Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Cap.4.Analiza traficului
4.1.Cine sunt traficanţii?
4.2.Cine sunt victimele?
2
Anexă privind articolul 2 al Convenţiei Europol < Actul Consiliului schiţând Convenţia bazată pe
articolul K3 din Tratatul Uniunii Europene, în legătură cu crearea unui Birou European de Poliţie; iulie
1995
minorilor sau al comerţului cu minori abandonaţi."
3
CONSILIUL EUROPEI; RECOMANDAREA NR. 1325 (1997) PRIVIND TRAFICUL DE
FEMEI ŞI PROSTITUŢIA FORŢATĂ ÎN ŢĂRILE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI
4
Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale
pentru felul în care trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie 1999
Definiţia traficantului şi a persoanei traficate
Conform GAATW5 traficantul este "O persoană sau o entitate care
intenţionează să comită, sau contribuie în calitate de complice sau consimte
la comiterea oricăror acte descrise în definiţia traficului de persoane";
persoană traficată este "O persoană recrutată, transportată, cumpărată,
vândută, trasferată, primită sau cazată în modul descris în definiţia traficului
de persoane, inclusiv copii, indiferent dacă copilul a consimţit sau nu."
Definiţia victimei
"Declaraţia privind principiile fundamentale referitoare la
administrarea justiţiei pentru victimele infracţiunilor şi ale abuzului de
putere"6 cuprinde un catalog de principii de bază, referitoare la accesul
victimelor la justiţie, la un tratament echitabil, la despăgubiri, compensaţii şi
asistenţă. Această declaraţie a fost adoptată prin consens în Adunarea
generală ONU din 1985, reflectând intenţia colectivă a comunităţii
internaţionale de a restabili echilibrul dintre drepturile fundamentale ale
bănuiţilor şi infractorilor pe de-o parte, şi drepturile şi interesele victimelor
pe de altă parte.
Declaraţia defineşte victimele ca:
“Persoane care au suferit, fie individual, fie colectiv, pagube,
inclusiv vătămări psihice sau mentale, traume emoţionale, pierderi
materiale sau încălcări substanţiale ale drepturilor lor fundamentale, prin
acte sau omisiuni prevăzute de legile penale în vigoare în statele membre,
inclusiv de legile penale împotriva abuzului de putere."
7
Protocolul Naţiunilor Unite împotriva contrabandei (introducerii ilegale) de migranţi pe căi terestre, pe
apă şi prin aer, ca anexă la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transnaţional; 2000
"Intrarea ilegală" reprezintă:"Trecerea unei frontiere fără a îndeplini
condiţiile prevăzute pentru intrarea legală în statul de destinaţie";
"Documente de călătorie sau de identitate false" reprezintă:
"Orice document de călătorie sau de identitate
- care a fost contrafăcut sau alterat în orice mod, de către o persoană
alta decât persoanele sau autorităţile prevăzute prin lege să producă sau să
elibereze în numele statului documentul de călătorie sau de identitate; sau
- care a fost eliberat în mod incorect sau a fost obţinut prin prezentarea
sub o identitate falsă, prin corupţie sau constrângere sau prin alte mijloace
ilegale; sau
- care este folosit de o altă persoană decât titularul de drept al
documentului";
"Navă" reprezintă:
"Orice tip de vehicul pe apă, inclusiv aparatele plutituoare şi
hidroavioanele, folosite sau care pot fi folosite ca mijloc de transport pe
apă, cu excepţia navelor militare, a auxiliarelor navale sau a altor nave în
proprietatea sau în folosinţa statului, utilizate în momentul respectiv numai
pentru scopuri oficiale necomerciale".
8
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transnaţional;
În special ţările în curs de dezvoltare sunt foarte vulnerabile faţă de
pericolele crimei organizate. Poliţia trebuie să fie foarte vigilentă în ce
priveşte:
2.1.Factorii determinanţi
Discriminarea femeilor
9
Acest capitol se bazează pe următoarele lucrări: "Infracţiune şi aservire: o prezentare a traficului de femei
din noile state independente, în scopul prostituţiei","Traficul de persoane în sud-estul Europei, un inventar
al situaţiei actuale şi combaterea traficului de persoane în Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia,
Republica Federală Iugoslavia şi fosta republică iugoslavă Macedonia", UNHCR 2000; "Factori socio-
economici care determină implicarea femeilor din Republica Moldova în prostituţie, trafic de persoane şi
sclavia cu scopuri sexuale", Clara Beata Bodin 2001.
10
"Femei 2000, un studiu privind situaţia drepturilor fundamentale ale femeilor în Europa Centrală şi de
Sud-Est şi în Comunitatea Statelor Independente", Federaţia Helsinki pentru drepturile omului.
sau cu experienţă în rezolvarea acestui tip de cazuri. 11 Din acest motiv,
persoanele care se fac vinovate de discriminare pe motiv de sex nu pot fi
trase la răspundere, iar victimele nu pot cere despăgubiri, nici pe cale
judiciară, nici pe alte căi.
Factorii sociali
11
12
UNICEF, Femeile în tranziţie.
13
"Infracţiune şi aservire: o prezentare a traficului de femei din noile state independente, în scopul
prostituţiei”, Global Survival Network, 1997.
este singura lor "resursă". Aceste concepţii determină perpetuarea
fenomenelor de marginalizare şi discriminare a femeilor în viaţa de zi cu zi,
ele nemaiavând posibilitatea să joace un rol activ în transformarea şi
conducerea societăţii în general.14
Destabilizarea demografică
Una dintre cele mai tentante promisiuni pentru tinerele femei din
Europa Centrală şi de Est este oferta unei cazări proprii, ceea ce reprezintă
un nivel de indepenenţă inimaginabil în ţările lor de origine. Femeile
traficate sunt lăsate să creadă că vor pleca într-o ţară bogată din Europa
Occidentală, unde vor câştiga în scurt timp sume mari de bani, pe care le pot
folosi pentru ele şi familiile lor, în scopul ieşirii din sărăcie şi disperare.
18
Europol "Evaluarea activităţii infracţionale – Traficul de persoane spre Uniunea Europeană”;
octombrie 2001
Peninsula Iberică. Această rută este folosită şi ca ultimă etapă în călătoria
migranţilor care vin cu avionul din Extremul Orient, Africa şi America de
Sud.
Nu trebuie neglijat faptul că, deseori, ţara de destinaţie finală nu este
prima ţară din Uniunea Europeană în care intră persoana traficată; de aceea
se va face distincţia între rute de tranzit extern şi intern. Unele filiere de
trafic transportă victimele direct din ţara de origine în ţara de destinaţie, fără
să mai treacă prin ţări de tranzit.
Multe femei sunt duse peste graniţă cu camionul, autoturisme
particulare sau cu trenul, deoarece aceste mijloace de transport sunt mai
flexibile decât avionul. De multe ori, victimele sunt transportate cu vehicule
de mare capacitate pentru transport de lungă distanţă, cum ar fi linii aeriene,
vapoare şi trenuri cu destinaţii îndepărtate.
Marea majoritate a companiilor serioase de transport vor lua la bord
nu-mai pasagerii care sunt în posesia unui bilet de călătorie valabil (deci
autentic şi achitat) şi a vizelor corespunzătoare; iar personalul acestor
companii nu permite urcarea la bord a pasagerilor decât după ce au verificat
că aceştia deţin într-adevăr documentele necesare. Într-un număr redus de
cazuri, companiile de transport mai puţin corecte şi cu mai puţine scrupule
preiau numai responsabilitatea pentru verificarea biletelor de drum,
aşteptându-se ca Serviciul de Paşapoarte şi Migraţie să controleze dacă
documentele de călătorie (paşaport şi viză) sunt valabile şi autentice.
Companiile din această categorie sunt conduse de dorinţa de profit. În ciuda
faptului că amenzile primite pentru tranportarea pasagerilor fără documente
de călătorie micşorează profitul, ele totuşi încalcă des obligaţiile lor legale
de a verifica şi documentele de călătorie.Nu există indicii că aceste com-
panii ar fi implicate în infracţiunile de trafic, dar ele le favorizează în mod
inevi-tabil prin acceptarea la bord a pasagerilor, fără să controleze dacă
aceştia au voie să călătorească. În concluzie, traficanţii vor folosi imediat
serviciile companiilor care nu efectuează controale severe şi rutele
respective.
Autorităţile de stat pot reduce traficul de persoane pe aceste rute
printr-o supraveghere sporită, de exemplu prin controale la anumite puncte
de trecere etc. Totuşi fiecare "rută" este mai mult un indicator general al
direcţiei, şi mai puţin un traseu specific marcat pe o hartă. Nu se deţin
destule informaţii concrete suficiente despre aceste trasee. Traficanţii sunt
foarte iscusiţi în a-şi schimba rutele şi metodele de operare, iar multe din
informaţiile despre activităţile lor se obţin în mod întâmplător sau ca
anecdotă. Lipsa de informaţii este un punct slab al măsurilor anti-trafic,
pentru care trebuie să se găsească soluţii. În concluzie, cea mai dificilă
sarcină este depistarea eficientă a punctelor vulnerabile pe parcursul acestor
rute de trafic.
Reţele “particulare”
Reţelele "particulare" sunt mici grupuri care îşi desfăşoară activitatea
în cadrul unor familii sau comunităţi etnice în mai multe ţări. Atunci când
apar solicitări din partea comunităţilor din străinătate, aceste reţele livrează
câte o femeie sau două. Pentru a recruta femei pentru bordeluri sau reţele de
prostituţie, traficanţii migranţi se folosesc de contactele lor familiale sau
19
Extrase din pagina internet a organizaţeiei “La Strada”, biroul local din Polonia;
http://free.ngo.pl/lastrada/
etnice din ţara de origine. Reţelele "particulare" sunt prezente în regiunile de
graniţă dintre ţara de origine şi cea de destinaţie, şi în cadrul unor comunităţi
etnice.
20
extrase din pagina internet a organizaţiei La Strada, biroul local din Polonia;
http://free.ngo.pl/lastrada/
Cap.5.LEGEA 678/2001-Cadrul legal privind prevenirea şi
combaterea traficului de persoane în România
Subiecţii infracţiunii
-Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană care
îndeplineşte condiţiile generale cerute pentru subiectul activ al unei
infracţiuni,fără a îndeplini o calitate specială
-Subiect pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană care a împlinit
vârsta de 18 ani. Dacă subiect pasiv este o persoană care nu a împlinit 18 ani
fapta constituie infracţtiunea de trafic de minori prevăzută la articolul 13 din
legea 678/2001.
Latura obiectivă
Traficul de persoane este o infracţiune cu conţinuturi alternative, care
în forma sa simplă se poate realiza prin oricare din următoarele acţiuni-
rezultat:
a)recrutarea unei persoane,
b)transportarea unei persoane,
c)transferarea unei persoane,
d)cazarea unei persoane,
e)primirea unei persoane,
obţinute (comise) printr-una din următoarele acţiuni-mijloc:
1)ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere,
2)răpire, fraudă ori înşelăciune,
3)abuz de autoritate,
4)profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau
de a-şi exprima voinţa,
5)oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase
pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei
persoane,
toate acestea în scopul exploatări unei persoane care este victimă.
Practic, latura obiectivă a infracţiuni se poate realiza prin oricare
dintre acţiunile-rezultat de la litera a) la e) ca urmare a folosirii oricăreia
dintre ”metodele de convingere” (sau acţiuni-mijloc) de la punctele 1-5,
pentru atingerea unui scop clar: exploatarea persoanei. De exemplu pentru
realizarea laturii obiective a infracţiunii este suficient ca acţiunea d recrutare
a persoanei să se facă prin oricare din metode (acte comisive şi ele) precum:
ameninţare, răpire sau prin abuz de autoritate...sau prin darea de alte foloase
pentru obţinerea consimţământului…ş.a.m.d., în scopul prestabilit al
exploatării persoanei recrutate.
Printre termenii folosiţi la incriminarea faptei legea îl explică doar pe
cel de ”exploatare”. Credem că pentru înţelegerea sensului celor 5 termeni
enumeraţi la literele a-e, este necesar să redăm explicaţiile date de D.E.X.
după cum urmează:
A recruta înseamnă aici a angaja, a primi pe cineva pe baza unei
alegeri, a câştiga pe cineva pentru o anumită activitate.
A transporta înseamnă a duce cu un vehicul persoane dintr-un loc în
altul.
A transfera înseamnă a muta de la o instituţie la alta (în aceeaşi
localitate sau în alta), a-şi schimba locul de muncă ori a transmite un
drept de la cineva la altcineva, a face schimb de la un sistem la altul.
A caza are înţelesul de a instala pe cineva într-o locuinţă sau spaţiu
construit, pentru o perioadă de timp.
A primi semnifică a accepta ceea ce ţi se oferă, a admite sau a include
pe cineva într-o întreprindere, instituţie sau organizaţie, a accepta sau
admite ceva sau pe cineva.
Sensul termenilor “prin ameninţare”, “prin violenţă”nu ridică
probleme de interpretare ţi se vor avea în vedere explicaţiile date de doctrină
al articolele 193 şi 180 C.pen. în timp ce sintagma ”prin alte forme de
constrângere” ar putea include chiar şi şantajul.
Înţelesul expresiei ”prin răpire“ folosit de legiuitor şi în cazul formei
agravate a infracţiunii de lipsire de libertate şi anume procedeul prin care
făptuitorul ia persoana din locul unde se află şi o duce într-un alt loc
împotriva voinţei sale. În acest caz se pune problema dacă infracţiunea de
lipsire de libertate a persoanei se absoarbe în infracţiunea de trafic de
persoane sau ne aflăm în cazul unui concurs de infracţiuni.
Folosire în continuare a termenilor ”prin fraudă ori înşelăciune”
constituie o reluare de cuvinte cu acelaşi înţeles deoarece prin fraudă se
înţelege înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva pentru a realiza un
profit material în detrimentul altuia. Şi aici se pune problema dacă fiind
întrunite condiţiile pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de
articolul 215 C.pen. (în oricare din formele sale),aceasta trebuie reţinută ca
infracţiune de sine stătătoare aflată în concurs real sau ideal –funcţie de
momentul consumării –cu infracţiunea de trafic de persoane sau se absoarbe
în aceasta din urmă.
Prin expresia “abuz de autoritate”, în condiţiile în care nu este
definită s-ar putea întelege:
-exercitarea cu rea-credinţă a autorităţii părintelui faţă de copilul
major (în acele familii în care şi după împlinirea vârstei majoratului, fiul sau
fiica au rămas “dominaţi” moral de părinţi) precum şi orice alte alte
asemenea situaţii de dominare antrafaniliala sau între rude apropiate;
-exercitarea abuzivă a drepturilor ce le sunt conferite de către
autorităţile religioase asupra enoriaşilor sau de către conducătorul sectei
asupra sectanţilor;
-exercitarea abuzivă a drepturilor de către angajator asupra
angajatului.
Credem că sensul avut în vedere de legiuitor este în principal cel de
”autoritate morală” –reală sau indusă- pe care făptuitorul o are asupra
victimei, în secundar, şi de statutul de subordonat al victimei faţă de
făptuitor. În schimb, în varianta realizării recrutării persoanei prin darea de
bani celui care are autoritate asupra victimei, sensul este numai acela de
”autoritate legală” cum este în cazul reprezentantului legal al persoanei puse
sub interdicţie sau în cazul curatorului.
Prin ”imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa” se înţelege, la fel ca în cazul infracţiunii de viol, neputinţa victimei
de a opune rezistenţă făptuitorului din cauza unei infirmităţi fizice, unei stări
maladive, unei oboseli excesive sau altor împrejurări care îi limitează
capacitatea fizică de a se opune făptuitorului (de exemplu consum de
droguri). Este în neputinţă de a-şi manifesta voinţa persoana care datorită
vârstei, datorită unei maladii sau altor împrejurări (beţie completă, leşin,
stare de somn hipnotic, etc.) nu-şi dă seama de ceea ce se petrece şi nu-şi
poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la acţiunea făptuitorului.
Infracţiunea de trafic de persoane în forma simplă este, în oricare
dintre modalităţile de comitere, o infracţiune de rezultat indiferent dacă
scopul urmărit –acela de exploatare a victimei –a fost sau nu atins. Urmarea
cerută de lege este realizată întotdeauna când s-a produs cel puţin una din
cele 5 acţiuni-rezultat enumerate în text: recrutarea, transferarea, cazarea sau
primirea unei persoane făcute în scopul exploatării acelei persoane.
Potrivit articolului 2 punctul 2 din lege “prin exploatarea unei
persoane” se înţelege:
a)executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, cu încălcarea
normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi
securitate;
b)ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire
de libertate ori de aservire;
c)obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în
vederea produceri şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de
exploatare sexuală;
d)prelevarea de organe;
e)efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă
drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Dacă pentru atingerea scopului se alege varianta de la litera a) atunci
trebuie ca executarea muncii sau îndeplinirea serviciilor să se facă de către
victimă ”în mod forţat”, adică împotriva voinţei sale, prin constrângere.
Credem că datorită formulări ambigue a textului, atunci când nu se execută
munca în mod forţat de către victimă dar totuşi autorul încalcă normele
legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate ale
victimei, nu este îndeplinită condiţia legală a ”exploatării persoanei”. Lipsa
de acurateţe a reglementării lasă să se înţeleagă că ”în mod forţat” înseamnă
”încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă…” ceea ce nu este
tocmai corect. Dacă textul legal ar fi fost redactat în forma “executarea unei
munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor
legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate” atunci
situaţia ar fi fost mai clară. Deocamdată, în forma actuală a textului,
sintagma “în mod forţat” înseamnă supunerea de către traficanţi a unei
persoane cu vârsta de peste 18 ani la orice muncă pentru care aceasta nu s-a
oferit de bună voie, în scopul obţinerii de venituri ilicite pentru traficanţi.
În situaţia de la litera b) este necesar ca victima să fie ţinută în stare
de sclavie, adică într-o totală stare de dependenţă faţă de făptuitor asemenea
uni obiect al dreptului de proprietate, dar este suficientă şi ”folosirea altor
procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire” precum sunt:
servitutea pentru datorii, şerbia, cedarea soţiei către o altă persoană cu titlu
oneros, transmiterea femeii, la moartea soţului, prin succesiune unei alte
persoane, toate acestea constituind încălcări ale Convenţiei suplimentare cu
privire la abolirea sclaviei, ratificată de România prin Decretul nr.375/1957.
Exploatarea unei persoane prin obligarea la practicarea prostituţiei
constă în folosirea de mijloace directe sau indirecte, explicite sau implicite
faţă de o persoană pentru a o determina să practice prostituţia în beneficiul
traficantului. Mijloacele directe de obligare la practicarea prostituţiei sunt
cele clasice: lovirea, ameninţarea, şantajul, victimei iar mijloacele indirecta
sunt cele precum: plasarea victimei în condiţii controlate de traficanţi în
localuri cu cazare, ridicarea paşapoartelor sau a documentelor lor de
identitate, ameninţări adresate copiilor lor, părinţilor sau rudelor dacă nu
colaborează. Pentru a obliga persoanele –de regulă femei –să practice
prostituţia, adeseori, traficanţii le şantajează ameninţându-le că vor spune
părinţilor sau dudelor ce fapte comit ori că vor face fi anchetate sau
expulzate de pe teritoriul statului străin dacă vor reclama autorităţilor situaţia
lor. Sensul termenului de “prostituţie” este cel reţinut în cuprinsul articolului
328 C.pen şi constă în asigurarea mijloacelor de existenţă sau a principalelor
mijloace de existenţă prin practicarea unor raporturi sexuale cu diferite
persoane.
Exploatarea persoanei prin prelevarea de organe are loc atunci când
sunt încălcate dispoziţiile legii 81/1998 privind prelevarea de ţesuturi şi
organe umane.
Latura subiectivă
Infracţiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenţie directă
dată în scopul special urmărit de făptuitor de a exploata victima, scop
realizat ori de câte ori există cel puţin una din variantele alternative
prevăzute de articolul 2 punctul 2 din lege.
În ceea ce priveşte dispoziţia legală prevăzută de articolul 2 punctul
2 litera e) potrivit căreia prin exploatarea unei persoane se înţelege
efectuarea unor alte activităţi prin care se încalcă drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, aceasta este destul de generală şi lasă loc multor
interpretări. Credem că aici se încadrează:
-trimiterea la cerşetoria a persoanelor apte de muncă;
-plasarea persoanelor cu handicapuri fizice grave în locuri publice
pentru a apela la mila publicului urmată de însuşirea de către traficanţi a
sumelor de bani astfel obţinute de aceşti nefericiţi ai sorţii pe care îi
batjocoresc permanent prin neasigurarea celor mai elementare cerinţe de
hrană şi igienă;
-obligarea unor persoane de a practica jocuri de noroc de tip ”alba-
neagra”,etc.
Participaţia penală deşi este posibilă, nu este admisă de lege în forma
coautoratului, a complicităţii şi nici a instigării deoarece în cazul comiterii
infracţiunii în participaţie ne aflăm în situaţia uneia dintre formele ei
agravate.
Consumarea infracţiunii are loc atunci când se produce oricare dintre
cele 5 variante ale elementului material în legătură de cauzalitate cu acţiunile
întreprinse de făptuitor.
Tentativa la infracţiunea de trafic de persoane este posibilă şi se
pedepseşte. Fapta rămâne în faza de tentativă când făptuitorul, urmărind
scopul exploatării persoanei, pune în aplicare intenţia sa prin executarea
acţiunii de constrângere (de ex. ameninţă victima) dar din motive
independente de voinţa sa nu se produce urmarea socialmente periculoasă –
adică nu reuşeşte să realizeze recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea
sau primirea victimei.
Legea prevede două forme agravate care se referă fie la subiecţii, fie
la victima infracţiunii, fie la producerea unui anumit rezultat şi anume:
Trafic de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane
împreună
Toate consideraţiile exprimate la forma simplă a infracţiunii rămân
valabile. Gravitatea sporită a faptei este determinată de comiterea ei în
participaţie care este posibilă în forma coautoratului, a complicităţii şi a
instigării. Dacă doi sau mai mulţi autori concură secvenţial la producerea
rezultatului, de exemplu unul constrânge victima iar celălalt o recrutează, ei
vor răspunde ca şi coautori.
Traficul de persoane prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă
a integrităţii corporale sau a sănătăţii
Această agravantă se referă la producerea, în afara urmări specifice
traficului de persoane, a încă unui rezultat constând în vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei, cum prevede articolul 182
aliniatul 1 şi 2 C.pen.
Pentru realizarea agravantei este necesar în primul rând ca vătămarea
gravă să fie consecinţa violenţelor exercitate asupra victimei pentru a o
constrânge să se lase recrutată de către făptuitor în vederea exploatării, iar în
al doilea rând este condiţionată de stabilirea praeterintenţiei făptuitorului.
Această condiţie este îndeplinită dacă autorul infracţiunii de trafic a prevăzut
şi vătămarea corporală gravă a victimei dar a crezut fără temei că această
urmare nu se va produce sau, dacă nu a prevăzut vătămarea corporală ca
rezultat al activităţii sale, trebuia şi putea să o prevadă. În cazul în care
traficantul de persoane a urmărit anume vătămarea corporală gravă a
victimei pentru ca apoi să o exploateze atunci va răspunde pentru ambele
infracţiuni în concurs real.
Traficul de persoane urmat de moartea sau sinuciderea victimei.
Ca şi în cazul agravatei precedente, pentru existenţa agravatei, este
necesar, în afara urmări specifice a infracţiunii, să se producă şi un efect
necesar şi anume moartea sau sinuciderea victimei. Este de menţionat că ţi în
acest caz făptuitorul acţionează cu praeterintenţie. Dacă făptuitorul a
acţionat cu intenţie directă asupra victimei, în ceea ce priveşte moartea sau
sinuciderea ei, atunci infracţiunea de trafic de persoane intră în concurs real
cu infracţiunea de omor sau infracţiunea de determinare sau înlesnire a
sinuciderii.
2.1.Forma simplă
2.2.Formele agravate
Aşa cum reiese din cele de mai sus, organizaţiile OIG-ONG au rolul
de a organiza şi administra facilităţile de cazare, banii necesari, serviciile de
asistenţă psihologică şi medicală, pe când poliţia este responsabilă cu
tratarea confidenţială a cazurilor şi cu asigurarea protecţiei şi siguranţei
victimelor.
În cazurile în care familiile victimelor au fost ameninţate, poliţia va
solicita sprijinul forţelor poliţieneşti locale. Căci dacă victimele se tem că
familiile vor avea de suferit, ele nu vor mai depune mărturie împotriva
traficanţilor, ceea ce înseamnă că aceştia nu mai pot fi condamnaţi aşa de
uşor.Regulile de conduită şi programele de cooperare dintre organele de
urmărire penală şi organizaţiile OIG-ONG specializate pe protecţia şi
asistenţa victimelor, diferă de la ţară la ţară.
Cheile
Totuşi una dintre principalele probleme din ziua de astăzi este că, în
multe regiuni, poliţia a pierdut contactul cu dinamica industriei locale a
sexului. Ofiţerii de poliţie trebuie încurajaţi să întreţină relaţii corecte din
puncte de vedere profesional şi etic cu prostituatele şi să cunoască industria
locală a sexului, ceea ce înseamnă obţinerea unor surse de informaţii mult
mai eficiente. Dezvoltarea unor relaţii de bază este simplă şi nu costă mult.
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
BISTRIŢA-NĂSĂUD
Dosar Nr. 41/P/2003
RECHIZITORIU
din 11 iulie 2003
Expun următoarele:
DISPUN:
PROCUROR, D.S.
ANEXA 2.
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
BISTRIŢA-NĂSĂUD
Dosar nr. 1021 /P/2003
RECHIZITORIU
din 21 iulie 2003
Expun următoarele:
DISPUN:
PROCUROR, D.S.