dacian 4( D 4) cu D 4c,D4b, D4a,D4a
 Dacian 5( D 5) cu D 5a,D5b
 Dacian 6( D 6)
 Dacian 7 (D 7) cu D 7d,D7c, D7b,D7a
 Dacian 8( D 8)
 Dacian 9( D 9)
 Dacian 10( D 10)
 Dacian 11( D 11)
 Dacian 12( D 12)
Complexele saturate superioare au o arie de existență din ce în ce mai redusă în
funcție de interceptarea acestora sub falia majoră ( FM ), foarte înclinată , de-a lungul
căreia flancul nordic incalecă peste flancul sudic scufundat. Zonele productive ale
celor 2 flancuri ale structuri Țintea se suprapun practic , deoarece Dacianul de pe
flancul nordic încalecă peste Dacianil flancului sudic.

1.3.2.Tectonica zăcămintelor

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Calinești Sud are forma unui anticlinal
faliat longitudinal, se dezvoltă pe o direcție aproximativă SV– NE – V – E și este
caracterizată printr-un diapirism exagerat al sării , care a format un diapir ce s-a
revărsat la suprafață,
Sarea a străpuns sedimentele sau s-a infiltrat pe falia majoră deja existentă ,
împărțind structura in două flancuri, flancul nordic și flancul sudic , primul încălecând
depozitele celui de-al doilea , care este scufundat .
În drumul său spre suprafață sarea a generat o serie de falii importante cu
tendințe radiale, care împreună cu faliile deja existente , au compartimentat structura
în mai multe blocuri tectonice , care în unele cazuri nu permit comunicarea
hidrodinamică.
În sectorul Țintea, la Dacian, flancul nordic încalecă cca 550 m peste Dacianul
flancului sudic scufundat. Încălecarea se produce în special de la nivelul Ponțianului
inferior în sus, în timp ce la Meoțian acest proces este atenuat. Spre vest până la
Băicoi, sarea afloareză pe o zonă mare separând cele două flancuri. În continuare,
masivul de sare se întâlneste sub depozitele pliocene.Între cele doaă flancuri, de-a
lungul liniei de dislocație majoră cu încălecare – Falia Sării – se mai întâlnesc
sporadic lentile subțiri de sare
Înclinarea stratelor este mare în apropierea diapirului de 50 – 800, acolo unde
acestea se sprijină pe Falia Sării , ajungând până la răsturnarea stratelor sub ciuperca
sării, sau falierea acestora, ridicarea și răsturnarea lor, proces întâlnit în special la
Dacian. Pe măsura depărtării de diapir, înclinarea stratelor se reduce ajungând până la
cca 10 – 200 pe flancuri.
Înclinarea depozitelor sarmațiene este de cca 40 – 600 și este diferită fată de cea
a depozitelor Meoțiene, datorită unei discordanțe unghiulare majore care s-a produs
după depunurea depozitelor Sarmațianului mediu.
La nivelul întregii structuri s-au construit 68 de hărți structurale , care sunt
repartizate pe zone, Țintea Sud – 21, Țintea Seninu – 7, Țintea Nord – 9, Băicoi Sud
și Băicoi Sare Liliești – 20, Băicoi Nord – 6, Florești Călinești – 3 și 2 hărți pentru
întreaga structură.
Pentru descifrarea tectonicii întregii structuri s-au construit 43 de secțiuni
geologice, din care se constată amploarea și complicația proceselor tectonice, gradul
de încălecare a flancului nordic peste cel sudic și descreșterea acestui fenomen de la
Țintea către Băicoi – Florești – Călinești, producerea de noi falii pe măsura avansării
spre suprafată începând din Ponțian către Dacian, fenomen care face ca tectonicile
celor două formațiuni geologice importante, Meoțian și Dacian să fie parțial diferite.
De asemenea, pentru a se crea o imagine de ansamblu asupra structurii , și a se
putea urmarii mai bine aspectele structural – tectonice, s-au construit două hărți
tectonice de ansamblu : o hartă la cap complex Meoțian II, scara 1:10000, și o hartă la
cap complex Drader 1, scara 1:5000.

1.4. Modelul fizic

1.4.1. Presiunea initială și temperatura de zăcământ

Pe baza gradienților de presiune și geotermici rezultati din măsurătorile

efectuate ptr obiectivele de pe întregul aliniament structural Țintea – Băicoi –Florești
– Călinești au fost determinate , fată de adâncimea medie estimate pentru fiecare
obiectiv, valorile medii ale acestor parametrii
În tabelul 1.1. sunt prezentate valorile medii de temperature și presiune initial
rezultate
Tabel 1.1. Valorii medii de temperatură și presiune inițial
Zona Obiectiv Adâncime medie, Presiunea initial Temperatura
m(m.s.n.m.) at de strat 0C
Țintea Nord Dacian 200-700 40-60 19-25
Meoțian 2100-3000 275-300 60-75
Țintea Sud Dacian 500-1800 59-182 20-48
Meoțian 2500-3300 330-350 79-83
Țintea -Seninu Dacian 1300-1800 100-210 30-53
Băicoi Sare Dacian 500-1200 74-144 24-37
Sarmațian 2000-2200 270-328 58-65
Băicoi Nord Dacian 200-800 35-100 17-30
Meoțian 900-2100 175-200 46-50
Băicoi Sud Dacian 200-900 58-88 22-28
Meoțian 2000-2100 265-325 65-78
Florești-Călinești Meoțian 2000-2800 220-260 80

1.4.2.Propietăţi fizice ale fluidelor

a) In condiți de zăcămînt
Proprietățile fizice ale fluidelor în condiții de zăcămînt au fost determinate pe
baza anlizelor PVT effectuate în sondele Țintea Nord ( la Meoțian) , Liliești ( la
Dacian ), Țintea Seninu ( la Dacian ),
Vâscozitatea țițeiului la presiunea de saturație variază între 1 – 15 cP la
Meoțian și Sarmațian , respective între 1 – 100 la Dacian

b) In condiți standard
Țiței
La Sarmațian și Meoțian țițeiul este de tip C, parafinos , cu densitate de 845 kg/
m ( Sarmațian ) și cuprinsă între 820 – 840 kg/ m3 ( Meoțian ). Vâscozitatea în
3

condiții standard variază între 3 – 37 cP la Meoțian și este de 10 cP la Sarmațian .

Punctul de congelare al țițeiului variază între +3 și + 30 0C .
La Dacian țițeiul este de tip A, neparafinos , cu densitate între 835 și 900 kg
/m , cu o vâscozitate cuprinsă între 2 – 190 cP și un punct de congelare de 18 0C.
3

Gaze
Gazele se caracterizează printr-un conținut mare de fracții C2+ cuprins între 80
și 800 g/Stm3 și un conținut în metan în procente volumetric relative mic? (cuprins
între 20 – 90) .
 Apa de zăcământ
Apa de zăcământ este de tip clorură de calciu cu o salinitate cuprinsă între 2500
– 3000 kg sare/vag la Sarmațian , de 2600 kg sare /vag la Meoțian și între 150 – 1200
kg sare/vag la Dacian.

1.4.3. Propietăţi fizice ale rocilor magazin

Porozitatea
Valorile de porozitate pentru obiectivele analizate sunt aceleași cu cele obținute
în lucrările anterioare(valori confirmate).
Porozitatea este cuprinsă între 23 – 27 % la Sarmațian , 25 – 28% la Meoțian și
este de 34% la Dacian.

Permeabilitatea absolută
Proprietațile fizice care defines capacitatea de înmagazinare
( porozitatea și saturația în țiței ) și de curgere (permeabilitatea ) au fost determinate
pentru fiecare obiectiv în parte pe baza rezultatelor anlizelor de carote extrase de pe
întregul aliniament structural Țintea – Băicoi – Florești – Călinești.
Prelucrarea statistică a valorilor obținute prin analiza direct pe carote, indică
următoarele valori prezentate în tabelul 1.2

Tabel 1.2. Valorile medii ale principalilor parametrii fizici ale sistemului roca – fluid

Parametrul U.M. Flancul nordic Flancul sudic

Porozitate efectivă MII+MI % 27,6 27,6
Porozitate efectivă Mint % 25 25
Saturația in apă MII+MI % 27 27
Saturația in apă Mint % 29 29

Permeabilitate absolută mD 125-650

Densitatea țieiului kg/m3 840
Factorul de volum ptr țiței la - 1,23 1,3
presiuea inițială
Factorul de volum ptr gaze - 0,004 0,004
Raţia de soluţie la presiunea Nm3/m3 100 133
initiala
Presiunea iniţială de Bar 220
zăcământ
0
Temperatura de zăcământ C 43 72