Instrumente giroscopice de zbor

Mai multe instrumente de zbor utilizeaza proprietăţile giroscopului pentru uncţionarea lor. Cele mai
intalnite instrumente care conţin giroscoape sunt: indicatorul de viraj si
glisada, giroclinometrul, indicator cap si indicatorul de atitudine(giroorizontul).
Pentru a înţelege modul în care funcţionează aceste instrumente este necesara cunoaşterea
sistemelor electrice si pneumatice ale instrumentelor, principiile giroscopice, precum şi principiile
de funcţionare ale fiecărui instrument.
Principiile giroscopice
Orice obiect care se roteste are proprietăţi giroscopice. O roată sau un rotor, proiectate şi
montate pentru a utiliza aceste proprietăţi se numeşte un giroscop. Două caracteristici importante de
proiectare ale unui instrument giroscopic sunt greutatea mare in raport cu dimensiunea sa şi viteza
mare de rotaţie , utilizand rulmenti pentru reducerea frecarii.
Există două tipuri generale de montare; tipul utilizat depinde de ce proprietate a giroscopului este
utilizata. Un giroscop liber sau universal este liber să se rotească în orice direcţie in raport
cu centrul său de greutate. O astfel de o roată se spune ca are trei planuri de libertate. Roata este
liber să se rotească în orice plan în raport cu baza şi este echilibrat, astfel încât, daca nu intervine o
forta perturbatoare, el rămâne în poziţia în care este lasat. Giroscoape cu mai putin de trei grade de
libertate sau semirigide, montate sunt astfel montate încât unul dintre planurile de libertate este fix
în raport cu baza.

Există două proprietăţi fundamentale ale giroscopului: rigiditate în spaţiu şi precesia.

Rigiditatea în spaţiu
Rigiditate în spaţiu se referă la principiul conform caruia un giroscop rămâne într-o poziţie fixă
în planul de rotatie. Un exemplu de rigiditate în spaţiu este cel al unei roti de bicicletă. Cu cat
viteza roţilor unei biciclete creşte, cu atat ele devin mai stabile în planul lorde rotaţie. Acesta
este motivul pentru care o bicicleta este foarte instabilă şi foarte manevrabila la viteze mici şi foarte
stabile şi mai puţin manevrabil la viteze mai mari.
Prin montarea giroscopului pe un sistem de cadre dreptunghiulare, acesta este capabil să se
rotească în mod liber în orice direcţie. Astfel, în cazul în care cadrele sunt înclinate, răsucite, sau
mutate in orice fel, giroscopul rămâne în planul în care a fost iniţializat.

Precesia
Precesie reprezinta înclinarea sau rotirea unui giroscop, ca răspuns la o forţă externa.Reacţia
la această forţă nu se produce in punctul in care a fost ea aplicata ci are loc intr-un punct situat cu
90 ° intârziere în direcţia de rotaţie. Acest principiu permite giroscopului sa determine o rată de
rotatie prin detectarea presiunii create de o schimbare a direcţiei.Rata de precesie a
giroscopului este invers proporţională cu viteza rotorului şi proporţională cu forţa de deflexie.
Folosind exemplul bicicletei, precesia acţionează asupra roţii în sensul in care permite bicicletei sa
vireze. În timp ce rulam cu viteză normală, nu este necesar să rotim
ghidonul în direcţia dorită pentru a vira. Este suficient sa ne inclinam în direcţia în dorim să viram.
Considerand că roţile se rotesc în direcţia acelor de ceasornic, atunci când sunt privite din partea
dreapta a bicicletei, în cazul în care biciclistul se înclină spre stânga, se aplică o forţă in partea de
sus a roţii, catre stânga. Forţă acţionează, de fapt la 90° în direcţia de rotaţie, ceea ce are ca
efect aplicarea unei forţe de partea din faţă a pneului,cauzand miscarea bicicletei catre
stânga. Există nevoia rotirii ghidonului la viteze mici, datorita instabilităţii giroscopului la viteze de
rotire mici şi de asemenea pentru a creşte rata de viraj(viteza unghiulara).
Precesie poate crea, de asemenea, unele erori minore la anumite instrumente. Precesia poate
provoca rotirea unui giroscop din planul său de rotaţie datorita fortelor de frecare a lagarelor.
Anumite instrumente, cum ar fi indicatorul de cap, necesita o realiniere în timpul zborului.