PLAN DE INGRIJIRE PEDIATRIE

Ingrijirea copilului este un proces complex care necesita participarea

familiei la acordarea sprijinului medical, respectarea particularitatilor de
varsta ale copilului, cunoasterea de catre personalul medical a
temperamentului copilului, a situatiei familiale ale acestuia, a situatiei
religioase, a cadrului legal pe care se sprijina actul medical.

Asistenta medicala trebuie sa castige increderea familiei si in primul

rand al copilului pentru a avea o buna colaborare in realizarea ingrijirilor.
Ea va explica familiei si copilului in termeni obisnuiti interventia ce urmeaza
a fi facuta explicandu-le avantajele tratamentului pentru ameliorarea
sanatatii copilului si starea lui de bine.

In acest capitol am inclus notiuni referitoare la ingrijirea copilului

pornind cu legislatia actului medical si continuand cu pregatirea psihologica
a copilului pentru interventie, pregatirea copilului in functie de varsta si
particularitatile lor anatomo-fiziologice, in functie de temperament.

Asistenta medicala trebuie sa aiba cunostinte vaste privind

modalitatile de evaluare a micului pacient, de efectuare a interventiilor,
cunostinte privind promovarea sanatatii copilului si prevenirea
imbolnavirilor.

1. Obtinerea acordului
Concepte generale referitoare la procedurile pediatrice
a. acordul in cunostinta de cauza

Acordul in cunostinta de cauza se refera la necesitatea etica si legala

ca pacientii sa inteleaga in totalitate tratamentele propuse, ca si riscurile pe
care le presupun. De asemenea, pacientii trebuie informati asupra
avantajelor tratamentului propus, asupra unor tratamente alternative si
asupra riscurilor. Pentru a obtine acordul, trebuie indeplinite trei conditii
(Hogue, 1988):

 Persoana trebuie sa fie apta pentru a-si da acordul; trebuie sa

fie majora (adica la varsta cand un copil devine adult) si apta
(adica sa aiba capacitatea mintala de a face o alegere si de
a suporta consecintele).

 Persoana trebuie sa primeasca toate informatiile necesare

pentru a lua o hotarare.
  Persoana trebuie sa actioneze voluntar atunci cand isi exercita
libertatea de a alege, fara nici o constrangere, ca forta,
frauda, inselaciunea, presiunea.

Multe legislaturi au adoptat legi referitoare la acordul in cunostinta

de cauza (tabel 1). Personalul trebuie sa inteleaga ce se impune in practica
lor si sa revizuiasca legile din fiecare jurisdictie in care activeaza. Totusi,
exista cateva principii generale legate de acord care se aplica in toate
statele. Discutia ce urmeaza abordeaza termeni generali si nu reprezinta un
sfat legal. Desi doctorul are responsabilitatea de a informa pacientii sau
parintii asupra riscurilor, avantajelor si alternativelor, asistentele medicale
(AM) sunt cele care se ocupa de semnaturile pacientilor pe formulare.

In cazul copiilor, apar probleme legate de persoana care va semna

atunci cand parintii nu sunt prezenti. In cazul adolescentilor, e importanta
varsta majoratului, iar in cazul minorilor retardati sau inapti mintal, e
importanta calitatea de a fi apt. Prin urmare, AM trebuie sa fie in tema cu
acest subiect deosebit de important si de complex si sa fie la curent cu
aspectele legale ale muncii lor in comunitatea respectiva.

Tabel 1

Acordul in cunostinta de cauza si accesul parintilor la fisa medicala a copilului

Accesul la diferite informatii inainte de a da acordul include si accesul la fisa

medicala? Din moment ce procesul de a-si da acordul are loc si pe parcursul
tratamentului, au parintii acces la foaia de observatie?

Raspunsul la aceste intrebari difera in functie de legile statului respectiv. In unele

state, parintii au dreptul de a vedea o copie a fisei medicale a copilului. In altele, nu
exista legi in aceasta privinta. In aceste state, cel mai bun lucru este ca parintii sa
primeasca o copie in conditii rezonabile, adica intr-o perioada de timp rezonabila. In
plus, specialistii trebuie sa evite restrictiile, cum ar fi accesul numai in prezenta unui
clinician. Mai degraba ar trebui sa existe un specialist care sa raspunda la orice
intrebare pe care o pun parintii.
OBTINEREA ACORDULUI

Acordul unui parinte sau imputernicit legal este cerut de obicei in

tratamentul medical sau chirurgical al copiilor, inclusiv in proceduri de
diagnosticare. Acordul trebuie obtinut in cazul unor proceduri chirurgicale
sau de diagnosticare, dar si in situatii anume care nu sunt direct legate de
tratamentul medical (tabel 2).

Tabel 2

PROCEDURI SI SITUATII

CE IMPUN ACORDUL IN CUNOSTINTA DE CAUZA

 Operatii majore

Operatii minore – taieturi, biopsie, extractie dentara, sutura unei rani (mai ales cu
efect cosmetic), inlaturarea unui chist, fractura.

Teste de diagnosticare cu factor de risc – bronhoscopie, biopsie, cateterizare

cardiaca, angiografie, electroencefalograma, punctie lombara, ventriculografie,
aspiratia maduvei oaselor.

Tratamente medicale cu factor de risc – transfuzii de sange, toracocenteza sau

paracenteza, radioterapia, terapie de soc.

Fotografierea in scopuri medicale, educationale sau publice.

Mutarea copiilor din centrele de ingrijire in ciuda recomandarilor medicale.

Examinari postmortem, cu exceptia deceselor inexplicabile, cum ar fi moartea unui

bebelus, moartea violenta, sinucidere.

Dezvaluirea de informatii medicale.

Consimtamantul pentru tratamentele propuse ar trebui obtinut de

la copiii peste 7 ani in perioada tratamentului, care trebuie informati asupra
tratamentului propus sau al planului de ingrijire si sa-si dea acordul sau sa
colaboreze cu deciziile luate de persoana care si-a dat deja consimtamantul.
Prin includerea copilului in procesul de luare a deciziilor si acceptare a lor,
copiii sunt tratati cu respect. Consimtamantul trebuie obtinut si in cazul
copiilor implicati in programe de cercetare. Folosirea copiilor ca obiect de
studiu este un subiect controversat, iar nursele trebuie sa cunoasca normele
si cerintele legale si etice inainte de a initia procesul de cercetare.