05 LITUA Studii Si Cercetari 1992 V PDF

www.cimec.ro / www.muzeugorj.
ro
Cîtev a precizări privind .faza a III-a
a Culturii Glina în lumina celor mai noii
.cercetări
CRISTIAN F. SCHUSTER
problematica Bronzului timpuriu din sudul şi sud-estui

României, ne referim în special la Dobrogea; Muntenia,
Oltenia şi sud-estul Transilvaniei, se încadrează încă, par-
ţial. în categoria etapelor neclare ale preistoriei, ce cu sigu-
ranţă va comporta în viitor unele corecturi şi completări.
Săpături arheologice mai vechi, cît şi cele recente, ca şi in-
vestigaţiile de salvare şi cercetările de surprafată au oferit
un lot de date carţ! au permis alcătuirea unui tablou al epo-
cii, căruia, evident, îi lipsesc încă toate componentele.
Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani la sud de'
Bucureşti, pe Argeşul inferior, au dus- la identificarea mai
multor aşezări aparţinînd culturii Glina, manifestare care
m·archează primele cristalizări ento-cuJturale care reunesc
cea mai mare parte a elementelor ce se reîntîlnes de-a lun-
gul întregului „bronz tracic" 1• Dintre aşezările investigate
prin săpături de salvare, două sînt deosebit de importante
pentru întregirea informaţiei privind cea de-a treia fază -
Govora Sat-Runcuri, a acestei culturi a bronzulu[ timpuriu~.
lncă de acum un deceniu a fost definită această fază a
culturii, stabilindu-i-se momentul apariţiei şi caracteristi-
7
www.cimec.ro / www.muzeugorj.ro
cele evolutive3• S-a presupus chiar că, această etapă nu este
proprie numai zonelor Olteniei, ci trebuie să aibe corespon-
denţe şi în pri.rtea vestică a Munteniei". Şi întradevăr, aşe
zări aparţinînd momentului respectiv din evoluţia culturii
Glina au fost cercetate în 1987, la Mihăileşti-Tufa, şi în 1989,
la Varlaam, corn. Adunaţii-Copăceni, ambele localltăţi situa-
te pe malul drept, foarte abrupt şi destul de înalt al Arge-
şului. Analizînd harta cu ranctele unde au fost sesizate
urme Govora Sa~-Runcuri. se poate lesne constata că Argeşul
rîu în zona c'1ruiR au fost oPscoperite trei aşezări din acea
perioadă, a co.'1 stituit o cale importantă în difuzarea ele-
mentelor vucc toliAne spre inima Munteniei.
In acest context, trebuie precizat că, cu toate eforturile
- s1pl:J.turi sau cercetări de suprafaţă, deocamdată, in afara
aşez::irilor menţionate, la est şi chiar şi la sud de Varlaam.
nu se cunosc încă alte sălaşuri ce să aparţină fazei a III-a a
cultP.iriî Glina 5• ln stadiul actual al cunoasterii culturii Glina.
se pare .că Mostiştea constituia qraniţa de est a ariei de di-
fuziune. Dincolo de a-ceastă vale, spre est situaţia bron-
zului timpuriu este încă învăh.Jiită. cu mici excepţii, în voa-
lul necunoaşterii. Printre excepţiile amintite, trebuie subli-
niată prezenta unor urme Schneckenberg în spaţiul colinar
al SP.lbcarpaţilor de Buzău 6 • Aşezări .vremelnice apartinînd
triburilor de. peste munţi în această zonă nu trebuie sfi snr-
nri nd~. ele se datorează probabil momentului de migraţie
deosebit de puternic al purtătorilor bronzului timpuriu din
Transilvania lsi Muntenia, ~nosul '1populaţiPi plecînd spre
vest, iar o mică parte spre sud, spre valea Buzău[ui 7 •
Asezările de la Mihăileşti-Tufa şi Varlaam sînt rlp tin11l
• celor dPschisP, cu o zoni'l de habitat restrînsi'i, ale d\ror lo-
cuinte sînt de suprafaţă, fiind ridicate în tehnica trarlitionalR.
Jn amhPle cazuri. sălaşurile respective au fost pPntru nutin
tim11 folositP. stratul arheoloqic fiind n~lativ subtire. In nici
11 111 din locuinţele cercetate, «1Ie căror dimensiu.ni n-au p1 1rtut
fi precizate cu certitudine, n-au fost descoperitP vetr0 dP foc.
Tr,"'bnie spus că tipul de asezare şi de locui11tA nn rlif P-
ri'i fat'i rl<=> cr.=>le îl1 U'l din celelalte fau• ale culturii Glimi.
Atît în OHPnia cit şi în Muntenia aşez'frile sînt sihv1tP T'"
teras<>lr:> anplor curqi'\toare, şi nll.tmai în cazuri n"lrticull'lr0
not ii q3.site ne insule sau ne promontorii f0arte în'riJtr>. n°
asemenea. locuinţele au fost în general cele de suprafati'l
exceptînd. foarte rar, ici-colo cite un bordei.
8
Această situaţie este o consecinţă a modului de viaţă
economică, creşterea animalelor impunînd o permanentă de-
9lasare spre surse noi de păşune. Agrigultura, înţelegem
aicii cultivarea plantelor, şi vînătoarea pare să fi ocupat ra-
luri secumdare 8• Analiza resturilor osteologice demonstrează
clar că raportul animalelor domesti'ce cu cele sălbatice se
ridică la 92/8. Dintre animalele primei categorii o poziţie
dominantă o aveau bovideele, urmate de porcine şi ovica-
prine. Se pare că hrana zilnică era uneori completată de
peşte, păsări, scoici şi melci.
Materialele arheologice scoase la lumină ne permit să
închegăm, chiar dacă în mod cert incomplet, tabloul princi-
palelor activităţi· ale celor care au locuit pentru un scurt
timp la Mihăileşti-Tufa şi Varlaam. Categoria cea mai im-
portantă de artefacte o constituie ceramica. Aceasta după
pastă poate fi împărţită în trei grupe : grosieră masiv repre-
zentată, semigrosieră şi fină, foarte rară. Formele cele mai
des întîlnite sînt vasele mari, pîntecoase, vasele „sac", oalele
de dimensiuni medii, străchinile, paharele, cănile. Unele
dintre vase au corp11,1 bombat, altele pereţi drepti sau uşor
curbaţi, gura în formă de pîlnie, cu buza răsfrîntă în ex-
terior sau oblică, cu baza mare sau usor. albiată. Decorul
predominant este cel cu măturica (Besentrich) şi găurile bu-
ton ce se găsesc sub buză; pe umăr, grupate sau în şir simpln
dublu .sa.u triplu. Deosebit de importante sînt acele fraq -
mente ceramice ce vădesc influenţele vucedoliene. Intere-
sant atit la Mihăileşti-Tufa (cu dou'1 excepţii), cit şi la
Varlaam respectivele pie.se au fost descoperite într-o sin-
gură locuinţă de suprafaţă.
AldtP1ri de cei::amică au mai fost recuperate obiecte din
lut (fusaiole, linguri, greutăţi, amulete), piatră (lame, fie-
r?l.straie, burine), os (sule, ace, amulete) şi ·corn (plantator).
Din păcate, şi în cele două aşezări, cit şi în cele cercetate la
Schitu (punctul „La conac" şi „Gaura Despei") şi Cămi
W'ac;ca9 - localităţi aparţinînd tot judeţului Giurgiu, af].,te
la distanţă relativ mică de rîu.11 Argeş - nu au fost găsite
obiecte din metal.
Aşa iar, fără a face o analiză exhaustică a descoperirilor
Glina de la Mihăileşti-Tufa şi Varlaam 10 , m încercat să pre-
zentăm puncte noi aparţinînd fazei a III-a, Govora Sat-
Runcuri, situate într•o zonă în care nu se semnalează urme
9
aparţinînd acestui moment în evoluţia celei mai importante
culturi a bronzului timpuriu românesc. După P. Roman a-
ceastă fază, ca şi primele două, aparţin celei de-a doua etape
2 ceramicii ornamentate cu şnurul, fiind, toate trei, contem-
porane cu Helladicul timpuriu II, cu culturile Coţofeni, Baden.
Kostolac, Vucedol, Ezero, Ezerovo, Dikili Tash (Sols 2-11 ),
Sitagroi Va-Vb, Schneckenberg A-B, Jigodin 11 . Oprindu-ne
strict la faza Govora Sat-Runcuri, vedem că aceasta evolu·
ează odată cu Coţofeni Ilic; Vucedol, Ezero Bl, Sitaqroi Vb,
Dikili Ta h Ile, Kritsana V, Thessalonicu~ timpuriu III, Troia
IV, Schneckenberg B, Jigodin.
NOTE
1• Petre I. Roman, Thraco-Dacica, VI, 1985, 1-2, p. 116.
i. Cristian Schuster, SympThrac, 7, Tulcea, 1989, p. 23C-237; idem,
SympThrac, 8, Satu Mare-Carei, 1990, p. 105, n. 6 ; idem, Thraco-
Dacica, XII, 1992, 1-2, (sub tipa:·).
J. Petre I. Roman, Carpica, 14, 1982, p. 46, 48; idem, SCIVA, 32, 1981,
1, p. :36-37; idem, MittArchinst, 2, Budapesta, 1981, fig. 2.
4• Idem, SCIV A. 36, 1985, 4, p. 2~4.
~. Dane Şerbănescu, George Trohani, Ilfov. File de Istorie, Bucureşti,
1978, p. 17-42; George Trohani, Alexandru Oancea, CercArh, 4,
1981, p. 240 ; George Trnhani, Cultură şi civilizaţie Ia Dunărea de
Jos, 2, Căliiraşi. 1986, p. 15-36; vezi şi Augustin Ulanici, George
Trohan!, Ilfov. File de Istorie, Bucureşti, 1978, p. 81-83 ; idem,
CercArh, 3, 1979, p. 9 şi urm. ; Cristian Schuster, SympThrac, 9,
BucurEşti, p. 90-92.
u. Dorim să. mulţumim şi pe această cale pentru informaţiile furnizate.
cu amabilitate de domnul Radian Andreescu (Muzeul Naţional de
Istorie a României).
1• Cristian Schuster, op. cit„ p. 91.
u. Eugen Comşa, Thraco-Dacica, 11, 1989, 1·-2, p. 40-50.
f'. S'ip.'.ituri arheologice efectuate în anul 1990 de un colectiv format din
Vasile Barbu (şef de şantier), Traian Popa, ambii de la Muzeul ju-
deţean Giurgiu, şi autorul acestui articol.
iu. Pentru o imagine mai amplă a se vedea Cristian Schuster, Thraco-
Dacica, XLII 1992, 1-2 (sub tipa;:) şi C:-istian Schuster, Traco-Da-
cica, XIV, 1993, 1 (în pregătire).
u. Petre I. Ro~an, Thraco-Dacica, 7, 1986, 1-2, p. 15.
10
·Cercetări arheologice privind Ha11stattul
tîrziu în nordul Olteniei
GHEORGHE CALOTOIU
. Cercetările arheologice făcute în ultimii ani în nordul

Olteniei prezintă o importanţă deosebită pentru cunoaşterea
istoriei vechi a acestei regiuni.
Aşezări şi urme arhelogice din prima epocă a fierului
au fost identificate în tinipul din urmă, în numerase puncte ar-
heologice din depresiunea subcarpatică şi zona intra-montană
cum sînt : Ocnele Mari, Bîrseşti, Mihăileşti,_ Govora sat -
Aşezarea Poieni, Milnăstirea Govora, Gătej eşti, Teiuş (co-
ml'na Buneşti), Măn!istirea Bistriţa, Oteşani, Orleşti-Valea
Silei, Budeşti, Rîureni, Alimpeşti, Urdari, Teleşti-Drăgoieşti.
Ieşelniţa, Izvorul Bîrzei.
La· Brezoi, pe pîrîul Valea-lui-Stan, Ia poalele muntelui.

pe stînga şoselei Brezoi-Malaia, în punctul Zăvoiaş, s-au des-
coperit urme ele arsură-chirpic, cărbune, oase şi fragmente
ceramice specifice primei epoci a fierului. Din materialul ce-
ramic amintim fragmente de castroane cu burza răsfrfntă spre
interior, avînd pe umăr o mică proeminenţă. Un alt frag-
ment provine de la un vas mare cu toarta prinsă pe diame-
trul maxim. Alt fragment provine de la buza unui vas, care
·11
este ornamentat cu un brîu alveolar ln relief. La Zăvoiaş 1 a
fost descoperită o aşezare din prima epocă a fierului.
La Ocnele Mari, în punctul Bogdan din satul Teica s-au
găsit două vase întregi. Unu.il din ele este din pastă poroasă
cu nisip şi pietricele, de formă tronconică, cu gîtul înalt şi
buza arcuită spre exterior fără ornamente. S-a mai descoperit
ll'1 alt vas mai mare, lucrat din pastă în amestec cu nisip de
form'i bilronconicd, cu gîlul înalt, cilindric, cu buza dreaptă.
avînd patru mănuşi tubulare-. Alt vas cu profil bitronconic,
Cl'J gîtul înalt( buza răsfrîntă spre exterior, avînd pe linia de
maximă rotunjime patru apucători. Vasele descoperite .la
Ocnele Mari au asemănări cu vasele din necropola de la
Teiuş.
De la Valea Buletei provin cîteva fragmente ceramice
c:i.re au buza răsfrîntă spre interior, iar pe partea superioară
a buzei caneluri oblice. La Birseşti, comuna Mihăieşti s-au
descoperit fragmente ceramice specifice primei virste a fie-
rului. Din ceramica grosolană. arsă incomplet au fost exe-
cutate vase cu pereţii groşi, buza dreaptă, avind o apucă
toare plasată pe corpul vasului. Ceramica fină constă în fraq-
m ~nte de castron cu slip la suprafaţă şi bine lustruită. Are
marginea arcuită spre interior, iar pe umăr sînt executat~
caneluri oblice.
La Mihăilesti s-au descoperit vase borcan cu apucători
şi decorate cu brîu alveolar şi ceaşcă tronconică cu toartă
s111iraînălţată, aceste forme putînd fi încadrate în sec. V î.e.n.
La Govora-sat au fost descoperite aşezări din prima e-
uocă a fierului. ln aşezarea Poieni ce se află pe terasa rîului
Hinţa, unde s-a descoperit un vas în formă de sac cu patru
apucători în cruce. Un alt vas are sub buză patru apucători
'Cilindrice şi rotunde. S-a mai descoperit un vas întreg în
formă de urnă bitronconică avînd gu.1ra trompetiformă.
Sub linia de maximă rotunjime a corpului se găsesc pa-
tru apucători mici, aplicate ulterior pe corpul vasului. Un
alt vas are corpul bombat, gîtul cilindric, buza uşor răs
frîntă în afară, avînd două torţi în bandă lată aplicate şi
disnuse vertical. Pe toată suprafaţa rotu1I1jimii vasului se
află caneluri oblice şi paralele, în genul pliseurilor care plea-
că de pe umărul vasului. Vasul are analogii cu ·c·eramica des-
coperită în necropola de la Ferigile.
In faţa porţii Mănăstirii Govora, în urma săpării unui
şanţ s-au descoperit fragm.ente ceramice şi o urnă din prima
12
epocă a fierului. Urna a fost găsită în poziţie oblică, spartă.
de forţa tasării păn:iîntului, iar în interiorul ei s-au găsit urme
de incinerare şi multă cenuşă. La Gătejeşti s-au descoperit
o aşezare şi o necropolă specifică culturii Ferigile, faza fi-
nală. Aici s-au găsit vase întregi cu buza arcuită spre inte-
rior şi fundul inelar. Tot aici s-au descoperit vase lucrate
din pastă nisipoasă de culoare negricioasă, cenuşie cu două.
torţi supraînălţate, iar pe corp sînt prezente canelulrile şi
·în mai multe situaţii se intîfnesc cite două proeminenţe
pe corpul vasului.
La Teiuş, în punctul Coasta Mare, situat la un km nord
de punctul de la Gătejeşti s-au descoperit două urne sl multe
fraamente ceramice specifice primei epoci a fieru1lui. Una din
urne este lucrată din pastă în amestec cu nisio fin în care au
fost găsite oase calcinate şi cenuşă. Cealaltă urnă constă
intr-u11 vas piriform de culoare neagră-cenuşie cu. nisip fin
în amestec. Pe umăr se găsesc patru proeminenţe apHcate.
La Arnota, în apropierea mănăstirii s-au qăsit două vtr-
furi de lance d;ntre care unul in formă de frunză de salcie.
cu o nervu:ră mediană bine pronunţată pe ambele pârţi. A·
cestea au analogii cu cele descoperite la Ferigile.
La Orleşti,. la cca 300 m de haltă, pe terasa d~ partea
sthqă a pirîului Nisipoasa s-au descoperit fragmente din·
tr-un castronaş lucrat cu mina şi avind buza arcuită spre
interior, iar pe diametrul maxim se găsesc două proeminente
aolicate. Menţionăm aici şi un fragment de strachină lucrat
b roată din pastă cenuşie fină.
Pe valea pîrîului Silei (Orleşti) aul fost găsite vase tip
borcan cu bU?:a dreantil avind ca decor briul alveolar 1 stra-
china cu pereţii subţiri spre bază şi caneluri paralele sau
înqrosatP. dreot. Sînt frecvente castroanele cu buza arcuită
srir,.. interior avînd pe corp apucători orqanice. Aceste fraq-
m<-nte de strC:hină sint decorate tn interior cu caneluri dis-
puse oblic şi paralele tntre ele. S-au mai găsit multe fraq-
m?nte el~ mă.nP.l<;i în bandă lată (dar lipsă butonul) decorate
cu caneluri verticale.
Aceste mănuşi provin de la ceşti cu o toartă sau două
torţi.
Aceste vase descoperite la Orleşti îşi găsesc ·analogii
în cultura Ferigile.
13
ln concluzie, aceste numeroase descoperii:i ce au apărut
în ultima vreme în judeţul Vîlcea se datorează cercetărilor
de teren ale preotului Gheorghe Petre din Govora. Semnalam
aci un mormînt, cui un ritual asemănător celui practicat în
necroµola plană de la Ferigile, descoperit la Bistriţa, la cca
5 km de Ferigile. Intre diversele tipuri de vase pîntecoase
şi vase borcan se remarcă un vas mare cu trei guri cilindri-
ce. Tot din acest complex ceamic provine şi o strachină e-
vazată, decorată cu caneluri oblice pe interiorul marginii şi
spiralice spre fund. In raport cu Ferigile, descoperirea de la
Bistriţa se situează în acelaşi orizont cu necropola plană de
la Ferigile datată la sfîrşitul fazei a II-a în necropola tumu-
lară, deci pe la mijlocul sec. V î.e.n„ O altă necropolă a fost
semnalată la Gătejeşti (Govora). Materialul constă în căni
cu toarta supraînălţată lucrate cu mina, însă una lucrată la
roată, precum şi un vas în formă de căzănel, care in:lică
clar faza Ferigile III.
Date interesante aduc descoperirile lui Emil Moscal_u
în necropola de la Rîureni. De fapt aici este vorba de douil
necropole de incineraţie. Prima dintre ele aparţine aspectu-
lui cultural Ferigile şi este reprezentată prin 8 tumuli cu
mantaua de bolovani de rîu. Doi dintre aceşti tumu.Ji cu
piatră erau cenotafuri. Restul conţineau unul sau mai multe
morminte de incineraţie există şi în mediul iliri'c la Atenica,
direct pe solul antic, lingă ele aflîndu-se o lance, un cuţit,
o fibulă şi o ceaşcă. Mormîntul este format din puţine oase
calcinate şi acoperite de bolovani de mărime mijlocie. Mor-
minte cu manta de bolovani se cunosc la Ostrovul Mare.
Balta Verde şi Ieşelniţa. Acest tip de turnul care conţine
morminte de incineraţie există şi în mediul iliric la Atenică.
iar la jumătatea sec. VI î.e.n. în mediul tracic sud-b~lcanic
si cel geto-dacic, tribaUc sud dunărean. In tumulul nr. 4 dP
la Rîureni II există o urnă c111 oase calcinate pusă în grd<l.pă,
ritual cunoscut la Ferigile. Tumulii 5 şi 6 de la Rîureri.i su-
prapun mai multe mormintP de incineraţie. în urnă, care
aparţin Ph.ei necropole specifice Hallstattului A care se da-
. tează în sec. XII î.e:n.
Grupul Ferigile 2 este bine reprezentat în zona cuprinsâ
intre dealurile si depresiunile subcarpatice ale Olteniei si
ale Munteniei. In ultimul timp s-a cercetat o necropolă tu-
mulară de incineraţie la Tigveni, unde s-au săpat 12 tumuli ·
conţinînd 42 de morminte, iar materialele date la iveală
14
aparţin excluisiv fazelor Ferigile II şi III. Tot la Tigveni s-a
· putut observa mai bine dezvoltarea fazei Ferigile III. Ne-
cropola de la Podul lui Lazăr, pe Valea Lotrului, lingă Brezoi
aparţine fazei Ferigile III. Un grup de două astfel de vase a
fost descoperit întîmplător la Ocniţa şi făceau parte tot din-
tr-un mormînt. O altă importantă observaţie de la Tigveni
este descoperirea în acelaşi context a unor zăbale cu muş
tiucul fix, a unui akinakes şi a unor fragmente ceramice lu.-
erate cu roata.
_ Periodizarea grupului Ferigile se bazează pe stratigrafia
orizontală a cimitirului de la Ferigile. ln capătul nordic al
cimitirului s-au aflat cele mai nutmeroase piese ce permit le-
gături cu lumea nordpontică scitică, ca akinakes şi zăbale
cu psalii terminate în capete de cal. Datarea acestor piese se
făcea în a doua jumătate a sec. VI i.e.n. (vezi descoperirile
de la Histria ·şi Tariverde). Acelaşi lucru se poate spune
despre tipurile de akinakes, care îşi găsesc analogii in nor-
dul Mării Negre în a doua jumătate a sec. VI î.e.n.
Piesele care permit analogii cu necropola. de la Gogo!Şu
se sitm:~ază în jumătatea sudică a necropolei de la Feriqile,
dar şi în zona centrală. Aici s-au descoperit fibula Glasniac
II (cu piciorul în formă de scut beot1ic). tn special exemplarul
cu secţiunea octogonală a arcului. Acest tip este asociat la
Gogoşu cu fibule de tip Donja-Dolina (cu piciorul rectangu-
lar) a căror datare în Serbia la Kacany, cui ceramică cu
fiquri roşii ce se datează în a doua jumătate a se'c', VI t.e.n.
Un nou exemplar dP firulă cu arcul în secţiune octogonală
a fost g'lsit în tumulul 7 df' Ia Tigveni asociat cu, ceramica
Feriqil~ II. Relaţia subfazelor Ferigile II A-IIB este asemă
nătoare tiool0qic cu succpsfunea fazelor Goqo~u I - II.
Trecerea tip)Jogică de la ceramica din capătul sudic al
cimitirului (faza II) la ceramica tîrzie a fazei III fără in-
termediul fa?:ei I poab~ fi argumentată în relaţia necropole-
lor din N-E Bulgariei, Dobrina 'si Ravna (respectiv Dobrina ==
=Ferigile. II - Ravna =Ferigile III). ·
Cercetările arheologice de la Tigveni nu au identificat
decît raportul Ferigile II-III fără intermediul fazei I.
Ac~asVi f.ază exis.tă însă în necropola de la Curtea de Arges,
deci nu lipseşte m zona respectivă. Butonii de harna"ament
cruciformi, care reprn'lintă o etapă mai recentă de~'Ît cet
de Ia Balta Verde s-â u găsit în tumulul 27 de la Ferigile
~are ~parţin subfazei II A.
'Zăbalele cu muştiuc fix sînt muilt riispîndite în bazinul
Dunării mijlocii, fiind datate în sec. V î.e.n. La Ferigile ele ali
fost găsite în zon:i 11orciicii 1.:.-t un loc cu akinakesurile, dar
şi în zona centrală, La Tigveni aces.te zăbale cu muştiuc
fix au apărut în asociaţie cu ceramica lucrată la roată, deci
faza Ferigile III.
Periodizarea foarte strînsă a cimitirului de la Ferigile
reprezintă pînă în prezent singura bază concretă pentrui dis-
cutarea în amănunţime a cronologiei sec. VI-V î.e.n. a spa-
ţiului carpato-dunărean.
Periodizarea necropolei tumulare de la Ferigile, pentru
începutul fazei I A se poate propune după părerea lui Al.
Vulpe data de cca 550 î.e.n. 1 pentru faza III(respectiv III B)
în jur de 400 î.e.n., iar pentru faza II, jumătatea sec. V î.e.n.
In judeţul Gorj descoperiri arheologice din epoca Hall-
stattului final s-au găsit la Alimpeşti, Urdari şi Teleşti-Dră
goieşti, La Alimpeşti (după informaţiile d-lui Floricel
Marinescu) s-a cercetat o necropolă cu mai mulţi tumuli,
unde s-au des·coperit fragmente ceramice, vîrfuri de lance
şi zăbale fragmentare de la sfîrşitul sec. VI î.e.n In comuna
Urdari, lingă cariera de cărbune, în urma unei escavaţii
s-au descoperit două vase întregi cu puternice urme de ar-
sură secundară : unul este de formă bitronconică şi altul vas
borcan (vasele se află în colectia muzeală a şcolii). Sătenii
afirmă că în apropierea vaselor la o adîncime de 40-45 cm
s-au descoperit oase calcinate şi bucăţi de cărbune. Consi-
derăm că aceste vestigii au.1 aparţinut Hallstattului tîrziu.
Tumulii cercetaţi în necropola de la Teleşti-Drăgoiesti
întreprinse între 1980-1989, sîat alcătuiţi în majoritate din
mantale de pămînt şi în cîteva situaţii s-au folosit mantalele
din piatră.
Ritul funerar a fost unitar, incineraţia folosindu-se îu
toate mormintele descoperite pînă în prezent în necropola de
la Teleşti-Drăgoieşti.
prin regula în sensul căreia acestea trebuie să exprime, pro-
Ritul incineraţiei exclusive a fost găsit şi în alte necro-
pole din sec. V î.e.n. de p'e teritoriul României, la Sloboziaa.
Tigveni 4, Cernavodă 5 , Canlias, Satul Nou7, BugeacB, FerigileY,
MurighioJlO.
Ritualul de inmormîntâre se manifestă suîb diferite as-
pecte. Primul şi cel mai des folosit constă în depunerea
16
rămăşiţelor .funerare - oase in:cinerate, cărbuni, cenuşă
aşezate direct pe solul antic, fiirid aduse de la un „ustrinium".
In alte situaţii oasele sînt depuse în urnă. · 1n unele cazuri
oasele calcinate sînt depuse sulb forma unei grămăjoare
într-o groapă la diferite adîncimi. In jurul acestor morminte
sînt puse pietre mari de rîu. ln cadrul tumulului 29 resturile
incineraţiei şi vasele de ofrandă sînt dispuse în interiorul
unui ring de piatră. ln cazul tumulilor 7, 10, 12, 15, 16, 50
din cadru~ necropolei de la Teleşti-Drăgoieşti 11 , s-au desco-
perit săbii cu nituri, vîrfuri de lance, pumnale în apropiere
sau pe oasele incinerate.
Materialul ceramic descoperit la Teleşti-Drăgoieşti este
abundent şi variat ca formă. Tipul de vase cel mai frecvent
întîlnit în necropolă sînt străchinile lucrate cu mina, cu buza
trasă spre interior şi fundul inelar. O parte din exemplare
prezintă caneluri pe buze. Analogii avem şi în descoperirile
arheologice de la Satu-Nou12, Bulgeac, Gura Canliei 13, Go-
goşu14,
Ca inventar metalic, în tumulul 26 s-a descoperit o bră
tară cu nodozităţi. Brăţi'lri asemănătoare avem în necropola de
la MurqhioJ15, Bugeac16, Huşi-Corni17, Araci 1B, Aţel 1 9, Ocna
Sibiului 20.
In judeţul. Mehedinţi s-a descoperit necropola de la
leselniţa, ·care se datează în a doua iumătate a secolului
Vii-lea şi sec. VI î.e.n. Aici ca şi la Goqoşu, apare u.1!1 dm1-
lism cultural. Trei tumuli aparţin culturii Basarabi, iar res-
tul de 20 de tumuli conţin morminte ce aparţin Hallsttatului
tîrziP1. Tumulii sînt în exclusivitatP de •incinE>raţie ca şi necro-
polele de la Basarabi; Ostrovul Mare şi Balta Verde III.
Necropola de la Ieşelniţa 21 conţine morminte Basarabi
- morminte de incineraţie ca în necropola de la Soldi'ineşti
(Botoşani). Tot de incineraţie este şi mormîntul de la CiUJrelu
- Bucureşti, care are un ritual funerar asemănător cu
mormintele de la Soldăneşti prin depunerea vaselor cu gura
în jos.
· Socotim că nu trebuie să absolutizăm valoarea încer-
. cărilor noastre din atribuirea necropolelor de la Basarabi22,
Ostrovul Mare şi Balta Verde ilirilor sau tracilor, gîndindu-ne
că de fapt, cultu1ra Basarabi, ocupă şi zona de nord a Serbiei.
unde poartă numele de grupul Bosut. In altă ordine de idei
cultura Basarabi· derivă din aspectul cultural Insula Banului.
ln esenţa sa cultura Basarabi este o cultură tracică23,
I
Existenţa în necropola de la Ieşelnita a
utnor morminte
care apariin culturii Basarabi ca şi a unor morminte care
nu aparţin acestei 'culturi, ci HaUstattului tîrziu, putem
structura a doua etapă în cadrul necropolei : Ieşelniţa I şi
II. Ieşelniţa I se datează în a doua jumătate a sec. VII î.e.n.
şi începutul secolUJlui VI î.e.n., iar Ieşelniţa II se datează în
sec. VI î.e.n. .
Necropola de la leşelniţa II reprezintă acelaşi fenomen cu
necropola de Ia Gogoşu 11 24 , unde apar morminte de incinera-
ţie posterioare necropolei de Ia Gogoşu I. care conţin mormin"
te de inhumaţie. La Gogoşu mormintele de incineraţie în
urnă sînt secundare, iar tumulii cu morminte de inhumaţie
sînt anteriori acestor morminte. Avem astfel în Oltenia ur-
mătoarea situaţie cronologică: Basarabi - Ostrovul Mare,
Balta Verde - Ieşelniţa I şi Ieşelniţa II - GogoşU: II.
Pornind de la această situ1aţie necropolă de la Ieşelniţa
II, ca şi cea de la Gogoşu II, ne dă posibilitatea să întreve-
dem fenomenul de dezagregare a culturii Basarabi în cadrul
aceleiaşi comunităţi umane.
Necropola de la Ieşelniţa 25 este unitară în sensul că nu
a existat nici o fisură între cele două etape de locuire I şi II.
ci una derivă din cealaltă. Avem documentat astfel finalul
culturii Basarabi care a dat naştere pe loc unui aspect cul-
tural : Ieşelniţa II. Aceste determinări tşi au valoarea lor
dacă ne gîndim că şi originea culturii Basarabi a .fost rez-
zolvată tot pe teritoriul Olteniei, la Insula Banului 26 • Prin
urmare geneza culturii Basarabi, care evoluează între a doua
jumătate a sec. VIII şi începutul sec. VI î.e.n. se situează
în sud-vestul şi centrul Olteniei27.
Cercetările arheologice efectuate în nordul Olteniei in
epoca Hallsta ttului tîrziu, dovedesc o locuire intensă, prin
mt1lltitudinea aşezărilor 'şi necropolelor descoperite.
NOTE
1
• Gheorghe Petre, Descoperiri arheologice din epoca fierului în jude-
~ tul Vîlcea, Materiale şi Cercetări Arheologice, vol. IX, p. 467 .
. Alex. Vulpe, Necropola Hallstattiană de la Ferigile Bucureşti 1967
p. 65. , ' •
3. C-tin Buzdugan, Necropola getică de la SlQ~o~ia, ln Carpica I,
1968, p. 80.
18
4. şi E. Popescu, Contribucion a lu connaisance des debut
Al. Vulpe
de la culture geto-dacique, in Dacia, N.S. XVI, 1972, p. 75-110.
' D. Berciu, Descoperirile de la Cernavodă şi unele aspecte ale înce-
putului formării culturii Latene geto-dace la Dunărea de Jos, in
Materiale IV, 1957, p. 281. ·
b Emil Moscalu, Ceramica traco-getică, Bucureşti, 1983, p. 189.
·1 B. Mitrea, C. Preda şi N. Anghelescu, Săpăturile de salvare de la
Satu Nou, in Materiale VII, 1961, · p. 284-186.
u M. Irimia, Pontica I, 1968, p. 202-234 ; Idem Traco-Dacica, II, 1981,
p. 37-52.
~ Al. Vulpe, op. cit. ; p. 20.
1~ E. Bujor, Săpăturile de salvare de 1a Murighiol, in SCIV, VI, 3-4,
1955, p. 17.
H Gh. Ca!otoiu, Necropola de la Teleşti - Drăgoieşti, Revista Muzee-
lor, IV, 1986, p. 67. _
I! B. Mitrea, C. Preda, M. Anghelescu, Materiale VII, p. 286 fig. 3/5.
u M. Irimia, Cercetări arheologice în aşezarea Hallstattiană de za Gura
Canliei, 1980, Braşov, 2c-28 martie 1981, in Materiale XIV, p. 168,
fig. 7. :
H D. Berciu, E. Comşa, Săpăturile de la Balta Verde şi Gogoşu, Mate-
riale II, 1956, p. 451, fi. 178 /2.
i:i E. Bujor, op. cit. pl. 1 /2.
16. M. Irimia, Cimitirele de incineraţie geto-dacice de la Bugeac-Ostrov,
Pontica I, 1968, p. 218-219, fig. 31. _
17. Silvia Teodor, Aşezarea geto-dacică de la Huşi - Corni, în Thraco
Dacică II, 1981, fig. 34-2, 3.
u. M. Roşca, Akeltak Erdelybem, Kozlemenyek, IV, 1-2, 1944, fig. 2/1.
1
~ Ibidem, fig. 46 / 2.
20 Vl. Zirra, lnfhu•nc.• dc·s [i<'?'c'~-cic.:ces et de leurs voisins sur la habttat
celtique de Trnn~vh·~ini(', Alht P.q•~ia, XIV, 1975, p. 58 pi. II 1 /2.
21
• M. Nica, CJmplexuJ d1· turnuli i1cl:&tattieni de la Ieşelniţa, Histori-
ca III, 1974, p. 11.
22 • V. Dumitrescu, La necropole Hallstattiene de Basarabi, Dacia NS,
XII, 1968, p. 280.
23. Al. Vulpe, Tracii şi ilirii la sfîrşitul epocii fierului în Oltenia, IV,
SCIV, 1962, 2J' r,. 3HI <şi urm
24. D. Berciu şi E. Comşa, Săpăturile de la Balta Verde şi Gogoşu, Ma-
teriale, II, 1956, p. 391 şi urm.
25. E. Moscalu Op. cit. p. 163.
26. S. Morintz, P. Roman, Un grup ha!lstattian timpuriu în sud-estul
României, Insula Banului, SCIV, 1969, p. 420.
u Emil Moscalu. Probleme ale culturii traco-geto-dacice din Oltenia,
Oltenia, vol. IJI. C'raieva, p 121.l.
Necropola d~ l;;i T€-1Eşti- Drăgoeşti. Aspect din săpătură.
20
Cercetări t1rheofog:ce de Ja Teleşti-Drâgoeşti
f21
Tei(·şti-Drăgoeşt:
necropola
23
Cercetările arheologice
de Ia Vîrtop-Bumbeşti-Jiu
VASILE MARINOIU
Lucrările de amenajare hidroenergetică a rîulud Jiu în-

cepute în 1988 ne-au determinat să intesificăm cercetările
arheologice în zona complexului de fortificaţii şi aşezării 'Ci-
vile romane de la Bumbeşti-Jiu. Amenajarea unui depozit
de materiale şi a unei balastiere de către Antrepriza Cons-
trucţii Hidroenergetice Valea-Sadului, efectuate în imediata
apropiere a castrului cu val de pămînt de la Vîrtop, unul din
cele trei din cadrul complexului de fortificaţii, a dus Ia des-
coperirea urmelor unui edificiu şi a unui drurrn - părţi com-
ponente probabil ale unei aşezări civile romane încă necu-
noscută de cercetători.
Castrul de la Vîrtop - Bumbeşti-Jiu, cunoscut încă de
la sfîrşitul secolului al XIX-lea, a început să fie cercetat sis-
tematic din anu[ 1956. Lucrările de construcţie a şoselei şi
a căii ferate Tîrgu-Jiu - Petroşani a secţionat castrul de
la sud la nord. Din această fortificaţie nu. se mai păstrează
decît porţiuni din laturile de sud şi est, iar latura vestică
se păstrează în întregime. După planul topografic realizat cte
Pamfil Polonic, castrul avea dimensiunile de 126 X 115 m.
Cercetările arheologice din 1956 efectuate de arheologii
Grigore Florescu şi Espectatus Bujor, au stabilit că latutra
vestică şi colţul sud-estic sînt acoperite de un strat gros de
cenuşă, fapt ce" dovedeşte existenţa în antichitate a unui
puternic incendiu în această zonă a fortificaţiei.
Datarea castrului cu val de pămînt de la Vîrtop s-a făcut
pe baza uneia din cele trei monede descoperite în incinta
fortificaţiei, două fiind ilizibile. Moneda în discu~ie, este un
24
sesterţ din timpul împărătesei Faustina Major (?-141 d.H.),
soţia împăratului Aqtoninus Pius.
Săpăturile de salvare efectuate de specialiştii Muzeului
Judeţean Gorj (colectiv format din muzeografii Vasile
~arinoiu, Dan Ionescu şi Gheorghe Calotoiu) au u.irmănt
cercetarea unui edificiu şi a drumului pietruit, ale căror urme
du fost dezvelite de lucrările efectuate în zonă de A.C.H:
Valea-Sadului.
Edificiul descoperit, situat la cca 80 m sud-est de valul
de pămînt al castrului de la Vîrtop, de formă patrulateră
este format din şase încăperi, colţul de nord-vest şi toată la-
tura sudică fiind în mare parte distruse de lucrările de ame-
na~are a depozitului. Fundaţia edificiului, în cîteva porţiuni
cu un traiect neregulat, era realizată din pietre de rîu.1 legate
cu pămînt, iar zidurile încăperilor din chirpic.
Pe zidul interior a; camerelor 1 şi 2 au fost surprinse
,nmele unor bîme (..:· lemn, iar pe fu.lndaţia zidului nordic
~1 vestic al încăperii ~ se pot observa mai multe orificii
.::Irculare cu diametrn: de 0,10 m, orfficii de introducere
.:J. ur.or stîlpi pe car'O' · C"rau împletite nuiele, NPite cu ehirpic,
ce formau pereţii edificiului. Pe suprafaţa podelelor celor
şase încăperi a fost descoperită o mare" canti~ate de lipitură,
ars1 la roşu, ce păstra uirme de nuiele. Aceste elemente ne
îndrepEiţesc să credem că pereţii întregii locuinţe erau rea-
lizaţi prin fixarea unor bîrne groase, în poziţie orizontală,
peste fundaţi.'] de piatră, iar în aceste bîrne, de obiceci din
st~iar, erau practicate· orificii circulare în care erau înfipţi
stîl'.'.'i de susţin~n=~ ai pereţilor şi acop~rişului. Intre aceşt•i
. stibi era rea.lizată o împletitură deasă de nuiele, împletitl.1-
r'i cc era apoi acoperitâ cu un strat gros de lut.
Acoperi<;;uL probabil în dou11. ape, era acoperit cu ţiale
şi o 1 anc, ab cil.rar fre_qmente au fost descoperite în cantităţi
mari pe suPrafaţa podelelor.
Un i:1cendiu puternic a distrus acest edificiu. Stratul de
ce;iuc:;J., ce acO]')eră în întreqime suprafaţa locuinţei, are o
grns'rn0 ce variază btre 0,06 şi 0,10 m.
In prima încăpere, cu dimensiunea de 6,80 x 3,50 m, suh
sfratul d cenuşă ce acoperea numeroase fraqmente de chir-
0
n'c si tiq!?î. a fost do.zvplit'i o noclea, bine păstrată, realizată

clin Iul aalbcn bine bRtut si făţuit. Lînqă peretele nordic, la
1 SO m de coltul nord-vestic a fost descoPerit un vas mare
de provizii, fragmentar. Lipsa oricărui element concret, nu
25
ne permite să atribuim o funcţion.a.Iitate sigură acestei în-
căperi. · : .,.,-- :·· ' 1-.:r -- :
Incăperea a doua, cu dimensiunea de 7,30 X3,50 m, pre-
zintă o podea deranjată. In colţul nord-estic se află o mică
platformă cu dimensiunea de 0,80 X 0,90 m, ce funcţiona pro-
babil. cu rolul de cuptor, dovadă numeroasele fragmetne de
sticlă, de metal şi ceramică. Aici au fost descoperite 8 je-
toane (latrunculi) ce erau folosite la un joc asemănător Go-
ului jetone confecţionate dintr-o pastă de sticlă vullcanică
de culoare verde (5 bucăţi), neagră (2) şi una albă cu diame-
trul cuprins între 11 şi 16 mm. Alături de aceste piese s-ri·-
mai descoperit numeroase fragmente din sticl{:i şi ceramică
şi un miner de bronz al unei oglinzi. Pe vatra descoperită în
această încăpere, vatră ridicată cu 8 cm faţă de nivelul po-
delei. a fost descoperită o mare cantitate de sticIR topit)';.
Lînqă vatră a fost descoperită şi o foiţă de aur de 0.61 puncte
şi cn titlnl de 24 carate, ce urma probabil a fi folosită la
confecţionarea unor biiuterii. In aceeaşi încăpere au mai
fo<;t dPscoperite clonă mici piese din bronz de la echipi3men-
tn1 militar al unui ostaş român. Tot aici s-a descoperit si r
anlic'l de brom; de harnaşament. In centrul incănerii an fost
rlPscoperitP două fraamente de lamă de coasă alături de n~
fraqment rle coasi'i-tuhul de înmi'inuc;are cu o verigă cu p1n-
ten de fixare a cozii şl o parte din lamă.
Pe lînqă acestea s-a mai. descoperit si un ciocan, inr lînai'I
zirlnl estic al încăperii au fost descoperite două frarrm<>nte de
foarf0ci. Dintre cele cinci monede de bronz desconPrite în
;:ireastil. încăpere. două sînt PmisP în timpul împăratu.ilui
Traian, ia..- celelalte trei sînt ilizibile.
ln CE'e de-a treia încăpere, cu dimensiunile de 7.10 X '.'.! m
a fo<;t scoasă la iveală. pe latura nordică. o vatră circulară
cu diamet-ul dP 0,80 pe car!" s-au qăsH numeroase fraament~
ceramice c;i natru monede de bron'7. ilizibile. PP lntur;:i ~nrl.;c;-t
:i înrilperii SP obsPTvil nraaul dP intrare. reali7at rlin r)lrămb:i
!NTat0 c11 nămînt. Lînqă praq au fost qăsite si doui'l tîtîni de

111c;~. rlin fil"r. nrin care usa se fixa de toc. Ali'itnri np cicestN1·
"'" rtfPi fix"l.t în nraa un suport de lut ars. de formă circulară,
ce înrl.Pnhnea rolul rl"" c;uuort, dP „usor" al usii.
In cef! de-a patra încăpere, de 5,60 x 2,70 m, s-au clesco-
nerit nnmeroast" materiale de construcţie : piroane, franmPn-
t0 de tiql<> si olanP, cuie. Alături de ceramica fraqmPnt;:uă
aici a fost S'Cos la iveală un mortarium întreg. Lingă zidul
26
Vestic al încăPerii s-au descoperit o daltă de fier şi un frag-
ment ele strecuirătoare din plumb.
Tot aici s-au descoperit fragmente de terra sigillata, de
culoare roşie cu reprezentări zoomorfe, antropomorfe şi ve-
getale. Într-o imagine este reprezentat un soldat cu o suliţă
pe umăr, iar în altă scenă un animal (leu sau cîine) ridicat
în două picioare. In mai multe scene, delimitate în triun-
ghiuri sînt prezentate motive vegetale. ln partea superioară
vasul prezintă mai multe ogive disPuse longitudinal. Acest
tip de terra slgillata au fost confecţionate într-un atelier din
Gallia centrală, la Lezoux. ·
Alături de ceramica romană, in această încăpere s-au
descoperit şi multe fragmente ceramice. de origină geto-da-
cic5. care provin de la vase de tip borcan din pastă zgrum-
ţuroasă, cu brîuri alveolare dispuse longitudinal sau oblic
în raport cu bu.l?:a vasului şi cîteva fragmente de castron cu
urme de ardere secundară. Aceasta demonstrează cont'nuita-
te1 poPulaţiei geto-dace în perioada ocupaţiei romane.
Cea de-a cincea încăpere, de dimensiuni 5,40 x 4,40 m.
prezintă o podea de lut galben, mult deranjată. Aici au fost
descop2ritc numeroase fragmente de sticlă de la diferite for-
me de recipiente sau de „unguientarium". Pe toartele unui
vas d~ sticlă gălbui, se află ornamente vegetale. S-a mai
descoperit tin opaiţ cu inscripţia „FORTIS" databil la ;umă
tatea secolului al II-lea d.H. şi două monede emise in timpul
î:nu3ratului Hadrian.
Din ultima încănere de dimensiunile 5,40X4 mau fost scoaS·:!
~..., iv...,a1R fraqmente ceramice, printre care şi unele de orini-
n: rr'"'tO·cl acici"i. Din pileate zi<inrile din partea Sl'.ldică a clă
rliri i flll fost distruse dE> lucrările de nivelare efectuate dP
A.C.H. Valea Sadului în această zonă. In această parte a lo-
cuintci s2 mai păstrează doar o mică suprafaţă de pavaj, de
pridvor. ·
Din descrierea acestui edificiu de formă patrulateră, ele
dimensiuni relativ mari (12,40 X 11.10 m) şi orientat NE_..:.SV,
ca si din materialele arheologice descoperite, se poate trage
conclmia că aici a existat un atelier meşteşugăresc important
:1itficinae) ... "'.
L'l fJO cm nord de atelier s-au descoperit urmele unui
drum roman c: stri"ih'ltea aşezarea civilă şi. făcea legătura
tntre castru.J de la Vîrtop şi aşezarea civilă romană de la
27
Săcelu. Lăţimea maximă a acestui drum era de 4,60 m, avînd
rigole din piatră şi ţigle. Drumul era realizat din piatră de
rîu, nivelarea lui făcîndu-se ·cu pietriş. Profilul drumului este
de formă convexă, grosimea la centru fiind de 0,60 m azi.
Prezenţa drumului a putUit fi sesizată pe o lungime de Peste
100 m, pină în imediata apropiere a castrului, mai precis pe
latura estică a şanţului de apărare - şanţ realizat natural de
cursul pîrîului Vîrtop.
La cca 35 m nord-vest de atelierul meşteşugăresc au fost
:1 asa.te 3 secţiuni cu 01 ientare N-S, avînd dimensiunile de
25 x 2 m. Aceste secţiuni au surprins urmele unor fundaţii
de locuinţe romane, multe materiale arheologice: materia-
le de construcţii, fragmente ceramice şi de sticlărie Precum
şi mult chirpic.
ln anul 1989 am continuat cercetăriile în aşezarea civilă
romană de la Vîrtop cînd au ieşit Ia iveală noi fundaţii de
locuinţe, iar dintre materialele arheologice importante amin-
tim descoperirea unei fibu1le de bronz cu balama, ornamen-
tată cu motive perlate, două mărgele din lut tip „pepene",
una din ele vopsită în verde. Din materialul numismatic a-
mintim descoperirea a 3 monede din bronz, una ilizibilă. iar
celelalte două au v-izibil doar figurile împăraţilor - Hadrian
si Probabil figura împărătesei Faustina Minor (125/130 - 176
d.H.) soţia lui Marcus Aurelius (161-180). S-au mai desco-
perit şi cîteva fragmente de terra sigillata, ceramică de !Ul"<
d~ provenienţă din Gallia Centrală, atelierul din Lezoux,
adus3. aici de soldaţii romani, Ia începutul sec. II d.H.
In urma trasării acestor secţiuni şi a cercetărilor arheo-
logice am putut aprecia perimetrul aşezării dvile romane
de }a Vîrtop, ce se întindea pe o suprafaţă mult mai mare
decît cele două hectare cercetate de noi.
Materialele descoperite aici - monede, terra sigillata,
oriaiţul. fibula Precum şi celelalte fragmente ceramice si ma-
teriale de construcţii ne uşurrează mult munca de datare a
acestei aşezări civile care concordă cu datarPa c11 val dP.
oi.mint de la Vîrtop, adică posterior anului 106 d.H„ fiind
locuit pînă în a doua jumătate a secolului aI Ii-lea d.H. (161-
176), cînd fortificatia si asezarea civilă se reface la 1 Km sud
de aceasta, la Bumbeşti-Jiu - gară.
Cercetările arheologice de la Vîrtop - Bumbeşti-Jiu,
din anii 1988-1989 au dus Ia identificarea aşezării civile
28
romane de aici, aşezare care nu1 era cunoscută pînă la acea
dată de arheologi. aducînd o contribuţie importantă la cu-
noaşterea ansamblu':!ui de fortificaţii şi aşezări civile romane
d ~ Ja Bumbeşti-Jiu.
BIBLIOGRAFIE
1
Alexandru Şt('fUlPsc-u, Gorjul frloric şi pitoresc, Tg-Jiu, 1904.
•
~ I. Moisil, R<>pertoriu rle localit'.iţi istorice, preistorice din judeţul
Gor,i, în k·hivele Olteniei, nr. 24, Craiova 1926.
„ Gr. Toci'.escu, Mss Biblioteca Academiei, vol. 5133; 5134, 5139.
1 Gr. F:orescu, E. Bujor, Săpături de salvare de la Bumgeşti-Jiu, Ma-
tcri<..le şi c"rceti1ri de ,arheolog~e. IV, 1957.
~ D. Tudor, Oltenia romană, 1968, Bucureşti.
b. Revista Acta Musei Po,·olissensis, nr. XIII, Zalău 1989.
1• Revista Drobeta, Drobeta Turnu-Severin 1974.
~ Cristian M. Vlă~!escu, Gh. Poienaru-Bordea, Complexul de fortifica-
ţii ele la Bumbeşti şi 1'0lul lor în răspîndirea romanităţii fn Dacia
Inferioară, Symposia Thracologica, I, Craiova 1983.
~. Cr. Vlădescu, Armata romană în Dacia Inferioară, Bucureşti 1983.
iu Cr. Vlădescu, Fortificaţiile romane din Dacia Inferioară, Craiova
1986.
29
Aşezare rivilă de la Vîrtcp - Bumbeşti Jiu.
30
Jetoane din sticlă
Aspect de s!.ip.:itur.J. Aşezarea civilă Vîrtop - Bumbeşti Jiu
Fraamente de terra sigillata
32
Vas ceramic (morta.ria)
'
Fibulă de bronz
Obi•;e,te descopl·r:te la Virtop - Bumbeşti Jiu.
34
Cercetările arheologice de salvare de la
Bumbeşti . . Jiu - Campania 1991
IONESCU DAN
MARINOIU VASILE
CALOTOIU GHEORGHE
Cercetările arheologice de salvare ce au fost efectuate
pe teritoriul aşezării civile romane de la Bumbeşti-Jiu s-au
desfăşurat în perioada 1 iunie - 1 noiembrie 199·1. Aceste
cercetări au fost motivate în primul rînd de faPtul că în
imediata apwpiere a rezern;ţit·'. se execută lucrări de ame-
najare hidroenergetică ce ar putea afecta vestigiile antice.
Săpăturile arheologice au fost finanţate de Antrepriza de
construcţii h'drotelmke: \:ele1 Sadului ca urmare a semnării
unui protocol care stipula acest lucru, protocol semnat între
Prefectura judeţului Goq şi ~1inisterul Culturii, în primăvara
anului 1991. în perioada 1 sePtembrie - 1 noiembrie cerce-
tările au fost finanţate de lnstitutl~.1 Naţional de Arheologie.
Au fost trasate mai multe secţiuni de control de o parte
şi de alta a şos~lei Tîrgu-Jiu - Petroşani, şosea c~ traver-
sează de la norrl la sud rezE'rvatia arheologică. Trasarea sec-
ţiunilor a u.:rmărit într-o primă fază dimensiunile reale ale
întinderii aşezării civile romane.
Prima secţiune, S1, a fost trasată în partea de est a aşe
zării avînd dim<'n!>iuniif' de• 200 x 1,5 m, fiind orientată
pe direcţia S-~. L1 li11dta de sud a secţiuni a fost
descoperit un topor de fier de factură romană, iar între ca-
rourile 100 şi 110 au fost dezvelite substrucţiile unei cons- _
trm:ţii rom:i.ne de form~i circulară. Au fost continuate
paralel cu aceste cercetări şi săpăturile la caseta D trasată
în cmsul anului 1990. Au fost descoPerite urmele unui pavaj
regulat pe suprafaţa căruia a fost descoperit un pandativ de
argint şi o cănuţă romană.
In partea de vest a aşezării au fost trasate trei mari sec-
ţiuni S2, S3 şi S 4 , ale căror dimensiuni sînt cuprinse între
700 x 1,5 m S2 şiS 3 şi 200 x 1,5 m S4• In urma cercetărilor
acestor trei secţiuni limita sudică a rezervaţiei a fost depă-
35
în 1971. Aceste descoperiri au confirmat părerile anterioare
legate de presupunerea că aşezarea romană ar Putea avea o
întindere mult mai mare.
In secţiunea S2 au fost descoperite zidurile unui edificiu
roman, Caseta practicată aici a confirmat existenţa fundaţiei
unui imobil de dimensiuni relativ mari. Cu o fundaţie reali-
zată din pietre de rîu legate cu pămînt, construcţia, atît cit
se mai păstrează din fostul ei perimetru, are forma unui drep-
tunghi cu laturile de 17,30 X 20,20 m. Starea precară de
conservare ne împiedică a mai delimita cert doar o singu_ră
încăpere (pl. III), încăpere ce aparţine unei faze mai tîrzii.
Camera făcea parte dintr-o aripă adăuigată foarte probabil
mai tîrziu, zidurile exttrioare fiind mult mai subţiri, legătura
cu fundaţia iniţială fiind superficială. Din păcate lucrările
agricole au distrus total interiorul locuinţei. Dimensiunile
mari ale clădirii ne îndreptăţesc să presupunem folosirea ei
la adăpostul militarilor în prima fază de locuire a acestei
aşezări. Un alt argument ·c·are pledează pentrut această pre-
supunere este şi alinierea perfectă alături de altă clădire
cercetată în anul· 1972 de domnul E. Bujor fată de drumul
roman care ieşea pe poarta de sud a castelului. Această ali-
niere este legată posibil de o primă înce_rcare de sistemati-
zaree a viitoarei aşezări. Cele două clădiri sînt aliniate Ia
22,60 m de drumul roman, iar spaţiul dintre clădiri este de
20,80 m. '"": '* 1
Drumul roman surprins atît în S2 dt şi tn S3 are o lăţime
medie de 4, 10 m fiind realizat din pietre de rîui aşezate pe
un suport de pietre, nivelarea lui fiind făcută tot cu pietriş.
Drumul avea amenajat şi rigola, care însă se păstrează ne-
uniform şi precar.
Cele trei mari secţiuni au mai surprins numeroase urme
de construcţii antice, podele sau pavaje, dar cercetările au
fost concentrate asurpra clădirii „D" despre care am amintit
şi asupra dezvelirii unui cuptor de ars ceramică, descoperit
la limita sudică a lui S2•
Descoperirea acestui cuptor s-a fAcut în contextul cer-
cetării unei casete în care erau surprinse urmele unei lo-
cuinţe. Reamintim că la Bumbeşti-Jiu vestigiile romane, aflate
practic pe prima terasă a rîului Jiu, se găsesc la o adîncime
medie de 0,30 m, ele fiind foarte uşor supuse unor acţiuni de
distrugere în urma activităţilor agricole. Limita superioc:i.ră
:3Ş
a cuptorului aşa cum se mai păstrează ea astăzi, se află la
0,28 m, ea siluindu-se în imediata apropiere ea fundaţiilor ră
văşite ale unei mari locuinţe, din care se mai păstrează doar
două laturi
Camera focarului de formă circulară a fost săpată în so-
lul cruţat, talpa sa coborînd pînă la 1,55 m. Dimensiunile
sale îl pot încadra în rîndul cuptoarelor de mari dimensiuni,
diametrnl focarului fiind de cca. 240 x 250 x 258 m.
Pereţii camerei de ardere, bine lutuiţi, prezintă acum o
suprafaţă bine lustruită, treimea inferioară a focarului şi baza
lui fiind puternic vitrifiate. In centrul camerei de ardere a'
fost amenajat pilonul central, el fiind obţinut din pămîntul
cruţat în momentul săpării cavităţii focarP.11ui. Dimensiunile
pilonului sînt de cca. 0,80 m diametrul, iar înăţimea · 1ui nu
depăşeşte 0,38 m. In secţiune perpendiculară pe axă, pilonul
prezintă forma cifrei opt. Această anomalie se datorează
unei modificări ulterioare aplicate pilonului după începerea
funcţionării cu:ptorului. Astfel, în faţa gurii de alimentare a
focului, pilonul central a fost întărit prin adăugare prin lipire
a unei noi cantităţi de lut care practic a întărit şi mărit su-
prafaţa de susţinere· a pilonului central. Noi presupunem că
această reparaţie să se fi datorat unei posibile tasări a gră
tarufoi în faţa gurii de alimentare unde suprafaţa de susţi
nere a pilonului nu era satisfăcătoare şi eficientă.
Sistemul de susţinere al plăcii perforate (grătarul), ală
turi de pilonul central, prezintă un ingenios mod de amena-
jare. Au fost practicate în· lutul <'.!rud al pereţilor focaruluj
găuri de formă aproximativ pătrată cu latura de cca. 0,18 m,
numărul lor fiind de 19. In aceste găuri au fost fixate cără
mizi mari avînd dimensiunile de 0,150 x 18 x 0,55 m. In pre-
lunqirea fiecărei cărămizi fixate cu lut pe perete a fost aşe
zată o altă cărămidă al !=ărei punct de spriiin era pe pilonul
central. Sub această aşezare radială d~ cărămizi-pereche, a
fost realizat în prealabil un pat de nuiele (impresiunile a-
cestor nuiele se Pot observa pe faţa inferioară a cărămizHl,
pat avînd rolul efectiv al unui cofrag. Această aşezare a c'i-
rămizilor a creat un suport deosebit de rezistent pentru
placa perforată asigurîndu-se în acest mod şi o durată de
fu:ncţionare îndelungată piesei cele mai importante a cupto-
rului, care era placa perforată.
Peste aceset suport de cărămizi a fost turnată Placa per-
forată. Ea prezintă astăzi o grosime medie de cca. 0,20 rn
37
fiind mai subtire spre extremităţi. Cele două rîndur:i con-
centrice de orificii de tiraj pracHca t prin pla'că (diametrul
lor este astăzi de cca. 0,10 m) au fost realizate prin spaţiile
libere dintre cărămizi. S-au mai păstrate intacte doar dou1
astfel de orificii din numărul probabil de 24. Din placă s-a
mai păstrat doar aproximativ o jumătate de metru pătrat.
Camera superioară a cuptoruluii, practic camera unde
erau arse vasele avea forma unei cupole, pereţii săi avînd ·o
grosime medie de 0,10 m. Numeroase fragmente de chirpic
aparţinînd boltei au fost descoperite prăbuşite peste placa
Perforată. Fragmentele păstrează detaliile curbe specifice unr 1
bolţi, păstrînd deasemenea urmele nuielelor care au fost f<:
losite la realizarea şi amenajarea scheletului cupolei.
Canalul de alimentare a focaruilui, aşezat în partea de est
a cuptorului, prezintă astăzi o formă aproximativ pătrată
avînd latura de 0,50 m. Baia canalului este puţin deplasată
spre cavitatea focarului posibil t!a un efect al scurgerii aPei
spre focar de-a lungul timpului.
Dezafectarea cuptorululi s-a produs cu siguranţă încă din
antichitate, el fiind complet acoperit cu pietre mari de rîu
urmărindu-se probabil o nivelare a locului. Sub pietrele de
rîu au fost descoPerite multe fragmentt de chirpic aparţinînd
acoperişului. A fost descoperit un opaiţ cu o sinqură ansă.
Cantitatea de ceramică descoperită este redusă, ea pledînd
spre o dezafectare în antichitate într-uin moment cînd spa-
ţiul ocupat de cuptor şi-a găsit o altă întrebuinţare.
Menţionăm că nu au· fost surprinse urmele anarţinînd
amenaiării care adăpostea cuptoruL dar aşezal'Pa lui trehuie
raportat'! la prezenţa în aproniere (8,50 m - est) a unei fun-
daţii puternic deraniate. La limita sudică a acestei fund1tii
a fost descoperită o unealtă de ştampilat probabil folosit'l la
ştam11ilarea cărămizilor şi ţiqlelor (vezi foto). DPJPă infor-
matiile noastre în Oltenia a fost descoperită doar o s~nriuril
unealtă de acest gen, descoperire făcută la Orlea 1. O analo-
gie la aceast'l descoperire o întîlnim şi în cadrul repprtoriului
roman al domnului Gudea cu o descoperire făcutii la Po„o-
li.ssum2, repertoriu în care domnia sa mai amintPste si o rilt~
desconerire făcută la Feldioara (Făqifraş)3. Posibil ca această
u1'ealtă s~ fi aparţinut unui particu[ar. ·
Tot ling~ fundatie a fost nes·coperită o monedă aoarţi
nînd lui Seotimius Sevf'rus. Moneda este de arnint nvînd pe
avers inscripţia L SEPT SEV AUG IMP XI PART MAX, iar
~ş
pe revers (PMTR PVI) COS II P - P. Datarea ei o putem
face între anii 198-200, după victoria lui Severus împotriva
parţilor. Această descoperire poate uşura şi încercarea de a
data cuptorul. Astfel din anul 201 e.n. fosta garnizoană din
castru COHORS IV CYPRYA este retrasă, locuii ei fiind luat
de noua garnizoană COHORS I AURELIA BRITTONUM
MILLARIA ANTONINIANA, unitate ce va întări cu zid de
piatră valul castrului deteriorat de vechime • Este probabil,
4
momentul cînd viaţa aşezării civile va ~~unoaşte o nouă efer-

vescenţă, fiind ridicate noi locuinţe, noi ateliere sau constru-
ite noi drumuri de incintă.
In virtutea caracteristicilor de construcţie ale cuptoru-
lui descoperit la Bumbeşti-Jiu în anul 1991 îl putem încadra
conform tipologiei stabilite de domnul Popilian 5 ca aparţi
nînd tipului 1. Acest tip de cuptor, de formă rotundă cu
stîlp central de susţinere este foarte răspîndit în Dacia romană
este datat de regulă în secolul al III-lea.
Analogii la descoperirea făcută ia Bumbeşti-Jiu avem
chiar în cadrul acestei aşezări civile, un cuptor descoperit·
de domnul E. Bujor în anul 1971 6, dar şi la Sucidava7, Dro-
beta8 sau Zalău - Valea Mîţei 9 • Descoperirea cuptorului
de la Slăveni 10 avînd tavanul de izolare realizat din cără
mizi supraetajate este probabil analogia cea mai reprezenta-
tivă.
ln legăură cu descoperirea de formă circulară su:rprins
între carourile 100 şi 100 ale lui S1 trebuiesc făcute citeva
sublinieri. G_rosimea fundaţiei este de 0,90 m, ea fiind reali-
zată din pietre rle rîu legate cu pămînt. Diametrul interior
variază înrte 5,40 m şi 5,30 m. Spre esta fost amenajat un
prag cu o lăţime de 2,34 m şi o. grosime de 0,66 m latura de
sud şi 0,80 m latura de nord a praguluL Podeaua construcţiei
a fost realizată dintr-un strat gros le nisip. Inclinăm să ere-'
dtm că avem de"a face cu un bazin pentru păstrat argilă. Un
argument care să susţină acest fapt este şi descoperirea în
apropierea acestei fandaţii în anul 1971 a unui atelier de
olar 11 • Putem presupune că acest bazin putea fi folosit şi la
pregătirea argilei, această operaţie fiind indispensabilă pro-
cesulu.ii de realizare a ceramicii. Bazinul se află la o distantă
de 14,40 m de caseta în care a fost suprins atelierul de olar.
Săpăturile campaniei din 1991 au adus date noi în ceea
ce priveşte aşezarea civilă romană de la Bumbeşti-Jiu. Săpă-
39
turile arheologice au demonstrat că limitele rezervaţiei ac-
tuale nu reflectă real adevărata întindere a aşezării. Acesta
este un argument în plus care justifică o nouă şi intensă cam-
panie de săpături motivată şi de faptul că lucrările hidro-
energetice pot periclita existenta şi conservarea vestigiilor
romane de la Bumbeşti-Jiu.
NOTE
l Dumitru Tudor, Oltenia romana, ediţia IV, Ed. Academiei Bucu-
reşti, 1978, pp. 102.
2. Nicolae Gudea, Acta Musei Porolissensis, Zalău, 1989, Repertoriul
materialului arheologic, planşa CXLI, pag. 1000.
"· Ibidem, pag. 553.
4 D. Tudor, op. cit., pag. 270
:s Gheorghe Popilian, Ceramica romanâ din Oltenia, pag. 140, Scrisul
Românesc, Craiova, 1976.
!!. Espectatus Bujor, Materiale şi cercetări arheologice, Săpături la
Bumbeşti-Jiu, Editura Academiei, pag. 453.
·1 D. Tudor, op. cit., pag. 86.
ij. Ibidem
9. Al. V. Matei, Acta Musei Porolissensis VIII, Un cuptor de ars cera-

mică in aşezarea dacilor liberi de la Zalău - Valea Miţei, pag. 242,
Zalău, 1984.
10 D. Tudor, op. cit., pag. 87.
11. E. Bujor, Un atelier de olar la Bumbeşti-Jiu, M.C.A„ Ed. Academiei,
1972.
Cercetări arl:r0log1c·~ -· aşezare civilă - Bumbeşti Jiu.
41
Cuptor roman dl' ar!> ccr:1mica
42
Qb\ect d1•scoperit în cişpzarea civilă umană de Ia Bumbeşti
43
Obiect pentru !jtvr. ţare - Bumbeşti Jiu.
44
„
Un hrisov domnesc inedit de la începutul

secolului al XVII . . 1ea din Ştefăneşti - Gorj
DORINA NICHIFOR
In 1987, la Sesiunea judeţeană de referate comunicăn

ştiinţifice a elevilor din Gorj, era semnalată prezenţa unui
document din 1609 1• Posesoarea Popescu Eugenia din comuna
Ştefăneşti, în vîrstă de 65 de ani, îl deţine ca moştenire îm-
preună cu alte obiecte.
Păstrat în condiţii foarte bune, într-un înveliş de piele
(foto 1), pergamentul acoperit cu frumoasele litere slavone
ale cancelariei tirgoviştene (foto 2), are dimensiunile dP
51 /31 cm. Docurmentul a fost tradus de autoarea prezentului
studiu (anexa 1), sub îndrumarea ·competentă a prof. univ.
dr. Gh. Mihăilă de la Universitatea BucureşH, căruia îi adu-
cem şi pe această cale cuvenitele mulţumiri, apoi a fost su-
pus analizei şi încadrării sale în timp şi spaţiu.
Introducere în epocă. Domnia lui Radu Şer1'an. La tn·
ceputul secolului al XVII-iea, după efotruri îndelungate.
Poarta otomană a reuşit să-şi restaureze dominaţia asupra
Ţărilor Române. Se constată în aceste condiţii o mai intensă
pătrundeer a elementului grecesc în rîndurile boierimii şi
al~ orăşenimii în acelaşi timp o reacţie mai violentă împo-
triva lor a boierilor pămînteni, ameninţaţi să-şi piardă pozi-
ţiile.
Pe de altă parte se evidenţiază si acţiunile unor domni-
tori care în anumite momente au ridicat în mod făţiş stea-
011.,I luntei pentru independentă. Din rîndul lor s-a impus -
fiqura luminoasă a lui. Raclu Serban, domn al Ţării Româ-
nesti. în 1601 si 1602-1611 2 , fiul unic al lui Rndu postelnic
şi al im)înesei Maria, nil.scut în satul Mironeştii de azi, df'
ne malurile Arqeşului. A primit numele de Serban. probabil
în amintirPA. străbuniculn~ său Serban. banul de Jzvorani, cel
care se ridicase împotriva lui Radu Paisie, solicitînd tronul
45
Munteniei. Discutabilă deci genealogia pe care ne-a lăsat-o
Al. Ştefulescu, unde domnitorul ar· fi ,,străneepot după mamă
al lui Neagoe vodă şi fiu al lui Şerban, un alt fiu al lui
Neagoe" 3• Explicaţia rezistă în faptul că ideea dinastică era
foarte puternică totuşi la începutul veacului al XVII-lea 4•
Cara'Cterizat de cronicarul Matei al Mirelor ca un „om
mintos, viteaz, bun, blînd şi plin de omenie" 5 , Radu Şerban
a reluat pe alt plan şi în alte condiţii epopeea lui Mihai Vi-
.teazul. Se apreciază că domnia sa războinică a contribuit,
prin apărarea independenţei ţ_ării, prin slăbire.a jugului oto-
man, la dezvoltarea economică şi culturală a Ţării Ro:ţnâ
neşti în secolul1al XVIl-lea.
Cucereşte tronul cu ajutorul boierilor Buzeşti, conside-
raţi adevăraţi „făcători de domni" 6 , după ce pînă atunci de-
tinuse dregătorai de paharni'C7• A purtat lupte cu tătarii
( 1602), turcii ( 1602) şi Moise Secui ul ( 1603), devenind ca şi
Mih,ai cu patm ani în urmă, stăpînul Transilvaniei pe care
dorea să o folosească în lupta împotriva Imperiului otoman.
Va prefera însă pacea cu sultanul Ahmed I (1603-1617),
obţinînd ca tributul ţării să scadă de la -155.000 galbeni Ia
32.000, păstrînd însă bune relaţii şi cu imperialii.
Fiind atacat de Gabriel Bathory, principele Transilva-
niei, Ia începutul anului 1611 va trece în Moldova pentru
ajutor, reuşind să obţină o strălulcită victorie la Braşov şi să
devină pentru a doua oară stăpîn al Transilvaniei. Intre timp
o puternică oaste turco-tătară ocupă Ţara Românească, dom-
nitorul îndreptîndu-se către Viena de unde nu se va mai
întoarce niciodată în scaunul ţării 8 •
In plan economico-social ceea ce caracterizează a·c·eastă
perioadă este adîncirea procesului transformator în domeniul
relaţiilor agrare, lărgirea nemaiîntilnită pînă atunci a pro-
dulcţiei meşteşugăreşti şi a extracţiei miniere, precum şi în-
viorarea vieţii orăş~neşli şi, ca un rezultat imediat al a'ces-
tora, amplificarea activităţii culturale.
Analiza documetnului. Veacul al XVII-iea marchează
modificări profunde în structura relaţiilor feudale. Pe mă
sură ce stăpînii de pămînt sînt atraşi din ce în ce mai mult
în relaţiile marfă-bani, pe măsura ce se înlătură treptat ca-
ra·cterul de izolare a domeniuaui feudal, boierii vor căuta
să-şi mărească rentabilitatea domeniilor cit mai mult posibil.
Acestea cresc prin răşluirea pămîntului obştilor săteşti, du-
46
pă cum sporeşte şi rezerva feudală prin ştirbirea loturilor
ţărănimii aservite.
In istoria românească medievală obştea sătească a ju-
cat un rol' deosebit de însemnat. Sub forma satelor de moş
neni şi răzeşi s-a menţinut în decursul secolelor, fiind un ele-
ment de unitate şi continuitate. In urma stratificării obştei
în interior, precum şi datorită sistemului de a'c'ordare a da-
niilor domneşti, va începe procesul de dezagregare al aces-
teia, care în cursul secolului al XVII-iea va deveni din ce
în ce mai vizibil. Destrămarea obştii se va face încălcîndu-se
sistemul stăpînirii în devălmăşie, vînzîndu-se delniţele din
sat unor străini în afară de obşte. Din numeroase mărturii
rezultă că unii moşneni, membri ai obştei, îndeosebi în par-
tea de nord a jv.deţului, nemaiputînd plăti datoriile se vin-
deau boierilor ca rumâni, împreună tu urmaşii lor 10.
In cazul documentului ce face obiectul acestui studiu,
Radn! Şerban întăreşte lui Stanicul şi urmaşilor săi ocină la
Ştefăneşti, pe care acesta a curmpărat-o cu suma de 5.600
aspri de la un alt Standul şi Badea. ln evul mediu, ori·care
ar fi cauza care a motivat intervenţia domnului, formula
este totdeauna aceeasi, în sensul că actul este calificat drept
„danie" şi „miluire" 11 , cum se întîmplă şi în acest caz.
Acelaşi Stanciu cumpără 9 funii de pămînt de la loqo-
fătul Căzan. Sîntem îndreptăţiţi să ·credem că documentul
din 27 februarie 1611, semnalat de Al. Stefulescu, prin care
Radu Şerban confirmă marelui sluger Pătru „stăpînire peste
jumătatea din avearea lui Căzan din Baia de Fier. Ciuperceni,
AlPlri, Ştefăneşti (sub!. n. - D.N.) şi din ţigănie" 21 , comple-
tează pe cel adus de noi în discuţie.
Peste un an la 7 februarie 1612, Radu Mihnea „riă îm-
puternicire lui Preda mare sluger să ia moşiile lui Căzan
pentru datorie" 13 , iar din 1615 ne parvine o informatie prin
care copiii slugerului Radu Buzescu ac·ceptă mosn<>nilor Că
zăneşti, să se răscumoere, „s3. fie iarăşi cnezi" 14 • lntrezărim
aici l'.1'1 destin dramatic al urmaşilor acelui Căzan Spătarul
care venise din Arqeş în Gori 15 , urmaşi care din motive ce
pînă acum ne scapă, au fost deposedaţi de pămînturile lor.
„Şi apoi a cumpărat Stan'ciu ocină la Bîrzei de lfl Vlad
partea lui toată de pretutindeni pentru 1.500 aspri gata". Am
extras acest fragmetn pentru a mai adăuqa încă o atestare
dor11mentară acestei localităţi la cele lăsate de Al. Ştefules-
cu16, . ..
Domnitorul întăreşte, de asemeni, ocina pe care Lupul
a cUJmpărat-o de Ia Petru din Ştefăneşti, pentru 600 aspri, 2
cai buni, o vacă, un bou şi un porc gras, precum şi de la Mo-
neasa din Albeni pentru 3 OOO aspri. Se 'C'onstată şi în Gorj
obiceiul feudal de a efectua plata moşiilor fie în bani, fie
în bani şi lucruri, existînd dar nu în cazul de faţă şi varianta
vînzării în lucruri. 17
Observăm şi un schimb de moşie contra unei jumătăţi
din vadul de moară între Lupu şi un anume Oprea, dovadă
a sporirii rolului economic în zonă a primului.
In ceea ce priveşte Moneasa de la Albeni credem că
trebuie înţeleasă ca .un personaj feminin ce avea legătură
·cu acel Monea din Ciucu, amintit într-u1n hristos din 13 a-
prilie 1613 cînd i se întărea fiului său Ursu moşie în Albeni 111 ,
aceasta în condiţiile în care s-a aplicat ·obiceiul înfrăţirii.
Actul înfrăţirii s-a practicat în evul mediu pentru a se evita
ca moşia să fie îrr.părţită numai între fii şi pentru a permite
şi .fetelor să poar:i veni la succesi.une 19.
Documentele vechi amintesc la ori'c'e vînzare de moşii
că aceasta s-a făcut cu ştirea rudelor şi a megieşilor din
„sus şi din. jos", în virtutea dreptului de protimis. Acesta
era un drept real, de preferinţă, care aparţinea rudelor şi
vecinilor unui vînzător de imobile.20 In cazul nostru, Stan-
ciu! şi Lupul au adus ca martori în faţa canceladei „'Credin-
cioşi şi buni megieşi şi stăpîni ", Hubav Ivan, Petm Bazco,
Stanciu, Radu şi Dragota din Vladimir, „care sînt de fată
' Megiaş, de la medja, hotar, însemnează vecin de hotar,
răzoraş, fiind numiţi în felul acesta proprietarii care apar în
raporturi de vecinătate 'Cu alţi proprietari. 21 . FTecvent se
întrebuinţează în documente ambii termeni, de boieri şi me-
giaşi, pentru desemnarea aceloraşi persoane 22 , cum se pro-
cedează şi în acest caz.
Oricare ar fi provenienţa proprietăţilor, ele se numesc
otine sau ocine, de la otăţi, tată, deci moşteniri sau care
devin moşteniri. „De aceea - spune documentu.il - am dat
bucuros 'ca să Ie fie ocină şi ohabă şi fiilor şi nepoţilor şi
strănepoţilor din poruncă de Ia curtea mea" .
. Din partea domnitorului apar ca martori cîteva nume
de boieri binecunoscuţi în epocă: clucerul Radu Buzescu,
marele vornic Cernica, marele logofăt Lupu.I, vistiernicul
Nica, stolnicul Barcan, (:Omisul Gliqorie, paharnicul Stanciu
şi marele postelnic Lupu. O parte din ei îi întîlni'rn şi în alte
48
documente legate de judeţul Gorj, emise la 'C'lJ.rtea luli Radu
Şerban. 2J Se detaşează Radu duzescu, mare clucer între anii
1595-1600 şi 1602-1610, 24 legat prin moşiile ce le deţinea
.şi de meleagu.1rile gorjene, inclusiv de oraşul Tg.-Jiu. 25
Şi scriitorul Gheorghe este o figură binecunoscută a
·cancelariei domneşti, grafia sa deosebită aflîndu-se şi pe alte
documente din a·ceastă perioadă. 26 Hrisovul de faţă demons-
trează că deşi limba română începe să se afirme în cultură,
totuşi cea slavonă a continuat să se menţină în scrierea ac-
telor publice. Marele istoric al literaturii române George
Călinescu referindu-se la această scriere arată sugestiv că
„fondul slav izbeşte numaidecît" 27 , simţindul-se tă asemenea
documente emană de la o clasă dominantă.
Domnitorul Radu Şerban a mai emis în reşedinţa sa de
la Tîrgovişte şi alte documente referitoare la Gorj 2B. El a
avut chiar o moşie la Runcu pe care a trecut-o prin cumpă
rare fraţilor Buzeşti 29 • Nu este exclus .ca sigiliul său octogo-
nal, despre care avem ştire 30 , să fie aplicat şi pe alte docu-
mente pînă a·cuim necunoscute.
Concluziile care ţin loc de încheiere şi care se desprind
·din analiza acestui document nevalorificat pină în prezent
:sînt următoarele :
· 1. Contribuie la lărgirea cunoştinţelor despre procesul
de feudalizare al societăţii româneşti la începutul secolului
al XVII-iea în condiţiile diminuării rolului obştilor săteşti.
2. Lărqeşte fondul documentar referitor la lo'c'alităţile
Bîrzei, Stefăneşti şi Albeni din judeţul Gorj.
3. lmbunătăţeşte nivelul cunoştinţelor noastre despre
rolul şi locul judeţului Gorj în evul mediu.
4. Confirmă autenticitatea unor categorii ale dreptu-
lui Jeudal (protimis, înfrăţirea drept de moştenire, etc.).
NOTE
·1. Program Sesiunea judeţeană de referate şi comunicări ştiinţifice a
elevilor din judeţul Gorj, Tîrgu-Jiu, 1987, p. 24.
i. Pe larg despre domnia lui Radu Şerban în : Tr. Mutaşcu, Radu Şer
ban, Bucureşti, 1978 şi Anta militară la începutul sec. al. XVII-Zea
~ub Radu Şerban, Bucureşti, 1961 ; Vlad Matei. Istoria medie a Ro-
mâniei (secolul al XVII-Zea şi începutul secolului al XVIII-Zea), U-
niversitatea Bucureşti, 1979, p. 50.,..-54 ; C. Şerban, Legăturile poli-
tice între cele trei ţări române îri prima jumătate a secolului al
XVl/-lea, in „Studii şi arUcole de istorie", XLUl-XLIV / 1981,
p. 69-'"' 70.
49
:iAl. Ştefulescu, Mînăstirea Tismana, Bucureşti, 1909, p, 1~3.
4•Vlad Matei, Op. cit., p. 51.
~. Mihai Berza, Pentru o istorie a vechii culturt romaneşti, Edit. Emi-
nescu, Bucureşti, 1985, p. 53. .
0• Istoria României, vol. II, Bucureşti, 1964, p. 1005.
J Ibidem, vol. III, p. 54.
u. Istoria militară a poporului român, vol. III, Edit. Militară, Bucu-
reşti, 1987, p. 227-248. ·
u. V. Costăchel, P.P. Panaitescu, A. Cazacu, Viaţa feudală fn Tara Ro·
mânească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Edit. ştiinţifică, Bucureştţ,
1959, p. 83-89.
1'1• Gh. Nichifor, Consideraţii cu privire la dezvoltarea economică şi so-
cială a judeţului Gorj în secolele XVII-XVIII, în „Litua. Studii
şi cercetări", Tîrgu-Jiu, 1988, p. 62-63.
H. l.C. Filitti, Opere alese, Edit. Eminescu, Bucureşti, 1985, p. 266.
1
~. Al. Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Ti.·Jiu, 1906, p. 4.
n. Ibidem
M I.C. Filitti, Op. cit„ p. 314.
i~ Al. Ştefulescu, Op. cit., p. 3.
Jo. Ibidem, o. 303.
u_ Vladimir Ranga, Istoria statului şt dreptului R.P.R., vol. l, Bucureşti,
1957, p. 457.
18. Al. Ştefulescu, Op. cit„ p. 385-3M.
Ju. Vladimir Ranga, Op. cit., p. 464-465.
iu. Al. Ştefulescu, Op. cit., p. XXXIII-XXX1V.
ii. I.C. Filitti, Op. cit., p. 252.
n. Ibidem
J Cezar Părăianu, Monografie a Mtului Dănf!şti, Tipografia N.D. Milo·
şescu,Tg.-Jiu, 1904, p. 6 : AI. Ştefulescu, Mlnăstirea Tismana, p.
293-295, 296 ; I.C. Filitti, Op. cit„ p. 310, 313.
i~, Mihai Viteazul fn conştiinţa europeană, Edit. Academiei, Bucureşti,
1984, p. 512.
i~. Gh. Nichifor, loc. cit., p. 61-62.
'°· Cezar Părăianu, Op. cit.
u. George Călinescu, Istoria literaturii romdn.e de l4 &rigiftt şi pfftă fn
prezent, Edit. Minerva, Ed. a li-a, Bucureşti, 1985, p. 8.
iu. Al. Ştefulescu, Mfnăstirea Tismana, p. 79, 96 ; Gorjul istoric şt pito-
resc, p. 224, 193-194, 207, 114, 133.
lJ. Ibidem, p. 167.
30. Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică fn Romdnia, Edit. ştiift•
ţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 222-223.
TRANSCRIERE
ANEXA l.
Din mila lui Dumnezeul, Io Radu voevod şi domn a toată

Ţara Ungrovlahiei, nepotul răposatului Io Basarab Voevod.
Dă do1'1J.nia mea această porun~ă a QQIDil,iei :mele lui Stanciu
',
50 j
şi cu fiii săi ciţi Dumnezeu ii va dărui ca să-i fie ocină la
partea lor toată de la toate hotarele pentru doi cai buni şi
pentru o vacă şi un bou şi 600 aspri şi pentru un porc gras.
Şi apoi a ·cumpărat ocină la Albeni de la Moneasa dar par-
părat Luplli ocină la Ştefăneşti de la Pătru şi de la Socol,
Ştefăneşti partea lui Badea Şi Stanciu toată, şi cit va alege
din vad, din 'C'Împ, din pădure, din apă, din uscat, din munte,
din vatra satu[ui şi de pretutindeni, peste tot hotarul, pentru
că a cumpărat el Stanciu de la Badea şi de la Stanciu pen-
tru 5.600 aspri gata. Şi apoi a cumpărat Stanciu mai sus zis,
nouă funii de pămînt de la Căzan logofăt pentru o iapă. Şi
apoi a cumpărat Stanciu ocină la Bîrzei de la Vlad partea lui
toată de pretutindeni pentru 1.500 aspri gata. Şi apoi a cum~
tea ei din trei părţi de la toate hotarele pentru 3.000 de aspri
qata. Şi apoi a dat Sorei ocina „. 1, partea de la tatăl lui
Stanciu toată de pretutindeni şi cu via pentru că a răscum
părat cu un bou.1 de la tatăl lui Stanciu mai sus zis, ocina şi
apoi a făcut schimb cu Oprea, ca să dea Lupu lui Oprea ju-
mătate din vadul de moară. Şi apoi a cumpărat Lupu de Ia
Alban trei funii de pămînt pentru un bou să-i fie moştenire
lui Oprea încă din zilele bătrînulu.1i Alexandru voevod al
·Ii-lea.
Am pus -dar de au adus Stanciu şi Lupu în faţa t'ancela-
riei de s-au pus şi martori credincioşi şi buni megiaşi si stă
pîni, Huban Ivan şi Petru Bazeo şi Stanciu şi de la „. 2 Radu
şi de la Vladimir, Dragată care sînt de faţă cînd s-a scris
cartea de moştenire pentru ocinele de mai sus zise. De aceea
am dat burn;ros ca să le fie această ocină şi ohabă fiilor şi
nepoţilor şi strănepoţilor din porunca de la turtea mea : ju-
pan Radu clucer Buzescu şi jupan Cernica, mare vornic şi
juoan Lupu mare logofăt, şi Nica vistiernic, şi Bărcan stolnic,
şi Gliqorie comis, şi Stanciu paharnic şi jupan Leca mare
postelnic. Lupu mare logofăt şi eu Gheorghe am s•cris la
cetatea de scaun din TirqoviştP. în lu.Ina februarie patru zile
de la Adam încoace, anul 71173.
Io Radu voevod din mila lui Dumnezeu, Domn.
1) 2) indescifrabil
3) 1609
51
52
Informaţii din presa italiană despre
revoluţia lui Tudor Vladimirescu
Dr. ADINA BERCIU - DRAGHICESCU
Informaţiile din presa vremii, folosite tot mai des în

ultimul timp, se dovedesc a fi un izvor preţios pentru com-
pletarea şi clasificarea unor evenimente majore din istoria
noastră. Să nu uităm că prin intermediul presei străine s-au1
cunoscut în Occident acţiunile militare şi politi'ce ale lui
Mihai Viteazul, moartea tragică a lui Miron Costin, acţiu
nile diplomatice ale lui Constantin Brîncoveanu, uciderea
sa şi a fraţilor săi, sfîrşitul trist al lui Grigore Ghica al
III-lea şi multe alte evenimente importante printre care şi
revoluţia română condusă de Tudor Vladimirescu, căreia i
s-a a-cordat un spaţiu foarte larg.
Valoarea presei străine este cui atît mai mare cu cit pri-
mele ziare autohtone apar în Moldova şi Transilvania la
sfîrşitul secolului al XVIII-iea iar în Ţara Românească în
primăvara anului 1829.
Presa italiană reprezentată în acea epocă prin : Giornale
del Regno delle due Sicilie, „Gazetta Piemontese" din Torino,
Gazetta di Genova si L' Osservatore Triestino (toate micro-
filmate la Arhivele Statului Bucureşti), au publicat nume-
roase şi ample relatări despre revoluţia lui Tudor Vladimi-
rescu. Mă voi opri doar asu.rpra cîtorva dintre ele.
Mai întîL Tudor, pe care toate gazetele italiene îl nu-
mesc Teodoro, este înfăţişat ca un duce valah (il duce), ca
un şef militar (il capo di valachi) şi apoi „domn Signore di
Bucarest" 1• Acţiunea sa este văzută şi numită fie insurecţie
(insurezzione), fie, foarte interesant şi exact, revoluţie (re-
voluzione). Astfel Gazetta Piemontese din 12 mai menţio
nează: „la rivoluzione- diretta da Teodoro" considerînd-o
„asemănătoare ·cu multe altele care izbucnesc ddn cind în cînd
53
în provinciile privilegiate ale imperiului otoman "2• (A se
înţelege, desigur, state autonome, vasale imperiului otoman).
Tot 'ca o revoluţie este văzută şi de un martor ocular
al evenimentelor, de episcopul catolic din Bucureşti, Giusepp2
Maria Molajoni, în raportul său1 către Propaganda. Fide scr.'s
în 21 septembrie 1821 sub titlul: Breve istoria delia Jivolu-
zione di Bucarest (Scurtă istorie a revoluţiei din Bucureşti).
La fel este calificată în diverse rapoarte diplomatice 4 •
După declanşarea acţiunilor eteriste de către Alexandru
lpsilanti în Moldova şi după ce au înceeput să circule şti
rile, corespondenţii de presă le vor prezenta mereu. împre-
ună. Dar de la început tot ei constatau deosebirile flagrante
dintre cele două mişcări, deosebiri privind scopul fiecăreia.
tactica şi strategia armatelor lor şi a celor doi conducători.
Pandurii înşişi, spun ziarele italiene, au luat atitudine
fată de revoluţia greacă care „nu are nimic tom un cu a lor".
Mai întîi presa a sesizat obiectivele diferite ale celor două
mişcări.
Gazetta Piemontese publica tn 12 mai urrmătoarea ştire
din 24 aprilie preluată prin Observatorul Vienez : „Se pare
că nu există nici o înţelegere intre Teodoro, conducătorul
românilor (capo di valacchi) şi lpsilanti tare ia titlul de
general al grecilor". Proclamaţiile publicate de ei la 17
şi 18 martie exprimă intenţii contrarii (internioni contrarie).
Revoluţia condusă de Teodoro seamănă atîtor alte revolte
parţiale care s-au făcut din cînd în cînd în provin'ciile privi-
leJi ate al~ imperiului otoman pentru a se obţine o favoare
sa·u alta dar nu pentru, a răsturna vreodată Imperiul. Acei'ls-
V'i. ultirn"i idee nu există <lecit in cîteva minti ale grecilor
din Constantinopol şi din insule („.). Ipsilanti foloseşte sti-
lul europenilor crezînd că se poate reqenera Greci;i şi se
pot alunga musulmanii („.). El numeşte Valachia vechea Da-
de rlar ponorul de rînd nu înteleqe ·ceea ce vrea si'i. sp~'nii nr'n
aceasta. Tudor nu s-a opus proclamaţiilor lui Ipsilanti dar nu
a trimis nici oe cineva care s?\-1 laude pentru aceasta". ~i 7Î-
arul continuii scoţînd în evidenţă consecintele arlvPrsiH1tii
Tudor - Ipsilanti : .,adversitatea evidentă fla -diun;one) dintre
cei doi şefi ai revoltei diminuează cu mult importanţn. cuve-
nită a·cec;tui eveniment. Dacă Poarta se înţelege cu Tu-'lor.
dac."i înfrînează avariţia boierilor greci pe ·care po_pornJ îi
urăşte mai mult decît pe paşalele turceşti ,,Valahia se liniş-
tcşte ~i Ipsilanti 5(' reduce la imposibilitatea de a se impune
prin forţele slabo? pe care le va putea avea din Moldova"5.
L'Osservalor Triestino din 12 iunie nota şi el Teodoro
vele diferite ale celor două mişcări : ·„revolta lui Teodoro
era îndreptată împotriva grecilor, mai ales împotriva acelor
familii de gri~ci care locuiau la Constantinopol. în Fanar şi
crna dorn ni în ·cele două „principate şi dragomani ai Porţii"
( ... ). Ipsilanti patrona cauza pură a grecilor (... ) iar „revo-
1nţia rapîndită î11 Grecia de socieetatea secretă a eteriştilor
are drept scop renaşterea (risurezione) anticei Grecii. Re-
volta d;n Tara Românească nu numai că n-a fost în sensul
etf'riştilor dar c:-iiar diametral opusă" (diametralmente opos-
ta ).
Gaze~',a P;emcntesc din 19 iunie face referiri ample şi
foart<' tranşante la adresa scopu.~·ilor celor două revoluţii.
Astfel „primele mişcări au fost întepute de Teodoro în ~„1ica
Valehie. Ele erau îndreptate împotriva grecilor şi în mod
pwcis împotriva fanaric·tilor (... ) Plîngerile acelui popor nu
s!nl ţmpotri'.'a turcilor ci împotriva principilor greci care gu-
v0rnează şi ii µersecut.i după bunul lor plac (... ) pentru a-şi
satisfoce propria lăcomie precum şi a clienţilor lor. De ai'd
rezl.1ltă dHercnţa între declaraţiile făcute Porţii de Teodoro
şi prodamaţiile lui Ipsilanti. Acest tînăr prinţ apărut duipă
aceea în Moldova ca apărător al cauzei pure a grecilor. (... ).
Revoluţia greacă propriu-zisă este. cir'c'umscrisă Peloponezu-
iui şi insulelor greceşti din Arhipelag ( ... ) şi i;ire drept scop
renaşterea vechii Grecii".
1n acest context ziarul afirmă răspicat că „revolta Va-
iuhiei ( ... / este contrară planurilor eteriştilor diameralmente
contraria)'. De aici încetcările lui Ipsilanti a cărui mişcare
avea fourtP slabă nderenţă în rîndurile oamenilor, de a-l
atrage pe Tudor spre planurile şi interesele sale, „de care
Tu.:dor era stiăin"s, după cum remarca L,Osservatore Tries-
tino în 12 mai 1821. !n aceste condiţii, nu numai că nu a
existat nici o ,înţelegere între cei doi, dar se va declanşa
o puternică anirnozitatr şi antipat ie pînă la ură 'Chiar, as-
1
pe'cte sesizate ele toate ziarele italiene ale vremii. „Intre

cei doi domneşte puţina întelegere (poca inteligentia} 9 . Cei
doi se măsc ·reciproc (f>i odiano, reciprocamente) ait de mult
incît n-ar trez 1i nici o mirare ştirea că ei s-ar n încăerat • 0
scria Giornale del Re9no <lelle due Sicilie şi Gazeta Piemon-

tese10. Acesta din urmă afirmă 'că Tudor ,.protesta mereu. că
55
nu vrea să lupte împotriva Porţii ci numai împotriva pute-
rii tiranice a boierilor" 11 , dar „nu a încetat să ceară reintro-
dv.i:erea drepturilor Ţării Româneşti". '
Aceste diferenţe de idealuri şi animozitate dintre cei
doi vor avea consecinţe nefaste asupra revoluţiei, lucru
mărturisit de altfel chiar de Tudor.
In final, cei doi nu au ajuns la nie:i o înţelegere după
·cum menţiona Gazetta di Genova în 12 mai: „Se zice că
aceşti doi capi ai revoltei nu au ajuns la un acord între ei ;
Teodoro refuza să intre în sUJbordinele lui Ipsilanti şi se pare
c.ă în taină ar avea alte intenţii decît rivalul său" 12 . Iar
motivul refuzului l-a dezvăluit chiar Tudor cancelarului aus-
triac U dritki la întrevederea pe care a avut-o în 22 martie I
3 aprilie : „Şi aceasta pentru motivul că eu nu sînt dispus
să vărs sîngele românilor pentru Grecia şi nu vreau ca
printr-o măsură neso·cotită şi pripită să întreprind ceva în
detrimentul p<,:>porului român uI3,
Este cunoscut faptul că după izbucnirea revoluţiei ,lui.
Tudor, Poarta se pregătea să intervină în Principate cu sco-
pul de a lichida mişcarea eteristă, dar exista şi teama unui
conflict cu Rusia. In orice caz armatele otomane con·centrate
pe linia de la Dunăre au primit ordinul să treacă în Ţara
Românească. Tudor deşi luase măsUJri să întîmpine armata
otomană s-a hotă.rit la 27 mai să părăsească Bucure5tiul pen-
tr_u a. nu fi distrus orasul şi să se retragă în Oltenia prin
P1teşh. In drum spre Piteşti a intervenit arestare., si apoi
asasinarea lui Tudor din ordinul lu.ii Alexandru Ipsilanti.
Presa italiană relatează în 'totalitatea ei aceste acţiuni
confirmate de altfel şi de unele rapoarte diplomatice. Astfel
Gazeta Piemontese relatează Ia 28 iu.rnie, pe baza unei infor-
matii din 5 iunie, următoarele : „Un martor ocular -raporte.'JZ'l
că Tudor, la puţin timp după sosirea lui la Pitesti a fost luat
de un 'căpitan de cavalerie din rîndurile rebelilor si condus
în Ianturi Ia cartierul, general al lui Ipsilanti de Ia Tîrq0-
vişte"14. La 27 iunie ştirea era deia cunoscut'l Ia Viena rl('\
Plnde Rossi, ministrul piemontez de acolo, scria şi el că :
„Inainte de a părăsi orasul Tîrgoviste, acest qeneYril (Tnc.:_
lanti) a dat dispoziţie în 7 iunie s"i fie împuşcat Tudor Vladimi-
rescu, arestat mai înainte din ordinul s'lu "15.
L'Osservatore Triestino din 30 iunie menţion4 si el cil:
„Faimosul conducător rebel Teodoro (.„) a fost surprins din
ordinul lui Ipsilanti la Piteşti şi dus prizonier la Tîrgovişte,
56
a fost judecat de un tribunal de uirgenţă pe 7 iunie şi con-
damnat la moartr} 6 (senteziato e giustiziato). îndoieli că însă
această judecată la care nici nu aveau dreptul, Tudor ne-
fiind omul lor. Acelaşi lucru era relatat la 7 iuHe şi de Gazetta
Piemontesen, iar patru zile mai tîrziu la 12 iulie tot aici
se publicau informatu preluate din nişte scrisori sosite din
Braşov şi care asigurau „că principele Ipsilanti l-a ucis pe
Teodoro îndată ce a ajuns Ia Tîrgovişte, unde cartierul
~ene:ral al P~intniu1 <:.<> ~1csc·;1 încă în ziua de 6" (il principe
Ipsi!anti la fatto rnoschetare, Teodoro )18• Prin urmare 'cînd
eteriştii s-au cor.vins cii IJl: e> istă nici o speranţă de a şi-l
apropia pe Tudor şi prin ci a se folosi de români. au1 decis
s5-l ucidă.
$Urile din presa italiană sînt cu mult mai bogate clectt
am putut noi cuprinde aici şi ele privesc o multitudine
nesfîrşită de probleme~. Dintre acestea mai menţionăm : date
referitoare la efectivele armatelor lui Ipsilanti şi Tudor, in-
formaţii despre~ intervenţia otomană în Principate, repre-
siunile sîngeroase otomane împotriva tuturor celor tare
participă la revoluţia lui Tudor, ştiri referitoare la poziţia
duplicitară a Rt siei. la soarta trupelor de panduri după asa-
1
sinarea lui Tudor la fuga Prinţului InsiJanti în Transilvania

şi dezastrul suferit de armata eteristă 19 , etc.
Nu este lipsită de importanţă nici relatarea din 24 iulie
1821 a Gazettei Piernontese despre pierderile suferite de
Ţara Românească în urma jafurilor făcute de eterişti şi de
armatele otomane, pierderile de recolte erau evoluate la
suma de 50.00() de pi9ştri şi vor trebui să treacă doti!'l decenii
pînă c!nd „bonata Valahie îşi va reveni clin nenorocirile în
care se află " 20 •
In gE~neral presa şi actele diplomati'ce au prezentat şti
rile referitoare la evenimentele din 1821 corect şi obiectiv,
exceµtînd „accentele de grijă şi ostilitate" cu care a fost
caracterizată redeşteptarea naţională românească de la 182 L
Spre exemplu, Simonetti, ministrul sard din Petroqrad,
vedea în revoluţia lui Tudor un adevărat „uragan", Rossi.
ministrul piemontez din Viena îi spunea „ciumă levantină",
Chirico n~prezentantul Sardiniei la Istambul. o aşază între
manifestaţiile „spiritului a·ctE1al de revoluţie care infecteazii
o mare parte a guvernelor europene". Iar Malajoni din
Bucureşti, se bucura de fapta ucigaşă ct lui Ipsilanti care
„a tăiat pentru totdeauna voinţa (a lui Tudor) dP a domni
57
ca Principe la Bucureşti", dar tot el recunaşte că mişcarea
lui Tudor a fost „foarte bine combinată şi foarte întinsă''
datorită faptului că s-a sprijinit pe foştii panduri ai corpu-
lui liber pe care tot Tudor i-a ·comandat în războiul din
1806-1812.
Acum dacă se compară această serie de ştiri cu cele
ce se vor face publice în Italia după anul 1821 şi pînă în
1940, despre Tudor Vladimirescu, situaţia se prezintă astfel.
După concluziile istoricului Dumitru Bodin, „numai într-un
caz şi atunci incidental, o singură lucrare care judecă just
pe eroul român; în trei cazuri îl prezintă fals ; iar în ma-
joritatea cazurilor îl ignoră complet" 21 • Statistica se opreşte
la 1940 dnr nici după această dată lucrurile nu s-au schimbat
substanţial.
Ll'.i:rnrea care scrie cîteva rînduri dar adevărate despre
TP.lior este a Annei Nuzzo - „La rivoluzione greca e la
questione d'Oriente nella corrispondenza dei diplomati'ci na-
politcmi (1820-1830)" 2 apărută la Salerno în 1930.
Explicaţia descrescîndului interes al istoriografiei ita-
liene faţă de Tudor mergînd pînă la deformare.:i evenimen-
telor, a ii'riaginii lui, nu este atît de greu de înţeles. Denatu-
ra.rea lu--:rurilor trebuie pusă în legătură cu „bibliografia
bogată grecească şi după ea, italiană, care a popularizat
lupta eteriştilor, enorm în cercvirile ştiinţifice şi chiar în
masele populare italiene şi apoi o dată cu a·cest aspect, fi-
gura lui Tudor, trecută nrin critica şi interesele greceşti.
Nu tr~buie scăpat din vedere că „dragostea pentru E-
lada" în iurul anilor 1821-1823 a devenit un subiect pre-
dilect h Europa şi mai ales în Italia. „Presa, cercurile uni-
versitare, lumea politică întreţineau această atmosferă". Aşa
s0 şi C'XDlic.'1 d2 ·ce Pnltăţile de voluntari în care italienii se
aflau în. număr foarte mare, s-au sacrificat în luptele din
Grecia. - -
De la prezentarea voit tendenţioasă ~i pîn::i la ignorare
nu a fost prea marc distanţă ; distanţii care a fost micşo
rat)). r:-e de" o pa.rte de presiunea 'inten"s lor qreceşti şi aoci
0
de e:(is\en.•01. în numJ.r restrîns a lucrărilor rom3.neşti care

s'i. pre7.int:-.· con~ct CV:"nimentele şi care să aiungă în Italia
într-o Iim'1!1 străt!'lă dadi nu chiar în italiană.
RJ.m1•1e asadar o cbliaatie a·ctuală aceea de a înfăţisa
în .. stral,,; ~cc~sib!l? stri'\inăt"!ţii" farurile de seam'i. ale isto-
riei r0mâ11,sti Iar Tuc1-or a fost simbolul unei remarcabjle
biruinţe româneşti.
58
NOTE
1 Giornale del Regno delle due Sicilie, din 26 iunie 1821 ; Gazetta
Piemo:-itese nr. 66 _din 2 ·iunie 1821 ; Arhivele Statului, Bucureşti,
microfilme, rola 28.
'- Gazzette din Genova, din 7 şi 11 aprilie 1821 ; Arhivele Statului, Bu-
cureşti, rola 30. .
~ Pentru :iceasta, vezi G. Găzdaru, O relatare manuscrisă italiană des-
pre revoluţia lui Tudor Vladimirescu, în „Diplomatarium italicum",
1934, p. 240-273 ; D. Bodin, „Tudor Vladimirescu în lumina izvoa-
relor italiene", Revista istorica Român'.i, 1941-1942, vol. XI-XII,
p. 45-46.
1 Revolu~ia condusă de Tudor Vladimirescu. Documente externe, Bu-
cureşti, Editura Academiei, 1980. passim.
0
Gazetto Piemontese, nr. 57 din 12 mai 1821, Arhivele Statului Bucu-
reşti, microfilme, rola 28. -
t Dsservatore Tliestirio, nr. 37 din 12 iunie.
Gazettc~ Piemontese, ir. 73 din 19 iunie 1821.
1
.1 L'Osservatore . Triestino din 12 mai 1821, Arhivele Statului, Bucu-

reşti, !·oia 39.
~ Giorn'.!.!e de! Regno delie due Sicilie nr. 50 din 21 mai 1821.
w Gazctt;i Piemontese din . . . . .
11 Gazetta Piemontese, nr. 66 din 2 iunie 1821.
lL Gazetta di Genova, 15 aprilie 1821~

' Revoluţia condus:l de Tudor Vladimriescu, Documente externe, p.
1
193-l"J4.
l l Gazctt<i. Piemontese, nr. 77 din 28 iunie 1821.
·' Revoluţia condusă de Tudor Viadmiirescu, Documente externe, p. 348.
1
'' L'Osservato~e Trirstino, nr. 75 din 30 iunie 1821, p. 297.

1
11
Gazetta Piemontese, nr. BI, 7 iulie 1821.
1
" Ibidem, nr. 83, din 12 iulie 1821.
'' C. Ş!i'rban, Mişcarea revoluţionară din 1821 în presa europeană,
1
SiVIIM, voi. VI, 1973, p. 285.

"~ D. Zaharia, Presa din Italia despre mişcarea revoluţionară condusă
de Tudor Vladimirescu, „Carpica", Bacău, 1971, p. 354.
21 D. Bod! 1. Op. cit., p. 62. .
59
Tudor Vladimirescu în documente gorjene
POPESCU FLORINA
Revoluţia de la 1821 condusă de Tu.dor Vladimirescu

cnostituie un permanent prilej pentru cercetători şi lucră
torii din arhive de a da la lumină noi documente care să
completeze informaţia existentă sau să elucideze o serie de
date referitoare la desfăşurarea evenimentelor, la viaţa şi
actvitatea ·conducătorului revoluţiei, precum şi la imaginea
lăsată de aceasta în conştiinţa generaţiilor următoare.
Avînd în vedere nP.mărul mic de documente referitoare-
la Tudor Vladimirescu ca şi cele despre evenimentele din
1821. ne-am propus să semnalăm cîteva dintre ele existente
la Filiala Arhivelor Statului Gorj.
Aceste documente se pot împărţi în trei grupe:
- documente ulterioare evenimentelor de la 1821 care
iac referiri la reV·)]uţie, cercetate în anii 1832-1835;
- documente create în anii 1832-1920 care conţin in-
formaţii despre funcţiile administrative şi proprietăţile lui
Tudor Vladimirescu şi
- documente ce consemnează preocuparea conjudeţe
nilor de a-i 'cinsti memoria, făcîndu-1 să trăiască în con-
ştiinţa generaţiilor ce i-au urmat, create în anii 1920-1934.
O primă categorie de documente, ulterioare evenimen-
tului, conţine referiri la evenimentul de Ia 1821.
Jalba p,nui sudit englez numit Gheorghe Zaharat, da-
tată la 26 noiembrie 1832 1, adresată Judecătoriei jud. Gorj,
prin care petiţionarul, cerind s_ă fie despăgubit de către clă
caşii de pe moşiile Bengeşti şi Negoeşti al căror arenda$
fusese menţionează că în 1821 a fost nevoit „să fugă în ţară
străină din pricina răzvrătirii ce era în ţară" şi că n-a pv.:tut
reveni decît după ce s-a liniştit şi a venit domn stăpînitor.
Despre participarea ţăranilor clăcaşi din zona de munte
la revoluţia lui Tudor, în oastea căpitanului Gîrbea, vorbeşte
60
o altă jalbă datată la 30 decembr1e 18342• Egumenul mănăs
tirii Hurezu,· Hrisantie, cerînd domnului ţării pedepsirea as-
pră a locuitorilor satului Baia-de-Fier pentru nesupunere la
ob1'igaţii1e de dijmă şi clacă, arată spiritul răzvrătit al aces-
tora, relatînd că ... " şi trednd la mijloc multă vreme, au dat
apoi răzvrătirea în ţară şi acei oameni răi, puind la cale pă
tot satul. s-au unit cu gospodarul Gîrbea ce a fost comandir
pe toată linia muntelui şi viind împrenină cu oştirilP sale la
mfo3stire au. făcut nesocotite pagube şi puţin· rămăsese ca
să pierdem şi viaţa".
O altă 'cateqorie, mai bogat reprezentată în fondurile
şi cole·cţiile filialei noastre, este cea a dcumentelor refori-
toare la functiil~ administrative ocupate de sluger şi la sta-
rea sa materială.
Memoriul (tacrirul) unuia dintre mosnenii Closani. da-
tat 26 noiembrie 18333 , de către !naltul Divan din Bucu;..
re5ti. argumentînd iniusteţea hotărîrilor date de Judecătoria
de îritîia cercetare Gorj şi Divanul Craiovei în pricina pen-
tru încălcarea păminturilor şi munţilor Closani dintre mo-
sneni si un stolnic. qinere al armasului Sandµ Deqerăţeanu„
confirm"l faptul ·că sluqeruf Tudor Vladimirescu a fost vătaf
al nlaiului Closani unde-si avea si ·locuinţa, Acelasi docu-
m~rit preci?:e.nă că Tudor Vladimirescu a posedat în mw1tPle
Clnc;nnu ni'i.mînt pe care si-a fikut culă si moară. stifoînind
p1n"i h c;fîrc;itnl zilelor sale> vorbind totodritii de mentalitatea
c;nerifir"i vremii, a celor ce nos dau nămînt df' a-c;i mări
0
nro11rif't'ltile ,.pentru 'cil priqonitnl stolnic scoate acum Ja ve-

dere si rliri partea lui Tudor 7.apiis suot numire de protimisis
că ri.r fi r"lsc1111"\rat elf' la Turlor, lucrul QI totul neste nutintă,
ci'id ac l hr"initor cit au triJit nimic n-au· vîndut ci an co-
0
prine;. st"\nîninrl nînil în· ziua nlecării săle de acolo în Buicu-

resti rl n11 ril.dirat zavera".
0
Argumentînd imposibilitatea încheierii unui act de răs

cumpărare între armaşul Sandu Degeraţeanu şi Tudor Vladi-
mirescu, petiţionarul menţionează despre confruntarea lui
Tudor cu boierii în mănăstirea Motru în timpul revolu~iei
„şi nici ştire să fi petrecut vreodată bine cu Tudor, dovadă
fiind că în zilele zaverii s-au bătut unul cu altul prin arme
de ;noarte în mănăstirea Motru 11 ,
In spiritul tradiţiei populare, autorul memoriu.ilui arată
că „muntele Cloşanu a fost şi este loc de ocrotire la vreme
·de năvală a turcilor, 'comandirilor răzvrătitori, în care s-au
61
alimănit atît armaşu Sandu Degerăţeanu comandir precum
şi răposatul sluger Tudor Vladimirescu".
Informaţiile despre exercitarea funcţiei de vătaf de plai
şi despre proprietăţile lui Tuldor din Cloşani sînt confirmate
şi de un alt document ce pare a fi o scrisoare aparţinînd
unui dascăl din partea locului adresată unei personalităţi
culturale, datată de noi în jurul anului 19204 • Spre deosebire
de autorul documentuluii precedent la ·care este vizibilă nota
de subiectivism, aceasta arată că pămîntul din ·părţile Clo-
şanilor a fost obţinut de către Tudor Vladimirescu în 1818
de la moşnenii Cloşani, Mărculeşti, Stănciuleşti, lzbăşeşti
şi Neguleşti drept răsplată pentru hotărnicia făcută părţilor
lor de moşie, întrucît slugerul era şi inginer hotarnic, la
porunca domnu1lui Ţării Româneşti. Pe acest pămînt şi-ar fi
·construit Tudor o casă modestă din lemn, cu două încăperi,
casă care a devenit „casa comunei" - primărie - şi a durat
pînă la 1867 şi o moară care a fost lucrată de popii greci
aduşi de la Vidin. Documentul vorbeşte despre intenţia lui
Tudor de a ridica o biserică, în care scop ar fi făcut şapte
varniţe şi despre o însemnare a sa pe o carte de cult ·ce ar
fi fost luată ulterior de dl. H. Constantinescu pentru.1 „expo-
ziţia generală". La modul legendar se vorbeşte şi despre
comorile lui Tudor care ar fi fost îngropate în pămînt de
către panduri înainte de a fi luat şi dus la Cerneţi, comori
după care ţăranii scormonesc mereu şi zadarnic pămîntul.
Dacă documentele din timpul vieţii şi din anii im~dW
următori mcirtii slugerului, cu.Im sînt diata lăsată în 1812 cind
avea intenţia să meargă în Rusia şi inventarul averii sale fă
·cut în 1824, notează -o avere remarcabilă alcătuită din pă
mînturi, vii, clădiri, mori îri judeţele Mehedinţi şi Gorj, bani,
odoare, la 1832 această avere este atît de modestă şi de
grevată de datorii incit Dumitrache Golumbeanu şi soţia ·sa
Bălaşa din Vladimir, tutorele şi mama unicului moştenitor.
fiul vistiern1lui Papa Vladimirescu, refuză să moştenească
această avere deoarece nu se pot angaja să achite suma
de 21903 taleri pe care slugerul o datora parucinului Pavel
Machidonschi încă din anii 1820 şi 18215.
Un alt grupaj de do·cumente reflectă strădaniile gorje-
nilor de a cinsti memoria celui care, ridicat de pe aceste me-
leaguri, şi-a asumat răspunderea de a ridica poporul la luptă
pentru o viaţă liberă şi de a face din· el un exemplrn pentru
generaţiile viitoare. Dintre acestea se detaşează iniţiativa
62
consilierului comunal Frantz Milescu care, la 6 martie .1877,
propune prin raport Consiliului orăşenesc ridicarea ooui
monument al lui l'udor Vladimirescu în oraşul 'fîrgu-Jiuli,
Ar~itînd 'că este cazu[ ca Gorjul să dea un semn dt:
viaţă pentru eternizarea memoriei domnului Tudor, născut
în V la-dimir, -raportul prezintă primăriei schiţa sta tuiei alcă
tuită de sculptorul Carol Storck, dînd şi detaliile de execuţie,
atît de ordin artistic cit şi de ordin material, precizînd câ
pentru realizarea, figurii lui Tudor va fi utilizat portretul
făcut de Th. Anian, reproduis în volumul ,,Istoria revoluţi
unii române de la 1821" a lui C.D. Aricescu.
Tentativa lui Fr. Milescu se materializează abia în 1895
cînd un ·comitet de ihiţiativă alcătuit din reprezentanţi ai ti-
·nerimii universitare solicită, la 2 aprilie, Primăriei oraşului
Să _se stabilească locul unde va fi amplasată statuia şi tot-
odată să aloce din bugetul comunei o sumă oarecare pentru
plata sculptorului 7• Lucrarea este contractată cu sculptorul
român Constantin Bălăcescu, născut tot pe plaiurile' Gorjului
şi stabilit la Milano, şi către finele anului Ulrmător este a-
proape gata, făcînd consulului regal român din Milano, E.
Mambergi, o bună impresie pe care o transmite primarului
oraşului Tîrgu-Jiu printr-o scrisoare datată 9 octombrie 1895
în următorii termeni : „Am plăcerea· s~ vă informez că de
curînd am vizitat atelierul de sculptură al D-lui Constantin
Bălăcescu1 pentru a vedea aici monumentul naţional al lui
Tudor Vladimirescu a cărui execuţie i-a fost încre::linţată.
Pot deci să declar că opera artistică mi-a făcut o foarte bu-
nă impresie. Figura eroului este impozantă şi de ·o expresie
foarte remarcabilă"„.s. '
lncercarea de reconstituire a casei din Vladimir in care
s-a născut Tudor Vladimirescu şi de transformare a ei în-
tr-un l'icao;; de luminare a maselor populare în ·sensul educării
a·cestora în spirit patriotic este menţionată în 1920 în apelu.-
rile adresate de autorul acestei iniţiative, preşe:lintele bănoi
populare „Staicu Bengescu", către Primăria oraşului Tg-Jiu
şi alte instituţii din judeţ 0 •
Iniţiativa aceasta va fi înfăptuită după 1934, an în care
Tudor C. Vladimirescu, fiul strănepotului erou[ui, vinde Liq; i
Naţionale a Femeilor Române - Secţia -Gorj - reprE'zentată
de Arethia Tătărăscu, casa în care a văzut lumina zilei condu-
cătorul revoluţiei şi terenul aferent în dimensiuni de 30/-10 m.
Apreciind ·că aceste bunuri sînt un patrimoniu naţional, vînză ·
63
torn! se desparte fără regret de ele cu condiţia ca ele să se
constituie într-un muzeu naţional în care să fie adunate toate
obiectele ce au aparţinut eroului şi epocii sale. EI consideră
că acest muzeu trebuie să fei un lo'c de pelerinaj pentru între-
gul popor român de unde generaţiile viitoare să poată lua
exemple convingătoare despre marile virtuţi ale neamului
nostru. Vînzarea, la preţul de 25.000 lei este condiţionată
şi de dorinţa de a i se atribui lui sau des·cendentului celui
mai în vîrstă de sex bărbătesc calitatea de cu1stode al mu-
zeului 10.
Despre organizarea sărbătorilor prilejuite de centena-
rul Tudor Vladimirescu în 1921, precum şi despre partici-
parea la aceste festivităţi a unor personalităţi de seamă ale
vieţii politice şi cultuirale ale vremii printre care poetul
Octavian Goga, ministru în acel timp, se vorbeşte în mai
multe ordine, apeluri, invitaţii, adrese ce sînt însumate în
fondul Primăriei oraşu1lui Tîrgu-.Hu 11 •
NOTE
1• Arh. St. Gorj, Prefectura jud. Gorj, dos. 57 /1832, f. 363, c.
l, Ibidem, Prefectura judl. Gorj, dos. 44 / 1834-1836, f. 25-26, c.
J. Ibidem, Colecţia „Documente foi volante" XII /1514.
4
• Ibidem, Colecţia „Documente, foi volante" XIl/1528.
:i. Ibidem, Prefectura jud. Gorj, dos. 83 /1831-1832, f. 20.
ij. Ibidem, Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 10 /1877, f. 12, 14.
1
• Ibidem, Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 5 /1896, f. 1.
d. Ibidem, Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 5 /1896, f. 182, 196, orig. lb.
franceză.
~ Ibidem, Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 15 /1920, f. 47.
IJ. Ibidem, Judecătoria mixtă Tg.-Jiu, dos. 160 /1934, f. 2.
u. Ibidem, Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 48 /1921, f. 3, 36, 42, orig„ dos.
13/1921, f. 2.
64 -,.l'I
Statistica moşnenilor -din Ţara Românească
1855
DINICĂ CIOBOTEA
VASILE MARINOIU
Problema agrară-ţărănească de la sfîrşitul se·colului al

XIX-lea a m01)opolizat mişcarea d~ idei a vremii, a antrenat
oamenii politici de primă mărime cît şi pe istorici. Rezolva-
rea ei era atît de diferit propusă de reprezentanţii claselor
şi categoriilor sociale încît numai interesele celor implicaţi
justificau asemenea atitudini 1• .
După reforma socială din 18.64, societatea românească.
a fost periodi'c, dacă nu permanent, confruntată cu problema
realizării şi aşezării proprietăţii în spiritul caracterului ei de
absolut şi exclrnsiv înscris în articolul 480 al Codului Civil2 •
Proclamarea proprietăţii individuale ca drept comun în Ro-
mânia s-a făcut şi în detrimentul· stării de proprietate în
inctiviziu11e în care „se găsea o bună parte a cuprinsulut ţă
rii, stăpînită de o numeroasă clasă a populaţiei noastre" 3 •
La contradicţia fundamentală dintre moşieri şi ţărani se
adăuqa cea dintre legislaţia ţării şi proprietatea moşneneas
că adusil ,,într-o stare anarhică 4•
Pe acest fond de probleme sodale istoriografia româ-
p.ească şi-a propus să investigheze formarea şi evoluţia pro-
prietăţii şi, implicit, a claselor sociale din trecutul nostru
istoric. IstoricH şi juriştii au ajuns la concluzii diferite asu-
pra vechimei propret5.ţii moşneneşti, plasînct-o fie înainte de
constituirea statelor feudale româneşti, fie după a·ceastă dată.
Economiştii şi statisticienii au consPmnat-o şi ei ca o
prezentu activă în societate, fără să reuşească însă să ne-o
dezvăluie în parametrii ei reali. G.D. Creangă, pornind de
la un cnntinut fals al noţiunii de moşnean a calculat numă- ·
ml moşnenilor şi răzeşilor din România - la 269, 140, cit şi
întinderea proprietăţii acestora la 568.000 ha 5.
In deceniu1l al doilea al secolului nostru, Petre Poni a
realizat o 'celebră Statistică a răzeşilor „adunînd numeroase
date atît prin autorităţile administrative cît şi prin inspectorii
agricoli" care, cu modestie remarca el, urma să folosească
istoricilor în studiu despre ţărănimea liberă, „clasă .atît de
interesantă a populaţiei noastre rurale" 6•
Acest izvor a devenit document pentru toate studiile
de istorei socială sau sociologice de după aceea. De altfel,
autorul lui a ·căutat să formu1leze „.„ o idee generală îndes-
tul de aproape de adevăr despre ce sunt răzeşii în România" 1 ,
folosindu-se şi de alte izvoare documentare păstrate în ar-
hive. Acestea din urmă l-au ajutat să probeze istor>icitatea
răzeşiei în Moldova (inclusiv provin'C'iile istorice Bucovina şi
Basarabia) în secolul al XIX-lea. Nu acelaşi lucru i-a fost
posibil pentru Mu,ntenia, cu toate că se ştia la acea vreme
de Obşteasca ·catagrafie d1n 1831 care fusese rezumată în
Analele parlamentare 8 de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, şi
care a fost distrusă de bombardamentul din aprilie - mai
1944.
Pe lingă faptul că în întoc'mirea Statisticii răzeşilor su-
biectivismul local a determinat numeroase exagerări, noi
considerăm, şi din alt punct de vedere, lucrarea lui P. Poni
ca document nesigur pentru detalii. Du1pă 1864 împroprietă
ririle repetate au determinat pe mulţi ţărani să se numească
moşneni cu toate că ei nu moşteneau această calitate - titlu.
Incă înainte de 1864, titlul de moşnean identifica un om cu
moşie, om liber 9• Nu totdeauna, mai ales pentru unele sate
de cîmpie, acest lucrui era conform cu realitatea. Adevărul
era altul, dar pe care societatea nu-l mai verifica, cum că
oamenii unor asemenea sate cumpărseră loturi de pămînt
înainte de reformele lui Ştirbei şi Cuza, ultima neîmproprie-
tărindu-i deoare'ce i-a găsit ca moşeni, ded oameni cu
pămînt.
In anii trecuţi am descoperit la Arhivele Statului din
Gorj, Vîlcea, Ploieşti şi Bucureşti 40 documente deosebit de
valoroase pentru1 istoria moşnenilor de la sud de Carpaţi
datînd din anul 1855, din timpul domnitorului Barbu Ştirbei,
iniţiatorul celei mai ample statistici pe verticală şi pe orizon-
tală a societăţii muntene înainte de Dionisie Pop Marţian.
Documentul intitulat Delă pentru relaţiile de numărul tutu-
ror moşnenilor pe sate din tot Prinţipatul şi de orînduiala
la care ei se află aşezaţi şi care şii cer ~e Măria Sa Vodi
66
a fost întocmit în lunile ianu1arie - februarie 1855. El con-
semnează o stru·ctură complexă a moşnenilor. Acest fapt nu
poate fi interpretat decît ca un moment dat al unei etape
din evoluţia ţărănimiri libere de la sud de Carpaţi cuprinsă
în sfera tot mai trepidantă a schimbărilor de viaţă şi mentali-
tate. Din cele opt grnipe de moşneni, cele de mazili, boari de
neam şi postelnicei plasează această categorie în preajma
boernaşilor sau a ultimelor trepte de boierie din Ţara Româ-
nească. .
In preajma şi în timpul revoluţiei de la 1848, cînd ti-
tlurilor nobiliare li se contesta orice moştenire, moşnenii se
impuneau prin tradiţie, poziţie faţă le proprietate - ca ve-
ritabili moştenitori şi păstrători ai unu.li drept istqric.
In a·cest sens relevante sînt precizările lui G. Gănescu ;
„Nous ne parlons pas des boiards de villes qui sont sans
cesse eu contact . lmmediat avec la haute noblesse ; nous
voulons parles des petits nobles de village, que dans nos
notions slatisliques nous designerons sous le nom de boiards
de neam, postelniceii, mazili. Ils vous diront souvent : „Qui,
monsieur, le temps ne sont plus Ies memes; nous admirons
la vie de nos peres d'apres l'ancienne forme; mais mainte-
nc:.nt c'est dif rent, Ies moeurs ont thange; nous connai-_
ssons et nous adaptons la lli:>uvelle reforme" (en valaque :
clupă regula nouă) 11 . Acest outor arăta Occidentului că în
tara sa societatea era împărţită, în general, în patru clase,
între acestea figurînd mica nobilime ereditară („petit noblesse
hereditaire") în număr de 13.260 (6031 boieri de neam. 1134
postelnicei si 6095 mazili) 12 . Cartea lui G. Gănescu mai pre-
ciza că în Ţara Românească, în acea vreme, erau 3325 sate
(2127 în Muntenia, 1198 în Oltenia), iar cu cele stăpînite de
mănăstiri, 3844; 798 erau, locuite de mici proprietari fun-
ciari, iar 2527 aparţineau marilor proprietari funciari 13. Fată
de aceste informaţii statistice generale, Catagrafia moşne·
nilor din 1855, dc~i surprinde doar o secţiune din so'detatea
românească de la sud de Carpaţi, ne dezvăluie, cu mult
mai multă precizie rE·alitatea.
Tot aşa de adPVăfdt este că şi izvorul, descoperit de noi
ln arhive, nu a cuprins toatP satele moşneneşti din moment
ce în Statistica răzeşilor era 2129 (1258 în Munten1a şi 1071
in Oltenia). Diferenţa se explică atit prin însumarea, în 1855,
la uri sat mâre a cătunPlor. mahalalelor sau satelor, cit şi
prin aceea că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. con-
67
câmitent cu introducerea administraţiei comunale de tip mo-
dern, împroprietăririle, reconstrucţiile ,şi sis.tematizările ru-
rale într-o deplină concordanţă cu progresele economico-so-
ciale au dus la individualizarea ca sate şi a părţilor răspîn
dite faţă de nU"deul ·ce caracterizau aşezările moşneneşti.1~
Harta satelor moşneneşti ne relevă o densitate diferită
a acestora în spaţiu. Cele mai numeroase sate moşneneşti se
întîlnesc în Podişul Getic şi subcarpatic. Rarefierea lor este
specifică înspre cîmpie, pe interfluvii, sau, în plan general, de
la vest la est. Compensarea domeniului moşnenesc este făcu
tă de domeniile boiere:;;ti şi mănăstireşti.
Asemenea structuri sociale, reliefate prin prisma evolu-
ţiei proprietăţii, plasează judeţele Gorj, Vîlcea, Argeş, Me-
hedinţi între cele mai moşneneşti judeţe ale Ţării Româneşti.
Dacă avem în vedere „durata lungă" a schimbărilor de
structură în evul mediu, că nu există probă documentară
pentru nici-o danie domnească vreunei obşti moşneneşti, că
domeniile boiereşti şi mănăstireşti sînt în cea mai mare parte
ulterioare domniei centralizatoare, concluzionăm că proce-
sul de constituire al statului feudal Ţara Românească, ale
dîrui nuclee au fost în toate etapele lui, în zona cea mai
moşnenească, - a integrat structuri complexe a căror ori-
ginalitate se întrevede în bogatele informaţii oferite de iz-
voare1e statistice din secolul al XIX-lea.
6Ş
SITUATlA
moşnenilor din Tara Ro111ânească in 1855
I
.s
,... I Orîncuiaia la carE' :>c află a~Pz. ac rnoşn.
.Plasa sau Ni·. sat<~ ·o; .......

Ic:c;/'rt·-1
„,.;,...,
~
-I
'0 'C :; •"-
'-' co
p nlaiul sau rno~!i
o._ ·o ....c:"' a CJ ·2 ...,. >
...,.
l • ... <U
f c:Q.! 'O-
"_, ~~ Ol :...
..,,
I~z o.,~I I ....
CI <li
<li :::..... ....,"" 'r-1 .,.; ;:::; 'T'.l
· - +-'
;;::: o"" "'
..a
I .....
<U
.,.,i::I ii3 ...""
...... ~ I
o <l,;
i:::: 'O
· - rJ".
...... o
o. t::r.. ii.
Vl
-:i:: O.
5 ,.
o 1 :! :l ~ u 7 A 9 10 11 1?
Mehf'dinţi
lVlotru dP 8. 41 2a3;1 2575 22 15î 6:1 6 2 2 6
Motru dl' .J. 2:1 8[14 758 10 G9 :10 7 I 6 3
Durnbriivii 11 599 428 20 102 30 12 1 - 6
Blahniţii 14 404 311 9 56 19 il - - 1
*
Ocolului 32 2120 2037 8 4[1 15 ;{ -- l 8
Cloşani 30 2140 2083 9 23 18 1 - -- 6
Ţotal judeţ
1 (conf. docum) 151 9050 8258 81 456 175 37 4 9 30
- 2 - Corec.t 151 8980 8192 78 455 175 37 4 9 30
Gorj
Vâlcanu 36 2591 2462 4 9~ 1G 4 - 3 3
Jiului :~2 1245 1086 13 5!1 72 9 - l 5
Amărăzii :m 3330 2907 37 296 65 8 - 7 IO
Gilortului 42 3056 2647 10 189 99 108 1 6 4
Ocolului 47 2700 23î8 90 171 41 10 - 3 7
Novaciu 35 2398 1978 4 :rn1 19 - 1 4 10
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
.„_...
12
'TotaCfudeţ
-1 231 15320 13459 158 1187 312 139 2 24 39
-2 231 15320 13458 158 1195 312 139 2 24 39
Dolj
Cîmpului 9 1550 1448 43 29 26 - - - 4
Băltii 5 :n1 305 3 2 - - - - 1
Jiul.ui de Jos 4 1570 1293 31 110 64 55 9 5 3
Dumbrăvii 13 474 • 418 16 23 12 5 -
Jiului de Sus 7 291 241 7 13 17 10 - 1 2
Amărăzii 27 1780 1641 18 47 45 16 1 4 8
Ocolului 587 548 14 7 2 2 3 1
'Total judeţ-
11
--- --- -- 10
-- -- ---·· --- ---- ---
(1, 2) 86 65fi3 5894 128 238 171 88 12 13 19
Vîlcea
Oltului 12 1294 1200 5 41 42 • 6
Horezu 29 2424 1936 69 289 87 39 - 4
Cozii 25 2620 2535 11 24 39 9 - - 2 **
Olteţului de S. 26 2735 2475 13 161 46 37 3 - - *>I<*
Ocolului 18 687 453 141 7 33 10 7 13 23
Otăsăului 21 2255 2151 2 68 21 5 - 4 4
Olteţului de J. 24 2078 1892 9 98 63 4 5 1 6
Total jud-;ţ--
(1, 2) 155 14093 12642 250 688 331 110 15 22 35
*
Romanaţi
_ Ocolului 14 1949 1792 8 61 58 24 3 2 I
Ocolului de S. 7 273 262 2 1 4 3 - I
Olteţului 14 629 591 15 1 15 2 4 - 1
Balta 10 1758 1449 29 182 63 29 I 2 3
-----·~--- „ ----·--·~·- ...„.
,
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
'['otal judeţ
(1, 2) 45 4609 4094 54 245 140 58 8 5 5
Olt
Oltului 20 2346 2322 7 1 13 1 1 - 1
' Vezii 31 3012 2922 31 33 18 1 1 2 4
Sărbăneşti 9 226 200 7 10 5 2 2
Mijlocului 16 1184 1140 6 26 3 - 5 3 1
U'otal judeţ
(1, 2) 76 6768 6584 51 70 39 4 9 5 6
-:-------"'--'-
Argeş
Piteşti 25 2391 2363 5 15 5 - I 2
Oltului 18 1763 1702 10 21 18 1 7 4
Topologului 21 1287 1224 11 Hi 22 7 2 3
Lovineşti 22 1033 991 15 9 13 4 - 1
Argeşului 14 653 593 9 42 6 2 1
Gălăşeşti 21 1825 1647 8 88 50 23 5 2 2
Cotmenii 22 1830 1732 18 50 23 2 1 1 3
Total-judeţ - -- --- · - - --- --- ---· ---
_ _ _ _ _CI, 2) 143 10782 10252 1'6 243 137 39 17 13 5
Teleorman
Total judeţ
(1, 2) 40 1265 1135 53 25 16 6 4 7 5
Muscel
Dimboviţa 12 1096 929 7 11 25 6 3 3 1
Nucşoara 13 1495 787 311 31 32 31 1 3 24
Argeşelul 9 552 415 6 7 24 4 4 2
Rîurilor 18 656 425 19 78 28 15 12 2 I
Podgorii 17 1038 862 10 24 31 6 3 5 3
Total judeţ
(1, 2) 69 4837 3418 353 151 140 62 23 15 29
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Dîmboviţa
Ialomiţa 4 17 13 2 - 1
Bolintin 7 76 51 15 1 1 1 7
Cobii 19 884 840 17 13 9 5
Dîmboviţa 15 1236 1197 12 12 6 11 3 1
Plai Dîmboviţii 15 648 601 17 16 10 3 1
Plai lalomiţii 12 589 540 8 9 20 ?i
Dealul 5 185 162 14 2 2 - 1 3 1
Total judeţ
-1 81 3635 3398 85 53 49 18 17 5 6
-2 81 3635 3404 85 53 49 20 17
---- ----
5 6
Vlaşca
---------------·--- ---------- ---------- --- -
Mărginii 3 11 2 7 1
Cîlneşti 4 38 36 2
Neajlovul 5 165 116 9 29 11
Glavaciocului 17 666 446 34 35 23 7 3 2 1
Total judeţ
-1 29 780 600 52 64 34 8 3 2 1
-2 29 880 600 52 64 34 8 3 2 1
Prahova
Teleajen ului 43 2179 1854 169 37 77 21 20 I
Plai Prahovii 4 659 596 3 1 3 I
Tîrguşorului 1 18 17 1
Podgorii 27 1010 772 31 88 42 48 2 10 8
Cricovului 21 1136 717 65 199 121 6 16 9 3
Cîmpului 2 38 30 4 1 2
Fili peştilor 8 418 396 6 3 3 1 7 2
Total judeţ
-1 106 5480 4436 279 329 240 75 39 29 13
-2 106 5458 4382 278 329 248 75 39 29 13
5 6 7 8 9 10 11 12
Ilfov
Sa barului 4 58 40 10 - 5 2 1
Znagov
Mostiştii
5
1
20
8
14
- -
3 -8 - - 2 1
Total judeţ
Buzău--
(1, _2) 10
- 86
-- 54 - 13
- - - --- -------
8 5 2 3 1
Cîmpului 12 615 266 19 116 71 24 6 10 3

Tohanilor 15 726 261 42 241 92 47 8 33 2
Buzăului 35 2688 2511 26 62 55 23 1 10
Pîrscovu 24 1172 1056 6 69 25 10 4 1 1
Slănicu 18 589 497 13 52 13 11 1 2
.Total judeţ
-1 104 6017 4890 109 540 253 127 22 64 6
Ialomiţa
-2
Borcii
104
7
-
5790 .
16
- 4591
5
106
2
540
-
- 256
4
- 115
-
- -- -
20
3
56 6
2
Balta 1 31 15 2 1 - - 6
Ialomiţii 12 340 154 27 62 48 5 9 9 12
Cimpul 7 273 53
TotaCjudeţ ·-- --
8 133
---·- --- ----
44 3 25 6 2
-1 27 663 227 39 196 9515 8 43 16
Rîmnicu Sărat
-2
Oraşul
27
·--
5 771
---
660 227
608
39
60
196
52
96
40
8
4
-- - -
43 15
4
16
3
Mărginii de S. 10 532 415 39 30 27 17 I 3
Rîmnic 9 319 306 8 - 3 2
Total judeţ
Rîmnicu de S.
(I, 2)
15
39
309
1931
266
1595
9
116.
10
92
15
85 26
3
---
2
I 4
11
1
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Brăila
--
Total judeţ
(1, 2) 3 5 - - - 2
-
Total Ţara Românească
-1 1395 91.884 80.936 1897 4585 2230 807 223 240 219
-2 1395 91.662 80.522 1890 4592 2236 797 221 232 219
NOTE
1. O primă sinteză a· acestor dezbateri la H.H. Stahl, Sociologia satu-
lui devă/mas românesc, vol. I, Bucureşti, 1946, pp. 15-18.
~. E. Lovinescu; Istoria civilizaţiei române moderne, I. Forţele revolu-
ţionare, Bucureşti, 1924, p. 99.
a. Dumitru Brezulescu Contribuţiuni la studiul proprteti1ţit in _devi1l-
măşie a munţilor n~ştri. O pagină din „Chestiunea ţărănească", Bu-
cureşti, 1905, p. 8.
4 • Ibidem
5. Apud Petre Peni, Statistica ri1zeşilor, Bucureşti, 1921.
ti. Ibidem, p. 3.
'i. Ibidem
li. Analele Parlamentare ale României, tom. II, Obicinuita Obşească
Adunare a Ţării Româneşti. Legislatura I, Sesiunea I, 1831-1832,
Bucureşti, 1899, pp. 475-538. .
Y. C. Giurescu, Despre. boieri, Bucureşti, 1920, p. 120.
111 A.rhivele Statului Bucureşti, Visterie, dosar 146 /1855, f. 4-90, Arhi-
vele Statului Rîinnicu Vîlcea, Pref. Vîlcea, dos. 89 /1855, f. 4-34 ;
Arhivele Statului Ploieşti, Pref. jud. Prahova, dos. 96/1855, f. 5-28.
11. G. Gănesco, La Valachie depuis 1830, jusqua ce jour son avenir,
Bruxelles, 1855, p. 85-86.
1~. Ibidem, pp. 127-128.
IJ. Ibidem, pp. 128-129.
H. Vezi,· spre exemplu, acribia statistică a subcirmuitorului plăşii Olte-
ţul de Jos. 1 ; ;~ ~:lfml
• Mehedinţi, plasa Blahnjţa - Subcîrmuitorul plăşii Blahniţa a făcut
următoarele observaţii în dreptul satelor de la numărul curent :
1. In hotarul acestei moşii mai sînt stăpînitori deosebit de aceştia
d. serdar 01eorghe Burileanu, sărdăreasa Lucsiţa Somoneasca, d. pitar
Tănasie Retezeanu, preotul Matei Protopopescu, casa răposatului man-
zil Gică Pănescu, preotul casa răposatului Nicolae Protopopescu, casa
răposatului manzil Ioan Dinu Pănescu, casa răposatului manzil Stoian
sin (fiu n.n.) Stoian Protopopescu, casa răposatului Stoian Ioan Pătru
Pănescu, cum şi d. Ioan Dunărinţu! ce poartă deosebit caracter :
3. In numărul acestor familii, cinci birnici din acei 30 şi un man-
zil au numai locuri de casă şi grădină fără dare de chirie, iar afar de
acest număr mai au moşie în acest hotar şi casa răposatului birnic Ni-
colae Marin Cupeş, casa răposatului Dumitru Papucea, casa răposatu
lui Radu Creţan, d. serdar Pană Gărdăreanu, d. pitar Nicolae Băltea
nu, d. praporţic Dumitrescu, d. Ghiţă Delescu ce poartă osebit carac-
ter, căprarul de dorobanţi Ioan Filip din Porcina Mare, Ioan Ceciu vac-
misterul şi Răducan Mihart căprar de dorobanţi din satul Arvăteşti,
cum şi Ghiţă sin popa Alecsandru din satul Cacoţi ;
4. Afară de aceştia mai stăpînesc în acest hotar d. pitar Nicolae
Băleanu, d. pitar Alecsandru Pistriţu şi d. Polihronie Furtună din ora-
şul Severin ;
5. Aceşti 4 au în această moşie numai locuri de casă şi citeva po-
goane de arătură la cîmp, cum asemenea pogoane de muncă au şi d.
foan Dinu Cameniţă din Porcina Mare, popa Mihai din Manu, Nedelcea
Cucu din Jgiroasa, căci cealălaltă parte de moşie cu clăcaşi se stăpî
neşte de casa răposatului Iancu Sefendache ;
6. Şi deosebit de aceştia mai are parte de moşie în acest hotar şi
d. pitar Costache Boşogescu ;
75
7. In care număr al birnicilor, 6 au numai locuri de casă şi grădi
nă, iar deosebit de <linşii mai stăpînesc in acest hotar de moşie şi d.
paharnic Mihalache Ciupagea, preotu Firu şi popa Dumitrache din a-
cest sat, cum şi d. Dinu Popescu ce poartă deosebit caracter ;
8. Mai stăpintşte în acest hotar de moşie şi casele răposaţilor man-
ziH Dinu Cioclov şi Vasile Ismană ; .
9. In această moşie sint şi dumneaei maioreasa Dumitrana Ciupă
gioaica şi casa răposatului Pătru Nedelcovici din Timna ;
10. In această parte de moşie are şi casa răposatului manzil Radu
Popescu şi Ioan Pănescu ;
11. Afară de aceştia sint şicasele răpo:5aţilor birnici Ioniţă Popescu
şi lovan sin Iovan Caramatrache, preotul Mihai, conţipist Ghiţă Popes-
cu, serdar Toma Iupceanu şi pitar Iorgu Iupceanu:
12. In acest număr de 33 birnici, 13 au numai locuri de casă şi
grădină pentru care nu plătesc nimic ;
· 13. Acest trup de moşie cu clăcaşi se stăpineşte de d. Mihalache
Isvoranu şi d. pitar Tănasie Retezanu ;
14. Afar de aceştia sînt preoţii Mihai Drăghici. Popescu şi Gheor-
ghe Preotesoiu din acest sat ;
(Arhivele Statului Bucureşti, Vietierie, dosar 146 /1855, ff. 20-22).
** Judeţul Vîlcea, plaiul Cozii - In numărul mojnenilor proprietari
dimpotrivă nu intră şi numărul domnilor proprietari caftalii ce-şi au
osebite proprietăţi locuite de chiriaşi. (Arhivele St. Rimnicu Vîlcca,
Prefectura jud. Vîlcea, dos. 89 /1855, ff. 17, 24).
"'** Jud. Vîlcea, plasa Olteţului de Sus - SubCîrmuitorul plăşii Olteţul
de Sus a notat la rubrica „Obs", la satele de la nr. crt. 2, 3, 6, 9, 11, 12,
13, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 24, 25, 26 că „Afar de aceşti moşteni se mai
află 4 proprietari cu 9 clăcaşi, 8 proprietari cu 30 clăcaşi, - proprittar
cu 3 clăcaşi, 2 proprietari cu 4 clăcaşi, 1 proprietar cu 3 clăcaşi, 5 pro-
prietari cu 9 clăcaşi, 4 proprietari cu 29 clăcaşi, 3 proprietari cu 3 clă
caşi, 6 proprietari cu 26 clăcaşi, 1 proprietar cu 5 clăcaşi, 3 proprietari
cu 21 clăcaşi, 9 proprietari cu 36 clăcaşi, 2 proprietari cu 6 clăcaşi, 6
proprietari cu 36 clăcaşi, 7 proprietari cu 27 clăcaşi şi, respectiv, 2 pro-
prietari cu 6 clăcaşi". (Arhivele St. Rîmnicu Vîlcea, Pref. jud. Vîlcea,
dosar 89 /1855, ff. 5, 25).
76
CATAGRAFIA TUTUROR MOŞNENILOR
DIN ŢARA ROMANE.A.SCA - 1855
Judeţul Mehedinţi
Nr. Satele sau Nr. moşeni Orind. la care se află

crt. moşiile proprietari aşezaţi ac. moşneni
·i::
E
~
.: ~
~
.:
....,
~
u
~
'O
==·a; I
.....
-~
E
2
i:::
.....
~
.....
.....
·c::i
III
~
'O
.....
~
~-
'O
.....
-·a"'
~
i:.. -~
i:::
Qj
.....
~
o
:s
~
i:Q III o !!l "'
p.. ·;21 -~ p.. ci:
l i:i.
------
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 -10
Plasa Motru de Sus

1. Valea Monastirii 12 8 1 2 1
2. Şovarna de Jos 128 127 1
3. lupea 76, 67 3 3 3
4. Samarineşti · 77 52 17 8
5. Lupoaia 5 1 2 2
G. Floreştii de Sus 45 30 15
7. Cătunu de Jos 17 10 5 2
8. Zăgujani 32 21 1 8 2
9. Roşiuţa 147 141 3 3
10. Strimtu 68 46 5 14 2 1
11. Bala de Jos 118 115 1 2
12. MJ.tăsarii de Jos 140 137 1 2
13. Şovarna de Sus 119 118 1
14. Peştenuţa 32 23 2 7
15. Vidimireşti 121 113 8
16. Tehomir 44 40 1 3
17. Drăgoteştii de Jos 97 91 3 2 1
18. Coşmăneşti 101 99 1 1
19. Floreştii de Jos 9 7 1 1
20. Glogova 19 19.
21. Broşteni 58 42 2 6 8
22. Negomiri 98 93 5
21 Drăgoteştii de Sus 89 86 3
21. Slivileşti 100 91 9
25 Crainici 115 110 2 2 1
26. Mătăsarii de Sus 62 61 1
27. Circeni 20 20
28. Stroeşti 5 3 1 1
2<J. Corovăile 53 44 5 2 2
77
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
03. Runcurelu 109 95 13 1

31. Costeni 25 23 1 1
32. Covrigi 104 101 1 1 1
33. Peşteana 110 110
34. Şura 22 18 J 2
35. Horăşti 44 44
36. iŢrioi 62 52 7 1 2
37. Trestioara 19 14 1 4
38. Miculeşti 114 99 2 11 1 1
39. Cleşneşti 54 50 2 1 1
40. Rătezu 89 86 2 1
41. Comăneşti 74 69 5
Total 2833 2575 22 157 63 6 2 2 6
Plasa Motru de Jos
1. Orber:.i 25 18 4 2 1
2. Lupşa de Jos 34 32 1 1
3 Socoleşti 34 26 2 5 1
4. Jirovu 114 109 1 4
5. Ruptura 23 17 5 1
6. Cremenea de Sus 3 2
7. Lumnicu 4 4
8. Valea Bună 50 35 2 9 3
9. Lacu 69 56 1 6 1
10. Valea Rea 10 1 6 2 1
11. Ercea 34 28 2 4
12. Gîrbovăţu 58 46 5 2 5
13. Degeraţii de Jos 21 17 1 2 1
14. Menţii de Sus 28 28
15. Cernaia 71 49 2 14 3 2
16. Butoieştii de Sus 7 6 1
H. Lupşa de Sus 78 72 4 "2
18. Menţii din Dos 79 79
19. Imoasa 50 48 1
20. Tîmpa 4 3
21. Cotoruia de Jos 21 21
22. Stănceşti 58 55 1 1 l
2:l. Voloiacu 14 9 1 4 -
Total 884 758 10 69 30 7 1 6 3
Plasa Dumbrăvii
1.""Botoşeşti 22 6 2 12 2
2. Valea lui Marcu 20 13 1 3 3
3. Pavăţu 12 7 2 1 2
4. Stănceşti 9 1 1 5 1 1
5. Valea Ursului 57 43 1 12 1
6. Adunaţii Teiului 60 55 5
7. Busul 38 32 1 4 1
8. Secul 64 37 4 15 7 1
9. Bălţaţii de Jos 121 96 1 12 4 4 4
78
o r~ - ---~· "2-- . -~- 4 5 6 7 8 9 10
------·--·---·
10. Bălţaţii de Sus 97 77 1 14 2 1 2
l l. Greceşti 99 61 8 24 4 2
Total 599 428 20 102 30 12 1 6
Plasa~împului
1. Recea de Sus 8 5 2 1
2. Ulmuleţu 62 61 1
Total 70 66 3 1
Plasa Blahniţii
1. Burila Mare 27 12 3 8 4
2. lsvoru Frumos 10 9 1
3. Gogoşi 33 30 3
4. Balta Verde · 16 10 2 4
5. Vînjuleţu 4 j
3 1
6. Bataţi 45 42 1 2
7. Flămînda 56 39 3 15 2 1
8. Poroina Mare 92 58 21 10 2
9. Isvor.3lu 6 5 1
10. Mahalaua Bechetu ce
ţine de satul Pătulele 2 2
11. Ţigănaşu 25 22 1 2
12. Burila Mică 33 33
13. Jiana Veche 1 1
14. Manu 50 48
--· -- 2
--· -- ___ ____ .. ··-··
...
Total 404 311 9 56 19 8 1

Plasa Ocolului
I. Po~oina Ergheviţei 5
4 1
2. Gutul 43
43
:1. Gîrniţa Ghelmegoaiei 48
46 2
4. Zăgaia 75
69 1 5
5. Ghelmegoaia 41
36 5
tl. Drăgoteşti 30 30
7. Fîntîna Domnească 93 91 2
8. Mijarca 55 55
!l. Hinova 199 199 3- 4
IU. Arvăteşti 54 48 3 3
11 Valea Hoţului 88 87 1
12. Izvoru Aneştilor 64 60 2 2
U. Igiroasa 53 49 1 1 2
14. Isvorul Bîrdii 21 20 1
15. Bobaiţa 72 68 4
1:3. Halînga 33 29 2 1 1
17. Pitulaşi 28 28
18 Bîlvăneşti 52 52
19. Biseşti 85 85
20. Valea Rea 60 58 1 1
21. Govodarva 51 50 1
22. Severineşti 110 105 2 3
23. Colibaşi 128 121 4 3
79
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
24. Valea Boerească 40 40

25. Prejneni 37 37
26. Gîrbovăţu Moşneni 51 51 3
27. Silişteni 85 81 4
28. Valea Petri 73 71 1 1
29. Dumbrăviţa 61 58 1 2
30. Peri 165 158 4 2 1
31. Huznicioara 105 103 2
32. Crăgueşti 12 12
Total 2120 2037 8 48 15 3 1 8
Plaiul Cloşani
1. Marga 97 95 1 1
2. Cloşani 138 134 1 2 1
3. Orzăşti 99 95 4
4. Gornoviţa 77 74 2 1
5. Ponoarele 89 89
6. Rudina 78 77 1
7. Runcşoru 54 54
8. Isverna 70 66 1 3
9. Siliştea 98 98
10. Nădanova 27 27
11. Podeni 101 100 1
12.
l:t
Malarişca
Proiteşti
37 37 --
121 121
H. Lăturoasa 108 106 1 1
15. Dilbociţa 60 50 1
16. Prejna 60 58 1 1
17. Godeanu 68 68
18. Balta 68 56 2 6 1 3
19. Gornenţi 78 77 1
20. N egoeşti 109 104 2 3
21. Măreşeşti 84 84
22. Cernavîrfu 69 68 1
2J. Pistriţa 40 36 4
2-1. Costeşti 53 53
23. Cireşu 99 99
26. Văeni şi Bre bina 56 52 1 3
27. Bahna şi Moişeşti 35 35
28. Padeşu 67 61 2 4
Total 2140 2083 9 23 18 1 6
Total judeţ 9050 8258 81 456 175 37 4 9 30
80
Judeţul Gorjiu
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Plasa Văleanu
1. Porcenii Mojneni 114 114
2. Porcenii Birnici 6 6
3. Sîmbotinu 50 50
4. Cartiu 64 53 8 3
5. Horezu. 120 103 4 13'
6. Curpenu 96 94 2
7. Curpenu şi
Vai de Iei 90 90
8. Schela 93 90 (3(
9. Vălari 129 129
10. Rugii 100 97 3
11. Alecseni 61 60 1
12. Cernădia 13 13
13. Frăteşti Mojneni 52 52
14. Leleştii 118 116 2
15. Rasoviţa 31 31
16. Sănăteşti 16 11 4 1
l'i. Arcanii 136 129 7
18. Stroeşti 100 90 5 2 2
19. Cîmpu Fomii 64 60 3 1
20. Stolojani 107 89 12 3 2 1
21. Drăgoieşti 72 72
22. Brădicenii 84 72 5 4 3
23. Hobiţa 30 30
24 Frănceşti 51 51
25. Boaşca 47 45 1
26. Peştişanii 138 137 1
27. Gurenii 27 26 1
28. Sohodolu 88 88
29. Isverna 60 60
30. Costenii 92 92
31. Celeiu 35 32 3
32. Racoţii 121 97 24
33. Săuca 44 43 1
:34. Vîrtopu 57 56 1
35. Călceşti 85 84 (1)
Total 2591 2462 4 99 16 4 3 3
Plasa Jiului
l, Brădetu 121 121
2. Timişani 73 72 1 '
3. Rogojelu 64 62 2
4 Roşia 10 9 1
5. Fărcăşeşti 25 16 1 7 1
6. Valea cu Apă 31 26 1 3 1
81
o 1 2 3 4 5 6 7 B 9 10
7. Urdarii de Sus 2 2
8. Urdarii de Mijloc 1 1
9. Urdarii de Jos 2 2
10. Gîrbovu 2 2
11. Raci 122 107 2 7 4 1 1
12. Artanu 1 1 1
13. Bolboşi 7 1 1 1 4
14. Borăscu 1 1
15. Calapăru de Sus 2 1 1
lu. Calapăru de Jos 4 1 1 1 1
17. Stolojanii 6 3 2 1
18. Turcenii de Sus 41 38 1 2
19. Turcenii de Jos 2 1 1
20. Isvoarăle 52 33 2 2 12 3
21. Ceplea 4 1 2 1
22. Piscurile 12 19 2 1
2:1. Daia 28 18 8. 2
2-l. Plopşoru 70 59 1 4 5 1
25. Ţiclenii Tunşi 68 66 1 1
26. Creţăşti 94 92 2
27. Răşina 163 158 5
28. Dăneşti 10 10
2,;I. Bîltenii 107 97 7 3
30. Vlădulenii 99 91 8
31. Rovinari 16 5 1 5 4 1
32. Poeana 5 1 4
Total 1245 1086 13 59 72 9 1 5
Plasa Arriărăzii
1. Satu Tîrgu Petreştii
de Sus 80 28 36 9 7
2. Bârzeiu de Gilort 36 32 3 1
3. Ştefăneşti 52 49 2 1
4. Cărbuneşti 139 112 22 5 -
5. Ungurelele şi
Duţă şti 81 61 13 6 1
6. Comăneşti 51 41 10
7. Albeni 88 77 9 1 1
8. Stoeana şi Cîrligei 113 105 3 4 1
9. Pereşti 66 63 3
10. Pruneşti 34 33 1
11. Mirosloveni 47 39 5 3
12. Bircei 29 22 6 1
11. Purcelenii 60 55 2 3
14. Copăcioasa 187 161 26
15. Săcelu 159 115 35 5 1 3
16. Toţoi 75 60 10 2 1
17. Călnicu 60 45 7 3 5
111. Zorleşti 34 24 4 ş 1
6~
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
19. Pojogenii · 81 63 16 1 1
20. Scoarţa 228 207 19 1
21. Corbşoru 131 116 11 4
22. Glodenii 106 106
23. Bîrseşti 71 63 8
2-1. Ciorăştii 41 31 10
25. Maghereştii
din Deal 67 60 7
26. Maghereştii
din Vale 23 19 3 1
27. Mogoşanii 66 63 1 1 !
28 Şitoaea 41 39 2
29. Poiana 83 68 10 5
30. Seciurile 64 62 1 1
31. Roşia de Jos 78 75 2
32. Bereşti 42 40 2
33. Alimpeşti 71 59 9 3
31. Birzeiu de Pădure 249 237 11 1
35. Pojaru de Jos 198 191 6
36. Sirbeşti 101 94 6
3'/. Pojaru de Sus 198 192 6
. Total 3330 2907 37 296 65 8 7 10
Plasa Gilortului
1. Valea lui Cîine 43 31 2 3 7
2. Spahii 75 65 6 4
3. Şipotul 86 85 1
4. Turburea 138 126 3 5 4
5. Groşerea '49 33 1 ·5 7
6. Bibeştii şi
Sterpoaia 45 42 3
7. Andreeşti 12 1 3 8
8. Săuleşti 49 29 15 4 1
9. Dolceşti şi Hubavi 54 52 2
10. Petreştii de Jos 140 136 2 1 1
11. Bărbăteşti 75 73 1 1
12. Socul 79 75 3 1
13. Curteana 68 65 3
14 Jupîneşti 52 20 1 16 10 5
15. Verşanii 138 128 6 3 1
111. Rogojina 93 81 3 8
17. Vladimiru 164 149 10 3 1 1
IB. Negreni 91 78 6 3 2 2
19. Frumuşei 28 21 1 4 2
20. Licuriciu 74 74
21.· Scrada 38 31 4 2 1
22 Berileşti 92 83 5 3
23. Adunaţii Popeşti 5 5
24. Logreştii Mojneni 89 62 16 4 7
25. Seaca 80 77 1 2
26. Tercujanj 58 55 2 1
27. Tândăleşti 139 118 6 6 9
~
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
28. Gălceşti 65 52 7 1 5
29 Colţăşti 87 85 2
30. Busuioci 68 43 8 9 7 1
31. Hurezanii de Sus 54 27 10 6 11
32. Pegenii 65 44 11 3 7
33. Căprenii de Sus 24 19 1 1 1 2
34. Căprenii de Mijloc 3 3
35. Băceşti 132 127 5
3(). Cordeşti 62 46 12 2 2
37. Hurezanii de Jos 86 59 3 6 11 1
38. Piscoiu 131 131
39. Obîrşia 88 86 1 1
40. Rădineşti 137 131 1 4
Total 3056 2647 10 181 99 108 1 6 4
Plasa Ocolului
1. Curtişoara 73 67 6
2. Vădeni şi Preajba . 6 4
3. Drăgoeni şi
Preajba 17 17
4. Vezuri 24 24
5. Bălăneşti 94 64 28 2
6. Voiteştii din Deal 108 103 5
7. Voiteştii din Vale 90 83 1 6
8. Pişteştii din Deal 39 33 6
9. Pişteştii din Vale 67 62 5
10. Budienii 72 55 17
11. Şasa 53 46 7
12. Brătuia 161 156 5
13. Dăneşti 55 54 1
14. Văcarea 48 39 9
15. Petreştii Birnici ie 18
Hi. Romaneşti 44 40 1 1 2
1'7. Iaşi. 41 39 1 1
lJ. Drăguţeşti 54 54
19. Cîrbeşti 33 27 3 3
20. Urecheşti 119 112 1 3 2 1
21. Tîlveşti 63 61 2
22. Pinoasa 97 96 1
23. Vîrţu 19 14 2 3
24. Strîmba 27 25 2
25 Ciuperceni 232 228 3
26. Stejerei şi
Găleşoaia 93 89 3 1
2~. Hodoreasca 110 107 2 1
28. Cîlnicu 87 76 2 6 2
2!:!. Şomăneşti 14 4 4 2 2 2
:io. Teleştii Mojneni 102 97 3 2
31. Teleştii Birnici 14 12 1 1
32. Tămăşeşti 49 48 1 -
33. Băleşti 113 110 2 1
34. Găvăneşti 57 55 1 1
84
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
35. Corneşti 58 49 4 5
36. Voinigeşti 3 3
37. Cîrbeşti 25 22 3
38. Ursati 30 22 6 1 1
39. Ursetei 59 57 2
40. Raso~a 76 55 21
41. Turcineşti 11 9 2
42. Or. mah. Olari 145 77 60 1 5 1 1
43. Or. mah. Neagră 41 6 26 5 3 2
44. Or. mah. Botorogi 9 8 1
Total 2700 2378 90 171 41 10 3 7

Plaiul Novaciu
1. Satul Bârleşti 95 95
2. Burnbeştii de Jii 115 115
3. Corbcni şi Tetila 47 46 1
4. Cîinenii 73 73
5. Crasna din Deal 58 33 22 3
6. Crasna din Vale 1 1
7. Aninisu din Vale 62 51 9 2
8. Novacii Rumâni 42 39 3
9. Sorupaţi 120 74 44 2
10. Titcşti 29 29
11. Huluba 49 43 5 1
12. Aninisu din Deal 25 20 3 2
13. Burnbeştii şi
Lupeştii 79 75 4
14. Tîrlesti 51 50 1
15. Ciuperceni 37 36 1 1
16. Poenari şi
Ponoreni 92 90 1 1
17. Cernădia 175 154 1 16 4
13. Pociovaliştea 141 122 13 1 1 4
19. Ciocadia 105 32 68 2 3
20. Cărpinişu 137 43 94
21. Hirişeşti 91 69 21
22. Drăgoeşti 87 77 7 2 1
23. Radoşi 105 45 58 1 1
24. Piticu 12 12
· 25. Turbaţi 119 115 4
26. Ohaba 79 77 2
27. Muşeteşti 87 84. 1 1 1
28. Gruiu 74 73 1
29. Boteşti 71 67 4
30. Bîrcaciu 46 46
31. Sofrăceni 50 50
32. Lăzăreşti 44 44
Total 2398 1979 4 381 19 1 4 10
Total judeţ 15320 13459 158 1187 312 139 2 24 39
65
Judeţul Dolj
o 1 2 3- - 4 5 6 7 B 9 10
- Plasa Cîmpului
1. Dobriodru 64 46 12 6
2. Risipiţi 430 420 7 2 1
3. Pleniţa 552 533 8 4 7
4. Orodelu 246 219 2 15 8 2
5. Cornul 84 69 6 2 6 1
6. Teiu 4 4
7. Rudari 101 94 6 l
8. Giubega 64 64
9. Tunari 5 3 2
Total 1550 1448 43 29 26 4
Plasa Băltii
I. Booreni 95 94 1
2. Amzuleşti-de-Jos 29 29
3. Giurgita-Curmătura 66 61 3 1 1
4. Cioroiaşu 60 60
5. Coveiu 61 61
- Total
Plasa Jiului-de-Jos
1. Lăcustenii-de-Jos
311 305
236 213
3
l
2
20 1 1
1
2. Mîrşani 416 401 8 1 3 1 2

3. Brabeţi 98 87 3 3 2 3
4. Marotinu 142 89 19 23 11
5. Giorocelu 6 2 2 1 1
6. Lăcustenii-de-sus 110 58 1 25 16 8 2
7. Dobreşti 121 96 6 4 3 10 1 1
B. Căciulăteşti 48 45 2 1
9. Puţurile 70 37 24 5 4
10. Giorocu Mare 60 38 l 5 10 6
11. Giormanele 19 16 2 1
12. Greceşti 11 6 1 2 2
13. Valea-Standului 165 148 6 3 8
14. Horezu Poenari 68 57 3 7 l
Total 1570 1293 31 110 64 55 9 5 3
Plasa Dumbrăvii
1. Pleşou-de-Sus 3 3
2. Pleşou-de-Jos 162 156 4 2
3. Solomoneşti 5 5
, 4. Gebleşti 29 26 2 l
5. Vela 43 40 2 1
6. Târnăviţa 11 6 5
7. Ciutura 9 9
8. Carpinu 78 69 4 5
.9 Plopşoru 22 13 2 7
10. Mosna 51 38 8 5
11. Beloţu 46 39 4 1 2
12. Glodu 7 6 1
13. Tencănău B 8
Total 474 418 16 23 12 5
86
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Plasa Jiul-de-Sus
I. Cernăteşti 22 3 7 10 1 1
, 2. Socoleşti 9 2 2 3 2
3. Bulbuceni 118 115 1 l 1
4. Braloştiţa 6 5 1
5. Fratoştiţa 43 29 5 9
6. Cocorova 48 46 2
7. Almăju 45 44 1
Total 291-241--7--l3_1_7_10 1--2-
Plasa Amărăzii
I. Mileştii-de-Sus 4 1 2 1
2. Vlădimiru 37 31 1 4 1
'
3. Pometeştii-de-Jos 22 21 1
4. Muereni 23 18 3 1 1
5. Godeni 93 92 1
6. Melineşti 63 57 4 2
7. Odeleni 52 52
8. Ohaba 77 77
9. Valea Boului 72 70 2
10. Cruşeţu 104 101 1 1 1
11. Stoina 110 109 1
12. Ciorari 49 46 3
13. Toiaga 63 59 1 2 1
14. Băloşani 37 36 1
15. Ulmetu 2 2
16. Socoteni 67 61 6
17. Slăvuţa 128 106 2 5 8 8 2
18. Văluţa 49 48 1
19. Mierea Birnici 39 30 3 1 2 3
20. Fărcaşu - 76 64 3 2 5 2
21. Tălpaşu 46 38 1 2 1 4
22. Golumbu 20 7 9 2 2
23. Soceni 87 70 1 6 9 I
24. Zeicoiu 121 118 3
25. Veleşti 74 67 2 5
26. Gaia-de-Jos 52 49 2
27. Bulzeşti 213 212 1
Total 1780 1641 18 47 45 16 1 4 a·
Plasa Ocolului
L Cîrcea 47 42 2 1 1 1
2. Popovenii 44 44
3. Albeşti 4 1 1 2
4. Simnicu-de-Sus 35 34 1
5. Cornetul 28 28
6. Motoci GO 55 l 4
7. Mischii 57 53 3 1
8. Gherceşti 65 65
9. Pieleş tile 65 52 1 9 3
ii.O. Coşovenii-de-Sus 107 99 2 2 1 1 1 1
11. Coşovenii-de-Jos 75 75
Total 587 548 10 14 7 2 2 3 1
Total judeţ 6563 5894 128 238 171 88 12 13 19
87
Judeţul Vîlcea
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Plasa Oltului
l. Creţeni 149 135 1 10 3
2 Gîrdeşti 66 54 7 2 2
3. Suteşti 187 159 8 18 2
4. Voiceşti 39 25 1 5 6 2
5. Mitrofani 32 26 5
6. Uşurei 118 118
7. Izvoru 48 43 2 3
8. Mădulari 156 156
9. Guşoeni 51 47 1 3
10. Spîrleni 73 67 4 2
11. Nîmoiul 119 115 1 3
12. Amărăşti 176 175 1
Total 1294 1200 5 41 42 6

Plaiul Horezu
1. Tîrgu Horezu i52 62 59 13 17 1
2. Romani 22 20 1 1
~. Rămeşti 67 63 1 3
4. Urşani 40 30 7 3
5. Fometeşti 37 30 7
G. Recea 123 117 1 5
7. Mariţa 47 47
8 lgoiu 69 62 7
9. Alunu 125 106 9 5 5
10. Berbeşti 116 105 2 8 1
11. Turceşti 179 16G 1 12
12. Mateeşti 223 188 28 4 3
n. Greci 100 52 36 10 2
14. Milostea 16 12 2 1 1
15. Sliitioara 185 160 1 17 7
16. Stroeştj 141 114 24 3
17. Dianu 56 56 '
18..Cireşu 10 8 1 1
Ir!. Bătleni 68 60 6 2
20 Amăşeşti 82 51 21 4 4 2
21. Bogdăneşti 15 14 1
22. Cîrstiineşti 37 35 2
23. Oteşanii 257 191 56 10
24. Mldulari 152 129 1 18 2 2
25. Măldăreştii de Jos 25 24 1
25. Măldăreştii de Sus 47 12 2 5 15 13
27. Foleştii. de Jos 10 7 2 1
28. Foleştii de Sus 8 5 1 2
29. Bogdăi1eşti-Arnota 15 10 4 1
Total 2424 1936 69 289 87 39 4
88
Plaiul Cozii
1. Ciineni 52 44 8
2. Robeşti 56 52 3 1
3. Călineşti 46 46
4. Proenii 41 41
5. Brezoi 57 57
6. Malaîa 49 47 2
7. Voineasa 73 70 3
8. Muereasca de Jos 13 13
9. Olăneşti 101 86 8 5 2
10. Păuşeşti-Măglaşi 335 333 2
11. Stoeneşti 148 143 1 3 1
12. Budurăşti 37 37
13. Bîrlogul 72 69 2
14. Cernelele 4 4
15. Şerbăneşti 76 75 1
16. Păuşăşti-otăşău 227 222 1 2 2
17. Pietrarii de Jos 128 126 1 1
18 .Petrarii de Sus 224 219 2 2
19. Bîrzeşti 79 74 5
20. Bodeşti 191 180 6 5
21. Bărbăteşti 284 276 2 2 3
22. Dobriceni 10 10
23. Cacova 117 114 1 2
24. Zmiorătul 64 63 1
25. Cheia 136 134 - 1 1
Total 2620 2535 11 24 39 9 2
Plasa Olteţului de Sus

1. Colţeşti 203 198 4 1
2. Slăveşti 154 123 4 25 2
3. Sineşti 108 90 13 3 2
4 Tereuja 70 61 9
5. Obislav 111 109 1 1
G. Grădiştea 94 87 4 3
7. Văleni 125 119 5 1
8. Ciorteşti 125 124
9. Crăpăturile 156 151 2 3
10. Sescioara 115 112 3
lL Ninciuleştî 62 61 1
12. Roşiile 235 203 12 2 17
13. Romaneşti 28 26 2
14. Zgubea 30 26 2 2
15. Băeşti 118 111 2 3 2
ld. Pleşoiu 93 75 8 9 1
17. Drăganu 131 124 1 5 1
18. Giuleşti 66 33 14 9 9 2
19. Dozăşti 217 201 10 2 3 1 .J
20. Nisipi 106 101 4 1
21. Căjetu 18 16 2
22. Dejoiu 88 85 3
23. Găgeni 62 61 1
89
24. Broşteni 137 107 1 26 3
2:i. Cop:lccni 34 30 2 '2
2S. Ulmetu 49 41 1 7
Total 2735 2475 13 161 46 37 3
Plasa Ocolu
1. Surupatele Moşneni 20 18 2
2. Gcnune:1i 5 3 2
3. Mah. Cetăţuie
sau Pri ba 32 10 12 4 3 1 2
4. Mah. oraşului
R!mnicu 121 12 73 1 13 4 4 1 13
-5. Vl:lcleşti 68 44 3 1 4 1 10 5
6. Valea R:lii 4 4
7. Iniiteşti sau Troianu 9 4 3 1 1
ll. Căz'lneşti 4 1 3
9. Bîrseşti 4 4
10. :Mihiieşti sau
R.ugctu 10 10
11. Mah. Ocna 161 112 43 2 1 2
12. Mah. Ocnit3. 41 36 5
13. Satul Lun~a 62 61 1
14 S3.tUl !eişu 15 12 2 1
13. Satul Sohor."iu 51 51
16. Buj-Jr2ni 3 3
17. BJgd!'inC'şti 36 35
18. Mănăikşti 41 40 -
Total 687 453 141 7 33 10 7 13 23
Plasa Otăsăului
1. Urşi 70 65 2 2
2. Popeşti 45 40 2 3
3. Me2ni 65 58 1 1 1 4
4. Ciorăşti 86 85 1
5. Gro7i 61 56 4 1
G. Cio:îltei 80 78 1 1
7. Roeşti 144 142 1 1
· 8. I ,ăpu5ata ·257 233 22 2
9. Co2ni 71 71
LO. Măldărc5ti 93 81 8 2 1 I
11. Cerm2g2şti 231 230 1
12. Cimnagi 114 103 1 8 2
13. Stăn·eştl 139 138 1
14. Bărcăn:-şli 38 37 1
15. Vărl2ni lG:> 153 10
16. Zăvo2ni 87 71 6 7 3
17. Ione5lii Govorii 3 3
18. Ion2ştii Mincului 35 35
19. Fiscălia 30 30
20. Scundu 151 150
21. Glăvile 292 292
Total 2255 2151 2 68 21 5 4 4
90
G 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Plasa Olteţului-de-Jos
1. Zătrenii-de-Sus
(moşia· Cobreşti) 1 1
2. Dăneşti 41 41
3. Lăcusteni (moşia
Lăcusteni şi Contea) 77 68 2 2 3 2
4. Bălceşti (moşia
Bălceşti şi Ulicioru 93 85 3 5
5. Coroneşti (moşia
Coroneşti şi Acoleşti) 126 106 10 10
6. Prejoiu 43 43
7. Frăţila 93 93
8. Ştirbeşti (moşia
Ştirbeşti şi Fierăşti) 150 150
9. Gheoroiu (moşia
Gheoroiu şi Pageoiu) 103 94 1 8
10. Poenari G2 61 1
11. Sărbăneşti (moşia
Băgiuleşti, Cîmpeni
şi Băculeşti) 114 111 2 l
12. Tetoiu (moşia
Mandoccşti, Cătreşti,
Vicineşti şi Băroiu) 59 46 10 3
13. Cîrlogani 56 54 1 1
14. Vasilaţi (moşia
Vasilaţi-de-Sus, de-Jos
şi Unguriţi) 105; 105
15. Otetelişu (moşia
Valea Mare) 10 10
16. Pietroasa (moşia
Totuloi) 155 151 1 1 2
17. Bătăşeni 77 77
18. Mărgineni 95 92 3
19. Rosăneşti 160 157 3
20. Măciuca (moşia
Botorani, Bocşa,
Măciuca şi Văleni) 222 155 22 4 1l
21. Băbeni 17 2 7 3 4 1
22. Dicoleşti 48 35 3 5 5
"'23. Făureştii-de-Jos (moşia
Făureşti, Preoteşti
şi Boghi~a 144 134 1 6 3
24. Laloşu (moşia
Dobriceni şi Malogeşti) 27 22 4 1
Total 2078 1892 9 98 63 4 5 1 6
Total judeţ 14093 12642 250 GB8 331 110 15 22 35
91
Judeţul Romanaţi
Plasa Ocolului
1. Redea 420 384 2 22 26 3 2 1
2. Dioşti 137 111 2 3 13 7 1
3. Radomirul 39 38 1
4. Comanca 71 67 1 3
5. Leul 456 453 2 1 2
6. Viişoara Mare 54 53 1
7. Boşoteni 28 21 2 3 1 1
8. Strîmba 1 1
9. Tărţălu 61 61
10. Zănoaga i63 163
11. Cacaleţul 249 184 35 12 8
12. Scărişoara 161 160 1 1
13. Băbiciul €9 69
14. Gostavăţul 18 18
Total 1949 1792 8 61 58 24 3 2 1
Plasa Oltului-de-Sus
1. Dobrunul 34 24 2 3 3
2. Chiliea 3 3
3. Pl2şoiu 3 3
4. Cepari Hl6 195 1
5. Mamura 15 15
6. Bîrza 11 10 1
7, Mărgăriteşti 11 11
Total 273 262 2 4 3

Plasa Olteţului
1. Piatra 6 6
2. Horezu 4 4
3. Baldovineşti 96 89 2 4 1
4. Buzducul 1 1
5. Gropşani îl 71
6. Popînzăleştii-de-Jos 3 2 1
7. Gorgănaşul 10 10
8. Vulpeanca 141 128 10 1 2
9. Mîineşti 16 6 3 4 1 2
'O. Teişul 28 26 1 1
11. Scorbora 41 41
12. Cîrlogani 148 148
13. Moruneşti 59 54 3 1 1 -,..
14. Dobriceni 5 5
Total 629 591 15 1 15 2 4 1
Plasa Balta
1. Celarul 224 190 5 20 5 3
2. Marotinul 86 85 1
3. Apele Vii 290 273 5 7 4
92
o I 2 3 4 5 6. 7 8 9 10
4. Ghizdăveşti 141 75 7 32 26 I
5. Soreni 108 57 5 30 12 4
6. Zvorsca 138 123 6 6 2 5 I
7. Amărăştii-de-Sus 144 133 6
8. Amărăştii-de-Jos .)19 240 1 69 6 3
9. Dobrot2şti 215 177 3 11 8 13 1 2
10. Grădinile 93 91 2
Total 1758 1449 29 182 63 29 1 2 3
Total judeţ 4609 4094 54 245 140 58 8 5 5
93
Sate vechi româneşti la poalele munţilor
Vî1can şi efecte ale legii rurale de la 1864
VASILE SMEU
Satele Bîltişoara, Bîlta şi Valea-Mare din comuna Runcu

se găsesc aşezate la o distanţă de 18 km spre apus şi miază
noapte de oraşul Tîrgu-Jiu, la poalele munţilor Vîlcan, sub
:r.rnsivul Pleşa.
Satele Valea Mare şi Bîlta au format în trecut numai ele
comuna Bîlta, iar satul Bîltişoara a aparţinut comunei Runcu
din cele mai vechi timpuri, pînă în anul 1908.
Pe aceste meleaguri au trăit dacii, aşa cum rezultă din
port, din obiceiurile locuitorilor şi cuvintele rămase, din os-
µi l<1litatea acestor ţărani.
S-au păstrat peste veacuri cuvinte geto-dace care fac par-
te din fondul lexical principal al limbii noastre şi sînt cuvin-
tele des întrebuinţate fiind legate de ocupaţiile locuitorilor
de aici asemănătoare cu ale strămoşilor, sau de alte obiecte,
corp omenesc etc. (baci, grumaz, strungă, urdă, zgardă). Ală
iuri de portul asemănător al dacilor, păstrat pînă de curînd,
pe aceste locuri şi în prezent se prind pe talpa încălţămintei
;,potcoave" mai ales cînd se merge la vînătoare pentru a uşu
ra mersul pe gheaţă şi zăpadă. Aceste crampoane „miţe" erau
purtate de strămoşii noştri la nevoie. 1
Consider că tot de la strămoşşii noştri daci au rămas
„vîrzobii", cercuri din lemn împletite în interior cu curele, a-
plicate .pe tălpile încălţămintei şi care le dă posibilitatea a-
cestor locuitori de la munte să meargă peste zăpadă oricît de
mme ar fi ea.
In timpul trecerii popoarelor migratoare, a ocupaţiei tur-
ceşti şi austriece, locuitorii acestor aşezări au fugit sub mun-
tele Pleşa, alţii au trecut în dosul Pleşii, pe firul apelor de
94
1nunte, pe Gropu, pe acolo pe unde astăzi se păstrează denu-
mirea de Casa lui Damian.
Trecînd aceste popoare ei iarăşi s-au reîntors din munţi,
dea]ungul apelor Bîlta„ Valea Bătrînă şi Valea 1 :inără, înjghe-
bînd din nou satele, cu mult mai spre nord dec:it cele de as-
rnz;. pentru a fi cît mai aproaP'e de pădure. Locuitorii acestor
sate cultivau cele necesare gospodăriei în apropierea pădu
rilor : pe Lazuri, Ia Cruci, în poienile de pe munţi, unde îşi
a ·,;eau recolta în siguranţă,
De comunele Runcu, deşi şi de satul Bîltişoara, de care ne
,,om ocupa în mod special, amin.lese documentele de după
1 200. Peste 250 de ani proprietăţile „Dăbăceşti", adică jude-
tul de Jaleş, a fost stăpînit de domnitorii ţării - Basarabi,
aşn după cum se constată în Gorjul istoric şi pitoresc al lui
Aiexandru Ştefulescu.
In acelaşi document se constată că Runcu a aparţinut Ba~
uî:lor Craiovei, Basarabii, deoarece l-a stăpînit şi domnitorul
Radu-Vodă Şerban (1602-1610) de la care a trecut la Bu-
zesti prin cumpărătură. ·
Pînă Ia 30 iulie 1798, aceste sate trec în stăpînirea dife-
riţilor domnitori sau proprietari de moşii.
In jurul anului 1800, Dumitrache Geanoglu lasă moşteni
re această moşie lui Constantin Geanoglu, iar după moartea
lit:estuia o stăpîneşte Ion Sîmboteanu, de la care trece în stă
plnirea lui Simion Meangeari (Peştenariu). Acesta moşteneşte
numai satul Răchiţi şi Bîltişoara din comuna Runcu, care trec
în stăpînirea lui Anton Ciuchi Calfoglu, moşier pe care-l gă
sim în timpul domniei lui Cuza.
După unele însemnări din acel timp, Antonie Ciuchi Cal-
foqlu, grec - era proprietar singur din Bîlta pînă la Runcu,
clin Stroeşti pînă la hotarul cu Transilvania. 2
Satul Bîlta apare în documentele lui Alexandru Ştefules
cu „Mînăstirea Strîmba" ca o moşie ce a aparţinut acestei
minăstiri cu toţi rumînii". „La 15 martie 1607 - cărţile de
t:umpărătură a acestor moşii au pierit atunci cînd l-au jefuit
pe Stoichiţă Rio)şanul pandurii şi turcii la Bîlta ".
„S,toichiţă Rioşanu a mai dăruit mînăstirii Strîmba înte-
mc·iată de dînsul şi satul Bîlta, după cum vedem dintr-o po-
runcă a lui Alexandru Vodă din 28 mai 1626, şi satul Bîlta de
la munte".
„La 8 iunie 1672, Grigore Ghica Vodă confirmă mînăstirii
Strîmba tot satul Bîlta din Gor) cu tot venitul şi cu toţi ru-
mcînii ".
!)5
„La 7 iulie 1708 Constantin Vodă Brîncoveanu dă carte
de libertate de rumânie lui Ion din Bîlta, fiul lui Acl1im şi fii-
lor lui, de către mînăslirea Strîmba".
,. „~a 27 mai 1759, Scarlat Ghica Vodă dă poruncă pentru
salenu de pe moşiile mînăstirii Strîmba să facă clacă cite 12
zile pe an, să dea dijmă pe deplin să ia suhatul de la vitele
'Ce vor paşte".
„La 19 decembrie 1760 şi 4 mai 1761, Ion Colţan, Ion al
Cl'ţei şi Nicolae Taşcău din Bîlta reclamă că mîn':lsli '''a S.trîm-
ba le împresoară o llî' · =.,, a lor din Bîlta de Jos, se împacă".
„La 30 iunie 1763, Pătru Olaru cu cetaşii lui de 6 ani de
zile au încetat de a dijma şi obişnuita clacă". 3
Satele Bîlta şi Bîltişoara au fost sate de rumâni.
Cheltuielile mari făcute de proprietarii moşiilor sau de
i~·1înăstiri, atît pen.tru luxul personal cît şi pentru .acei care lo-
cuia\! acolo, reclamau sporirea obligaţiunilor impuse ţărani
lor, trecîndu-se de multe ori peste îndatoririle „cele legiuite".
Datorită nerezolvării problemii ţărănimii dependente, din
ext-mplele date se observă împotrivirea şi lupta ţăranilor fa-
ţ<! de obligaţiunile impuse de stăpînii pămînturilor.
In secolul al XIX-lea, cînd vechea proprietate de tip fe-
udal începe să se .transforme tot mai mult în proprietate de
tip capitalist, situaţia ţăranilor din Bîltişoara şi Bîlta nu se
î:rn.hunătăţeşte cu nimic, din contră devine mai apăsătoare.
Unirea, desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea erau dezi-
c:1erate ale maselor populare pentru care luptaseră de veacuri.
De aceea legea rurală, publicată în Monitorul nr. 181 din
15 august 1864 a fost primită cu en.tuziasm de legendă şi de
ţE\rnnii din aceste sate cu trecutul lor plin de luptă pentru un
trai mai bun.
După planul delimitării privind aplicarea reformei rurale,
au fost împroprietărite 54 familii în satul Bîltişoara.
Au primit pămînt 25 de săteni .toporaşi sau pălmaşi, lip-
siţi de vite de tracţiune, cîte 6392 stînjeni de fiecare. Sătenii
mijlocaşi t:u doi boi în număr de 24 au fost împroprietăriţi cu
10496 stînjeni, iar sătenii fruntaşi unul singur cu 4 boi a pri-
mit 14654 stînjeni. 4
Conform legii, văduvelor, nevolnicilor şi sătenilor neclă
caşi nu li s-au dat decît loc de casă şi grădină. Dintre aceştia
au fost 4 şi anume 4 fierari ţigani : Nicolae Pobirci, Ion Po-
birci şi Gheorghe Pobirci aduşi în Si;l.t de proprietari ca robi
pentru a lucra pe moşie cele necesare dintre ale fierăriei şi
96
Jon Mălăiuş, om nevolnic. Aceştia au primit t:1te 398 stînjeni
fiecare. -
Se cbnstată că în acest sat, datorită acţiW1ii comitetului
de împroprietărire la care desigur au luat parte şi sătenii, a
insistenţei ţăranilor, prevederile legii privind acordarea su-
prafeţelor rurale au fost respectate.
Legea pr_eciza : „Se desfiinţează odată pentru totdeauna
şi în toată întinderea României claca (boierescul) dijma, pod-
Yezile, zilele de mermet, carele de lemne şi alte asemenea
sarcini. datorite stcpînilor de moşii sau în natură sau în bani
(articolul X)". Şi pentru clăcaşii din satul Bîltişoara aceste
forme de exploatare feudală au constituit grele poveri. Din-
tr-un act inedit de atunci, din timpul lui Cuza Vodă, sătenii
5criau către „Principatele Unite" în urma aplicării reformei
rurale : „Căci noi claca şi alte sarcini care le-am purtat către
D-lui ca proprietar este cu mare anevoinţă a le descrie toa-
te, căci am făcut cite 70 şi 80 zile de clacă tot sub· numirea
de clacă pînă la 1865, pînă ne-am refuit de D-lui "5,
De aceea ecoul legii a fost extraordinar în rîndurile ţă
rănimii. Ţăranii au văzut în această lege, în membrii Princi-
patelor Unite, înCuza, pe salvatorii lor. Moşierul Antonie
Ciuchi Calfoglu aplicase în afară de numărul de zile de cla-
c~i prevăzute de lege, aşa după cum se observă în documentul·
amintit şi în plus cite 70-80 zile ceea ce însemna că practic
Wranului îi mai rămîneau puţine zile să se ocupe de gospo-
d~lria lui. Legea a avut un mare ecou în rîndurile ·ţărănimii
Şt mulţi ţărani au adresat principatelor Unite şi lui Cuza scri-
sori în care semnalau unele nereguli în aplicarea legii rurale.
Moşierii, pe care legea i-a lovit, au încercat sub diferite
forme să saboteze aplicarea ei. Pentru aplicarea legii, aşa du-
pă cum arată istoricul Giurescu, au apărut „O serie de gre-
utăţi şi imperfecţiuni". Ţăranii îşi pierd încrederea în unii
slujitori ai statului care puneau mai presus interesele lor de-
cît ale ţăranilor.
E semnificativ faptul că 7 ţărani din satul Bîltişoara (Şte
fan Dediu, Vasile Popescu, Nicolae Codalou, Ştefan Ciulava,
Ion Tivig, Matei Iacobescu, George lacobescu) ara.tă în 1865
c(I nu se respectă legea de moşier, plîngîndu-se nu organelor
judeţului ci se adresează Membrilor Consiliului de Stat şi
Principatelor Unite. Legea nu a putut fi aplicată la aceşti clă
caşi datorită şi lăcomiei moşierilor de a nu pierde din pămîn
tul pe care de veacuri au trudit ţăranii. Au rămas în Bîltişoa
rn ţărani neîmproprietăriţi (Nicolae Codalbu şi Staicu Ciula-
97
vu) care se plîng în cererea lor ali:ituri de alţi 'Cinci neîndrep~
.tilţiţi sub alte forme că au fost respinşi de comitet - proces
'· 1 • • ,•l nr. 278 - dar claca au făcut-o ca cel cu două vite. 6
. ivit legii rurale pămîntul expropriat nu depăşea 2/3
d1, · : c1derea moşiilor şi pădurilor nu intrau în această so-
colrnlă, ele rămînînd în proprietatea moşierilor.
La Bîlliş· c1ra, datorită faptului că ţăranii trebuiau să-şi
aducă vitele la iarbă pe moşia lui Calfoglu, loturile de pă
m~nt ale· ţăranilor erau legate de moşie, cît şi a altor cauze,
ţd.ranii erau exploataţi în continuare de moşieri. La unii din-
tre ţărani, pentru a nu i se împuţina proprietatea, moşierul
încearcă să le reia pămîntul, iar ţăranii reclamă cu multă a-
marăciune că au efectuat claca pînă la 14 august 1864, că li
s-a acordat dreptul de împroprietărire, că au răspuns la des-
jJăgubirea clăcii şi dijmei, dar acum umblă moşierii să le ia
din nou pămîntnl şi acareturile. 7
Moşierul înspăimîntat de aplicarea legii rurale Şi profi-
tînd de scăderile ei a conlucrat cu autorităţile judeţene în
defavoarea clăcaşilor. Aşa se explică faptul că rămîn în acest
. S<lt clăcaşi neîmproprietăriţi. sau se fac alte abuzuri. Ţăranii
hi dau seama după ce apelează la comisiile de plasă şi la
Comitetul permanent Judeţeaq că nu pot obţine respectarea
drepturilor lor şi se adresează direct Principatelor Unite. Cei
7 ţărani scril:! membrilor Consiliului de Stat al Principatelor
lini te.
Pe bună drep.tate folosesc ţăranii această formă de luptă
pentru a cîştiga drepturile acordate de lege. Ei „s-au refuit",
5-au săturat de urmările dijmei şi clăcii şi nu mai vor să mai
riJrrjnă în asemenea „ştrengănare".
Grea a fost această „ştrengănare" pentru ţărani. Probabil
în trecutul din acest sat a fost atît de greu încît atunci cînd
Firnnii îşi cereau drepturile erau ţinuţi în frîu ca animalele
în ştreang. In mare „ştrengănare" au fost ţăranii de aici şi în
timpul ocupaţiei Olteniei de către austrieci, cînd ţăranii erau
nevoiţi să care minereu de fier de la actuala Vîlcea a Fieru-
llli pînă la punctul numit Locul Roţii, în apropiere de Secţia
IA.S.-ului de astăzi.
Ei au părăsit satul şi s-au făcut haiduci şi peştera din
Coi net în prezent distrusă pentru carieră de piatră, era locul
10r de adăpost. 8
. „Strengănare" constituie pent_ru ţărani şi faptul că după
aplicarea legii rurale ţăranii arată că au efectuat pînă în
98
1865 cite 70-80 zile clacă, cu toate că legea desfiinţase a-
ceste obligaţii feudale. .
Pentru a ilustra exploatarea in care erau ţinuţi ţăranii şi
de tare ei îşi amintesc cu mult dezgust, relatăm şi următorul
fopt din ajunul aplicării legii rurale :
Cu cit se apropie decretarea legii, cu atît mijloacele fo-
losite de stăpînii de moşii împotriva sătenilor deveneau mai
brutale. Uneori, cînd proprietarii nu izbuteau să alunge pe
ţ.irani, le cereau să se strămute, luînd măsuri de înăsprirea
exploatării pentru a-şi atinge scopul.
Ciuchi Calfoglu, înainte de împroprietărire, a dat dispo-
ziţie ca satul Bîltişoara care se înjghebase răzleţ şi neorgani-
zat în actuala vatră a satului să se mute la Ripa lui Lepădat
sau Lăcăe, să nu aibă oamenii nici drurri nici apă şi să fie ne-
n1iţi să se îilvoiască şi la acestea la el. O mină de oameni
s-au prezentat la reşedinţa moşierului de la Răchiţi şi în ur-
ma insistenţelor au reuşit să salveze satul. Moşierul le-a dat
o obligaţie în plus în scopul de a-i întrebuinţa şi la alte munci
ş~ anume să construiască biserică în sat, iar ţăranii au zidit-o
cu toate că în sat nu exista şcoală şi neştiinţa de carte era o
plagă ruşinoasă9.
Moşierul folosea toate mijloacele pentru a-i duce pe ţă
rani în situaţia cea mai grea.
ln cererea ţăranilor pe care am relatat-o ei arată Princi-
pu.telor Uni.te : „şi acum umblă să ne lasă în aşa ştrengănare,
ca să-i rămînă siliştile şi acareturile noastre în posesia dum-
nealui" ceea ce înseamnă că moşierul urmărea de această
dată să acapareze în afară de pămînt şi acareturile. ·
Şi in Bîltişoara împroprietărirea n-a putut schimba de-
cit în parte situaţia grea a ţăranilor. Pentru a plăti răscum
părarea sînt nevoiţi să-şi vîndă vitele sau chiar pămîn.tul, iar
dlisăliţa de dude şi livej era hrana obişnuită.
Prin legea învoielilor agricole din 1866, ţăranii din satul
Llltişoara - ca şi. în. întreaga ţară - au fost. lăsaţi la disc re~
ţia proprieaarilor de moşii şi a arendaşilor de a fi exploataţi
nemilos prin munca la tarla, ruşfeturi, dijmă, bani, plocoane
etc.
„Cu toate tă n-a rezolvat decît parţial problema ţărăneas
că, deşi plata despăgubirii apăsa greu pe umerii ţărănimii,
reforma agrară a avut urmări pozitive asupra dezvoltării so-
cietăţii - cale capitalistă. Ca urmare a aplicării reformei, re-
laţiile de producţie feudală au primit o lovitură hotăritoare,
99
modul de producţie capitalist devenind dominant 1n econO•
mia României. 10 S-au creat condiţii mai favorabile economi-
ei în ansamblul ei. ln perioada următoare a crescut produc-
t!a agricolă.
La Bîltişoara, prin delimitarea loturilor cu care au fost
împroprietăriţi ţăranii, s-a început organizarea satului actual
pe uliţele pe care se află astăzi, se poate vorbi deci ca ur-
rnare a acestei reforme de un început de sistematizare, de sta-
tc,rnicire a gospodăriilor ţărăneşti.
ln următorii ani creşte numărul familiilor de la 53 în
J t'64, la C6 în 1880 şi 70 de familii în 1891 cu 379 suflete, din
elite 58 contribuabili şi un soldat dorobanţ cu schimbul. ln
acest an, locuitorii posedau 20 pluguri la 70 familii, 50 care
cu boi şi vaci, 2 căruţe, 10 stupi, 250 vite mari cornute, 345
oi. 240 cc..pre, 16 cai, 200 porci. Satul se în.tindea pe o supra-
Jak1 de 700 hectare din care 155 hectare arabile, 354 ha pă
dnre, 26 ha vie, 55 ha livezi şi pruni. Producea 2200 hl po-
rumb ceea ce revenea 6 kg de porumb pe an pentru un locu-
itor, 80 hl fasole, 602 dl vin, 94 dl ţuică şi 10 kg cînepă. Satul
a\'ec· un cuptor pentru fabricarea varului şi 6 fîntîni. u
Pe kza articolelor 5 şi 6 din legea rurală urma să mai
piimească pămînt şi însurăţăii. In satul Bîlta efedele legii
rn;·ale emu cu atît mai importante cu cît primiseră pămînt
din moşia mînăstirii un mic număr de ţărani, iar satul era
sl:i.b dezvoltat. Legea rurală a lui Cuza nu numai că a servit
srstomatizării satelor şi statornicirii gospodăriilor, dar a dus
111 c!ozvol'.area şi mărirea satelor sau Ia înfiinţarea de noi sate
şi comune. Efectele ulterioare ale acestei legi din împroprie-
Uilirca însurăţeiilor contribuie la punerea bazei satului în
actuu.lcle limite, aşa după cum rezultă din prescriptu-verbal
închc·iat in 1883 privind împroprietărirea însurăţeilor: „a se
lnf;rnţa pe această moşie o comună formată din treisprezece
cupi de familie care să se împroprietărească fiecare cîte un
foc de 7 pogoane pămînt de hrană în ţarină. 1 ~
la a.ceastă dată membrii comisiei au împroprietărit pe
cei 13 capi de familie cu 91 pogoane, din care 500/o izlaz şi
restul pămînt arabil, în punctul numit Ici „Izvor" pe apa Bîl-
ta.
Aşa <;luµă cum se observă în textul relatat din cuprinsul
„prescriptului verbal" s-a crezut că în această parte a actua-
luiui s:it 13îlta va lua fiinţă un nou sat. însurăţeii împroprie-
ti:\riţi în 1883 cu cei împroprietăriţi în 1879 şi 1895, împreuniţ
100
cn foştii clăcaşi împroprietăriţi
în 1S64 au întregit ca supra-
f<.i,tă şi
locuitori satele Bilta şi Biltişoara.
Ei au format o unitate, deoarece toţi au locuit din cele
mai vechi timpuri aceste locuri străvechi de sub muntele Vîl-
can şi toţi clăcuiseră pe aceeaşi moşie.
NOTE:
1. i-1. Daicoviciu, Dacii, p. 20.

•. Insemnări inedite din acel timp.
J. Alexandru Ştefulescu, Mînăstirea Strimba, pag. 38, 59, 116, 120,
173, 125, 126, 127' 128.
~. Actele de împroprietărire şi planul împroprietăririi satului Bilti-
şoara.
~. Din plîngerea ţăranilor menţionată la nr. 6.
h. Plîngerea adresată de 7 tărani membrilor Consiliului de Stat al Prin-
cipatelor Unite. ·
-, Acelaşi document.· ,
H După cele cunoscute de bătrînii din sat (din mărturii) şi după în-
semnări din acel timp.
"· Din unele însemnări inedite din acel timp.
~ Din unele însemnări inedite din acel timp.
lu. N. Adăniloaie, Unirea Principatelor Române, pa~. 73.
1 :. Dicţionar geografic al Judeţului Gorj din 1892, pag. 51.
u. Din prescriptu verbal din 1883, luna iunie 23, încheiat de I. Constan-
tin, membru al Comit. Permanent, I. i;Jarbovici delegatul fostei Admi-
nistraţii a Domeniilor şi Pădurilor Statului şi Dănciu Nădrag pri-
marul comunei, membrii ai Comisiei ad-hoc pentru Judeţul Gorj
l-0-1-
·~Contribuţii ale înte1ectua1ităţii Gorjene
la lupta pentru unitate naţională
GHEORGHE N. NICHIFOR
Dacă Unirea cea Mare a însemnat un act crucial pentru

dezvoltarea României moderne, analiza d~sfăşurării eveni-
mrmtelor premergătoare demonstrează elocvent că formarea
slrttului naţional unitar a fost rezultanta luptei pline de sa-
crificii, a dîrzeniei şi eroismului întregului popor.
Un capitol important în lupta pentru unirea naţională
l-a înscris alături de întregul popor şi intelectualitatea care
şi-a pus întreaga capacitate în slujba idealului naţional al
dC'săvîrşirii unităţii. Cetăţeni în sensul înalt al termenului
prin variatele forme de exP.Iesie ale învăţămîntului, culturii
şi ştiinţei pe care le-au slujit, au contribuit la definirea şi
afirmarea personalităţii naţionale, la întărirea spiritului na-
ţior.al,. la pregătirea societăţii româneşti pentru realizarea
unirii şi organizarea statului în noua etapă istorică. Cît de
l•ogată a fost contribuţia lor, pe măsura perioadei pe care
au reprezenta.t-o, ne-o dovedesc roadele bogate care au în-
ilorit pe ogorul întregit al României Mari.
Judeţul Gorj, aşezat la graniţa artificială dintre Ţara
Românească şi Transilvania, s-a înscris cu litere de aur în
lupta dusă de poporul român pentru îndeplinirea visului său
Sl'rnlar. Continuînd tradiţiile înaintaşilor, intelectualitafea
de aici a desfăşurat la sfîrşitul secolului XIX şi începutul se-
colului XX o vastă activitate în această direcţie, înscriin-
du-se în ceea ce istoriografia noastră numeşte în mod legi-
tim „generaţia Marii Uniri". 1
Pentru început avem în vedere activitat_ea de excepţie
a acelui grup de intelectuali veniţi în Gorj fie din Transil-
v rrnia, fie din ţările vecine unde prigoana împotriva revolu-
ţ10narilor era deosebit de activă, oameni de o cultură şi un
io2
rd.linamenl intelectual înalt, ceea ce i-a făcut să înţeleagă
di printre gorjeni siimînţa luptei pentru libertate va da roa-
de bogate. Aceşti entuziaşti împreună cu reprezentanţi de
marcă ai intelectualităţii locale vor utili.za armele cele mai
Id îndemînă µen.tru vremea aceea şi anume, şcoala, presa,
conferinţele, pentru pregătirea poporului la ridicarea finală.
La 15 aprilie 1894, apăn.'a la Tîrgu-Jiu, în tipografia lui
Nicu D. Miloşescu, cea dinlîi revistă literară şi ştiinţifică
locală „Jiul sub conducerea unui comitet alcătuit din inte-
iectua!i de frunte ai oraşului : avocaţi, medici, profesori şi
învăţători." Pubfaaţia pe lingă o serie de articole şi studii
ştiinţifice şi literare, făcea şi o bună propagandă naţională.
Rf'rnarcăm studiul profesorului M. Strajan, autorul unei gra-
r.iatici a limbii române,:; intitulat „Din luptele fraţilor", cu·
referire la lupta românilor din Transilvania din secolele
XVII-XVIII, îndeosebi a lui Inochentie Micu, pentru drep-
t uri politice şi cultural,~ 4 • Revista a apărut cu regularitate
pînă la 1 meii 1895, în locul ei acelaşi grup, la care se vor
adăuga şi alţi intPlectuali vor scoate şi alte publicaţii pro-
giesisle printre care „lumina satelor". „Amicul poporului",
. „Şezătoarea săteanului", „Zorile~".:;
La 10 octombrie 1895, apărea sub redacţia profesorului
Iuiiu· Moisil, revista „Amicul Tinerimei", avînd colaboratori
de pe tot cuprinsul pămîntului rombnesc cum ar fi : Andrei
f.îrsanu (profesor la gimnaziul din Braşov), dr. P. Tanco (Nă
săud), Aurel Mircea (Ak~xandria), N. Petra Petrescu (casier
al băncii !Albina" din Braşov), Angel Păunescu (student la
Veneţia), precum şi o serie de intelectuali din Tîrgu-Jiu. 6
Fără îndoială însă, că în această perioadă lupta pentru
unitate nâţională a fost dominată în Gorj de o copleşitoare
personalitflte a. lui St. N. Bobaucu. Născut în anul revoluţio
nar 1848 la Braşov, şi-a făcut studiile universitare la Bucu-
re~ti şi după un scurt popas la Ploieşti unde fusese· numit
profesor, revine în oraşui natal,· spre a continua cu forţe noi
lupta pentru dezrobirea românilor în cadrul „Gazetei Tran-
silvania", foaie de propagandă naţională a vremii. 7 Artico-
lele sale gazc.tăreşti au fost socotite adeseori ca revoluţio
llC:re de către asupritorii neamului nostru şi curajosul redac-
tor a suferit rigoarea îr1chisorii de la Vaczz.
Fiind continuu· ameninţat în libertatea sa, se refugiază
în România, fiind numit la 1 septembrie 1890, profesor şi di-
rector al (;imnaziului real din Tîrgu-Jiu, pe care-l conduce
103
pînă la 1 decembrie 1893. Rămîne însă legat de această şcoa
ltl, şi ca profesor va desfăşura o bogată activitate didactică,
gazetărească şi culturală, dăruind cu pasiune urm<'~şilor pan-
durilor, generaţie după generaţie, atît cunoştinţele sale va-
riate cît şi exemplul calităţilor sale sufleteşti de neîntrecut
educator şi bun român. ·
La catedră şi în afara şcolii, la serbările culturale, pre-
cum şi în toate ocaziile de manifestare a sentimentelor na-
ţionale, Şt. Bobancu a urmări.t pregătirea tineretului pentru
ziua cea mare a întregirii neamului, avînd fericirea să vadă
îndeplinit acest ideal sfînt, pentru care a luptat neostenit. 8
Unul dintre elevii săi, scriitorul N.I. Popescu relatează
despre influenţa covîrşitoare pe care o aveau asupra elevi-
lor lecţiile de istorie ale profesorului. „Acum - mărturisea
el în 1940 - cînd cu suferinţe, lacrimi şi sînge am întins ho-
tarele ţării..., îmi răsare înaintea ochilor minţii, „domnul
nostru de istoria românilor", martirul purtat prin puşcăriile
ungureşti, şi-mi apare ca un gigant care a schimbat faţa unei
lumi vechi prin punerea crezului său" şi prin căldura inimii
sale, pe care a dat-o inimilor noastre tinere şi entuziaste". 9
Sosirea lui Bobancu în Gorj coincide şi cu începutul u-
nei mişcări muzicale în judeţ, harnicul profesur subordonînd
şi această activitate luptei pentru unitate naţională. 10 • Ast-
fel, a fost înfiinţată o filarmonică la Tîrgu-Jiu, 11 precum şi
un cor românesc, n ambele avînd ca scop popularizarea va-
lurilor muzicale româneşti, bogatul şi originalul său folclor.
Rezultate remarcabile a obţinut pe tărîmul luptei naţio
nale prin intermediul gazetăriei. A colaborat la revista cul-
turală „Amicul Tinerimii", iar în 1896 a scos revista „Paza
Neamului", contra propagandei catolice care începuse la
.Tîrgu-Jiu. In 1905 a editat revista „Bunul prie.ten", apoi „U-
nirea Neamului" şi „Românismul", ambele veritabile tribu-
nE: ale luptei naţionale.
Articolele sale, foarte numeroase, semnate sau nesem-
nate, ·sînt pătrunse de un suflu patriotic fără seamăn, frazele.
sale virulente critică necruţător împiedicarea afirmării ro-
mânilor din Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Astfel „Ro-
mânismul" din 1 decembrie 1913 relua o scrisoare a unui un-
gur din Sibiu publicată în „Budapes.t Hirlap", în care se zu-
grăveşte starea de spirit a românilor din acest oraş. La „Al-
bina", cea mai mare bancă românească, într-o sală de întru-
niri sînt expuse la loc de cinste portretele lui Avram Iancu,
Andrei Şaguna,· Iuliu Maniu şi Aurel Vlaicu, „ceea t:e ilus-
104
trează în chip dureros nesuccesul instrucţiei în spirit ungu-
resc". u In acelaşi număr sînt prezentate persecuţiile pe care
le suporta ziarul românesc din Chişinău „Cuvîntul moldo-
venesc" din partea atttorităţifor ţariste. 14
Sînt bogate informaţii şi cu privire la lupta românilor
din Bucovina cum ar fi de pildă relatarea referitoare la Con-
gresul I al învăţătorilor, desfă1?urat la Suceava unde s-a pus
cu acuitate problema muncii învăţătorului pentru afirmarea
învăţămîntului românesc. 15
Izbucnirea primului război mondial a avut în presa con-
dusă de Şt. Bobancu 1..m puternic ecou, prilej pentru care şi
alţi intelectuali de vază ai Gorjului şi-au exprimat opiniile
deschis, încă de la început. De pildă avocatul Virgiliu Slă
vescu, aril.ta la 17 august 1914 „Să cred eu că _intrînd în ali-
antă cu Germania sau Austro-Ungaria nu am cădea în pă
C'.utul greu al blestemului generaţiilor viitoare? Ar fi să du-
cem cel mai nepopular război din viaţa noastră naţională,
lipsit cu desăvîrşire de asentimentul celui clin urmă soldat
român ca şi celui dintîi comandant. w
Cu ocazia împlinirii unui an de la izbucnirea războiului
într-un arLicol intitulat „Fraţi români şi bravi oşteni", Şt. Bo-
hancu face un vibrant apel la luptă. „De la voi s-aşteaptă în-
tregirea pămîntului şi neamului. încununaţi-vă frunţile cu
cununa gloriei... Dovediţi nemţilor semen şi ungurilor brn-
tc;Ji, că în vinele voastre curge sîngele vitejilor Ştefan cel
Mare şi Mihai. 17
In prima zi a intrării României în război, Bobancu a ce-
rut să plece pe front dar nu a fost primit din cauza vîrstei
înaintate. Sub ocupaţie, ungurii l-au purtat prin diferite în-
chiso·ri la Craiova, Straja Braşovului, Cluj apoi la Bakony-
bel. A păstrat însă în toate împrejurările, aceeaşi dîrzenie
de bun român şi patriotismul său neînduplecat a făcut ca
ciuvernul din Budapesta să-l elibereze la 1 septembrie 1918,
convingîndu-se că dascălul gorjan era periculos chiar şi pri-
zonier. w Populaţia Gorjului i-a făcut o primire entuziastă,
iar el de.o;;i ocupanţii nu se retrăseseră, organizează o gran-
dioasă_ manifestare naţională la Tîrgu-Jiu. t 9
Actul de la 1 decembrie 1918, s-a constituit într-o ade-
vărată sărbătoare pentru locuitorii acestui judeţ. Ziarul „Ro-
mânismul", 'publica cu această ocazie o amplă r~latare inti-
tulată „Alba Iulia istorică". 20
105
Un alt mare animator al luptei pentru unitate naţională
d fost Iuliu Moisil, profesor, şi el director al Gimnaziului „Tu-
dor Vladimirescu". .
Plecat din ţinutul Năsăudului, cu bacalaureatul la Blaj
şi studii universitare la Viena a sosit la Tîrgu-Jiu în 1894.
Animat de un fierbinte patriotism, purtător al idealurilor la-
tiniste şi iluministe, vrednicul dascăl şi-a pus toa.te cunoş
tinţele şi talentul pedagogic în slujba educaţiei ştiinţifice şi
m.ţionale. Sub directa sa supraveghere s-au dezvoltat insti-
tuţii cu nare rol în educaţia naţională, patriotică cum ar fi :
muzeul de istorie şi etnografie, împreună cu Al. Ştefulescu,
biblioteca şcolară, ansamblul coral „Lyra Gor1ului", teatrul
local etc. :a
Profesorul Tiberiu Popescu a desfăşurat şi el· o intensă
activitate, jertfindu-şi viâţa pentru împlinirea nobilului ide-
al românesc. Fiul unui preot cu mare dragoste de ţară, a vă
zut lumina zilei în 1830, în comuna Lupşa, judeţul Mehedinţi.
Obţine licenţa în ştiinţe la Universitatea din Bucureşti, du-
pă care iuncţionează ca profesor la Piatra Neamţ şi Slatina.
După ce î11 anul 1907 este scăpat de la o condamnare aproa-
pe:: siguru pentru ideile sale revoluţionare de către Spiru
:Haret, se stabileşte ca profesor la Gimnaziul „Tudor Vladi-
n:.irescu", unde va fi şi director. "2 Multă vreme a îndeplinit
îuncţia de secretar al Ligii culturale, secţia Gorj, în cadrul
căreia s-D. dislins ca un neobosit militant pe tărîmul luptei
nctţionale. <J
La declanşarea răJ:boiului a fost concentrat pe linia ar-

tificială ce separă Gorjul de Transilvania, unde a propagat
în mijlocul soldaţilor pe care-i comanda, dragostea de neam
şi pămîn1.ul românesc L-i iar în august 1916 a iost printre pri-
mii care s-au avîntat în luptă. Nesocotind dorinţa şcolii şi
rugăminţile prietenilor care ar fi vrut să-l ferească de pri-
mejdii, s-a aruncat vitejeşte în mijlocul focului vrăjmaş, în-
ţelegînd că numai prin curajul şi dispreţul faţă de moarte
se poa.te cîştiga o victorie. Soarta însă nu l-a cruţat şi într-o
zi de septembrie în punctul Buliga ·a fost străpuns de gloan-
ţele duşmme, iur peste cîteva zile şi-a dat sufletul într-un
spital militar din Tîrgu-Jiu, instalat chiar în şcoala pe care
u slujise cu atît devotament. 25
In semn de omagiu Liceul „Tudor Vladimir~scu" şi Co-
mitetul şcolar i-au ridicat un bust de bronz, a cărui dezve-
hre a avut loc cu mare solemnitate la 17 februarie 1937. 26
106
Vorbind în Senat, N. Iorga, făcea o vibrantă caracteri-
zare a eroului şi familiei sale: «Tînăr, frumos, inteligent,
iubit de toţi, profesorul gorjan a mers Ia luptă cu antică sim-
plicitate în îndeplinirea întreagă a datoriei sale„. I s-a pro-
pus tati'llui său, ca partidul liberal din Gorj să-l treacă pe
Tiberiu într-un loc fără pericol, iar el părintele a răspuns :
--el va. merge la datoria lui orice ar fi să se întîmple cu dîn-
sul JJ>>, 'i.t
Fără a putea să vadă idealul românesc înfăptuit, a des-
făşurat în judeţul Gorj o prodigioasă activitate cultuqllă şi
în spr:iji:cul luptei naţionale, revoluţionarul Vitold Maryan
Rola Piekarski. Născut în 1857 la Smolensk în Rusia, din pă
rinţi polonezi, de origine nobilă, el va apăra de tînăr idea-
lurile Poloniei cotropite, îmbrăţişînd în acelaşi timp ideile
~ocialiste. După studii strălucite în Occident şi o perioadă
ctl' deportare în Siberia de unde evadează, se stabileşte în
Lul.garia unde desfăşoară o intensă ac.tivitate publicistică în
presa muncitorească. Fiind persecutat se refugiază în Româ-
Jtia, sosind la Tîrgu-Jiu în 1894. Aici a studiat arta popu-
Jctr5. romJ:iească, a ilustrat revistele „Jiul", „Ardeiul" şi „A-
micul Tinsrimii", a pus bazele şcolii ceramice şi a muzeu-
lui de islorie. ~~ S-a remarcat ca unul dintre cei mai price-
puţi dasc,1li, insuflînd elevilor dragostea de ţară şi de neam,
cu patimâ celui plecat dintr-o ţară sfîşiată de vitregiile isto-
riei. Venit „sub Parîng - spunea despre el Caton Slăvescu,
un alt intelectual de vază al Gorjului - s-a făcut gorjan, el
care a cutreierat o Europă întreagă arum::înd lumină şi iu-
bire împrejur". 29 Şi-a încetat în 1909 zbuciumata existenţă
ld Bucureşti, unde se st0bilise cu cîţiva ani în urmă, lăsînd
in a.mintiiea gorjenilor şi a românilor care l-au cunoscut,
numele şi faptele sale de frumoasă rezonanţă patriotică şi
artis~ică .
. Numele sculptorului Iosif Schmidt-Faur este mai puţin
cuno~cut în zilele noastre. Născut în Cehoslovacia, a urmat
strălucite cursuri de arte plastice, secţia modelaj. Sosit în
bena unei convenţii consulare ca profesor la Şcoala Cerami-
că din Tîi gu-Jiu, se va înscrie în amplul front al celor care
propagau ideile naţionale, îndeosebi în mijlocul elevilor pe
cu.re i-a pregătit. Căsătorit cu o gorjeancă născută Nicules-
cu se va consacra ·pe plan 'artistic îndeosebi după primul
rJzboi mondial, rămînînd definitiv în România. ;;o
107
Prezentînd contributia intelectualităţii gorjene la lupta
pentru unitate naţională, se cuvine să amintim aportul aces-
teia pe cîmpul de bătaie, direct cu arma în mină. Există în
hronicul de aur al eroilor din războiul pentru întregirea nea-
mului· un mare număr ele intelectuali care au căzut la dato-
rie cum ar fi : Ecaterina Teodoroiu, abia sosită de la Bucu-
reşti unde-şi terminase studiile, :JI învăţătorii Florea Niţu
lescu din Bobu, :;i V. Duşe din Runc, :;J Atanasie Paţ.ica din
Polovragi, Ion Taşcău şi Ilie Sădescu din Andreeşti, Ilie Is-
ci ule~cu din Aninoasa, Petre Popeangă din Lelcşti, Tudosie
Juscu din Topeşti, în timp ce I. Giurgiulescu din Arcani şi
N. Stamatoiu din Stăneşti au suportat vitregia prizonieratu-
lui. j~ Eroic a căzut profesorul de limba română şi latină, că
~itanul în rezervă Stelian Sterescu, ca şi profesorul A~.~us
tm Crainic, fost director al Gimnaziului din Tîrgu-Jiu. ""
Medicii gorjeni D. Culcer, Max Culcer şi N. Hasnaş 30
şl-au pus întreaga capu.citate profesională pentru salvarea
răniţilor de război. Este binecunoscută, de asemenea, con-
tribuţia învăţătorului Victor Popescu care în fruntea uriui
detaşament de partizani a dat puternice lovituri ocupanţilor.
şi a îndemnat populaţiR civilă la rezistenţă. 37 Printre vijeli-
ou.sde atacuri ale luptătorilor săi se numără şi cel organizat
împotriva garnizoanei 9ermane din Tîrgu-Jiu. 38 Represiuni·
k· organizate au făcut ca printre victime să se afle şi învătă
torul Nicolae V. Popescu din Covrigi - Văgiuleşti şi notarii.
C. Cojocaru din Negomir şi I. Brăescu din Bolboşi. 30
Au luptat eroic sul) steagul diferitelor unităţi militare,
reîntorcîndu-se în şcolile lor cu înalta decoraţie Mihai Vi-
teazul" învăţătorii gorjeni : D. Anescu şi I. Manolescu din
Androeşti, D. Stănescu din Stăneşti, C. Roman din Bîlta, C.
Brâncuşi din Brădiceni, C. Rovenţa din Hodoreasca, V. Ră
cluţoiu şi I. Coica din Arcani, I. Nefterescu, Nicolae Chiţiba
ş1 I. Aurariu din Tismana, D. Rebedea din Curtişoara, Ser-
ghie Leuştan din Pociovalişte, C. Mogoşancu şi T. Nicules-
cu din Tg. Cărbuneşti, V. Dogaru din Licurici, C. Diacones-
cu din Tîrgu-Jiu şi alţii. 10
Gazdă ospitalieră şi pentru alţi cunoscuti luptători în fa-
voarea unităţii naţionale, aflaţi în trecere pe aceste melea-
guri cum ar fi : G. Coşbuc, V. Luca'Ciu şi chiar Badea Cîr-
ţo.n, 41 Gorjul a reprezentat un teren ideal pentru manifesta-
rea intelectualilor săi în amplul front al tuturor românilor
realizat la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui
de-al XX-lea, în vederea înfăptuirii statului naţional unitar.
108
NOTE
1• Gh. I. Florescu, Generaţia Marii Uniri, în „Revista de istorie", tom
36, nr. 10/1983, pag. 961-976.
•. Cornel Cîrstoiu, „Jiul",revistă pentru literatură şi ştiinţă, in „Co-
loana", Tg.-Jiu, din august 1974.
J Ibidem.
4 • M. Strajan, Din luptele fraţilor, in „Jiul", Tg.-Jiu, An I, nr. 8-9
din 25 decembrie 1894.

0 • Co:nel Cîrstoiu, Zoe. cit.
• „Amicul Tinerimei", Tg.-Jiu, an I, nr. 1, din 10 octombrie 1895.

0
·1•• „Astra", an XXIII, nr. 4 (199), din aprilie 1895, pag. 5.

u. Archir Iancu, Ştefan Bobancu, in „Amicul Tinerimei", serie nouă,
nr. unic, din iulie 19.U ; I. Mohor, Funeraliile lui Ştefan Bobancu,
in „Gorjul", an XVIII, nr. 1, din 1-7 ianuarie 1941.
v Nicolae al Lupului, Desrobitorii Ardealului, in „Amicul Tinerimei",
an XII, nr. 17-18", din februarie 1940, pag. 53-54.
iu V. Cărăbiş, Mişcarea muzicaz:i în judeţul Gorj la sfîrşitul secolului
al XIX-Zea şi începutul secolului al XX-Zea, in „Gorjul literar",
V, Tg.-Jiu 1977 ; Gh. Gîţă, Gorjul muzical, în „Gorjanul", an X,
nr. 47-48, din 25·-31 dc,cembrie, pag. 19.
11
Ibidem.
l:~. „Românismul", Tg.-Jiu, a!l I, nr. 6, din 17 noiembrie 1913.
11
Ibidem, nr. 8, din 1 decembrie 1913.
H Ibidem.
10
„Unirea Neamului", Tg.-Jiu, an I, nr. 36, din 15 iunie 1914.
Jij Virgiliu Slăvescu, Ce înseamnă cu noi înşine ?, în „Unirea Neamu-
lui", an I, nr. 45, din 17 august 1914.
l i „Unirea-Neamului", ari II, nr. 93, din 26 iulie 1915.
1
~ Archir Iancu, loc. cit.
1
~ Manifestaţia naţională din Tg.-Jiu, în Românismul, an IV, nr. 2,
din 18 noiembrie 1918.
~! „Românismul", an IV, nr. 5, din 28 noiembrie 1918.
1
• 1 Iuliu Moisil, Amintiri şi clate din trecutul Gimnaziului - liceu „Tu-

dor Vladimirescu" din '1'~.-Jiu, Tg.-Jiu, 1982, pag. 46.
u Th. Gâlcescu. Tiberiu Popescu. Omul şi profesorul, în „Amicul Tine-
rimei", an IX (serie nouă), nr. 4, februarie 1937, pag. 51 ; Gh. Nichi-
for, Tiberiu Popescu, erou al luptei pentru unitate naţională, în
„Gazeta Gorjului", an XXI, nr. 3590, 12 noiembrie 1988.
1
• N. Andreiescu, Un cuvînt, in „Secerea", Tg.-Jiu, An IV, nr. 3, din
17 octombrie 1920. ·
•; Pregătirea sufletească a ostirii, în „Unirea Neamului", an III, nr. 108,
din 8 noiembrie 1915.
•·· I. Mălăescu, Şcoala norzstră sub ocupaţia vrăjmaşă, în „Amicul Ti-
nerimei", an VIII (serie nouă), nr. 4, din februarie 1936.
:!!i Cum s-a serbat Patronul liceului nostru. Dezvelirea bustului fostului
director şi profesor Tiberiu Popescu, în „Amicul Tinerimei", ·An IX,
nr. 5, martie 1937, pag. 63.
u N. Iorga, Unul din cei mai vechi ai noştri: Tiberiu Popescu, in „A-
micul Tinerimei", an !X, nr. 5, din martie 1937, pag. 58.
•~ I.P. Ţuculescu, Iuliu Moisil, Ştefan Bobancu şi V. Rola Piekarski.
Trei „aşi" culturali din trecuta generaţie a Gorjului, în „Amicul Ti-
nerimei", an XII, nr.· festiv din februarie 1940.
Caton Slăvescu. Ieri şi azi, în „Unirea Neamului", an I, nr. 28, din
30 aprilie 1914.
j(J I. Cruceanu, Chipuri şi profiluri din istoria culturii gorjene. Sculpto-
rul Iosif Schmidt - Fau;, în „Columna'', din mai 1975 ; „Boabe de
griu", an II, nr. 5/1931, p. 290.
JI I. Mocioi, Ecaterina Teodoroiu, Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 1981,
· pag. :n.
$! 1.D. Isac, Ultima dorinţă a unui erou; în „Românismul", an IV, nr.
13, din 7 februarie 1919.
:J3 P.P. Popeangă, Colegului. şi camaradului V. Duşe, în „Românismul",
an IV, nr. 10, din 17 ianuarie 1919 .
.:H Sţelea - Ioan V. Boia, C'ontribuţia slujitorilor şcolii la lupta pen„
tru. libertate şi unitate naţională în anii 1916-1918, în ,,Revista de
pedagogie·', an XXXVII, nr. 10 ;1988, pag. 60. ·
Jo Oct. Ungureanu. Medicul cetăţean Dumitra N. Culcer, în „Gazeta
Gorjului", an. XX, nr. 3228, din 22 mai 1987.
Jh Ioan Voiculesci..:, Dr. Nicolae Hasna.~ (1875-i966), în „Gorjul medi-
cal", Foaie volantă, editată de Direcţia sanitară a jud. Gorj, din 7
aprilie 1988.
Jf V. Bobocescu, Victor Popescu, haiduc partizan, în „Gazeta Gorjului",
a:i XX, nr. :J257, 3263, 32G9,· 3275, 3287 şi 3293, din 17, 24, 31 octom-
brie şi 7, 21, 28 no!emb!"ie 1987.
Ji V. Cloica, Victo1· Popescu, în „Revista învăţătorimii gorjene", nr. 7-
8, 19~l0, pag. 41-42.
3~'. Gct11vian Ungureanu, Liceul „Tudor Vladimi-rescu" din Tg.-Jiu, pag.
90-91.
" N. Andrei, Gh. Pîrnută, Istoria învăţămînt'Ului românesc din Oltenia,
4
vol. II, Edit. Sccisul. românesc, Craiova, Î981, pag. 481.

• 1 Cornel Cîrstoiu, Alexandnt Coşbuc. /nsemnări inedite cu prilejul
morţii sale, în „Gazeta Gorjului", an. I, nr. 30, din 7 septembrie
1968 ; Gr. Pupăză, Badea Cîrţan a poposit şi la Tîrgu-Jiu, in „Gazeta
Gorjului", an II, nr. 16 (64), din 12 aprilie 1969.
110
Istoricul Palatului comunal
din Tîrgu#Jiu
IOANA OINA
In perioada care a urmat anului 1848, viaţa economică a

oraşului Tîrgu-Jiu cunoaşte o oarecare înviorare, ca urmare
a dezvoltării unei industrii locale cu caracter manufacturier.
Piaţa Victoriei „piaţa cea mare" constituia adevăratul
centru comercial al Tîrgu-Jiului,căci, aici în jurul Bisericii
Catedrale se organiza tîrgul de săptămînă, unde „vînzătorii
şi vînzătoarele - nota "Nicolae Iorga - stau aşezaţi pe mar-
gtnea trotuarului".
Ca să-şi merite numele de oraş, începînd, din a doua ju-
mătate a secolului trecut, edilii oraşului au înălţat clădiri ad-
ministrative şi social-culturale. Printre acestea se numără şi
clădirea Palatului Comunal - Primăria - ce se va ridica
,.lângă peaţa cea mare a oraşului şi visa-vi de biserica Cate-
.drală", pe locul unde se:> găsea arestul prev.entiv.
1
Printre proiP.ctele de legi, rămase spre rezolvare încă din

anul 1891, era şi acela pentru autorizarea consiliului acestui
judeţ de a ceda (,comunei de reşedinţă" localul în care s.e a-
fla instalat arestul preventiv, în vederea ridicării unui local
pentru primăria oraşulni. Acest proiect de lege avea un sin-
!Jur punct : ·
„Articol unic : Consiliul General al judeciului Gorjiu este
autorizat de a ceda comunei Tîrgu-Jiu localul, proprietatea
judeciului, în care se află instalat arestul preventiv, sul con-
diţiunea ca comuna să procure judeciului un alt local pentru
arest, pînă cînd judeciul 'şi va construi un local propriu". 2
Se impunea mutarea arestului preventiv pentru „că con-
stituie un act ne convenabil şi aproape imoral de a avea un
local de arest în faţa unei biserici şi a unei pieţe publice r
atât judeţul cât şi comuna au decis mutarea acestui arest". 3
111
Aşa cum reiese din procesul-verbal din 5 mai 1891, Pri-
măria a format o comisie în care in.trau „judele de Instrucţie,
sub-stitut al Tribunal ului, Preşedintele Comitetului Perma-
nent, Consilieri Comunali, Inginerul şi Medicul comunei" ca-
re urmau să se deplaseze şi să observe „casele D-lui Ştefan
Sprâncenatu de peste apa Jiului, pe care comuna voeşte a le
închiria pentru instalarea arestului Preventiv". 4
Intrucît terenul uncie se găsea arestul preventiv nu era
~uficiont pentru ridicarea nouiui edificiu, au fost expropriate
t~renurile dimprejur ce au aparţinut proprietarilor „D-nei
Elena Constantinescu, Ion Bărbulescu, în partea despre miaze-
noapte u palatului comunal, D-nei Maria Dr. D. Staicu, soţia
~i tutora minorilor defunctului Doc.tor Dimitrie Staicu, D-lui
Paussi (Păun) C. Popescu, în partea despre miaze zi - tere-
nuri care au treLuit pentru deschidere(! de estradele împreju-
•ul palatului, şi· comunicaţie la piaţea din dosul palatului şi
la Bulevardul (Jiu) - C.. A. Roseti". 5
Proiectantul Palatnlui Comunal din Tîrgu-Jiu a fost Pe-
tre Antonescu.'' Impreună cu autorităţile locale au prevăzut
ca noua clădire ce urma să se ridice să cuprindă un corp cen-
tcal şi două aripi - aripa lungă în partea dreaptă a clădirii
si aripa scurtă în partea stingă. Corpul central urma să fie a-
şezat cu faţa spre Catedrală, iar cele două aripi să fie orien-
tate spre Bulevd1 dul Jiu. ,intre ele să fie amenajată o curte
interioară. .; . ;;;. !,
In ar.ul 1896 se întocmeşte devizul cu lucrările ce ~rm~~
sci. se facă la construirf'n. Palatului de către arhitectul Thoma
Dobrescu din Buc.ueşti - Direcţiunea dădiri - care va fi şi.
diriginte de lucrări. Devizul intitulat MASURATORE PEN-
11
TRU CONSTRUIREA PALATULUI COMUNAL DIN TlRGU-

JlULUI" 7 cuprinde totalitatea lucrărilor ce urmau să se exe-
cute grupate în maj multe capitole:
I. Terascmente
II. Zidărie
III. TencuiPli
IV. Pardoseli
V. Dulgherie
VI. Tîmplărie
VII. Tinich!gerie
I. Terasamente. Acest capitol cuprinde trasarea dimensi-
unilor noului palat, sănarea fundaţiilor, canalelor, haznalelor,
umpluturile necesare, ia-:- pămîntul ce rămîne . urma să fie
transportat. Aici erau incluse· şi săpăturile „Ia scările exteri-
112
oare din curte în faciada posterioară la aripău. 8
II. Zidărie. Lucrările de zirlărie au cuprins cele mai di-
YNSe materiale·
1) „zidărie de beton de reportat pietriş cu var hydraulic
la fundaţiuni";~
2) „zidăria de piatr:î. de Gura-Văii în formă de mozaic la
soclu cu var hydraulic"; 10
3) „zidăria de cărămidă cu mortar de var de report hi-
draulic Ia fondatie în formă de cercuri" ; 11
. 4) „zidăria bolţilor sub duşumelele parterului cu cără·
midă bin~ arsă, cu mortar de var gras" ; 12
5) „se mai adaugă la corpul central pilaştri la sala de
pctşi pierduţi - buc. 4. La fel la intrare ~ 4 buc." 13, Pilaştrii
au o înăltime de 5,75 m, de formă cilindrică.
6) „zidărie cu cărămidă bine arsă cu mortar de ciment la
stălpii vestibulului din parter" ; 14
7) „zidărie de cărămidă cu mortar de var gras la etagiul
I, pod şi coşuri de reportat". 15
III. Tencuielile pereţilor urmau să se facă cu mortar de
Yar alb la corpul central, aripa lungă, aripa scurtă, privăţi,
fE•tade şi cu ipsos lucrat în panouri împreună cu ornamente
la parter şi etaj I (Sala paşilor pierduţi, sala de şedinţă, sca-
ra principală).
La faţadă era prevăzut „coloratul de trei ori cu colore
de apă.
IV. Pardoseala a fost prevăzută din mozaic de 0,02 cm
aşezat pe un straţ de beton pentru sala paşilor pierduţi, sca-
t a principală şi vestibul etaj I şi beton simplu pentru 't:Ori-
doare.
L.a balcoane arhitectul Thoma Dobrescu prevăzuse plăci
din piatră de Cîmpu-Lung de 0,30 cm grosime aşezate în mor-
tar de ci1nent.
V. Dulgheria - prevedea la tavane grinzi de brad cu ca-
petele cătrănite de 0,14/0,20; 0,14/0,28 la parter şi etaj, şi
dUcşumele de scînduri de brad de 0,05 m grosime aşezate „în
uluc şi lc:mbă lucrate, împreună· cu pervadurile necesare". 16
Pentru cabinetul primarului, sala şedinţelor şi camera de
chibzuire se prevăzuse parchet american de stejar.
VI. Tîmplăria. „Toată tîmplăria va fi din lemn de brad
cu tocuri de stejar 0,08/0,18, cercevelele ferestrelor 0,05/0,07
gros„ la uşi 0,05 m aşezate la loc, cu toate accesoriile nece-
s_:ue, ferărie complectă, geamuri duble de 0,003 m gros. Cre-
. 113
mone N = 16 broşte îngropate franceze, ivore de alamă, ger-
mele necesare şi vopsitul în ulei de trei ori". 17
VII. Tinichigerie. Acoperişul clădirii urma să se facă cu
învelitoare de „tablă de fer plumbuită aşedată la loc cu că te
opt agrafe la fiecare bucată". 18 Se prevedeau de asemeni
„sghiaburi din tablă albă charcool 40 la ladă aşedate la loc
cu cârligele de fer forgea t conform de semn ului". 19
Pen.tru urmărirea îndeaproape a lucrărilor şantieruim pa-
latului, arhitectul Th. Dobrescu a adus în calitate de antre-.
prenor pe inginerul Ion Poenaru.
Lucrările de construire a palatului au început în anul
1897 prin măsurarea şi trasarea punctelor de reper în vede-
rea săpării şanţurilor. Aceste lucrări au fost îngreunate dato-
rită intervenţiilor foştilor proprietari ai pămîn.tului lucru sem-
nalat de inginerul Poenaru primarului ora,Jşului „mi s' a ridi-
cut în mai multe rînduri punctele de reper de Doamna Elena
Constantinescu pe motiv că este terenul Domniei-sale ; astfel
că mi-e imposibil a putea începe cu nivelarea fundurilor te"-
rasamentelor spre a putea în urma turna betonul". 20
Piatra de temelie a palatuluj municipal s-a pus la 22 au-
gust 1898.
Pe pergamentul pus în temelie este scris :
„Anul mîntuirii Una mie opt sute nouă zeci şi opt
luna lui August
Aşezatu-s'a peatra de temelie a palatului municipal al
oraşului Tîrgu-Jiului". 21
Cea mai mare parţe a materialelor necesare construirii
noului lăcaş au fost asigurate de comerciantul Matei Dănă
ricu din Tîrgu-Jiu. Neplata în timp a materialelor ridicate pen-
tru construirea palatului va duce la dese procese între Matei
Dănăricu şi ingineru! Ion Poenaru.
Plîngerea din 2 octombrie 1899. reliefează acest lucru:
„Domnule Primar
Vă anexez aici un estras de cauză conform căruia am a
primi de la d-nul Ion Poenaru, antreprenorul palatului muni-
cipal, lei 3 933,54. în consecinţă vă rog respectuos să bine
voiţi a dispune ca să se reţină din suma ce suszisul domn are
a încasa de la onor. Primărie, suma citată şi să mi se înmî-
neze.
, Primiţi vă rog, domnule Primar,
Matheiu I. Dănăricu". 2 2
Urmare a acestor neînţelegeri antreprenorul Ion Poena-
ru va părăsi lucrările Palatului la sfîrşitul anului 1899, pri-
114
măria preluînd tacit sarcina de a aranja lucrări şi furniza di-
rect materiale sub conducerea serviciului dirigent. Pentru su-
pravegherea lucrărilor arhitectul Th. Dobrescu va delega pe
ing. Dimitrie Harissescu.
Lucrările executate nu au respectat în totalitate devizul
de lucrări întocmit de arhitectul Dobrescu, astfel că :
- lucrările de zidărie care prevăzuseră piatra de Gura-
Văii au îost înlocuite în cea mai mare parte cu piatră de
Runcu; .
- balcoanele care prevedeau plăci de piatră de Cîmpu-
I.ung nu s-au realizat; ·
- dacă la capitolul dulgherie era prevăzut part:het ame-
rican din stejar acesta nu s-a pus;
- Ia faţade era prevăzut coloratul de trei ori cu culoare
de apă „colore de apă înlocuit prin colore de lapte de var". 23
- la acoperiş tabla de fier plumbuită a fost înlocuită cu
t&blă ordinară „cu toate ferotestaţiunile făcute de către di-
recţia lucrărilor, întreprinderea în loc să se conforme devf-
sdui a învelit cu tablă ordinară în Ioc de tablă plumbuită" .24
La 6 mai 1900, primarul oraşului Tîrgu-Jiu - Ion Câlni-
ceanu trimite o scrisoare lui Ion Poenaru „am onore a ve
ruga se bine voiţi a lua parte în ziua de 9 Maiu curent în co-
misiunea pentru recepţiunea provizorie a lucrărilor esecuta-
tt~ la palatul, municipal". 25 ·
Din procesul-verbal încheiat la 9 mai 1900 reiese că in-
ginerul Ion Pocnaru nu s-a prezentat pentru recepţia lucrări
lor. Deşi clădirea fus0se în linii mari terminată mai erau în-
cii multe lucrări de făcut - „am găsit că din întregul local
nu se pot primi provizoriu decât aripile normale corpului cen-
tral, care sunt în măsură a servi de birouri Primăriei şi ser-
viciilor dependente ; trebuind ca bunurile să. se instaleze de-
ja în acest nou local, de ore-ce e nevoie să evacueze localul
din oraş ocupat cu chirie până în prezent". 26
Lucrările palatului au fost părăsite de însăşi arhitectul
Thoma Dobrescu. Titu Frumu;;eanu va avea de rezolvat o pro-
blemă dificilă - aceea a găsirii unui nou diriginte de lucrări
pentru terminarea definitiva a lucrărilor primăriei. In şedin
ţa consiliului comunal din 28 mai 1901 se hotărăşte ca lucră
rile ce mai sînt de făcut pentru terminarea definitivă a pala-
tului comunal să se încredinţeze arhitec.tului Dimitrie Maima-
1olu, pentru care să i se plătească 80;0 din costul lucrărilor
ce se vor executa.
In ziua de 7 iunie 1901 se încheie un contract între Titu
frumuşeanu - primarul Tîrgu-Jiului şi Dimitrie Maimarolu
115
~ arhitect domiciliat în Bucureşti. „D-nul Arhitect Dimitrie
Maimarolu se obligă a dirija şi ecsecuta în regie lucrările
pentru complecta terminare a palatului comunal după devi-
zul respectiv fără a putea scade sub nici un cuvînt sumele
pi evăzute în dosar la sumă totală a lucrărilor". 27
Arhitectul Dimitrie Maimarolu a cerut primarului oraşu
lui să primească oferta diverşilor oameni ce se angajau în
executarea luCliărilor definitive la palat. Printre an9ajaţi se
numărau : Heinrich Herliscka, sculptor renumit, pentru com-
pletarea lucrărilor de ornamente, Clemente Santelena pentru
a~;ezarea scării de marmoră de Carara, Max Smodici - tini-
chigiu, Peter Larser -pictor pentru terminarea lucrărilor de
zugrăveală cu ulei de diferite cu1qri, stil mauresc cu poleială
de aur metal, Carol Lang - tîmplar pentru. completarea lu-
crărilor de tîmplărie şi aşezarea parchetului, Luciu Bernar-
dini, specialist în pardoseala de mozaic, Petre Pontussi.
In august .1902 erau făcute ultimele zugrăveli urmînd a
se face curăţenia definitivă.
In vederea evitării condensului din timpul iernii care ar
strica din nou pictura, Petre Pontussi se oferă „a deschide
patru ventilatoare la pivniţa parterului de Ia Palatul Comu-
nal prin perforarea soclului de piatră şi aşedatul grătarului
de for cu ciment". 28
La 12 august acelaşi Petre Pontussi aduce la cunoştinţă
primarului că „a terminat lucrarea scărei de piatră în partea
c1(•spre e:-;irea în curte a vestibulului de la parterul lamina!
prncum şi cea care duce în pivniţă, împreună cu didăria şi
tencuele de ciment si porţiunea de mozaic în vestibul care
nu erau terminate". 29
Sr_rviciul de conservare al averii şi Palatului Comunal, în ve-
derea alcătuirii bugetului pe anul 1903-1904, trimite prima-
rului ora!iUlui următoarea cerere :
„Am onore a propune Domniei voastre, următoarele lu-
crări pentru terminarea definitivă a Palatului Comunal, pre-
cum şi 'Cele de prima necesitate ce qrmeadă neapărat a se
ecsecuta.
Rugindu-vă a bine voiţi ca în calcul când şi D-voastră
sunteţi de părere a se esecuta, se se prevadă sumele necesa-
re pentru aceste lucrări :
I. Aşedarea tuburilor de bazalt la privata etagiului (tu-
burile find deja furnisate, plătite şi aflate în depozit) face-
rea scaunelor de anin lustruit aşedarea waltler closetelor şi
a depodilor- de apă în ambele cabine.
II. T-erminarea scărei ramificată de piatră sub scara de
onore.
III. Fecerca unei lucarne 'Cu giamuri d'asupra acoperişu
lui la µarteii centrală a clădirei în partea despre apus,, pentru
a se intrcduce lumina la ::trchiva instalată în pod.
IV. Facerea unui grilagiu (balustradă) de fer, la scara
spirală de lemn ce duce la pod, pentru a se evita accidente;
V_ Transformarea cabinelor destinate pentru private la
partea centrală, şi suprimate, în camere pentru oamenii de
serviciu si requisite care nu ecsistă la această clădire ;
VI. Comandarea unui orologiu public prevădut în planul
primitiv al lucrărei.
VII. Construirea unei private în piaţă, după planul alcă
tuit aflat la Primărie, care va servi atât pieţei cît şi publicu-
lui ele la judecătoria de ocol - actualmente aflîndu-se una
singură latrină mimai cu două cabine în construcţia corpu-
1ui Palatului Comunal şi care este insuficientă scopului pen-
tru care este numită.
VIII. Asemenea supun respectuos la aprecierea d-voas-
triJ dacă pentru micile reparaţii şi întreţinere în bine condi-
ţiuni a cl<ldirei precum şi c"urtii prin aşternere cu pietriş, fa-
cere. de trotoire de bolovani în jurul clădirii ect. nu sunteţi
d<:) părere a se prevedea ca la celle al.te clăderi ale statului,
un fond de cel puţin 1O/o din valoarea clădirei pe fie care an,
crire în cas ele ne întrebuinţare, s-ar. afecta la mobilier, seau
alte lucrări necesare clădire.
Binevoiţi vă· rog Domnuie Primar, a primi stima de Inal-
tJ consideraţie ce ve conserv.
Conserv. al averei ~i Palatului
D. C. Harissescu". 30
Revista Jiul nr. 4 din 5 nov. 1906 face o prezentare a
lucrărilor întreprinse de partidul conservator în perioada de
după 22 decembrie 1904, pri_ntre acestea numărîndu-se cum-
părarea ceasului {orologiului) şi aşe:tarea în turla primăriei
!a un preţ de 1500 lei şi instalarea telefoanelor în palat cos-
tînd 469,44 lei. Montarea orologiului pare a fi fost făcută în
anul 1905.
La 29 dec. 1910 Mah~i Dănăricu cere primarului oraşului
Tîrgu-Jiu să-i fie achitată suma de 34 de lei „pentru obiecte-
le furnizate pentru ceasul din turnul palatului comunal". 31
Pentru înfrumuseţarea interiorului palatului au fost co-
mandate pictorului bucureştean C. Caluscă ? executarea ~
două ,tablouri „Ajutor întîrziat" şi „Farul de la Constanţa''. 32
117
tablouri care au fost oferite primăriei la 26 nov. 1911 la pre·
ţul de 3000 lei.
Clădirea s-a menţinut în forma iniţială pînă în anul 1970.
In urma împărţirii administrativ-teritoriale din 1968, prin
înfiinţarea judeţului Gorj, s-a impus construirea unui nou se-
diu politico-administrativ care să satisfacă necesităţile me-
reu crescînde impuse în faţa noului judeţ.
Prin proiectul nr. 89 din anul 1969, Oficiul pentru pro-
iectarea construcţiilor „Carpaţi" este angajat în ridicarea no-
ului sediu, prof. arhitect fiind Gh. Petra~cu, şef proiect Iva-
neş, iar ca diriginte lucrări ~erban Cosmulescu. Noul sediu
s·a alipit fostei Primării - Corpului central, cele două aripi
- aripa lungă şi aripa scurtă au fost dărîmate.
Edificiul ridicat,. monument de arhitectură, îmbină ve-
chiul cu noul, frumosul cu utilul.
NOTE
1, Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dos<trul 49 /1891, f. 2.
:.!. Ibidem.
J. Ibidem.
4. Ibidem.
5. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosarul 46 /1896,
f. titlu.
u. Informator N. Bădescu, inginer cortstructor.
I. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. titlu
11, Arh. St. Tg.-Jiu, Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 2.
!J. Ibidem.
10. Ibidem.
11. Ibidem.
l~. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 3.
lJ. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 6.
l~ Arh. St. Tg-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 13.
l~. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Prim3ria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 15.
Hi. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 70.
lf Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 73.
111. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /18%, f. 81.
l!-l. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 83.
:.!U. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Prim:iria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 46 /1896, f. 14.
:.!l. Alexandru Ştefulescu, Istoria Tîrgul Jiului, Ed. II, Tip. N.D. Milo-
şescu, Târgu-Jiu, 1905, pag. 57.
:.!?. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 61 /1896
:.!J. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 45 /1896, f. 38.
:.!4. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jitl, Dosar 45 /1896, f. 81.
:.!5. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 16 /1900, f. 47.
:.!f:i. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 16/1900, f. 80.
41.Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 43/1896, f. 6.
211. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 61 /1896, f. 79.
:.!>I. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 61/1896, f. 95.
JU. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 61 /1896, f. 86.
Jl. Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 5 /1911, f. 1.
J:.!, Arh. St. Tg.-Jiu, Fond Primăria Urbei Tg.-Jiu, Dosar 5 /1911, f. 95,
llŞ
u
FOLCLOR
.!19
Reţeaua de aşezări şi tipurile de
gospodării din judeţul Gorj, la jumătatea
secolului al· XIXplea
Dr. DRAGOŞ BUGĂ
Urmele arheologice descoperite în judeţul Gorj şi docu-

mentele istorice atestă prezenţa omului pe aceste meleaguri
din cele mai vechi timpuri şi dezvoltarea neîntreruptă a vie- ·
ţii umane pînă în zilele noastre. Dovezi de locuire umană, da-
tind încă din paleolitic, s-au descoperit la Baia de Fier (Peş
tera Muierilor) şi Boroşteni. In continuare apar noi dovezi de
viaţă umană în toată zona subcarpatică a Olteniei. Impor.tan-
te sînt, în acest sens, descoperirile din timpul Daciei şi Daci-
ei romane. Astfel, au fost date la iveală urme de cetăţi geto-
dace din secolele II-I î.e.n. la Polovragi, din secolele II-III
la Bumbe,şti Jiu, Vîrţu şi Cătunele. De asemenea, vestigii ca-
re dovedesc continuitatea vieţii daco-romane pînă în secolul
VI, au mai fost descoperite la Bumbeşti ·Jiu, Vîrţu, Baia de
Fier (exploatări miniere), Săcelu (terme), Cătunele, Iezureni,
Slobozia - Bîrseşti, Brădiceni, Topeşti, Borăscu etc. S-au gă
sit monede bjzantine din secolele VI-X la Ţînţăreni. In se-
colele următoare se dezvoltă noi aşezări şi viaţa umană cu- ·
noaşte noi forme de organizare. Documentele istorice men-
ţionează, începînd cu secolul al XIV-lea, existenţa în Gorj a
mănăstirilor Tismana şi Vişina (la ieşirea Jiului din defileu)
şi a primelor localităţi cunoscute ca tîrguri : Tîrgu-Jiu, Tîrgu
Bengăi, Tîrgu Cărbuneşti şi Tîrgu Brădiceni. Pînă în secolul
al XVIII-lea sîn,t citate în documentele istorice peste 160 de
localităţi în judeţul Gorj, majoritatea dintre ele existente şi'
în prezent în teritoriu. Cele mai multe erau aşezate la con-
tactul cu muntele şi în lungul principalelor văi. ln depresiu-
nile subcarpatice din Oltenia s-au închegat, după cum este
121
cunoscut şi primele formaţii social-politice din Ţara Româ-
IlC"ască. Diploma Ioaniţilor din 1247 menţionează, in aceste
locuri, trei sau patru organizaţii politice numite „ţări", cne-
zate sau voievodate. Ion Donat, care a studiat documentele
interne ale Ţării Româneşti dintre anii 1352-1625, presupu-
ne că la Curtişoara - Gorj a fost Curtea (reşedinţa) unui
conducător cu numele de Vîlcan (?), sub conducerea căruia
a apăru.t în Gorj una din primele organizaţii politice din a-
ceastă parte a ţării (Ion Donat, Aşezările omeneşti din Ţara
Românească în secolele XIV-XVI, în Studii, revistă de is-
torie, nr. 6, an IX, 1956, Editura Academiei Române). In aces-
te documente sînt menţionate ca tîrguri şi oraşe, în Oltenia,
9 aşezări, din care în Gorj trei : Tîrgu Jiu, Tîrgu Gilort şi Tis-
mana. Analele statistice de la mijlocul secolului al XIX-lea
(1859), consemnează în Ol.tenia 12 tir guri şi oraşe din care în
Gorj numai Tîrgu Jiu este cuprins în această categorie de a-
şezări. Tismana şi Tîrgu Gilort sînt trecute in rîndul aşeză
rilor rurale.
Secolul XIX marchează o intensificare a procesului de
populare, care s-a făcut şi prin venirea unor locuitori din
Transilvania, ca urmare a păstoritului transhumant. Această
mişcare pendulatorie „.între patria de vară" a munţilor şi
„patria de iarnă" a şesurilor şi luncilor periferice a avu.t loc
secole de-a rîndul" (Ion Conea, 1939, p. 51). Subcarpaţii, prin
avantajele oferite vieţii umane, au stimulat dorinţa de stabi-
lire definitivă a unor păstori transhumanţi sub poalele mun-
ţilor din nordul Gorjului. „Gorjul - „.cel aşezat sub munţii
cei mai uşor de trecut, cu cel_mai întins păstorit din nordu-i,
cu cele mai multe şi mai vechi drumuri transcarpatice, în uni-
tatea politică cu Haţegul pe vremea lui Litovoi.„ - a fost
cel ce a primit cea mai multă populaţie „descălecată" de din-
colo (Ion Conea, op. cit., p. 55). ·
La mijlocul secolului al XIX-lea se definitivase, în cea
mai mare parte, actuala reţea de aşezări a judeţului. Aşeză
rile erau mici şi formate din mai multe grupuri de case con-
struite la adăpostul dealurilor şi la ieşirea apelor de sub poa-
la munţilor. Chiar Tîrgu Jiu, centrul administrativ-politic al
judeţului, avea în acea vreme, numai 2661 de locuitori. La
1859 populaţia întregului judeţ se ridica la 108 071 de locui-
.tori. In Gorj se înregistrau cele mai mici sate (521 locuitori,
în medie pe sat), dar în acelaşi timp şi cele mai multe (275
în total) în comparaţie cu celelalte judeţe ale ţării situate în-
122
tre Carpaţi şi Dunăre, cu excepţia fostului judeţ Ilfov, unde
se dezvoltaseră multe sate în jurul oraşului Bucureşti.
Ocupaţia de bază a populaţiei era agricultura şi îndeo-
sebi creşterea animalelor şi pomicultura. Incepuseră să se
dezvolte şi unele meşteşuguri. In oraşul Tîrgu Jiu aproape
750;0 din populaţie se ocupa cu agricultura, 120;0 cu diferite
meşteşuguri, 11 O/o cu comerţul şi numai 20/o se îndeletnicea
cu alte activităţi.
Densitatea populaţiei se ridica la 30 loc.fkm 2 (apropiată
d~ densitatea medie a populaţiei din· sudul ţării - 30,9 loc./
km 2), cele mai mari densităţi înregistrîndu-se în culoarul
dl'presionar de la contactul cu muntele, pe unde trece unul
din cele mai vechi drumuri din Oltenia subcarpatică, care
face legă.tura între Valea Oltului, Valea Jiului şi Dunăre.
Din analiza datelor recensămîntului din 1859, privind nu-
mărul de dădiri şi funcţionalitatea acestora, se constată că,
la acea vreme, numărul caselor de locuit era mult mai mic
în comparaţie cu construcţiile care aveau altă destinaţie.
Astfel, din cele 100 930 de clădiri înregistrate în Gorj la 1859,
numai 35,30/0 (35 653) erau case de locuit şi 67,70/o (65 327)
construcţii cu alte destinaţii. Chiar. în oraşul Tîrgu Jiu, pre-
dominau clădirile care erau folosite în alte scopuri şi nu ca
locuinţe. Din cele 1741 de clădiri, numai 631 (36,20/o) erau ca-
se de locuit şi 1110 (63,80/o) construcţii cu alte destinaţii. Pre-
.dominarea construcţiilor cu alte destinaţii, în comparaţie cu
casele de locuit, presupune preocupări multiple ale popu-
laţiei din aceste locuri. Creşterea animalelor a necesitat a-
menajarea unoi: adăposturi, dezvoltarea pomiculturii şi viti-
cuiturii a dus la construirea de pivniţe în zona de dealuri,
dezvoltarea comerţului a impus construirea de magazii şi pră
,-~ilii ; pentru practicarea unor me.şteşuguri a fost nevoie de
deschiderea de ateliere, etc. ·
La 1859 în Gorj, ca şi în toată partea sudică a ţării, cele
mai multe dintre case erau formate din l.lna, sau cel mult do-
uti camere. Predominante erau casele „parter", sau cum sînt
numite casele cu un „cat". Gorjul atrage atenţia însă asupra
numărului mai mare de case cu etaj, în comparaţie cu toate
celelalte judeţe ale ţării dintre Carpaţi şi Dunăre. In Gorj
erau peste 900 (924) de case cu etaj, ceea ce reprezintă 360/o
din acest tip de case înregistrate în toată Oltenia şi 170/o din
cel al tu.turor caselor cu etaj localizate în teritoriu ţării cu- ·
prins între Carpaţi şi Dunăre. Deosebit de important este şi
faptul că cele mai multe case cu etaj din Gorj erau localizate
123
în sate (843 din totalul de 924) spre deosebire de celelalte ju-
deţe (cu excepţia Mehedinţului), unde casele cu etaj se gă
seau îndeosebi în centrele urbane. La 1859 se înregistrează
în Gorj şi o singură casă cu două etaje, localizată tot în me-
diul rural (probabil cula de la Curtişoara, unde există muze-
ul satului din Gorj).
Un procent relativ ridicat ( 17,20/o) îl deţineu la mijlocul
secolului al XIX-lea, în regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre a
ţării, locuinţele cunoscute sub numele de „bordee" sau ca-
sele semiîngropate. înaintea secolului al XIX-lea, acest tip
de locuinţe forma peisajul caracteristic al multor aşezări si-
tuate, mai ales, în unele zone din Cîmpia de sud a ţării. lată
ce se relatează, în acest sens, în Documentele Hurmuzachi
(vol. IX, partea II, p, 638) : „Locuinţele populaţiei din Mica
Valahie (Oltenia) au fost, cele mai multe, (mai înainte de a
ocupa austriecii această provincie) sub faţa pămîntului şi se
numeau bordee. Dar de cînd li s-a ordonat locuitorilor acestei
p1 ovincii să-şi construiască casa deasupra pămîntului, ei în-
cepuseră a-şi construi case".
In unele judeţe de cîmpie ale Olteniei, ca de exemplu în
Dolj şi Romanaţi, locuinţele semiîngropate depăşeau 500/o din
totalul caselor. In Gorj însă şi, în toate judeţele din zona
dealurilor, unde pădurea mai compactă şi terenul mai frag-
mentat au oferit adăposturi mai sigure pentru populaţie, nu-
mărul caselor semiîngropate erau foarte redus. Judeţul Gorj
avea cele mai puţine „bordee" în comparaţie cu toate jude-
ţe le din sudul ţării - 586 din cele 35 653 case (adică 1,60/o din
totalul locuinţelor). In judeţul Vîlcea, acest tip de construc-
ţie reprezenta 2,30/o din totalul caselor.
Nu trebuie pusă existenţa „bordeiului", ca locuinţă, pe
seama lipsei materialului lemnos, cum susţinea Nicolaescu-
1-'lopşor ( 1922), căci lemnul se folosea din plin la construcţia
acestui gen de locuinţe (exemplarele existente la Muzeul sa-
tului din Bucureşti, confirmă acest lucru). Condiţiile istorice
şi sociale, prin care a trecut ţara noas.tră în decursul timpu-
lui, au obligat pe om să-şi construiască casa sub pămînt.
„Bordeiul'' a fost un adcipost mai sigur pentru populaţia băş
tinaşă. Datorită acestui gen de construcţie oamenii au putut
rezista mai bine în faţa populaţiilor care s-au perindat prin
aceste locuri. Aceste cons.trucţii erau mult mai greu de dis-
trus sau de dat foc. Se cunosc cazuri cînd aşezări întregi au
fost incendiate şi populaţia obligată să-şi construiască noi Io-
124
cuinţe pe aceleaşi vetre, sau în alte locuri. Populaţia se obiş
nuise să trăiască în astfel de locuinţe (care în acea vreme o-
fereau aproape aceleaşi condiţii de viaţă ca şi casele constru-
ite deasupra pămîntului) şi de aceea, chiar la jumătatea se-
colului al XIX-lea, numărul lor era destul de mare în zonele
de cîmpie, cu toate că administraţia din timpul Regulamentu-
lui Organic a obligat oamenii să-şi ridice casele deasupra pă-
mîntului.
Materialul predominant, folosit în construcţii la jumăta-
te-a secolului al XIX-lea, era lemnul. Circa 750/o din casele de
locuit şi clădirile cu alte destinaţii, existente la 1859 în par-
tea sudică a ţării, erau făcute din lemn. In zona de dealuri,
acestea depăşeau 800/o, iar în zona de cîmpie se ridicau la
5~lO/c. Numărul mare al construcţiilor făcute din lemn şi în
zona de cîmpie, arată că în trecut şi în această parte a ţării
erau mari suprafeţe acoperite cu păduri care, însă, au fost
tăiate, iar materialul folosit în construcţii sau ca lemn de foc,
urmărindu-se, în acelaşi timp, extinderea terenurilor agricole.
In judeţul Gorj, construcţiile erau făcute aproape în to-
talitate (99,10/c) din lemn (100 013 din totalul de 100 980). Nu-
mai 0,30/o (363) erau din zid (termen folosit în recensămînt şi
care înseamnă piatră şi cărămidă) şi 0,60/o (604) din pămînt.
Gospodăriile din lemn; care dădeau, în trecut, specificul
satului gorjan, sînt astăzi din ce în ce mai puţine. Recensă
mîntul din 5.I.1977 înregistrează la acea dată numai 320/o din
numărul clădirilor construite din lemn. Totodată acest recen-
s3.mînt scoate în evidenţă faptul că mai existau în Gorj 2 507
de clădiri făcute înainte de anul1900. Unele dintre acestea au
fost aduse şi reconstruite în Muzeul satului de la Curtişoara.
S-ar impune ca cele circa 2 500 de case, care mai rezistă
în Gorj din secolul trecut, să fie depistate şi, cele mai repre-
zi::·ntative, să-şi găsească loc în muzeul satului gorjan de la
Curtişoara care, ar trebui să reprezinte prin exponatele sale,
eYoluţia arhitecturii săteşti de pe aceste meleaguri de la or-
ganizarea primelor gospodării pînă în prezent. Numai aşa ge-
neraţiile viitoare vor putea avea o imagine fidelă asupra dez-
voltării vieţii social-economice, în decursul timpurilor, de pe
teritoriul judeţului Gorj.
125
NOTE
- Conea Ion (1939) - Pe urmele descălecatului din sud. Satele de un-
gureni din Oltenia subcarpatică, Buletinul Societăţii de Geografie.
LVIII
- Donat I. (1956) - Aşezările omeneşti din Ţara Românească în seco-
lele XIV-XVI, în Studii, revistă de istorie, nr. 6, an IX, 1956, Edit.
Academiei Române.
- Nicolaescu-Plopşor C. (1922) - Bordeiul in Oltenia, Buletinul Socie-
tăţii de geografie, t. XLI, Bucureşti.
"""* (1860), Analele statistice pentru cunoaşterea părţii muntene din Ro-
mânia, Bucureşti.
;126
Mijloace de depozitare a cerealelor
în judeţul Gorj
DOMNICA \BAJMAT ARA
Păstrarea, în cele mai bune condiţii a diverselor produse

destinate alimentaţiei, a avut şi are o însemnătate primordia-
lă pentru asigurarea resurselor de trai, precum şi pentru asi-
gurarea seminţelor pentru semănat. ·
. Gorjul fiind situat în partea nordică a Olteniei, ocupaţii
le au aici un preponderent caracter agricol, alături dezvoltîn-
du-se creşterea animalelor, viticultura, pomicultura, apicul-
tura şi altele.
1n satele Gorjului produsele cerealiere se depozitau în :
- gropi - numite gropi de bucate situate în curte;
- recipiente :
- hambare
- uleie
- coşuri
- construcţii speciale :
·-pătule
- pivniţe
- magazii
Produsele cerealiere : griul, secara, orzul, ovăzul au fost
depozitate în două moduri:
- în gropi
- recipiente.
Gropile de bucate în Qorj au fost atestate de arheologi.
In săpăturile arheologice de Ia Socu - Bărbăteşti s-au desco-
perit gropi de bucate din epoca hallstattiană în care s-au gă-
sit vase cu cereale carbonizate; la Vîrţ - Tel-eşti s-a desco-
perit o groapă de bucate din epoca dacică; la Bumbeşti-Jiu
mai multe gropi din epoca romană şi la Polata Bîrseşti
gropi cu mei carbonizat clin epoca feudală,
127
Un deosebit interes ii reprezintă gropile de bucate ca
element de continuitate a .tehnicii de depozitare a cerealelor,
cunoscut încă din epoca primitivă.
Gropile de bucate s-au păstrat în uz pînă la începutul
secolului nostru în satele : Ţicleni, Tunşi, Răşina. -i
Tehnica construcţiei gropilor de bucate este cea prin ar-
dere. GropHe au forma de oală, avînd o adîncime de 2-3 me-
tri şi lăţimea la fundul gropii de 2-2,5 metri, mai strîmtă la·
gură încî.t poate intra un om. După ce se sapă gropile se ard
cu paie una două zile pînă se întăresc pereţii. Scopul arderii
era următorul : ·
a) pentru a feri cerealele de umezeală ce ar favoriza fer-
mentarea.
b) pentru a evita surparea.
c) pentru a împiedica pătrunderea în gropi a dăunători
lor.
In Gorj în afară de aceste gropi arse s-au întîlnit şi gropi
nearse de dimensiuni mai mici. Gropile nearse erau lipite cu
un amestec de pămînt pleavă şi bălegar. Pereţii gropilor ne-
arse după ce se usucă se căptu~esc pe toată suprafaţa tu un
stra.t de paie şi pleavă.
In ambele tipuri groapa se umple pînă la gură cu cereale,
se acoperă cu paie, se aşează un capac de lemn şi se astupă
cu pămînt. înainte de a introduce cereale în aceste gropi tre-
buie să fie bine uscate.
Cerealele se depozitau şi în recipiente amplasate în in-
teriorul locuinţei.
în Gorj se întîlnesc locuinţele la nivelul solului. După
numărul de nivele pe care se dezvoltă se grupează în două
categorii :
1) locuinţe cu un nivel
2) locuinţe cu două nivele _
Tipul de locuinţă cu un nivel este cel mai răspîndit şi sta-
bil ca formă.
Locuinţele cu două nivele, după materialul din care este
construit parterul, se împart în două grupe :
- locuinţe cu parterul „pivniţa" şi etajul din lemn
- locuinţa cu parterul „beci" din piatră şi etajul din
lemn.
Casa a evoluat de la casa monocelulară la casa tu două
încăperi : „casa cu foc" şi „soba" şi la casa cu trei încăperi :
casa cu foc, soba şi celarul.
128 ]
In ultimul timp au apărut locuinţe cu mai multe încăperi
cu dispoziţii
variate.
La casa monocelulară, hambar.ele, t:oşurile şi uleiele se
aflau în podul casei. .
La casa bicelulară hambarele, coşurile se aflau în podul
casei şi uleiul cu făina în casa cu foc.
La casa cu trei încăperi hambarele, coşurile, uleiele se
aflau în celar şi uleiul cu făina în casa cu foc.
La casele cu două nivele hambarele, coşurile, uleiele se
aflau în podul casei, în pivniţă sau beci.
Hambarele sînt lucrate din lemn de fag despicat în tăblii
subţiri „ulucate". Cu.pacul se închide pe ţîţîni de l~mn. Ele se
montau direct în podul casei sau celar la casele cu un nivel,·
la casele cu două nivele în pivniţă sau beci. Hambarele nu
erau ornamentale, rar apar semicercµri pe faţă. Ele erau lu-
crate de meşteri rudari din : Suseni, Somaneşti, Buduhala,
Albeni. In ele se depozitau făina, mălaiul sau griul. Unele
hambare sînt despărţite în două: o parte pentru făină şi cea-
laltă pentru mălai. Ele aveau o capacitate de 10-40 băniciori.
Coşurile sînt împletite din nuiele de salcie, lipite pe din--
afară uneori şi pe dinăuntru cu un amestec de pămînt, băle
gar şi pleavă. Ele au forme diferite, rotunde, ovoidale.
Cele rotunde sînt mai largi în partea inferioară şi mai
strîmte la gură. Coşurile ovoidale sînt mai strîmte în partea
inferioară sprijinindu-se pe un fund de blană de lemn şi mai
largi la gură. In coşuri se păstrează : griul, secara, orzul, ovă
zul şi se află în podul casei, celar, pivniţă şi beci.
In Gorj, casa a servit meşterilor populari ca punct cen-
tral de orientare şi pentru acareturile din jurul casei : pivni-
ţă, pătule, magazii. Meşteri populari au reuşit să îmbine în
mod armonios utilul cu frumosul. ·
Pivniţa (pimiţa) este construită din lemn de stejar alcă
tuită din una sau două încăperi fără ferestre, cu prispă în faţă.
La prispă întîlnim stîlpi fruntare, undrele ornamentate cu
nceeaşi măiestrie ca şi stîlpii, fruntarele şi undrelele de la
case. Acopen,,;ul în patru ape din şindrilă de brad simplă sau
ocheţată, ornată la coamă cu ciocîrlani. In pivniţă erau de-
pozitate coşurile, uleiele şi hambarele cu cereale.
Porumbul se păstrează în podul casei răsfirat şi în pătu
le construite din două feluri de materiale: din nuiele şi lemn
de stejar.
Pătulele erau lucrate de către meşteri specializaţi, care
t~i procurau nuielele de salcie, După 1900 meşteşugul împle-
'129
tirii coşurilor de. nuiele începe să dispară deoarece îşi fac
c1pariţia pătulele din ştacheţi. .
Pătulul prezintă unele elemente pe care le intîlnim şi la
case : acoperişul în patru ape cu coama străjuită de două
ţepi, înveli.toarea din şindrilă ornată la coamă cu ciocîrlani.
Este acoperit cu şindrilă de brad simplă sau ocheţată pe două
sau trei rînduri. După formă distingem : pătul dreptunghiular
şi pătul tronconic.
De remarcat este aspectul lor arhitectonic, proporţia în-
tre pereţii coşului şi forma acoperişului, demonstrînd simţul
prezent al frumosului.
Pentru păstrarea porumbului se cunosc două tipuri de
pătule:
- pătul
din nuiele
- din ştacheţi
pătul
Pătulul din nuiele s-a păstrat pînă astăzi şi se subdivide
în două subtitluri. ! <"ii· o;O' g,~h~
- Pătul din nuiele montat pe furci şi neîngrădit în par-
tea inferioară apare mai întîi în gospodăriile ţăranilor înstă
riţi. După numărul furcilor 4-16 ,de la pătul se judeca pute-
rea economică a proprietarului. ·
- Pătulul din nuiele montat pe cocină este întîlnit în
două variante :
- cu sală în faţă
- fără sală.
La pătulul din nuiele montat pe cocină se distinge, coşul
din nuiele şi cocina. Coşul din împletitură din nuiele de sal-
cie are o uşă în partea superioară sub acoperiş. Depozitarea
porumbului se face di;ect pe uşă. Cocina este confecţionată
din bîrne de stejar cu o uşă la mijloc unde se adăpostesc
porci. In unele cazuri cocina este împărţită în două încăperi:
una pentru porci şi cea de a doua pentru păsări.
Pătulele din nuiele nu au ieşit din uz şi se menţin ca un
element component al gospodăriei. Pătulele împletite din nu-
iele au cedat locul celor din ştacheţi de brad de formă drep-
t unghiulară.
După poziţia ştacheţilor distingem : ştacheţi aşezaţi in
poziţie verticală, ştacheţi aşezaţi în orizontal şi ştacheţi oblici
sau ştacheţi suprapuşi delimitînd spaţii libere numite o-
chiuri.
In ultimii ani oamenii şi-au construit magazii pentru
depozitat cereale, din· cărămidă, blăni acoperite cu ţiglă sau
tablă. .
130
Odată cu construirea unităţilor agricole de producţie
s-a produs o îmbunătăţire a sistemului de conservare a ce-
realelor prin metode şi construcţii noi.
Muzeul arhitecturii populare din Gorj exemplifică priri
inventarul unităţilor sale, cît şi prin unele construcţii cu o
·funcţie bine precizată, ocupaţiile ţăranului gorjean : agri-
cultura, creşterea animalelor, pomicultura, viticultura, meş
teşuguri, instalaţii tehnice populare.
Muzeul Etnografic în aer liber de la Curtişoara pe lîngă
păstrarea şi punerea în valoare a unor vestigii istorice şi ar-
hitecturale din judeţul Gorj, contribuie la o mai bună cunoaş
tere a modului de viaţă al înaintaşilor, demonstrează prin ex-
ponatele sale spiritul creator al poporului nostru, zestrea ar-
tistică pe care ne-a lăsat-o moştenire şi pe care trebuie să
o preţuim şi să o perpetuăm peste secole.
NOTE
1. Brăiloiu Vasile, 80 ani, TunşL
1~1
Ul
ş·rul'rfELE
l'IJ.\·ruau
'133
Gorjul, ţinut al cercetărilor geologice
de pionierat
1Dr. ILIE HUICĂ
Avînd această rarisimă ocazie comemorarea printr-o

ş~dinţă jubiliară a 20 de ani de activitate neîntreruptă a So-
cietăţii de Ştiinţe Geografice din R.S.R., filiala Gorj, 1 voi tre-
ce în revistă figurile man de geologi români şi străini care,
atraşi de ineditul geologiei Gorjului, au trasat jaloane răma
se valabile nu numai în cuprinsul ţinutµlui dintre Olteţ şi Mo-
tru, ci chiar - pornind de aici - asupra întregului edificiu
tectono-geologh:: al ţării.
Menţionez dintiu început că un număr de geologi, deve-
niţi mai tîrziu somităţi ale geologiei române şi europene, în
Gorjul nostru şi-au făcut ucenicia, pe aceste meleaguri de
ţară străveche şi-au făurit primele ipoteze pe care le-au ex-
tupolat ulterior, compleLînd din aproape în aproape caneva-
sul geologic al României. ·
In ordine cronologică, primele date asupra geologiei ju-
deţului Gorj au rămas d~ la HOFMAN, care a descoperit fra,g-
mente de Valenciennius în anul 1866, în marnele vinete,
compacte, dintre satele Arcani şi Brădit:eni.
O menţiune referitoare Ia existenţa „ stratelor cu conge-
ri.i" dintre Craiova, Turnu Severin· şi Tîrgu-Jiu a rămas din
enul 1870 şi aparţine lui FOETTERLE.
In anul 1884 BITTNER a recunoscut „stratele cu Valen-
dennius" într-un puţ săpat lîngă Tîrgu-Jiu, .adînc de 225 m,
distingînd trei nivele :
- nivelul superior cu Valenciennius annulatus, Cardium
a.bichi, C. af. lenzi, Dreis~ena rostriformis ;
- nivelul mediu cu impresiuni de plante şi peşti;
- nivelul inferior cu Micromelania cf. fuchsiana, con-
geria zagrabica.
Aceste depozite ar aparţine „stratelor cu congerii".
Este momentul să reamintesc despre colaborarea, tradu-
'>ă mai tîrziu prin priele:i.ia care a existat între primii cerce-
tători ai geologiei Got·jnlui şi primii cercetători ai geomorfo-
logiei Gorjului : mă refer anume la geologul Gh. Munteanu
Murgoci şi la geomorfologul francez Emmanuel De MAR-
TONNE.
Primele observaţii nsupra Depresiunii Subcarpatice din
Oltenia au fost efectuate de generalul IANNESCU în anul
1894, cînd a executat un studiu de natură strategică. Cu a-
ceastă ocazie, generalul Iannescu -a numit zona depresiona-
r"l. din Oltenia „Platoul Olteniei". Ulterior, observaţiile lui
l01nnescu au fost verificate de inginerul C. ALIMANIŞTEA
NU, t::oncluziile fiind transmise profesorului LUDOVIC MRA-
ZEC care, în urma unui studiu amănunţit (1896) defineşte ~a
racteristicile depresiu:iii pe care de altfel o şi numeşte·.
Printre primele observaţii mai de amănunt asupra geo-
logiei Gorjului pot fi considerate acelea ale lui L. MRAZEC
lncepînd cu anul 1889 , observînd dispariţia bruscă, sub ter-
ţ;n, a granitului care intră în alcătuirea munţilor Vulcan şi
Parîng, consid·eră că o importantă dislocaţie a transformat
\"ersantul sudic al mun~il.or Olteniei în ţărm al mărilor terţi
clre ; autorul semnalează de asemenea ))uternicele terase de
pietrişuri pe versantul sudic al Carpaţilor Meridionali, înce-
p~nd de la valea Suşitei în vest şi pînli la Palavragi în est,
ajungînd la t::oncluzia că luturiie roşii care in.tră în alcătui
;:ea terasei a doua din zona Bumbeşti-Jiu, au fost aduse de
t1.r ele de şiroaie din argilele glaciare, care erau larg dezvol-
1
te. te în zoriele înalte ale Carpaţilor Meridionali în pleistocen.

Voi continua cu cloi renumiţi geblogi : GREGORIU ŞTE
FANESCU şi SABBA ŞTEFANESCU, primul considerînd con-
glomeratele de Săcel de vîrstă eocenă ( 1894) iar al doilea so-
cotindu-le la început sarmaţiene iar mai tîrziu tortoniene
(1894).
In urma călătoriei în România în anul 1894, FUCHS a a-
j1ms la concluzia că în be.'ză „stratele cu congerii" sîn.t repre-
Zf·ntate prin marne cu Cogeria rhomboidea, C. rostriformis,
C.·rdium abichi. C. cf. lenzi, Valem:iennius etc. ; aceste mar-
He formează orizontul inferior şi au fost semnalate şi în ju-
deţul Gorj la Arcani. Brădiceni şi în vecinătatea oraşului
Tîrgu-Jiu.
In anii 1895 şi 1S39r) geologul REDLICH descrie calcare
şi argile verzi dispuse discordant pe depozitele de fliş şi pe
136
C{'lcarele tithonic-neocomiene din zona Polovragi-Novaci,
rnenţi'onînd numeroase forme fosile pe baza cărora paraleli-
zpază depozitele descrise cu calcarele de Leitha din Bazinul
Vienei. -
ln anul 1900 -GH. }.!UNTEANU MURGOCI are norocul
.:>ă găsească, în stînca de gresii silicioase de sub vila „Spe-
ranţa" (Săcel), nummuliţi şi orbi.toide, polipi, operculine, Ci-
d•His etc., pe baza cărora autorul atribuie conglomeratelor
de Săcel vîrsta eocenului ,mediu sau superior.
Gh. Munteanu Murgoci, care dobîndeşte între timp o ma-
re experienţă de teren, a pus bazele ipotezei tectonice a Car-
paţilor Meridionali, sus~inînd în anul 1911 la Stockolm, prin
trei note originale, akătuirea în pînză de şariaj a acestora,
rnartori ai acestei cuverturi gigant fiind peticul de cristalin
getic de la Vălari şi fruntea pînzei getice semnalată tot în
Corj la Polovragi-Cinnget.
Incă înainte de Mm:CJOCi, pe la finele secolului al XIX-
lc•a, L. Mrazec a separn~ pentru prima dată în munţii Gorju-
lui două grupe de roci cu caracter petrografice şi mineralo-
9ice distincte : grupul I format din roci cu o crista1inita.te
nai mare şi grupul al Ii-lea reprezentat prin roci mai puţin
metamorfoza te.
in ipoteza magistrnlil a lui Gh. Murgoci, cele două grupe
ci0 roci deosebite de Mrazec au devenit prima pînză getică
iar a doua autohtonul ct-:nubian.
Structura în pînză el<~ şariaj a Carpaţilor Meridionali cu
e~oi.emplificări din Gorj a fost confirmată ulterior de o întrea-
gi! pleic.dă de geologi, nuneralogi, petrografi, începînd cu I.
Popescu Voiteşti, A. Streckeisen, Gh. Paliuc, Gh. Manolescu,
originar din Mehedinţi. St. Ghica Budo,şti, Al. Codarcea ,şi al-
ţii. Nu avem posibilitdlec~ de spaţiu să precizăm aportul fie-
căruia dintre autorii r.Haţi, la marele edificiu al pînzei geti-
ce care azi, în lumina cercetătorilor geol-Ogilor amintiţi, a-
pâre ca un obelisc ştiinţific impresionant.
Studiile întreprinse de înaintaşi trebuiesc continuate şi
adîncite. Mă voi explicif.a citînd pe Murgoci şi pe De Mar-
tcmne :
In depresiunile intracolinare au avut loc importante
schimbări de cursuri de apă. De Martonne şi-a exprimat pă
rerea, bazat pe o intuiţie genială de geomorfolog, că Gilor-
tul a curs în cuatern.11 ul inferior spre valea Jiului, prin
Cîmpul Cărbuneştilor şi prin depresiunea de la Copăcioasa.
137
Ma.i tîrziu, un Gilort, inf2rior a captat Gilor.tul superior. După
c5ţiva ani, după cum mi:irturiscşte Murgoci, De Martonne în-
clina spre ipoteza că Jiul ar fi curs de la Tîrgu-Jiu spre est,
Jll'Ste Cîmpul Cărbuneşti spre Gilort şi că un Jiu inferior
mai nou, ar fi captJ.t J[u 1. mai vec;hi, în Cîmpul Bălăceştilor.
Citez în continuare nota infrapaginală de la pg. 17 din
1Hcrarea. lui Murgoci „Terţiarul din Oltenia" (1907): „Din ne-
fericire deocamdaW no lipseşte şi o hartă topografică exac-
·[a şi cu indicarea inălţimilor şi a curbelor de nivel, absolut
necesare unor astfel de studii". Mă întreb: Avem astăzi, du-
. pil 80 de ani de la cele exprimate de Murgoci o astfel de har-
t<i şi astfel de preocup.!•i ? Geomorfologii şi geologii mai ti-
neri poate vor lua am;nte.
După cum arată Murgoci (1907), la Dobriţa se găsesc
marne calcaroase alb~hl rui, cenuşii, mirositoare a petrol,
t::c•re repauzează pe calcct1ele de Leitha şi pe conglomeratele
tortoniene iar imediat desaupra se găsesc calcare eolitice cu
congerii şi neritine, meo;1ene. Menţionăm că şi noi am găsit
la Dobriţa, Suseni, VăhrL Curpen, blocuri de calcare cu con-
gerii carenate dar locul de provenienţă al rocii nu l-am pu-
tut identifica; de altfel. parafrazînd în continuare pe Mur-
goci, subliniem că „hartu. geologică a acestei regiuni e sfre-
delirea rămasă în urm- marii eroziuni pliocene tîrzii, aşa că
1
harta actuală nu ne m'il dă decît o prea slabă idee de cum

il fost repartiţia diforHP-lor formaţiuni înainte de pontic sau
în timpul depunerilor respective. Tot ce priveşte paleogeo-
grafia presarmaliană în această regiune (Oltenia de nord)
t·~.te şi rămîne încă o simplă şi nu tocmai fundată ipoteză".
Toate_ aceste obse~vaţii, efectuate la începutul veacului
de Gh. Murgoci, au rămas într-o mare măsură valabile şi azi,
d11pă mai bine de 80 d·?- ani. Fiecare generaţie de geologi şi
c~c geografi contribuie Ul cîte ceva la îmbogăţirea fondului
ştiinţific al unei regiuni. dar de aici pînă la obţinerea unei
imagini fidele privind paleogeografia antecua..ternară, este
încă o cale lungă.
O contribuţie ştiinţifică deosebit de interesantă a lui
Murgoci se referă la reciful d~ la Săcel şi de la Ciocadia-
Fiircii ; îri jurul insulei de conglomerate -de Săcel a existat
un recif"coraligen - atol - care a început să se formeze în
tortonian şi a continuat în sarmaţian ; această ipoteză ar ex-
plica şi traseul actual al văii Blahniţei prin depresiunea din
mijlocul atolului. tccm.:J.i prin partea centrală a insulei con-
9lomeratelor de Săcel. l.u Ciocadia-Bircii autorul citat sem-
138
nalează tuburi de Serpula gregalis şi rare forme de Litho-
thamnium, în depozite identice cu cele din nordul Moldovei,
uordul Basarabiei şi din l'odolia.
Din punct de vedem economic Murgoci semnalează a-
pariţiile de petrol de la Cernădie, isvoarele sulfuroase şi
sărate şi chiar sarea de la Ciocadia-Bircii, bierbătorile sau
Lolboroasele de pe valea Drăcoaia-Săcel, care emanau can-
tităţi mari de gaze „în cantităţi colosale", apele sulfuroase
de la Bălăneşti.
Glodurile, prin care apa, noroiul şi gazele vin din adîn-
cime, se aliniază pe trei direcţii paralele cu zona muntoasă :
- direcţia Cernăclie - Novaci - Aniniş - Cărpiniş -
Crasna - Muşete,5ti - Bîrseşti ;
- direcţia Pociovn.liştea - Surupaţi - Lăzăreşti, unin-
du-se cu prima la Tetild, traversează Jiul la Cartiu -.,- Cîl-
ceşti - Ursăţei - Art.ani-est - Boaşca şi Tismana ;
- direcţia Sîrbeşti - Zorleşti - Glodeni - Bîşneni -
Voiteşti - Bălăneşti -- Preajba - Tîrgu-Jiu - Slobozia -
Copăceni.
Cit de preţioase indicaţii a lăsat marele savant pentru
prospecţiunile de petrol :
Un mare geolog ori9;nar din locaHtatea Argetoaia de pe
Motru, care s-a ocupat ele terenurile pliocene din Oltenia şi
implicit cu cele din judeţul Gorj, a fost 1.P. IONESCU AR-
GETOAIA prin lucrarea intitulată „Pliocenul din Oltenia",
apărută în anµl 1918, lucrare însoţită de o hartă geologică a
între,gii Oltenii la scara 1 : 500 OOO. Acest autor menţionează
f~>jstenţa depozitelor meoţiene care conţin neri.tine, hydrobii,
Congeria novorossica, Dosinia şi Ceriţium, la sud şi nord-est
d(• satul Dobriţa, precum şi pe valea Amaradia Pietroasă, la
sud-est de satul Glodeni. unde sînt reprezentate prin marne
vmete cu ostracode în buză şi prln nisipuri gălbui, cu inter-
c<!laţii de gresii care cnr,fin neritine, hydrobii, Congeria no-
vorossica şi unionizi, la partea superioară; de asemenea a-
utorul stabileşte extinde:• ea depozi.telor ponţiene în zona sa-
tPlor Arcani şi Brădiceni, în Dealul Tîrgului, precum şi în
dealurile situate la swl ele localităţile Bălăneşti, Voiteşti şi
Glodeni.
Geologul care a studiat cu o pasiune de suflet, dind pen-
tru prima dată o privir~ de ansamblu asupra structurii şi e-
voluţiei morfologice şi geologice a judeţului Gorj a fost I.P.
v OITEŞTI care a pub[ic&t lucrarea la Tîrgu-Jiu, în anuarul
Lceului Tudor Vladimirescu, în anul 1936.
139
Pentru a ilustra magistrala arhitectură a Carpaţilor Gor-
jului, în viziunea lui V 01teşti, îl voi cita pe autor : ·
„In adevăr, porţiunea dintre Dunăre şi Olt, fiind şi t:ea
mai înălţată din întreJ lanţul Catenelor Dacice şi cea mai
complicată ca structură prin marele număr de cute încăleca
te unele peste altele, a fost şi cea mai puternic atacată d~
f:•roziune care, în lungil perioadă continentală ce s-a menţi
m;t aci. aproape fără în1rerupere din cretacicul mediu şi pînă
a.zi şi pentru cea mai mare parte din Carpaţii Meridionali, a
retezat pînă la nivelul zonelor învecinate, adică pînă la fun-
damentul ei, întreaga b1tl,bucătură axială a acestei porţiuni.
Dacii ne închipuim că ;-1ceastă bulbucătură axialii era forma-
tă dintr-o Eede succeshici de cute încălecate unele peste al-
ic'ie, constituite din şisluri cristaline şi din roci granitice şi
separate între ele prin Clivertura lo;r' de roci sedimentare me-
zozoice formate din : conglomerate, gresii şi marne negri-
c.ioase-cărbunoase, dr~1Ju:se în liasic; din gresii calcaroase şi
cclcare reciface vineţii··«lburii, depuse în jurasicul superior
şi mediu şi din calcare în plăci şi din şisturi calcaroase ce~
nuşii, depuse în cretacicul inferior, ia care se mai adaugă
dteva petice răzleţite dt~ carbonifer şi de comglomerate roş
cite permiene, ca resturi conservate sporndic peste cristalin,
c:in paleozoicul superi()< ; şi dacă ne mai închipuim că aceas-
Ui bulbucătură axială, M·lfel constituim., a fost rătezată de
eroziune pînă aproape de fundamentul ei. se va înţelege mai
c:11 uşurinţă şi dezvolturea mare a masivelor vechi şi harta
geologică, structurală, cunoasă a acestei regiuni, în care· zo-
nele de şisturi cristaline. împreună cu eruptivul lor granitic
-- se asază ca foi-foi. cn disnoziţie arcuită spre nord şi nord-
\'est, î1;tre fractura rneridio~ală care, cu rari excepţiuni, le
H:. tează brusc cepctek~ şi între Depresiunea PannonicJ., către
care ele înclină lrepta~.
Dacă la ctceastă structură atî.t de complicată- de la înce-
put, mai adăugăm şi ,-nturile de ro~i gabbr?i~.e şi serpenti:
r1oase care s-au injectdt din profunzime pe hnnle .de fractun
et' separau stivele de c;ri::;talin încălecate, metamorfozînd în
n·nera 1 roci le sedimPn ~-" 1 e ce le separau, ca la U rdele, Mun-
tirru, Gi\uri etc., şi dacă ·mai ţinem seama şi de faptul că re-
giunea aceasta, exond;i.tă în cea mai mare parte de la înce-
rutul cretacicului superior, a s 1Jferit puternicul ata'C al ero-
:nunii îndelungate, dar şi complicaţiunile (ectonice ce i le-au
cauzat mişcările orogemce ulterioare: de la finele oligoce-
140
nului; din miocenul superior şi de la finele pliocenului care~~
împreună cu eroziunea cuaternară ultimă, putem mai uşor să
Ee explicăm atît constitu.iia t:ît şi morfologia pe care o pre-
zintă azi teritoriul judetului Gorj".
Numai din ascult.:vea acestor fraze voiteştiene, necum
din înţelegerea magistralei teorii asupra pînzelor de şariaj din
Ct1rpaţi, ne dăm cu uşurlnţă seama ce a însemnat marele
Voiteşti, în acel context istoric, cînd teoria pînzelor abia se
schiţa şi cînd aceasta <1.vea mai mulţi duşmani decît adepţi.
Un capitol extrem de interesant pus în discuţie de Voi-
teşti, este evoluţia hidroqrafiei Gorjului, de cînd rîurile s-au
instalat pe aceste melea~uti şi pînă azi. Astfel, odată cu ri-
clicarea în bloc a Carpaţilor Meridionali de la finele plioce-
uului începutul cuaternarului, cu peste 1 OOO de metri. odată
cu schiţarea depresiunii subcarpatice, se pare că Sadu ar ·fi
curs, printr-o arcuire sµre est, trecînd prin zona sinclinală de
la Copăcioasa-Scoarţa, spre Gilort, a suferit mai întîi o cap-
tme dinspre sud, apoi, un mic afluent al aces.tuia, ar fi cap-
tc!t apele Streiului şi împreună cu noul Sadu a format Jiul
de azi care s-a meandnt după zonele sint:linale şi anticlina-
le ale depozitelor dachn ·levantine. Sau poate Gilortul ar fi
cu.rs către Jiu, fiind ulte1ior retezat de un Gilort sudic, care
i-n imprimat cursul actuu. To.t Voiteşti a preconizat existen-
ţ,1 unei Paleocrasne care-şi purta apele est-vest, unindu-se
el! un Sadu vechi la nord de Tîrgu-Jiu.
Mergînd pe urmele lui Voiteşti ne-am convins de intuiţia
i:iarelui paleogeograf, confirmîndu-i ipoteleze cu dovezi con-
crete de teren. Menţionez astfel terasa veche din bolta anti-
clinalului Săcel - Tîr~ru··Jiu, dovedită pe dealul Ţapa de la
PSt la Săcel, de Ia Sîrb2şti, în dealul Humelor - Bălăneşti şi
c'in dealuITîrgului - dealul Bălanilor de la nord de Tîrgu-
.Jiu, terasă care are în compunerea sa blocuri de calcare me-
zozoice, badeniene şi sarmaţiene, calcare care nu se mai gă
SPSC astăzi în versaritul sudic al munţilor Parîng.
Apele Paleocrasnei au fost captate de capetele rîuriţor
cure înaintau printr-o eroziune regresivă de la sud spre nord,
fiind disputate de afhi.cnţii Blahniţei şi ai Amaradiei Pie-
troase.
Nu voi mai aminti descrierea geologică magistrală a ju-
deţului Gorj ci .mă voi opri asupra însemnărilor lui Voiteşti
privind geologia economică a Gorjului ; Voiteşti aminteşte
JJentru prima dată existE>nţa unor roci utile : granite, calcare,
141
aigile, luturi,. Câolin, apoi antracit, lignit, roci bituminoase
(petrnl şi gaz metan), sare, gaze sărate, minereuri (Fe, Au).
Pentru a reţine calitc~tea de vizionar a lui Voiteşti voi ci-
ta un singur exemplu, care se referă la ligniţi : „„. Ligniţii...
pentru a li se da şi lo; o exploatare rentabilă trebuie între-
buinţaţi pe loc ca combuf,tibil, în special în uzine termoelec-
t;ice, electricitatea fiind n.1ai uşor de transportat pînă la locul
de consumaţie". Aceasta a scris-o Voiteşti acum 52 de ani şi
.:ir.lăzi trăim cu prisosinţă conseci:aţele acestei afirmaţii de
vizionar.
Un alt exemplu din care reiese probitatea ştiinţifică a lui
Voiteşti ·se referă la existenţa aurului exploatat pe vremuri
în nisipurile şi pietri5uriie din terasele de la Păiuşi şi de la
Schela - Vălari - Do-oriţa. Citez : „N-am nici o cunoştinţă
despre verieitatea acestor spuse. Exclus nu ar fi ca, în legă
tură cu injecţiile de mfn.eralizatori, ·suferite de rocile şi şis
turile cristaline în timpul mişcărilor tet:tonice, odată cu sul-
furile de Fe (Schela etc.) şi Cu (Bai.a de Aramă) să fi venit şi
puţin aur care apoi să fi fost concentrat prin spălarea natu-
rală în anumite puncte ale teraselor actuale".
O lucrare care se referă la structura morfologică şi geo-
logică a anticlinalului Si1celu - Tîrgu-Jiu, apa;:ţine geolo-
nului ROMULUS CIOATĂ (1938), originar din Bălăneşti, un
demn urmaş al ma.estruiu1 Voiteşti.
Pentru a ilu.stra devotamen.tul prof. V citeşti în creşterea
unei· şcoli geologice în ţara noastră, voi transcrie dedicaţia
de pe prima pagină a iucrării lui R. Cioată : „Inchin această
lucrare disth1sului meu profesor Dr. l.P. Voiteşti pentru pri-
ceperea cu care a ştiut sil-mi strecoare în suflet dragostea de
studiul greu al gcolo;,iJei".
In lucrarea ci.tată, il:soţi.tă de o hartă geologică a anticli-
11.alului Săcel - Tîrgn-·Jiu la sca:-a 1 : 100 OOO, autorul de-
scrie pentru prima dată dacianul în hotarele satului Pişteştii
din Deal, în dealul Geanovului şi în Piscul Gurgui, în dreptul
t:5tunu1ui Toropani dL1 BălăneşU., depozite pe care le consi-
c:eră transgresive pe po11ţian; dacianul este reprezentat prin
marne vi.nete, nisipoasP către partea bazalii şi nisipuri fine,
gălbui. cu Prosodacna rnmana, P. serena, Stilodacna heberti,
Viviarus bifarcinatus, V. wodwardi, Dreissena polymorpha,
Cardium planum, PontalE1ira etc.; peste nisipu~ile fosilifere
se dispun nisipuri foarte fine în alternanţă cu argile.
!n anul 1942 apare lucrarea prof. M.G. FILIPESCU care
se ocupă cu studiul geologic al NV-ului Olteniei, lucrare în-
142
s0ţită de o hartă geologlCă la scara 1 : 300 OOO.
Prof. Filipescu distinge în sarmaţianul anticlinalului Să
cel - Tîrgu-Jiu următoarele trei orizonturi :
- orizontul inferior alcătuit din marne şistoase 'CU in-
tercalaţii de disodile şi cu strate subţiri de calcare compacte,
cr1re conţin Mactra, En'ilia, Cardium, Cerithium, pe care au-
torul le-a atribuit buglovianului;
- orizontul mediu, format din marne şi nisipuri, cu con-
creţiuni negre, sferoidale ; în intercalaţiile subţiri de marne
se găsesc flagelate, di;:i.tomee şi radiolari, fosile pe baza că
rora aceste depozite au fqst atribuite sarmaţianului mediu;
- orizon.tul superior format din marne şistoase cu inter-
calaţii de nisipuri, atribuit sarmaţianului superior.
Prof. M.G. --Filipescu se numără printre cei dintîi cerce-
tători ai geologiei Gorjului care citează în numeroase locuri
şisturi bituminoase în de µozitele sarmaţiene şi meoţiene, ca-
re aparţin unui facies neritic-lagunar.
Referitor la depozitele meoţiene, prof. M.G. Filipescu a-
retă că acestea prezinVi o extindere mai mare decît cea atri-
h.Jtă de cercetătorii anteriori şi anume pînă la valea Soho-
ciolului. De asemenea autorul citat consideră că depozitele
cnre alcătuiesc depre5i11nea Novaci - Sîmbotin aparţin me-
oţianului şi nu ponţianului, t:um au fost socotite anterior ; a-
ceste depozite conţin Unio subrecurvus, Congeria novoro-
ssica etc.
Menţionez că pe ;mumite suprafeţe ale judeţului Gor]
s-au scris în ultimii zeci de ani cîteva teze de doctorat care
au reprezentat, la data elaborării - stadiul superior de cu-
noaştere gi;:ologică şi aeomorfologică a regiunii respective.
Mă refer în primul rînd la cele două teze de doctorat în geo-
morfologie, aparţinînd prietenilor Gorjului ALEXANDRU RO-
SU şi LUCIAN BADEA, care tratează evoluţia geomorfolo-
gică a unei întinse reginni dintre văile Motru şi Olteţ, teze .
de doctorat care au văzut lumina tiparului exact acum 20 de
uni, deci odată cu începuturile activităţii Societăţii de Ştiinţe
Geografice - Filiala Gorj. lată deci şi din acest punct de ve-
clere o dublă aniversare.
Urmează alte patru teze de doctorat, de această dată în
~wologie, care în ordine cronologică sînt : Studiul geologic al
, depozitelor miocene şi pliocene dintre valea Blahniţa şi va-
lea Sohodol, de ILIE HUJCA, (1977); Studiul depozitelor rne-
:Zl>:Z.oice din Munţii Vnlcan cte GRIGORE POP (1982); Studiul
J~
u1anitcidului de Tismand de TEODOR BERZA (1982) şi Stu-
diul zonei Paring - Novrrci de MIRCEA TRIFULESCU (1984).
Tot în Gorj a fost determinată de noi o nouă specie de peşte
pe cure am numit-o Clupca gorjensis, specie care avea un a-
real rcqional în ParatetJ·.ysul central, fiind remâH;ată şi de
HEiene Anghelcovici in sarmaţianul din jurul Belgradului;
:12 asemenea. de pe valea. Ibanului, afluent stîng al văii Bo-
bului - Scoarţa, am determinat subspecia Parvidacna plani-
costata ONCESCUL d1~riicată profesorului meu de geologie
NICOLAE ONCESCU, un mare geolog şi un mare om în pri-
m11l rînd, căruia_ de altfe i îi aparţin şi primele investigaţii mo-
deme asuprn ligniţilor djn valea Jiului ( 1951 ).
ln încheierea expur;l•rii, declar că mă simt vinovat faţă
c:e numeroşi cercetători geografi şi geologi care au atacat
p1obleme variate privind Gorjul nostru, în ultimii 20 de ani:
Dacă socotim pe an numai 20 de comunicări - au fost ani
cînd s-au expus şi 30 ele Jucrări, rezultă un număr de aproxi-
mativ 400 de lucrări susţinute de dumneavoastră pînă în pre-
_zent, pe care, cu concursul timpului care va cerne imensul
volum de date, rămînînd astfel o esenţă pe care vă asigur că
am să v-o aduc la cuno:-;tinţă peste 20 de ani, la a 40-a ani
versare a simpozioanelor noastre.
NOTE
1) Lucrare susţintiiă la cel de al XX-lea Simpozion de geografie a Gor-
jului, ia '.fîrgu-Jiu, în cadrul Societăţii de Ştiinţe Geografice din
România, Filala Gorj, iunie 1987.
'144
Băile Săcelu
LIDIA ANIŢEI, PETRE GHERGHE,

ILIE HUICA, ION LACEANU,
ALEX. IONESCU, MAREŞ SINCAN
1. AŞEZARE GEOGRAFICA. Pentru a înlesni orientarea

către localitatea Săcelu, se impune descrierea poziţiei aces-
teia faţă de centrele ur~Jc.me importante şi a ansamblului geo-
~Fafic în care aceasta P-Ste cuprinsă.
Staţiunea balneoclimatică Săcelu este situată în zona
Subcarpaţilor Meridionali cuprinsă între Jiu şi Olteţ, lµ alti-
tudinea de 340 m, între dealuri acoperite cu pomi fructiferi,
păduri de fag şi stejar ':ii chiar cu culturi de viţă de vie.
Un renumit profesor universitar, trecînd odată prin re-
9iune şi observînd versanţii văii Blahniţa atît de abrupţi şi
unpună.tori, precum şi alcătuirea geologică atît de variată,
s-ar fi exprimat : „Ne aflăm într-un peisaj de munte, în plină
zonă de dealuri subcarpatice". Şi profesorul avea dreptate.
Nu numai că la Sil.celu, dealurile prezintă înălţimile cele
mai mari, dar regiunea E'Ste delimitată la nord şi la sud de
zone depresionare care contribuie şi mai mult la reliefarea
zonei Săcelu. ~
Dealul Săcelu, cu altilud.ine absolută de 503 m, este situ-
at la vest de valea Blahniţei, fiind un deal asimetric, cu ver-
santul estic mai abrupt d.ecît cel vestic. Dealul Ciocadia, si-
tuat la est de Băile Să.cdu, prezintă o orientare nord-sud, a-
\ Jnd altitudinea de 579 m.
Valea Blahniţa traversează staţiunea de la nord la sud,
fiind îngustă şi lipsită de terase, prezentînd o pantă de 150/o.
Către sud, Blahniţa pri=:zintă un nivel de terasă săpat în te-
rasele mai vechi ale GiJortului.
Staţiunea este situată pe drumul judeţean 661, la 7 km
nord de DN 67 Tîrgu-Jin - Rîmnicu Vîlcea, la o distanţă de
32 km nord-est de Tîr~u-Jiu şi la aproximativ 80 km vest de
llîmnicu Vîkea. In zoriă se mai poate ajunge şi de la gara
C.F.R. Tîrgu-Cărbuneşt;.. situată la aproximativ 20 km sud-
Yesi de staţiunea Săceiu.
2. DATE CLIMATICE. Datorită faptului că factorii cli~
nrntici acţionează aproximativ constant pe suprafeţe întinse,
vom prezenta mai intii caracterizarea climatică generală a
întregului judeţ Gorj.
Clima Gorjului e::>te Lemperat continentală, cu influenţe
sudmediteraneene în r~stui şi vestul judeţului. Munţii Parîng
~i Vîlcan alcătuiesc un puternic paravan pentru vînturile reci
din nord-est; astfel încîl zonele depresionare şi dealurile sub-
t:arpatice beneficiază de un climat blind în timpul iernii, la
crire se adaugă şi masp!c de aer sudice şi sud-vestice care
imprimă regiunii te~T.P•)r;1luri moderate şi· precipitaţii abun-
clente. Suprafeţele calc;uoase din zona Tismana - Runcu -
Schela şi. Novaci - PoJovragi, avînd un albedou r,edus, fac
si:î crească temperatura. mediului înconjurător în timpul ve1ii.
Climatul de adăpost al văilor transversale pe direcţia
circulaţiei maselor de ;:er rece din est, oferă condiţii priel-
r,ice pentru menţinerea unor temperaturi mai ridicate pe in-
tc'1fluvii, fapt care contribuie la păstrarea pe -versanţi a ve-
getaţiei termofile ca : ci.lunul turcesc, castanul comestibil, li-
liacul sălbatic şi mojdreanul.
Regiunile depresionc.re şi de dealuri prezintă un climat
submediteranean în care se înregistrează inversiuni de tem-
peratură care favorizează formarea mai timpurie a brumei,
poleiului, zăpezii şi disp.'u iţia mai tîrzie a acestora.
Temperatura medie aiiuală în zona depresionară înregis-
trează va'lori medii de lOcC iar în zona dealurilor subcarpa-
l: ce 11°C. Media tempernturii lunii ianuarie este de -1,5°C,
iar a lunii iulie de 20.7' C. Toamna se produce un fenomen
focrte interesant în sensul că după 25 octombrie începe sezo-
~ul ploilor de toamnă, temperatura scade dar rămîne pozitivă
tn mare parte şi din luna decembrie. La Tîrgu-Jiu, intervalul
ele zile cu temperatură pozitivă este de 300, rămînînd doar
65 zile cu temperaturi µ1~ibile sub 0°C.
· Precipitaţiile prezinti:i o valoare medie de 880 mm în zo-
na depresionară şi 1 200 mm în zona muntoasă, cea mai ma-
L"l~ cantitate de precipit:iţii căzînd în lunile mai şi iunie, cele
Hlâi puţine fiind înreg1strate în ianuarie şi iulie. Timpul plo-
ios de primăvară şi toamnă se datorează ciclonilor din Ma-
ree. Mediterană. Pentrn zonele depresionare şi pentru dea-
luri, numărui zilelor cu ploaie este de 100, iar- al celor cu
J46
n·:nsoare este de 20. Referitor la regimul vînturilor care bat
pe teritoriul judeţului c;orj se constată că frecyenţa acestora
este mai mare. Numărul zilelor calme re13rezintă 51,60/o iar
îu restul zilelor bat vinturi de diferite intensităţi. Vînturile
t:are bat din sud au o direcţie estică, iar în zona depresionară
predomină vînturile care bat din nord-vest. Cele mai frec-
VPnte vînturi sînt : Austrul, Crivăţul şi Băltăreţul. Austrul
L;•te dinspre vest şi norct-vest, aducînd mase de aer rece şi
uscat ; Crivăţul aduce mc:.se de aer· din direcţia estică, provo·
dnd scăderea temperatu~ii aerului, fiind urmat de zile senine
şi geroase iarna ; vara a.duce mase de aer încălzit. Băltăreţul
l;nte dinspre sud şi. sud-est, aducînd ploi abundente, uneori
sub formă de averse.
Pentru zona Săceln, media anuală a temperaturii este de
9,5°C, temperatura medie a lunii iulie fiind de 20°C, iar cea
" lunii ianuarie de -20"C. Nebulozitat~a medie anuală este
de 5,5 cu un număr mediu anual de 70 zile senine şi 90 zile
acoperite. Durata de str\11ucire a soarelui însumează circa
'2 050 ore anual.
Umiditatea relativă a aerului este de 760/o, pret:ipitaţiile
atmosferice întrunind anual în medie 800 mm ; numărul me- .
diu anual de zile cu precipitaţii este de 125, iar numărul zi-
lelor cu strat de zăpadă. este de 60. Vînturi predominante din
est şi nord-est. Ionizareil aerului este medie, realizîndu-se
88-1000 ioni/cm3 aer, raporturi predominant subunitare, deci
cu o uşoară predominanţo a aeroionizării negative.
Radiaţia solară globală înregistrează valori mai mari de
122,5 kcal/cm 2 an, în sudul judeţului, şi valori sub 110 kcal/
cm2 an, în-nord.
Toate aceste caracteristici încadrează Băile Săcel printre
staţiunile de bioclimat sedativ, de cruţare cu nuanţe de sti-
mulare.
3. MĂRTURII ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE. Spaţiul t:ar-
pc:•to-danubiano-pontic a oferit din cele mai îndepărtate vre-
muri condiţii optime dezvoltării omului şi societăţii omeneşti.
l\fărturie stau în ·acest sens descoperirile arheologice făcute
pe întreg teritoriul patric;c;1 noastre, descoperiri care au o ve-
chime de aproape două milioane de ani şi atestă existenţa o-
111ului primitiv şi în acefte părţi ale Europei. Concludente sîn.t
uneltele descoperite în ţc;ra noastră, pe Valea Oltului, a Ar-
UE·şului şi a afluenţilor acestora cit şi cele de pe rîul Galbe-
nul de la Baia de Fier. Aici, în Peştera Muierilor - ca să ne
r<'feri:m numai la ju.deţul Gorj - s-au identifit:at urme de eul-
147
tură materială aparţinînd omului primitiv din epoca paleoli-
tică, adică a pietrei vechi, neşlefuite, care începe aproxima-
tiv pe la 1 OOO OOO, sau c.:hiar mai devreme, î.e.n. şi durează
]:;ină pe la circa 5 500 î e.n.
Pe .teritoriul comunei Săcelu cele mai vechi urme ale lo-
cuirii umane datează din epoca neolitică (circa 5 500 - 2 200
t.e.n.), perioadă cînd pe c::ceste meleaguri s-au aşezat, proba-
bil, cele dintîi comuniLăţi, atrase de condiţiile de viaţă pri-
elnice oferite de microciimatul relativ blînd existent aici cît
şi de configuraţia geogrclfică a terenului. Descoperirile întîm-
olătoare au scos la iveală diverse unelte din piatră, ciocane,
topoare, fragmente de pidtră de rîşniţă etc.
După modul de fixare a cozii uneltele de piatră se grupea-
ză în două categorii : unelte neperforate, prevăzute pentru fi-
::::area cozii cu o şi\nţuiw perpendiculară pe axul longitudi-
nal al piesei şi unelte perforate.
Din prima cateaorie a fost descoperit un topor (topor-cio-
t<1n în punctul „Chiciorrt ", executat dintr-o rocă de culoare
cenuşie cu puncte de cnloare cafenie. Este semişlefuit şi are
pentru fixarea cazii o Şc1nţuire perpendiculară pe axul longi-
tudinal al piesei. Muchia, iniţial. a fost păstrată în secţiune,
cu suprafaţa puternic ai cuită, actualmente cu un colţ distrus
ciatorită folosirii. Lungimea atinge 16,3 cm (fig. 1). Cronologic
toporul a fost atribuit culturii Coţofeni. 1
Unelte asemănătoare. aparţinînd cronologic perioadei de
trecere de la neolitic la bronz sau chiar epocii bronzului se
gasesc şi în colecţiile '$colii generale clin Săcelu; unde există
o;-ga.nizat un interesant şi documentat punct muzeistic cu ex-
pc•nate de istorie şi ~tnografie locală.
Şi epoca bronzului (circa 2 000-1 200/1 100 î.e.n.) este
bine reprezentată pe ~eritoriul localităţii Săcelu. Amintim în
ecest sens mărturiile url1eologice identificate în punctul „Ji-
dovii", pe platoul din spatele fîntînii „Jidovul", unde se pre-
supunea, de către istoricii mai vechi, că ar exista castrul ro-
man. Săpăturile efectuate au infirmat existenţa castrului dar
au scos la iveală o aş'~zare din epoca bronzului, reprezenta-
tă de resturi de locuinţă şi ceramică. Un alt punct arheolo-
gic a fost semnalat pe maiul stîng al rîului Blahniţa, în extre-
mitatea de sud a comunei pe locul numit de localnici „Turi-
ţa", de unde au fost culf!Se, de la suprafaţa solului, fragmen-
te ceramice specifice a.cestei epoci istorice. Pe locul numit
„La hotar", existent la <:•xlremitatea de vest a satului Hăieşti,
etectuîndu-se un sondaj ai heologic de informare au fost 'scoa-
H8
SC la iveală resturile ·1.mei aşezări din perioada de Început a
epocii bronzului. (Săpăturile efectuate în anul 1978 de P.
Gherghe şi E. Bărăgan. Inedit).
Epoca fierului a fost împărţită de spedalişti în : a) prima
vîrstă a fierului, dennmită şi Hallstatt (circa 1 200/1100 -
450/300 î.e.n.) şi b) a doua vîrstă a fierului, cunoscută şi sub
numele de Latene (circa 450/300 î.e.n. - sec. I e.n.). Aceasta
din urmă corespunde, în general, pe teritoriul patriei noas-
tre, cu civilizaţia geto-dacică. Din această perioadă există
o descoperire foarte importantă pe teritoriul satului Maghe-
reşti, comuna Săcelu. Este vorba de un tezaur monetar com-
pus din 27 de piese. In urma investigaţiilor făcute s-a putut
slâbili că în tezaur există două tipuri de monede: tipul A-
dîncata - Mănăstirea şi tipul Răduleşti - Hunedoara. Pri-
mului tip i-au fost atribuite 16 monede toate cu profilul uşor
concav-convex, ca rezultat al tehnicii avansate de batere.
Diametrul lor variază intre 21-23 mm, iar greutăţile între
6,70-8,45 g. Tipului monetar Răduleşti - Hunedoara i-au fost
dtlibuite 11 monede, :il căror diametru variază între 26-29
mm,jar greutatea între 7,92-10,45 g. 2 -Lotul de monede din
primul tip a fost datat către mijlocul secolului al II-lea î.e.n.
şi primele 2-3 decenii ale celei de a doua jumătăţi a acelu-
i<1şi veac. Monedele din cel de al doilea tip au fost datate în-
tre 150-70 î.e.n. şi sînl caracteristice monetăriei geto-dacice
tlrzii din zona intracarpn.tică.
In concluzie, tezauru~ de monede de la Maghereşti - da-
di nu cumva este rezldtntul juxtapunerii a două tezaure -
este foarte important, deoarece el aduce o serie de elemente
nci în legătură cu aria ele răspîndire a monedelor de tip A-
chncata - Mănăstirea şi în special Răduleşti - Hunedoara,
care pînă în prezent nu au mai fost întîlnite la sud de Carpaţi.
Toate acestea ne determină să afirmăm că civilizaţia ge-
to-dacică s-a evidenţiat şi la Săcelu printr-o intensă locuire
şi de lungă durată. De asemenea, cu argumente teoretice,
.susţinem că geto-dacii cte aici au cunoscut şi u.tilizat apele
minerale înainte de venirea romanilor. Sîntem convinşi că
cercetările viitoare vo: aduce dovezi plauzibile în sprijinul
acestei afirmaţii.
Epoca romană est-e foarte bine atestată pe teritoriul co-
rriunei Săcelu. Astfel, '.îneci de la sfîrşitul secolului XIX Gri-
gore Tocilescu semnala vestigii de epocă romană în punctul
„Jidovii" precizînd că au fost descoperite resturi de ziduri,
149
ţigle, fragmente ceramice, ruine pe o suprafaţă de 20X20 m,
provenind probabil de la therme (băile romane), o monedă
d·· la împăratul Traian şi alta de la Antoninus Pius. De ase-
menea, aminteşte şi de r·xistenţa unui castru roman. Tot re-
frritor la acest punct F..:.rheologic, într-un manuscris păstrat
de la Polonic, se semnniau urme de zidărie pe o mare supra-
foţă de teren, sarcofaqe p~etre sculptate, figurine din lut, o
sti1tuie din piatră, s3geti zăbale etc.
Dintr-un raport al lu1 Tocilescu, datat 1907, rezultă că
pe raza satului Maghecf'şli s-au descoperit monede romane,
resturi de băi, pietre sculptate şi trei statui din piatră. Tot
pe raza satului au mai fost găsite o bază de stelă funerară,
partea superioară a unei alte stele, un coronament de mor-
m!nt cu doi lei şi un r.ornnament de stelă funerară.
Coronamentul de monument funerar reprezintă doi lei
· a~ezaţi în direcţii opnse. cu capul întors înainte şi cu gura
î11tredeschisă. Intre cei doi lei este un con de pin (fig. 2). 1n
p;:irtea inferioară plinta este prevăzută, în centru, cu un ori-
ficiu destinat fixării p~ !:.telă. Tot aici n fost descoperită ju-
mătatea din stînga a unui alt ~oronament funerar. Ca- şi la
precedentul este reprezentat un leu orientat spre stinga, cu
capul întors înainte. In spatele lui se observă un fragment
din conul de pin.Aml:lrie piese au fost lucrate din marmură
şi atribuite de Gr. TocUef.cu secolului al III-lea al erei noas-
h e. Ele se păstrează în tolecţiile Complexului muzeal jude-
ţean Dolj, Craiova.
Un alt coronament ele monument funerar descoperit cu
mulţi ani în urmă s-a piîstrat în colecţlile Complexului mu-
zeal judeţean Gorj, din Tîrgu-Jiu. EI reprezintă, ca şi cele
dcuă monumente funer:-iw precedente, doi lei adosaţi, cu
cr.pul întors înainte şi gura întredeschisă. Intre cei doi Iei se
va vedea un cap uman, cu faţa bucălatil, încadrată de o bar-
b?. bogată, iar părul formează, pe frunte, nişte bucle. Ochii
sînt închişi, simbol al somnului etern. Urechile sînt îm:adrate
de o pereche de comite răsucite, perrniţînd identificarea ze-
uJui egiptean Ammon. Pe partea superioară a capului, care
f'Ste plată, se găseşte, ca şi la cei doi lei. o cavitate dreptun-
~Jhiulară, de cîţiva centimetri, care servea probabil la fixa-
rea unui con de pin. După toate aceste caracteristici, monu-
mentul poate fi atribuit cronologic secolului II al erei noas-
tre. Deci, coronamentul de monument funerar din Muzeul
Gorjului şi care credem c;ă provine dip satul Maghereşti, ar
1~0
fi primul cunoscut pînă. acum în Dacia Inferior şi oricum al
şc:ptelea din Dacia (fig. ~i).
Toate aceste monumente funerare au fost descoperite în
punctul numit de localnici. „Grui", .ailat la est de sediul CAP.
O inscripţie deosebit de importantă, care s-a descopeiit
la Sfrcelu, este cea s·ăpc1i ă în piatră din ordinul lui Marcus
Tiberius Marcianus, drept recunoştinţă zeilor medicinei şi
fărIT!a.dei - Aesculap şi 1-Iygia - pentru efectul binefăcător
al apelor.
Inscripţia a fost publicată de Al. Ştefulescu care preci-
zează că ea a fost descoperită „în Dlaniţă".
Textul în limba la~ină cu comp'letările dintre paranteze
este următorul:
„Aes [culapi] o
et H [ygi] ae,
M. [Tiber] ius
[Mar] cian [us]
v (otum) 1 (ibens) [m (erito) s(olvit)]"
In limba română acesta s-a tradus astfel : „Lui Aesculap
şi Hygia, M. Tiberius Mercianus i-a pus închinare cu dragă
inimă după merit".
Băi reci folosite de romani, în Oltenia, se cunosc lc1_ Bala
în judeţul Mehedinţi.:~
O altă inscripţie funernră, în stare fragmentară a fost
c!esccpcrită tot în punctul „Turiţa" pe malul stîng al Ţ)lahni
tf'i. Despre aceasta, la vremea respectivă se afirma ci:i. „pe
µeatră nu se mai cunosc dedt cîteva crîmpeie de cuvinte şi
u!tir.Lele sigle, cu care . se încheiau de obicei inscripţiunile
epigrafit:e. Traduse în limba română acestea sînt : .
„ ... Lui ... care a binemeritat, ... s-a îngrijit să facă mo-
ni;mentul ... Aici odihneşte".
De asemenea, pe malul stîng al Blahniţei, aproximativ în
dreptul zonei cercetate de noi, acelaşi neobosit istoric al Gor-
111Jui făcea cunoscut într-un raport adresat Ministerului In-
si.rucţiunii Publice, în anul 1899, că aici s-au descoperit res-
turile unei clădiri cu hypocaust, pe cace o considera a fi băi-
le romane. ,
Cercetări arheologice sistematice în punctele „Turiţa"
şi „Grui" au fost începute în anul 1976, de către Complexul
muzeal judeţean Gorj, Tirgu-Jiu în colaborare cu Muzeul Na-
ţrnnal de Istorie, apoi cu Institutul de Arheologie din Bucu-
re~ti.
151
Primul sondaj arheologic a fost executat în punctul „Tu-
r;ţa", în apropierea podului de peste rîul Blahniţa, pe malul
el! ept al acesteia. Aici au. fost descoperite resturile unei clă
diri şi urme arheologice pe o suprafaţă de 90X50 m, între
d:-umul care merge la S<1celu şi cel ce se îndreaptă spre satul
Hăieşti. De asemenea, la 300 m vest de pod şi 20 m sud de
clrumul ce merge spre Hăieşti, Grigore Tocilescu preciza e-
xistenţa urmelor unei cW.diri romane. Resturi din fundaţia a-
cPstei clădiri, realizate din pietre de rîu şi redescoperite la
foarte mică adîncime (0,10-0,20 m de la nivelul actual al so-
lului), au fost identificate parţial. Zidurile sînt groase de cir-
C.:ll 0,50-0,60 m şi se păstrează în unele porţiuni pe o adîn-
cime de trei rînduri. In alte porţiuni ductul zidului poate fi
stabilit doar de urma lăsată pentru săpătura fundaţiei, deoa-
rece pietrele de rîu au iost scoase. Distrugerile pricinuite se
datorează atît lucrărilor agricole cit şi intervenţiei oameni-
lor care au scos piatra din fundaţie, reutilizînd-o în gospo-
dăriile personale.
In interiorul cit şi în împrejurimile clădirii au fost des-
coperite fragmente ceramice prevăz~te de la amfore, de la
ceramica de uz curent numeroase picioruşe de tegulae -ma-
matae şi fragmente de ţigle şi olane, un opaiţ lucrat cu mi-
na, un fragment de terra sigillata. Tot aici au apărut mo-
nede de bronz şi de argint, repartizîndu-se în timp de la
împăratul Hadrian pînă în vremea lui Severus Alexander.
In interiorul unei în'căperi au fost găsite fragmente de tu-
buri de suspensurae înalte doar de circa 10 cm (fHnd rete-
zate ele plug în timpul arăturilor) aşezate direct pe lutul viu
şi cărămizi de formă pătrată, întregi sau fragmentare, pro-
venite de la hipocaustul clădirii. Tot în acest sector a mai
fost identificat un fragment de cărămidă, pe care, după ar-
dere, fusese zgîriat cu un obiect as·cuţit un semn în formă
de R sau de 8 culcat (milliaria?), lung (înalt) de 0,045 m.
Un alt ob.iect în stare fragmentară, descoperit aici şi care
ne-a reţinut atenţia este realizat din bronz. Pe el sînt pre-
ze!ltate (foarte realist) ghiarele unei păsări care tin un ful-
ger. Este posibil ca piesa să prov~nă de la un stindarct ro-
man· Ambele piese se găsesc expuse la muzeul din Tîrgu-Jiu.
In ceea ce priveşte destinaţia 'clădirii considerăm că es..:
te vorba de o villa rustica.
Săuături arheologice s-au executat şi în punctul „Grui",
pe teritoriul satului Maghereşti. Cu acest prilej au fost des-
152
coperite mai multe materiale de interes arheologic, printre
care şi o stelă funerară cu inscripţia păstrată parţial. ln mo-
mentul dezvelirii aceasta era ·căzută lingă soclul său com:::;us
din patru blocuri mari de gresie nisipoasă, fasonată. Din-
tr-un material rele.tiv moale, care se desface în plăci, a fost
executaLJ. şi stela, motiv pentru care în momentul descoperi-
rii avea fragmente lip.să în partea superioară şi unele litere
cilzute (fig. 4 şi 5). Cimpul inscripţiei (1 x 0,65 m) 0ste cu-
pdns într-un ch2nar cu profile; literele sînt înalte de 6 'cm,
în rîndul 1, el? -4,.5 cm în următoarele şi de 7 cm în ultimul.
·Inscripţia se găseşte depozitată Ia Muzeul din Tîrgu-Jiu.
C. P2to!escu care s-a ocupat de descifr.:uca şi interpre-
tarea textului precizează că în rîndul 2 era scris numele
unei frmei ; Uterele păstrate se pretează la mal multe între-
qiri, dintre care reţinem (VE) nusia. · In rîndul 3 era trP'cută
virsta defunctei. în rîndurile 4-.J era numele unui bărbat,
cu cognomen şi nomen asemănătcare, care a triî.rit un număr
necunoscut de ani. In rîndurile 6-7 se mai vild doar cîteva
litere, unele probabil at1 fost trecute numele celor care au
ridicat monumentul funerar.
Inscri-oţia a fost întregită astfel :
[D(is)] M(al'.ibus)
[Ve]nus1a Rusi:ti'ca-]
fna] v[i]xit ann(is) LX
· fVenlusius Rru]s[ti-l
[can]lus vi[xit ann(is)]
f.·.] SAI ... E[t] (?)
fiu1lic.fnus parenti-]
fbus1 b(ene) m(erentibus) p (osuerunt) .
Materialele arheologice descoperite aici (stela, corona-
mentu! cu l""i, coloau.::i. etc.) este posibil să fi aparţinlJ.t unei
construcţii funerare.
De asc:meţl_ea, cNcetările arheoloqice continuate, din
anul 1983 şi oî:hă în prezent în punctul „Turiţa", în apropi-
ere de clădirea cu hvpocnust lvilla rustica) identificată în a-
nuţ 1976. au orileicit şi descoperirea unui drum roman şi a
trei locuinte d~; suprafaţă.. Acesta după tehnica de constru'c-
ţie şi inventar au a;rnrţinut populaţiei getc--dacice romani-
zate. 4
In interiorul locuinţelor au fost descoperHe fragmente
ceramice - d-J.co-romane de tradiţie geto-dacică şi 'ceramică
romană, obiecte din fier şi bronz.
153
Recentele cercetări din aşezarea de la Săcelu sporesc
cunoaşterea fenomenelo_r de locuire autohtonă, geto-dacică
în epoca stăpînirii romane. Astfel descoperirea mai ·multor
complexe închise, contemporane, în care au fost date la ivea-
lă materiale arheologice de veche tradiţie geto-dacică aso-
ciate ·cu cele de fâctură romană, reliefează prezenţa în si-
nul comunităţilor de la Săcelu a unei populaţii geto-dacice
aflată în plin proces de romanizare. Hind în contact direct
cu noile forme de cultură materială romană această popu-
laţie conservă în'Că elemente de civilizaţie locală, tradiţio
nală, sesizabile atît în menirea de construcţie a locuinţelor,
cît mai ales în ceramica uzuală în care sînt preluate tehnici
şi forme de veche tradiţie. Aceasta nu împiedică folosirea
pe scar~l. largă a ·ceramicii romane, ceea ce subliniază, cre-
dem, receptivitatea locuitorilor la noile impulsuri ale civili-
zaţiei romane, gradul avansat al procesului de romanizare
la care ajunsese civilizaţia dadcă din această regiune. A-
vînd în vedere încadrareâ cronologică a materialelor arheo-
logice descoperite la Săcelu, care indică locuirea acestei
aşezări în secolele II-III al e.n. apartenenţa acestora la o
populaţie locală, autohtonă, putem afirma că şi în această
parte a Olteniei cercetările arheologice confirmă permanen-
trI de locuire geto-dacică în epoca stăpînirii romane, factor
important ce stă la temelia etnogenezei româneşti.
O descoperire de maximă importanţă este cea. din peri-
nwtrul staţiunii, mai e>:CJct din punctul numit de localnici „La
Buha". Aici în 1987 au fost începu te primele cercetări arheo-
iogice cu caracter de informare şi au fost descoperite cîteva
iragmente ceramice ce c•parţineau epocilor preistorice. Dar
ce~a ce ne-a reţinut o.tPnţia în mod special este „Buha", în
sine, care după părerea noastră este rezultatul - mai întîi - a
in1erven\iei omului şi apoi „mcdelată" f.n timp, in forma ac-
lt~ală de agenţii externi. La aceasta se adaugă, formînd un tot
u:1ita.r, acele interventii antropice executate de o parte şi de
alta a pîrîului Blahniţa, pe peretele stîncos al dealului sau
pe unele sttnci izolate, cit şi la mica grotă din apropierea a-
celei forme abstracte, pe care ne permitem să o numim „Sta-
tuie" şi care în partea locului a fost numită „Buha", termen
de altfel împru:nutat şi de specialişti atunci cînd vor să loca-
lizeze zona amintită. .
Intervenţiile antropice la care- ne referim sînt executate
după o tehnică şi un plan anume stabilit şi cu o unealtă speci-
ctli:i. Ele sînt mai numeroase şi mai bine păstrate pe partea
154
însorită a locului cu „statuia" şi le găsim amp1asate fie la pi-
ciorul pantei, în poziţie culcată, fie pe peretele .pantei, orien-
tate cu lungimea pe direcţia înălţimii versantului. Dimensiu-
nile lor diferă mai mult sau mai puţin şi aceasta în funcţie de
suprafeţele netede ale stîncii în care s-a realizat intervenţia
antropică.
Toate acestea le putem socoti, la modul general, dovezi
certe de civilizaţie materială şi spirituală care aparţin stră
moşilor noştri, dovezi unicat, pentru istoria spaţiuiui carpato-
dcmubiano-pontic, dar al cărui mesaj, am putea spune, deo-
camdată, enigmatic va fi descifrat odată cu avansarea cerce-
tărilor.
Avînd în vedere importanţa deosebită a acestei desco-
periri, se vor efectua cercetări interdisciplinare, de mare fi-
neţe şi în paralel se va urmări conservarea şi protejarea a-
cestor vestigii lăsate nouă moştenire peste veacuri şi introdu-
n·rea lor în circuitd ştiinţific şi turistic, conferind astfel sta-
ţiunii balneare Săcdu nu numai un trecut istoric bogat, dar şi
o personalitate aparte, cu caracter de unicat.
Se poate afirma avind în vedere· simbioza daco-romană,
rezultatele cercetărilor arheologice, istorice şi lingvistice, că
procesul complex al etnogenezei românilor s-a încheiat în
linii esenţie.le în secolele VII-VIII, cunoscînd, în continuare,
o îmbogă.ţire continuă.
Poporul român a evoluat în ultimele secole ale mileniu-
lui I spre forme de organizare prestatale proprii epocii de în-
ceput a feudalismului , de la uniunile de obşti săteşti pînJ. la
voievodate, care au marcat o epocă nouă în istoria poporului
nostru.
Se poate afirma avînd în vedere simbioza daco-romană,
- a voievodatelor - şi apoi concentrarea acestora
în state feudale puternice, au asigurat atît dezvolta-
rea continuă. a forţelor de producţie cit şi conserva-
rea fiinţei poporului, apărarea autonomiei ţărilor româ-
ne în faţa marilor imperii ale vremii. Organizarea state-
lor feudale rom&neşli a creat condiţiile ridicării vieţii e·co-
nom[co.-sociale, pe o treaptă superioară, a înscris în istoria
epocii o puternică inflorire a civilizaţiei materiale şi spi.ritu-
ale pe teritoriul ţării noastre marcate şi de personalitatea u-
nor mari domnitori patrioţi.
Mergînd pe firul istoriei, prima menţiune documentară
a localităţii Săcelu o găsim într-un document din vremea
domnitorului Tepeluş Vodă, datat 1480.
155
Ca dovadă a permanenţei şi continuităţii populaţiei în
această zonă, este şi vechimea toponimului „Tur iţa" menţio
nât deja la anul 14SO!i cu precizarea că se află localizat lîngă
Săcelu. De asemenea, la anul 1626 ne apare în documente de-
numirea de „Siliştea Turiţei "6
Despre Săcelu se mai vorbeşte într-un „hrisov" din vre-
mea lui Radu Mihnea, datat 8 ianuarie 1613, qnde se utilizea-
z(i toponimul de Sătcel. La fel îl găsim menţionat într-un do-
cument emis de Gavril Movilă la 18 noiembrie 1619 şi într-un
ctltul emis de Alexandru Vodă şi datat 20 martie 1626.
ln alt document din 3 aprilie 1644 apare sub numele de
SE-cel, -ca în anul 1672, într-un act de vînzare-cumpărare să-l
înlîlnim sub numele de Săcel.
Locuitorii comunei Săcelu au fost martori la la marile
evenimente care jaloneazi. istoria patriei noastre : revoluţia
de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Este foarte po-
sibil ca în casa prielenului său, Vasile Moan,gă din Să'celu
- valoros monument de arhitectură din secolul XVIII, în
care s-a amenajat un interesant muzeu sătesc - pandqrul
din Vladimir sau „Domnul Tudor" cum i se spunea în po-
por, să fi fost de mai multe ori oaspete, cum de altfel există
clocum0nte că a poposit în casele de la Tîrgu-Jlu ale acelu-
ia şi prieten.
Revoluţia din anul 1848, unirea din 1859, cînd Alexan-
dru Ioan Cuza a fost ales dom11 în Moldova şi Muntenia 1
războiul din 1877 tare a adus proclamarea in:lependenţei ab-
solute a României 1
Folosirea apelor minerale de la Săcelu, se pierde, deci,
în negura vremurilor. Dacii şi romanii au folosit aceste ape,,
mărturie fiind şi inscripţia dedicată zeilor medicinii, Aescu-
lap şi Hygia de către Marcus Tiberius Marcianus.
Populaţia ve·che românească care a locuit în această zo-
nă după retragerea armatei şi administraţiei romane din
provincia Dacia, au folosit pentru tămăduire apele minerale
care ajungeau singure la suprafaţa solului. Aşa se face cil
ele '~U atn.s atenţia specialiştilor încă din anul 1866. Ca ur-
156
mare a calităţii lor terapeutice, în 1866, Ministerul de In-
terne, de care depindeau pe atunci şi problemele sanitare,
dCElară l::calitat:::a Săcelu staţiune bz.:lne;uă. (fig. 6) In 1986
s-au împlinit, astfel, 120 de ani de la atestarea do'cumentara
a loca!ităţii Sucelu ca staţiune balneară.
StrăbJ.tînd azi comuna Săcelu te întimpină în- centru si-
luetele vilelor confortabile, cu o arhitectură ce se încadrea-
ză armonios în peisajul zonei, la care se alătură complexul
de cazare şi alimentaţie publkă „Săce!ata", construit de O-
ficiul _judeţean de turism Gorj. Pe lîn!'Tă acestea mai amin-
tim numeroasele obiective de interes obştesc bibliotecă, .că
min cultural, magazine, poştă, cinematograf etc.
Şi nu în ultimul rînd ţinem să evidenţiem noua şi mo-
derna clădire a bazei de tratament 1nauqurată în anul 1986
şi dotată cu aparatură ultramodernă. Fără să intrăm în amă
nunte de specialitate precizăm doar 'că aici se pot efectua
400 de proceduri moderne şi 800 de proceduri asodate.
Foarte. aproape de aceasta se gă~eşte şi baza pentru
cură externl. comrmsă din cinci bazine în aer liber care con-
ţm a 11e minNale ·clorurate, iodura te, bromate, solide şi nă
mol sanropeliic.
L:t a·cestea se adauqă pentru cură internă şi izvorul cu
apă minPială ,.Săcelata".
Posibilităţile de caza~e si tratament au crescut şi cresc
de !a an la an, iar efectul benefic al curei balneare a făcut
ca faima apelor minerale de -la Săcelu să fie cunoscută în
toată ţara. La toate a·cestea amintim - pentru a putea să ne
form3m o imagine veridică despre staţiunea balneară Săce
Iu - şi pitorescul zonei care prin frumuseţile şi ineditul ei
atrag tot mai mulţi turişti.
4. ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ : Pentru a cunoaşte origi-
nea apelor minerale de la Săcelu este necesar să ştim, înain-
fr~ de toate, alcătuire.'l geo1ogică a regiunii respective.
- Stratigrafia. In regiunea Băilor Săcelu se dezvoltă· de-
pozite aparţinînd Eocenului, Miocenului, Pliocenului şi Cua-
tPrnarului cu urmă.toarele etaje :
2. Holocen
1...J. Cuaternar
1. Pleistocen
157
. 2. Ponţian
1.~~. Pliocen
1. Meonţian
2. Sarmaţian 3. Kersonian
1.2. Miocen 2. Basarabian
1. Badenian 1. Volhynian
1.1. Eocen
1.1. Eocen.După cum se poate observa din harta geolo-
gică anexată cele mai vechi depozite care apar în regiunea
Săcelu aparţin Eocenului şi sînt cunoscute sub numele de
conglomerate'le de Săcelu. Primele însemnări asupra conglo-
merntelor de Săcelu au rămas de la Grigore Ştefănescu (1884-
1894) şi Sabba Ştefănescu ( 1894). Gheorghe Munteanu Mur-
goci (1907) aduce argumente paleontologice (numuliţi) în
sprijinul vîrstei eocene a conglomeratelor. Ion Popescu-Voi-
te~ti ( 1935) şi Miltiade Filipescu ( 1942) consideră remaniaţi
mumuiiţii găsiţi de :Lvlurgoci şi susţine vîrstci. aquitanian-bur-
d1galiană a conglomeratelor de S5..cel. Ion Popescu-Voiteşti
menţionează că aceste conglomerate apar ca un puternic dop
df~ strate rupte, dezrădăcinate şi ridicate în picioare din a-
dincime de un masiv de sare.
Mi.ra Tudor.(1955) şi Ilie Huică (1977) aduc noi argumente
în sprijinul vîrstei eocene a conglomeratelor de Săcelu.
Conglomeratele, microconglomeratele şi gresiile apar în
axul anticlinalului Tîrgu-Jiu - Săcel - Ciocadia, în albia
văii 13lahniţa, din centrul localităţii Săcelu, ocupînd o supra-
faţă de peste 1 km 2, formînd un complex de culoare cenuşiu
verzuie alcătuit dintr-o alternanţă de conglomerate din ele-
mente de dimensiuni variate şi din gresii dure. La alcătuirea
conglomeratelor participă elemente cu diametre cuprinse în-
trP. 3 m ;.şi 0,05 m, cele mai frecvente avînd vt.lori medii, fi-
ind reprezentate prin următoarele tipuri de roci :
- roci remaniate din Cristalinul Autohton: şisturi cu-
artitice, cloritice, sericitice, cuarţite, amfibolite ;
- roci remaniate din fundamentul granitic : granite de
tip Suşiţa, granodioriti'ce, diorite ;
- roci remaniate din Cirstalinul Getic: paragnaise cu
muscovit, paragnaise cu moscovit şi biotit, amfibolite;
- roci remaniate din Sedimentul Autohton: caTcare
cenuşii, calcare albicioase, marno'calcare verzi, calcare co-
158
raligene, calcare cu ortofragmine, assilibe şi depidociclinP,,
gresii feldspatice, arcoziene.
Cimentul conglomeratelor este în genera, cakaros, în-
tîlnindu-se rar şi ciment siilicios. -
In arealul de dezvoltare a conglomeratelor d2 Săcelu.
în special în lungul Văii Blahniţa, apar numeroase izvoare
sărate şi sulfuroase.
G!osimea conglomeratelor de Săcelu este greu d2 preci-
zat ; luînd în consi.deratie date 1e unor sonde de mare ad1n-
cime, executate în zon~ mai sudi'ce, se poate estima grosi-
mea acestora, la 800 m.
t.?.. Miocenul.· Dintre depozitele miocene sînt reprezen-
tate cele badeniene şi sarmaţiene. .
1.?.1. Badenlanul. Depozitele radeni.ene (tortoniene) re-
nr07int'î. cde mai. vechi depozite din D0prPsiunea ~Subcarna
tic'î a Olteniei., datate pe criterii paleontoloq'ice si.q 11re. dez-
voltîndu-sc numai în jurul imulei de conalomerate dP Sn-
·c~ln, v'I'7.ibile pe teren în.urmi'î.toarele locuri: pe valea B'ah-
niţei ; la moarn din localitatea Sărel; ne treimea w-rPriraril
a văii Drăcoaia, afluent al văii Blahniţa, care se varsă la
1-nnf!rn rli11 localitatea Săcelu, aflorimentul sH11at l."1. norrl r1e
BăilP Săcelu. · - ·c-~.,.-~
DeDozitf'le badenien!'> sînt reprezentate din conqlomPra-
te q'îllmi, brecioa.se. alcă.tuite d1n elem?nte ~i sisfuri cuarti-
fc-:>. c;il-·nr0 cennsii. mezozoice, sisturi calcaroase vNzui,
qwsii V'.'.;·:>:~1i t1·100ri microconqlomeratn, rPman~ate atît din
uc;rA.fnl n"Jrclk, cît si clin conqlnmerat01<> de Snc ln. încît
0
nn0"lri rn men se oot d os"'bi de acestPa. Dunfi foc:ilPJe de-

0
l"'rmin "tr din r.11~nlom.eratelo hre'doas!'> calcaroas<> de pe va-

lea. DrF!coria (Pectunculus pilcc;ns df.sliC1vesi si RArr1Pct uira-
ta!l1ica) i'lcesh•.1 au fost i'ltrihnite Rarl.Pnii'!ni1lui sunerior.
t.2.~. t. Volhpniannl. Depozitele volthyniene au scăpat
ele lil ero?:hmi. ni1m"'I în cîteva punct!'!' din iurul insulei de
,0„r:l"m.0r.J.t0 de SF!r.el. fiind reprezentat<> oe D"alu1 Ml'lqura
sitnat In vest d~ Bfi!le Săcel. prin nisinuri qălbui în strate
~uh~iri.. alh:>rn_înrl cu strate d<> arrrne si c;toase. disodiJifnrme,
'ccif"n;i. nerrrkioas qroase de 10-15; în masa acestor ni-
0 •
'.".innri S~ CT)'\S"SC intNcaJaţii de marnora.Jcare care contin

m11laie de Ervilia dissita. specie caracterizatil pentru VoJhy-
ni"ln : f'r st fln de denozite se mai întîlneste si în Dealui
0
Cio1ra. rle la est dl'> Rfiile Săci:.lua. uncte stnt trădatr> de nu-
rn"ro"lsel~ blocuri de marno·calca,re răspîndite pe suorafaţa
solului., ' , -i
159
1.2.2.2. Basarabianul. Transgresiv pe conglomeratele cie
Săcel şi pe calcarele badeniene şi argilele volhyniene se
dispun nisipuri şi argile, brecii şi marnocalcare care conţin
fosile basarabiene ; bine deschise, acestea se dezvoltă pe
văile Blahniţa şi Săcelu, atît la nord de Băile Să'celu, cît şi
la sud de acestea, precum şi pe valea Blahniţa de Maghe-
reşti : caracteristice acestor depozite menţionăm existenţa
unor concreţiuni grezoase - trovanţi - foarte dure, sferice
sau ovale, care uneori ating diametrul pînă la un metru. Din·
nisipuri s-au determinat următoarele specii fosile, cara'cte-
ristice Basarabianul : Cerithum mitrale, Pirenelia picta pic-
ta, Mactra tapezoides, Mactra trapezoidea, NeriHna sp.
1.2.2.3. Kersonianul. Kersonianul se dispune în continui ta-.
te de sedimente peste stratele Basarabianului, întîlnindu-se
în cele două văi Blahniţa : de Săcelu şi de Maghereşti. Ast-
fel, pe valea Blahniţa de Săcelu, imediat la intrarea dinspre
sud în localitatea Băile Săcelu, Kersonianul este reprezentat
p:in nisipuri grosiere, gălbui-cenuşii, în strate de 0,5-1,5 m
grosime, în care se găsesc următoarele forme fosile : Mactra
vulgarica crassicolis, Mactra, caspia, Mactra trapezoides ; Pi-
rinella picta milralis, Neritina gratelcupiana. Nisipurile des-
scr ise aliernează cu marne negricioase, în strate sub 0,5 m
grosime.
1.3 Pliocenul. Depozitele pliocene situîndu-se mai de-
parte de Băile Săcelu, nu vor fi descrise amănunţit. Acestea
fo:·mează, după cum se poate observa din harta: geologică a-
nexată, atît Depresiunea Subcarpatică Crasna - Drăgoteşti
- Novaci (cele meoţiene), cît şi flancul sudic al anticlinalu-
lui Tîrgu-Jiu - Săcelu - Ciocadia, precum şi Depresiunea
Intracolinară Cîmpu Mare şi zona Dealurilor Externe (Ponţi
an-Dacian).
1.4 Cua.ternarul. Pleistocenului aparţin pietrişurile care
se observă pe culmile dealurilor, iar Holocenul este repre-
zentat prin aluviunile recente ale Văii Blahniţa şi prin nisipu-
lile terasei joase ale Biahniţei din amonte şi din aval de Bă
ile Săcelu. ·
- Tectonica. Din punct de vedere tectonic, regiunea Să
t:elu face parte din anticlinalul major Tîrgu-Jiu - Săcelu -
Ciocadia ; , axul acestui anticlinal scufundîndu-se periclinal
cMre vest, prezintă numai în zona Săcelu, unde se află ele-
vc:•ţia structurii, depozite eocene, badeniei şi sarmaţiene. De
la valea Blahniţa către vest, pînă Ia valea Inoasa, axul anti-
161)
clinalului este format din depozite basarabiene şi kersoniene,
iar de la valea Inoasa spre vest, axul anticlinalului este al-
cătuit numai din depozite meoţiene şi ponţiene.
Ca· o caracteristică a anticlinalului Tîrgu-Jiu - Săcelu
- Ciocadia apare tendiţa de deversare a depozitelor din zo-
na axială spre nord ·cu o călcare a flancului sudic peste
flancul nordic.
Anticlinalul Tîrgu-Jiu - Săcelu - Ciocadia apare ca o
zonă ridicată flancată de falii importante la nord şi la sud.
Conglomeratele, microco_nglomeratele şi gresiile eocene care
apar în axul anticlinalului al'cătuiesc un puternic monoclin
cu strate care cad constant către sud cu 55-75°. Pc faliile
şi pe fisurile larg dezvoltate în aceste depozite apar emer-
genţele apelor de zăcămînt care sînt captate în cele patru
bazine şi folosită la instalaţia de băi.
5.- SURSELE HTDROMINERAt.E DIN STA ŢIUNEA SA-
CELU.
Sursele hidrominerale din staţiunea Să'celu sînt repre-
zentate prin :
1. Bazine cu apă minerală ;
2. Izvoare minerale;
3. Foraje.
1. Bazine cn apă minerală. Cele patru bazine cu apă mi-
nerală sînt amnlasate ·pe. malul stîng al pîrîului Blahnita, în
im'.)diata veclnfitate a construcţiilor staţiunii.
1.1. Bazinul ne 1 sau bazinul mic, numit în trecut „Iz-
vorul Lumina" are lunqimea de 7,SO m, • Wţimea de 3,50 m
(aproximCJ.tiv o snprnfaţă de ?.6 m 2) şi o adîndme rle circa
2 m. Pereţii sînt sustinunti cu pietre de rîu rulate, prinse în
mnrtar, iar fundul nedalat, es.te cons.tituit din conqlomerate,
mkroconalomerate şi qresii eocene. po frmrHe cărora apar
emerqent1=>le eh ani'i inincrnli'i. Debitul tot0l al izvoareJor de
pe fundul bazit:'ului. m?ls1m=>t în -"'nnl 1978, cu ·aca7iPl cr"lfrii
r.c0stuia. era ci0 0.01 1:s (~.6 m3/7i), A:-a miner.:tla. 0ste înso-
ţită de slabe deqaî,'.1ri de qaze libere. Pe fundul bczinului se
formeaz"l. nn st1"at rrros de nămol tNapeutic, care constituie
princhih snrc:i'l d2 nil.1Tlo1 <". statiunii.
1.2. RClzinul m. 2, sau bazinul dfi ni'imol. or0zintă o Iun-
qime de 32,40 m, o 13time rle 17 m (suprafata dP circa _i:;5ri m 2)
şi o adîncime df' ap..-oximativ 2 m, constrncţla sa fiinrl a.semă
niHoare bazinului. Emergenţefo apei minernli:rnte rtr>ar din
conglomerate şi gresii eocene care prezintă un grad avansat
161
ele alterare. Cu ocazia golirii şi curăţirii bazinului din anul
.1879, au fost localizate zece zone cu iviri de apă mineraliza-
tă, unele însoţite de slabe degajări gazoase. Debitul total al
izvoarelor din bazinul cu nămol este de 0,17 l/s acumularea
de nămol care acoperă aproximativ a treia parte din supra-
faţa fundului bazinului, are o grosime maximă de 0,20 m,· re-
prezenlînd un volum de 20-25 m3 .
1.3. Bazinul nr. 3 sau bazinul mijlociu are lungimea de
50,50 m, lăţimea de 17 m (suprafaţa de circa 700 m 2) şi adîn-
cimea cuprinsă între 0,50-2,00 m. Alimentarea cu apă mi-
nerală a bazinului este asigurată de cele opt zone de izvoare
existente pe fundul acestuia, avînd un debit tatai de 0,11 l/s
(8,6 m::l/zi) r bazinul mai primeşte apa din sonda IFLGS nr.
1433, situată în imediata vecinătate, sondă care are un debit
de 2,5 l/s (216 m 3/zi). În urma golirii bazinului s-au putut e-
fc:>ctua analize chimice pe probe de apă prelevate de la izvoa-
rele de pe fundul lacului, mineralizaţia totală fiind cuprinsă
între 22,1-22,9 rng/l. Conţinutul în H 2S este cuprins între
65,911-108,4 mg/I. Stratul df' nămol terapeutic care se acu-
mulează pe fundul bazinului are grosimea redusă (0,1 m) fi-
ind impurificat cu nisipul adus în lac de apele de şiroire."
Apa din acest bazin prezintă variaţii de culoare la su-
prafaţă în funcţie de anotimp şi de temperatura mediului. Ba-
zinul este folosit ca ştrand în sezonul cald.
1.4. Bazinul nr. 4 sau bazinul mare, cunoscut în trecut
sub numele de „Izvorul Tămăduirii" are o formă neregulată,
prezentînd o suprafaţă de aproximativ 3000 m 2 şi o adînciJ11.e
cuprinsă între 2 şi 2,5 m fiind localizat pe aceleaşi gresii şi
conglomerate ·eocene ca şi celelalte trei bazine. Cu ocazia
goiirii bazinului au fost localizate pe fundul acestuia 17 zo-
ne cu emergenţe de ape minerale, uneori însoţite de gaze li-
bere, al căror debit total se ridică la 0,2 l/s. Bazinul mare are
legătură cu bazinul mijlociu, primind la preaplin apa dever-
sată din acesta clin urmă.
Mineralizaţia, sensibil mai ridicată în anul 1981, compa-
rntiv cu mineralizaţia reflectată de analizele anterioare ale
·apei din bazinele mare şi mic, s-ar putea datora lucrărilor de
modernizare care au realiz<1t o izolare mai bună faţă de ape-
le de şiroire. Din bazinul mare apa minerală de şiroire ne-
cesară instalaţiei de băi la cadă este preluată cu ajutorul u-
Iiei pompo fiind ridicată într-un bazin rezervor şi încălzită
prin injecţie de abur pînă la temperatura de 60-65°C- şi di-
162
rija tă prin conducte separate (apă minerală caldă şi rece)
spre pavilinul de bJ.i.
Un fenomen interesant pe care îl prezintă apa celor pa-
trn bazine de la Săcelu este culoarea diierită pe care o ca-
pătă. în funcţie "de anotimp.
Studiile de specialitate efectuate de S. Godeanu şi alţii
( 1979) în cadrul Institutului de Biologie Bucureşti, au eviden-
ţiat că bacteriile, plantele şi animalele care trăiesc în cele
pD.tru bazine cu apă mineralizată, dinamica lor anuală inter-
rokţiile şi influci1ţa reciprocă dintre ele şi mediul abiotic,
sint cauzele care provoacă culoarea diferită a apei.
Cele mai importante organis.'.Ile în colorarea apei sînt
IJacteriile, autotrofe sulfuroase chemosintetizante şi fotosin-
tetizante, colorate obişnuit în roşu sau verde ; cînd sînt pre-
zente în număr mare, ele pot determina culoarea apei. .
Culoaren roz-zmeurie a a oelor precum şi flocoanele ·de.
c.ceeaşi culoare existen'tă pe ~ediment, indică prezenţa Rho-
dobacteriilor (bactHii purpurii} dezvoltate în masă.
În bazinul nr. 3 culoarea este verde deschis sau verde
ulburiu opac, uneori verzuie şi zmeurie, culoare pusă pe sea-
ma proceselor chimice de oxidare pe care 1e suferă apa de
foraj care pătrunde în bazin. ·
Apa din bazinul nr. 4 suferă variaţii de coloraţie bruşte
de mare amploare ; ea poate fi zmeurie, roz-lăptoasă, verzui-
u.ibkioasă sau verziu închis, coloraţia fiind dată de bacteriile
u1re se dezvollă în masă. care prezintă un caracter nestabil,
bacterii}Q înlocuindu-se cu foarte mare viteză.
2. Izvoarele minerale.
2.1. Izvorul de cehi (Sadoveanu) apare la zi în albia rîu-
lui Blahnita, în dreptul bazinelor cu apă minerală, pe fisuri-
le conglomera telor Şi gresiilor eocene. Emergenţa este cap-
tată cu pietre de rîu prinse în m0rtar. excavaţi ecare în pe-
rioadele de viitură ale Blahniţei este complet acoperită de
apele acesteia. Debitul izvorului este de 0,011 l/s, apa fiind
însoţită ele slabe degajări de gaze libere.
2.2.Izvorul Săcelata sau „Siînta Treime" este singurul
izvor captat. fiind situat la aproximativ -1 km sud-est de cen-
trul staţiunii pe versantul stîng al văii Blahniţa, pe o falie
ce.re pune în contact anormal conglomeratele de Săcelu, cu
ş1sturi argiloase, bituminoase, cu eflorescenţe oe sulfaţi ale
·Sarmaţianului mediu. Emergenţa este captată într-un mic P"'-
zin acoperit cu beton. Debitul, măsurat în anul 1981 este de
163
0,01-0,017 1/s (cca 1.4 m 3 /zi şi nu prezintă variaţii sezo-
niere importante.
3. Forajele
ln zona Băilor Săcelu au fost executate mai multe foraje
din care în prezent şase debitează ape minerale.
3.1. Forajul nr. 1 este situat la baza versantului drept al
văii Blahniţa, la circa 150 m amonte de bazinele cu apă mi-
nerală din incinta ,ştrandului. După efectuarea operaţiilor de
. recondiţionare, sonda a debitat Ia nivelul solului circa
0,11 I/s (10 m 3 /zi) apă mineralizată. Apa minerală debita-
tă liber de sondă a fost folosită o perioadă de timp pentru a-
limentar.ea prin intermediul unei tonducte, a bazinelor ştran
dului. ln prezent captarea existentă, în jurul capului sondei,
constituită dintr-un bazin de beton t::u latura de 1.SIJ m şi în-
ălţimea de 1 m, este degradată, apa debitată curgînd pe la
baza sa spre pîrîul Blahniţa. Debitul actual al sohdei Ia nive,
Iul solului, se menţine în jurul valorii de 0,1 I/s (68,6 m3/zi).
Apa este însoţită de slabe degajări gazoase.
3.2. Forajul nr. 4 IBF este situat pe versantul drept al
pîrîului Blahniţa în imediata vecinătate a şoselei, la cca. l, 1
km amonte de staţiune. După efectuarea operaţiilor de re-
condiţionare, sonda a debitat liber, la nivelul solului, cca.
O, 13 l/s ( 11.5 m 3 /zi) apă mineralizată. In prezent forajul de-
bitează liber la 0,6 m deasupra nivelului solului 0,06 l/s.
3.3. Forajul nr. 5 IBF este situat pe versantul stîng al rî-
ului Blahniţa, între firul apei şi şosea, la aproximativ 2,5 km
amonte de centrul staţiunii. După operaţiile ele curăţire şi re-
condiţionare sonda a debitat liber, la nivelul solului, 1,44 l/s
apă minerală. ln prezent sonda debitează liber la cca. 0,10 m
sub nivelul solului, 0,58.l/s (50 m3/zi) apă minerală.
3.4. Forajul nr. 50 MPCh Săcelu este amplasat pe malul
drept al pîrîului Blahniţa la cca. 500 m aval de clădirea băi
lor şi a fost săpat în anii 1964-1965 t::a foraj de prospecţiu
ne pentru hidrocarburi. Intre suprafaţă şi adîncimea finală de
3212 m, forajul a c:.vansat numai prin conglomerate, micro-
congk>merate şi gresii apartinînd eocenului.
lncercările hidrogeologice au indicat pentru orizonturile
astfel deschise un debit de 0,2 l/s ( 17 m 3/zi) apă minerală. ln
prezent debitul liber al sondei este de 0,2 l/s (1.7 m 3 /zi).
3.5. Fara.jul nr. 1433 IFLGS Săcelu este situat în incinta
ştrandului băilor, în imediata vecinătate a bazinului mijlociu
şi a fost executat în anul 197'1 ca foraj de cercetare hidrolo-
gică. Forajul a avansat pînă la adîncimea de 1 990 m, - a-
164
dîncimea finală - numai prin depozitele eocene, conglome-
rnte, microconglomerate şi gresii. Debitul liber iniţial al io-
nojului a fost de cca. 3,2 l/s. În prezent sonda debitează liber
2,5 l/s (215 m3 /zi) apă minerală, însoţită de gâze libere. Apa
ace.stui foraj alimentează bazinul mijlociu al ştrandului.
3.6. Fcrajul nr. 1 IFLGS Săcelu, amplasat în lunca pîr'iu-
lui Blaimiţa, la aprnximativ 750 m aval de clădirea băilor, a
fost executat ca fora] de cercetare hidrologică.
Pe o adîncime de 57 m forajul a străbătut d'epozitele
earroasc, grezoase ale Sarmaţianului de pe flam:::ul sudic al
anticlinalului Tîrgu-Jiu - Săcelu - Ciocadia, intdnd apoi
în cc-nglomeratele, microconglomeratele şi gresiile eocene,
prin care a înaintat pînă la adîncimea de 570 m · - adîncimea
finala.
lncercările hidrogeologice au indicat un debit de 0,5 l/s
(43 rn3/zi). ln prezent forajul debitează liber 0,1 l,ls apă mi-
nerală.
6. SCURT ISTORIC ASUPRA CERCETĂRILOR APELOR

MINERALE
Apele minerale de la Săcelu au fost cunoscute încă din
vremea romanilor, după cum este ate~tat într-o inscripţie pe
o lespede de· piatră descoperită pe vaiea Blahniţei în aval
ele actualele băi. Folosirea apelor minerale a rămas în tradi-
ţia locală, existîn.d numeroase legende privind puterea de
vindecare a acestor ape : dacă sînt băute de gu,şaţi la anu-
mite sărbători, (de exemplu la data de 6 august) bolnavul se
vindecă.
ln jurul anului 1840, proprietarul terenurilor din zona
staţiunii, D. Săceleanu, făcînd băi cu ape minerale şi starea
::.ănătăţii sale ameliorîndu-se, s-a hotărît să facă un pavilion
de băi.
Medicul primar al judeţului Gorj, doctorul Grasu, soli-
cită în anul 1865 o analiză chimică a apelor minerale de la
Sacelu. Rezultatele favorabile a~e analizelor îl determină să
susţină înfiinţarea unei societăţi (de tipul celei de la Govo-
ra, Călimăneşti) care nu a durat însă decît doi ani.
In anul 1834 se construieşte un hotel şi încep să fie cap-
tate izvoarele minerale. Noul proprietar al băilor, Şt. Sado-
veanu, construieşte în anul 1888 un stabiliment pentru băi şi
un salon de distracţii, se mai construieşte un hotel, vila ge-
neral Tătărăscu etc,
165
Datorită dezvoltării construcţiilor, localitatea Săcelu es-
te~ declarată staţiune balneară în anul 1866. Primele izvoare
folosite pentru băi au fost cele situate pe versantul stîng al
pÎrÎului Blahniţa din zona actualelor bazine ale ştrandului,
bazine săpate în terasa văii Blahniţa pînă la roca de bază -
conglomeratele de Săcelu - unde sînt întîlnite emergenţe de
apă minerală, care devin surse pentru asigurarea apei din
bazine. Pe versantul drept al pîrîului Blahniţa, au existat de
asemenea patru bazine cu apă minerală situate în apropierea
sondei nr. 50 MIPCh.
Proprietarii terenurilor au amenajat o serie de izvoare
care au devenit surse de apă minerală pentru diverse vile
cu băi proprii, iar izvoarele sărate, fără hidrogen sulfurc.t,
erau utilizate pentru scopuri gospodăreşti ; astfel de amena-
jări ale izvoarelor captate în puţuri sint întîlnite ~i azi în
subsolul actualei clădiri a Consiliului Popular şi în vila „Cri-
Zi".ntema", unele dintre acestea fiind astupate, altele acope-
rite.
Paralel cu amenajările izvoarelor se efectuau şi cerc~'
tari asupra calităţii fizice şi chimice ale apelor, cît şi urm5.-
rirea efectelor terapeutice ale acestora.
Grigore Ştefănescu, împreună cu Licherdopol, execută pe
te-ren analize sumare, fiind prelevate probe care sînt cerce-
tate de Petre Poni, evidenţiindu-se o serie de catihii şi aciioni
în diverse procente. Prin analizele chimice efectuate s-a stil-
bilit prezenţa unui mare procent de Na şi de cloruri, apoi
Ca+ 2• Mg' 2, Sr~, Lt, c1-, K"'", so4- 2, C03- , r·, Bc
Medicul farmacist Constantin Stabil efectuează în anul
1891 atît analize de teren cît şi de laborator, stabilind că a-
pele de la Săcelu sînt ape saline sulfuro-iodurate. Medicul
Bernard determină conţinutul de iod pur, 0,29 g/10 1 H 20.
Medicul Weiss urmăreşte aspectele terapeutice ale aces-
tor ape, relatînd vindecări în cazul reumatismului, sifilisului,
diferitelor afecţiuni interne, precum şi în unele boli ale sis-
temului nervos.
Apele minerale sînt analizate şi de Vasile Grindeanu în
anul 1903, iar V. Grasu execută în perioada 1921-1940 ana-
lize la apele de la izvoarele Sadoveanu, Sfînta Treime, Izvo-
rul Lwnina, Izvorul Sf. Gheorghe şi Izvorul Nou.
Medicul Cociaşu apreciază că apele de. la Săcelu sînt
foarte variate din punct de_ vedere al concentraţiei şi face
consideraţiuni din punct de vedere farmacodinamic. Izvoa-
rele care au concentraţii mai mari se recomandă a fi utilizate
în staţiune sub formă de băi, în trat~mentul reumatismelor
169
cro:p.ice, la copiii limfatici sau adenopatii, în afecţiunile
genitale ale femeilor, în sifilisul terţiar etc. Apa izvorului Să
celata (Sf. Treime) ar putea fi utilizată în cura de diureză.
Sub formă de inhalaţii se poate utiliza în catarele cronice ale
căilor respiratorii superioare.
După anul 1948, primele lucrări le execută IMFBRM
(IBF) care recondiţionează o serie de foraje efectuate de So-
vrompetrol şi abandonate, dar care debitau liber ape mine-
rule.
Incepînd din anul 1964 în staţiune a început să fie folo-
sită la băi şi apa din forajele nr. 1, 2, 4, 5, puse în stare de
exploatare de IBF. La pavilioanele de băi se foloseşte în pre-
ZE'nt apa din forajul IFLGS săpat în anul 1971, care debitea-
ză liber 2,5 l/s. După intrarea în funcţiune a forajului apa
din celelalte patru foraje nu a mai fost folosită, conductele
de aducţiune fiind demontate şi forajele menţionate puse în
stare de conservare.
7. CARACTERIZAREA HIDROGEOCHIMICA A APELOR
MINERALE
Conglomeratele, microconglomeratele şi gresiile eocene
de la Săcel permit acumularea apelor minerale care au con-
centraţii foarte mari sub baza de eroziune şi concentraiii mai
mici deasupra acesteia, fiind influenţată de apele de infiltra-
ţie de la suprafaţă.
Forajele nr. l, 3, 4 şi 5, recondiţionate de IBF, indică
p1 ezenţa apelor în flancul nordic al anticlinalului Săcelu, fi-
ind cantonate în nisipurile sarmaţiene. In general debitele
de la aceste foraje sînt reduse, fiind în strînsă legătură cu
adîncimea şi cu starea de conservare a acestora. La izvorul
Săcelata a fost posibilă o relativă urmărire a debitului în
timp, stabilindu-se faptul că variaţiile sezoniere sînt nesem-
11ificative.
7.1. HIDROCHIMIA APELOR MINERALE
Conform studiului de rezerve întocmit de IFLGS, omo-
iogat în anul 1980, apele minerale de la Săcelu au fost gru-
pate în patru categorii :
ape clorurate, bromurate, iodurate, sodice ;
ape sulfuroase, clorurate, btomurate, iodurate, sadice;
- ape sulfuroase, clorurate, sadice;
- ape sulfuroase, bicarbonate, clorurate, sadice.
(Tabel nr. 1) Mineralizaţia totală variază în limite foar-
167
tt largi (2 000-88 OOO mg/l) ; mineralizaţia mai ridicată (pes-
tC' 30 OOO mg/l) este caracteristică apelor din categoria clo-
rurate, bromurale, iodurate, sodice, cît şi din categoria ape-
lor sulfuroa.se, clorurate, bromurale, sodice. Forajele situate
în partea nordică a anticlinalului Tirgu-Jiu - Săcelu - Cio-
c~1dia care străbat depozitele sarmaţiene, au ape în general
~ulfuroase, bicarbonate, clorurate, sadice, cu mineralizaţie
totală sub 3 OOO mg/I.
Fordjde săpate in e;onglom~ratele eocene prezintă mine-
r.c.lizaţii totale ridicate (peste 30 OOO mg/1). Hidrogenul sulfu-
ral prezintă variaţi, în timp, atingînd uneo:ri valori deosebit de
mari - peste 210 mg/l.
Izvoarele care prezintă ape sulfuroase, clorurate, Lromu-
rate, iodurate, apar Ia limita nordică a conglomeratelor eocene,
în imediat.::i apropiere a talvegului pîrîului Blahniţa, la co~e
coborîte.
Jn urm;_i măsurătorilor rac[ioizotopice efectuate de JTIM
Ciuj. 8-a ajunr: la următoarele con:::luzii :
Concentratia radonului se incadr·2azii în normele de con-
ce11 tr:1ţii perm'.:se pentru apa potabilă, cu ~xc.~pţia ap<:i ;1e la
izvorul nr. 1 (Izvorul de ochi sau Sadov~ ;:n 1, izvor necaptat
cur" are o reactivitate ce depăşeşte cu aprn\:;mativ 10· 1J su~3.
v:ilo;1rea maximă permisă pentru apele potabilP.
Concentratia radonului metalic are V'l. 11iri r:<'m te l::.i multP
surse~. chiar fată de valorile găsite· la surs21e :-lin aite ~egiuni.
Astfel izvoarele nr. 1, 4 şi 5, forajul nr. 1.433, precum ~i
ap1=: din cele patru bazine de tratament :lU o concentraţie de
radon apreciabilă.
Concentraţia uraniului este mică Ia toate sursele cercetate,
snb 3,3.10-9 g!I. Multe surse au concentraţii surprizător de ridL
cate de thoriu. Izvoarele nr. 4 şi 5 din bazinul 1, apa bazinelor
2, 3 şi 4, apa forajului nr. 1.433, toate aceste ape sînt bogate in
să:·u,·i de thoriu.
Activităţile globale beta-gama au valori ridicat~ la unele
surse. fapt datorat aportului apelor de precipitaţii cu conţinut
de stronţiu 90 şi alţi radionucleizi artificiali ..
Concentraţiile mărite ale unor ape radioactive .::ipar la surse
cere prezintă şi o mineralizaţie totală ridicată, peste
40 OOO · mg/1.
Temperatura apelor variază în limite de 11--19°C mai
mare decît treapta geotermică normală.
168
Atit în foraje cît şi în unek~ izvoare, apa minerală este
îmoţită de gaze libere, predominînd în general CH1 (63,5 -
93%) precum şi omologi superiori- pînă la butan. Oxigenul
atinge valori maxime de 7,250/o, iar azotul 36,30/o.
7.2. GENEZA APELOR MINER4LE
Apele de Săcelu, cu mineralizaţii totale care depăşesc
30 OJO rrg1, însoţite de hidrocarburi gazoa:::e, sîn"!: apo saifo-
.rcase. clorurato, bromurci_te ,iodurate, ape tipice de '.ăc5.mint.
_ Apele cu mineralizaţii totale mai scăzute provin din amo=s-
te~:ul apelor de zăcămînt. ascensionale, cu cele de infiltraţie,
acumulate în fisurile conglomeratelor eocone situate de:1supril
bazei de eroziune şi intercalaţiunile nisipoase ale Sarmaţianu1
lui. Mineralizaţia totală scade pe măsură ce sursa hidrotc>r-
mală este situ:ită la distanţă mai mare de liniile de fracturi
care permit mai uşor accesul siJre suprafaţă al apelor de ză
cămint.
7.3. HIDROGEOLOGI./\ ZĂCĂMlNTULUI

Apele minerale din zona Săcelu, evidenţiate prin existenţa
numeroaselor .izvoare minerale însJ\ite de gaze, sînt leg2te de
coc-glomeratele eoce:1e. Forajele efectuate de NfIP, IFLGS şi
ISLGC au pus în evidenţă ape minerale cantonate în zone mai
profunde ale conglomeratelor eocene.
Forrjele executat~ de Savrompetrol în pericada 1952-:-
1!)53 la adîncimi cuprinse între 50-395,75 m şi re·2011di\ionate
de IMFBRM în anii 1962-1964, au pus în evidenţă ape mine-
rale sulfuroase cant:na.te în orizonturi-le nisipoase ale depozi-
telor sarmaţiene situat-= pe flancul nordic cil ant:c:im.lului Tîr.-
qu-Jiu - Săc.elu - Ciocadia. Circulaţia apei în complexul de
roci eoce:H~ rn face prin liniile de falii, larg dezvoltate în
m:isa acestora.
8. PROFILUL STAŢIUNII SACELU
Staţiunea este prof:lată îndeosebi pe tratamentul în cură
externă al afecţiunilor cronice ale aparatului locomotor şi sis--
tt:mului nervos central şi periferi.2. în al doilea rînd se gru-
pează afecţiunile cronice, ginecologice şi respiratorii, afecţiu-
nile cronice ORL, iar ca boli asociate, bolile digestive, hepato-
biliare şi de nutriţie, r·2nale şi ale căilor urinare.
Fa ~torii naturali de cură - factori t~1·apeutici
169
In această staţiune, factorii naturali terapeutici sînt repre-
zentaţi de climatul de cruţare, numeroasele izvoare de ape mi-
nerale, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, calcice, pentru
cură externă şi nămolul mineral slab sulfuros. Climatul, prin
elementele climatice prezentat-2 anterior, se p:Jate defini din
punct de vedere bioclimatic ca fiind de tip sedativ de cru-
ţare, cu sbbe nuan',e de stimulare. Acest bioclimat pei·mik:
efectuarea diferitelor forme de climatoterapie : cură de odihnă
în a~r liber (pe terase şi bal::::oane, în parc) cu efect relaxant,
baia de aer-lumină, uşor stimulată, tonifiantă, urmată de baia
de soare (heliote:apia) cu efecte multiple, recomandată a fi
făcută în prima parte a zilei. ·
Toate aceste proceduri cu efecte de reglare şi antrenare
termică, trebuie atent dozate în funcţie de starea de confort
termic a fie::ărui pacient, dependentă de vîrstă, sex, tip con-
stituţional, afecţiun2 etc. Clima tul acestei staţiuni, cu valori
medii lunare moderate, ale parametrilor climatici şi fără va-
r:aţii mari, determin"i o solicitare neurovegetativă şi endocrină
foarte slabă. Este tipul de bioclimat indicat pentru odihnă, cu
cele mai largi indicaţii de trimiter·2 la cură şi în care aclima-
tizarrn se face uşor, cu reacţii atenu:i.te. Apele minerale, care
constituie factorul terapeutic principal al staţiunii, grupîndu-le
după criteriul termalităţii, sînt în general atermale, une!e tin-
zînd, totuşi, spre hipotermalitate. Avînd în vedere csmolarita-
tea. ~e grupează în ape minerale hipotone şi hip·2rtone.
Hidroge:rnl sulfurat din aceste ape se resoarbe pe cale di-
g::stivă, respiratorie şi cutanată. In cadrul absorbţiei pe cale
digestivă la nivelul· st0macului, apele sulfuroJ.se alcaline scad
sec-reţia gastrică, pe cînd la nivelul intestinului produc, pe
lingă creşterea secreţiei şi o stimulare a p-::ristaltismului intes-
tin3l. Asupra căilor biliare are efect colacog, coleretic, pre-
cum şi efe.;t antitoxic. Intrucît la contact;1l cu aerul atmosfe-
rei îşi pierd stabilitatea, fapt ce duce la modificarea aspectului
(devenind din transparente, lăptoase) şi a acţiunilor farmaco-
dimimice, tratamentul cu ape sulfuroase se face de preferinţă
la surse. Tot )n cura internă, aceste ape au şi o actiune de
scă::fere a glicemiei la d.;abetici precum şi o acţiune diuretică
datorită conţinutului lor în substanţe feroase.
Datorită efectelor menţionate, aceste ape sulfuroase, slab
contcentrate (Săcelata), sînt indicate în cură internă, în gene-
ral în gastrite hipotone, constipaţii, colite, colecistopatii cro-
nice diabet zaharat, diateză urică, intoxicaţii cu· metale grele
170
(mercur, bismut, plumb, zinc), cu car.2 formeaz1 compu?i sta-
bili netoxici. In cu;~a externă, resorbindu-se per ci,:tan şi pe
cale respiratorie, determină vasodilataţie la. nivelul reţelei ar-
teriale cutanate, antrenînd scăderea valorilor tensionale şi îm-
bunătăţirea irigaţiei arteriale periferice. Sulful resorbit pe
ace3te căi intervine şi în metabolismul gen·2rnl în organism,
fapt ce explică scăderea glicemiei la diabetici, refacerea rezer-
velor de acid conchoitiv-sulfuric la nivelul cartihgiilor arti-
culare la reumatici. Sulful are şi un important rol keratolitic
asupra tEgumentelo:·. Administrate sub formă do inhalaţii
arc:ste ape au acţicme antiseptică şi desensibiliz:mtă asupra
mucoaselor respiratorii şi totodată refac deficitele de sulf cre-
ate prin eliminarea prcduşilor de secreţie patologici.
Prin componen1.ii care le definesc şi ca ape de tip cloro-
sodic, aceste ape determină în cadrul b3lneaţiei externe, la ni-
vel tegument:u prin efecte o?molare, hiperemie cutanată, cît
şi excitarea receptorilor cutanaţi, fapt prin care se declanşea
ză mecanisme excitante reflexe la distanţă. Sînt descrise o
o serie de reacţii ergotrope : reducerea conductibilităţii elec-
trice a pielii, reducerea excitabilităţii nervoase în caz de tul-
burări de tip nevralgic, modificarea comportamentului reght-;r
p2riferic cutanat, echilibrar-2a tulburărilor neuro-vegetative.
Şi la nivelul mucoaselor, prin aceşti componenţi (Na, Cl) se
determină un efect osmatic obţinîndu-se apariţia hiperemiei,
la care se adaugi intensificarea secreţiei şi înlaturarea sa,
precum .şi efecte co~secutive sedative antiinflamatorii ; acest~
efecte se obţin prin utilizarea apelor sub formă de gargaris-
me, inhalaţii, pulverizaţii (încălzite la 34-38°C), în afecţiunile
cron;ce ORL şi brcnhopulmonare şi sub formă de irigaţii va-
ginale în afecţiunile ginecologke inflamatorii cronice.
Prin pre c:enţa iodului în cantitate -de pînă la 26 mg /O/o,
se adaugă caracterului de bază al acestor ape sulfuroase, pro-
pcietăţi suplimentare, atît în cazul apelor hipotone folosite
în cură exte;·nă prin pătrunderea sa pe:-cutJnă precum şi la
la nivelul mucraselor cu efect resorbtiv, vasodilator. După tra-
t:1m<ntul cu ape iodurate se constată o creştere a iodomiei şi
a eliminării urinare a sodi11!11i, o concentrare şi o remanenţă
a iodului în ţesuturile limfatice, toroidă, ficat. Principalele
efecte ale iodului pătruns în organism se exercită prin inter-
mediul tiroidei şi hipoi~Yei, acesta din urmă declan~ind o
serie de modif:cări ale funcţiei tiroidiene, ovariene, cortico-
suprarenale.
171
8.1. Nămolul terapeutic.
Nămolul utilizat în staţiunea Săcelu este un năm::il mine-
ral slab sulfuros, format din contactul apă minerală rocă. Una:
'1in caracterele sale fizice o constituie gr2utatea specifică sau
densitat2a, care la umiditatea de 50,8o;0 este de 1,451 cm>, fi-
i.11d legată direct de natura componenţilor nămolului. Alte
proprietăţi de ordin fizic sînt : hidropexia - capacitatea de ab-
sorbţie şi reţin·::'re a apei ; termopexia - capacitatea de ab-
sorbţ;e şi reţinere a căldurii ; plasticitatea - capacitatea de
întindere şi mulare pe suprafaţa corpului şi granulometri, evi-
derţiind mă;:-irea şi gradul de d'sper.sie al p;irticulelor solide
dm nămol (diametrul mai mare de ,0,25-11,370/o).
Compoziţia granulometrică şi rezistenţa la alunecare, pre-
cum şi celelalte caracteristici, îl recomandă pentru folosirea
sa tera;::eulică în stare naturală. Caract·::'risticile chimice sînt
date de componenţii minerali : 41,500/o ; apă : 54,500/e> şi com-
puşi volatili : 3,90 O/c. Soluţia de îmbibaţie esle slab minerali-
zată, de t:p clorurat sodic. Utilizarea nămolului în terapeutică
se bazează pe eZectul pătrunderii compuşilor săi în piele, mo-
dificînd circulaţia, acţionînd ca schimbător de ioni (datorită
acizilor humici) avînd efect bacteriosbtic, bacteriocid şi trafic.
Terapia cu numol prezintă pentru organism un excitant gene-
ral nespecific, o procedură terapeutică de intensitat.~ mare, cu
rol deos:bit în antr2nJrea şi călirea organismului, mai ales
cînd ungeri cu nămol rece au loc în aer liber.
8.2. Factorii activi ai nămolului.
Pentru o corectă folosire a nămolurilcr care s3. conducă la

o eficienţă maximă în tratamentul l: alneoclimottic, considerăm
necesar să facem cîteva recomandări de ordin general : după
cum arăta Bi~a Demayo (1965) această problemă de mare im-
portanţă mai are încă multe~ semne de întrebare datorită marii
varietăţi a nămolurilor de care dispune ţara noastră. Prin cer-
cetările întreprinse :yu~wa. n8.molurilor s-au fixat o serie de
repere pe care autrrul citat le numeşte „factciri activi", care
se -împart în factori fizici (acţiunea meca1ică, acţ.iunea termo-
fizică, capacitatea de sorbţfone etc.) şi factori chimici.
Actiunea mecanică a băii de nămol se manifestă prin vîs-
coz"t::i te'a mare a băii care oferă o poziţie odihnitoare corpu-
lui şi prin presiunea hidrostatică mare, care favorizează expi-
raţia. Acţiunea termofilă este asigurată prin conductibilitatea.
172
termică mică prin căldura specifică mare şi prin absenţa cu-
rcatilor de convecţie, permiţînd o transmisie lentă. şi constantă
din nămol spre organism.
Urmarea unei băi de nămol este obţinerea unei hiperte-
niii de 1-2"C, considerată ca un factor balneologic important.
Paza coloidală a nămolului condiţionează calitatea capacităţii
de adsorbţie şi absorbţie. Diferenţa de concentraţie creată în-
tre baie şi organism duce la favorizarea secreţiilor şi respe·c-
tiv la inh:barea resorbţiilor. Pielea· poate fi considerată ca o
manta fiziologică de electroliţi asupra cărora acţionează c=i
schimbători de ioni conpii humici şi zeoliţii care intră în com-
ponenţa nămolurilor. · .
Factorii chimici prezintă o acţiune redusă, lipsa curenţilor
de conve::ţie d'.n nămol nepermiţînd contactul direct cu piolea,
decît unei cantităţi ·reduse de năm'.ll. Se re::omandă ca în te-
rapia cu nămol să fie considerată acţiunea de ansamblu a tu-
turor factorilor activi, neputîndu-se conta pe factori izolaţi.
8.3. Indicaţii.
Organizarea diferitelor tipuri de cură. care valorifică fac-

torii naturali ai staţiunii, se face în funcţie de scopul profilac-
tic, curativ sau recuperator pe care îl dictează patologia cu
care se prezintă bolnavii în staţiune.
·În recuperarea afecţiunilor aparatului locom'.ltor (afecţi
uni reumatismale inflamatorii, degenerative, abarticulare, se-
chele posttraumatice ale membrelor) se impun, în genere, ur-
mătoarele obiective :
- combaterea durerii şi a inflamaţiei ;
- prevenirea deformaţiilor şi a ankilozelor ;
- combaterea contracturilor musculare ;
- refacerea tonusului şi a forţei musculare;
- co.ttservar·2a capacităţii funcţionale musculo-articulare
existente ; ·
- combaterea osteoporozei ;
- prevenirea 'recidivelor etc.
In scop, profilactic, în cadrul reumiitismelor inflamatorii
se indică în stările alergice după reumatism poliarticular acut
sau după infe::ţii de focar, pe un teren hiperreactiv şi cu in-
stabilitate: imunologică, cu algii articulare sau abarticulare.
In scop terapeutic, în poliartrita reumatoidă, în stadiile
incipiente, ca şi în spondilita ankilozantă, forme în evoluţie
centrale sau periferice, artrite psorafice.
173
In cadrul reumatismelor degenerative. cura cu scop profi-
lactic se recomandă stărilor preartrozice întîlnite la copii,
adolescenţi, tineri cu tulburări staticeale aparatului locomotor,
tipuri constituţionale hipermobile cu laxitate capsulo-liga-
mentară şi mioarticulară, cu tendinţă de obezitate şi sedenta-
rism, în condiţii de muncă cu solicitare musculară predominant
statică şi, tulburări circulatorii disfuncţionale. Se recomandă,
de asemenea, în spondilozele (cerviacală, dorsală, lombară) sim-
ple compensate, fără manifestări de blocări în coxartroza la
debut compensată sau uşor invalidantă, gonartroză primitivă,
incipientă cît şi în poliartrozele localizate la mîini şi picioare.
Pentru cură în scop terapeutic /2 recomandă acele stări
de boală cu recidive, uşor sau moderat decompensate, cu ca-
pdcitatea de muncă relativ păstrată, uşor şau moderat afectată
din cadrul următoarelor afecţiuni :
- spondiloze cervicale, dorsale, uşor sau moderat decom-
pensate musculo-articular, neurovegetativ, neuropsihic;
- spondiloze lombare cu lombagie şi lombosciatolgie sub-
cronică şi cronică ;
- stări dureroase, cronice după lominectomie :lombară
pentru hernie de disc uşor sau moderat decompensată;
- tulburări statice vertebrale uşoare, medii, moderate ;
- coxartrozele - forme uşoare, moderate, avansate, de-
compensate, precum şi formele operate ,(osteotomii, proteze) ; ,
-:-- Gonartrozele ,formi uşoare, moderat decompensate;
- artrozele mîinilor, poliaetroze în general (forme cu de-
compensare neuropsihică, endo"crină, vegetativă).
Pentru recuperare se indică în principal formele de boală
care generează incapacitatea temporară de muncă semnificati-
vă, cele cu deficit funcţional şi potenţial invalidant ca : spon -
dilozele cervicală, lombară, dorsală, coxartrozele, goniartro-
zele, poliaţrozele. In cadrul reumatismelor abarth:ulare, pentru
cură în scop profilactic, terapeutic şi de recuperare, se reco-
mandă următoarele afecţiuni : tendinoze, miogeloze spondilo-
gene_ tendopersiosteoze secundare artrozelor, peniculoz.~. pani-
;eulite, fibrozite, periartrita scapulohumerală etc. Sechelele
posttraumatice ale membrelor constituie un alt domeniu care
se indică în scop terapeutic, în cazul artrozelor posttraumatice
(cu excepţia articulaţiilor centurilor) şi tromboflebitelor rezi-
duale (dupa trei luni de la faza acută).
174
Gura în scop de recuperare se indică redorilor articulare
post-traumatice, şoldului operat, algodL trofiei post-traumatlce,
ale nervaor periferici, suferinţelor după leziuni de tend:;ane,
retrac)ei ischemice Volckmann nee:hlrurgicale, suferinţelor
:complexe neuro-musculo-articulare prin zdrobiri de ţesuturi,
artrozelor post-traumatice ale centurilor (şJld, umăr).
Se urmăresc obiective ca : reeducarea amilotroiiilor, a for-
ţei musculare şi a coord:nării mişcărilor, reducerea contractu-
rilor musculare şi a redorilor articulare, recuperarea sechele-
lor osoase şi a leziunilor nervilor periferici. ·
Afecţiunile neurologice periferice reprez1nti1 o larg:l ca-
tegorie de neuropolii cu rol imp:>rtant în morbiditate, ale că
ror procent? sînt în creştere, datorită în p:::irte şi crc~terii r.umă
rului de traumatisme rutier·?._ .Posibilltăţile de recq12rar2 în
staţiune_ p·.m accentul pe kinetoterapie în bazine acle-::v:it2 ~i
săli de gimnastică, apoi pe o electro şi termoterapie etc. Pen-
tru cură în scop terapeutic, pareze~e w102re, recente, c1 p:>-
tenţial evolutiv favorabil şi seche:e minore după polineurc,t2-
rapiL se recomandă :
- modificări secundare~_ tardive, de uzură, după p::llio-
mielită. Pe11tru recuperare se indică: paraliziile şi potiezclr:!
posttraumatice ale membrelor ; r:olir.eoropntiile după L~ză acc.1-
tă ; sindromul de coadă de cal ; sechelele după poliomiel;tii cu
afectări secundare ale tendoanelor în vederea unor 0peraţii
conectoare.
Obiectivele curef în staţiune se r·2f~ră la :
- evit:irea pierderilor de mobiEtate şi forţă musculară
datorită denervării, imobilizării prelunglte rnu leziunilor arti-
culare, periarticulare ;
- reluarea activ.ităţii pe măsura inervării şi dezvoltării
unor perechi compensatorii la nivelul rngmentelor afectate;
- reeducarea progresivă a ·sensibiUăţii, înlăturarea tul-
burărilor trofice şi yegetative ;
- combaterea sechelelor algice şi inflamatorii ;
- re2ducarea funcţiilor de coordonare a mîinii şi picio-
rului (prehensiunea şi mersul).
Jn domeniul afecţiunilor sistemului nervos central. apele
minerale şi nămolul terapeuitc din această staţiune se recoman-
dă în scop terapeutic şi recuperator în periparezele sechelar-:~
tardive (după doi ani de la debut) pentru tratamentul compli-
caţiilor osteo&riţculare, 9ircl,llatorii ~i trofice, la bolnavii cu
mers protezat ; formele postinfecţioase mielitice după factorii
compresivi, după arahnoidite spinale cronice sau posttrauma-
tice (formele joase cu sindrom de coadă de cal). Obie::tivele ur-
mărite se suprapun celor enunţate mai sus în cadrul neuropo-
liilor periferice. Indicaţia apelor sulfuroase în astfel de afec-
ţiuni se bazează pe acţiunea lor trofică, metabolică, de creştere
a funcţiunilor oxidative şi antitoxice, ca şi pentru activarea
circulaţiei locale, urmate de resorbţia proceselor inflamatorii
cronice, acţiune la care participă şi conţinutul în NaCI al aces-
tor ape ; în acelaşi sens acţionează şi împachetările cu nămol
mineral.
Afecţiunile ginecologice constituie un domeniu larg de in-
dicaţii, avînd în vedere mănunchiul de fa•~tori naturali al sta-
ţiunii. Pe lîngă ~otenţialul preventiv şi curativ al microclima-
tului staţiunii, apele minerale sărate, sulfuroase, ca şi cele sul-
furoase, sărate, iodurate, avînd efecte similare pe compcloide-
Jor (nămoluri terapeutice), acţionează atît pe componenta vege-
tativă cu efe~t colinergic, cît şi pe componenta vasculară şi
hiperanemiantă resorbtivă. potenţată de HzS.
Reamintim că prin componentele enumerate anterior apele
minerale de la Săcelu, au şi un efect antiinflamat:ir, antialer-
gic, h'staminopexic şi în cadrul afecţiunilor ginecologice, in-
fluenţînd favorabil glandele ~ecretorii cervicale ; de asemenea
modifică pragul receptorilor şi procesele enzimatice metabolice
generale şi locale, stimulează eliberarea de acetilcolină, favo-
rizează restabilirea componenţei biologice intravaginale.
Miloacele balneoclimatice se pot grupa în complexe tera-
peutice cu obiective diferenţiate, realizîndu-se cure de rela-
ocare, de resorbţie, de stimulare şi fortificare.
In general se recomandă în scop profilactic în tulburări
ifuncţionale în sfera genitală pe fond h\poreactiv determina-
te de:
insuficienţe ovariene cu sau fără alte tulburări endo-
crine;
procese metronexiale vindecate anatomic, cu sau fără
hipoplezii, sinechii, deviaţii, deplasări etc. ;
- tulburări locale de recepţie hormonală sau tulburări
funcţionale primitive sa~ secundare ca : dischinezii hipotome,
~uxitate ligamentară cu tendinţă de prolaps, frigiditate etc. ;
- tulburări secretorii cervicale ;
- tui-burări distrofice locale primitive sau secundare;
- la agenţi inflamatori ai sferei genitale, ţnsuficienţe en-
zimatice-metabolice ; ·
O altă categorie de boli indicate în principal pentru o cură
o constituie afecţiunile aparatului respirator. Pentru ac-2ste
boli. climatul şi microclimatul staţiunii reprezintă un prim şi
important mijloc de profilaxie şi terapie. Scoaterea bolnavului
bronhopulmonar C.in mediul în care trăieşte - de obicei po-
luat - şi introducerea sa într-un mediu lipsit de agenţi polu-
anţi pentru aparatul respirator, precum este climatul staţiunii,
creează condiţii de mediu favorabil aplicării terapiei la aceşti
bolnavi.
Apele minerale sulfurcase, clorosodic·2, iodurate. din sta-
ţiune, utilizate sub forma inhaloterapiei, sau acţiuEe de umidl-
fiere a tractului bronşic favorizînd drenajul produ')ilor ele se-
creţie bronşică. Aceste ape mai au, la nivelul mucoasdor rcs-
pira~orii şi o serie de efecte specifice antialergice şi spasm'.)
litice, antiinflamatorii şi anfaeptice, fluidifiante şi tr:>fice.
Cura în scop proiilacti:::: se adres·'.:!ază în primul rînd mun-
citorilor care lucrea7ă cu noxe resp'.ratorii (pulberi, scame,
g :!Zi' tcxice, umidităţi sau aer uscat, variaţii de tsmperatură
etc.) şi care sînt predispuşi la boli inflamatorii sau alergice
bronhopulmonare.
O altă categorie de bolnavi indicaţi în ace:,t sens o c::,n-
stituie persoanele cu diferite afecţit'ni care în viibr pot de~
volta disfuncţii ve'}tilatorii : obezii, sechelari b:icil:::rci cu fi-
broze, cu aderenţ.2 sau simifîze pleurale, cei cu de~ormfiri nle
coloanei vertsbrale dorsal~. sechelari dup_ă trat'mTtisme sau
operaţii pe torace ; în final o altă cabgorie în c:irc intră pr:cr-
soancle care în antecedente au repetate pneumonii bacteriene
sau virotice sau o mare sensibilitate de a face răceli în S·?zo-
nul rece, ca de altfel şi cei cu fenomene alergice ale căilor
aeriet1e superioare.
Cura în scop terapeutic se recomandă convalescenţilor du-
pă pneumopatii acete, bacteriene şi virotice, traheobron.~itelor
cronice! bronşitelor cronice simple, nevrozelor respiratorii.
. Arsenalul terapeutic cuprinde pe lîngă climatoterapie,
ae'rosoli cu apă minerală şi kinetoterapie (cura de tercm, gim-
nastică respiratorie) proceduri de hidroterme l'/Î electroterapie.
In concluzie terapia în staţiune va urmări sc:iaterea bol-
navului din mediu, dez9bişnuirea sau măcar reducerea fuma-
tului şi consumului de alcool, restabilire:i celor două sisteme
de apărare bronşice (mucociliar şi macrofagic), reducerea in-
flamaţiei bron~ice, tonifierea generală a organismului (creşte
rea capacităţii de efort, îmbunătăţirea cap:icităţii de termore-
~~are).
Afecţiunile ORL (otorin:olaringologice) constituie un alt
domeniu al patologiei pentru care se pot face' recomandări de
trimitere în staţiunea Săcelu în scop profila::::tlc şi curativ.
['ratamentul urmăreşte, în funcţie de afecţiune, cîteva
obiective : · \
- îndepărtarea mecanică a detrltusurilor de. pe suprafaţa
mucoasei;
revitalizarea ciliilor vibratili ; ·
creşterea tonificităţii mucoasei ;
desensibilizarea nespecifică ;
antiseptizarea căilor superioare respiratorii ;
dezobsturarea nazofaringiană şi tubo-simpatică.
Apele minerale din staţiune (sulfurate, clorosodice, iodu-
tate) prezintă un efect antisepti::::, decapant,. trofic şi antiseptic,
conform obiectivelor terapeutice pentru o serie de afecţiuni
ca : rinosinuzitele cronice, catarale, rinosinuzitele cronice şi
alergice, rinofaringitele cronice, laringitele cronice, catarul
tudo-simpatic. Ca afocţiuni asociate pentru trimiterea la cură
amintim afecţiunile digestive, hepat')-biliare şi renale.
Afecţiunile digestive indicat2 pentru tratament în staţiu
nea Săcelu sînt : gastritele cronic·2 cu acidltate scăzută, tulbu-
rările funcţicnale ale colonului (colonul iritabil, colite muco-
membranoase), dischineziile biliare dischineziile trahtului bi-
liâr, cole::::istiteele cronice necalcaro'ase, reglarea puseului acut.
De asemenea se indică în diabetul potenţial latent FŞi asimpto-
matic pentru cure profilactice cu condiţia: realizării regimurilor
dietetice corespunzătoare.
Afecţiunile renale constituie alte afecţiuni asociate pentru
etiră în această staţiune.
Crenoterap:a se realizează cu doze care asigură un efect
diuretic aproximativ 35-40 ml/kg corp/zi în 5-6 prize din
care una obligatorie la culcare şi alta în timpul nopţii.
l!lrimiterea bolnavilor cu litiază urinară simplă infectată
şi a celor cu pielonefrită cronică se bazează pe necesitatea asi-
gurării unui debit urinar constant ce r·2alizează o hipotonici-
tate urinară, crează o activitate normală factorilor de apărare
imunologică intrarenali.
Crenoterapia favorizează de asemenea drenajul urinar prin
stimularea peristalticii căilor urinare şi redu::::erea fenomenelor
discţi.enetice de la acest nivel, influenţînd favorabil metabolis-
'mul electroliţilor, sărurilor litopimatoare şi inhibitorilor proce-
selor de cristalizare,
In acest scop profilactic cîlra se recomandă :
- bolnavilor care au în antecedente 1-2 colici renale
cu eliminare de cakuli, fără modificări funcţionale ale căilor
urinare; 1
bolnavilor care au avut pusee p:is:igere de infecţii
urinare;
- tolnavilor cu bacteriurii semnificative asintomatice
fără alte modificări ale căilor urinare.
Cura în scop terapeutic se adresează celor care prezintă
următoarele afecţiuni renale :
- litiază r.::~nală operată ;
- litiază renală operată recidivată ; ·
- litiază renală cu calculi uretrali bazineto-cali:e<:li, com-
patibile cu eliminarea ;
- pielonefrite cronice în âfora puseelor de acutizare, fă
ră fenomene de insuficienţă renală decompensată, fără te?:lsi-
une arterială ;
- infecţii urinare.
Toate aceste afectiuni pot beneficia de cura hidrominerală,
cu condiţia permeabilităţii căilor urinare apreciată urografie
Obiectivele urmărite sînt eliminarea calculilor cu dimensi-
uni compatibile cu expulzia spontană (diametrul mai mic de
B mm) reducerea potEnţialului litogen, reducerea numărului de
germeni din căile urinare sau ch'ar st2rilizării de etapă, redu-
cerea fenomenelor dischinetice ale căilor urina.re.
Ca alte boli asociate dintre bolile endocrine apele mine-
rale se recom:mdă în hiperestrogenismul genital - forma
funcţională şi sindromul hiperorhitic. în a:elaşi sens, dintre
bolile vasculare se pot recomanda hipertensiunea arterială
esenţială, stadiul I/II şi secundară postclimax, ateroscleroză ca
şi arterirele aterosclerotice şi varicele în stadii incipiente.
B.4. CONTRAINDICAŢII
l!'rimiterea la tratament în staţiune trebuie să ţină seama

de o serie de contraindicaţii generale şi anume ; ·
- toate afecţiunile acute şi cronice în perioadele de exa-
cerbare;
- toate bolile infecţioase în perioada de contagiozitate
pînă la terminarea izolării obligatorii ;
- purtătorii de germeni patogeni;
.179
- toate bolile venerice în stadiul acut şi contagios (sifilis,
soporee etc.) ;
- stările Casective indiferent de cauza care Ie-a produs;
- tumorile maligne, indiferent de formă, sediu sau Gta-
diu evolutiv ; .
- hemoragii repetate şi abundente de orice natură ;
- epilepsia ;
- bolile sîngelui şi organelor hematopoetice cu altera-
rea stării generale (anemie pernicioasă acută, leucemii etc.) ;
- boli parazitare helmitiaze, ankilostomiaze etc. ;
- tulburări psihice ;
- narcomaniile (morfinomanii. cocainomanii) şi alcoolis-
mul-cronic cu tulburări neuropsihice, toxicomanii ..
La acestea se adaugă o serie de contraindicaţ.ii speciale,
în funcţie de afecţiunile diferitelor aparate ale organismului
uman, contraindicaţii de care va ţine seama medicul care ope-
rectză trimiterile în. staţiune.
180
.'
. J
,J84
185
186
IV
lf'~v A ·rA1'1\îl'rr
187
Învăţăn1întul din judeţul Gorj
(1850~1900)
VASILE CARABIŞ
iDupă Re-1.::luţia de la 1848 şcolile f'ind închis·~. în 1850
Barbu Ştirbei a hotărît deschiderea lor b ora<;e, iar în 1855,
1a :s .t9: A•_.1 fJst însă şcoli care au continu:it să fie închi;:;e şi
după <:cea>t1 dat:'i. Pr:;f~so;-ul D.C. Frumu~·anu în 1864, ca
revizor şc:::>lar în G )l'j, a redeschis toate şcolile săteşti, î;1fiin-
ţînd multe a:tde din r:ou. L
Pentru instrucţia şi educaţb ~etelor din Tîrgu-Jiu-; in 1855,
Cons 1a:ti 1 Săvoiu dăruieşte un local pentru şcoal:t Aceasta
a fost prima şcoală de fete din Tîrgu-Jiu. Principele Bitescu
Basârab-Brîncoveanu, remar:::înd importa".lţa faptei lui C. Să
vo1u, trece externatul de fete pe seama aşezămintelor Brînco-
veneşti, la 5 scptemtrie 1860. dindu-i-se o mai ma:e extindere
prin primirea şi a elevil0r d'n mediul rural. 2 Pe lîngă ~c-Jala
de fete gratuită a A:;ezămintelor Brîncoveneşti, se mai a~b şl
şc~Jda care purta numele de „Institutul Săvoiu", pentru că
edificiu~ „e:;te făcut de domnul Const:mtin S.'i.voiu şi d:it grn-
tis oraşului spre a ţine într'nsul şcoală de fete iar nu altceva". 3
Pricipele Hrînccvea·rn. la cererea oriSşen:lor, a hot0xît ca Aşe
zămintele să dea acestui „Institut" pe tot anul o subvc:1\ie de
,1~) OOO lei. Taxa <muală a unor eleve e de 28 lei. El2velc sînt
primite „oricîte vor veni". La nevoie se vor construi şi alte ca-
mere. (n 1863 se aflau 25 eleve). „Invi:'1ţătura se fa::e în limba
franceză. germa!'lă şi român,ă. La plcin învRţii numai cîte elev~
voiesc pentru car-2 plătesc după învoi21lă". Intreţinerrn şi îngri-
jirea este ca „!n fiecare inte:·nat". Personalul institutului c
compus din Adela Caiser - directoare, Roza B:rner - guver-
nantă Fronsca (sic) Caiser - institutor de limbile franceză si
g'rm "nă, Dimiţrie Lăzărescu -institutor d_? l~m?a ~om§.nă.
4
într-un raport din 1863 aug. 18, se arata ca hmb1le fran-

ceză şi germană se vor preda în internat prin „învăţători" spe-
dali ~i alesi chiar de naţia a cărei limbă vor fi chemaţi a o
preda.5 ·
188
Profesorul Simion Brincoveanu şi mai multi locuitori din Tg-
!Tiu aduc la cunoştinţă Ministerului Instrucţiunii publice abu-
zurile şi dez::irdinea de la internatul şi externatul „Săvoiu"
aflate sub direcţia Mariei Burzinsca (cehoslovacă), fapt care a
dus la înl<;icuirea acesteia cu Alexandrina Moscuna. 6 ln 1878
Institutul de fete Săvoiu se găsea lipsit de mijloace materiale.
Ajutorul dat de principele Brîncoveanu era pentru fetele să
race de la ţară. Din nefericire, însă, de aceste bunuri se bucu-
rau fetele avute. Se cerea ca „Şcoala Săvoiu" să se transforme
într-o şcoală centrală cu programa ca la stat. 7 La 1 decembrie
i869, s-a deschis în Tîrgu-Jiu o „şcoală reală" întreţinută de
primărie. In anul 1872-1873 aceasta s-a transformat în şcoală
normală primară de învăţători şi a durat pînă în 1886. 8 La
şcoala norm3.lă din Tîrgu-Jiu, ihtreţinută de judeţ, se aplica şi
practica agricclă, avînd la dispoziţie 5 pogoane d2 pămînt. In
.consil:ul judeţean se cerea ca fiecare şcoală sătească să aibă
pămînt pentru experienţă şi practică agricolă.9 De asemenea, în
sesiunea din 25 octombrie 1877, în Consiliul judeţean se arăta
nece:;itatea înfiinţării şcolil'or de meser!!, căci lipsa de mese-
riaşi se simte în tcată ţara. Se cere spre a se interveni la Mi-
nister ca, deocamdat'i, să se primească la şcoala de meserii din
•Bucureşti „şi doi băieţi din Gorj, ca în chirul acesta să se în-
tindă mes 1.-iile u. 10
· 1n '1890 s-a înfiinţat gimnaziul care, din 1897, va purta
fn'ume'e lui Tudor Vladimirescu. Noul local s-a inaugurat în
1898, iar în 1899, s-a înfiinţat Şcoala profesională de fete gr.
I.il La inaugurarea gimnaziului „Tudor Vladimirescu" arhitec-
tul Toma Dobrescu a instituit „Fundaţiunea T. Dobrescu" cu
un fond de 300 lei pentru şcolarii săraci însă cu „purtare bu-
nă''. N.D. Miloşescu, tipograf şi librar, a instituit ,,Fundaţiu
nea N.D. Miloşescu", dind cite 100 lei în fiecare an „cit timp
iva 1trăi". De asemenea, s-au întemeiat „Fundaţiunea Dincă
Sch!leru" şi „Fundaţiunea Toma Călinescu" - comerciant din
IDîrgu-Jiu - dind iarăşi cite 100 lei anual.12 ln 1895 se înfiin-
ţează Şcoala de' cîntăreţi bisericeşti, iar în 1900 se înfiinţează
!rtJmâ;-io-germană a Societăţii Unirea sub direcţia lui Ştefan
Şcoala ceramică din Tîrgu-Jiu. 13 In 1902 s-a descl:J.is o şcoală
Bobancu,14
La oraş, în special, se constată un real progres. Nu însă
aceeaşi situaţie se afla şi în învăţămîntul sătesc. Astfel, într-o
şedinţă a Consiliului judeţean, din 15 octombrie 1877, Ion
189
Barb'ovici, membru în acest consiliu, raporta că „în şcolile să
teşti dorm vitele satului".15
O piedică în dezvoltarea învăţămîntului sătesc venea încă
de la autorităţile comunale. învăţătorul P. Ştefănescu din Po-
iana-Seciuri, într-un raport către revizoratul şcolar din Gorj,
se plînge de inactivitatea autorităţilor comunale în legătură
cu şcoala: „Indărătnicia autorităţilor comunale pot zice la apo-
geul, său deoar.ece nu poartă cel mai mic interes posibil pentru
şcoală, ocupîndu-se numai de fapte meschine". 16 Frecvenţa era
fa lmnul plac al părinţilor, care nu înţelegeau rostul şcolii.
Existau şcoli care nu erau trecute în bugetul statului şi, c.J.
iatare, învăţătorii nu primeau leafa luni de zile şi chiar ani.
In anul 1887 învăţătorul Constantin Popescu din comuna Vîr-
topu se plînge regelui Carol J, că de la 1 decembrie 1886 nu
a primit nici un ban.17
1După o statistică din 1899 a judeţului Gorj, ştiutorii de
carte de peste 15 ani. bărbaţi, erau 280/o ; neştiutori 720/o ; fc-
lffiei 1,10/o ştiutoare; 98,90/o neştiutoare.18
NOTE
1. Alex. Ştefulescu, Istoria Tirgu-Jinlui, p. 186.

2. Ibidem, p. 190; Em. E. Săvoiu. Şcoala primară de Jele. „Litua I", 1969,
p. 221.
~. Arhivele Statului Bucureşti, M.C.I.P. dos. 565/1863, f. 18.
4. Ibidem.
5. Ibidem, f. 69.
6. ibidem, I. 125.
1. Arhivele Statului Bucureşti, M.A.I. inv. 315, dos. 246/1878, f. 70.
'· Alex. Ştefulescu, op. cit., p. 192.
9 • Arhivele Statului Bucureşti, M.A.1., inv. 315, dos. 204/1873, f. 44.
1tt.lbidc-m ..
1
Anuarul gimnaziului ,„Tudor Vladimiresc.u" 1898-1899 şi Anuarul
'.
Şcolii profesionale de fete, Tîrgu-Jiu, 1921-192.2. ,
0 . Anuarul gimnaziului „Tudor Vladimirescu", 1898-1899, p. 32.
11. Iuliu Moisil, Arta decorativă în ceramica românească. Buc., 1931, p.

9; Ca!enclarul Gorjului, 1925, p. 161 şi 162.
24. Alex. Ştefulescu, op. cil., p. 194. .
'"· Arhivele Statului Bucureşti, M.A.l., inv. 315, dos. 204 /1877, f. 3.
16. Idem, Ministerul învăţămîntului, dos. 38:17 /1887, f. 132.
11. Ibidem, f. 273.
1
e. 1.eonida Colescu. Recensămînlu/ genera/ al popula/iunei României,
Bucureşti, 1905, p. 61.
190
Gimnaziul real de la Îîrgu~ Jiu
Dr. GH. GîRDU
G'.mnaziul real de la Tîrgu-Jiu a luat fiinţă la l septem-

brie 1890 pe baza autorizaţiei da tă prin decretul regal nr. 111
din 11 ianuarie 1888 şi a adresei Minist2rului Cultelor şi In-
strucţiunii Publice, comunicată la Prefectura judeţului Gorj
cu nr. 7879/1890 şi primarului urbei Jiu cu nr. 7680 din 23
iulie 1890. lnfiinţarea unei şcoli cu nivel superior şcolilor pri-
mare era imperios necesară pentru nevoile economice şi ·cul-
turale ale judeţului Gorj.1
De fapt organele locale au cerut înfiinţarea unei şcoli se-
cundare în 1870 aprobîndu-se funcţionarea şcolii reale d2 la
Tîrgu-Jiu, care a durat p'ină la 1872 cînd a fost transformată
în şcoală normală pentru pregăt:rea înv3.ţătorilor şcolilcr pri--
mare. Dar legea instrucţiunii publice din 1864, nu cons.id2ra
şcolile normale în rîndul şcolilor se:::undare, cum dealtfel nu
erau prevăzute nici gimnaziile reale, acestea din urm5. fiind
aJoptate mai tîrziu prin alte acte normative. 2 In continuare
Consiliul judeţului Gorj luptă pentru înzestrarea judeţului cu
Q nouă şcoală secundară motivat de faptul că dezvoltarea c:i-
merţului mai ales cel de vite,· a unor ateliere de mică produc-
ţie, a producţiei de tăbăcărie, a m'Jrăritului şi a altor servicii,
cere:m cunoştinţe superioare decît cele ce se dau elevilor în
şcolile primare .. Aşa cum se arată într-un istoric al învăţămîn
tului secundar „nevoile oraşului. este vorba de oraşul Tîrgu-
:Jiu, legat de restul ţării numai printr-o ş:isea, stăruinţele ne-
obosite ale funcţionarilor oraşului (judeţului) au adus înfiin-
ţarea unui gimnaziu care se şi deschide în septembrie 1890".
Populaţia şcolară era asigurată prin creşterea numărului
de elevi ce frecventau regulat şcolile primare de la oraşul
Ulîrgu-Jiu şi de la sate precum şi a dorinţei acestora de a do-
bîndi cunoştinţe mai multe în şcoli de un grad superior.3
191
Stăru'.nţele organelor locale, susţinute cu căldură de toţi
htelectualii, comercianţii, mici meseriaşi şi ţărani !j"Orjeni
pentru înfiinţarea unui gimnaziu nu sînt îndeplinite din cauza
unor greutăţi materiale, ştiut fiind că judeţul şi comuna aveau
sarcina a da localul, mobilierul, încălzitul şi servitorii.
îndeplinirea acestor obligaţiuni earu foarte greu de reali-
zat din lipsa unor imobile corespunzătoare în oraşul Tîrgu-Jiu
pentru un aşezămînt secundar de învăţămînt şi fondurile bă
neşti foarte reduse de care dispuneau bugetele judeţului Gorj
şi al urbei de pe Jiu.
Cu toate că legea instrucţiunilor publice din 1864 preve-
dea că „se vor institui gradat şi cît se va putea mai repede
gimnazii şi licee" este vorba de gimnazii clasice în oraşele
mai mari, iar „în toate celelalte capitale de judeţe cîte un
gimnaziu"- totuşi la Tîrgu-Jiu înfiinţarea unui gimnaziu s-a
:realizat abiJ în 1890, tocmai din lipsa mijloacelor de funcţio
nare.
Prin proiectul normal de buget, în anii 1886-1887, Mi-
nisterul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a prezentat un plan
general, după care să se facă organizarea învăţămîntului în
viitor şi după care plan în fiecare capitală de judeţ se va avea
una sau mai multe şcoli secundare după trebuinţele generale
şi locale.
La o analiză făcută la nivel central în anul 1888 asupra
şcolilor, s-a constatat că la acea dată, nu au mai rămas fără
şcoli secundare decît capitalele a patru judeţe : Cîmpulung,
ifîrgu-Jiu, Caracal şi Constanţa.4
Cu ocazia unei inspecţii făcute la Tîrgu-Jiu de către mi-
11istrul cultelor şi învăţămîntului IT'itu Maiorescu, la 18 sep-
(te,11brie 1888, acesta a promis organelor locale, prefectului
tfoma. Comărăşescu că va- înzestra judeţul Gorj cu facerea unui
_gimnaziu real.5
O analiză serioasă asupra situaţiei de la Tîrgu-Jiu, a fost
efectuată de inspectorul şcolar Mihăilescu, concretizată într-un
raport, care după părerea noastră constituie documentul cel
mai serios, prin care s-a trecut efectiv la punerea în practică
a măsurilor de înfiinţare a gimnaziului de la Tîrgu-Jiu. ln
baza acestui raport· ministrul cultelor şi Instrucţiunii Publi-
ce, II'itu Maiorescu cu adresa nr. 12848 din 1 octombrie 1888
a sesizat prefectul judeţului Gorj, că, „din datele statistice pu-
blicate în raportul inspectorului şef C. Mihăilescu asupra scoa-
[elor primare din 16 judeţe dincoace de Mikov rezultă că ju-
192
efetul Gorj, deşi în privinţa densităţii populaţiei ocupă locul
al 9-lea, este cel dintîiu în privinţa rezultatului cultural al în-
văţămîntului primar_ avînd cei mai mulţi şcolari promovaţi şi
absolvenţi în raport cu înscrierile la şcoală şi cu numărul lo-
cuitorilcr şi ajungînd totodată la acest bun rezultat cu rela-
tiv cel mai puţine cheltuieli. In faţa acestei constatări se cu-
vine ca judeţul Gorj să aibă în capitala sa Tîrgu-Jiului cel pu-
ţin şi o şcoală secundară, şi subscrisul am decis să înfiinţez
acolo un gimnaziu real succesiv cu 4 clase". Totodată ministrul
atrage atenţia prefectului de Gorj că este necesar pentru a în-
fiinţa acest gimnaziu în mod temeinic de un edificiu convena-
bil pentru care ministerul dispune de 200 OOO lei şi de planul
construcţiei acestuia în anul viitor.
Pentru acesta solicită ca judeţul sau comuna Tîrgu-Jiului
să pună în ~tăpînirea legală, de veci un loc potrivit pentru
gimnaziu.
Prefectura judeţului Gorj cu adresa nr. 7741 din luna oc-
tombrie 1888 (semnată de Rossianu pentru prefect) a informat
!Ministerul Instrucţiunilor Publice şi Cutlelor, ca supunînd con-
siliului judeţ~an hotărîrea ministerului de a înfiinţa un gim-
ll:aziu real la Tîrgu-Jiu s-a luat deciziunea să cedeze statului
în acest scop locul cu construcţiile şi împrejurimile sale pe
care le ~i:e cumpărate cu suma de 30 550 lei.
Locul cedat era situat în Tîrgu-Jiu, str. Unirii cumpărat
de Ia Gr. C. Mihuleţ cu 30 550 lei, învecinîndu-se la răsărit
cu str. Griviţa, la apus cu proprietatea Crăsnaru, la nord cu
proprietatea Gr. Mihuleţ şi la miazăzi cu str. Unirii.
IFotodată, prefectul confr,.,rmîndu-se însărcinării consiliului
iucleţului Gorj, se face interpretul sentimentelor de recunoştin
ţă ce le va purta ministrului Instructiunilor Publice, populaţia
Gorjului pentru realizarea acestei dorinţe, care se simţea de
muit timp, rugindu-l să insiste pentru realizarea ei.
In acelaşi timp, Prefectura judeţului Gorj a înaintat mi-
nisterului de interne raportul nr. 7740 /1888 relativ Ia votul
consiliului acelui judeţ de a ceda statului un loc cu construcţii
le de pe dînsul pentru gimnaziul _n'.al de la Tîrgu-.Jiu.
Acest raport a fost trJmis de către Ministerul de Interne
cu adresa nr. 17073 din 27 octombrie 1888, la Ministerul In-
strudiunilor Publice si Cultelor.
La indicaţia ministrulpi Titu Maiorescu s-a răspuns că se
;,primeşte cedarea terenului în chestiune avînd a se construi
pe acel teren unul din cele zece gimnazii prevăzute în legea
specială respectivă",6
.J9J
în urma formalităţilor întocmite şi a propunerilor făcute
de ministrul de interne Al. B. Ştirbei şi ministrul Instrucţiuni
lor Publice Titu Maiorescu, domnitorul- Carol I - prin de-
cretul regal nr. 111 din 11 ianuarie 1889 a autorizat Consiliul
judeţului Gorj, a ceda gratuit ministerului culte, locul cu con-
strucţiile şi împrejurimile 4e pe dînsul situat în oraşul Tîrgu-
Uiu cumpărat de judeţ cu actul înscris în registrele tribuna-
lului la nr. 42 din 1873.
Articolul III al acestui decret precizează „că imobilul ce-
dat va servi la construirea unui gimnaziu real în oraşul Tîr-
~u-Jiu".
Deoarece, probabil comunicarea decretului regal s-a făcut
cu înfirziere, .prefe'ttul judeţului Gorj, doţtorul Frumuşanu
.cu adresa nr. 3835 d:n 3 iunie 1889. roagă ministrul de inter-
ne să i se comunice ce măsuri s-au luat pentru construirea gim-
naziului real de la Tîrgu-Jiu, ce a fost promis de fostul minis-
tru de culte cu ocazia inspecţiei ce a făcut-o la Tîrgu-Jiu în
calitate de candidat electoral şi comunicat în ordinul nr. 12848,
·„fiind foarte des interpelat de orăşani despre construirea
acelui local" .7
ln sfîrşit Ministerul Cultelor şi . Instrucţiunii Publice a
a'1unţat prefectul judeţului Gorj cu adresa nr. 7679 şi pe pri-
marul urbei Jiu cu adresa nr. 7680 din 23 iulie 1890, că în bu-
getul exerciţiului curent s-a pre·1ăzut cu începere de la 1 sep-
tembrie 1890 înfiinţarea -unui gimnaziu real în oraşul Tîrgu-
:Jiu. ln acest scop sînt invitaţi ca împreună să dispună ca din
fondurile comunei şi ale judeţului să se închirieze din timp lo-
calul necesar, să se procure mobilierul, materialul de încălzit
şi plata serviciului, astfel ca de la data arătată acest gimnaziu
să poată funcţiona regulat.
In acelaşi timp, SC! face cunoscut că directiunea acestui
gimnaziu a fost încredinţată domnului Ştefan Bobancu absol-
vent al Facultăţii de litere din Bucureşti.
In urma acestor comunicări primarul ora;mlui Tîrgu-Jiu în
înţelegere cu prefectul şi preşedintele Comitetului permanent
al judeţului Gorj, au luat mă::urile necesare în vederea deschi-
derii noului gimnaziu.
Pînă la construirea unui nou local s-au gîndit ca acesta
să funcţioneze în două camere la şcoala primară de băieţi unde
a funcţionat fosta şcoală normală desfiinţată în 1886, dar mai
tirziu, E:-a hotărît să fie instalat în două camere în etajul de
_ jos al palatului administrativ,B
tn şedinţa consiliului comunei urbane Tîrgu-Jiu, în care
s-a prezentat o dare de seam1 a modului de administraţie a
acE-stei comune pe exerci~iul bugetului 1889-1890, primarul
Ion Constantin Mongescu, relativ la instrucţiunea publică ară
ta d1 în oraş sînt două şcoli primare una de băieţi şi una de
fote, ai căror institutori sînt retribuiţi de stat iar întreţinerea
şcolilor cu servitori, încălzit, reparaţii se face din sumele co-
munei.
Pe lîngă acestea, primarul menţionează că este pus în plă
cuta poziţie de a anunţa consiliul, „că în consideraţia spiritu-
tul ui aple:at spre învăţătură al populaţiei acestui judeţ, dom-
nul ministru al cultelor şi Instrucţiunii Publice a binevoit a
lua dispoziţii a ~e construi un gimnaziu real în acest oraş chiar
pe campania verei acestui an, pentru care s-a şi destinat de
judeţ plaţul unde acum se află magazia regimentului de do-
robanţi.9
De asemenea acelaşi primar cu adresa nr. 2334/1890 a co-
municat ministrului de culte satisfactia sa de a veni în nu-
mele orăşenilor ce l-au ales primar ~l acestei comune ca să
aducă vii mulţumiri şi recunoştinţă guvernului pentru înfiin-
ţarea de gimnaziu real în acest oraş, atît de mult simţită lipsa
lui în acest judeţ.
II'otodată precizează că în înţelegerea cu prefectul şi pre-
~edintele Comitetului judeţului au luat măsuri de a se repa-
r:::i, curăţi şi înfiinţa mobilierul necesar la acea şcoală.
In încheiere solicită mimstrului ca pînă la 1 septerqbrie
să se trimită de către minister personalul didactic „spre a pune
în faptă deschid·2rea cursului gimnaziului".
""""" Pentru aducerea la îndeplinirea lucrărilor de înzestrare a
localului în care urma să funcţioneze gimnaziul real (mobilier,
rep •raţii) a fost însărcinat ajutorul primarului urbei Jiu. V.
Scorţeanu.
în adevăr şi Ministerul Instrucţiunii Publice a luat mă
suri pentru numirea cadrelor didactice, făcînd cunoscut direc-
tnrului numit cu adresa nr. 7681 din 23 iulie 1890 că s-a numit
d~ la 1 septembrie 1890 Ştefan Bobancu, profesor suplinitor de
partea literară şi director, iar Traian Negrescu a fost numit pro-
fesor suplinitor de part·2a ştiinţifică, cu îndatorire de a îm-
părţi între dînşii şi predarea gimnasticii, desenul şi cali-
grafia.10
195
Faţă de comunicarea făcută de minister cu adresa nr.
7680/1890 privind înfiinţarea gimnaziului real, în şedinţa con-
siliului comunal din 17 august 1890, s-au făcut unele pnpu-
neri de către consilierii Stanciovici, V. Scorţeanu şi Petre
Gheorghiu. Ei au cerut să se intervină la ministru ca gimnaziul
real să fie schimbat în gimnaziu clasic. In acest sens au făcut
şi un material prin care susţin că un gimnaziu real pentru ora-
şul :r'îrgu-Jiu „nu va aduce rezultate folositoare". Ca bază de
,susţinere înfăţiş2az'i experienţa ce o are comiliul judeţean
prin încercarea ce a făcut înainte de înfiinţarea şcoalei normale.
Este vorba de ~coala reală înfiinţată la 1870 şi care a fost
transformată în 1872 in şcoală normală de invăţ:ltori ce a durat
pînă în anul 1886.
In faţa acestar situaţii totuşi, ceilalţi membri ai consiliu-
lui (D. I3rătuianu, Liţe Rămniceanu, Nae Bălteanu, Trifan
Clo~anu şi secretarul Berindei) au hotărît să se ia act de co-
municarea ministerului despre înfiinţarea gimnaziului real iar
propunerea celor trei consilieri pentru transformarea acestuia
în gimnaziu clasic să fie luată în deliberare ca o chestiune se-
parntă.11
Deschiderea cursurilor gimnaziului de la Tîrgu-Jiu.

Deschiderea cursurilor gimnaziului real de la Tîrgu-Jiu a
fost aprobată să aibă loc la 1 septembrie 1890, însă au fost
deschise cu o săptămînă mai tîrziu.
Directorul gimnaziului Ştefan Bobancu, cu adresa nr. 2
din 8 septembrie 1890 a rugat pe primarul oraşului Tîrgu-Jiu
sfi ia parte împreun~! cu funcţionarii primăriei la inaugurarea
gimnaziului din localitate ce se va săvîrşi la 9 septembrie' 1890
după terminar.2a serviciului divin bisericesc. Primarul oraşu
lui avînd nişte afaceri familiare în ziua respectivă a delegat pe
consilierul C. Stanciovici să ia parte la inaugurarea deschide-
rii gimnaziului real ce va avea loc în ziua de dumincă 9 sep-
tembrie ale cărui cursuri vor începe luni, 10 septembrie
1890.1'
Modul de desfăşurare a deschiderii cursurilor sînt redate
de directorul gimnaziului în adresa sa nr. 14 d!n 16 septem-
brie 1890 trimisă Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
11;}6
In această informare se subliniază că „Duminică în 9 septem-
brie 1890, după înscrierea unui număr de peste 60 de şcolari
în timp de o săptămînă_ s-a inaugurat în mod sărbătoresc gim-
naziul real de aici. La inaugurare au fost invitate autorităţile
din lot.:alitate. După terminarea serviciului divin bisericesc, la
,care au asistat domnii profesori ai gimnaziului împreună cu
şcolarii, clerul local a sfinţit sala de edificiu prefecturii, des-
tinată pentru clasa I gimnazială.
Directorul gimnaziului a rostit o vorbire, la care au răs
puns dl. prefect al judeţului Gorj, ca reprezentant .al guvernu-
lui ş! dl. ajutor de primar, ca reprezentant al urbei Tîrgu-Jiu.
Jn încheierea acestei adrese, directorul îşi exprimă păre
rea faţă de ministru că e „neap/rat de lipsă a se face încă de
acum pregătirile necesare pentru construirea unui local. potri-
vit pentru gimnaziul real de aici, care va fi unul din cele mai
importante".
Are această păr-ere bazat pe faptul "căci, dacă acum cînd
mare parte din poporaţiunea rurală a judeţului nu ştie încă ni-
1,1icd despre înfiinţarea gimnaziului şi cu toate astea s-au în-
scris pînă la 15 septembrie un număr de 70 de şcolari, iar la
începutul anului viitor, numărul cererilor de înscriere va fi
desigur, îndoit de mare" ,13
Desfăşurarea cursurilor clasei I
Cursurile s-au deschis luni, 10 septembrie 1890 cu 60 de

elevi completîndu-se pe parcurs pînă la 75 de şcolari, număr
aflat în datele statistice de la sfîrşitul anului şcolar 1890-1891.
în ceea ce priveşte prQgrama analitică a gimnaziului, se
deduce din diferite raportări către ministru, din ştatele de
salarii şi materiile stabilite pentru examenul de la sfîrşitul
anului şcolar.
Astfel, în anul îiCOlar 1890-1891, cînd a funcţionat numai
clasa I au fost predate unsprezece discipline, într-un număr de
960 prelegeri repartizate pe trei cadre didactice. In afară de
acestea un ofiţer făcea gratuit, instrucţia militară.
1n arhivele statului din Tîrgu-Jiu se găsesc programe ana-
tl.it.ice a fiecărui curs, întocmite de fiecare profesor care le-a
predat precum şi conspecte şi lucrări ale elevilor. 14
197
In tot cursul anului au predat trei profesori şi-un instruc-
tor militar. Astfel directorul gimnaziului cu adr-2sa nr. 18 din
28 septembrie 1890 a răspuns la ordinul ministerului învăţă
mîntului cu nr. 7681/1890 că Ştefan Bobancu predă partea lite-
rară şi gimnastica 16 ore pe săptămînă, Traian Negrescu predă
partea ştiinţifică, calii;(rafia şi desenul 9 ore săptămînal iar
V. Rădeanu, religia şi cîntul 4 ore.
O situaţie completă asupra cadrelor didactice şi a obiecte-
lor predate rezultă şi din cuprinsul ştatelor de prezenţă a per-
sonalului, trimise lunar la, minister, aşa cum era cerută lice-
elor, prin decizia ministerială nr. 1118 din 30 martie 1885.
ln ştatele lunare de la 1 septembrie 1890 - 1 _septembrie
[891 ale gimnaziului real din Tîrgu-Jiu sînt trc~cuţi profesorii :
Ştefan N. Bobancu, Traian Negrescu şi Vasilie Rădeanu.
Ştefan Bobancu - directorul gimnaziului născut la 1856,
absolvent al Facultăţii de filosofie din Bucureşti, profesor cu
titlu suplinitor, ocupa catedra de parte literară şi glrnn::istica
cu un număr de 16 ore pe săptămînă, cu leafa lun:i.ră cb 280
lei.
In tot cursul anului a ţinut 530 de prelegi repart'.zate pen
tru limba română, 98, limba franceză 98, limba germană 101,
geografia 100, ist:Jria .101 şi gimnastica 32 de pre'.egeri anu1le.
Pînă la numirea la gimnaziul de la Tîrgu-Jiu a·fost copist
la se::ţia contabilitate din Ministerul Cultelor şi Instrucţiuni
Publice şi profesor suplinitor la catedra de elină şi istorie la
!liceul din Ploieşti.
Traian Negrescu, ocupa catedra de partea ştiinţifică, de-
senul şi caligrafia, ca profesor suplinitor, cu un număr de 9
ore săptămînal cu leafa de 280 lei lunar. In cursul anului a
ţinut 296 prelegeri din care 101 pentru aritmetică, 101 pentru
ştiinţe fizico-naturale şi 94 pentru caligrafie.
Inainte de venirea la Tîrgu-Jiu a ocupat postul de pedaqog
~a Liceul Matei Basarab din Bucureşti. In februarie 1890 a
obţir.ut zece zile de concediu pentru trecerea unui examen la
Fctcultatea de .Ştiinţe din Bucureşti.
Vasile Rădeanu, născut în 1863, abs1lvent al Facult"iţii d~
treologie d'.n Bucureşti, profesor cu titlul suplinitor, ocupă ca-
tedra de religie şi muzică cu 4 ore săptămînal cu leafă de
150 Iei pe lună. In cursul anului a ţinut 132 pr~legeri din care
iO la religie şi 62 pentru cînt. Pînă la numirea sa la Tîrgu-Jiu
a ocupat postul de pedagog la ş~minarul central din Buc::ure~ti.
196
Pe lîngă aceşti profesori, începînd cu 1 octombrie 1890
s-a angajat al patrulea profesor iar subl. G. U'eodorescu făcea
gratuit exerciţiile militare.
Pentru a cunoaşte sarcina suportată de stat cu leafa pro-
:f'esorUor, menţionăm că lunar acesta se ridica la 711 lei, iar
suma plătită efectiv la 607,25 lei pentru 30 zile servite, dife-
renţa era reţinută pentru fondul casei de pensii 150/o şi în fo-
[osul statului 50;0.
Aceste retribuţii erau eliberate prin ordin al ministrului
Instrucţiunii Publice şi lualte de la cap. X, art 44 al ,exerciţiu-
[ui 1890/1891. ·
O preocupare a 'Cadrelor didactice a fost şi pregătirea

examenelor de la sfîrşit de an. Programul pentru aceste exa-
r.i.ene a fost stabilit în conferinţa profesorilor din 22 mai 1891
din următoarele materii pentru clasa a I-a; religia, matema-
tica, limba română, geografia, ştiinţele fizko-naturale, limba
franceză, limba germană, şi istoria.
Ca urmare a muncii depuse cu elan şi fără răgaz de un
corp didactic, redus la număr, care a asigurat predarea unui
număr mare de materii de învăţămînt, s-a reuşit să se instau-
reze o disciplină severă ,în aprofundarea şi însuşirea de către
elevi a cunoştinţelor predate. Această severitate se referă
din datele prezentate într-un raport al directorului gimnaziu-
lui real, din care rezultă 'Că din 75 şcolari înscrişi în anul şco
lar 1890-1891 în clasa a I-a, au frecventat 53. Dintre aceştia
au fost promovaţi în clasa a II-a numai 26 şcolari.
Elevii merituoşi au fost premiaţi, aşa cum rezultă din ta-
belele înaintate de direcţia şcolii ministerului, cu adresa nr.
41 din 25 iunie 1891, pentru a se publica în monitorul oficial.
Premianţii primului an şcolar ai gimnaziului au fost Si-
chitiu Ion, premiul I cu cunună ; Dănăricu Nicolae premiul
II, şi Cernătoiu Ion premiul III.
Prin contribuţia Primăriei oraşului şi a Consiliului per-
manent al judeţului Gorj s-au distribuit at::estora 60 de cărţi,
ti't.blouri cu cîntări naţionale, două atlase de zoologie .şi bota-
nică, cîte o duzină de creioane şi tocuri, trei caiete de scris
şi desen şi altele. 16
Pe lingă activitatea didactică corpul profesoral s-a pre-
ocupat şi de alte activităţi pentru asigurarea bunului mers
al gimnaziului. S-au procurat cărţi necesare elevilor sărmani
8 bănci pentru elevi, reparaţii sobe .şi alte materiale didac~
tit:::e.
199
DesfD.şurarea cursurilor în palatul administrativ se făcea în
condiţii necorespunzătoare. De exemplu, la 25 octombrie 1890
medicul comunal atrăgea atenţia primarului urbei Jiu asupra
camerei în care s-a instalat o clasă a gimnaziului real, fiind
ueîncăpătoare şi nici nu are cubajul de aer (167 m.c. pentru
75 elevi), şi nici ventilatiunea cerută ca să poată adăposti
tm număr atît de însemnat de elevi, unde ar trebui o cameră
de două ori mai mare pe t:ît este actuala spre a fi condiţiu
nile igienice, spre a împiedica accesiunea unei boale conta-
riioase din aglomeraţiunea acesteia".
In afară de acesta palatul nefiind împrejmuit umblă mul-
tă lume peste tot fiindcă acolo mai funcţionează cele cinci
clase ale şcoalei primare, consiliul de igienă, revizoratul şco
lar şi curtea cu juraţi. Din lipsa de Iot:al direcţiunea gimna-
ziului la înscrierea în clasă a I-a anului şcolar următor va fi
nevoită să respingă multe cereri al căror număr este foarte
ridicat. 11
Cel de-al doilea an de funcţionare a gimnaziului de la
Tirgu-Jiu.
Pentru anul şcolar 1891-1892 ministerul Instrucţiunii
Publice a prevăzut în buget încă o catedră pe lingă cele exis-
tente la gimnaziul real din Tîrgu-Jiu, la care cu începere de
la 1.septembrie 1891 a funcţionat t:lasa I-a şi a II-a.
In acest scop apare în plus faţă de profesorii din anul
precedent, suplinitor, George Stolojanu. Ca atare, ştatul per-
sonalului didactic la 1 septembrie 1891 cuprindea următorii
profesori:
ŞTEFAN BODANCU, director şi profesor suplinitor de
partea literară avînd să predea la clasa I şi a II-a limba ro-
mână, istoria, desenul şi caligrafia cu salariul de 280 lei lu-
nar.
TRAIAN NEGRESCU, profesor suplinitor, de partea şti
inţifică avînd ca predare la clasa I şi II-a matematicile şi şti
inţele ştiinţifico-naturale, cu salariul de 280 lei lunar.
GEORGE STOLOJANU, născut la 1866, absolvent al fa-
cultăţii de litere Viena, numit profesor suplinitor de partea
lilerară avînd a preda .la 'Clasele I şi II limba franceză, limba
germană, geografia şi gimnastica, cu un salariu de 280 lunar.
VASILE RADEANU, suplinitor a predat la clasele I şi II
religia şi muzica vocală, cu un salariu de 150 lei lunar.
200
A mai funcţionat un ofiţer din garnizoana Tîrgu-Jiu ce-
rut de direcţia gimnaziului pentru instrucţia militară.
Cu toate greutăţile,materiale întîmpinate în anul şcolar
J89î-1892 num·C.rul elevilor a sporit fiind înscrişi 98 şcolari,
dintre care au frecventat 83, absolvind clasa I 65 de elevi.
. Metodele şcolastice aplicate în acest an au fost ca şi ce-
le din anul precedent, folosindu-se în continuare metoda de
a întocmi programe pentru fiecare curs al fiecărui an şcolar,
de a se face de către elevi conspecte şi alte lucrări. 18
Cadrele didactice şi organele locale ţinînd seama de spa-
ţiul restrîns din palatul ad-tiv,· cu toate că s-a mai dat o ca-
meră pentru clasa a II-a despărţită printr-o uşă de clasa I-a
primară au insistat continuu la Ministerul de Interne pentru
a interveni la Ministerul Instrucţiunii Publice pentru pune-
rea în fapt, construirea unui local necesar gimnaziului real
din Tîrgu-Jiu.,
Şi aşa cum se subliniază în adresa nr. 25527 din 12 no-
iembrie 1891 Ministerului de Interne către Ministerul Instruc-
ţiunii Publice nefiind local încăpător, „gorjenii care au apli-
cnţrnnea de a învăţa carte nu pot să împărtăşească toţi fo-
loasele instrucţiunii, mai cu osebire că judeţul a şi cedat în
ilccst scop statului terenul gratuit".
Faţă de mai multe intervenţii în această privinţă minis-
terul cuhelor 'şi Instrucţiunii Publice prin ord. 153 din 11 ia-
n;iarie 1392 a hotărît a se constnli un nou local la Tîrgu-Jiu,
clar la 5 martie 1892 comunică directorului gimnaziului ca
să se restrîagă pe cît e cu putinţă sau să închirieze un alt
local pîn.6. se construieşte noul local. ·
Prefectul şi membrii comitetului permanent al judeţului
Gorj. deşi „purtaţi de ideia de a face sforţăril-e posibile şi a
nu cruţa nimic pentru rnec1ţinerea şi propăşirea şcoalci, gim-
n::ziD.le", dar nu CJU găsit un alt local potrivit pentru închirie-
re. pentru a muta gimnaziul.
La un raport al inspectorului şcolar Găvănescu, minis-
trul cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin ordinul 646/1892 a
decis că localul gimnaziului nu poate fi construit pe terenul
dat de judeţ pentru că nu are curte pentru jocuri gimnastice
şi o grădină.
S-a decis a se trata cu vecinii proprietari pentru lungi-
rea terenului. 19
Divergenţa între director şi doi profesori. Anul şcolar
1!392-1C93 a cuprtns trei clase cu un număr de 140 de elevi,
care au frecventat cursurile.
201
în această situaţie şi numărulcadrelor didactice sporeş
~e faţă de anul precedent fiind format din următorii profe-
sori: 1 · :
Ştefan Bobancu de limba română .şi istorie, Traian D. Ne-

gre$t:U de matematică şi contabilitate pînă în luna martie
1893 cind a fost transferat la Slatina, iar în locul său a fost
adus de acolo C. Vişinescu ; Gh. Stolojanu de limba france-
ză şi limba germană ; I. Neagoe de ştiinţe naturale şi geogra-
fie ; Rola W. Piekarski de desen, caligrafie şi gimnastică ;
Lt. Şt. Georgescu pentru instrucţia militară.
In ce priveşte procesul de învăţămînt aşa cum rezultă
dintr-un raport al directorului acestui gimnaziu, cit şi din
procesele verbale ale inspectorilor şcolari care l-au vizitat
elevii „învăţau c:eva chiar de la înfiinţarea acestuia şi nu ab-
sentau mulţi de la şcoală".
In alt raport întocmit Ia 25 ianuarie 1893 de către Ştefan
Bohancu, directorul gimnaziului către Ministerul Instrucţiu
nii Publice se arată că încredinţîndu-i-se de la deschidere
conducerea acestuia -s-a preocupat să facă din asemenea
şcoală un institut de învuţ(lrnînt şi de creştere incit elevii săi,
„tînd vor înceta a mai şedea pe băncile ei, să fie oameni de
criracter, cetăţeni respectuoşi, iubitori de ordine şi discipli-
naţi".
Prin muncă neobosită şi serioasă directorul a reuşit să
ca.pete focrcderea orăşenilor şi a populaţiei din judeţ care să
înscrie copiii după ce ~u terminat cursurile primare, deşi pî-
nd aici nu voiau să audă de gimnaziul real.
Cu toate aceste realizări, directorul Bobancu, se plînge
ministrului, că timp de doi ani a avut de luptat cu nenn:nă
rate piedici ce i le-au pus în cale t:ei doi profesori Negrescu
şi Rădeanu, „care nu se împacă cu starea de ordine şi disci-
plină, fără de care învăţămîntul nu poate progresa şi şcoala
nu poate da roadele aşteptate".
ln speţă el susţine di locul unde locuiesc cei doi profe-
:.>01 i este o adevărată casă de prostituţie, unde au întîlniri cu
fomei imorale şi chiar cu servitoarele vecinilor. De asemenea,
redcmă că profesorul de religie V. Rădeanu a săvîrşit un furt
de lămîi dintr-o prăvălie, pe lingă o înşelătorie de bani.
Fără îndoială că un asemenea act de justificare a direc-
torului contra colegilor săi îi umbreşte zelul depus pentru
propăşirea şcolii, fapt ce 1-a făcut şi pe inspectorul dr. Istrati
[-ă le citeze într-un raport făcut ministrului, cu o subliniere
202
amară, că „aceştia sînt oamenii însărcinaţi cu creşterea şi in-
struirea copiilor noştri".
In urma anchetei făcute de inspectorul Găvănescu, s-a
constatat· că şi directorul Bobancu,· nesocoteşte regulamentul
~colar, nu convoacă consiliul profesoral, a falsificat condica
de suplinire, ocupă elevii cu corul şi allele. Pentru liniştea
atmosferei V. Rădeanu a fost permutat de la gimnaziul din
Tîrgu-Jiu iar T. Negrescu a fost transferat în martie 1893 la
Sla.tina .20
Cîteva evenimente în anul şcolar.1893-1894.
a). Personalul didactic cu prima serie de absolvenU
Anul şcolar 1893-1894 cuprinde patru clase în care au
frecventat 182 de elevi, fiind anul complet al gimnaziului, în
care a absolvit prima serie a clasei a patra, în număr de 20
de absolvenţi.
Personalul din anul precedent îşi continuă activitatea, iar
în locurile vacante Ministerul Instrucţiunii Publice, a ·numit
pe Alex Chardin profesor suplinitor de limba franceză şi Du-
mitrescu de istorie şi geografie.,
La 15 septembrie, aceştia nu s-au prezentat la post şi la
23 septembrie 1893 ministerul a numit în locul lor pe G.S. Ra-
dian ca profesor suplinitor de istorie şi geografie, ·iar pentru
limba franceză a însărcinat pe Gh. Stolojanu, a o preda ca şi
în anii trecuţi. 21
b) O clădire cît mai încăpătoare
Organele locale insistau la organele centrale continuu

pentru a grăbi construcţia gimnaziului şi acesta să fie cît mai
încăpător.
In dorinţele exprimate de consiliul permanent al distric-
tului Gorj comunicate de preşedintele său Mihuleţ la 13 no-
il·::.nbrie 1893 printre altele se arată că „în privinţa gimna-
ziului ce s-a proiectat a. se construi în oraşul nostru de reşe
dinţă, judeţul roagă pe înaltul guvern, ca clădirea să fie cit
mai încăpiîtoare pentru a servi de liceu real cu şapte clase".
In acelaşi timp, se mai cere ca gimnaziul să fie construit
liceu „întrucît fiii Gorjului se vede că au multă dorinţă de
învd.ţătură, probă numărul elevilcr ce fregventează gimnaziul
af>tăzi".
203
In
mare parte at::eşti elevi erau lipsiţi de mijloace pentru
a-şi continua învăţătura, mai ales că nici Ia Craiova nu era
un liceu real.
Se adresează rugămintea ca proiectul înfiinţării liceului
să devină un fapt împlinit chiar în toamna anului viitor şi
prin continuare de clase liceale". 22
c). Cetăţenii de mare vază din judeţ cer înfiinţarea unui
liceu clasic.
Ca şi organele locale un număr de 50 d ecetăţeni de ma-
re vază din judeţ, printr-un memoriu adresat ministrului In-
strucţiunii Public:e la sfîrşitul anului 1893 cer schimbarea
gimnaziului real în liceu clasic.
La începutul memoriului ei arată că înfiinţarea gimna-
ziului „din Tîrgu-Jiu a fost de bună seamă motivată de o ne-
cesitate adînc simţită atît de judeţul Gorj cit şi de însuşi mi-
tistrul Instrucţiunii".
De o parte progresul ce se realiza mereu în învăţămîn
tul primar urban şi rural, de pe altă parte mersul crescînd al
eievilor, care absolveau aceste şcoli, făceau să se grăbească
înfiinţarea gimnaziului". ·
Cu anul în curs, adică 1894, completîndu-se cursul infe-
1ior, fiecare din părinţii elevilor se gîndesc~ ce vor face copiii
lor după terminarea anului al patrulea al gimnaziului real,
pentru că lipsindu-le mijloacele materiale nu vor fi în putin-
ţă să-i trimită în alte oraşe cu clase superioare.
Se atrage atenţia că, „populaţia acestui judeţ, aproape
întreg nu se poate bucura de o stare materială bună, pe de
o µarte din cauza terenului muntos şi puţin producător, pe
d(' altă parte din cauza decăderii comerţului de vite şi peste
tot din cauza lipsei de luc:ru".
De asemeqea, se subliniază că pentru facultăţi şi şcoli
speciale nu pot să-şi pregătească copiii numai către acelea
care numai învăţămîntul real secundar complet le croesc
calea.
De aceea ei solicită schimbarea gimnaziului real într-un
liceu c:lasic ·şi nu real. 1n acest scop solicită ca în bugetul
anului viitor al ministerului să fie înscrise sumele necesare
pentru deschiderea clasei a cincea cu începutul anului şcolar
lUD·.J/1895, rămînînd adînc recunoscători pentru că s-a ţinut
seama de dorurile lor „cele mai fierbinţi, izvorîte dintr-o a-
dîncă necesitate". 2J ·
204
d). r::estituirea directorului şi a profesorilor bătăuşi.
Cu toate că s-a atras atenţia profesnrilor gimnaziului în

urma anchetei făcută de inspectorul G:J:vănescu, de a nu se
ma.i aplica sistemul de bătaie a elevilor, totuşi, aceştia au re-
in tradus clin nou bătaia ca sistem didactic şi disciplinar.
1n luna decembrie 1893, maestru de clesemn şi gimnastică
V. Piecarski la acest gimnaziu şi-a dat demisia din cauză că
nu a mai putut suporta să vadă bătăil·~ cele mai barbare şi
sistematice aplicate elevilor de către profesorii bătăuşi, de-
misie ce nu s-a aprobat.
1n acelaşi timp a plecat Ia Bm::ureşti, cu scopul de a co-
munica inspectorului din minister, dr. Istrati, a altor inspec-
tori şi lui Haşdeu, materialul practicat privitor la motivul de-
misiei sale. '
La Bucureşti a expus în scris detaliat, doctorului Istrati
sistemul de bătaie la gimnaziul real de Ia Tîrgu-Jiu, anexîn-
du-se şi o schiţă a băţului cu care se bătea.
Faţă de gravitatea faptelor denunţate, a argumentului se-
rios bazat pe fapte amănunţite pe care Piekarski Ie-a expus,
doctorul Istrati, a informat pe ministrul Tache Ionescu.
în urma rezoluţiei ministrului, doctorul Istrati a efectuat
o am::hetă la faţa locului, deplasîndu-se la Tîrgu-Jiu la 20 de-
cembrie 1893, după cum rezultă din raportul nr. 4543 din 2
februarie 1891 depus ministrului, interogînd profesorii şi ele-
vii, clr. Istrati şi-a făcut convingerea că acolo se bătea în mod
sistematic cu deosebire copiii mici, considerîndu-se de către
profesori că „vîrîndu-Ie frica în piele mai curînd vor face oa-
meni dintr-înşii".
Se băteau copiii fără milă, cu vergi ce erau în fiecare
clasu adesea pînă ce erau rupte, cu o trestie ce se ţinea la
direcţie în cancelarie, iar către sfîrşitul lunii octombrie, di-
rectorul Bobancu, bătea şi cu coada unei scuturători".
Toate aceste instrumente zise „pedagogice" Ie numeau
„Pc·stalozii". Se bătea Ia palme, peste c:ap, peste urechi, peste
vîiful degetelor unite la un loc, „ad-fundum", punîndu-i capul
între picioare.
Cu pclma se bătea peste obraz şi cap, erau traşi de păr
şi urechi sau erau pălmuiţi cu amîndouă palmele.
în raportul silu inspectorul mai subliniază că „faptul este
cu utît mai de condamnat, cu cît marea majoritate a acestor
copiii sînt de Ia ţară, fără nici o protecţiune, nedesvoltaţi
205
pentru virsta lor, anemici şi debili, suferind lipsuri, cei mai
multi trăiau cu mălai şi ceapă.
Do~torul Istrati a rămas adînc mişcat văzînd mîinile lor
mici şi slabele lor constituţii, că s-au găsit oameni cu oare-
ca1e căldură adică profesori de gimnaziu care să-i bată sis-
tematic şi adesea într-un mod atit de crunt.
Faptul este cu atît de neiertat, cu cit Tîrgu-Jiul are o
şcoală primară care face onoare ţării întregi şi care poate
se1 vi model celor mai culte ţări din occident în ce priveşte
ni.porturile dintre elevi şi profesori. Aceşti copii de la cursul
p.rimar nemaltrataţi cînd ajung la gimnaziu în loc de a trăi
într-o atmosferă şi mai pură sînt maltrataţi într-un mod re-
voltător. · '
Faţă de cele constatate a fost suspendat din funcţie
directorul Ştefan Bobancu, care nu numai că nu permisese a
se bate, dar îm:ă singur dădea răul exemplu.
Cu conducerea direcţiei a fost însărcinat provizoriu pro-
fesorul Vlşinescu la 21 decembrie 1893, profesor cu titlu pro-
vizoriu, care nu a fost găsit culpabil.
Faţă de măsurile propuse în raportul inspectorului gene-
ral dr. Istrati, în legătură cu cele constatate la gimnaziul re-
al din Tîrgu-Jiu ministrul cultelor şi al instrrn;:ţiunii Publice
a dat următoarea rezoluţie : „2 februarie 1894. Se aprobă în
ţarte dl. Bobancu se revocă din direcţie şi se suspendă pe
lunile iulie-septembrie 1894 1 dl. Radian se destituie 1 dl.
Stolojan şi Bontea se suspendă pe lunile iulie şi august 1 dl.
Neagoe se avertizează.
In locul dl. Radian se numeşte dl. Pietroşanu care va fi
şi director. Tache Ionescu".
Aceste sancţiuni au fost comunicate fiecărui profesor,
fiind date ca o consecinţă a încălcării datoriilor ce le-au fost
impuse prin legea şi regulamentele şcolâre.
Totodată, ministerul a făcut cunoscut locţiitorului de di-
rer:tor al gimnaziului real de la Tîrgu-Jiu că „G. Pietroşanu
profesor suplinitor la acr'l gimnaziu a fost însărcinat pe ziua
de 1 februarie 1894 cu direcţiunea şcoalei ".
G. Pietroşanu era absolvent al facultăţii de litere şi fu-
sese numit începînd cu 8 feLruarie 1894 profesor de istorie şi
geografie, la Tîrgu-Jiu.
De menţionat că, la raportul către ministru, au fost ane-
xate 14 documente, printrn care raportul inspectorului Găvă
uescu din 6 februarie 1893, protestul directorului Bobancu la
acest raport, declaraţiile profesorilor, lista elevilor pe clase
206
t:u indicarea motive~or pentru .faptele comise de ce au fost
bătuţi.
Aceste anexe considerăm că au o importanţă pentru is-
toricul gimnaziului, desprinzîndu-se mai multe aspecte, mai
ales : conceptele pedagogice ale cadrelor didactice din acea
vreme şi gradul lor de pregătire.
Din aceste documente se desprinde că profesorii de la
gimnaziu din Tîrgu-Jiu cu toate încălcările făcute regulamen-
tului şcolar totuşi aveau cunoştinţe despre metodele pedago-
gice aplicate de pedagogi -renumiţi din lume.
In privinţa bătăilor folosite pentru pedepsirea elevilor ei
uu recunoscut răul ce au făcut dar au bătut cu intenţii bune.
pentru „a face oameni dintr-înşii".
Astfel directorul Ştefan Bobancu, a declarat că a bătut
elevii „pentru necurăţenie, furt, fumat şi minciuni, cu trestia
1'i. palmă şi trasul de urechi". Am bătut precum îmi bat pro-
prii mei copii. Sunt contra bătăii sistematice şi crude, nu în-
să şi contra pedepsei părinteşti, care poate să îndrepte pe
Ci>pil 11 •
Directorul Bobancu îşi pune întrebarea care sînt mijloa-
cele de a convinge pe acei elevi a căror îndăriltnicie şi rilu-
late disperează pe profesor, cînd observaţiunile sale, ridica-
rea în picioare şi închiderea în clasă nu ajută la nimic?, căci
c1atoria profesorului este a îndrepta, iar nu a neglija pe .şco
l::~r pentru că ar avea apucăturile de care am vorbit".
Profesorul de religie Clem.ent Bonta, menţiona că a bă
tut, cu linia la palmă pentru îndărătnicia de a nu voi să cîn-
te. iar profesorul Radian a bătut pentru -neglijarea datoriilor
din rea voinţă, pentru minciună şi obrăznicie.
Profesorul Stolojanu, conchide că a bătut şi a văzut că,
„r,1ijlocul acesta, frica ce deşteaptă acel mijloc în elevii le-
neşi şi neglijenţi, i-au făcut mai buni".
Pe bună dreptate inspectorul dr. Istrati, faţă de aseme-
nea declaraţii sublinia în raportul său către ministru că „ori-
cît am invoca faptul, ce trebuie să r~cunosc că este pozitiv,
că copiii de la această şcoală, volens nolens, învăţau ceva şi
cd. nu se absentau multe ori de la şcoală ; oricît m-aş gîndi la
buna intenţie a profesorilor şi a domnului director în parti-
cular, regulamentele şcolare au fost încălcate şi sentimentul
de unanimitate precum şi perceptele pedagogice au fost des-
pretuite, şi nu în acest mod sînt convins va proba cineva că
se pot dezvolta copiii încredinţaţi şcolilor plătite de către
stat",
407
!n urma măsurilor aprobate de .ministru Tache Ionescu,
t:onducerea direcţiei gimnaziului real de la Tîrgu-Jiu a· fost
preluată la 16 februarie 1894 da către Gh. Petroşanu, de la
C. Vişinescu conform ordinului ministrului din 3 februarie
1394, care fusese numit provizoriu, în urma suspendării dm
această funcţie a lui Şt. Bobancu, în dec. 1894 de către inspec-
torul dr. Istrati şi revocarea făcută de ministru la începutul
anului următor. 24
ln locul profesorilor suspendaţi de la catedră au mai fost
numiţi de către minister pe ziua de 1 februarie 1894 profeso-
rii Iuliu Moisil de fizico-naturale şi limba germană, iar Alex
Ionescu, de limba franceză, dreptul şi istoria.
Pe 16 februarie 1894 a demisionat maestrul Rola M. Pie-
t:arski de '1a catedra de desen şi gimnastică, în locul căruia a
fosL numit E. R sii, însă în luna mai 1894 a fost adus din
nou Piecarski. ln anuarele, rapoartele şi monografiile liceu-
lui Tudor Vladimirescu nu sînt trecute suspendările şi desti-
tuirile unor profesori, în cursul anului şcolar 1893-1894, ori
nu au fost cunoscute sau pentru a nu se umbri activitatea
lor desfăşurată foarte fructuos mai ales în anii viitori de în-
văţumînt. 25
e). O construcţie nouă cit mai monumentală care să în-

frumuseţeze oraşul.
In anul şcolar 1893-1894, paralel cu frămîntările din ca-

drul personalului didactic de la gimnaziul real de la Tîrgu-
Jiu, la Ministerul Instrucţiunii Publice se f_ţ].ceau studii şi pen-
tru întocmirea proiectului privind construcţia unui local nou
destinat bunei funcţionări a acestui gimnaziu.
Astfel în urma cercetărilor la faţa locului arhitectul mi-
n;stcrului Th. Dobrescu, raporta ministrului la 14 decembrie
1893 „că terenul şi casele Crăsnaru, destinate ca local pentru
gimnaziul real de la Tîrgu-Jiu sînt satisfăcătoare numai dacă
terenul va fi lărgit în adîncime prin cumpărare a încă 14 me-
tri liniari din proprietatea Mihuleţ, dar .care cere enorma su-
m5. de 40 OOO lei.
Totodată, arhitectul menţionează unele modificări ce sînt
necesare de făcut la casele Crăsnaru, în aşa fel ca să aibă loc
şi locuinla pentru director şi sălile de gimnastică, modificări
ce ar costa 60 OOO - 70 OOO lei. ·
Faţă de această situaţie, arhitectul subliniază în raport
că primarul urbei Jiu, zice cu drept cuvînt că „oraşul v~ ră-
mine tot cu ·local vechi, deşi transformat, aşa că vor avea ca
alte oraşe un local nou de gimnaziu ca să poată înfrumuseţa
oraşul şi ar fi în concordanţioi cu noile cerinţe de igienă.
In capitolul de încheiere al raportului arhitectul se uneŞ
le „cu propunerea domnului primar ca faţă cu sacrificiile ce
face ministerul este mai avantajos din toate punctele de ve-
dere o nouă construcţie, decît una veche, care oricum ar fi
transformată tot va prezenta aspectul unui loca-I care nu a
fost de la început destinat pentru gimnaziu.
Afară de acesta Primăria Tîrgu-Jiu împreună cu întreg
oraşul după spusele domnului primar face apel la înaltele
dumneavoastră sentimente domnule ministru şi vă roagă să
dispuneţi o nou5 construcţie pentru care toţi vă vor fi recu-
noscători înfrumuseţînd oraşul".
La acest raport arhitectul Dobrescu anexează schiţe pri-
vind proprietatea Crăsnaru (casele, parter, etaj, faţada prin-
cipală şi planul modificat pentru clase, sala mică, şi curte).
Subliniem frumuseţea acestor schiţe care prezintă con-
strucţii boiereşti din secolul trecut existente în oraşul Tîrgu-
Jiu. In urma propunerilor făcute de arhitectul Dobrescu, mi-
nistrul a cerut organelor locale din Tîrgu-Jiu să convingă pe
proprietarul Mihuleţ să vîndă pentru gimnaziu 14 metri li-
niari din proprietatea sa.
La acest ordin, comisiunea interimară a urbei Tîrgu-Jiu
cu nr. 490 din 18 februarie 1894 a informat ministerul instruc-
ţrnnii Publice că Mihuleţ nu poate ceda 14 metri liniari din pro-
piieiatea sa cu faţada spre strada Griviţa, indispensabili pen-
tru construirea gimnaziului, deoarece i se strîmtează siliştea
casdor sale. A oferit însă toată siliştea de 30 metri pretin-
:dncl o sumă suficientă cu care să-şi cumpere alt Ioc.
In această situaţie comisiunea interimară a precizat mi-
nisterului că a găsit alt loc al domnului Grigore Z. Broşteanu
pe 'care cere 35 OOO lei.
Oferta a fost respinsă, cum de altfel au fost avizate nefa-
yorabil de către specialiştii ministerului casele oferite de alţi
proprietari din Tîrgu-Jiu, cum este cazul proprietăţilor ofe-
rite de Berindei din strada Clemenţei, Bărbulescu din centrul
oraşului, Dimitrie Brătuianu de pe strada Unirea şi altele.
Toate aceste proprietăţi prezintă interes pentru arhitec•
tii şi istoricii oraşului. · ·
In cele din urmă arhitectul Dobrescu, a întocmit planu-
rile de construire a gimnaziului tot pe locul cedat de primă
rie şi ele fiind 9ata orice ofertă Ptl a mai putut fi acceptată. 26
De altfel, serviciul de arhitectură din Ministerul Instruc-
ţiunii Publice comunica serviciului de construcţii încă de la
16 noie:nbrie 1892, că Gh. Waltemberg, desenator în acel
serviciu se ocupa cu executarea planurilor definitive a con-
strucţiei gimnaziului d·e la Tîrgu-Jiu. Deoarece nu s-a ajuns
la o tranzacţie cu vecinii locului cedat de primăria Tîrgu-Jiu
pentru lărgirea terenului şi avînd în vedere dorinţa orăşeni
lor de a avea o construcţie nouă cit mai monumentală, care
să înfrumuseţeze oraşul, arhitectul Dobrescu Th. a găsit unele
soluţii de adaptare a localului la condiţiile terenului.
La 18 ianuarie 1894 urmare a ordinului nr. 8331 din 2 de-
CL'mbrie 1893 acest arhitect din serviciul contencios şi con-
strucţii al ministerului Instrucţiunii Publice a prezentat mi-
nistrului schiţa de plan pentru construcţia noului local al
gimnaziului de la Tîrgu-Jiu pe terenul cedat ministerului de
P: imăria locală.
Totodată, se atrage atenţia ministerului că terenul cedat
fiind cam neregulat nu se acomodează cu planul tip al minis-
terului neavînd spaţiul cerut.
Proiectul schiţă complet prezentat „are construcţiunea
aşezată pe colţ şi retras în toate părţile de şase metri liniari
ele la stradă. Angajamentul interior este destul de comod pen-
tru 250 pînă la 400 de elevi".
In raport se mai arată că soclu este de piatră, clădi.rea
din cărămidă şi alte materiale. Se consideră că prin această
restructurare se aduc şi economii, mai ales „prin economia
rezultată din necumpărarea locului proprietarului Mihuleţ,
ce.re devine inutil pentru noua construcţie cum este dispusă".
Se propune ca pe locul cedat de Primăria Tîrgu-Jiu, mi-
nisterul să construiască un local nou, care va înfrumuseţa o-
raşul şi care-l va pune la nivel cu oraşele înconjurătoare, fă
ră a mai cheltui sume de bani pentru expropieri". Asupra an-
teproiectului întocmit de arhitectul Dobrescu, comisia tehni-
că din minister, a referit în sensul că „aşezarea clădirii în
fuţadă .pe cele două strade al cărui colţ îl face terenul de ca-
re se dispune este favorabil~ sub punctul de vedere al aspec-
tului oricum monumental, care s.-a căutat a se da acestei
construcţii.
Pentru a feri casele de zgomotul stradelor, autorul pro-
iectUlui a dispus retragerea faţadelor cu 6 m de alinierea
strndei, înconjurînd terenul cu un grilaj. In final comisia a
făcut unele obs·ervaţii de a,şezare a claselor, biblioteca, care
2Hl
an fost discutate cu ministrul Tache Ionescu, la 28 mai 1894.
Prin orcl. 3431 din 18 iulie 1894 s-au aprobat schiţele
pc~ntru construcţia gimnaziului real de la Tîrgu-Jiu, însărci
nindu-se arhitectul Th. Dobrescu pentru întocmirea proiec-
tului definitiv. 27
Pîn<l în septembrie 1894 gimnaziul a fost adăpostit în pa-
lA.lul ad-tiv după care a fost mutat în casele lui Dumitru Mi-
hail din str. Tudor Vladimirescu.
Din cauză că proprietarul nu a făcut imobilului unele re-
paraţii, gimnaziul a fost mulat în casele C. Crăsnaru situate
la întrD.tăicrea străzii Unirii şi Săvoiu (Popa Şapcă). 28
Modificările personalului didactic în anul 1894-1895.
ln anul şcolar 1894-1895 au frecventat şcoala 183 de
elc;vi, avînct a doua serie de 21 absolvenţi.
In cursul anului s-au fi'\cut unele transferări ale corpului
didactic. De exemplu, C. Vişinescu s-a transferat la Tecuci,
iar de acolo a venit la Tîrgu-Jiu Al. Nicolae.
De asemenea, în ianuarie 1895 a fost numit la gimnaziul
din Tîrgu-Jiu N. Giurăscu, ca profesor de istorie, lăsîndu-i-se
profesorului Al. Ionescu limba franceză şi dreptul.
Astfel că din ianuarie 1895 în ştate apar următoarele ca-
dre> didactice :
GEORGE PIETROŞANU de limba română, geografie cla-
sele III-IV şi director ; IULIU MOISIL ştiinţe fizico-natura-
le, higiena şi limba germană, ALEX IONESCU de limba
franceză, dreptul constituţional ; ALEX NICOLAU de geo-
qrafie Ia clasele I şi II, matematica şi contabilitatea, preotul
i>. ŞTEFULESCU de rrligie; V. ROLA PIEKARSKI desen, ca-
liq1afie şi gimnastică, GEORGE CERNICANU muzica $i N.D.
GIURESCU. 29
La 1 aprilie 1895 noul numit Giurăscu este transferat ca
secretar la facultatea de drept Bucureşti iar Ia catedra de
istorie este numit Ştefan Bobancu.
La 15 aprilie 1895 este transferat Alex Ionescu Ia liceul
din Ploieşti, iar obiectele predate limba franceză şi dreptul
au-ti V se încredinţează profesorului G. Petroşanu, geografia
s-·a împărţit la doi profesori : Al. Nicolau pentru clasa I şi Il
şi profes·orului Atanase Bărsan pentru clasa III şi IV, numit
cct profesor suplinitor tot e.tunci la catedra de limba română
şi gco9rafie, La 9 mai 1895 profesorul Bârsan, a convenit cu
G. Petroşanu să predea geografia la clasele III şi IV pînă la
examene. .
La 1 mai 1895 V.R. Piekarski maestru de caligrafie, de-
sen şi gimnastică este permutat la Tg.-Măgurele, în locul său
fiind numit începînd cu luna iunie Andrei Marian pentru de-
semn şi caligrafie, iar cu gimnastica a fost însărcinat G.S.
Cernicanu, maestru de muzică. 2 9
Excursia de Ia mănăstirea Tismana. Conflictul cu stare-
ţul.
Cadrele didactice organizau serbări şi excursii cu elevii

r.vlnd şi uii cor bine instruit. Trei profesori (Nicolau, Cerni-
canu, şi Marian) după examene, au mers la 22 iunie 1895 în
excursie cu 20 de elevi din care 15 elevj_ corişti, cu intenţia
de a lua parte la serviciul religios.
Stareţul mănăstirii Tismana, fiind în stare de ebrietate
i-a apostrofat pe profesori, spunîndu-le că sînt veniţi din
1 ransilvania la Tîrgu-Jiu şi n-au ce căuta în mănăstire.
Deşi stareţul Georgescu, de frică să nu fie reclamat la
Episcopie a trimis profesorilor o rugăciune să nu dea curs
afacerii, totuşi el s-a grăbit şi a reclamat pe profesori la Mi-
nisterul Instrucţiunii Publice susţinînd că cei trei profesori
veniţi cu 30 de cai cu căruţe i-au păscut iarba de pe lingă bi-
serică şi i-au răspuns neo:meneş1e ,,zicînd că bine a făcut a-
cela care a luat veniturile mănustireşti".
In baza declaraţiunilor profesorilor din care rezultă că
nu i-au „adresat nici un cuvînt supărător sf. sale căci în con-
ct:ţiile în care era Sf. sa turmentat, ne era imposibil de dis-
t. u lat", ministerul a pus la dosar reclamaţi unea. 30
Insărcinarea arhitectului Dcbrescu cu dirijarea lucrări

lor de .construcţie a gimnaziului.
La începutul anului 1895, arhitectul Dobrescu a depus .

:ministrului, proh~~ctul definitiv al construcţiei gimnaziului de
la Tîrgu-Jiu, împreună cu devizul privind localul propriu-zis,
antemăsurătorile pentru sala de gimnastică şi locuinţa direc-
torelui precum şi co_ndiţiile speciale.
Fiindcă lucrarea mai necesita unele modificări, ministrul
Tache Ionescu a emis o decizie în luna mai 1895 prin care a
însărcinat pe arhitectul Dobrescu să facă planurile, devizele
şi detaliile gimnaziului de la Tîrgu-Jiu acasă la el, fără să in-
frebuinteze funcţionarii ministerului deoarece aceştia nu se
pot ocupa de asemenea lucrări.
Totodată, arhitectul Dobrescu, a fost însărcinat cu diri-
jarea Iucriirilor de la Tîrgu-Jiu, pentru care s-a convenit să
primeasr.ă 3,200/o din valoarea lor. Noile lucrări de planuri
întocmite de Dobrescu, au durat pînă în anul următor. 31
începerea anului şcolar 1895-1896 cu un nou director
Iuliu Moisil. '
La 1 septembrie 1895 directorul gimnaziului real din
':: îrgu-Jiu Petrosanu este mutat la Tîrgovi)'?te, conducerea di-
rect iei fiind încredinţată profesorului Iuliu Moisil. Cursurile
rnului şcolar 1895-1896 au început cu întirziere, adică la 15
septembrie în loc de 1 septembrie din cauza unor reparaţii,
'in care funcţiona gimnaziul. ·
In acest an şcolar au frecventat 205 elevi clasa a patra
fiind a treia serie cu 28 de absolvenţi.
Anul şcolar în septembrie 1895 a început cu următoarea
compm:1cnţă a cadrelor didactice : Iuliu Moisil la catedrele de
ştiinţe fizico-naturale la clasele I-IV, germană şi director ;
1\lex Nicolau matematică· I-IV, contabilitate la clasa III şi
~reografia Ia clasele I, III; Atanase Bîrsan limba română
J--IV. geografia la clasele III, IV ; Ştefan Bobancu istoria
I-IV, preotul Ştefulescu religia I-IV 1 C. Ştefulescu - Rucă
limba francez<l I-IV şi dreptul constituţional la clasa IV 1
Gh. Cernicanu muzica la clasele I-IV.
In statul din luna octombrie 1895, apare profesorul Ni-
colae Bran numit la catedra. de caligr(lfie şi desemn. Prin or-
dinul 5363/1895 a fost permuta.t la gimnaziul de la Tîrgu-Jiu,
vemnd de la Dorohoi, pentru rea purtare, maestrul de gim-
nasLică George Hristache, care s-a prezentat la post la 22. oc-
i-)ml.1rie 1895, fiind suplinit pîl).ă la prezentare de G. Cernica-
nu, maestru de muzică.
La sfîrşilul lunii octombrie 1895 profesorul G. Petroşanu
a fost readus la gimnaziul de la Tîrgu-Jiu, în locul profeso-
rului Ştefulescu Rucă, mutat la Tîrgovişte.
Astfel că în statele pe noiembrie 1895 apare G. Petroşa
nu ca profesor de limba franceză. Ia clasele I-IV şi de drept
administrativ, în locul profesorului C. Ştefulescu-Rucă. Pe
ziua de 4 decembrie 1895 profesorul Şlefulescu-Rucă este
readus la gimnaziu de la Tîrgu-Jiu la disciplinele limba ro-
mrînă I-IV, şi geografie III-IV, în locul profesorului Anas-
1ase Barsan probabil tranşferat. 32
Divergenţe între director şi profesori privind eliminarea
unui elev.
In cursul lunilor noiembrie şi decembrie 1895 s-au ivit
unele divergenţe între directorul qimnaziului, Iuliu Moisil şi
restul profesorilor legate de o reclamaţie a elevului din cla-
sa a III-a, Şendroiu Vasile, contra Profesorului Nicolau.
La 29 octombrie 1895 elevul Şendroiu a reclamat minis-
trului Instrucţiunii Publice că profesorul Nicolau, îl urăşte,
ii dă note rele_ şi-i adresează vorbe murdare, bou, măgar),
clin cauză că nu vine la şcoală în uniformă şcolară. El cere
să fie scutit de uniformă pentru că nu are nici o putere să
cumpere haine, tatăl-său om în vîrstă de 70 de ani este om
siirac cu desăvîrşire şi n-are bani să-i dea.
Petiţia. fiind trimisă de minister la gimnaziu pentru cer-
cetare s-a discutat în conferinţa profesorilor din 29 octom-
l;riE' 1895 unde elevul Şendroiu a declarat că a făcut o gre-
şeală că a reclamat profesorul său, fapt pentru care a fost
eliminat pe 7 luni.
lntr-un raport făcut către ministru, directorul gLnnaziu-
lui Iuliu Moisil, consideră pedeapsa prea mare dată de con-
siliul şcolar, deoarece este în obiceiul profesorului Nicolau
de a spune astfel de vorbe grele elevilor, fapt ce a făcut pe
elevul Şendroiu să se plîngă.
Pentru a nu se mai întîmpla încurcături de felul acesta
Iiuliu Moisil, face propunerea ca ministerul să dea un ordin
gen2ral prin care să atragă atenţia profesorilor „să nu se
servească de vorbe ce jignesc în demnitatea elevilor, care
le dezolvă sentimentele lor de dreptate".
In continuare mai adaugă că „noi profesorii, trebuie să--i
creştem spr-e ceva mai nobil .şi mai bun şi nu rar, chbr unii
profesori. nepregătiţi în destul pedagogicesc, sînt chiar în
mod indirect dau naştere la petiţii de felul prezentei şi influ-
enţează rău. asupra caracterului t:nerimii". La indicaţia dată
ele minister de a se cerceta din nou cazul elevului Şendroiu
în şedinţa din 28 noiembrie 1895, trei profesori· au părăsit
şedinţa pe motiv că directorul ţine parte elevului Şendroiu.
In a·ceastă situaţie Iuliu Mo.isil .a cerut să se trimită un
inspector spre a cerceta cazul, mai ales că a fost ameninţat
de preotul Ştefulescu, Ştefulescu Rucă şi Nicolau, că vor face
tot posibilul să fie scos din d:recţiune. _
Cu toate acestea, cer'cetîndu-se din nou cazul, consil'ul
profesoral şi-a menţinut pedeapsa hotărîtă iniţial de elimi ·
214
nare a elevului Şendroiu pînă Ia 1 iunie 1896 cu drept de
a se prezenta la examene 31.
Punerea pietrei fundamentale a clădirii gimnaziului.
In privinţa construirii noului locaJ pentru gimnaz!ul
real de la Tîrgu-Jiu în cursul anului 1896 se fac progrese
însemnu te.
S-a înfiinţat o direcţie a clădirii gimnaziului din Tîrgu-
Jiu dl cărei şef era arhitectul Th. Dobrescu.
. :Akesta informează ministerul Instru·cţiunii Pubhce la
5 martie 1896 cil a numit conducător pentru efectuarea lu:
crări!or clădirii gimnaziului din Tîrgu-Jiu, pe Ştefan Hari-
sescu, cu leafă de 300 lei lunar. Acest conducător a fost
plălit în fie'carc lună pînă în aprilie 1899, dupu cum reiese
din ştalele de plată.
In lune. aprilie 1896 s-a desfiinţat postul de arhitect din
cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice, ce era ocupat de
Dobrescu. s-a găsit însă soluţia 'ca să i se încredinţeze ·cu
contract construirea clădirilar pentru gimnaziile din Tîrg'..l-
Jiu, Iaşi şi Predeal.
· In sfîr5it la 23 iunie 1896 s-a pus piatra fundamentală
a noii c!udiri destinatLi gimnaziului real din Tîrgu-Jiu, urmată
de o frumoasă serbare şcolară.
La această solemnitate au luat parte secretarul qeneral
al ministerului cultelor şi Instrucţiunii Publice St. Sihleanu,
primarul oraşului Tirgu-Jiu Titu Frumuşeam.i şi autorităţile
iocale.
In temelia ·clădirii au fost introduse pergamentele iscă
lite de publicul asistent, de .elevii şi profesorii gimnaziului.
De asemenea, s-au introdus fotograţiile profesorilor şi ale ele-
vilor.
Stabilitatea corpului didactic în anul 1896-1897
Personalul didactic din anul şcolar 1896-1897 a rămas
acela:;i intervenind o schimbare în luna noiembrie 1896 cînd a
fost ~~ur..it N. Dem. Frumuşanu cil profesor de limba fran-
ceză şi drept administrativ în locul profesorului G. Petro-
şanu, transferat.
După această dată persoqalul didacti'c se prezintă ast-
fel : Pr. P Ştefulescu de religie; Ştefan Bobancu istorie ;
C. $tefulescu Rucă limba română si geografie Ia clasele III
şi IV ; Numa Frumuşanu limba franceză şi ·dreptul adtiv :
215
Alex. Nicolau matematicile, contabilitatea, geografie în cla-
sele I şi II; Iuliu Moisil de ştiinţe fizico-naturale, germana
şi higiena şi director ~. Bran desen şi caligrafie; C. Cerni-
canu muzica şi Gh. Hristache, gimnastica.
In acest an şcolar a fost a patra serie de 17 absolvenţi.
Au fost şi 2 bă:eţi şi două fete, care s-au pregătit în
particular şi au susţinut examenele la gimnaziu. Este vorba
de Alexandru Matamancea din Bumbeşti Jiu pentru clasa
I-a, care a promovat cu coefi'cientul general de 6,84; Aure-
lia Bobancu din Tîrgu-Jiu pentru clasa II-a cu 6.85; Ana
Voica din Tîrgu-J·u clasa II-a cu 6,36 ,şi Nic. Gonea din Po-
jogeni clasa a IV-a cu 6,15 media generală35,
Concluzii a<>upra desfăşurării învăţămîntului de Ia în-
fiinţare şi pînă la sfîrşitul anului şcolar 1896-1897.
Documentele şi rapJartele şcolare întocmite de la 1 septem-
brie 1890 dctta înfiinţ1rii gimnaziului de la Tîrgu-Jiu şi pînă la
sfîrşitul anului şcolar 1896-1897, demonstrează mersul as-
cendent al proce::.ului de învăţămînt în această şcoală secun-
dară.
1n această perioadă nu frecventat şcoala un număr de
1 100 şcolari.
Din cele patr1:1 serii ale clasei a patra, au fost 83 de absol-
,·enţi. Pe anii şcolari absolviţi, situaţia şcolară se prezintă
astfel :
nr. el2vi nr elevi prom. nr. absolv.

anii şcolari nr. clase frecv. (el. IV)
1890-1891 I 75 26
1891-1892 I. II 98
1892-1893 '( II. III 140
1893-1894 I-IV 182 20 prima serie
1894-1895 183 20 a doua serie
1P95-1896 203 106 26 a treia serie
1896-1897 212 17 a patra serie
1.100 83
Din această situaţie se observă că populaţi& _şcolară

este
î11 creştere, numărul promovaţilor şi al absolvenţilor este
redus. De exemplu, numai anul şcolar 1895-1896 din totalul
de 205 înscrişi în cele patru clase s-au retras 22 de şcolari,'
216
doi eliminaţi, 93 de repetenţi, 40 de corijenţi, 106 promovaţi
şi 17 absolvenţi.
Această situaţie se explică în mare parte condiiţilor pre-
cctrc, care fd.ccau pe unii elevi mai ales, cei de la ţară de a
..,,, relrage, neputînd plilti taxele şcoiare şi întreţinerea Ia gaz-
de, 'iar cei care continuau ::.ă frecventeze cursurile nu aveau
condiţiile necesare de studiu, fiind mai mulţi în cîte o încă
pi:•re pe la c;azdc, în frig şi-n foame.
Totodată, exigenţa profesorilor era la o ştachetă ridi-
cat<l nefăcînd nici un rabat faţă de cei ce nu posedau cunoş-
Ur1ţele predate în cursul anului. ·
Majoritatea ş:olmilor erau fii de ţărani. 2um de altfel şi
Dopulaţia judeţului Gorj în cca mai mare parte era formată
din ţărani, pentru că industria şi meşteşugurile se dezvoltau
h mod lent în acest judeţ.
De exemplu, în anul şcolar 1894-1395, din totalul de
205 elevi înscrişi în toate cele patru. clase, un ·număr de 119
~colari erau fiii de ţărani, 26 de pr~oţi, 24 de funcţionari, 11
dP proprietari. l:'i ele comercianţi, 3 de meseriaşi, 2 de ofiţeri,
i ele medic şi 1 de inginer.
Greutăţile materiale pe care le aveau părinţii elevilor
îi împiedicau pe elevi să urmeze cursurile în continuare a
unui liceu real, mai ales că un aserne1H'a Uceu nu se afla nici
la Craiova. Astrei din S3 de absolvenţi a celor patru serii de
~Tolari numai 8 au mers la liceu. Alţi absrJlvenţi s-au îndrep-
ts.t cătr:e şcoli cu durată mai scurtă şi cu posibilităţi de între-
ţinere, cum au fost şcolile de agricultură şi silvicultură 12 ab-
sr.Jvenţi. şcoala militară 10, şcoala veterinară 5, şcoala supe-
rioară ele comerţ 2.
Multi din absolvenţi s-au încadrat direct în muncă 1 cum
ar ii invăţiil0i' 20, la ·caIE·a ferată 8, în armatJ. 3, institutori L
la părinţi 4 şi G necunoscuţi.
Pc linie d~dactico-pedagogică s-au aplicat metodele cele
::-nai eficiente ele predare. Se foloseau hărţi, materiale didac-
tice mai ales la ştiinţele fizico-naturale şi geografice. Au fost
inlroduse reuistrelc de caracterizare a şcolarilor şi un carne-
ţel t:uprinzînd regulamentul tipărit de ordine interioară şi de
disciplină.
Biblioteca şcolară, excursiile, corul şi alte actvităţi folo-
~;i te cu pricepere, contribuiau din plin la bunele rezultate în
pre0ătirea temein'.că a elevilor 26 •
217
lucrările com~11imentare la clădirea gimnaziului. Băile
de apă.
Lucrările clădirii gbmaziului de la Tîrgu-Jiu au conti-

nuat şi în anii următori, deoarece pe part:urs s-au ivit unele
modificări.
La 14 martie 1897 directorul gimnaziului, Iuliu Moisil,
solicita ministerului Instrucţiunii Publice, să aprobe să se
facă la ncul local al gimnaziului o scară ce duce la etajul
de jos, un bazin cu duş sau o cameră de baie lîngă sala de
qimnastic:J, pentru că „ una din condiţiile esenţiale ale sănă
lăţii şcolarilor este negreşit şi băile de apă".
Este menţionată asemenea necesitate deoarece orş.şul
liind mic de provincie nu are locaJ de băi, iar şcolarii în tim-
pul iernii nu se scladă. Se precizează că la acest gimnaziu
~fot „cazuri de rîie şi alte boli de piele, prea multe chiar
din luna octombrie" anul precedent. De astfel, „cu toate po-
Yeţele ce se dau şcolarilor de t:ătre profesori ca să se spele
Pf' tot corpul şi să se scalde acasă, la gazde totuşi prea pu-
tini o fac sau o pot face".
Presupunînd că vor exista băi la gimnaziu, directorul,
S')COteşte că elevii vor fi obligaţi a se scălda supravegheaţi
Je profesori diriginţi, curmîndu-se răul de rîie şi alte boli
de piele.
De asemenea, arhitectul Dobrescu, în aprilie 1897 a soli-
citat ministc1:.ului lucrări co~plimentare, întocmind devizele
şi schiţele pentru grilajul de fier spre stradă, locuinţa direc-
torului, sala de gimnastică, împrejmuirile de zid spre vecini,
î:nprejmuirile de lemn, grilajul de lemn spre stradă şi nive-
Pirile care au fost vizate de comisia tehnică din minister.
La 28 mai 1897 acelaşi arhitect a depus ministerului spre
aprnbare : planurile, planşele şi devizele mobilierului (bănci,
catedre, scaune etc.) necesare claselor, cancelariei profeso-
rilor, muzeului şi cahinetului de fizică, care au fost executate
de şcoala ele meserii din Craiova.
La 3 iunie 1897 Ministerul Instrucţiunii Publice a publi-
Cdt ţinerea unei licitaţii pentru darea în antrepriză a execu-
tfaii lucrărilor cumplimentare necesare gimnaziului real din
Tîr9u-Jiu, Ia t:are s-au prezentat Ion Poenaru din Tîrgu-Jiu
şi :;, Deşliu clin Bucureşti, oferta primului fiind mai avantµ-
joasă. Nu a fost însă aprobată deoarece la a doua înfăţişare
s-a prezentat S'ingurul solicitant37 •
218
Schimbarea denumirii gimnaziului
Prin decretul regal nr. Q413 din 23 iuni~ 1897 s-a dat gim-
naziului, numele lui Tudor Vladimirescu.
· In baza acestui decret, Iuliu Moisil directorul acestui ase-
zămînt cu adresa nr. 115 din 10 iulie 1897 a rugat Ministe~ul
Instrucţiunii Publice să dea ordin arhitectului Th. Dobrescu,
s'l aranjeze inscripţia de pe faţa noului local încît să fie inti-
tulată „Gimnaziul real Tudor Vladimirescu" de la Tîrgu-Jiu.
După această dat3 s-au mai executat lucrări suplimentare
neprevăzute în devizele de construcţie a gimnaziului. ce au
necesitat timp r:entru efectuarea lor, încît cursurile s-au mu-
tat la noul local abia la 4 octombrie 1898 iar lucrările defini-
tive cu toate anexele lor au fpst terminate abia la 5 noiem-
brie 1899.
Despre toate acestea precum şi despre activitatea de învă
ţămînt desfăşurată după dat::i. de 23 iunie 1897 cînd instituţia
a primit un nou nume ne vom ocupa într-un nou articol in-
titulat: „Gimnaziul real Tudor Vladimiresc:u de la Tîrgu-Jiu". 28
NOTE
I Arhivc-le Statului Bi:curcşli (A.S.B.) M. de Interne inventar nr. 320

dosar 578/1090, p. 16; 333/i889; Arhiv. Statului Fil. Gorj fond pri-
" mă:t:u: oraş Tg.-Jiu d:Jsa.r 13 /109J, p. 62 ; tablou afişat la L'.c2ul
T .;d:ir Vladimirescu Tg.-Jiu.
2 A.Sa M. Ino·tr. 1nv. dos. 1636/1872; M. Interne Inv. 315/dos. 187 /
187 2, p. 8 -14 ; Gh. Gîrdu Şcoala reală de Tg.-Jiu Coi umna Tg.-Jiu,
au.gust 1990.
3 Petru Răşoanu Istor'cul 1nvăţiimîn·tu!ui Secundar. p. 15, 35, 142.
4 Alex. Vitzu. S·tu<l:u asupra îrwăţă.mî.ntului secundar din Ro~11ânia,
p. 55, 94, 60, 147; Anuar Gimnaziu T. Vladimirescu, 1905-1903.
5 ASB, M. Ins'r. Publ. dos. 734 B /18::-0, p. 8 ; anuar gimn'.lziu T. V!adi-
rrirescu, 1905-19C6.
6 ASB. M. I:is'.r. Publ. inv. 527 dos. 4551/i888, p. 1-5, 8, 67.
? ASB, M. Jnstr. Publ. 7348 /18SD, p. 1, 8.
8 Arhiv. S'.<H Fil. Gorj, fond primăria oraş Tg.-Jiu, 13 /18'.lO, p. 5-1, 62.
9 AS3, M. fr.'!erne 3:J:J /1039, p~g. I, 21.
10 Arhiv. Statu'.ui Fii. Gorj fond L:c:ul T. \'lndlm'.r·escu, 1 /1090, pcig. I ;
Pr:m~rh oraş Tg.-.Jiu, 3/1890, fJ'.:g. 54 V, 61 V.
11 Arhiv. Stat Gorj. pr' măr:a oraşului Tîrgu-Jlu, do5~r 13 /1090, p. 55.
12 Arhiv. Statului F;l. Gorj, primăria or3ş Tg.-Jiu, 13/1890, p. 61 V,
80, 81 ; I /1890.
13· ASB, M. Instr. Pu.bl. 734 C/1890, voi. II, p. 4.
219
14 AS, Fii. Gorj, Liceul T. Vladimirescu 1 /1890, p. 12, v, 18, 83; 2/1890,
1894, p. 1, 12, 16, 47, 82, 102, 115, 177.
15 ASB, M. Instr. Publ. 656/lBCll, p. 1, 3; 706/1890, p. 2, 6, 16, 17; AS
Fi!. Gorj, Liceul T. Vladimirescu I /1890, p. 1, 1 v, 6, 8, 39 ; anuar
M. Instr. Publ. 1893, p. 108 ; ani.:,ar gimn1aziu T. Vlad•imire.'.l;u 1905-
1906.
16 AS, Fii. G'.:>rj. Liceul T. Vladiinirescu 1 /159, p. 67, 92, v; 20 /1891,
p. 25, 26.
17 ASE Fil. Liceul T. Vladimirescu 1/1890, p. 71, 55;. primăria oraş
Tg.J'.u 13/1890, p. 95, 98 ; ASB M. r.n1Str. Publice 7348/1890, p. 30.
18 ASB M. Ins-tr. Pubiice 656/1891, p. 16; 894/1892, p. 2; A.S. Fii. Gorj
T. Vladimirescu 1/1890, pag. 18; 2/1890-1894, p. 3, 4, 47, 115.
19 ASB M. Instr. Publice 7348 /WJO, p. 8, 32.
20 ASB M. Ins11'. Publice 3!9/1893, p. 1, 2; Amicul Tinerimii 18 febr.
1940 ; rap. g1mn. re:tl. T. V!ad:mirescu Tg.-Jiu, 1898-11!99.
21 ASB M. Instr. Publice 349/1893, p. 2 ; rap. anuar gimn. re::il. T. Vla-
d•iimirescu 1895-1896, 18'.J3-lll99, p. 36 ; Amicul Tincrim:i, 17 febr .
. 1940.
2 2 ASB M. Interne inv. 322/dos. 1447 /1893, p. 1-4.
23 ASB M. Instr. Publice 3491893, p. 19.
24 ASB M. Ins-~r. PubLce 264/i094, p. 1-3, 5, 17, 18, 22-33, 51-56.
25 ASB M. Instr. Fublice 264/1894, p. 1; anuar gimnaziu. T. Vlad:rn:-
rescu, 1905-1906.
26 ASB M. lnstr. Publice 734 B il8SO, p. 32, 37, 39-46, 55, 58, 60, 61, 67.
7
2 ASB M. Instr. Publlce 734 C /lll90, vo!. II, p. 4, 69, 69.
28 Anuar gimnaz. T. Vladimirescu 1905-1006; AS. l';il. Gorj, L'ceul T.
V'.3.1:!imires.2u, 18, 20 /1894.

29 ASB M. Instr. Publice 172/1fl9), p. 1, G, 55; 304/1895, p. 1; anmir
gimnaz. T .. VLxlirnirc·s·~u. 19J5-180G.
30 ASB M. Instr. Publ. 304/1895. p. 7. 8, 9.
:11 ASB M. Instr. Publ'.ce 734 C/lll90, vol. II, p. 6J, 89, 81. 03.
:l 2 ASB M. Inştr. Pub'.ice 304/1393, p. 9 ; 172 /1893, p. G, 55 ; 143 /1306,
IP· 1, 16.
33 ASB M. Instr. Publice 304/1895, p. 25, 31.
34 ASB M. I.ni.str. Puol.b~ 734 C /1890, voi. II, p. 97, 99 ; P. Hă9canu,
Is1oric învăţ. sec., p. 15, ,142.
25 AS'3 M. I.nstr. Publice 172 /1895, p. 27 ; rap. gimn. real Tîrgu-Jiu,
1896-1897. . .
36 ASB M. ln"ltr. Publice 894/i8132, p. 9; 433/1896, pag. 3, 13; 172/1895,
· p. 27 ; rap. gimn. Tg.-Jiu 1895-1896 ; 1896-1897 ; Arh:.v. Statµlui
Gorj, Liceul T. Vladimirescu 3/1890; 10/1891, 13/1892, 16/1893; Lic.
T. Vladimirescu, Oc·tavi<Jn Ung11J'l~anu, 19!l~.
3 ASB M. Inslr. Pul:liic~ 734 D /1890, p. 8, 15, 19, 23, 25, 4J, 60, 63, 75,
7
76, 97 ; 734 E /189'.:l, p. 5, 17, 18, 20, 56.
38 ASB M. Instr. Publice 734 D/1890, p. 63, 106, 111, 121, 129, 136, 158,
169 ; 734 E /1890, p. 26, 58.
220
Alexandru N. Popescu . . Craiovescu,
profesor Ia şcoala naţională din Tg. . Jiu
(1841-1847)
IANCU ŞT. TOMA,
ZNFIINŢAREA ~PRIMELOR ŞCOLI SATEŞTI
ÎN ŢARA ROMÂNEASCA
Nici în Regulamentul Organic din 1831 şi nici în regulamen-

tul şcolar din 1834, întocmit în aplicarea celui dintîi, nu se
cuprind prevederi pentru ŞC'.)lile săteşti, ci numai pentru şco
lile d'n ora~eb rapitale ale judeţelor. Domnea în:::ă concepţia
din timpul lui Al. Ipsilanti că sătenilor le e rezervată munca
cîmpului şi păstoria.
Singura prevedere legală pentru ş::olile de prin sate este
cea cuprinsă în proiectul al doilea pentru seminarii, protopopi
şi preoţi, tot din anul 1831, care, prin art. 8 decide ca în fie-
care sat să se ţină pe lingă preot şi un cîntăret care va primi
pe lîngă două chile de bucate (circa 800 ocale) pe fiecar.~ an
şi cîte doi lei de fiece enoriaş sătean - ,:Jlătibili cite un leu la
Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, fiind dator, pentru această plată
a învăţa copiii satelor carte şi cîntări.1
Spre deosebire de oraşe, care primeau învătămînt gratuit,
la sate, învăţătura de carte trebu'a plătită în produse şi bani,
de căt~e .enoriaşi.
' T-recuseră patru ani. şi dispoziţia din art. 8 nu era ,pusă
în aplicare în nici un sat din principatul Ţării Româneşti. Şco
lile care se găseau în fiintă pr1n unele sate erau înfiinţate ici
şi colo de anumiţi particulari, proprietari de moşii, spre a în-
văţa copiii satelor , de pomană" sau dP diverşi dascăli şi gră
mi'i.tici, pe b:i.ză de învoială cu sătenii. 2
In aceste condiţiuni, la 14 ianuarie 1838 Vornicia din lă
untru dă o circular:'i către toate ocîrmu'.rile de judeţe, publi-
cată în Buletinul Statului şi în Curierul Rom§nesc, prin care
se pun bazele şcolilor săteşti din Ţara Românească. Proprie-
tarii de moşii împreună ·cu ocîrmuirile de judeţe urmau sii în-
tocmească încăperile de şcoală în fiece silişte de sat, potrivite
221
cu numărul copiilor. Se pune în mişcare şi Eforia şcolilor na-
ţionale care îmbrăţişează cu căldură ideea înfiinţării şcolilor
săteşti.
învăţătura copiilor de prin sate avea să urmeze numai pe
timp de iarnă, de la 1 noiembrie la finele lui martie, pentru
ca în lunile celelalte să se îndel-2tnicească cu lucrar-ea pămîn
tului stînd în ajutGrul părinţilor.
Profesorii din oraşele de reşedinţă devin, din acest mo-
ment, pe lîng<1 profesorii de învăţăturile începătoare şi profe-
sorii normali - de şcoală normală pentru pregătirea învăţăto
rilor săteşti.3
Ln început, Eforia şcolilor naţionale a îndrumat profesorii
d~ la judeţe, ca prin înţelegere cu ocîrmuitorii să găsească ti-
neri ţărani, di:otre cîntăreţii sau grămăticii d·'.) la biserici spre
a fi pregătiţi cîteva luni pe vară la învăţăturile începăto.:i.re,
după care se îndatorau a ţine şcoală în satele lor, în iarna care
venea. Incepînd cu luna mai 1838, prin unele judeţe începuse-
ră a se aduna la reşedinţă, candidaţii de învăţători dintre ţîr
.co;vnicii satelor, care se plîngea însă că nu puteau face faţă
cheltuielilor cu cazarea şi hrana pentru şederea la iud-2ţ. Efo-
ria şcolilor propunea să li se vină în ajutor, plătindu-li-se din
cutia statului, cheltuielile cu şederea la oraş pe Emp de două
luni, cît învăţau în şcoala normală. 4
In acţiunea de recrutarea candidaţilor, s-a constatat încă
de la început că mulţi din ţîrcovnicii bisericilor săteşti refuzau
a primi această sarcină şi din această cauză, sătenii erau siliţi
să caute alţi tineri pentru această carieră, care sau erau bir--
nici şi deci supuşi Ia toate însărdnările acest·2i trepte sau clă
caşi pe moşii străine şi îndatoraţi la toate dările proprietăreşti. 5
Eforia a intervenit la Departamentul trebilor din lăuntru
ca tinerii ce se vor aşeza învăţători să fie apăraţi de plata ca-
p,i'taţiei şi altor îndatoriri ce depindeau de administraţie iar
proprietarii de moşii să fie invitaţi a scuti pe învăţători „mă
car numai de clasă da:ă nu şi de dijmă". 6
Pe de altă parte Eforia şcolilor a cerut să se dea porunci
ca să contribuie la plata celor doi lei pentru învăţătorul satu-
tului, toţi şezătorii satului fără osebire :·preoţi, diaconi, juraţi,
vătăşei, dorobanţi mazili, boieri de neam şi asidaţi - iar nu
numai familiile de birnici - pentru a se mări pe această cale
retribuţia învăţătorului de sat. 7
222
AL.~. POPESCU-CRAIOVESCU SE MUTA DE EFORIE LA
ŞCOALA ,DIN TÎRGU-~IU, îN SCHIMB CU S . .STANCiOVICI
în urma cercetărilor comisiei del:·gati'i de Eforie (N. Ili-

escu, şi N. Bălăceanu), Eforia, la 19 sep~cmbrie 1841 decide .ca
Alex. N. Popescu să fie mutat de la Slatlna la Tîrgu-Jiu, fiind
nevoie a se face schimbare între el şi C. Stanciovici, care la
fel, era victima unor acuzaţii ale unei părţi din orăşenii din
Tîrgu-Jiu.
La început, profesorul AL Popescu răspunde Eforiei că nu
primeşte această sch:ml::are, după aproape 5 ani de împlinire
a datoriilor sale, apreciind această mutare ca apusul profesiei
s:ile.B Cere să fie mutat la Bucureşti sau la Craiova „pentru
că numai acolo aş putea găsi mai cu îmbelşugare, hrana de care
doresc, ce e mai scumpă decît toate la virsta în care mJ. aflu".
In lipsa acestor două oraşe, s-a obisnuit cu Slatina, fiind
gata a lepăda postul de i;ro:!'esor decît a-l schimba cu al orică
rui alt oraş din Principatul Român, vecin cu el din Tîr,t{P-
Jiu.9 Scr:e cu a cest prilej si personal directorului PctrCl:_che
Poenaru şi lui Mihail Dim. Ghica, prezidentul Eforiei ~colilor
naţionale.
Eforia stăruie în hotărîrea luată, cu atît mai mult cu cît
trebuie să se fa2ă schimbul cu C. Stanciovici, care nu m01i pu-
tea rămîne la Tîrgu-Jiu.10 Obştea Slatinei cerea rămînerea iiro-
fesorului Pope::;cu la Slatina, care S·~ oferise ~ă predea copiilor
franceza sau greaca.ll
Hotărîrea Eforiei şi-a urmat cursul. în 17 octombrie 1841,
N. Cociu scria Eforiei că a luat în primire de la profesorul
Popescu şi singur se ocup01 de trei clase.12
In decembrie 1841 şi-a adus lucrurile de la Slatina în
vreme de iarnă, plătind 157 lei13 pentru el şi o slugă a sa. pen-
tru opt poşte de la Bucureşti unde se chemase pentru trebuin-
ţă :- la Tîrgu-Hu.
C. Stanciovici era acuzat de o parte din orăsenii din Tîr-
gu-Jiu, că in calitat·~ de membru al sfatului oră~enesc nerrlija
.şcoala şi nopţile şi le petrecea la jocuri în societate.14 Desi
era, de 9 ani la şcoala din Tîrgu-Jiu, însurat aci, cu copii în
leagăn şi soţie însărcinată, iar o ,p1rte din orăşeni îl susţineau
I. Călinescu, Măldăres~u, Sîmboteanu, V. Hurezeanu, Radu Ba-
bovici) Eforia a decis mutarea lui, pentru îndreptare de „ne-
orînduiJlă" în schimb Al. N. Pope3cu, la Slatina cu clasa III
şi cu învăţarea candidaţilor de la ş::olile comunale.
223
At.. N. POPESCU PROFESOR LA ŞCOALA ,NAŢIONALA
· . jl>IN TîRGU-JIU .
La şcoala din ITîrgu-Jiu, profesorul normal AL N. Popesc:i
găseşte că e mare nevoie de cărţi didactice atît pentr~ ~colani
orasului cit şi pentru candidaţii de învăţători comunali m care
scop scrie Eforiei ,la 30 decembrie 1841 să se trimită catehis-
me mari, gramatici, aritmetici, geografii, caligrafii mari şi
mici, evanghelii, rugăciuni, manuale de silabisiri. Cere aceste
cărţi didactice plnă - după sărbătorile anului n:m „cînd a-
ceastă scoală de nevoe este a se regula straşnic spre a putea
cîştiga ~ele 6 luni pierdute" şi le primeşte pe 8 ianuarie 1842.i
5
a)' A'ctivitatea ·sa Sncepe cu o demisie, cerind numire la

clasele umanioare din Bucureşti sau Craiova
După o scurtă perioadă de orientare. în 25 martie 1842, în
care timp .şi munca de librar al Casei şcoalelor la care pierdea
în loc să cîştige ceva.„ îl deranjează - hotărăşte să-şi dea
demisia, înaintînd un raport în care arată că după o trudă de
~2 ani ca şcolar şi profesor, se apropie de bătrîneţe ,,bărbăţia
grăbeşte, pruncia a pierdut-o" - cere strămutare la vreuna
din clasele urnanioare din Bucureşti sau Craiova, dîndu-i-se
vreo catedră pentru atestatele pe care le posedă . .Se împlineau
5 ani de cînd ieşise din colegiul din Bucureşti, trimis ca pro-
fesor la Slatina.
Consideră că postul de profesor de şcoală normală este in-
compatibil cu aplicările sale şi în luna mai vrea să olece, fiind
nevoie să i se trimită înlocuitor, fiind destul pentr~ atîta mu-
cenic:l.2".16 Peste o lună revine, arătînd' că n-a primit nici un
rezultat la demisie, el lasă hîrtiile înch!se şi se duce la colegiu
ca şcolar să se pregătească în continuare. Mihai Ghica, pre-
şedintele Eforiei Şcolilor naţi'.male îi primeşte demisia, urmînd
a se orîndui înlocuitor.
, . In 22 ?1_ai !842, comite.tu.I de inspecţie al şcolii din Tîrgu-
:Jm comunica ca de la dummica floriilor, profesorul Alecu Po-
pescu nu s-a mai văzut, iar şco1la e închfsă si şcolarii umblau
ca oile rătăcite. Se cere numirea CB ,profesor 'a lui Stefan Fru-
muşan~. I~tr~ tin;p p~ofeso~·ul Al. N. ?opescu ~crie prezi-
dentulm Mihai Ghica ca nu şi-a dat demisia, ci vrea numai să
fie numit la vreo .clasă de umanioare a şcolii rentrale din Cra-
iova, nemaiputînd rămîne profesor de şcoală normală.i7 M. Ghi-
ca îl susţine a fi aşezat după .capacitate la vreun post, dar N.
224
Golescu de la Departamentul trebilor din lăntru scrie Eforiei,
în iunie 1842 să îndatoreze pe numitul profesor a-şi îndeplini
„din pricini cunoscute ca nepotrivite" .18 De abia în 6 august,
datoriile sale nefiind de cuviinţă a sta copiii fără înv<'iţ[ttură
profesorul Al. N. Pope:;cu se duce la Bucureşti. şi cere Eforiei
să nu fie considerat demisionat căci a făcut aceasta ca să poată
merge la Craiova. Prin jurnalul din 8 august 1842 semnat de
Petrache Poenaru Al. N. Popescu se numeşte profesor tot la
Tîrgu-Jiu.19 iar la-19 august acesta pregătea deschiderea şcolii.
In 8 octombrie 184 ~ cere Eforiei să fie îns'cris sub ade-
văratul său nume AN. Craiovescu - numele răp;s::ttului său
părinte, părăsind un nume pe care i-l daseră învăţtitorii pri-
melor clase, ştiindu-l fecior de preot, i-au zis Popescu. 20
După doi ani de funcţionare în Tirgu-Jiu, în 15 septembrie
1844 Al. N. Craiovescu revine cu o cerere către Vodă, arătînd
ci ceia şi veche şi sta lornkă dorinţă a lui: o catedră în şcoala
Craiovei la clase gimnaziale, ori care ar fi, potrivit cu studiile
ce a făcut, ca să-şi îmbunătăţească starea morală şi materiulă. 2 L
De la Vodă cu aprobare, cererea ajunge la Eforie.
Mai trec bt:ă trei ani şi în iulb-august 184 7, profesorul
Al. N. Craiovescu e bolnav, în Bucureşti, în căutare de doctor.
Revine în septembrie 1847 în Tîrgu-Jiu, acuzînd asprimea cli-
mei gorjene pentru înrăutăţirea sănătăţii lui. 22 Solicit3. un post
vacant la şcolile elementare din Capitală, ca să-şi poată îngriji
sănătatea.23
Cu data de 1 ocbmbcie 1847, A. Craiovesrn e numit pro-
fesor de clasa I la un:i din şcolile elementare din Bucuresti cu
400 lei pe lună şi 140 lei pentru mutilre reprezentînd cheltuie-
lile pentru 14 poşte cu 4 cai 24 In locul său vine pitarul .E. Că~
linescu pentru clas2 I (fost la şcoala din Cerneţi) şi pentru el.
II .Mihail Georgescu.25
CLADIREA ŞCOLII DIN TîRGU-JJU ,
In iarna 1841-1842, şcoala oraşului s-a tinut în încăperile
lui Costache Hartofilaxis, protopopul ora~,;ului.26 Cînd venise
aci, găsise şco:ila într-un teci al caselor Uţa Măldăre3cu.
In noiembrie 1842, ,clădirea începută pentru şco:ilă nu era
gata, iar profesoru) Popescu închiriază nişte case cu 300 Iei,
pe an apreciind că .şcoala nu mai pJate sta într-un beci.27
Jn 1f'€bruarie 1843 cere pentru şcoală altă încăpere.2a. In
martie acelaşi an, serdarul N. Oteteli~anu oferă locuinţă pen-
tru şcoală pînă la vacanţa viitoare. 28 In august 1843 încă şcoala
225
nouă nu era terminată, iar încăperile închiriate se pierdeau
din neplata chiriei de către magistrat.20 .
In septembrie 1843, profesorul Al. N. Craiovescu scrie
Eforiei despre nepăsarea autorităţilor competente în privinţa
încăperilor de şcoală : încăperea .nouă era prost lucrată şi tre-
buia prefăcută, în loc de şiţa prost bătută, trebuiau olane,
n-avea curte, pivniţă, magazie, cămări, nici chiar dulap ;
n-avea bănci, semicercuri, catedră, scaun iar tavanul a~eninţa
a cădea).31
In 20 octambrie 1843 revine cu alt raport despre clădireo.
şcolii începută de 4 ani şi nete :-minată, urmînd a se lnchiria
nişte încăperi pentru şcoală şi peatru locuinţa sa. In noiem-
brie 1843 începe .ş:::o::ila în.dou3 beciuri de sub cas·2le Corneliu
Sărdănescu din p'.a';ă. In şcoala: nouă, tavanele au început s:'i·
ca:iă şi plouă înăuntru.:::2
1 'ln februarie 1844, după repararea tavanelo.c, şcoala s-a
mutat d'n cele două beci.uri într-o sală din noua clădire - fi-
ind a opta mutare în timp de doi ani.3
In iulie 1846 FJala nouă n-a\rea pămînt în pod, n-avea
sobe, n-avea curte, pereţii erau .crăpaţf 4 . Şcoala e vizitată de
Vodă în această lună.35
In iulie. 1848, pitarul G. Călinescu - înlocuitorul lui Al.
N. Craiovescu scria Efniei că şcoala era tot neterminată.El3
De notat că şcoala din Tîrgu-Jiu s-a făcut în antrepriza
slugerului Ion Sîmbot.2anu cumnat cu T. Călinescu şi Costache
Stanciovici, profesorul.37 ' .
Profesorul Al. N. Craiovescu - fire independentă - acu-
za pe slugerul Iancu SîmbJtean - co1traciul clădirii - de ne-
cinste,38 repetîndu-so situaţia de la construcţia şcolii din Sla-
tina.
AL. N. CRAIOVESCU, PROFESOR NORMAL PENTRU

ŞCOLILE COMUNALE 'LA GORJ
Pe u.m1! 1842/ 1843, în jucleţul Gorj erau 141 şcoli comu-

nale cu 1929 scolari inr în şcJala normală urmau pentru pre-
g3tire 153 şcolari. La 270 sate cîte erau după ultima arondare
teritorfală (înclinare) era nevoie de 161 şcoli, dar 20 nu erau
săvîrşite.= 9
Profesorul Al. N. Craiove5cu ap:rec:a 2ă şcolile cJmu!1ale
erau în m 1re neorinduială, ca:ididaţii schimbîndu„se în fiece
an.40
221;)
In 30 iunie 1843 se înto'cmcşte o catagrafie pentru copiii
şi flăcăii clin toate satele Gorjului. 41 Pe aceeaşi dată pro-
fesorul Craiovescu înaintează la Eforie un catalog ,cu toţi can-
didaţii de învăţători din Gorj, conse~nînd data venirii în şcoa
'.lă, lipsurile şi gradul învăţăturii, numărînd 19 candidaţi .în
plaiu Novacillor, 23 în plaiul Vîlcan, 24 în plasa Tismana, 25
ln pia.sa Jiu, 28 în plasa Amaradia şi 42 .în plasa Gilort,'2 în
total 161 candidaţi.
In sept\:,'mbrie 184,3, se aş.~ază subreviz::irii ,ş:::olari la cele
6 plăşi şi plaiuri :43 Petre Negoiţă din satul Frumuşei la plasa
Jiu, Andrei Parnschiv clin Zăicoi la .pluiul Vîlcan, C. Filip din
Voiteşti la plaiul Novaci. Constantin Scorţan din oraş pentru
plasa Gilort, Gh'ţă Brătean din Verşani la plasa Amarazii fi
;Alecu Pope1cu. clin R:winari la plasa Tismanii. Nefiind clar
cine face întreţinerea şcolilor d:n sate, profesorul Craiovescu
cere lămuriri de la Eforie care-i mulţumeşte pentru observaţii
jşii-1 a5igură c:i e în core,pondenţ;l cu Ministerul pentru re-
.zolvare.44
In decembrie 1843 se înaintcazc"i o nouă listă de candidaţi
şi satele unde slujeau cu h1semnare pentru vîrsta. anul şi luna
rînd a început. ele Pra însurat sau flăcău, de e fiu de preot,
diacon sau altceva, din ce sat e şi la ce şcoală e candidat.45 Se
trimit regulat liste cu candidaţii ce meritau numirea de învă
ţători şi căpătare de înscrisuri. 46
Intr-un raport către Eforia şcolilor naţionale în ianuarie
1844 profesorul condamnJ 'nestatornicia ce domneşte în toate
şcolile începătore, cerind îmbunătăţirea situaţiei existente, în
care copiii se înscriu, urmează cîteva luni apoi se fac nevăzuţi,
tocmai cînd încep .a se d·2prinde ; unii dup'i luni sau ani în-
tregi, revin din 'nou, domninînd părerea că scoala si fîntîna
sint slobode oricui a se adăp:i. oric1nd vrea. · ·
La şcolile comunale, .observă profesorul, situaţia e şi mai
rea : se aduc copii de săteni cu rîndul ca la clacă : care-l dă o
iarnă, următoarea iarnă nu-l mai dă, cerînd să-l dea şi vecinul
care are mai mulţi copii. aceştia trimWnd pe iarnă cite unul,
crezînd că într-o iarn;'i pot învăţa ceva. După 15 martie, copiii
se trimiteau cu vitele, iar rn Gcirj e datina veche că locuitorii
din partea locului.· d·2 la 20 septembrie !a 20 oct')mbrie,îşi iau
cu ei copiii la vii pînă isprăvesc culesul.
La sat ori la ora?, de-abia 10 la sută e populaţie scolară.
De aceea Craiovescu vorl::eşte de apostolica m2serie de pro-
fesor.47
227
In 1844 sînt în Gorj 155 şcoli comunale cu 2 036 şcolari iar
în şcoala normală 9G şcolari regulaţi şi 30 auditori.48
In iulie 1844 se înaintează lista cu starea mobilelor ce se
află în şcolile comunale (bănci. semicercuri, scaune, mese, ta-
ble),49 iar în noiembrie acelaşi an se întocm2şte lista candida-
ţilor plecaţi să de3chidă şcoli să~eşti, cerîndu-se 500 m:muale
de silabisiri. 50
Profesorul Craiovescu are păreri proprii în materie de şcoli
~omunale pe care le comunică Eforiei. 51 In ianuarie 1845 el
propune ca să înveţe la şcoala normală nu numai ,!Jentru învă
ţători ci şi băieţi din sate pentru : preoţi, ţîrcovnici, logofeţi,
epistaţi. Intocmeşte reguli şcolare cu 16 ;ouncte, din care re-
'inem că inscriPrea se făcea la 7 ani şi numai în ultimele 3
zile ale fiecărei luni (inscrierea la .început se făcea în tot anul
şcolar), tinerii fe obligau să stea cel puţin 3-4 ani în şcoală,
să-şi cumpere cărţi pentru clasa la care .era găsit destoinic, să
fie curaţi, să se ţină corespondenţe cu proksorul prin biletul
săptămînal ; afară de cărţi P·'.'ntru scris să ail::ă .c;;i un p:hiozdan ;
pentru nerespectare să se aplice amenzi (straf) etc. Candidaţii
de învăţători trebuiau să stea în funcţie 5 ani întregi, fără
a putea demisiona în acest timp.
O nouă listă de învăţători comunali se întocmeşte în apri-
lie 1845 dutJă rotunfacD judeţului. 52 In iunie 1845 erau 170
şcoli comunale şi 3 139 ş::olari iar în şcoala normală erau 124
şcolari ,:;i 179 candidaţi şi 39 auditori.53
Pe lingă atîtea ob~ervaţii şi date interesante. privind şco
lile comunal::-, profesorul Craiov·"'s2u ne-a lăsat şi o descriere
sugestivă a aşezării şi înfăţişării lor în lumea satelor de atunci.
lie 184S, după rotuniirea judetului.52 In iunie 1845 erau 120
„Mai toate clădirile de şcoli - spune el - se află aşezate
rău sau în mijlocul cîmpului, printre holde sau păduri sau rie
lingă cîrciumi şi hanuri, mai toate sunt rău croite, rău lucrate
şi rău întreţinute, adică fără curte, fără pamic, fără încuietori.
sluiinrl. n mare parte din ele ori de grajduri pentru caii pro-
prietarilor, precum C·~a de la Drăqoeşti din plaiul Nova2i, ori
de cocină pentru porcii săi, precum cea de la Brosteni. ori de
casă pentru clacă de tors şi dărăc:t, precum cea de. Ia Pesteana
de Sus ori de lăc::iş arendaşilor precum cea de la Boia, ~ri de
ambar de bucate p·e:::um cea de Brăneşti, ori în sfîrşit de obor
p~ntru vitele fiecui. precum o mare parte dintre 'celelalte.
Mai toate se află hodorogite, în loc de pardoseală cu
gropi · printr-însele, fără ge3m, fără bănci, f4ră semicercuri.
din care abia se află cite 2-3 şi astea de lemn; pe la cele
mai multe locuri, sobele sunt fărimate prin toate fără osebire,
fumul după iarnă atît a înnegrit pereţii tuturor încît abia se
mai pot cunoaşte dacă au fost vreodată albe, osebit de cele
din plasa Gilortului, pe care acum găsim albindu-le ca să nu
se cunoască afumătura;•.54
'Eforia trimite cop'.e din acest raport sugestiv şi la Depar-
tamentul din lăuntru.
Profesorul Craiovescu face observaţii interesante şi pen-
tru î'lclinarea satelor in scopuri şcolare apreciind ci1 unele sate
au fost înclinate preci peste mînă, fiind ori prea departe unele
de altele, ori despărţite cu girlc, văi, lunci, păduri, care iarna
sînt cu anevoie de străbătut, ,propunînd ca satele mai mari de
50 familii să facă şcoală deosebită iar cele mai mici să se
unească· cu sate mai învecinate.55
Pensionatul de fete din Tg.-Jiu în verificarea profesorului

Craioveanu
De la 1 septembrie 1845, Sim2on Brînwvan sîrb de natie
Petre Popescu şi Iosif Popescu, români din Ban~tul Timiso~
rei, împreună cu doamna Keler, de naţie germană au venit în
oraş la Tîrgu-Jiu şi au mai luat cu ei şi o femeie germană, gu-
vernantă la: paharnicul Jon Sîmbute<.!n şi au deschis la 11 oc-
tombrie 1845 un pensionat pentru creşterea fetelor.56 Ocîrrnu-
itorul judeţului le eliberase autorizaţie fără ştirea Eforiei ,şi
verificarea ştiinţelor fiecăruia de către profesorul şcolii.
Din raportul acestuia reiese că Simeon Brîncovean plecase
între timp; Petre Popescu, în baza a 4 atestate şcolare, cu-
no:;;tea limba franceză şi germană, Iosif Popescu, limca română,
ambii ar fi fost subînvăţători la Pesta.
Keler n-a pre3entat dovezi, dar ceil:ilţi au spus că a fost
guvernantă tot la Pesta. 57
in ianuarie 1846, la verificarea şcolii din Tîrgu-Jiu de că
tre N. Simonide, revizorul ş·colilor normale, pensionate de fete
avea 9 şcolăriţe.58
Profesorul Craiovescu scrie Eforiei că şi-a atras critica lui
Ion Sîmboteanu, fiindcă verificase actele personalului pensio-
natului.59
229
LA ŞCOALA ELEMENT ARĂ RADU VODĂ _DIN BUCUREŞTI,
DIN SEPTEMBRIE 184:1 - FL\JELE 'LUI APRILIE. 1348, CîND
.ÎNCETEAZĂ DIN VIAŢĂ
La sfîrşitul lui iulie 1847, Al. N. Craiovescu e bolnav în
Bucureşti, în căutare de doctor şi cu slabe speranţe de îndrep-
tare.
Ajutor la şcoala ,din Tîrgu-Jiu lăsase pe Const:lntin Scor-
ţan, subrevizorul plăşii acarului, ajutorul său de totdeauna.6°
Revine în Tlrgu-Jiu ~pa 17 septembrie 184 7, dar acuz 0 nd as-
primea climei judeţului Gorj pentru îmbolnăvirea sa, solicită
un post vacant la şcolile elementare din Capitală, spre a se
putea îngriji.61 . ,
Deplînge starea sub orice critică a clădirii şcolii din Tîrgu-
Jiu ,.rău urzită şi rău lu::rată", după atîţia ani încă netermi-
nată.62
La 6 octombrie 1847 Craiovescu nu mai e la Tlrgu-.Jin în
Joc11l său venind Dumitrn Frumuşan, iar în decembrie 1847 şi
G. Călinescu,63 după ce D.T. Frumuşanu, la cererea s:i e n11mlt
la Cerneţi, pe ca:-e „părinţii copiilor îl regretă· şi copili îl
plînq" .64
In 17 octombrie 1847 e numit la Tîrgu-Jiu şi Mihai Geor-
gescu, cu locuinţă în ,încăperlie şcolii. 65
La şcoala Radu Vodă din Bucureşti, Craiovescu a fost pro-
fesor la clasa a II-a elementară, iar după răpos3rea sa, la fi-
nele lui aprilie 1848 - înainte de izbucnirea revoluţiei - în
locul lui e numit D:mitrie Iarcu - de fel din Slatina - care
înainte fusese profesor la şcoala de la Colţea 66 şi care de la 1
septembrie 1848, trece profernr de clasa III la aceeaşi şcoală, 67
dar după înfrfr1gerea revoluţiei, va fi ar·~stat şi închis la
Văcăreşti. -
Du'1ă reclPschiderea şcoHlor de prin oraşe în 1850-1851,
şcoala Radu Vodă se evacuează de oştiri de care fusese ocu-
pată în 1848 şi devine şcoală militară în mai 1851.68
Aşa se încheie drumul prin viaţă şi învăţămînt al nrofe-
sorului Al. N. Ponescu (Craiovescu) despre care G. Poboran
în Istoria Slatinei, 69 folosind mărturii de la foştii elevi - afir-
mă că era „un bărbat înalt, foarte inteligent, un om integru
şi independent". El învăţase 5 clase umani oare la liceul Sf.
Sava din Bucureşti între 1821-1830. Inteligenţa lui i-o dove-
desc rapoartele privind şcolile din Olt şi Gorj, pagini antolo-
gice de cronică şcolară, iar integritatea, numeroasele şicane ~i
persecuţii venite din partea boierimii retrograde, reacţionar~
~39
şi buzive, care au mers pînă acolo că l-au silit să ţină cursuri
atît în Slatina cît şi la Tîrgu;Jiu în nişte construcţii lucrate de
mîntuială, cu speculă. şi mereu neterminate, fapt ce i-a mă~i
nat sănătatea înainte de vreme.
NOTE
1 Vornic-ia din lăuntru 5390 I A /1838, f. 2.
2 Ibidem.
3 MCIP 6069/1838, f. 71-73.
4 V crnicia 5390 /I A /1838, f. 15, 27, 64.
5 Ibidem, :f. 66.
6 Ibidem.
7 Ibidem.
8 MCIP 3384/11840, f. 347-341:1.
9 Ibidem, f. 349-352.
10 Ibidem, f. 354.
11 Ibidem, f. 372.
i2 Ibidem, f. 382.
13 MCIP 3387 /1840, f. 176-179 şi 158.
14 MCTP 3387 /1840, f. 140, 158.
15 MCIP 3387 /1840, f. 173.
16 Ibidem, el. 206, 208.
17 Ibid, f. 230-231.
18 Ibid, f. 231.
19 Ibid, f. 235.
20 Jbid, I. 257.
21 MCIP 1807 /1844, f. 179.
22 MCIP 1290 /1847, f. 62-75.
23 I bid, f. 75.
:!4 MCIP 1478 /1848, f. 51
25Ibidem, f. 38, 48.
26 Ibid, f. 227
27 Ibid, f. 263.
28 Ibid, f. 335.
29 Ibid, f. 406.
30 Ib!d, f. 437.
31 Ibid, f. 444.
32 Ibid, f. 469, 482.
33 MCIP ·1807 /1844, f. 32.
34 MCIP 1746 /1845, f. 292.
35 Ibid, f. 323.
36 MCIP 1290/1847, f. 147.
37 D. •Istorice : CCCXXXV.UI /435.
38 MCIP 3387 /1840, f. 2178. '
39 MCIP 3387 /l840, I f. 388.
40 J,bJd, f. 277.
4 1 Ibi::l, f. 390.
42 Ibid, f. 409-431.
231
f3 Ibid d. 446 ; de.sipre modificări în repartitiia subrevizorilor şcrlari în
dec~mbrie 1845 şi iulie 1846; MCIP 1746/1845, f. 232 şi 310, cînd la
plasa. Ocolului tre·:e C. Scorţescu care era şi aju•tor profesorului Cra-
iovescu. ·
44 Ibid, f. 507.
45 Ibid, f. 523.
46 MCIP 3387 /1840, t: 508 ; MCIP 1807 /18844, f. 2, 134, 195 ; MGIP 1746 j
11845, f. 122, 160, 184.
47 MCIP 1807 /1844, f. 16, .18 (pentru culesul de vii).
48 Ibidem, f. 116.
49 Ibid„ f. 168.
50 Ibid, f. 200.
51 MCIP 1746/1845. f. 20-22, 65.
52 MCIP 17.46 /1845, f. 68.
53 Ibid, f. 101.
54 MCIP 1746/1845, f. 126-127.
55 lbid, f. 128.
56 MCIP 1746 /1845, f. 149.
57 Ibid:, f. 197-221}.
58 Ibid, f. 234.
59 Ibid, f. 239.
60 MCIP 1290 /1847, f. 62-63.
61 Ibidem, f. 75.
62 Ibid, f. 112
63 Ib:d, f. 79 şi 8:•.
64 MCIP 1478 J8ţ7, f. 98, lOJ şi 103.
65 MCIP 1280 /1134i, ~· 79.
66 MICiiP 1478/1317, f. 116. Jum.:ilul d;n· 1 mai 1818 al Eior:ei.
67 Ibidem, f. 128.
68 MCIP 2080 /1850, Voi. I, f. 83.
69 G. Poboran, Ist')ria s:atind, 1908, p. 396. Istoricul Slatinei, 1901, p.
i 200 şi Ş:oala loaaşcu din Slatina, 1897, p. 20. I se mai spunea şi
Ch"oru, find b-2teag de un o~hL Candidaţii îi spuneau „d-1. Alec-u".
(MCIP 3384/1840, f. S6)
232
. V
DOCUJ'J\El'rrf\R
233
Cărţi vechi româneşti
din epoca
brîncovenească în patrimoniul judeţului
Gorj
EVA ISAC
In timpul domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu,

curtea domnească a fost un puternic centru de ·cultură uma-
nistă care a depăşit hotarele Ţării Româneşti, domnitorul
fiind nu numai un mare om portic, ci şi un mare voievod
d\rturar.
„Atît prin cărtu.rari români cît şi prin cei slrăini cu
toţii adunaţi în jurul voievodului şi al stolnicului, s-a reali-
Ze.t timp ele un pătrar de vea·c, un puternic mediu cultural
în care se dezbăteau probleme, se creau curente, se formau
căFturari" 1 • ·
Răspîndind cartea religioasă şi laică în limba r.omână
în toate cele trei ţări române, fie prin răspîndirea cărţilor
tipărită în tipo0rafob romAneşti, fie prin circulaţia ideilor,
cultura epocii brâncoveneşti a ·contribuit la instruirea omului
de rînd si la orientarea lui spre noi orizonturi politice şi
culturalc 2•
ln vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu sporesc ti-
păriturile în limba romînă, acestei opere· consacrîndu-i-se
Antim Ivireanu, jucînd în acest fel un rol hotărîtor în intra-.
ducerea limbii romtme în biseri'Cii „Prin vasta lui activitate
politică, mitropolitul Antim, a urmărit un scop dublu, pe
de o parte, si se dezvolte meşteşugul şi arta tipografică
avînd în vedere im:~ortanta pe care le au în opera de cultu··
raJ:zare a unui popor iar pe de altă parte, să aibă la dispozi-
ţie un instrument capabil să răspîndească în cercuri cit mai
largi cuvîntul lui, fie el cu substrat religios, moralizator sau
poli ti'c "3•
235
Deşi străin, din momentul venirii în ţară, Antim Ivireanu
s-a. impus ca tiporaf, învăţînd repede limba rom·ână, inte-
gr1ndu-se în viaţa şi aspiraţiile poporului român. La Bucu-
reşti ia în primire şi reorganizează tipografia. Mitropoliei,
iar în a.nul 1G94 s2 retrage la Saagov, unde organizează. o
tipograf:c cu caractere româneşti, greceşti şi arabe, tipogra-
fie care a devenit mai tîrziu un centru cultural cunos·cut
atîL în Europa 'dt şi î::"l Orientul Apropiat.
In aceas~:l tipogrc.fie, printre alte tipărituri, Anfm scoa-
te şi „Evanqhclia romdnească" în anul 1697.
236
Un exemplar din această tipăritură s-a descoperit Ia bise·
rica de lemn „Adormirea Maicii Domnului" din fostul cătun
Copăceni, comuna Corneşti, biserică monument din sec. al
XVIII-lea 4• •
Evanghelia de Ia 1697, spre deosebire de tipăriturile an-
terioare arc foaia de tltlu frumos ornamentată, iar pe verso,
încadrată într-un 'chenar de flori stilizate este, în xilogravură,
stema Ţării Româneşti, cu pomul în vîrful căruia se află ac-
' ila cruciată, iar marg:nal, în interiorul chenarului se găsesc
iniţialele domnitorului Constantin Vodl. Brâncoveanu. (foto
237
„Faptul introducerii unei steme, a unui sigil, probează
i.sloriceşte nu începutul unei ţări ci o seculară existenţă şi un
ştadiu de dezvoltare de ·care neamul are cunoştinţă deplină" 5 •
Deasupra stemei este tipărit în negru „Versuri politice 10
asupra Stemei prealuminatului, slăvitului şi blagocestnicului
O Constantin Basarab Voievod", iar sub stemă sint versurile
adresate domnitorului.
Filclt tipCîriturii sînt din hîrtie groasă cu filigran, tiparul
imprimat în negru şi roşu, textul cules cu litere chirilice fin
lucrate, de două mărimi. Textul cărţii este dispus pe două co-
loane încadrate fiecare cu "Cîte 35 rînduri.
Coperţile din lemn cu piele maro sînt împodobite cu che-
nar din flori stilizate, avînd la mijloc un medalion cu Invierea,
dr- jur împrejur stele, iar în colţuri cei patru evanghelişti~
Cu toate că această evanghelie a văzut lumina tiparului
la Snagov, ea a circulat fiind cumpărată şi dăruită bisericii
mai sus amintită de Barbu Căpitan, locuitor al acestui stat,
aşa după cum reiese din însemnarea cu caractere chirilice de
pe filele 1-3, dar nu este menţionat nici locul şi nici anul
cînd a fost achiziţionată. „Să se ştie această sf(întă) şi dum-
nezcic.scă (e)vanghelie au cumpărat Barbu Căp.(itan) din Co-
păceni şi au dat-o pentru pomană la această sf(întă) biserică
ci.in Copăccni cu bani gata taleri 8".
Copi1ccni era un cătun ·ce depindea de comuna Corneşti.
la 10 km vest ele Tîrgu-Jiu, pe apa Jaleşului, fiind menţionat
în hrisovul lui Radu Mihnea din 6 februarie 1622, iar la 9
mai 1687, Şerban Vodă porunceşte lui Nicola Magâlescu şi
Dumitraşco din Rîioşi care cotropiseră satul Copăceni, să
vmă în 14 zile la judecată cu călugării de la Strîmba6 •
Pe flu. 141 găsim o altă însemnare datată după scris se·c.
at XVIII-lea, o trimitere la textul evangheliei. .
„Din preapodolna Paraschiva evanghelia utreni(ei) caut-o
la evanghelia maslului a cincea, iar a liturghH caut-o luni a
cincea după Rusali(i) la rîndul doi".
Referitor la starea de conservare, observăm că filele
cărţii sînt pe alocuri completate irir-or~ct, pătate cu ceară, a-
vînd patin~i funcţională, iar la cotor nu are piele, ·coperta a
doua fiind desprinsă de blocul cărţii şi cu atac de carii.
Găsită în urma cercetărilor întreprinse în teren, ·cartea
a fost tatată, conservată şi expusă în prezent în Muzeul ju-
deţean Gorj, în sala ce cuprinde perioada lui Constantin Vodă
Br [mcoveanu.
238
In afară de Evanghelia din 1697, în patrimoniul judeţului
Gorj se găsesc şi două exemplare din „Mărgăritare" Sfîntul
Ion Gură de Aur, Bu·cureşti, 1691.
„Mărgăritarele", traduse după un original grecesc de
Şerban şi Radu Greceanu şi Hpărite prin strădania lui Antim
Ivireanu, constituie adevărate modele de limbă literară. Car-
tea cu tiparul negru şi iniţiale ornate este de dimensiuni mi'ci
(25,5 x 17,5 cm), cu 40 rînduri pe filă. Pe verso foii de titlu
se găseşte stema domnitorului ca şi la „Evanghelia româ-
nească", încadrată într-un medalion cu motive vegetale com-
binate' cu elemente baroce.
Primul exemplar aparţine Mănăstirii Tismana, avînd lipsă
foa~a de titlu, primele patru f.ile şi cu legătura din carton.
A fost achiziţionată în anul 1824 de Lazăr sin Ni·colae
Abagiu şi donată mănăstirii, după cum se vede din însemna-
rea de pe filele 13-15.
. Al doilea exemplar îl găsim în depozitul centralizat de
ia Mănăstirea Polovragi, fiind adusă aici de la biserica Sf.
Nicolae d'n Bîlteni. Este incomplet ca şi celălalt exemplar,
lipsindu-i foaia de titlu şi primele două file, iar legătura este
din piele pe lemn.
R':'feritor la starea de conservare a celor două exemplare,
observăm că şi-au p:erdut unitatea, au filele desprinse, com-
pletări incorect rezolva~e. au fllele cu multe pete de ceară
şi umezeald.
Despre înfloritoarea epocă de cultură din această peri-
ondă nu se poate vorbi fără a aminti şi numele cărturarului
~i creatorului umanist, stolnicul Constantin Cantacuzino. A-
ccasf.l pNsonalitatC' politică şi culturală de la curtea lui Con-
stantin Vodă Brâncoveanu, in con·cepţia căruia „cartea tre·
buia s?J. contribui'-' li'!. impunerea în toate sferele vieţii a limbii
curate, cln.re, curqătoare a poporului, limba românească"',
a dăruit d\rţi multor biserici.
In depozitul centralizat de la Mănăstirea Polovraqi aă
sim un ,.AŢJostol", Buzău, 1704 dăruit de stolnic bisericU Sf.
Paraschiva din Runcu .
.,Anostolul" este pe hîrtie cu filarnn cu tipar negru şi
rosu, titluri cu maiuscule în roşu, iniţiale ornate. chenare.
ornamente tinografice, viniete şi frontispicit, avînd gravuri
s~mnate de Ursul Zugrav şi loanichie .B. Legătura este din
piele maro pe lemn, ornamentată cu chenar din motive flo-
rale st!lizate, iar la mijloc are un medalion cu Isus răstignit.
239
Pe filele 1-21 găsim o însemnare din 1766 care atestă
provenienţa cărţii, însemnare făcută de umul din Io·cuitorii
acestui sat, cu ocazia preleg ării cărţii.
„Această sfintă ş idumnezeiască carte ce se cheamă
Apostol, fi.ind dăruită de mult de dumnealui răposatul întru
Domnul, Constantin Cantacuzino vel stolnic, sfintei biserici
de ai'ci din Runcu, unde iaste hramul preacuvioasei Paraschi-
va, ca să fie pentru pomenirea prea cinstitului neamului
dumnealor, iară acuma s-au prelegat a doua oară de mult
păcătosul şi nevrednicul robul lui Dumnezeu Stanciul Po-
pescu din Runc, luna lui septembrie, ziua 24, leat 1766".
Ciulea a circulat, ajungînd nu se ştie cînd la biserica
Sf. Nicolae din Bota, de unde a fost adusă la depozitul de
la Polovragi şi va constitui unul din obie·ctele care va ilustra
domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu în colecţia mu-
zealil a mănăstirii.
„Căci domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu consti-
tuie pentru istoria României nu numai un însemnat moment
politic, ci şi o înfloritoare epocă de cultură, prin aceea că
dnce mai departe, pe ·culmi mai înalte efortul cultural secu-
liir al poporului român şi al elitelor lui cărturăreşti sau al
neşterilor artişti "7 •
NOTE
1 Ionescu Şt., „Epoca Brâncovenească", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1901,

p. !8·1
2 Idem., p. 186 .
J Io.:iescu Şt., Panait I. Panait, „Constantin Vodă Brân1:oveanu", Ed. şt.,
Bucureşti, 1968, p. 327
4 Stoicescu N„ „Bibliogrnfia localitătilor şi monumentelor feudale din
Româr..ia", Voi. I, Ţara Românea5că, Mitropolia Olteniei, 1970, p. 196
5 V.A. Urechia, „Schi(e de sigilografie românească". Bucureşti, 1891, p. 3
6 Ştefulescu Al., „Gorjul istoric şi pitoresc", Tîrgu-Jiu, 1906, p. 262
~ fon eseu Şt., Panait I. Panait, „Constan.tin Vodă Brâncoveanu", Ed. şt.
Bucureşti, I 969, p. 30U
240
Eminescu în Gorj
dr. ION MOCIOI
1. Eminescu la Floreşti
In vara anului 1878, cel mai mare poet al românilor,

Mihai Eminescu a locuit în Gorj, în comuna Ţînţăreni, satul
Ploreşti, la conacul lui Nicolae Mandrea. Avea 28 de ani
şi, bolnav fiind a gJ.sit în satul de lîngă pădurea Arpadiei Şi
Cîmpul Cerbului un colţ liniştit şi odihnitor, „de confort
sufletesc", cum îi pres·crisese medicul.
Se spune că ar fi sosit Ia Floreşti pe la 18-20 iunie
lE.78 1 şi că s-ar fi reîntors la Bucureşti la puţin după 13
i;_ilie 2 , deşi, după cum vom vedea, trebuie să fi stat aici mai
mult, avînd de lucru o tradncerc voluminoasă, iar starea
sănătăţii cerîndu-i timp pentru vindecare.
Eminescu a sosit Ia Floreşti trimis pentru un „concediu",
în împrejurări cu totul deosebite. Cu toate că venise la
Bucureşti numai din toamna lui 1877, de la laşi, unde ar fi
putut să se reîntoarcă pentru a răspunde promisiunii făcute
lui Ion Creangă, poetul a preferat Floreştii, o localitate de-
părtată, pe atunci în judeţul Dolj. Probabil se simţea cu a-
devărat bolnav şi evita întîlnirea cu prietenii din Iaşi pînă la
însănătoşire, căci nu credem să fi uitat scrisoarea din decern··
brie 1877 a prietenului din Humuieşti, ·care amintea şi de
iubirea lui: „Veronica (Miele) a fost azi pe la mine şi mi-a
~mus că şi cu dînsa faci ca şi cu mine. De ce? Ce rău ţi-am
făcut noi? De Crăciun te aşteptăm să vii (.„) Vino, frate
Mihai, vino, căci fără tine sînt străin "3. Către începutul verii
1878, boala de· care suferea avansase, că mentorul său, Titu
:1\fa-iores'Cu, trebuie să-l scoată din starea-i oarecum negli-
jentă, după cum se înţelege dintr-o scrisoare din 26 februa-
rie către şeful junimiştilor, Iacob Negruzzi, care pregătea un
album al cenacliştilor: „Portretele lui (Theodor) Rosetti şi
241
(Nicolae) Mandrea le tot execut şi nu mai izbutesc. Cu Emi-
nescu am să mă duc eu însumi Ia fotograf, mai înainte însă la
bi:irbler să · se radă "1. .
Şi, după cum spunea un alt bun prieten al poetului, Ion
Slavici, „El (Emines·cu) s-a îmbolnăvit în cele din urmă ; o
bL)ală care mie îmi părea foarte primejdioasă : i se umpluseră
fluierele picioarelor de nişte bube urîte care se întindeau":>.
George Cilinescu, în monografia dedicată poetului, aprecia,
citind manuscrisul „amintirilor" lui Slavici 6 , că astfel de răni
erau lm~tice'. Slavici ne asiuură că prietenul său nu avea
astfel de boală, ·că „D(octo)rul (Wilhem) Kremnitz, care ţinea
mult la el, l-a. examinat însii şi ne-a încredinţat că bubele
ar.elea sînt cu dcsăvîrşire nevinovate, că le au adeseori oa-
m2nii care trăiesc în mizerie şi că se vor vindeca ele de ele
chpă ce Eminescu va trăi un timp oarecum mai regulat" 8•
Junimistul Nicolae Mandrca ( 1842-1910), mai vîrstnic
·cu opt ani decît poetul, l-a invitat la conacul de la Ploreşti,
la casa sa, primită la ciisătoria cu Zoe (n. 1858), fiica lui Barbu
Bălcescu, nepoata lui Nicolae Bălcescu şi strănepoata lui Th.
Aman. Coancul era numai sub supravegherea unui argat 'şi-i
oferea po2tului o viaţă îndestulaUI, de boier oltean, „unde
avea şi aer curat, şi apă bună", cum preciza Slavici. Tot Sla-
' ici co.11semna mai multe amănunte privind trimiterea lui
Eminescu ld .,.Joreşti : „Pentru ca să nu steie de pomană, ceea
Cl' el n-a·r fi primit, comisiunea însărcinată cu publicarea do-
cumentelor rămase de la baronul Hurmuzachi i-a dat, în urma
s!ăruinţelor lui Tudor Rosetti, un onorar de cîteva mii de lei
pentru traducerea în române~;te a unui volum din „Frag-
1~1ent<'". A rămas însă ·ca aceasta să fie singura carte pe care
oja cu dînsul. căci 'căţil!" pe C'l.re le citea erau duşmanii lui" 11 •
Eminescu a sos-it }q Floreşti, s~ par~. în jurul zilei de 15
iunie 1878. Pîn~i la Craiova a putut călători cu trenul iar în
canitala Băniei Olteniei trebuie si:i fi oprH scurt timp la nişte
prieteni mai vechi. De la Craiova a plecat cu „ola'cul", înso-
ţit de Ion Traşcă, ultimul olăcar al acestor pla·iuri, originar
din Chicioara - Gorj. Conacul unde a poposit era pe dealul
rEnsprc- răsărit de Floreşti, deasupra satului, aproape de bise-
r;că şi şcoală, peste care se ridică parfumul grîului copt. A
adus cu el primul volum din „Fragmente" „zur Ges·chlichte der
Rumanen", care avea să fie publicat în anul următor, în tradu-
cerea sa 10 •
?.42
Prezenţa lui Eminescu la Floreşti a intrat în legendă. Bă
trinH satului povesteau pînă de curînd despre trecerea lui
prin istoria localităţii şi bătrînii de azi duc mai departe vorba
bătrînilor.
„Ne spuneau bătrînii de pe atunci, cum erau tatăl meu
- Ion. Trîncă Truşcă, Ion Istratie şi Ion Nicu .Dumitru şi alţi
bătrîni, 'că Eminescu .venea de la conac cu o cofă de lemn în
mînă spre ciutură (fîntînă) să ia apă. Se învăţaseră copiii mă
runţi, de pe timpul acela, că e Eminescu ; cînd se întîlnea cu
ei la fîntînă, le făcea poezii. Pe ei tare îi bucurau poeziile lui
pline de glume ; îi scoteau apă şi apoi mergeau cu el pînă
sns, în faţa conacului; şi le mulţumea frumos, şi le mai spu-
nea două-trei versuri, şi le spunea cînd să se întîlneas'di
mîine. Bucuroşi aşteptau copiii să se întîlnească iar cu Emi-
nescu.
Pe cînd sta singur în conac, ieşea dimineaţa sau spre
seară şi se oprea acolo unde drumul care şi acum vine de sus,
de pe deal. ~i se întîlneşte cu drumul care urcă din sat spre
bi.serică. Acolo, se oprea în loc şi privea lung, ceasuri întregi
nemişcat ca o statuie, spre dealurile şi munţii de sus .. II pri-
vea toată lumea uimită cum stătea aşa parcă înfipt în pămint
ra o statuie şi privea nemişcat spre munţii din depărtare.
Deodată se mişca repede din loc, se învîrtea în lo·c, punea
ochii în pămînt şi pleca năuc spre conac, de unde nu mai
ieşea pînă a doua zi. Asta se repeta în fiecare zi. Sau o lua
j1P potecă în sus, trecea peste puntea care o făcuseră boierii
ca să poată trece el şi noaptea, şi se afunda în marea pădure
a Arpez-ii. Se ducea sus, la lacul din pădure. Dar, după cîtva
timp d2 stat aici la noi, după cîteva luni, după ce se împrie-
tr~nise cu lumea din sat şi lumea cu el, a pierit şi nu a mai
wmit... Vorbea cu toţi prietenos, însă cîteodată trecea prin
mare mulţime de oameni c-u capul în piept fără să vadă şi să
audă ·ce era pe lîngă el. 11 iubea toată lumea şi voiau să se
întîlnească cu el. Aşa ne povesteau despre el bătrînii, cînd
noi eram copii. Despre el ne vorbea la şcoală şi învăţătorul,
care ne-a învăţat prin 1910 şi ne ducea, în fiecare săptămînă
aproape, pînă sus, la lacul din pădure unde ne povestea des-
pre Eminescu„.11
In pădurea Arpadei era, în anii prezentei lui Eminescu
la Floreşti, un lac, pe care poetul îl. vizita. Pădurea era se·cu-
lară şi impres'.ona prin mărimea copacilor. Copiii de altă
c1c;tă îşi amintesc azi aşa cum ne scrie un alt bătrîn al satu„
243
lui: „Tot in acest timp eram conduşi foarte des spre locul
unde a fost lacul, care atunci era ·chiar lac frumos cu apă în
el, atît ne spunea învăţătorul Ştefan Păunescu cit şi instruc-
torii (de premilitărie) că pe marginea lacului a făcut Eminescu
multe poezii. Pădurea în care era lacul era din gîrniţă şi
goruni groşi (de) nu-i puteau cuprinde dOi oameni ·cu bra-
ţde. Ne spuneau bătrînii satului că de multe ori Eminescu
îşi făcea poeziile în foişorul din dosul bisericii, pînă noaptea
tîrziu 1112• Poezii a scris Emine·scu şi la Floreşti, dar aici a
tradus, e sigur, cartea fragmentelor vieneze despre istoria
românilor.
Eminescu şi-a atras repede simpatia preotului Dumitru
Duţescu din Floreşti. Constantin Dumitru Duţescu, bătrîn
(n. 1880) din marea familie a Horeştilor, mărturisea unui
urmaş de mai tîrziu al satului că Emines·cu devenise „intim
cu fata popii "13 - să p_recizăm că în scrisoarea trimisă de
poet lui Ranett - Roman la 13 iulie 1878 se vorbeşte şi de
,.fata popii cea ocheşică 1114 , dar nu este cea din informaţiile
locale. Fata popii se numea Elena Duţescu, sau Leana, cum îi
ziceau sătenii. Despre Leana se mai ştie ·că a fost căsătorWJ.
cu un oarecare Purcaru, ţăran din mahalaua Cocorova, apar-
ţinătoare de satul Bulbuceni, devenit tîrziu Poiana. Cînd
Eminescu a venit la Floreşti. fata popii era văduvă, îi murise
soţul şi se retrăsese în casa părintească. Eminescu, vizitîn-
du-1 pe preot. a întîlnit-o pe Elena Purcaru şi a iubit-o cu
ad~vărat. Lacul şi pădurea Arpadiei de pe dealul numit ul-
h'rior Cîmpul Cerbului au ascuns iubirea lor, dar poezia de
dragoste emines'dană o păstrează. Feerica poezie „Lacul"
îs1 are imaqinile născute din natura miraculoasă a satului
I-'loresti si din clipele pure ale sentimentelor pentru o fiică a
s;itului primitor. Prima scrisoare către colegii prieteni rămaşi
în redacţia ziarului .,Timpul", păstrată în redactarea de con-
Cf~pt către Thoderiţă Rosetti, exprimă bucuria acestor 'Clipe
şi acestor locuri de vis : „Locul în care sunt e cit se poate de
frumos. Rîuri, codru, şes. dealuri, munţi în depărtare, frumos
adică în puterea cuvîntului, incit să fiu Bodnărescu aş neno-
ro'Ci poate „Convorbirile" cu „Amintiri de călătorie ale unui
jt1ne. „Dar numai grija asta n-o am, ci mă mărginesc a mul-
ţumi zeilor îndeobşte şi domnului Mandrea îndeosebi de în-
găduirea unui colţ ;.le pădure, care îmi dă toane bune şi să
w1tate"15.
244
Colegii de la „Timpul" i-au scris mai multe epistole, care
s-au pierdut, dar ele au avut rolul de a-i întări încrede;ea
în viaţă în presupusa „singurătate" de la Floreşti. O a doua
scrisoare a lui Eminescu, către Caragiale şi Ranetti - Roman,
păstrează ca printr-o minune, relevă acelaşi tumult procurat
ele locurile gorjene, ba şi tonul de glumă şi ironii dat de bu-
·curia vieţii cu toate că rana nu-i trecuse: „Mai întîi nu lip-
sesc a vă mulţumi pentru multele scrisori ce mi le-aţi trimis,
puindu-mă pururea în curent cu ceea ce se întîmplă în lume
şi în ţară. Din scrisorile voastre cele multe s-au bucurat
sufleul meu în adînc şi s-au uns cu untdelemnul veseliei ini-
mii mele. Despre partea mea, a lui Moş Iftimie Talpă-lată,
veţi şti nu numa că tot mă ustură piciorul şi vă du·c dorul şi
vă trimit ciorilor în crucea hotarălor pentru că nu-mi scri-
seserăţi şi nimic îmi vestiserăţi din cîte s-a întîmplatără, a-
rihnău dăntotăra. Fiindu-mi teamă că de lene şi de frică de
cheltuială mare şi ruină nu veţi merge nici unul la poştă, ca
să ·cumpăraţi mărcuţă (vede-v-aş la Mărcuţa) vă t~imit una
rle 15 bani ca să-mi scrieţi o scrisoare : tu, Ranetti - Roman,
s-o scrii, că eşti mai priceput şi tu Caraieli să pui degetul...
în loc de iscălitură şi să se spuie acolo în scrisoare cum vă
:mai merge, cum stă ţara, lumea şi politica, despre iubitul
neu Rosetachi alias Berli'coco să-mi scrieţi dacă tot mai e
mare şi tare în satul lui Cremene şi alte chiţibuşuri asemenea.
Apoi să-mi trimiteţi „Timpul" ca să fac şi eu haz („.)1 6• Se
bteresează şi de „căsuţa" lui unde îşi avea locuinţa, fără să
ştie, cum precizează Slavici, că „boarfele lui se aflau la T.
Maiorescu, care rezervase pentru dînsul un iatac luminos în
care toate erau puse în ·cea mai bună rînduială"1 7 •
Probabil că mai tîrziu, în timpul şederii la Floreşti, ră
nile pentru care venise aici s-au vindecat, căci Slavici, ·care
1-a vizitat împreună cu Vasile Conta, a scris în „Amintirile"
sale : „Am trecut peste cîteva săptămîni şi eu pe la Floreşti
şi l-am găsit acolo (pe Emines'cu) sănătos tun şi în voie bună.
Rra numai el la conacul moşiei, singur, adică, în foarte bună
societate" 18 •
A treia 'scrisoare cunoscută a lui Eminescu a fost adre-
sată de la Floreşti lui Gheorghe Fieraru din Craiova, unul
din cei trei fraţi Fieraru care studiaseră la Viena şi de n
căror preparare în ultima parte a studenţiei lui Eminescu
se ocupase Ion Slavi'Ci. Pe Ghiţă Fieraru îl solicita astfel po-
etul : „Te rog informează-mă printr-un mic răspuns dacă a
245
sosit frate-meu cumva la Craiova, căci sperez să fi venit
pentru că armata s-a desconcentrat. Scrie-mi, te . rog mult,
sub· urmăntoarea adresă: M. Eminescu, poste restante, Fi-
Eaşi. Nu uita şi răspunde ca să văz de-ai primit această scri-
soare. Al teu ami·c M. Eminescu" 19. Poetul se interesa de
fratele său mai mic, Matei. Dacă observăm bine, Eminescu
era la Floreşti încă după desconcentrarea armatei, după răz
boiul dus în Bulgaria, unde fratele său, cum se consemnează
pe fila a 13-a din memoriul colonelului ,Gramvut asupra co-
lonelului Matei Eminescu, „n-a avut concediu în tot timpul
campaniei de un an, trei luni şi şapte zile" 2o, adi'că pînă ld
sfîrşitul verii 1878, cel mai devreme la începutul lui august
1878. Documentaristul privind viaţa lui Eminescu are con-
Yingerea că „poetul a rămas pînă în toamnă la Floreşti, timp
dedicat intens traducerii "Fragmentelor din tom. I (376 pa-
gin:)"21, ceea ce este posibil. Unele expresii olteneşti folosite
în traducere sînt sigur luate din vorbirea neaoşă a floreşte
nilor - „o croiră la fugă de mîncau pămîntul" (p. 35). „se
aruncară pe cai şi apucară la goană după cumani cu dîrloqii
s 1obozi" (p. 37), „dar sfatul euminte era de-a surda" [p. 285),
„Musa dete dos sfi scape" (p. 292) etc ..22 - ceea ce dovedeşte
o strînsă şi extinsă legătură dintre poet şi sătenii din Floreşti.
Peisajul împrejurimilor satului Floreşti a alimentat crea-
ţia eminesciană a anului 1878. O filă răzleaţă, copie auto-
9refă ce se suprapune paginii cizelate cu nr. 259 din „Frag-
mente" descrie, sub astfel de influenţă forţele şi aspiraţiile
brccşti după bătălia de la Cîmpia Mierlei: „bătălia hotări
toarc. Oştirea aliată în rîndurile căreia se lupta şi trupa, tri-
measă-n ajutor de Mircea I., a fost bătută pe deplin şi precum
în partea turcilor căzu însuşi inimosul Sultan Murad I. tot
astfel căzu în parte<l aliaţilor, în bătălie or puţin în urma
01, însuşi Lazăr eroul. Primejdia pentru mi'cile ţări duşmănite,
deci şi pentru Valahia, deveni cu atît mai mare, cu cit în
urma unui tată, vrednic în lupte, veni _în scaunul îmnărăţiei
osmane un fiu cu mult mai îndrăznet şi mai profitor de cuce-
r~ri, Baiazid I Ilderim care căuta să răzbune în fapte minia
ce-o avea asupra luptătorilor 'conjuraţi de la Kossowa şi îşi
auropia totorlală cu puterea ~oate părţile cite constituise odi-
nioo.ră împfirătia bizantină "23. -
M·iezul istorioarei din poezia eminesciană „Scrisoarea a
rn-a, dialogul dintre voievodul Mircea cel Bătrîn şi sultanul
naiazid, precum şi episodul bătăliei de la Rovine au antici-
246
pare în traducerea de Ia Floreşti a „Fragmentelor", dovadă
fie şi numai acest pasaj de la pagina 270 a manuscrisului:
. se face precumpănire nu mare din partea Osmanilor prin
adaosul de trupe sîrbeşti şi bosniace, în temeiul tărora îndrăz
r.etul Sultan, simţin,du-se mare în puterea sa, se fălea că pe
p;istolul bisericii Sf. Petru din Roma îşi va pune sirepul să
rnănînce ov<lz"?. 4• Textul se regăseşte în poema eminesciană:
,.Am jurat ca peste 'dînşii să trec, falnic, fără păs/Din pris-
1olul d0 la Roma să dau calului oviiz" - fapt ce ne _îngăduie
sii susţinem, cum a făcut-o de altfel Perpessidus, 'că „Scri-
soarea a III-a" a fost elaborată în paralel cu traducerea
,.fragmente"-Ior, chiar de la Floreşti. Iată şi alte versuri din
poemă care corespund textului tradus : „Călăreţii umplu
cîrn pul şi roiesc după un semn„." - faţă de „căci începuserJ.
a roi numeroase ·cete de călăreţi romano-cumani"; „In zadar
slrigă-mpăratul ca şi leul în turbare,/Umbra morţii se întinde
lot mai mare, şi mai mare„." - faţă de textul tradus „In za-
dar încalecă Caesar Kantacuzenus pe frumosul său cal ară
besc şi strigă soldaţilor plin de supărare : Urmaţi-mă !". Va-
rian~a A 2276 a „Scrisorii a III-a", păstrată la Biblioteca Aca-
demiei, este prima redactare a poemei şi a fost făcută, se
înţelege la Floreşti25,
Partea cealălaltă a poemei „Scrisoarea a III-a" este ins"
piralil, ·cum susţinea George Călinescu, dintr-o lucrare a lui
Ios·f Hammer, apărută cu cincizeci de ani înainte de momen-
tul Floreşti din viaţa lui Eminescu 25 . In „Istoria Imperiului
Otoman" a lui Hammer este pasajul „El vedea după aceea
cum răsare din rinichii săi un arhore care, crescînd mereu
şi devenind mai verde şi mai frumos, acoperea în umbra ra-
murilor sale ţările şi mările pînă dincolo de orizontul a trei
părţi rl\n lume", pe ·care Eminescu îl va prelua poetic astfel :
„Iar din inima lui simte un copac cum că răsare/Care creşte
într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte/Cu-a lui ramuri, peste
lume, peste mare se lăţeşte/Umbra lui cea uriaşă orizontul.
îl. cuprinde.„" Cronica lui Hammer scrie· ·că dedesubtul a-
cestui arbore se ridică Atlasul. Caucazul, Taurul şi Hemu-
sul, care păreau a fi patru coloane ale acestei imense cupole,
iar din rădăcinile copacului ţîşneau Tigrul. Eufratul, Nilul şi
Dună.rea. Deosebitul tezaur artisti:c citat al cronicii devine
sub pana g-:-:aiului lui Eminescu o podoabă a limbii româneşti.
„Jar din patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari/Atlasul,
Caucazul, Taurul şi Balcanii seculaf'i ;/Vede Eufratul, Tigris,
247
Nilul Dunărea biitrînă/Umbra arborelui falnic peste toată e
stbpînă„." Desigur, această parte a poemei eminesciene pu-
1ea fi redactată Ia Floreşti, dacă poetul şi-ar H adus aici spre
consultare cartea lui Hammer, altfel ea a putut fi scrisă nu-
mai la Bu·cureşti, într-o etapă următoare, întregind procesul
creator început în salul oltean.
Se poate! ins.] aprecia şi efortul de a admite că la Floreşti
Eminescu a creat şi alte poezH. Poate a fost creată aici şi
poezia „Lacul ". Mai sigur, este scrisă la Floreşti poezia ,,Iam-
bul", păstrată într-un manuscris pe care Perpessicius îl con-
sidera „rcdcl'c.:tu.t cu cerncalil pe o filă de hîrtie vineţie„. din
hîi tiile folosite Ia iru.ducerea fragmentelor lui Hurmuzaki ":l'.
L! fel s2 poate susţine despre poezia „Fiind băiet păduri cu-
tieieram", care „este o compunere din 1878, cam pe vremea
clnd traducea fragmentele lui Hurmuzaki "28. Şi pot fi conside-
rate astfel şi po2ziilc „Vreo sgîtie de fată", „Freamăt de co-
dru" „. 23 , cu obîrşie directă la Floreşti.
La o familie di!1 Florcşti, Bălă, s-a păstrat, prin urmaşii
ei. o fotografie a lui Emin~scu, care s-a dat publicităţii 30 • Deşi
f0lo~Jrafl.:1 u. fost rcsp:nsii dP un biograf în unele însemnări
clin pres:-\ 31 , f;f~ poate aŢJrPcia că a aparţinnt lui Eminescu,
judecind clună descrierea ct psihosomatică 3 2, şi-l reprezintă
pe noet la vîrsta de 15-20 ani. fiind ded realizată în perioada
1863-1870 SJ.u, mat precis în an;i 1866"'-1868, ai 'călăt.oriei
prin ţară cu truuele de teatru ale lui Iorgu Caragiali şi Palcaly.
Cum a aiuns fotografia lui. Eminescu la Floreşti, în familia
Bălă? Noi apreciem că ori a dat-o el, în vara lui 1878 cînd
era în „conced:u" la Floreştt, lui Bălă Dumitru, buni'cul deţi
n'itorului din urmE\, sau o fi dăruit-o însuşi poetul în anii
1865-1868, une·i persoan0 din Tîrqu-Jiu. cu prilejul turneu-
lui trunei de teatru la care era sufleor. Ulterior, la începutul
s colului, fotoqrafia ar fi ajuns la muzeul local, care avea se-
0
diul la primărie, de unde a putut-o lua fratele lui Dumitru

Bălă, ca!"e era notar atunci la Tîrgu-Jiu şi care ar fi adus-o
l<-1 Floreşti. Aici s-a păstrat, din generaţie în generaţie, cu
conştiinţa că este „fotografia lui Eminescu "33•
Casa <lin Floreşti, în care Eminescu a locuit un timp în
1878, nu mai este, s-a distrus prin ruinare şi, în 1952, prin
ck:molare34. Pădurea Arpadiei a fost tăiată după primul răz
lioi mondial iar frumosul lac a fost înfundat în 1925, lăsînd
liber Cîmpul Cerbului.
248
Ingrădina fostei clădiri, prin grqa fiicei fostului învă
ţător din sat Ştefan Păunescu (1880-1950), a învăţătoarei
Ioana PJ.unescu (n. 1908), s-a organizat un parc, în 1977, iar
Ia cererea unui comitet de iniţiativă, forurile de cultură gor-
jene au ridicat un obelisc cu o inscripţie comemorativă: „ln
acest Ioc a fost casa junimistului Nicolae Mandrea, în care
a locuit şi a creat, în iunie - iulie 1878, marele poet român
MIHAI EMINESCU. S-a pus această placă în 15 iunie 1978,
cu prilejul sărbătoriri a 100 de ani de la acest eveniment".
I n fiecare" an vin la Flore~ti no·ile generaţii 1 tinerii. gorjeni,
pentru a-i aduce poetului un înălţător omagiu.
NOTE·
1 George Munlnrnu. Hyperion. 1 -- Viaţa lui Err.in:::s.::u, colecţia Uni-

versitas, Editura M;_:1crva, Buct.:re·jti. 1973. p. 213
2 Ibid., p. 219
3 Ion Creangă, Op? re„ v .ii. II. Editt:r 1 Mi1wrva, Bu:::ur"'.'ti, HJ70, p. 193
4 George Munteanu, or. cit., p. le9
5 Ion Slavici, A minliri, Editura pentru litcrnlur;:!, P,ucure1ii, 1GG7, p. 116
6 Mss. 2262, f. 80, la B.A.R.
7 George CiilinPs:::u. V !c.to. lui Mihai flmincscu", E<litu:-a p::n~ru literaturii,
Bucureşii, 1966, p. 277
8 Ion Slavici, op. cit„ loc. cit.
9 Ibid„ loc. cit.
10 Eu~k>x"iu Cav:1:2r r1 ~ l-Iur1n'.1r;:.1.1.\i, Fra~rncn~c LLn i.~tor:a româ.nHor, vol.
I. Edi.tura Socu:, Bucurc:;ti, 13-9
11 Scrisoare din 31.XII. 1D77 tr'misă n'lUJ ce I'.ic I. Trîncd, pen5ionar din
Floreşti, c0mt..na Ţînţăreni, Gorj. Autorul scrisori[ s-il n :sc:ut la Flo-
reşti în 1902. A învă{at la ŞC')ala din .sat în anii 1910-Hl14, cu învd.-
ţătorul Ştefan Păunesc·u
12 Scrisoare din 1 ianuarie 1978, de la Alexmdru O. Negroiu, pensionar
I din, Flore~ti. S-a nă>cut Ia 23 april"e 1896 şi a învd.tat la Şcoala din
F!Jre;;ti î:1 anii 19~H -1909. Dintre bătrînii sat lui Florc5ti care vor-
:beau cu p:i:os rlespre Em'n2s-:u, în 1977, Petre Il'iric (8"1 ani), Marin
Stoian (83 ani). Con<;ta11tin Farmazon (B3 ani), Constantin Ilurducea (73
ani), Alexandru Rădulet (72 ani). Nir0lae Tă!ău (6'3 ~n') ~i altii
13 Ion Fasrh'n Tat'">m;rcs~u. Eminestu Jo. l'lor·'şli, ·în: „Jnaint·)", Craiova.
1 septembrie 1968. V0zi ~i Mar·a Con t<'~1tin, 1'1ihail Eminc~cu pe m>
Jeagurilc n00.s!r:.', în „Tin:.•re remuri", Stoina-G·Jrj, anul II, 1969, nr.
6-7, p. 21--2J
14 Mihai Dtit:'sr-u, Ernine::cu sub ecrul înstelat ni Florcşlilor, în: „Ra-
muri", Crahvil nr. 1 (!27), 1.:J ictr·uaie 1072. p. 2
15 Mss. 2269, fila 89, la 13.A.R.
16 Reproducere în „L'Indcpendence roumaine", 29 iunie 1919. Vez(Ji Au~
gustin Z.N. Pop., „Pe urmele lui Mihai Emincs~u", Editura Sport-Tu-
rism, Bucure~·ti, 1978, p. 20-1; George Muntcan°c, op cit, p. 213
249
17 Ion Slavici, opt. cit., p. 213
18 Ibid., loc. cit.
i9 Augusdn Z.N. P-:ip„ „o scrisaare necunoscută a lui Eminescu, în „Ra-
muri, Craiova, anul II, nr. 1 (6), ianuarie 1965, p. 15
20 Ibidem, op. şi Ioc. cit.
~ - Idem, „P~ urmele lui Mihai Eminescu", p. 205
Zl Vezi Ion Creţu, .o traducere a lui Eminescu nevalorificată 1ncă", în
'I „Limba română", an X (1961)), nr. 6, p. 592-605
23 Augustin Z.N. Pop„ „o scrisoare necunoscută a lui Eminescu", Joc. cit.
~4 Ibid„ loc. cit. ·
25 Ion Pachia Tatomirescu, op. şi loc. citi
l6 Iosif Hammer, Geschichte des Osmanischen Reich, (Istoria Imperiu-
lui Otoman), Pesta, 1827
'Zl- Perpessicius, în: Mihai Eminescu, „Opere complete", Editurii Acade-
miei, Bucureşti
~8 Ibidem
29 Ion Pachia Tatomirescu, op. şi Ioc. cit.
.30 M. Duţescu, La o lalografie, şi fJto, în: „Ramuri", anul V (1963), nr.
11 (53), 15 noiembrie, p. 11. Vezi şi: Cronica lui Huru ?, în: „Ramuri'',
anul V, nr. 12 (54), 15 decembrie 1968, p. 9
31 Şerban Ciocules:u, „Un portret inedit al lui Emin?scu, în: .Rom'lnia
literară•, nr. 46, noiembrie 1968
32 Alexandru Olaru, medic psihiatru, Pretext psihosomatic, in: „Ramuri'',
anul V, nr. 12 (54), 15 de:cmbrie 1968, p. 8
3J M. Duţescu, Da, un portret inedit al lui Eminescu, în: .Ramuri", anul
V, nr. 12 (54), 15 decembrie 1968, p. 8
34 Ultimul proprietar al casei a fost Gheorghe .Anghelescu din Craiova
250
O făclie de altădată
ZOE B)\LCESCU-MANDREA
OCTAVIAN UNGUREANU
De încerci a pătrunde cu închipuirea prin vechile saloane
ale elitei intelectuale româneşti, vei găsi şi chipul marii doam-
ne Zoe Bălcescu-Mandrea, fire alcătuită din lumini, comuni-
cativă., de rar talent în conversaţie, stăpînind patru limbi stră
ine, cu întinse însuşiri şi priceperi în sferele culturii şi artei.
Picta frumos şi cînta la pian, scria panseuri în franceză şi
amintiri ; se dedica faptelor de caritate şi întreţinea o întinsă
corespondenţă cu personalităţi de vază, Cînd, în 1892, părin
tele Vasile Lucaciu, memorandistul, trecuse dincoace de Car-
paţi, cu sufletul zbuciumat de prigonirile îndurate de româ-
nii din Ardeal, cea dintîi uşă ce i s-a deschis, în Bucureşti, a
fost cea a soţilor Z'.le şi Nicolae Mandrea. Aici transilvăneanul
găseşte înţelegere şi compasiune. Zoe Bălcescu lansează de în-
dată un apel la oamenii înstăriţi şi la autorităţi pentru înfiin-
ţarea Societăţii „Femeia Română", cu menirea de a strînge
bani şi cărţi pentru şcolile din bisericile rom<îneşti din Ardeal.
In casa mare boierească, de pe strada Fîntînii, ;tzi Nufă
rului, Zoe Bălcescu-Mandrea ţin""ea salon literar-muzicJ.l, şi
n-au fost puţini oamenii politici şi creabrii de toat-~ gmurile
care să nu fi participat la dezbaterea chestiunilor politice la
ordinea zilei, literare şi artistice. Printre amicii casei se aflau :
Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, B.P. Haşdeu, Eminescu,
.Caragiale, Duiliu Zamfirescu ; iar dintre artistii plastici şi cei
ai scenei se întîlneau Costin Petrescu, D.G. Mirea si Eustatiu
Stoenescu. Şi reste toată distinsa pleiadă plutea Ele.na Teocto-
rini, primanoda noastră, care fascinas.2 lumea de la un capăt
la altul cu vocea ei unică, şi despre care criticul italian Nappi
,spunea• că va t•ebui să tre:::.că 200 de ani c:i să se mai nască.
un asemenea talent.
· Cu farmecul său fizlc, cu inteligenţa sa sclipibare şi cu
înclinaţia romantică Zoe Bălcescu lumina atmosfera sera.telor,
trăind intens în ambianţa de sp:rit ce singură o crea, maturi-
251
zîndu-şi personalitatea intelectuală şi spiritul critic de reală
competenţă şi delicateţe, în acelaşi timp, în rostirea judecăţi
lor asupra noilor apariţii lit·2rare, expoziţiilor de artă, concer-
telor ori· spectacolelor. - Ţinea cu brio isonul tiradelor politice
ale soţului său, Nicolae Mandra, 13i ale prietenului acestui3,
Titu Maiorescu. Printre toate aceste daruri ce înnobilau inima
Zoei Bălcescu, t a i" e n t u 1 în pictură şi în literatură
i-a dominat viaţa, iixîndu-1 într-un mare tablou de merite,
care se conturase şi se impusese în societatea craioveană şi
bucureşteană, pe dîra de lumină lăsată de unchiul său, Nicolae
Bălcescu, ca o moştenire de aur şi frumoasă împlinire, în epo~
ca de sfîrşit a veacului trecut şi de început a celui în care ne
aflăm. ,
X X X
Zoe :Bălcescu (1858-1924) era cea de a doua flică a lui

Barbu Bălcescu (1824-1884), revoluţioll'.:r de la Hl48 şi fratel~
mai mic al lui Nicolae. Mama ei a fost Elena Aman, fiica pos-
tumă a lui Costache Aman, fratele pictorului cîmpulungean
lfheodor Aman. Averea moştenită de la soţie, care murise în
1860, în vîrstă de numai 23 de ani. i-a îni;ăduit avocatului
!Barbu Bălcescu să le dea celor trei graţii ale sale o educaţie
aleasă şi învăţătură temeinică de carte, în casă, cu profesor-i
eminenţi şi guvernare aduse din Franţa şi Germania.
!Rămase orfan.2 de mamă prea mici, Olga. Zoe şi Ana au
îndurat însă avatarurile pricinuite de lipsa de suflet a unei
a
mame vitrege cea de a doua soţie tatiilui lor. Punînd picio-
rul în prag, după un timp,. Barbu Bălcescu o alungă pe Marie
şi-şi descătuşează odraslele care, ocrotite de bunicii dinspre
mamă şi de Sevastita, sora lui Barbu, cunosc din ·nou seninul
serului, şi cresc fără griji, cum scrie însăşi Zoe despre împre-
~urarea vizitei neaşteptate a. fostei mame vitrege ; „Ea sta în-
cremenită în pragul uşii, coprinzînd cu mirare şi înaintînd în-
cet spre noi, cu pasul ei de l~cădă ce pluteşte pe aoă. Tabloul
ce i se înfăţişa o surprinsese („.). Noi purtăm rochii de muse-
lină arf}intie şi mătăsoas5., cu trenă., cum se purta atqnci, des-
chise la piept. Părul bine ondulat era ridicat în vîrful capu-
lui după moda franceză ( „.), şi un trandafir prins lingă piept ;
eram cit se poate de bine potrivite şi în avantajul nostru.
- Voi sînteţi? întrebă ea, privindu-ne cu mirare. Nu v-aş fi
recunoscut niciodată ! ".
Se dusese vestea despre frumuseţea şi inteligenţa lor, cum·
252
de altfel se şi zicea : „Ce are Craiova mai de preţ '? Parcul Bi-
bescu, Biserica Sf. Dumitru şi fetele Bălcescu". Iar cînd Barbu
Bălcescu fu primar al Băniei, la 1874, avu ca musafir de onoa-
re pe Frantz Liszt ; Olga, Zoe şi Ana cîntară la pian împreună
cu maestrul, la patru mîini, şi lăsară o impresie cu sclipiri
de diamant asuµra talentului lor, în inima călătorului ce-
lebru.
Căsătorită cu Nicclae Mandrea din Focşani, junimist, con-
silier şi preşedinte al !naltei Curţi de Casaţie, Zoe se stabi-
leşte definitiv în Capitală. Se îndeletniceşte îndeosebi cu pic-
tura şi dă la iveală preţioase lu:rări peisagistice. N-a expus
niciodată, aşa cum n-a cîntat n~ciodată în public. Singurile
exteriorizări sufleteşti au fost scrisorile către surorile ei şf că
tre prieteni. Creaţia sa literară : „Icoane din trecut", splendidă
1
frescă de familie ,a apărut postum, ,prin îngrijirea fiicei sale
Maria, în 1931, după cum rezultă din dedicaţia de pe un exem-
plan oferit pictorului Cost>n Petrescu.
ln pictură, Zoe Bălcescu-Mandrea s-a dovedit o delicată
observatoare a frumuseţilor naturii şi o admirabilă artistă în
combinare::i. şi fixarea culorilor. Picta mai ales în acuarelă şi
în motive de inspiraţie pcetică. Culmile r,:ăduroase de pe dealu-
rile domoale din preajma conacului Bălceştilor şi unduite de-a
lungul ['opologului, luncile mănoase şi livezile, pnfilate în
zările albastre ce înfăşoară valea rîului prindeau contururi sub
mîna măiastră a pictoriţei. Cît2va din aceste încîntătoare lu-
crări se află la Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu", din sa~
tul cu ar" laşi nume, aparţinînd înainte de Argeş şi astăzi de
Vîlcea. Inclinaţia spre imagini rustice, lucrate în dimensiuni
reduse şi într-o cromatică vie. îşi trage firul din impresionis-
mul francez. Zoe Bălcescu-Mandrea, deşi citadină prin obîrşie,
naştere şi vieţuire, aduce în prim-planuri natura şi viaţa sa-
tului românesc. Tablourile „Parcul de la Floreşti" şi „Satuil
Floreşti" (1899). „Femei citind în iarbă" şi „Pe lun::::ă" (1921),
„Ivirea zorilor", „Seară" ~i „Apus de soare" exprimă nostalgi-
ile arstitei din anii copilăriei, cînd mergea cu surorile ei la
ţară, îndeosebi la culesul viilor. ln le,gătură cu îndeletnicirea
picturală, îi spunea într'-o scrisoare Olgăi : „Duminică au fost
la mine pictorul Sto2ne~cu, Haşdeu, Bonifaciu Florescu (fiul
natural al lui Nicclae Bălcescu) şi George (Mandrea) la cină.
Stoenescu găseşte toate lucrurile mele (lucrările) de mult gust,
şi se miră foarte mult. de pînzele mele".
Maniera şi tematica picturilor Zoei Bălcescu-Mandrea se
desprind şi d;n scrisorile adresate Olgăi, în anii 1875-1923,
253
cum citim în c.)ntinuare : „Tabloul meu cu pădurea de la Flo-
reşti,cu rama cea mică, mi-a reuşit peste aşteptarea mea ; pă
cat că este .doar marginea pădurii şi că nu sînt mai mulţi ar-
bori, căci am reuşit să-l pictez în stilul franţuzes2, adică arbo-
rii pădurii fin şi estompat, şi foarte în relief doi arbori din
prim-plan, fără a fi grosolani ca toţi arborii noştri precedenţi.
:Am prins (în parte) şi tabloul cu tomate, care este mai cu
viaţă dar mai comun".
X X X
Pe o ridicătură ce domină lunca din dreapta Gilortului, de
fa Floreşti-Ţînţăreni - Gorj, evocă în cîteva vorbe semnifica-
ţia ridicării modestului obelisc din beton, iniţiativă de merit
a învăţătoarei Antonica Păunescu şi pe care a fi:icat o pla2ă de
marmură cu inscripţia : ln acest loc a fost casa junimistului
Nicolae ManJrea, în care a locuit şi a creat lunile iunie şi
iulie 1878 marele poet român Mihai Eminescu „Conacul d-~ la
Floreşti", moştenire a Zoei Bălcescu din partea mamei sale, ;i.u
mai există de mult ; păd~rea din preajmă, de atîtea ori pictată
şi lacul ,Cerbului, care i-au încîntat anii copilăriei şi adolescen-
ţei şi l-au inspirat pe Eminescu, nu mai sînt. Dar în fiecare
an, de la o vreme, prin osîrdia dascălilor din partea locului, în-
tre care şi profesorul Liviu Ardeleanu din Turburea, susţin
aici o frumoasă manifestare cultural-artistică anuală, în iu-
nie, sub genericul „Zilele Eminescu la Floreşti" ajunsă la cca
dde a :X-a ediţie.
Şi-ntr-una din sălile muzeului de pe Topolog se află mi-
cul şevalet al Zoei Bălcescu-Mandrea, cu peisajul aproape ter-
minat şi notat 1924, anul plecării artistei spre alte zenituri,
după nu prea mulţi .ani de viaţă, ,însă atît de intens şi frumos
trăiţi pe înălţimi de spirit mereu însorite.
FIŞA BIBLIOGRAFICA
Zoe Mandrea (născută Bălcescu) : Icoane din trecut, Bucureşti, Ti-
p.og;rafia Geniului (Cotro::eni), p. : 5-6, 62-64) ; Despina Teodorescu:
Femei din trecutul Olteniei, .în Oltenia, Fundaţia: :ulturală regală, Re-
g!iona1a Oltenia;, 1948, p. 371-372 ; Nicolae Crăisnaru : Cinci ·scrisori
de la Zoe Băleescu-Mandrea, în: Studia. et acta Musei Nicolae Bălces
cu, Băkeşti pe Topolog, 1969, ,p. 279-282 ; Gabriel Culcer : Ana llăl
cescu-Culcer, tn Studia et acta Musei ·Nicolae Bălcescu, 1970-1971, p.
637-643; Olga P. Gigurtu (născută BălJcescu): Tanti Scvasta, în Studia
c>I aela Musei Nicolae Bălcescu, 1970-1971, p. 645-650 ; Octavian Un-
gureanu, Ion Sand>a : Ana BăJcescu-Culcer, în Luminile scenei, Tirgu-
Ji·u, 1979, p. 59-60. ·
254
/
O jumătate de· secol de la existenţa
editurii ,_,R1\M-" din Aninoasa - Gorj
VIRGILIU CERCELARU
Se· împlinesc. în a·cest an ( 1990) o jumătate de secol de

b existenţa editurii „RAM" din Aninoasa, judeţul Gorj, or-
gan cultural colector şi propag'ator al tuturor curentelor fi-
lozofice idealiste care au. vehiculat în ţara noastră şi în în-
treaga lume de la începuturile existentei omeneşti.
lntmcît idea)ismul constituia do.ctrina editurii, orice
aducere în C.iscutie a acestui important fenomen cultural şi
publicistic (de excepţie în mediul rural) din Oltenia a fost
total inteuisJ. în anii dictaturii comuniste.
Bazele acestei edituri care a funcţ.ionat între anii 1935-
1940 au fost puse de cîţiva oameni cu dragoste de cultură,
îri colaborare cu dlţi oameni de cultură din mai multe
oraşe ale ţării. Dintre localnici amintim : profesor Gheorghe
Dulcu, mentorul editurii, agricultorul Ion Bobină, profesorul
Ilic: Dulcu şi învă-ţi'itorul Ilie Iscru~escu, iar dintre colabora-
torii cu domiciliul în unele oraşe ale ţării s-au aflat profesorii
universitari Nistor Sanda şi· Panait Muşoiu clin Ducureşti, pro-
fesor Gheorqhe Bulc;anu din Timişoara, profesori, universitari
Ştefan Dezdechi. Romulus Oprean şi Emil Bologa din Cluj,
profesor Mihai Drăgănes·cu din Craiova şi profesor Ion Ma-
r;nca din Lugoj.
Numele editurii este preluat din cultura Indiană, ,,Ram"
însemnînd, începutul, prima existenţă, primul om, sufletul.
omonim fiind în unelee dialecte sans'trise cu „Soa.rele".
Editorii de la „RAM" ca înaintaşi ai lui Mircea Eliade,
şi-au propus să refacă sinteza religiilor lumii, acestea fiind
privite sub forma dragostei şi iubirii faţă de om, de aici şi
pieocuparea membrilor editurii pentru cultivarea sufletului
omenesc în vederea integrării lui în viaţa veşnică după tre-
cerea hotarului acestei lumi.
Pentru aceasta şi-au programat traducerea tuturor reli-
uiilor şi: filozofiilor lor, intenţionînd chiar publicarea ,,Vieţii
25.7
lui Buda şi a „Coranului". lucru nedus Ia îndeplinire din
cauza izbucnirii celui de al II-lea război mondial.
Cărţile şi traducerile elaborate de editorii menţionaţi şi
c:e cei care au gravitat în jurul editurii au fost tipărite la ti-
pografia „Dada Roman" din Sibiu, la tipografiile din Cluj şi
Craiova, precum şi unele broşuri la tipografia lui Miloşescu
din Tîrgu-Jiu.
Editura îşi avea sediul în casa unuia dintre fondatorii lo-
cali, ION BOBINĂ, unde se găsea şi un magazin (librărie !?)
el~ desfacere a cărţilor tipărite.
Cărţile erau vîndute de către librăriile întregii ţări chiar
si după încetarea activităţii editurii pînă prin anul 1946.
Ca dovadă menţionăm faptul că scriitorul Patiţa Silvestru
din BucureşH, în anul 1985 Consilier în Ministerul culturii
a ·colecţionat din anticariatul Sighişoara cartea· „Viaţa şi
preceptele lui Confuc'us" tipărită de către editura ,,RAM" din
Aninoasa, judeţul Gorj, fapt care i-a stîrnit o mare curiozitate
şi un deosebit apetit de cercetare, încît s-a deplasat imediat
în Gorj pentru edificare şi consemnare.
Mari semne de întrebare şi-a pus şi arhivista Florina Po-
1wscu descoperind la Arhivele Statului Tîrgu-Jfo cărţi publi-
cate de editura'. „RAM" din Aninoasa, Gorj.
Şi subsemnatul a simţit o marc satisfa'cţie însoţită de ne-
dumerire cînd a văzut în vitrina sălii de seminarii la facul-
td te cartea „Opere" de Nicolae Olahus, editura „RAM" Ani-
noasa, judeţul Gorj.
Editorii au trimis cărţi şi în provinciile româneşti Basa-·
rabia şi Bucovina. Din cauza războiului, multi librari fiind
concentraţi nu au mai venit banii pentru cărţile trimise în
Ardeal şi Bucovina ceea ce a determinat ·ca editura să-şi în-
trerupă activitatea, însă membrii acesteia şi-au continuat o-
perele individual pînă la sfîrşitul vieţii lor scriind lucruri
importante, însă neevaluate şi publicate de propaganda co-·
munistă.
Editura „RAM" a tradus importante lucrări psihologice,
p~:[hanalitice, filozofice, sodologice, religioase, psihiatrice,
magice şi ale ştiinţelor oculte dn antichităţile greacă, indiană,
chineză şi japoneză, din operele renaşterii franceze, engleze,
ilaliene, germane, ruse şi româneşti, şi din operele culturii
I!1oderne şi contemporane. S-au publicat peste 20 de autori
cu un număr de peste 30 de opere .
.Din lucrările originale menţionăm pe cea a mentorului
ccViturii, profesorul George Dul'cu din Aninoasa cu titlul „Cri~
258
tNium de sinteză spirituală", iar dintre operele fundamentale
ale culturii române menţionăm ,,Datoria vieţii noastre" de
Vasile Pîrvan şi ediţia „Opere ale umanistului român renaş
centist Nicolae Olahus. Multe opere editate la „RAM" din
Aninoasa, Goq au folosit cercetări psihologice, filozofice, mi-
tice şi religioase.
Unele ideii şi metode din cărţile publicate în editura
„RAM" au fost preluate de medicina şi Pedagogia noastră, mai
o.Ies prin folosirea autoeducaţiei şi autosugestiei ·ca metode
eC:1rcative şi de terapeutică naturistă.
Toate operele publicate de editura aninoşană şi gorjeană
, RAM" au o adres.:ibilitatc largă în rîndul tuturor cetăţenilor
patriei noastre şi mai ales în rîndul tinertului dornic de for-
mare şi consolidare spirituală.
Cărţi publicate de editura „RAM" Aninoasa, Gorj.

-Satindra Chakpaborti - educaţie fizică hindusă (ptr.
s.:.inătatc,
longevitate şi viaţa intelectuală) cu prefaţă de Dr.
Grigore Benettato.
- T~o Te King - Cărarea şi virtutea.
-Yram - Doctorul sufletului.
- Mabel Collins - Lumina i::e cărare şi Karma
- Yoritomo'Taski - Puterea calmului şi Spiritului de
o:ganizare.
- IC Chattery - Filozofia exoterică a Indiei.
- Robert Assagioli - Psihanaliză şi psihosinteză şi
Edutaţia voinţei Alice A Bailey - Conştinţa atomului, De
lu intel2ct la intuiţie şi Sufletul şi mecanismul.
Artur E Pawell - Dublu eteric.
- Mahatma Gancli - Istoria vieţii sale povestită de el
î11suşi şi Educaţia fizică hindusă.
- Platon Fedru - Thomas Morus „Utopia".
- M. Heindel - Enigma vieţii şi a morţii, Unde sînt
ir.orţii, Vederea spiritualii şi lumin'le spirituale, Somn, vise,
hipnotism, mediumnitate, nebunie.
- Joulie de Morant -----:: Viaţa şi preceptele lui Confucius.
- Henry Th. Hamblin - Puterea gîndirii şi arta trăirii.
- Romain Rolland - Viaţa lui Vivekanando.
- Sir Edward şi Bulwer Lytton Zenoni.
- Walter Scott - Eliot şi Istoria Atlantidei.
Lista a fost întocmită după cărţile care mai există in
bj bliotecile personale ale fonda tarilor locali.
259
Teponimie ră9ineşteană
ARCUŞ MARIN
Pe teritoriul Rădineştilor există o retea toponimică im-

portantă, „adevărată arhivă unde se· păstrează amintirea a-
titor evenimente, îritîmplări şi fapte" 1 petrecute de-a lungul
timpului în acest fragment de spaţiu românesc.
Toponimele Rădiueşti, Dibuieşti şi Obîrşia sînt satele de
Ifloşneni care alcătuiesc localitatea RADINEŞTI la izvoarele
pîrîului Plosca, în zona dealurilor mijlocii ale Piemontului
Getic. · ,·,,:; !
Majoritatea oiconimelor îşi au originea în antroponime
ca rezultat al evoluţiei aşezărilor rurale din colectivităţi pa-
triarhale străvechi derivînd din aceaşi mare familie care se
baza pe proprietatea devălmaşă sau, mai tîrziu, din colecti-
vităţi formate pe pămîntul unui proprietar al cărui nume l-au
preluat2• ··'<-. ·
Cele wai multe nume de sate româneşti sînt în formă

µ!urală, nume care nu indică nici locul, nici stăpînirea, ci în
primul rînd o comunitate umană.
Sistemul de denom~naţie plurală se formează prin adău
garea sufixului [-eşti] de origine tracă şi implică deopotrivă
un strămoş, o persoană care „a bătut parul" ab. iniţia cu rude-
le lui. dar şi ceea ce s-a adăugat şi a evoluat pe acel Ioc.
Rădineşti apare ca o comunitate umană în documentele
secolului al XV-lea ( 1489, iulie 4) 3, însă, după cum ştim,
obştile săteşH ca verigi intermediare între evul mediu timnu-
ritţ şi societăţile anterioare îşi au originea în comunităţile
gentilice 4•
După opinia profesorului Gheorghe Bologan, în situaţia
toponimelor terminate în [-eşti] şi [- eni] (nume de grup în
toponimie) [-eşti] are valoare posesivă, iar[- esc] este sino-
nim cu slavul [-ov].
In procesul natural de formare al topon;imului sau antro-
ponimului s-a trecut prin mai multe fa:z~ ;
260
De ex.
a) nume comun (apelativ) rad „bucuros, vesel"
b) poreclă Radu
c) nume de persoană Radu
d) adjectiv posesiv Rădineşti
c) toponim/antroponim 5 Rădineşti ARădinescu
Antroponimul Rădinescu apare în documentele despre

Rădineşti în se·colul al XIX-lea în persoana lui Barbu Rădi
nescu sau Barbu Oprii, ctitorul primei biserici în anul 1812
(în Vălcea), fiind format din toponim (aşa cum interesantă
aenealogie a boierilor craioveşti, sec. XV-XVI, derivă de
la Craiova sau T. Vladimirescu de ia numele satului natal
Vladimir).
Tema cuvintului Rădineşti este Radu, împrumut slav cu
foarte multe cuvinte derivate între care şi Rădiţa - supra-
nume şi azi în Rădineşti - sau Rădin din toponimicul Răii
n2şti6.
Bibuleşti (Bibul +eşti) este un oi'conim relativ recent for-
mat de la antroponimul Bibulescu care a avut ca ascendent
;Je Bibă Ceauşu, mic slujbaş în vremea turcilor.
Denumirea veche a fost Piscu Rugului şi Rugu după cum
atestă şi documentele care există la Muzeul Satului Rădineşti,
nume ce se pronunţă şi a~i mai frecvent decît denumirea
of idală.
In legă.tură cu satul Obîrşia, cuvînt românesc în formă
slavă (obrusije) „origine" 7, menţionăm că are ca derivat an-
troponimic porecla Obîrşanu - Obîrşeni, relaţia firească
este deci tot de la toponim la antroponim.
Deşi cu formă de singular, toponimul presupune mai întîi
o comunitate umană avînd la bază entopicul obîrşia tocmai
pentru că C'Sle partea superioară a văii şi hidronimului Plos·ca.
In cadrul satelor, ca subunitate există cătunul «alb. ke-
tund", cuvînt din substratul comun româno-albanez8 .
Unele toponime se referă la denivelările de teren sau/
d0numesc configuraţia geografică mai veche sau mai nouă.
Cioaca „virf de deal", Palanga, pantă de deal împădurită
în formă de perdea ; se rosteşte prin propagarea nazalităţii
si alte~nanţa consonantică (nc>ng) cf. bangă<bancă şi
!anbă<lampă. La felStîrmina, care este tot o coastă împădu
rită de o parte şi de alta a piscului cu acelaşi nume. Treaptu
şi Tr-eptuieţu, vîlceluşi şi pîrăiaşe, au terenul dispus în trepte
din "Cauza alunecărilor de teren - situaţie naturală care a
261
generat denumirea. Treapt mai înseamnă şi pămint argilos,
clisos, maluri 9 aşa cum este în realitate structura solului.
In categoria toponimelor de mai sus intră şi Capu Dea-
lului unde, după denumire, ar trebui s3 înceapă Dealul
Ploscuţei, dar se pare, mai degrabă că aici se termină dealul.
(V. Harta toponimică). Capu Dealului ar trebui să fie soco-
tit şi locul unde se termină (începe !) Piscu Rugului deoa-
rece sînt forme asemănătoare.
Totuşi Capu Dealului unul este în Rădineşti. El în'cepe
(se termină !) mult mai abrupt decît Piscu Rugului. Aceste
forme de dealuri şi interfluvii piemontane fragmentate mono-
clinal pe direcţia nord-sud, datează, se par"e, încă din perioada
cuaternară a vieţii pămîntului 10 •
Fiind într-o zonă de dealuri şi văi cu păduri de fag şi
stejar, creşterea porcilor a fost şi este o ocupaţie a locuitori-
lor, fapt marcat şi de toponimelePurcăreaţa şi Cocini.
Purcăreaţa este un element moştenit, destul ele vechi. căci
apare în Anonimus Caransebesiensis cu sensul de „adăpost
pentru porci". Termenul există şi .regional ca apelativ cu sen-
sul de locul unele znc porcii (s;c) se odilmes·c porcii şi pro-
vine din lat. porcnricia, transmis şi altor limbi romantice' 1 •
Se pare' că nu ern vorba numai de creşterea şi ţinerea porci-
lor locuitorilor rUn satele de Ia ohîrşia văii Plosca, ci şi de
deplasări de porci clin satele de la 'cîmpie aici în zone sub-
montane la jir. un fenomen de transhumanţă specifică.
Referitor h rf't::-u.ua hidroqrafidi menţionăm că apa prin-
cipală este pîrîul Plosca cu afluenţii ei Ploscuţa de Sus şi
Ploscuţa de Jos.
Hidronimul Plo-sca apare în documentele Ţării Româneşti
la sfîrsitul secolului al XV-lea în tlrelaşi an ·cu atestarea do-
cumentară a Răcl'nestilor la 1489 12• Plosca cu afluentii săi
este o realitate geografică anterioară existenţei omului pe
aceste locuri.
Denumin:~a dată dP locuitori are la bază numele comun,
anelativul românesc plosca atestat numai prin antroponime
~i toponime ca şi Piperca de la~iper . Plos·rn este o comună
în judeţul Dolj si un pîrîu în judeţul Hunedoara., Toponimul
se poate pune în leryătură şi cu omonimul său plosca, obiect
frumos împodobit folosit la nunţi din îndepărtate vremuri
pentru a se c'nsti şi înveseli oamenii, menţionat şi în balada
populară Toma Alimoş (Toma, pin', să isprăvească/Ii dq
plosca haiducească/pe jumate s-o 9.olească ... )
2ei
Unele toponime îşi au -ongrnea în n·ume de awimak~
(Purcăreaţu, Piscu Ursului, Cerbu), nume de plante (Aninoasa,
Frasinu, Gîrnicet, Iedera, Păru, Mestea'cănu, Rugu, Piscu Rn-
gului, Tutunia), nume de flori ~Romaniţa), nume de !insecte
(Stupina, La Goangă), nume de păsări (Corbu) -etc.
In situaţia toponimicelor cu originea în nume de ani-
male, păsări, insecte, arbori sau arbuşti, în procesul de topo-
nimizare sensul insecte, arbori sau arbuşti, în procesul de
toponimi.zare sensul iniţial de piS\, deal, vale, animale, pă
s3.ri, arbori, insecte se pierde treptat ajungîndu-se la funcţia
nouu de identificare a unui loc 14 ·ca în cazul antroponimelor.
Piscu Ursului, de exemplu, a avut sensul iniţial de pisc,
nume comun, apelativ, dar şi entopic - termen geografic po-
pular - de la care s-a ajuns la un nume propriu (toponim)
cu anumite caracteristici înh:e care cea prin'cipală fiind aceea
că, pe acel pisc coborau urşii în sat, după cum au informat
nişte biltrîni. în satul Obîrşia.
La fel Piscu Rugului, cu înţelesul iniţial de pisc ·cu anu-
mite caracteristici între care şi aceea că pe aicd creşteau rugi
de unde printr-un proces de denominaţie personală există şi
astăzi patronimicele Rugeanu la maii. multe familii înrudite pe
baza acestui element furnizat de toponimie.
In raport ·cu înţelesul numelui comun, numele de loc are
o semnificaţie mai lurgă, insumînd apelativul ca pe o com-
ponentă lexicală şi semantică. Apelativul se află într-un ra-
port de includere şi subordenare faţă de toponimul la baza
căruia stă. Acest proces s-a produs în timp ; entopicul este
asorbit în toponim fără a mai avea funcţia de semn re1evant1 5,
ci pur şi simplu funcţie toponimi'că. (nume de loc).
Multe nume de locuri constituie puncte de reper (de ori-
entare) referindu-se la o persoană care a locuit/locuieşte
acoio, le un pom fructifer~ un arbore, un adăpost, o plantaţie,
-o fîntînă, etc., menţionîndu-se automat posesorul prin nume
sau supranume, element sudat în sintagma toponimică.
In satele de la izvoarele pîrîului Plosca din comuna Dăn
'ciuleşti. judeţul Gorj există şi toponime care păstrează a-
mintirea unor fapte, obiecte sau evenimente istorice impor-
tante.
Dealul Muierii, ramificaţie a culmei Zănoaga ce se des-
n.rinde din vîrful Muşetoaia a Munţilor Paring ţine pînă l:t
Craiova, fiind cel mai mare deal dintre Jiu şi Olt.
In legătură cu toponimul Dealul Muierii bătrinii satelor
şi unele lucran 15 păstrează o _istorioară pe care o rezumăm.
263
Tătarii aşezaţi vremelnic prin aceste locuri se dădeau la ja-
furi şi barbarii de tot felul. Mai multe femei înarmate cu ce
puteau, ·călări pe iepe fără mînzi, cu părul despletit părînd
a fi o redutabilă armată de cavaleri, au pornit asupra acestor
hoarde în nechezatul continuu al iepelor care aveau mînzii
opriţi acasă şi au izbutit a goni pe tătari (în altă variantă,
pe turci) pe toată lungimea acelui deal pînă i-au trecut spre
Craiova. De atunci acest deal s-a numit Dealul Muierii !
Deoarece dealul se distinge de la Novaci şi Baia de Fier
unde se află vestitul monument al naturii „PEŞTERA MU-
IERILOR", loc de refugiu pentru femeile şi 'copiii aşezărilor
umane d'n apropiere în epoci vechi de puternice frămîntări
sociale şi năvăliri străine 1 î denumirea de Dealul Muierii poa-
te fi pusJ. în legătură cu aceste situaţii fără a exclude mica
istorioară cu iz de legendă. Sub această denumire dealul este
cunoscut şi numit de locuitorii ·comunelor din stînga şi din
dreapta, de la munte pînă la Craiova unde se pierde in cîm-
pie; el nu are întreruperi, ci doar piscuri (ramificaţii) laterale.
Pe culmea Dealului Muierii este Drumul Dealului Muierii,
drum străvechi, dacic, între Sarmizegetuza şi Sucidava18 pa-
rare! cu sos0aua comunală, judeţeană şi naţională Obirşia -
Craiova folosit od:nioară pentru a transporta la tîrgul Craiova
unele produse (băutură, lemne, vite) ·contra unor produse
cerealiere sau bani. Oomenii foloseau acest drum mai ferit,
ma•i ascuns, pentru a nu fi opriţi de poteră/autorităţi pe par-
curs pinii la Craiova şi pentru ca vitele să meargă mai uşor
cu carul deoarece nu era piatră să le bată la picioare.
In legătură cu toponimul La Tapă bătrînii povestesc că
pe vremea lui Vlad Ţepeş administraţia satului Obîrşia con-
stituia d:van de judecată şi in prezenţa obştei, după un a-
numit rltual, hoţii şi 'criminalii erau traşi în ţeapă. Această as-
pră leqe se aplica peste tot deoarece se pare că şi in celelalte
sate au existat astfel de toponime (Licurici, Roşia de Amara-
die ş.&ş).
Toponimul Pcgoane aminteşte de faptul că locuitorii sa-
tului Obîrşia, în partea de nord, lucrau ca pălmaşi, ori în
dijmă acele pogoane, proprietatea unui fost boier vîlcean,
colonelul Paparizu. Spre bătrîneţe boierul a vîndut o parte
din pămînt unor ţărani mai înstăriţi, iar în anul 1945 prin
reforma agrară 32 ha. (64 pogoane) au fost date comunei
Rădineşti unde s-a fă'cut izlaz comunal.
Vălceaua lu Mereu. Entopicul vilcea (vale mică, îngustă)
264
în rostirea dialectală a oamenilor a fost asociată cu numele
propriu în genitiv (de fapt un supranume) la Mereu avîndu-
se în vedere că acolo avea bordeiul acest om sărac rămas
în conştiinţa posterităţii prin supranume.· Ca adverb mereu
are o semantică anume referindu-se la o activitate ·care nu
se întrerupe, probabil munca pe moşia amintitului boier din
comuna Tina, judeţul Vîlcea.
La Goangă. Locuitorul Glicorghe Vas'1e Radu zis şi
Goangă, probabil pentru statura lui mică s:i.u pentru că trăia
izolat în mijlocul livezilor şi al florilor, a cumpărat de la co-
lonelul Paparizu între anii 1940-1945 un conac şi cîteva po-
goane în jur, după 'Cum a povestit bătrînul însuşi în anul
1978.
L-am vizitat în anul 1976 .şi 1978 cu un grup de cl8vi de la
Şcoala Gimnazială Rădineşti (Arcuş M. Ileana, Arcuş M.
C-tin, Roşca I. AEn ş.a.) cu care- ocazie am pus şi o placă pe
un stejar secular: „Ocrotiţi-l ! Monument al naturii".
Bătrînul era încă viguros, soţia mai sprintenă, cam nea-
jutoraţi, aşezaţi în mijlocul naturii ferme·cătoare ca-n basme,
avînd aproape 1 km. pinii la aşezările omeneşti grupate.
Toponimele Murgociu, Oana, Oveselu, Piperca şi altele
par a fi încă enigm0.
Murgociu este o vîlcea şi un pîr1-iaş la baza Dealului
Rl.din::~ştilor. Primele locuinţe ale rădineştilor ·cobor'îţi de pe
deal aici s-au făcut. Probabil oamenii au asociat locul cu
starea de amurg sau crepusculul z·ilei. Expres'.a „a intrat
murg a în sat" exprimă. plastic această situaţie a lăsării serii,
iar expresia „a intrat alba în sat" se referă la ivirea luminii,
a dimineţii.
In legătură cu Oana, tot vîlcea şi pîrîiaş ce porneşte
clin ·culmea Doalului i\1uierii spre apus, credem că este vorba
de vreo femeie Ioan:i care a avut casă acolo. Topon·mul Oana
provine de la antroponim, mai .ales dacă femeia rostea nazal,
prin afereza lui (I).
Toponimele Oves2lu şi Piperca rămîn încă problemele
clescJ1ise.
NumPle clo locuri sînl vechi şi foarte vechi atribuite de
oameni în împrejurări diverse ca o necesitate a convieţuini
a·cestora.
„Se ~;tic că pentru conştiinţa noastră un obiect nu există
clecît dadl. are nume" (I. Jordan).
Riîspun1inc\ acestui imperativ, din nevoi practi'ce, 'J)Or-
nind ele la realitate, creatorii de semne au d:i.t aceeaşi de-
265
numire apei, văii, piscului (Aninoasa, Piperca, Rugu, Treaptu
ş. a.).
De remarcat apoi sensibilitatea oamenilor avînd în ve-
dere considerente naturale ·cum ar fi alunecările de teren
(Fundătură, Rîp4, Trcaptu) sau mărirea locurilor în forme pe-
rechi 3ntre toponimul primitiv şi toponimul derivat (Frasînu
- Frăsîoru, Plosca - Ploscuţa, Treaptu - Treptuleţu, Viu
- Viuleţ) în care diminutivele derivate crează o situaţie an-
tonimică.ID în conformitate cu realitatea.
Generaţiile, din tată în fiu, respectă numirile tradiţionale
şi Ia nevoie atf'ibuie nume noi locurilor (supranume ·seme-
nilor) fără a greşi sau a fi nefireşti obştei. ·
NOTE
1 Iorgu Iorlan, Toponimia românească, Edit. Acad. R.P.R„ Buc„ 1963,
pag. 2
2 V. Ge:Jgrafia e:onomică a României, II, Acad. R.S.R„ Buc, 1984,
pag. 42
3 Apud P.P. Panaitescu, Doc. Ţcirii Româneşti, Acad. R.S.R„ pag. 380-381
4 P.P. Panaitescu. Obştea ţăr3nească în Ţara Românească şi Moldova,
Acad. R.P.R„ Buc„ 1964, pag. 7 şi următoarele„.
5 xxx Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-române,
Edit. Acad. R5.R„ Buc„ 1981, paf. XXIX (DERS)
6 Cristian Ionescu, Mică. enciclopedic onomastică, Buc„ 1975, pag. 279
In legătură cu originea şi numele satului Rădincşii, într-o ipoteză fJl-
clarică., a se ve:lca Poves~ea satelor Rădina şi R5.diniţa dtn judeţul
dorici', a ~e vc:d ca Povesteil satelor Rădina şi Rădiniţa din judeţul
Dolj, în: Legende geografice român~şii, Edit. pentru Turi:im, Buc„
1974. pag. 86-L9
(Rădina avea pămînt „din apă pină-n piatră" şi oilmen!i munceau în
deplină frătietale).
De asemenea. I. lorda!'J, DNFR., pag. 391
7 DERS, Bu-„ 1981, pag. 158
8 I.I. Rusu, Elemente autohtone în limba romtmi:i, Acad. R.S.R„ Buc„ 1970,
pag. 149
9 xxx Glosar dialectal O!ten'a, Arad. R.S R . Buc, !967, pag. 116
:l.O Lucia l "B:i jea, Sub ~arpatii di11tre Cerna Oltcţului şi Gil ort, Acad.
R.S.R„ P.uc., 1967, pag. 74
11 I. Iordan, Toponimia „ .. „ pag. 552
12 cf. DRH, I, B, T. R., pag. 35Q, Do:. 109
13 DERS, pag. 175
14 Emil!an M. Bureţea. Re'.aţia din~r~ t:;nonim!c şi apelativ în Oltenia,
Limba română, nr. 3 /1975, pcp. 207-214
15 Vior:ca Fl:Jrea, Raportul din!re în~elesul numelor de Jocuri şi al nu-
melor rf'mun" core<;punzăt0are, L;mba română nr. 3 /1975, pa;J. 216-220
16 I. Haiduces u, Ciobanu ş.<i., Geografia descriptivă a jud-eţului G'Jrj,
0
Tîrgu-Jiu, 1889. pag. 107

17 I. Niţulescu, Baia de Fier, M0nografie ,E!:Pt. Lilera, Buc., 1972, pag. 220
18 V. Litua, Studii şi cercetări. III, Tîrgu-Jiu, 1986, pag. 100
19 Gh. Bolociln, Modele derivat:ve în toponim'e, Limba rcmc1nă nr. 3 /
1975, pag. 188-190
266
267
Din 1\;Jonografia toponimică a localităţii
Cloşani - Gorj
ADRIAN, POPESCU
„ ...oamenii simt nevoia, de ordin prac-

tic, să dea un nume şi celui mai neîn-
semnat Ioc, pe care împrejurările vieţii
de toate zilele îi pun în situatia de a-l
cunoaşteu.
IORGU IORDAN
I. CADRUL NATURAL
Salul Clo7ani face parte din comuna Padeş (22.294 km 2
şi peste 475~ io·--:u1tori) alături de alte şapte sate componen-
te: Apa NeaJră, Vc1ieni Gilugăreni, Orzeşti, Motru (Motri-
şor) şi Cernil-Sat.
Aşezat în partea c~c nord vest a judeţului beneficiază
ele influenţa maselor de aer sudic, avînd în general veri
secetoase iar primăveri şi toamne ploioase. Clima permite
creşterea unor soiuri de plante submediteraneene „Quercus
frainato, Quercus cerris, Fagus silvatica, Alunus gentinosa
ş.a., a pădl,Jrilor de liliac (pe cornete), a carpenului de pădu
re, a narciselor, a iederei, iar viţa de vie nu se· îngroapă.
Este ultimul sat aşezat pe şoseaua ce du'ce spre munţii
Vîlcanului, la 6-7 km de el aflîndu-se, în amonte, hidrocen-
trala Val2a Mare. La nord-vest şi est se mărgineşte cu
înălţimea Mu:;;etoaica şi r---1otru-Sec, iar la sud cu satul Că
lug]rcni, reşedinţa poLtico-administrativă a comunei.
Şoseau'l asfaltată, ce trece prin Cloşani, face legătura
Valea Mare - Tg.-Jiu; Valea Mare - Baia de Aramă şi
Valea Mare - Motru~ Drobeta Turnu Severin, urmînd
a.Ibia rîului l\Iotru pe tot cupdnsul ·comunei.
Reţeaua hidrografică are în principal rîul Motru, care
izvorăşte din muntele Gîrdomanu (Furca Motrului) şi care,
268
pe parcurs colectea.tă apele unor pîrîuri ca : Mileanu, Va-
lea Mare. Runcu, Valea Calului, Motru-Sec, ca să le n\l·
mim pe cele mai importante.
Relieful de regulă muntos şi ·constituit, în marea majori-
tate din calcare, tavorizează creşterea vitelor, oieritul, po-
micultura şi meşteşugurile casnice. Tot datorită reliefului
existent, se conturează cîteva „minuni" săpate în piatra
muntelui de aici : Peştere Cloşani, Peştera Cioaca cu bre·
benei, Peştera Motru-Sec şi Cheile Motrului, importante nu
numai prin frumuseţea lor ci şi prin interesul ştiinţific pe
care-l prezintă.
Pădurile abuadcntc, de pe vîrfurile înconjurătoare (Ciu-
ta, Păltinei, Capra, Dobrota s.a.) au determinat, în ultimii
ani, un salt hotdrîtor, de la vechile îndeletniciri individuale
(şindrilitul, dogăritul, rotăritul etc.) la extinderea exploată
rii lemnului în mod organizat, în cadrul întreprinderii fo-
rcstiE::re, care a dus la apariţia unor noi meserii : fasona-
, tori, _drujbişli, tractorişti forestieri. ln acelaşi timp, prin da-
r2a în fclosintă a minelor de la Motru şi Bala de Aramă, a
d::zYoltat ocupaţiile prin apariţia minerilor, constructorilor,
a conduUilorilor auto ş.a. La ora actuală o serie intreagă
de lo.=uitori pria darea în folosinţă a hidrocentralei de la
Valea Marc, au îmbrăţişat meseria de energetician. Şi înfiin-
tarea Cooperatlvei ,.Arta casnică" de la Tismana a avut o
mare înrîurire asupra elementului feminin, care şi-a găsit
şi el un cudru organ'.zat In practicarea vechilor tradiţii de
ţesut-cusut.
Specificul bogăţiilor natura-le ale localităţii se contu-
rcazil şi prin varietatea de specii de animale sălbati'ce: mis-
treţi (pe Capra, pe Dobrota, pe Frumosu), iepuri (pe Cor-
netu Mare, pe Roşu, pe Ciuta), vulpi (la Piatra Mare şi la
Muşetoaica), viezuri (pe Şesuri pe Valea lui Pătru, la Poieni
rlc Jos). ciiprioare (la Valea Ciutei). Apele zglobii ale Motru-
lui sînt săgetate de o gamă variată de specii piscicole :
mrearia, coarci. cleanul şi păstrăvul.
Datorită climei şi reliefului, aici sînt semnalate : Vipera
cu corn, broasca ţestoasă de uscat, 'cărăbuşul de stejar, o-
mida păroasă şi omida verde de stejar, capra neagră, jde-
rul, veveriţa, vidra, cocoşul de munte, potîrnichea, pisica
sălbatică ş1 dihorul.
Pe baza acestor considerente, localitatea Cloşani
plai străvechi - nu este o·colită de ghidurile turistice :
269
„Deasupra Cioşanilor ( i2 km de la Apa Neagră) situat în a-
monte de confluenţa Motrului cu Motru-Sec, răsfirat pe am-
bele părţi ale şoselei, care merge de-a lungul Motrului cu
Apă, la poalele dealului Cornetu Muşetoaicu de sub Pietre-
le Cloşanilor ( 1 427 m.) se af!.ă Peştera Cloşani („.) una din
cele mai frumoase din Europa „." 2)
II. CîTEVA CONSIDERA ŢII ISTORICE

Denumired satului vine de la faptul că acesta este în-
temeiat de un anume CLOŞANU din Cornereva - Banat.J)
· Vorbind insă despre atestarea documentară a localităţii
beneficiem, ca sursă de cunoaştere, de lucrarea lui Alexan-
dru Ştefulescu: „12 ianuarie 1650. Tîrgovişte - Matei Vo-
dă confirmă M-rii Tismana stăpînire peste moşiile Groşanii,
Ploştina Dră~oieştilor şi Racoţi de moştenire şi de cumpără
rătură.
A venit înaintea D-Mele în marele Divan şi înaintea
cinstiţilor dregători ai D-Mele, mari şi mici, şi-au luat 12
boieri hotarnici pe răva1;;e domneşti, anume din .Glogova
Necula Pîrcălabul şi Poznan căp. din Baia (de aramă) şi
Stoia şi din \' ălari Drăghici Post. şi din Băleşti Oprea Post.
şi din Curte '.\Jecula Post. şi din Padeş Tudosie Log. şi din
Negoiesti Gherghina Post şi din Cloşani Stupă şi din Cos-
teşti Vlădica Vornicul şi hotarni'C Gheorghe mai sus scris,
pentru ca să caute şi să hotărască şi să aleagă aceste mai
. sus zise moşii ale Sf. m-ri Tismana şi să le lipească moşie
lîngă moşie, precum este legea moşiei şi cum a găsit ei cu
sufletul lor mai pe dreptate decît toţi megiaşii şi de către
toţi boierii şi de către t<Jţi oamenii de acolo„. " 4)
Observăm ·că la 1650; numele acestei localităţi este po-
menit cu exactitate aşa cum il auzim şi-l pronunţăm în zilele
noastre.
Despre Plaiul Cloşani, ca unitate administrativ-teritori-
ală apare consemnat pentru prima dată în lucrarea lui Dio-
nisie Fotino , Istoria generală a Daciei sau a T,ransilvaniei,
Ţărei Munteneşt,l şi a Moldovei" scrisă la începutul sec. al
XIX-lea 5, care în urma împărţirii administrative din 1831,
în baza regulamentului organic avea 27 de sate. Pe la sfîr-
şitul secolului al XIX-lea Plaiul Cloşani cuprindea 1 oraş şi
71 de sate, grupate în 17 ·comune între care şi comuna Clo-
şani (~otru Mare şi Motru Sec). Legea administrativă din
270
1936 regrupează 82 de sate într-o singură unitate adminis-
trativă, numită de această dată Plasa Cloşani.
După război Cloşa.nii dispar ca unitate administrativă.
Fostul teritoriu va aparţine de acum înainte plăşilor şi apoi
raioanelor Turnu Severin 'Şi Baia de Aramă, iar din 1968
şi pină în prezent localitatea Cloşani se va contsitui ca sat
compvnent al comunei Padeş judetul Gorj.
De Cloşani, şi implicit de Padeş, se leagă într-o foarte
mare măsură numele uneia dintre personalităţile de frunte
ale istoriei poporului român; la 25 august 1806 îl qăsim a-
testat documentar 'Ca vătaf de plai pe Tudor Vladimirescu,
pe atunci avind şi rangul boieresc de sluger 8•
Ul. INTRE LEGENDA ŞI ISTORIE

Trecînd de la datele certe, istoric consemnate, despre
numele localităţii Cloşani s-au disputat diferite păreri (evi-
dent etimologie pClpulară) care merită însă a fi consemnate
pentru izul de poveste, care l-a înconjurat întotdeauna, de la
lovan Iorqovan, ale cărui urme se pot vedea şi azi în munţii
Cernei (Piatra Ti'iiată, unde şi-a tn·cercat paloşul, inainte de
a .se lupta c11 sarpele uriaş), la Aaria hadu'cilor, amintiţi în
minunatele balade, care au circulat pe aceste locuri, mai
apoi Ia Tudor Vladimirescu, ~rou naţional intrat în legendă
(s~ spune că ar fi vrut să ridice o mînăstire pe Piatra Calului;,
că ar fi ascun-. ll'1 10.zaur ne la „varniţe", pe care îl păstr!'l
spre folosul o<;lirh lui etc.).
Astfp} Ioc;ii+orul Ion Vintilescu a comunicat o părere,
ri'imasă din b,11rîni. cum că numele satului Cloşani ar veni
rie la Cloşca. r'H'kit ne acestP. locuri de nriqoana ungurilor
la 1784 si refu".liat în Pester·a Vacilor7 ; o altă nă.rere, a lui H.
Araintaru, n,.., suopr~azl'\ că numele IocalWitii s-ar datora
'rlontnrilor d.-. niatr~ e"<istentP în vîrful Pietrei Cloşanilor
{Clonturi > Cl0nta!li > Closani)7.
Prima vatr.i a localiti'ltii. cluoă cum SP afirmă tot clin bă
trîni. ar fi fost la Gura Luosii. de unde, în urma deposedări
lor de nămînt, namenii s-au strămutat şi s-au ridicat cele două
sate : Closani (Motru Mare} si Motrişor (Motru Sec).
Din documente reiese clar că la 8 mai 1818, exista în
Cloşani două trupuri de mo5ie moşnenească - Motrişorul
sau Motru-S2c şi Motru Mare, care se împărţeau în teie, stă
pînite de moşi mari 8,
271
Memoria tolectivităţii păstrează din tată în fiu, numele
unor boieri de mai tîrziu, care au dominat aceste locuri.
Este vorba de Barbu Vicşoreanu şi ,Tibne, urmaţi de Marghi-
loman. Acesta împarte generalului Anghelescu, porţiunea de
pe Motru Mare, iar generalului Palade, ceea ce stăpînea pe
Motru Sec. Prin căsătoria moştenitoarelor, pămînturile ajung
la Butculescu şi lui Alimăneşleanu, care le exploatează, prin
arendă, pînă în anul 1945.
Totuşi, reţmem că pentru localitatea Cloşani, figura re-
prezentativă, ce"i situează existenţa în rîndul localităţilor. ţă
rii, este comandirul de panduri Tudor Vladimirescu, vătaful
de plai, rămas definitiv în conştiinţa locuitorilor, care, şi
astăzi, îşi zic cu mîndrie „panduri de-ai lu' Tudor". Aici
Tudor a construit „eruga morilor" - un braţ din rîul Motru,
ce trece prin sat, şi. pe ·care a ridicat mori, pentru a asigura
făina de porumb necesară atît sătenilor Cit şi pandurilor săi.
Tot aici a deschis şase varniţe, avînd în vedere piatra de
calcar existentă din abundenţă. Memoria sătenilor îl păstrea
ză în acelaşi timp, ca pe un vaşnic hotarnic, aşa după cum
îl prezintă si do'Cumentele vremii.
NOTE
1) Iorgu Iordan - „Toponimia românească", Ed. Academiei R.P.R.

1963, pag. 15.
2) Elisabeta Ancuţa Ruşinaru - Gorj, ghid turist·lc - Buc„ 1973
· :;) I. Canea - „Observaţii ale unui nespecialist asupra graiului din
Clopotiva" Saciologia românească, IV, 1939, 1-3, pag. 43 şi urm.
4) Alexandru Ştefulescu - Documente slavo-române relative la Gorj
(1'106-llJG~J. Tg.-Jiu, Tip. Nicu D. Miloşescu, 1908, pag. 549.
5) Pavel Ciobanu - Plaiul Cloşanilor - editat de CICPMAM Mehe-
dinţi, vol. I, 1977, Dr. Turnu .Severin, pag. 5.
6) S.I. Gîrleanu - Tudor Vladimirescu - Buc„ 1971, pag. 44 şi 57.
î. Schiţă monografică a comunei Padeş, 1971 (dactilografiată) din Ar-
hi·:a fostului Consiliu popular comunal.
B) Arhivele statului Drobeta Turnu Severin - fond. Judecătoria Baia
de Aramă, dosar 420 /1914, filele 102-109.
272
IV. TOPONIME TOPOGRAFICE
1) Forma sau aspectul exterior al locurilor

- ARIE (Aria haiducilor) - suprafaţă întinsă spre plaiul
dinspre Cerna-Sat, unde se spune că se adunau haiducii
la sfat (lat. area) - D.E.L.R.
- BUZĂ (Buza plaiului) culme a unui deal, a unui pisc (cf.
alb. buza) - D.E.L.R.
- CUPTOARE (La cuptoare) formă de teren în munte ase-
mănătoare cu nişte cuptoare uriaşe (lat. co·ctorium)
- CHEIE (Cheile Motrului) vale îngustă, lipsită de albie ma-
joră între doi pereţi înalţi şi abrupţi, unde apa rîului
intîlnind roci compacte exercită o puternică eroziune
în adînc.ime (lat. clavis) - D.E.L.R.
- CIOACĂ (Cioaca Runcului) vîrf de munte, (cf. D.A. cuka)
se găseşte 'cu acelaşi înţeles la aromâni, la megleniţi
şi la sîrbi - T.R.
- COLŢ (La Colţul Pietrei) unghi (lat. cubitus)
- CROV, adîncitură, groapă unde se adună apa şi formează
o baltă, gropiţă - D.F., depresiune mică, rotunjitură,
aflată într-un cîmp plan fără scurgere (ser. Kristov)
- CULME s.f., partea cea mai înallă, cea mai de sus şi pre-
lungită orizontal, a unei clădiri, a unui munte (lat.
culmen) - D.E.I.
- CURĂTURĂ(-i), singur ori determinat indică la origine
locul pe care s-au scos copa'cii pentru a-1 reda agri-
culturii - T.R. (cură + suf. ătură) - D.E.L.R.
- CURMĂTURĂ(-uri) magh. Krometura, un prislop, un pas
la munle (F. Petrovici - „Studii de dialectologie) ;
(lat. vulg. Kormare a tăia în bucăţi) - D.E.I,
- DEAL (De:i.lul Orzeştilor) formă de relief pozitivă, care se
prezintă. ca o ridicătură a scoarţei pămîntului mai mică
de'cît muntele dar mai mare decit colina (sl. delu) -
D.E.L.R.
- GURĂ (Gura Motrului) s.f. cu un determinativ substanti-
val la genitiv este de obicei nume de apă; determina-
tivul poate fi şi un apelativ ideatic sau sinonim cu rîu
(Gura Cheii Motrului) (lat. gula) - D.E.I.
- GROAPĂ (Groapa Balmoşului) gură, cavitate în pămînt
(cf. alb. propa) - D.E.L.R. ·
- GRUI (La Grui) o ridicătură pe un şes, deluţ frumos,
273
coast3. de deal, un munte conic - O.A., etimologie
necuno5cută
- IZLAZ(-uri), loc de păşunat pentru vitele locuitorilor (srb.
izlaz) - D.E.I.
- LIVADA, (Su' Livezi}, suprafaţă de teren plantată tu pomi
fructiferi. lntindere de pămînt pe care creşte iarba
pentru cosit sau păşunat (din bg. livada, ucr. levada)
MĂGURA (La Măgură), s.f., deal mare izolat, tăiat de ape (cf.
alb. magule) - D.E.L.R.
- MUŞUROI (La Mu;;uroaie) s.n., ridicătură mică de pămînt,
movilă, deal (lat. mus araneus) - D.E.L.R.
- MUNTE, s.m., ridicătură a scoarţei pămîntului inai mare
decît dealul, de obicei stîncos şi depăşind 800 m. (lat.
mons-tem) - D.E.L.R.
- PEŞTERĂ, cavitate, s·cobitură naturală subterană, adîncă
şi mare, formf!lă prin dizolvarea unor roci solubile
de .cătr~ apele de infiltraţie (sl. pestera)
- PISC, singular şi cu atribute (ex.: ascuţit) - T.R., vîrf de
munte - D.E., vîrf ascuţit de munte sau deal, top. (ho-
tarul merge.„) apare în primele documente la 1427 -
D.L.R.V. (lat. picouleus) - T.R.
- POIANĂ(-eni), loc în pădure, lipsit de copaci, acoperit
cu iarbă şi flori (v. sl. poliana) - D.E.I.
- POD, trecere peste apă, din lemn sau piatră (v. sl. podu)
- D.E.L.R. .
- PRIPOR(-oare), suiş sau ·coborîşi foarte povîrnit ; coastă
r~pede (rus. priporu, rut. pripir) - D.E.I.
- RlPA(-e), coastă de munte ori deal deasupra unei pră
păstii (lat. rîpe) - D.E.I.
- SCĂRIŞOARĂ, deal sau munte de formă asemănătoare
cu o scară (lat. scala) - D.E.L.R.
- SCAUNE (La Scaune), înălţimi pe deal sub. formă de
scaune (lat. scaunum) - D.E.L.R.
- SCORBURA, scobitură mare în trunchiul unui copac pu-.
trezit pe dinăuntru (etimologie necunoscută) - D.E.L.R.
- ŞES (Pe Şesuri), neted, podiş, platou, întindere de teren
fără ridjcături (lat. sessus) - D.E.L.R.
- T ARNJŢĂ (Tărnidoară), culme, coamă de munte sau de
deal în formă de şea (ucr. tarnyca) - D.E.L.R.
- V AD, loc pe unde apa poate fi trecută cu piciorul sau cu
căruţa (lat, vadus) - D.A.
274
- BALTĂ, Ioc cu apă (v. sl. biato) - D.E.I„ probabil autoh-
ton traco-dac (cf. trac. baltum, alb. halte) - D.L.R.V.
- TOAIE, Ioc adînc în apă unde se poate scălda (fem. de la
tău, magh. to)
- ZATON(-oane), canal între două ostroave, sau intre os-
trov şi mal, închis la gură (v. sl. zaton) - T.R.
2) Natura şi terenul aparţinînd localităţii
- ALUN (Aluniş) fruct ; Ioc acoperit cu aluni, producător
de alune (lat. alun)
- CORl\IET, crîng, păduri de corn (lat. cornus)
- FERIGĂ (Feregar), nume dat mai multor specii de cripto-
grame vasculare, ·cu frunze mari şi dinţate (lat. filix -
icis) - D.E.L.R.
- GÎRLĂ (La Gîrlă), apă curgăloare mai mică, brat al unei
ape curgătoare (bg. gîrlo) - D.E.L.R.
- FRĂSINET, pădure de frasini (lat. fraxinetum) - D.E.L.R.
- IZVOR(-elc). apă subterană care iese sau ţîşneşte la su-
prafaţa pămililului (sl. izvoru) - D.E.L.R.
- LAC, hidronim, mare întindere de apă stătătoare în mij-
locul unui uscat (lat. Iacus) - D.E.I.
- LUNCĂ, după Tiktin, vale păduroasă pe marginea unui
rîu şi clmpie umedă acoperită cu iarbă - T.R., (v. sl.
lonka) - D.L.R.V.
- LESPEDE (Su' Lesµezi), formă poligonală de piatră (etimo-
logie necunos·cută) - D.E.L.R.
- NUC (Nucet), arbore al cărui fruct este nuca, loc cu nuci'•
Refăcut din pluralul nuce (lat. nuc - nucem) - D.E.I·.
- OCHI (Ochi de pădure), toponim 'cu deosebire pentru lo-
curi. mlaştini. vîrtejuri de apă, luminiş în stufăriş sau
în crînq. (lat. ocullus) - T.R.
- PIATRĂ (Piatra Cloşanilor), (lat. petra) - D.E.L.R.
- PALTIN (Păltinei). arbore înalt cu frunze crestate, cu flori
m'.ci şi fructele prevăzute cu aripi, avînd trunchiul
din lemn te.re (lat. platanus) - D.E.L.R.
PlRIU, ap<l. curgătoare mică, rîu mi'C (cf. alb. pennue) -
D.E.L.R.
- SOCET, pilciure, crînq de soc (lat. sabacus) - D.E.L.R.
- TURUGĂ (ln Turugi), Olt., Banat - buturugă, copacul
căruia vîntul i-a rupt crengile din vîrf şi a rămas rete-
zat (lat. torus + suf. uga) - D.E.I.
275
- ŢARINĂ(-ini), cîmp semănat. ogor, holdele şi fîneţele cu-
prinse la un loc. (v. sl. ·carrina) - D.E.I.
- ULIŢĂ(-iţi), stradă, drum (v. sl. ilica) - D.E.I.
3) Care arată însuşiri ale locului
- ARSURĂ, iocuri arse în păduri (lat. arsura) - D.E.L.R.
- ARŞIŢA (Arşiţa Mocerîţii), care arde, cu căldură (lat. ar-
sica) - D.E.L.R.
- BOLBOROASE, care bolboroseşte, care face spume (ono-
matopee) - D.E.L.R.
- FRUMOSU, munte în Vîlcan (lat. formosus) - D.E.L.R.
- LARGA (Valea Larga), (lat. !argus) - D.E.L.R.
- MARE (Valea Mare). (lat. maris) - D.E.L.R.
- MIC (Piatra Mică). probabil lat. mi'cus
- NEGUROS(-oase), întunecos, fără lumină (negură + suf.
os) - D.E.L.R.
- RECE (Peştera Rece), lipsit de căldură, (lat. receus)
- ROŞU (La Roşu), înălţime care poartă numele după pă-
mintul roşu pe care-l conţine (lat. roses)
- RĂU (Vadul Rău), loc de trecere prin apă, accidentat (lat.
reno)
- SEACĂ (Valea Seacă), fără apă (lat. sic'cara) - D.E.L.R.
- ŞTIOROFEIE, loc unde apa face vîrtejuri (onomatopee)
4) Care arată poziţia faţă de punctele cardinale sau faţă

de toponime mai ·cunoscute.
- LA BALTA - v. ant.
- CIOACĂ - v. ant.
- LA CULME - v. ant.
- DOS(-uri), Joc aparat de soare, de ploaie, (lat. vulg. dossus.
donsus) - D.E.I.
- FAŢĂ-eţe). parte a muntelui sau dealului întoarsă spre
soare (lat. vulg. facia, lat. clasic. facies) - D.E.I.
- JOS (Poieni de Jos), adj. scund, ·cu altitu::line mică, sino-
nim cu cîmp, vale - T.R.
- SUS (Poieni de Sus), lat. susum
- OGAŞ(-şe). vale îngustă (magh. vagas), comp. Făgaş Ho-
gaş - D.E.I.
- PE ŞESURI - v. ant.
279
5. Care au în competenţa lor ,nume plante Şi animale
- BOUL (muntele ... )
- CALUL (Valeai ... )
- CAPRA (m.unte1e ... )
- CIUTA (plrîul ... )
- IA.PA (muntele Iapa Mică, Iapa Mare)
- BROASCA (zăvoiul Broaştei)
- ŞOIMUL (La Soimu')
- .URS, (Cracul Ursului)
- VACA (La muntele Văcării)
- ANIN (1n Anini)
- CORN (Pe Cornet)
- ORZ (Dealul Orezeştilor)
- BRAD (Muntele Bradului Mic, Bradul Mare)
-- MAR (Valea Merişorului, Dealul Merişului)
- PALTIN (Valea Păltineiului)
- PĂR (Dealul Păroasa) ·
-- VIE (Dealul Viilor)
V. TOPONIME SOCIAL-ISTORICE
1) Funcţii şi stări sociale din trecut
- CALUGARENI, sat vecin cu localitatea Cloşani (sl. kalu-
geu - gr.) - D.E.L.R.
- 'BOIER (Peştera boierească), v. sl. boliaru - D.L.R.V.
- HAIDUC (Aria Haiducilor), · v. ant.
- LOGOFĂl!l (Conacu lu' logofătu), titlu de boierie (negr. lo-
ghotetia) - D.E.L.R.
2) Care arată ocupaţii
- ARGINT AR (La Argintaru), persoană care lucrează sau vin-

de obiecte de argint (argint + suf. ar.).
- COLONEL (Boldu lu' Colonelu), fr. colonel - D.E.L.R.
- DANCAL (La DaS1Călu Tiie).
- PORCAR (Muntele Porcăreţ). ,
VI. PSIHOLOGICE ŞI EXPRESII PLASTICE

1. Porecle
- PIIDICA (Uliţa lui Pitica).
277
- BOBOANEA (Toaia de la Boboanea).
- COACA (Conacul lui Coacă).
- GHIGOSU (Uliţa lui Ghigosu).
- FLEORCEA (Copacul lui Fleorcea).
2. Expresii plastice
- LA ZA VOIUL BROAŞTEI
- VADUL RAU
- RIPA ROŞIE
- CORNETUL DRACULUI
- CRACUL URSULUI
Atît toponimele social-istorice cît şi cele psihologice se
dovedesc a fi mai variate. Vom menţiona pentru primele (so-
cial-istorice) că, deşi ele denumesc vechi stări de lucruri, n-au
fost date uitării, fiind folosite încă în vorbirea curentă,· mai
ales de cătrîni datorită conservatorismului tradiţional, care a
existat pînă de curînd.
V.<I. NUME DE PERSOANA CARE INTRA IN FOrnHAITA

TOPONIMELOR
- ANGHELUŞ (Conacu lu' ... )
- ACHIM (Poteca lu' ... )
- BOBOTNEA (Conacu lu' ... )
- BOEŢ (Conacu .lu' ... )
- BIRSANU (Cosîtura lu' , .. )
- BALO! (Conacu lu' ... )
- BORDINC (Conacu lu' ... )
- IOANA BABII (Conacu lu' ... )
- COTOI (Toaia lu' ... )
.- CORLAN (Conacu lu' ... )
- CAPCEA (la Capcea)
- CORNEA (Uliţa lu' •.. )
- Cîrşu (Conacu lu' Cîrşu)
- CEAŢĂ (La Dumitru Ceaţă)
- OILCIOI (Toaia lu' Cîlcioi)
- DRACEA (Pătuleagu lu' ... )
- DRAGHESCU (La Drăghescu)
- FILIP (Toaia lu' ... )
- GHIOSU (Uliţa lu' ... )
- IOSAM (Poteca lu' .. :)
278
- ILIEŞ (Cracu lu' Ilieş)
- LUCA (Uuliţa lu' ... )
- GENA LU' MĂNICA (Toaia de la Gena lu' Mănică)
- POPA (Zăvoiul lu' ... )
- MARCOANEA (La Marcoanea)
- MOTEA (Toaia lu' ... )
- M2ILAA LU' ACHIM (C12nacu lu' ... )
- MANTA (Via lu' .. .
- NIŢA (Moara lu' ... )
- NOAJBA (Peştera lu' ... )
- PETREASCA (Moara lu' ... )
- PATRU (Cracu .lu' Pătru)
- PITICA (Coveiul lu' ... )
- REZAN (Conacu lu' ... )
- STANCIU (Conacu lu' ... )
- SPINEANU (Teiul lu', : .. )
Analizînd cele prezentate pînă aici se pJate trage con-
cluzia că :
a) Peste 70 la sută din toponime au Ia bază nume de
oameni;
b) Circa 20 la sută reprezintă nume de plante şi animale ;
c) Restul de IO la sută sînt datorate caract.2risticilor g20-
grafice ale terenului.
VIII. LISTA NUMELOR TOPICE

- LA ALUNIŞ - pădure de aluni ,pe dealurile din împre-
jurimile satului, în Poieni de Jos.
- LA ALDESCU - deal în partea Motrului-Sec, care p'Jar-
tă numele proprietarului.
- ALUNU - pîrîu ogaş, yale, unde se află aluni.
- ARŞIŢA MOCERIŢII - loc mereu însorit pe înălţimea
cu acelaşi nume (la fel : Arşiţa Frumosului).
- )ARSURĂ - (de la Micota, de la Dobrota), Ioc unde a ars
pădurea.
_::_--ARIA HAIDUCILOR - poiană înspre buza plaiului, unde
se spune că se strîngeau haiducii Ia sfat.
- LA ANINI - crîng de anini în Rădoteasa, în Scăriţa sau
Oslea. Sătenii foloseau coaja lor pentru vopsitul dimiei.
- LA ARGINT ARU - loc de muncă în Poieni, unde familia
~ acelaşi nume are ogorul. •
279
- LA' BALTA - loc puţin adîncit în sol, pe lingă albia rîu-
lui Motru, cu apă stătătoare.
- BALMOŞU - plai şi munte.
- BOLDU LU' ILIEŞ (LU' COLONELU) - Bolovan mare de
piatră pe locul proprietarilor, al cărui nume îl poartă.
- BUZA. PLAIULUI - marginea plaiului. Mai nou locul se
numeşte şi LA WUDOR, după fosta staţie CFF, cu ace-
laşi nume/.
- LA BOLBOROASE - porţiune pe rîul Motru, unde apa
face spume şi în trecerea ei printre stînci parcă bol-
boroseşte. ·
- BULZU - munte cu păşuni înspre Cerna.
- BOU - munt~ cu păşuni alpine înspre Cerna.
- BUCINIŞ - loc pe albia rîului Motru-Sec, rămas cu aceas-
tă denum~re după o pădure de fag, care ar fi existat pe
malul apei. ·
- CAPRA - înălţime cu păduri masive unde sînt exploatări
forestiere.
- CHEILE MOTRULUI - loc strîmt printre pereţii stîncoşi,
. pe care îi străbate apa Motrului.
r - CLOŞANI - sat de munte al cărui nume vine de la un
anume Cloşanu din Cornereva, Banat.
CALUGARENI - sat aparţinător comunei Pad·~ş. în ho-
tar cu Cloşanii, al cărui nume ar veni de la un anume
Călugăru.
CRACU LU' PATRU (CRACU URSULUI) - coamă de deal
cu povîrnişuri, foarte greu de urcat. A luat nume de
persoană (animale).
COSITURA LU' LAZARESCU - loc cosit, pe care se trag,
cu caii. porşorii de fin pentru a-i grămădi, să-i face claie.
I s-a dat numele proprietarului, celui care munceşte la
fin.
- CULMEA CERNII - partea cea mai înaltă ,pe muntele
Cerna.
- LA CUV\1[ - locuri de muncă pentru focuitorii satului, in
Poieni de Sus.
- CURMĂTURA MOTRIŞORULUI - şa, loc de trecere peste
deal, care leagă Motru-Sec de Cloşani.
-- CIŞMANU - izvor de munte.
- CROVU LU' SURDU - adincitură în albia rîului Motru.
Primeşte numele (porecla) locuitorului care are gospo-
dăria în preajmă.
280
- LA CUPTOARE - ridicături mari şi izolate în muntele
Scăriţa.
- CIŞMEA (CIŞMEAUA DE LA GURA CHEII) - fintînă fă
cută de oameni dintr-un izvor natural captat.
·- CICIORUL RECE - izvor natural captat pe un scoc de
lemn în punctul numit Poiana. (ln zilele noastre a fost
zidit în ciment). I se mai spunea şi Ciaiorul de la Poiana.
- CIOLANU - deal înspre Motru-Sec.
- CORNETUL PEŞTERII - pădure de corn, împreună cu alţi
arbuşti în jurul Peşterii Cloşani.
- PE COASTĂ - loc înclh1at în dreptul Lun::::anilor, -greu de
urcat şi vijelios la coborîre.
- CREASTA _GODEANULUI - vîrfuri de stînci, asemătătoa
re cn_ nişte muşuroaie mari în Godeanu.
- CIUCEVELE CERNII - stînci ascuţite, asemănătoare cu
creasta găinii, de unde izvorăşte Cerna.
- COLIBA LU' BOATĂ - adăpost pentru om şi vite făcut din
blane şi frunze, pe timp de vară, în Scărişoara.
- COLŢUL GORGANULUI - stîncă ascuţită ca un dinte pe
înălţimea cu acelaşi nume.
- LA COLŢ - loc în Piatra Mică, unde se organize:iză vină
toare şi este pote::::ă de trecere.. ·
- LA CUŞCAE - punct pe Capra, unde au fost construite
scocuri pe care alunecă lemnele tăite în exploatări fo-
restiere.
- CODRU DIN DOSU CERNII - suprafaţă mare acoperită cu
copaci, care au media de vîrstă de ,peste 60 ani, pe muntele
Cerna.
- LA CIUT A - înălţime acoperită de pădure, unde sînt în-
grămădiri de copaci scorburoşi.
- CĂRPINIŞU DIN PADINA CHEII - suprafaţă acoperită cu
pădure de carpen.
- LA CIMITIR - locul unde se îngroapă morţii, pe curmă-
tura Tîrni::::ioara.
- CARPINEI - înălţime, ogaş şi pîrîu, ce poartă numele ar-
borelui cu care este populată - carpenul.
CLEANŢURILE DE LA MICOTA - stînci ascuţite pe înăl-
timea Micota.
- COVEIUL DE LA PITICA - drup de pielar, înt0rtocheat,
care duce la scara locuitorului Pitica. ,
- CONACU LU' COTAN - casă din lemn, la cîţiva kilometri
depărtare de sat, unde vara locuitorul se mută cu strictul
281
necesar şi vitele, pentru a-şi întreţine culturile de pe cu-
cata de pămînt pe care o are. Aproximativ 80 la sut5. din
săteni au astfel de -onace.
- LA CURMEZIŞ - loc de trecere, curmătură, peste dealul
cu acelaţi nume.
- LA DIG - întăritură d'.n piatră de rîu, făcută pe malul
Motrului, în dreptul fostei Peşteri a Va::;ilor, p:::ntru a-l
apăra de cotul apei.
- DRAGUTELEA - crac în dreptul ogaşului Valea Ma:e.
- DOSU CERNII - loc în Cerna, unde nu ajunge soRrele.
- LA PO?.ROGI ! - loc cu qropi adîn'Ci străjuite de maluri
abrupte şi înainte pe ogaşul pîrîurilor.
- LA FIRIZ - punct, pe apa Motrişorului, unde se tăiau lem-
ne cu firizul.
- FEREGARUL DE LA MICOTA - suprafaţă acoperită în în-
tregime de ferigă.
- FRASANETUL DE LA MILEANU - pădure de fra~ini pe
Mileanu.
- FAŢA CERNII - ·ioc luminat din plin de soare pe muntele
Cerna!. · · ""'· ···-·~ -..,,...,:=-
0
- FURCA DOBROTEI - loc unde izvorăo:;te pîriul Dcbrota.

- FRUMOSU - munte în hotarul Cloşanilor.
- LA ·FINTINELE - loc unde se află i:i:voare cu ană de băut,
p?ntru oameni şi animale, spre Poieni de Sus.
- LA GRTTI ridicătură de piatră şi pămînt pe înălţimea ·va-
lea Calului.
- GURA MERIŞULUI - loc unde-şi au obîrşiJ oga-:;elp ~i ;;î-
rîurile din înălţimea Merişului.
- GROAPA OLANULUI - adîncitură în înălţimea C'J "':'-Pl:i::;i
__ ,.. .--. --
:-~ , ·~·
nume. · i ,
- LA GORUNI - loc unde se găsesc pilcuri de goruni, în h')·

tarul Cloşanilor.
- r;TT n \T1l, PARO '\SET - lor: în muntele Păroas;i.
- np î-î /\ c;,-. - nr> 11;ni;1 l'~s;it:) în ?)\n."lrii'\ de sălbăticiuni.
- LA HUROI - loc, la i<:>şirea din CJoşani. !';P'"e Valea Ma-.·c>,
unde sînt suruoături de piatră şi pămînt.
- HULOM - adăpost de vară pentru vite C"Vn m'1i nviri.
- HODINATOAREA DETA POIENI DE JOS - 10(' în dreptul
izvoarelor pentru odihna oamenilor si animelelor.
- LA HELESTEU - ochi de apă. la capătul satulu~, tmde Mo-
tn1 se bifurcă. o parte curi;!înd pe erugă.
- IERUG\ MORILOR - canal, săpat pe vremea lui Tudo:
282
Vladimirescu, prin sat_ pe lingă şosea, pe care a fost di-
rijat un braţ de apă din Motru. Pe această erugă au fost
amplasate mori, care măcinau boabe de griu şi porumb.
- LA JZVORELE ! - loc cu izvoare în dreptul hodinătoarei.
- IAPA M,ARE (MICA) - pîrîu şi vale în hotarul. satului
Motru-Sec.
- IEZERUL SCĂRIŢA - apă stăvilită, forrnînd un lac arti:-
ficial în muntele Scăriţa,
- LA IZLAZ - porţiune permisă pentru păşunatul vitelor.
- SU' LIVEZI - locuri în hotarul satului plantate cu porni
frt1ctiferi.
- LA LASTARIŞ - porţiuni de teren acoperite cu lăstăriş în
hotarul .Cloşanilor.
- LUNCANI - parte a satului Cloşani, peste apa Motrului.
- SU' LESPEZI - loc pe Cheile Motrului, unde stîncile, de
deasupra apei şi şoselei, sînt înalte şi lespezuite.
- MOTRU-SEC (MOTRIŞOR) - sat în hotar cu Closanii.
- MOARA PETREŞTII - moară aşezată pe eruga Motrului
în dreptul casei Petrescu. Un timp a purtat şi denumi-
rea de „Moara Tudor Vladimirescu", azi dărîmată.
- MOARA LU; NIŢA - moară pe eruga satului, în dreptul
locuitorului. Azi nu mai există.
- LA MAGURA - înălţime peste Motru. cultivată cu vie.
- LA MARCOANEA - loc de scăldat, toaie, în albia rîului
Motru.
- LA MORMINŢI - punct pe drumul' Cloşani - Motru-Sec,
undP au fost. înainte vreme, morminte.
- LA NEGUROASA - pădure întunecoasă pe sosea'..!a Clo-
şani - Valea Mare', azi dispărută prin modernizarea ~p
selei.
- NUIELIŞUL DE LA CIUTA - loc- bogat în nuiele, arboret,
pe Ciuta.
- NUCETUL DE LA POIENI DE SUS - poiană cu grup com-
pact .de nuci.
,.-- LA NAPROR - loc de odihnă pentru animale, de obicei
în zăvoiul Popii.
- OGAŞUL ŞTEVARULUI - vale adîncă cu frunze moarte,
pe :::are şerpuieşte de obicei Wl· fir de apă şi de la care
îşi ia denumirea' ogaşul. ·
- OSTROVUL DE LA P'ETREASCA - un fel de insuliţă for-
mată la reîntîlnirea apei din erugă cu apa Motrului, spre
ieşirea din sat.
283
- PĂTULEAGUL LU' DRACEA ! - copac curăţat de crengi-
le din vîrf. unde se depozitează finul cosit, penrtu a-l
feri de vite.
PODUL LUNCANILOR - trecere pentru oameni şi ani-
male, peste apa Motrului, în partea satului numită Lun-
cani. Celor ce locuiesc aici li se mai spune şi luncăneni.
PUNTEA DIN CHEIE - trecere numai pentru oameni, cu
piciorul, peste apa Motrului.
POTECA ROŞULUI - drum de picior, strîmt, pentru oa-
meni şi animale. Toţi munţii sînt străbătuţi de asemenea
poteci. . ·
PEŞTERA CLOŞANI (BOIEREASCA) -,---- cavi_tate în stînca
bo!erească pentru că era vizitată de cei avuţi, care la
plecare luau cu ei, drept amintire, stalactite sau stalac-
mite rupte fără discernămînt. Azi peştera nu este des-
chisă · vizitatorilor rămînînd în cercetarea Acad.'.:)meii
României, pentru valoarea faunei şi florei specifice exls-
tente.
PEŞTERA VACILOR - în dreptul Cheilor Motrului. Aici se
duce:iu vacile, cînd se punea căldura spre a se feri de
muşte. Azi a dispărut prin modernizarea şoselei Cloşani
Valea Mare.
PEŞTERA RECE (LU' NOAJBA) - înainte de Peştera Va-
cilor ru rîtev;i sute de mQtri si mai mică, ca o gaură la
baza şoselei, din care adia un curent foarte rece chiar si
în cele mai călduroase zile de vară. Azi disp:'irută prin
modernizarea drumului Closani - Valea Mare.
- PIRIUL CIUŢII - apă mică p~ ogaşul cu acelao;;i nume.
- PADINA CHEII - loc mai înalt, deasupra şoselei, pe Cheile
Motrului. ·
. - PRIBOAIA - drum care leagă Cloşanii - Călugărenii şi
Baia-de-Aramă, peste înălţimea cu acelaşi nume. Azi
nu mai este practicat, decît rar cu piciorul sau călare.
LA PIGUI - stei mare de piatră, 'ţuguiat, lingă albia rîului
Motrn. cu o în.lltimP <lP anroximativ 20 de metri. Legen-
da spune că din vîrful lui s-a aruncat cu copilul în bra-
ţe, o feme1e alergată de turci.
LA POGARA - teren de păşunat, lingă pădure, în Cornetul
Cloşani.
POIENI DE SUS - locuri bune de agricultură şi fineţe, în-
spre l1rnnte. la o distantă de 6 km. de sat. Aici se ampla-
sau conace.
284
- POIENI DE JOS - Ia o distanţă de 1,5 km. de sat, în ace-
eaşi direcţie cu ·Poienile· de-Sus~ Şi aici erau amplasate
conace.
- POIANA - loc spre ieşirea din satele~bifurcate drumului
dintre CloşanLşi Motru-Sec.
- PLAIUL CERNII - drum şi loc de muncă pe înălţimea cu
acelaşi nume. . ,
- PIRLEAZ - loc de tre[!ere, dintr-o grăi:Iină în alta,··făcu:t de
om, fără a avea portiţă.· · •
;__ PlRLITURĂ DIN PAROASA .,..._ loc .unde· a luat foc: pădu-
rea în muntele Păroasa. .
- PĂDUREA· LALULUJ - mat tînără decît codru .in hotarul
satului.
- LA PIS .\TOARE - casca,{ă d€ 40-:so m. in s·căriţa.
- LA PIVA - loc pe albia rîului Motru unde a existat. o piuă
de făcut dimie.
- RĂRITURA DE„LA PA:LTINEJ ~ loc.gol,.)n păc;l.urea Pălti
neiului.
- SU' ROŞU - loc unde se pasc vitele, ·1a poalele muntelui
HoŞ.tr.·
- RĂDOTEASA - înălţime cu pîr_aie.. şj văi. în .hotarul Clo-
şanilor.
- RIPA ROŞIE - prăpastie pe dealul Cloşanilor .cu argilă
roşie.
- RASTOACA DE LA GURk PLOPULUI _;__ loc cu apă stă
tătoarP.. orhi de apă în Motru-Sec.
- LA RĂSPI~ECI :.._ loc unde se încrucişează drumurile ·pe
înălţimea Zapodinilor..
- SCĂRIŢA ~munte în hotarul: satului Motru..-:Sec, sub for-
mă de scară, cu suişuri grele Şi abrupte. . .
- SCAUNUL IADULUI ,..... ridicătură. de .teren ..cu ripL: ..
- 1N SCAUNE - parte. a satului: CloŞan,i aşezată pe p ridică-
turii de teren în aval.
- STINA MARE - munte în hotarul MotrişoruluL ·
- LA SURUPiŞURT ·- Ioein ·afara· satului; spre munte, unde
se surpă nisip şi pietriş.
- STANIŞETEA BULZUIJUI' J _ -locul unde· se ~face. strungă ·
pentru oi în ·muntele BulZu:lut~.~
' - SMEURIŞUL DIN. PALT!NEl r-:- k>c·eu .multă zmeură Jn
Păltinei.
- LA ŞOIMU. - vîrf în muntele_ ou. acelaşb~ume;. unde se
vînau .urşi. ~·
285,., ..
- ŞESURI - cîmpii, ceva mai întinse, pe la Poieni de Jos,
PE
unde sînt şi ogoare de ale sătenilor.
- LA SOCETU - înălţime în apropiere de Valea Mare cu
cu mulţi arbuşti de şes.
- LA SOHODOALE - loc cu izvoare ce dispar în pămînt, pe
Mcitru-Sec.
- LA ŞTIOROFEIE - loc pe albia rîului Motru-Sec unde apa
face vîrtejuri şi apoi dispare în pămînt.
- TIRNICIOARA - înălţime şi curmătură, care face legătura
între Cloşani şi Motru-Sec.
- LA TOPILI - loc în albia rîului Motrişor, unde se murează
cînepa.
- TULUJARU t.U' C::0I:.ONELU - copac în care se îngrămă
deau cocenii de porumb, pe proprietatea fostului colo-
nel Popescu.
- ULIŢA LU' CORNEA - drum, potecă strîmtă de pidor, din
şosea spre casa locuitorului Cornea.
- VADUL RAU - trecere de picior prin apa rîului Motru,
care prezintă însă pericol, din cauza nisipurilor mişcă
toare.
- VALEA MARE - înălţime, pîrîu şi ogaş. Aici se află lacul
de acumulare al hidrocentralei cu acelaşi nume din sal-
ba Ct'rna-Motru-Tismana.
- VALEA CALULUI - înălţime, pîrîu şi ogaş în vatra satului
Cloş ani. · ··~-r.-,;1
- LA VIRTOAPE - teren accidentat, cu gropi, la hotarul Cla-·
şanilor cu satul Muşeteşti.
- VIRFU' PIETRII - cel mai înalt capăt al Pietrii Cloşanilor.
- VĂRATECUL.- munte în hotarul satului Motru-Sec, me-
reu însorit.
- VARNITA DE LA HODINATOARE - loc special amena.iat
pent~ a face var din piatră de calcar, pe lîngă apa Mo-
trului.
- LA VINTURIŞ - loc larg, în Motru-Sec, unde bat vînturile
foarte tare.
- LA VACARII - munte în hotarul satului Motru-Sec.
- ZAII'ONUL (DE LA DOBROTA) - Iac natural.
- ZA V O IUL BROAŞTEI - loc mlăştinos în Poieni de Jos, cu
vegetaţie deasă şi populat cu broaşte.
- LA ZACARITOARE - Ioc unde stau oile la odihnă.
- LA ZAPODI'\JI - o cîmpie mai înaltă Ia Poieni de Sus.
286
IX. CITEVA CONCLUZII
Din cele aproximativ. 150. de apelative~ cuprinse în 11sta nu-
melor topice, o fo~ mare parte o compune cele atestate pînă
în secolul al XVI-lea1 p ecare le-am stabilit a-stfel :
a) Sec. al XII-l'ea
dQ:::umente di n1222-1228 1 (mic)
b) Sec. al XIV-lea- 1 (urs)
documente din 1318 6 (aniniş, nucet, piatră,
documente din 13.91-1400 poiană, vară, surd)
c) prima jumătate a sec. al
al XV-lea
documente din 1400:---1410
documente din 1410-1420
-- (măgură, plop,
logofăt, frumos)
p.atin,
documente din 1421-1430 -= 10 (a lu(i), ripă. vale,

~ fîntînă, bîrsaa, bul-
~:•'. :~ .
boană, capră, călugăr,
Popescu (eşti). Zapo-
die).
documente din 1431-1440 3 (prun. sec, cărare)
documente din 1441-1450 - 2 (gîrlă, mal)
d) a doua jumătate a sec. al
XV-iea
documente din 1451-1460 5 (stînă, prislop, grui,
drac, corn)
documente din 1461-1470, - S. (coastă, rîu, lac ,roşu,
bou, fîneaţă, munte,
larg)
documente din 1471-14.B.O _. 5. (culme, boier, pîrlitu-
f,
ră. muntean, la)
documente din 1481-1490 6 (brad, izvor, mare,
lup)
documente din 1491--:1500 = 13 (de, livadă, rece, iaz,
vîrtop, crîng, şindrilă,
loc, buză, răspîntie)
287
e) începutul sec. al XVI-iea
documente din 1501-1510 -== 7 (baltă, frăsinet, bolo-
van, crac, curmeziş,
plai, păros(oasă)
documente din 1511-1520 =22 (cornet, curmătură,
„ deal, dos, faţă, fag,
pădure. luncă, rîu, tei,
iaz, pe, zănoagă, mor-
mînt, cheie, groapă,
babă, văcar, vîrf, ie-
zer, bold, furcă)
Total general 94 atestări
Din punct de vedere al originii ele se grupează astfel :

- latine = 43
- autothtone
traco-dace 11
- V. slave 16
- slavone 10
- bulgare 4
- derivate româneştş 4
- origine necunoscută 4
- turceşti 1
săseşti 1
Total general 94
fMajoritatea toponimelor au la bază termeni entopici (geo-

grafici populari). După origine aceştia sînt :
a) Latini - corn, fag, nucet, frăsinet, plop, tei cornet, pal-
tin, soc, alun, pădure (din lumea vegetală) ; iapă, lup,
urs, capră, cal, iepure (din lumea animală ; culme, curmă
tură, ripă, turugă, vale, fîntînă. coastă, cheie, runc (for-
me de teren) ;
b) Vechi slave - zăvoi, bolovan, deal, 1uncă, poiană, poei.
uliţă, obîrşie, pimniţă ;
c) Slavone - boier, călugăr ;
d) Alte imprumuturi ~ pripor (rus., ucr.), pirlit, bujor,
gîrlă, livadă (bulgar), bolovan (turc), ogaş (maghiar), iz-
288
laz (sîrb}, logofăt (neogrec} ;
e} Formate pe teren românesc (prin sufixaţie) - 'curmă
- tură, frăsinet, cornet, nucet, surupătură, curătură, ne-
guros, argintar;
f} Cuvinte vechi ale .căror sens s-a pierdut azi - (la} na-
pror, runc;
g} Creaţii onomatopeice - bolboroase, ştiorofeie.
De reţinut că termenul „morminţi" (cimitir}, întîlnit aici,
este o caracteristică a graiurilor de tip bănăţean. De altfel,
limba vorbită în această parte a judeţului prezintă importante
influenţe ale graiului bănăţean.
C-da nr. 19
S.C. PROD COMu S.R.L. TG.-Jiu

05 LITUA Studii Si Cercetari 1992 V PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

05 LITUA Studii Si Cercetari 1992 V PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.cimec.ro / www.muzeugorj.

problematica Bronzului timpuriu din sudul şi sud-estui

. Cercetările arheologice făcute în ultimii ani în nordul

La· Brezoi, pe pîrîul Valea-lui-Stan, Ia poalele muntelui.

Lucrările de amenajare hidroenergetică a rîulud Jiu în-

n'c si tiq!?î. a fost do.zvplit'i o noclea, bine păstrată, realizată

!NTat0 c11 nămînt. Lînqă praq au fost qăsite si doui'l tîtîni de

Aspect de s!.ip.:itur.J. Aşezarea civilă Vîrtop - Bumbeşti Jiu

momentul cînd viaţa aşezării civile va ~~unoaşte o nouă efer-

9. Al. V. Matei, Acta Musei Porolissensis VIII, Un cuptor de ars cera-

Un hrisov domnesc inedit de la începutul

In 1987, la Sesiunea judeţeană de referate comunicăn

Din mila lui Dumnezeul, Io Radu voevod şi domn a toată

Dr. ADINA BERCIU - DRAGHICESCU

Informaţiile din presa vremii, folosite tot mai des în

pe'cte sesizate ele toate ziarele italiene ale vremii. „Intre

scria Giornale del Re9no <lelle due Sicilie şi Gazeta Piemon-

sinarea lui Tudor la fuga Prinţului InsiJanti în Transilvania

de e:(is\en.•01. în numJ.r restrîns a lucrărilor rom3.neşti care

.1 L'Osservatore . Triestino din 12 mai 1821, Arhivele Statului, Bucu-

lL Gazetta di Genova, 15 aprilie 1821~

'' L'Osservato~e Trirstino, nr. 75 din 30 iunie 1821, p. 297.

SiVIIM, voi. VI, 1973, p. 285.

Revoluţia de la 1821 condusă de Tu.dor Vladimirescu

nro11rif't'ltile ,.pentru 'cil priqonitnl stolnic scoate acum Ja ve-

prine;. st"\nîninrl nînil în· ziua nlecării săle de acolo în Buicu-

Argumentînd imposibilitatea încheierii unui act de răs­

Problema agrară-ţărănească de la sfîrşitul se·colului al

.Plasa sau Ni·. sat<~ ·o; .......

Cîmpului 12 615 266 19 116 71 24 6 10 3

-1 27 663 227 39 196 9515 8 43 16

Nr. Satele sau Nr. moşeni Orind. la care se află

Plasa Motru de Sus

03. Runcurelu 109 95 13 1

Total 404 311 9 56 19 8 1

24. Valea Boerească 40 40

Total 2591 2462 4 99 16 4 3 3

Total 1245 1086 13 59 72 9 1 5

. Total 3330 2907 37 296 65 8 7 10

Total 3056 2647 10 181 99 108 1 6 4

Total 2700 2378 90 171 41 10 3 7

Total 2398 1979 4 381 19 1 4 10

Total judeţ 15320 13459 158 1187 312 139 2 24 39

2. Mîrşani 416 401 8 1 3 1 2

Total 1294 1200 5 41 42 6

Plasa Olteţului de Sus

Total 2078 1892 9 98 63 4 5 1 6

Total judeţ 14093 12642 250 GB8 331 110 15 22 35

Total 273 262 2 4 3

Total 629 591 15 1 15 2 4 1

Total 1758 1449 29 182 63 29 1 2 3

Total judeţ 4609 4094 54 245 140 58 8 5 5

Satele Bîltişoara, Bîlta şi Valea-Mare din comuna Runcu

1. i-1. Daicoviciu, Dacii, p. 20.

Dacă Unirea cea Mare a însemnat un act crucial pentru

La declanşarea răJ:boiului a fost concentrat pe linia ar-

din 25 decembrie 1894.

• „Amicul Tinerimei", Tg.-Jiu, an I, nr. 1, din 10 octombrie 1895.

·1•• „Astra", an XXIII, nr. 4 (199), din aprilie 1895, pag. 5.

• 1 Iuliu Moisil, Amintiri şi clate din trecutul Gimnaziului - liceu „Tu-

vol. II, Edit. Sccisul. românesc, Craiova, Î981, pag. 481.

In perioada care a urmat anului 1848, viaţa economică a

Printre proiP.ctele de legi, rămase spre rezolvare încă din

Argumentînd imposibilitatea încheierii unui act de răs

Insărcinarea arhitectului Dcbrescu cu dirijarea lucrări