

Aplicaţii ale teoriei

piagetiene în actul
educaţional
 
Teoria piagetiană a arătat că nivelul
dezvoltării inteligenţei determină gradul şi
calitatea învăţării.
 
Teoria dezvoltării stadiale ale inteligenței
și a capacității cognitive are implicații
asupra organizării planului de
învățământ prin armonizarea materiilor
de învățământ cu structurile de gândire
ale elevilor.
 
Întrebarea oricărui educator ar trebui să
fie: „În ce mod ar trebui prezentat elevului
acest material (dat) astfel încât el să poată
fi înțeles și asimilat?”
David Ausubel (psiholog american) – randamentul elevului
in activitatea de învățare și capacitatea sa de a face față
cerințelor învățării sunt in strânsă legătură cu ceea ce el a
numit starea de pregătire cognitivă.

 Stare de pregătire cognitivă
„adecvarea bagajului de cunoștințe de
care dispune la un moment dat elevul,
în așa fel încât el să facă față cerințelor
învățării unei teme noi, precise.”
Starea de pregătire cognitivă este dependentă de:


-maturitatea cognitivă generală a individului

- instruirea anterioară în diferite materii de studiu.

Rezolvați problema de mai jos!

C este mai mic decât M
D este mai mic decât P
C este mai mare decât T
D este mai mare decât M
S este mai mic decât T
Care este cel mai mare?
 Care este mai mare?
(este aceeași problemă, dar reprezentată altfel)


 Un alt aspect important pentru educație este rolul
activ al copiilor în învățare.


Este exprimată astfel cerința implicării active a
elevului într-un mediu stimulator, cu materiale
și activități variate, care să-i ofere condiții optime
pentru învățare prin descoperire.
Cadrul didactic trebuie să-l învețe pe
elev:

Să gândească

Să opereze

Să experimenteze

Să manipuleze
 
 Această teorie a învățării prin acțiune a fost
verificată de Hans Aebli pentru situația
învățării matematicii.

Învățământul trebuie să provoace mai întâi

executarea efectivă, în plan extern, a
operațiilor și abia apoi sub formă interiorizată
sau reprezentativă.
 A gândi = a opera


Asimilarea reală a cunoștințelor presupune
activitatea copilului, pentru că orice act de
înțelegere implică un joc de operații, iar aceste
operații nu reușesc să funcționeze cu adevărat
decât în măsura în care au fost pregătite pentru
acțiuni propriu-zise.
 
În concluzie, am putea spune că teoria
piagetiană privind geneza și evolutia
capacităților cognitive individuale precum și
teoria dezvoltării stadiale a inteligenței au
determinat înnoiri metodologice fundamentale
în actul educațional.
 Piaget consideră că școala trebuie să devină un
mediu care să stimuleze și să favorizeze procesele
de autoconstrucție.
