Moartea căprioarei Commented [CE1]: Redă o realitate, un fapt prin care

Labiș a trait
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.
Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.
Maurizare bruscă
Drama personala deoarece copilul face pare din Univers
Dimensiunea meditative filosofica privind trecerea de la
copilărie la adolescenta
Commented [CE2]: Paralelismul dintre starea eului si
natura. Natura e ostilă
Commented [CE3]: Descrie un cadru apocaliptic
Commented [CE4]: Natura ostilă
Commented [CE5]: Vanatoarea ca un drum inițiatic prin
care copilul tece la maturitate
Commented [CE6]: Natură ostilă, pădurea se opune
Commented [CE7]: Integrarea copilului în lumea crudă,
descrierea unui tablou de natură apocalyptic, natura care
prevestește o dramă
Paralelism intre tabloul de natura si starea eului liric

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.

Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini. Commented [CE8]: O datină din natură ce presupune că
in ttimpul ce animale se adapă nu sunt atacate, omul incalcă
aceasta datina
Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,

Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!
Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.
Commented [CE9]:
Commented [CE10]: Momentul așteptării, speranța că
nu va veni căprioara, stări contradictorii
Commented [CE11]: Căprioara care e ca o poveste , mitul
folkloric al transformarii , deveniin un simbolal gingăției,
frumuseții, armoniei, eul lyric o resimte ca moartea unei
ființe vii
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară. Commented [CE12]: Mit folcloric
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,

Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Commented [CE13]: Simbolul spiriului care s a desprins
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii de trup
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna Commented [CE14]: Aglomerare de verbe pt a accentua
Când lasă cuiburi sure şi pustii. acțiunea, tehnica stop cadrului și a detaliului, are ca effect
extinderea durerii
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne, Commented [CE15]:
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne! Commented [CE16]: 2 perspective existențiale: cea de
basm al copilului și cea pragmatica a tatalui care isi hraneste
familia. Tatal e maturul trecut prin viață. Maturizarea
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
bruscă a copilului
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Commented [CE17]: Momentul dramei , a morții
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini... Commented [CE18]: Revenirea la realitatea dură, ieșirea
din lumea basmului intr-o realiytate crudă, conștientizarea
Dar legea ni-i deşartă şi străină necesității morții căprioare
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.

Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat! Commented [CE19]: Parallelism dintre natura si eul lyric,
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu eul major a suferit o schimbare majoră
Un clopoţel cu clinchet argintiu... Commented [CE20]: Trezirea la realitate, trecerea din
De pe frigare tata scoate-n unghii basm, imaginație în realitate. Sunetul clopoțelului il trezeste
Inima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!
Commented [CE21]: Drama interioara, copilul trece la
urmatoarea etapă , se maturizează
Crima contra naturii e in numele vieții
Commented [CE22]: Meditație finală, autojustificare,
starea de vină