20 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Examenl somatoscopic segmentar

Examenul din spate aduce elemente în plus care menŃin observaŃiile făcute din
faŃă şi din profil sau anulează modificările de la normal propuse anterior (fig. nr. 25).
a. Subiectul fiind la aproximativ 1,5 – 2 m în faŃa examinatorului, se face acelaşi
studiu asupra paralelismului ca şi la examenul din faŃă.
b. Se verifică deficienŃele capului – gâtului.
c. Se compară umerii, omoplaŃii; se constată simetria marginilor spinale ale
omoplatului, ale acromioanelor, şi aspectul muscular al zonei omo-vertebrale.
d. Se urmăresc: corsetul toracic, simetria hemitoracelor, gibozităŃile scoliotice
lombare sau dorsale, imobilităŃile respiratorii, arcul costal, cicatricile.
e. Coloana vertebrală – simetria în plan frontal; musculatura paravertebrală.
f. La nivelul bazinului, se urmăresc: simetria spinelor iliace posterioare, simetria
triunghiurilor brahio-toracice.
g. Se urmăreşte “furca” sau spaŃiul dintre cele două membre inferioare care, în mod
normal, prezintă mai multe găuri: sub – şi supraiacent faŃă de rotule, sub- şi
supraiacent faŃă de genunchi. Pliurile fesiere trebuie să deseneze o cruce
curbilinie, braŃele laterale fiind simetrice. Această regiune este esenŃială pentru
diagnosticarea înclinării bazinului (fig. nr. 26-2).

1 2 3 4 5 6
Figura nr. 26 - Examenul somatoscopic segmentar din spate.

Pentru a fi corect realizat, înainte de a începe examinarea spatelui se face trasarea cu

creion dermatograf a apofizelor spinoase ale coloanei vertebrale şi ale celorlalte
repere osoase.
21 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

A 7-a vertebră
cervicală sau
proeminenta
Triunghi
Marginea
ul taliei
medială
a omoplatului
Creasta
Compararea
iliacă
vârfului
Spina iliacă
omoplaŃilor
postero-
Verticala
superioară
pliului
interfesier

a b
c
Figura nr. 27 – Marcarea reperelor osoase ale spatelui cu
creion dermatograf: a – topografia coloanei vertebrale, b –
reperele osoase ale spatelui marcate cu dermatograful, c –
tehnica de marcare a apofizelor spinoase (după Sambucy).

Astfel se permite evidenŃierea certă şi mai uşoară a deviaŃiilor coloanei vertebrale.

Pentru trasarea corectă, subiectul va sta în picioare, cu picioarele apropiate, relaxate,
în faŃa examinatorului, care va şedea pe scaun, cu genunchii depărtaŃi, la o distanŃă
faŃă de subiect de aproximativ 25 cm. Fiecare apofiză spinoasă va fi reperată între
indexul şi mediusul mâinii stângi, sau numai cu indexul care alunecă de sus în jos, în
timp ce mâna dreaptă Ńine şi notează cu creionul dermatograf. Se va marca cu o linie
întreruptă sau neîntreruptă umplând bulina, fiecare apofiză spinoasă a coloanei
vertebrale de sus în jos până la sacru (fig. nr. 27 b). Prin înclinarea uşoară înainte a
capului şi a toracelui superior, se vor evidenŃia pe linia mediană mici proeminenŃe ce
corespund apofizelor spinoase. Se va nota cu o cruciuliŃă mai mare apofiza spinoasă a
celei de-a şaptea vertebre cervicale – C7, care corespunde primei proeminenŃe
întâlnite în regiunea cervicală inferioară, sesizabilă uşor la palparea subiectului cu
gâtul flectat. Se va trage, de asemenea, o linie de-a lungul spinei omoplatului şi alta în
jurul vârfului omoplatului, sau întreg conturul său. Se marchează în continuare prin
două cruciuliŃe spinele iliace antero-superioare, care corespund la suprafaŃă celor două
gropiŃe perfect vizibile situate în dreptul apofizei spinoase S2. Se marchează apoi prin
două linii laterale uşor curbe cu concavitatea în jos, nivelul celor două creste iliace
(fig. 27 b). Linia dreaptă care trece peste crestele oaselor iliace este, în mod normal
orizontală şi întretaie coloana lombară la nivelul superior al corpului vertebrei L4.
În condiŃiile în care nu putem folosi creionul dermatograf vom apăsa cu policele peste
şirul apofizelor spinoase, de sus în jos, provocând înroşirea pielii în linie în dreptul
apofizelor spinoase, indicându-ne astfel poziŃia coloanei vertebrale.
A. Rădulescu împarte coloana vertebrală în patru regiuni din punct de vedere clinic
care se pot delimita cu uşurinŃă prin linii orizontale imaginare sau marcate pe
tegumente cu creionul dermatograf (fig. nr. 27 a):
22 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Vertex

Opistocranion
ProtuberanŃa Apofiza mastoidă
occipitală internă

A 7-a vertebră
cervicală C7
A 3-a vertebră Spina omoplatului
toracală T3
A 7-a toracală T7 Vârful omoplatului

Creasta iliacă

A 4-a vertebră
lombară

Figura nr. 28 – Topografia vertebrală şi cele patru regiuni ale coloanei vertebrale:
a. regiunea cervico – dorsală superioară cuprinsă între linia orizontală care trece prin
vârfurile celor două apofize mastoide şi cea care trece prin spinele omoplaŃilor, aflată
în dreptul apofizei spinoase T3.
b. Regiunea dorsală medie – cuprinsă între linia orizontală inferioară precedentă şi
linia care uneşte vârfurile omoplaŃilor trecând prin apofiza spoinoasă T7.
c. Regiunea dorso – lombară – cuprinsă între linia care uneşte vârfurile omplaŃilor
trecând prin apofiza spinoasă T7 şi linia care trece prin punctele superioare ale
crestelor iliace, atingând vârful apofizei spinoase L4.
d. Regiunea lombo – sacrată – se întinde de la linia orizontală biiliacă până la vârful
coccisului.

Se vor urmări mai întâi deviaŃiile capului şi gâtului. Copilul cu torticolis paralitic
foloseşte două poziŃii de compensare, pentru a putea menŃine capul pe verticală;
pentru a nu-şi stânjeni vederea:
- ridică umărul pe partea bolnavă, muşchiul sterno – cleido – mastoidian rămânând la
lungimea sa. Această poziŃie menŃinută mult timp va determina modificări în poziŃia
coloanei vertebrale.
- redresează capul printr-o translaŃie a gâtului de partea bolnavă, fără a ridica umărul,
dar acesta determină o scolioză cervicală în baionetă.

Se vor urmări apoi scapulele, care pot fi: scapule „în aripioare” sau scapula alata (fig.
nr. 29); scapule abduse; scapule asimetrice în sens cranio-caudal şi în sens medio-
lateral.
23 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Figura nr. 29 – DeviaŃiile omoplaŃilor: a – poziŃie normală; b – omoplaŃi (depărtaŃi)

abduşi; c – omoplaŃi asimetrici, dreptul ridicat; d – omoplaŃi asimetrici, dreptul addus.

Figura nr. 30 – Măsurarea scapulelor alatae (omoplaŃi în aripiore), însoŃită de

proiecŃiea anterioară a articulaŃiei gleno-humerale.

Pentru a determina dacă coloana vertebrală este dreaptă se va lua un fir de aŃă la
extremitatea căruia am prins o bucată de plumb şi se aşează capătul superior la nivelul
opistocraniului (se poate folosi şi un fir cu plumb fix, atârnat sus de o bară sau de
tavan). În cazul unei coloane normale, firul cu plumb trebuie să treacă prin
protuberanŃa occipitală externă, proeminenŃa vertebrei C7 şi pliul interfesier (fig.nr
32). În cazul în care există deviaŃii laterale ale coloanei vertebrale, se va nota la ce
nivel, în dreptul cărei vertebre, firul vertical întâlneşte coloana vertebrală. Astfel se
vor determina deviaŃiile şi zona pe care se întind ele (fig. nr. 31 a). Există trei tipuri
mai frecvente de scolioze (după Péré) (fig. nr. 31 b): 1 - Tipul obişnuit cu trei
curburi; 2 - Tipul simplu cu două curburi; 3 - Tipul cu cinci curburi.

1 2 3
Figura nr. 31 – a - Măsurarea săgeŃii scoliotice şi cifotice; b - Trei tipuri mai frecvente
de deviaŃii laterale

Cu cât deviaŃia este mai accentuată, cu atât coloana va depăşi firul cu plumb mai mult,
la dreapta sau la stânga. Pentru a măsura amplitudinea acestor deviaŃii, se va măsura
“săgeata scoliotică” şi anume, distanŃa în mm de la punctul maxim al curburii laterale
până la firul cu plumb. “Săgeata scoliotică” permite urmărirea dinamicii evoluŃiei
scoliozei, este deci un criteriu de apreciere a acesteia (fig. nr. 32).
24 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Săgeata
scoliotică

Mărimea
gibusului Firul cu plumb
sau vectorul
gravitaŃional care
cade din C7

Figura nr. 32 - Săgeata curburilor scoliotice şi reprezentarea grafică a scoliozei

neechilibrate
Figura nr. 33 – Scolioze neechilibrate

Firul cu plumb permite stabilirea unui alt element important al scoliozelor, care ne
determină strategia recuperatorie şi anume echilibrarea acesteia. O scolioză este

echilibrată dacă firul cu plumb aşezat la nivelul protuberanŃei occipitale externe sau la
nivelul ultimei vertebre cervicale cade în şanŃul interfesier, indiferent de mărimea
curburilor scoliotice. Aceasta înseamnă că principala curbura scoliotică, evolutivă, s-a
echilibrat, adică s-a compensat funcŃional prin curburile de compensaŃie (de obicei în
sens opus), deci este ajunsă la capătul evoluŃiei sale.
Când scolioza este dezechilibrată, firul cu plumb cade de o parte sau de alta a şanŃului
interfesier, centrul de greutate al corpului cade în afara poligonului de susŃinere, ceea
ce înseamnă că scolioza este evolutivă, ea urmând să-şi compenseze curbura
principală, găsindu-şi echilibrul printr-una sau mai multe curburi compensatorii (fig.
nr. 33).
Vom ilustra câteva din deviaŃiile scoliotice ale coloanei vertebrale cele mai frecvente
(fig. nr. 34):
25 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Figura nr. 34 – Tipurile frecvente de deviaŃii scoliotice

Aceste deformări prezentate în figura de mai sus, apar împreună cu deformările
celorlalte elemente ale corpului: omoplaŃi, bazin, plicile subfesiere, reliefurile costale,
triunghiurile brahio – toracice (fig. nr. 35).

DeviaŃiile laterale ale coloanei vertebrale se evidenŃiază în ortostatism şi prin

aprecierea spaŃiului de demarcare dintre membrele superioare, torace şi pelvis, atât în
relaxare, cât şi în poziŃia de drepŃi (triunghiul brahio - toracic). La rândul lui acesta
poate fi măsurat pentru a obiectiva mărimea amplitudinii încurbării laterale a coloanei
vertebrale. Se va măsura distanŃa de la firul cu plumb ce cade de la nivelul
acromionului, până la marginea internă a MS. În mod normal, aceste spaŃii,
triunghiurile brahio – toracice sunt egale. În scolioză, de partea concavităŃii, acest
spaŃiu devine netriunghiular şi este mult mai mare, pe când în partea convexităŃii este
aproape desfiinŃat.
a b c d

h h
e f

Figura nr. 35 - DeviaŃiile scoliotice ale spatelui.

a- Scolioză totală stânga, adesea este doar o atitudine scoliotică (ansamblul coloanei
vertebrale este ca un arc întins spre stânga); b - Lombar stânga; partea de sus a
trunchiului (omoplaŃi, umeri, coloana vertebrală) apare normală; c - Scolioză totală
26 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

dreapta – foarte frecventă; d- Scolioză lombar dreapta; e - Scolioză dorsal stânga, rară
la vârsta şcolară (rahitică); e - Scolioză în “S”, (cu două curburi) – frecventă – o
curbură lombar stânga, asociată cu una dorsal dreapta; g - Scolioză dorsal dreapta,
destul de frecventă la şcolari; h - Iregularitate vertebrală; mai multe “S” – uri.
Examinarea coloanei vertebrale nu se poate separa practic de examinarea bazinului
datorită unităŃii funcŃionale biomecanice dintre ele. Dezechilibrul bazinului se observă
prin denivelarea celor două linii care marchează crestele iliace. Acest lucru este foarte
evident când unul dintre MI este mai scurt. Aşezând un înălŃător corespunzător
diferenŃei de lungime sub piciorul mai scurt, se vor aduce la acelaşi nivel crestele
iliace, iar bazinul va fi astfel echilibrat. În caz de răsucire a colonei lombare, fesa de
partea convexităŃii pare mai ştearsă, iar şoldul de cealaltă parte a curburii apare mai
proeminent anterior şi mai ridicat, cu relieful fesier mai accentuat.
Linia care uneşte vârfurile omoplaŃilor sau cele două acromioane, pe de o parte, şi
linia bicretă (care uneşte crestele iliace) a bazinului, pe de altă parte oferă date
importante, prin paralelismul sau convergenŃa lor (fig. nr. 36 şi 37).

b
a

Figura nr. 36 a – scolioza în “C”; b – scolioza în “S”.

Figura nr. 37 - Dezechilibre ale liniei bicrete şi celei biacromiene.

Evaluarea mobilităŃii coloanei vertebrale

Pentru coloana cervicală:
27 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

- distanŃa bărbie – stern în flexia capului care în mod normal este egală cu zero;
- distanŃa occipito – perete în ortostatism, cu călcâiele, fesele şi spatele lipite de
perete, este de asemeni egală cu zero;
- distanŃa dintre umăr şi ureche în înclinare laterală a capului este tot zero.
Pentru coloana dorsală:
- semnul lui Ott: pacientul fiind în ortostatism se măsoară în jos, de la apofiza
spinoasa T1 o distanŃă de 30 cm. În flexia maximă această distanŃă creşte la 33-33,5
cm.
Pentru coloana lombară:
- semnul Schober: se reperează un punct situat la mijlocul distanŃei dintre spinele
iliace postero-superioare (de obicei coincide cu apofiza spinoasă L5). Se măsoară apoi
în sens cranial (spre cap) la o distanŃă de 10 cm, subiectul fiind în ortostatism. În
flexia maximă a trunchiului, cu genunchii întinşi, această distanŃă devine la normal
14,5 - 15 cm. Dacă de la apofiza spinoasă L5 măsurăm în sus o distanŃă de 15 cm, ea
se va mări la 21 cm în flexia maximă a trunchiului.

Pentru coloana dorso-lombară:

- distanŃa deget - suprafaŃa de sprijin a plantelor dă posibilitatea aprecierii mobilităŃii
de ansamblu a coloanei vertebrale dorso-lombare, la care se adaugă şi mobilitatea
articulaŃiilor şoldurilor. Constă din măsurarea distanŃei dintre degete medii de la mâini
şi suprafaŃa de sprijin în flexia maximă a trunchiului, subiectul stând pe o platformă
ridicată cu 20-30 cm de la sol. În mod normal distanŃa este egală cu zero.

- distanŃa deget medius – linia interarticulară a genunchiului indică amplitudinea

înclinaŃiei laterale a coloanei vertebrale dorso-lombară. Din stând subiectul se înclină
lateral, strict în plan frontal şi se măsoară distanŃa dintre degetul medius şi interlinia
articulaŃiei genunchiului, notând cu minus distanŃa de deasupra acestei linii, dacă linia
nu este atinsă şi cu plus dacă linia este depăşită.