Sunteți pe pagina 1din 29

FUNDAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR A COOPERAŢIEI

MEŞTEŞUGĂREŞTI “SPIRU HARET”


GRUPUL ŞCOLAR DE ARTE ŞI MESERII AL COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI
“SPIRU HARET” BUCUREŞTI

PROIECT
CALIFICAREA TEHNICIAN OPTOMETRIST

ŞCOALA POSTLICEALĂ
CALIFICAREA: TEHNICIAN OPTOMETRIST

COORDONATOR
Prof. Ing. Stoica Anca
Elev absolvent:
ALEXE MARIANA

BUCUREŞTI
2018
Cuprins
Argument pag.4

Capitolul 1.Analizatorul vizual pag.5

1.1 Partile componente ale ochiului uman pag 5


-definitia analizatorului uman
-partile componente ale analizatorului vizual
-globul ocular
• Invelisuri
• Continut
• Anexe
Segmentul intermediar al analizatorului vizual pag.7
Segmentul central al analizatorului vizual pag.8
1.2 Fiziologia ochiului pag.9
• Fenomene fizice ce intervin in realizarea vederii
• Refractia oculara
• Fenomenele ce au loc la nivelul retinei,forma impulsului nervos
• Conducerea impulsului nervos prin segmentul intermediar
• Realizarea senzatiei vizuale la nivelul ariilor corticale vizuale
1.3.Viciile de refractie specifice ochiului uman pag.10
-definitii si clasificare ametropii
• Ametropiile sunt:
-sferice miopia,hipermetropia
-asferice astigmatismul
Capitolul 2. Consultatia optometrica pag.12
2.1 Prezentarea cabinetului de optometrie pag.12
2.2 Studiu de caz pag.12
• Consultatia optometrica pag.13
-etapele consultatiei pag.19
-rezultatele testarii pag.20
-recomandari optometrice pag.20
• Prescriptia de ochelari descriere,rol,observatii,concluzii personalizate

2
Capitolul 3. Ochelarii de corectie pag.21
3.1 Prezentarea atelierului de montaj ochelari si a magazinului de comercializare a ochelarilor si
produselor aferente
3.2 Partile componente ale ochelarilor de corectie
3.3 Lentilele necesare corectiei
3.4 Montura ochelarilor
3.5 Montarea si adaptarea ochelarilor
3.6 Consilierea clientului purtator
Capitolul 4. Planul de afaceri pag.22

Bibliografie pag.25

Anexe pag.26

3
Argument
Ochii au o funcție importantă în calitatea vieții noastre, și optometriștii au un rol esențial în a ne
ajuta să înțelegem conexiunea dintre sănătatea ochilor și starea generală de sănătate și cea mentală.
Rolul cel mai important al optometristului este cel de a oferi servicii de îngrijire primară a
ochilor, cu adresabilitate la sănătatea oculară dar și la funcționarea corectă a vederii. Aceasta
include efectuarea de teste, evaluări și diagnosticare; oferind corectarea vederii prin antrenament
vizual, ochelari sau lentile de contact.
Deasemenea, optometriștii sunt cei care cunosc tehnologiile inovative care oferă vedere de
calitate, a lentilelor și a ramelor, și ei sunt cei care le oferă pacienților lor soluția pentru problemele
de vedere, ținând cont de individualitatea fiecăruia, de personalitatea și de activitatea desfășurată.
Deși este unul dintre cele mai mici organe ale corpului uman, ochiul este o structură complexă
strâns legată de creier și de restul corpului. O varietate de probleme ale corpului se pot manifesta ca
și simptome ale vederii, aspecte pe care nu toți le putem identifica. De aceea testarea vederii este
foarte importantă. Un control optometric care să cuprindă ultimele tehnologii în diagnosticarea și
prescrierea de ochelari, poate să identifice semnele timpurii ale unor afecțiuni oculare, și pot de cele
mai multe ori să îmbunătățească pe termen lung calitatea vieții unei persoane.
Profesiunea de optometrist este dezvoltată, in fond, dinspre partea tehnică a domeniului, inspre
partea de ingrijire medicală acordată factorului uman, fapt care face din specialist un factor de
interfaţă cu medicul specialist. El trebuie să fie mereu informat, bine pregătit moral şi profesional,
abilitat să lucreze in echipă sau să facă faţă multiplelor probleme pe care le poate ridica această
activitate dinamică.
Optometristul vine in completarea profesiunii de medic oftalmolog din simplul motiv că cea
mai mare parte a populaţiei cu probleme vizuale
este formată din cei cu probleme de refracţie şi compensare prin lentile aeriene, ochelari sau
lentile de contact, iar o parte mult mai mică o formează cei cu probleme patologice de care se pot
ocupa medicii specialişti.
Se poate afirma că optometristul este specialistul pentru intreţinerea şi
păstrarea sănătăţii ochilor.
Un optometrist poate desfăşura şi activităţi independente cum ar fi:
– testarea, supravegherea şi recuperarea funcţiei vizuale pentru subiecţi aflaţi
in evidenţă şi sub controlul medicului specialist;
– activităţi de service, intreţinere sau tehnologice pentru aparatura
oftalmologică şi ochelari

4
Capitolul 1
Partile componente ale analizatorului vizual 1.1
Analizatorul vizual
Analizatorul vizual ocupa un loc foarte important in alcatuirea organismului,el asigurand
aproximativ 90% dintre informatiile primite din mediul extern.
Ochiul are o forma aproximativ sferica si este usor aplatizat superioro-inferior.
Acesta,impreuna cu pleoapele protejeaza ochiul de factorii agresori externi cum ar fi
traumatismele,corpi straini,substante chimice,etc.
Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului, este un sistem functional unitar,
care din punct de vedere morfologic si functional cuprinde trei segmente:
1. Un segment periferic sau receptor, care primeste excitatiile exterioare specifice;
2. Un segment de conducere (caile nervoase) care conduc influxul nervos de la segmentul
periferic catre scoarta cerebrala.
3. Un segment central sau cerebral, unde excitatia este transformata in senzatie vizuala.
Globului ocular i se descriu trei tunici
-externa,medie si interna.
Tunica externa este formata din cornee si sclera.
Corneaa este situata anterior si este trasparenta si avasculara.Constituie prima si cea mai
importanta suprafata optica (dioptru) ce participa la refractie.Ea contribuie cu circa 60-70% din
puterea dioptrica totala a ochiului.Este mai subtire in partea centrala si mai groasa la periferie.
La jonctiunea dintre cornee si sclera se afla limbul sclero-corneean.
Sclera continua posterior corneea,este opaca de culare alb-sidefie,iar pe suprafata ei se
insereaza muschii extrinseci ai ochiului.
Intre cele doua structuri se delimiteaza un sant,numit canalul lui Schlemm,prin care trece
umoarea apoasa.
Tunica medie numita si uvee,reprezinta membrana vasculara a ochiului,fiind alcatuita din
iris,corp ciliar si coroida.
Irisul este situat anterior,este o membrana in forma de disc care prezinta un orificiu central
numit pupila.El regleaza cantitatea de lumina ce ajunge la nivelul retinei.Culoarea irisului variaza
de la individ la individ.
In unghiul irido-corneean se regaseste reteaua trabeculara,formata din lame separate de spatii
trabeculare,al caror rol este de a evacua umoarea apoasa din camera anterioara,aceasta ajunge in
canalul lui Schlemn si apoi in circulatia venoasa limfatica.

5
Corpul ciliar este segmentul intermediar al uveei,alcatuit din procesele ciliare,care secreta
umoarea apoasa si muschiul ciliar,care intervine in acomodatie prin actiunea sa asupra cristalinului.
Coroida se afla situata posterior si reprezinta un orificiu pentru nervul optic.Asigura elementele
nutritive pentru epiteliul pigmentar si fotoreceptorii retinieni.
Tunica interna este reprezentata de retina,receptorul vizual propriu-zis cu o suprafata de 2cm.
Retina este membrana nervoasa a ochiului alcatuita din zece straturi de celule dintre care
mentionam epiteliul pigmentar si fotoreceptorii.
Dinstre anterior spre posterior continutul propriu-zis al globului ocular este constituit din
-umoarea apoasa-este un lichid transparent secretat de procesele ciliare,care trece in camera
anterioara (situata intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului) prin pupila si se
elimina prin canalul lui Schlemn.
-cristalinul-lentila biconvexa,transparenta,situata posterior fata de iris,intre cristalin si iris se
delimiteaza camera posterioara.
Cristalinul este inconjurat de ligament circular,zona lui Zinn,care se insereaza muschii
ciliari.Prin puterea sa de acomodatie,permite focalizarea luminii la nivelul retinei.
Cristalinul isi poate modifica refractia cu ajutorul muchiului ciliar,permitand o imagine clara
atat pentru a vederea la distanta cat si cea de aproape.
-corpul vitros-gel transparent care umple spatiul dintre cristalin si retina si mentine volumul
globului ocular.Este alcatuit din apa,acid hialuronic si colagen,transmite razele de lumina de la
cristalin la retina.
Este un produs in utero si nu se regenereaza niciodata.
Anexele globului ocular
1.Musculatura extrinseca a globului ocular permite orientarea axului vederii in directia
obiectului fixat.
2.Conjuctiva este o membrana cu rol de protectie,care tapeaza fata anterioara a globului ocular
si cea interna a pleoapelor.
Este puternic vascularizata si inervata,continand numerosi receptori senzitivi.
3.Pleoapele au rol de a proteja ochiul.Pleoapa superioara este mai mobila,datorita actiunii
muschiului ridicator al pleaopei superioare.Pe marginea pleoapelor in portinuea mediana se gasesc
orificiile canalelor lacrimale,numite punct lacrimal superior si inferior.
Pe marginea libera a pleoapelor in partea posterioara se deschid glandele sebacee
Meibomius.Prin produsii de secretie participa la formarea stratului lipidic extern al filmului
lacrimal.

6
4.Aparatul lacrimal este constituit dintr-un segment secretor reprezentat de glanda lacrimala
principala,glandele accesorii si caile lacrimale,reprezentate de canaliculele nazolacrimale,ce elimina
lacrimile in cavitatea nazala.
Filmul lacrimaleste compus din trei straturi
-stratul mucos
-profund
-stratul apos intermediar si stratul lipidic
-superficial
Rolul filmului lacrimal
-mentine lubrifierea corneei
-protejeaza suprafata oculara improtriva agresiunii unor factori externi ex fum,praf.
-asigura protectia impotriva infectiilor
-cotribuie la claritatea vederii
Impulsul de a clipi este un act reflex cauzat de subtierea si evaporarea filmului lacrimal.Prin
clipit,filmul lacrimal este intins pe suprafata ochiului.
SEGMENTUL INTERMEDIAR (DE CONDUCERE) AL
ANALIZATORULUI VIZUAL
Caile optice leaga retina de centrul cortical al vederii situat in lobul occipital. Caile optice
strabat orbita si endocraniul dinainte inapoi pana in jurul scizurii calcarine.
Segmentul intermediar se compune din mai multe parti: Nervul optic face parte din nervii
cranieni, perechea a doua. Este alcatuit din axonii celulelor ganglionare retiniene, care traverseaza
lama circuita a sclerei, orbita, canalul optic si apoi patrund in cavitatea craniana. Nervii optici se
termina in unghiurile anterioare ale unei lame nervoase numita chiasma. Nervul optic, fiind
ontogenic o comisura alba, este invelit de trei teci meningeale: dura care continua inainte cu sclera
si inapoi cu periostul canalului optic, pia si arahnoida care se continua inapoi cu meningele
cererebrale, iar inainte formeaza un fund de sac.
Nervul optic are o lungime de 4 cm iar traiectul lui poate fi impartit in 4 portiuni: intrasclerala,
intraorbitara, intracanaliculara si intracraniana
In sectorul anterior al portiunii orbitrare, la aproximativ 15 mm de polul posterior al globului
ocular, patrund in nerv artera si vena centrala a retinei. Strabatindu-l axial, ele ajung in globul
ocular la nivelul fundului excavatiei fiziologice a papilei.
In interiorul nervului fibrele au o topografie determinata. Fasciculul papilo-macular, continând
fibrele care culeg impulsuri provenite din regiunea maculara, tind, pe masura ce se apropie de
chiasma, sa ocupe o pozitie centrala in cordonul nervos. Portiunea intracanaliculara a nervului,
scurta de 8 mm, adera prin tecile meningeale de perete canalicular si este in contact cu artera
7
oftalmica, ce patrunde in orbita prin canalul optic. Portiunea intracraniana a nervului optic are
lungimea de 4-17 mm. In cavitatea craniana, dupa un scurt traiect fibrele nervului optic dintr-o parte
se incruciseaza partial cu cele din partea opusa, formând chiasma optica. Ea se gaseste situata in
etajul superior al endocraniului, deasupra hipofizei. Fibrele nervoase provenite din jumatatea
temporala a fiecarei retine trec direct prin chiasma si de aici in bandeleta optica din partea opusa.
Bandelete optice sunt doua cordoane albe, cu traiect ancorat posterior, cu o lungime de 2-3 cm,
ce continua de la unghiurile posterioare ale chiasmei pâna la corpii geniculati externi. Fiecare
bandeleta se imparte in doua fascicule: unul intern, altul extern. Primul, mai mic si continand fibre
pupilare, se termina in corpii geniculati externi unde cilindracsii celulelor ganglionare formeaza
sinapse cu neuronii geniculo-corticale.
Corpii geniculati externi sau laterali sunt situati sub pulvinar in continuarea bandeletelor optice.
Contin un numar mare de celule cu care se pun in contact fibrele nervului optic. Corpii geniculati
laterali au o structura lamelara, lamele albe mielnice alterneaza cu lamele cenusii.
Terminarea radiatiilor optice se face prin trei fascicule: - fasciculul superior se termina pe buza
superioara a scizurii calcarine si contine fibre provenite din cadranele superioare ale retinei; -
fasciculul inferior se termina pe buza inferioara a scizurii calcarine, continând fibrele din cadranele
inferioare ale retinei; - fasciculul posterior se termina pe extremitatea posterioara a scizurii
calcarine, continând fibrele maculare.
SEGMENTUL CENTRAL
Segmentul central sau cerebral al analizatorului vizual este situat in scoarta cerebrala a lobului
occipital, aria 17 Brodmann. Aici are loc transformarea excitatiei luminoase in senzatia vizuala. La
nivelul scizurii calcarine din lobul occipital exista o adevarata retina corticala. Buza superioara a
scizurii calcarine este in raport cu jumatatea superioara a celor doua retine, iar buza sa inferioara
primeste impulsurile de la cadranele inferioare retiniene. Fibrele maculare se proiecteaza la nivelul
polului posterior occipital. La nivelul cortexului occipital regiunea maculara ocupa o suprafata mult
mai mare decât la nivelul retinei. Astfel se poate considera ca vederea este o functie asa de
complexa incât la realizarea ei participa creierul in totalitatea lui. Scoarta lobului occipital are o
structura diferentiala cu toate cele 6 straturi corticale. Receptia se face pe straturile granulare. Ariile
occipitale functionale Brodmann sunt ariile 17, 18, 19. Aria striata 17 sau aria vizuala se gaseste pe
scizura calcarina si buzele sale. Suprafata ariei atinge 24-30 cm. Aceasta arie este sediul receptiei
senzatiilor vizuale si reprezinta domeniul perceptiior vizuale elementare. Aria peristriata 18
inconjoara aria 17, iar aria 19 inconjoara pe cea 18, realizandu-se astfel o interrelatie intre ele. Aria
18 are rol motor si intervine in motilitatea oculara si in localizarea obiectelor. Aria 19 are rol în
orientarea spatiala si integrarea informationala a imaginii.

8
Capitolul 1.2 Fiziologia ochiului
Funcţia vizuală (vederea)a organismului poate fi explicată prin trei procese
diferenţiate şi coordonate: focalizare, binocularizare, identificare.
Binocularizarea.
În timpul dezvoltării copilului binocularizarea se stabileşte în armonie cu
progresele în postura, motricitatea şi coordonarea în ansamblul corpului. Ea constă în
coordonarea mişcărilor celor doi ochi pentru a se centra pe un punct oarecare din spaţiu,
în acelaşi timp cu punerea la punct.
Identificarea.
Identificarea vizuală este procesul prin care în cursul dezvoltării, informaţiile
senzoriale vizuale se precizează în armonie cu maturizarea celorlalte simţuri şi se
integrează la nivelul centrilor corticali.
Pornind de la senzaţiile vizuale brute, se dezvoltă percepţia de mişcare, de culoare,
a formelor, a detaliilor şi reliefului, ceea ce duce la o formă elaborată a reprezentărilor
vizuale cum ar fi recunoaşterea simbolului scris.
Cele trei procese vizuale sunt asociate între ele cât şi cu ansamblul corpului.
Acomodatia este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect la orice distanţă între infinit şi
ochi.Acomodaţia se bazează pe modificări de curbură ale feţelor cristalinului,care au ca rezultat
schimbarea refracţiei oculare.
Refracţia oculara este fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a razelor la interfaţa
dintre două medii cu indici de refracţie diferiţi.
Analizatorul vizual obţine 95% din informaţiile externe care ajung la organism. El este format
dintr-un segment periferic (retina) şi un segment de conducere
La nivelul acestui analizator au loc 3 fenomene :
1. Formarea imaginii optice pe retină
2. Fototransducţia (absorbţia fotonilor şi transformarea lor în semnal electric)
3. Al treilea fenomen este alcătuit din 3 componente :
→ prelucrarea informaţiilor în retină
→ transmiterea pe căi
→ prelucrarea corticală

9
Conducerea impulsului nervos prin segmentul intermediar
SEGMENTUL INTERMEDIAR – caile nervoase prin care impulsurile descarcate de receptori
ajung la centrii nervosi superiori.
Caile nervoase sunt ascendente :
DIRECTE ( SPINOTALAMOCORTICALA) impulsurile sunt transmise rapid si proiectate in
corticale, specific fiecarui analizator.indirect - (sistem rectivator, ascendent) transmite mai lent
impulsurile pe toata suprafata scoartei.
1.3 Viciile de refractie
Viciile de refractie,numite si ametropii,reprezinta modificari ale refractiei in care razele paralele
de la infinit alcatuiesc unul sau mai multe focare,situate in fata sau in spatele retinei.
Viciile de refractie se clasifica in functie de raportul dintre focarul razelor paralelesi retine in
-hipermetropie
-miopie
-astigmatism.
Hipermetropia este o tulburare de refractie in care focarul razelor paralele de la infinit se
situaeaza in spatele retinei.
Simptomatologie pacientii cu hipermetropie au acuitate vizuala scazuta atat la distanta,cat si la
aproape si acuza cefalee,vedere incetosata,oboseala oculara.
Dupa valoarea dioptrica,hipermetropia poate fi
-mica 0-+3D
-medie +3D,+6D
-mare peste +6D
Diagnosticul de hipermetropie se bazeaza pe simptomatologie,masurarea acuitatii
vizuale,examen biomicroscopic,autorefractometrie cu si fara cicloplegie.
Tratamentul corect al hipermetropiei costa in corectie optica cu lentile convergente notate cu
+.Lentilele pot fi aeriene sau de contact.De asemenea,se poate corecta prin interventie laser.
In evolutie,hipermetropia se poate complica cu strabism convergent,spasm acomodativ,glaucom
cu unghi inchis
Miopia
Miopia este o ametropie in care focarul razelor paralele la infinit se afla in fata retinei.
Printre cauzele care concura la aparitia miopiei se numara
-factorii ereditari,incriminati in aproape 90% dintre cazuri
-asocierea unor patologii precum toxoplasmoza

10
Clasificarea miopiilor
I.Dupa valoarea dioptriilor miopia poate fi
-mica 0,-3D
-media -3D,-6D
-mare peste -6D
II.Dupa gradul de alterare a structurilor globului ocular
-miopie simpla-cea mai frecventa forma,in care globul ocular este normal
-miopie degenerativa-caracterizata prin afectarea structurilor oculare.
Miopia simpla
Se datoreaza factorilor ereditari si se caracterizeaza prin vedere neclara la distanta,precum si
prin micsorarea fantei palpebrale,ca mecanism compensator
Progresia miopiei are loc lent pana la varsta de 25 de ani,cand se stabilizeaza.
Tratamentul costa in corectie optica cu lentile divergente notate cu -,alegandu-se cea mai slaba
lentila care asigura un maxim de acuitate vizuala.
Miopia degenerativa
Miopia degenerativa se transmite genetic,tulburarile de refractie fiind prezente inca de la
nastere,cu valori de peste -10D.Progresia are loc in tot parcursul vietii.
La aparitia acestei forme de miopie sunt implicati atat factori genetici cat si patologii diverse
precum toxoplasmoza,sintdrom Marfan,inflamatii sclero-corneene.
Simptomatologia consta in acuitate vizuala scazuta chiar si sub corectie optica si micsorarea
campului vizual.
Obiectiv se caracterizeaza prin afectarea tuturor structurilor oculare.
In evolutie,complicatiile pot fi cataracta,luxatia cristalinului,dezlipirea de retina.
Diagnosticarea miopiei se poate realiza in cadru unui simplu examen optometric.
Elementele necesare stabilirii dioptriilor sunt
-masurarea acuitatii vizuale la distanta si la aproape
-autorefractimetrie
Astigmatismul
Astigmatismul este o tulburare de refractie in care focarul razelor paralele de la infinit nu este
punctiform,rezultand focare regulate sau neregulate,alcatuite din mai multe puncte.
Se datoreaza usor neregularitati ale corneei,atat in ceea ce priveste suprafata cat si forma
acesteia.Midificarile cristalinului au fost incriminate intr-un numar restrans de cazuri.
Cele mai multe astigmatisme se situaeaza in jurul a 1-2D.Se ca aproximativ 20% din copii de
varsta scolara prezinta astigmatism,cu valori intre 0,25D-1D.
Un astigmatism de pana la 0,75D este considerat fiziologic.
11
Aparitia astigmatismului se datoreaza unor cicatrici post-traumatice sau post-
inflamatorii,tumori orbitare,tumori ale pleaopei superioare.
Dupa pozitia focarelor in raport cu retina,astigmatismul poate fi
-miopic focarele se formeaza in fata retinei
-hipermetropic focarele se formeaza in spatele retinei
-mixt un focar inainte si unul in spatele retinei.
Simptomatologia cuprinde lacrimare,oboseala oculara,cefalee,fotofobie,scaderea acuitatii
vizuale la distanta si la aproape.In unele cazuri,aceste manifestari pot lipsi sau sunt
minime,neremarcate de client.
Diagnosticul se poate stabili in cadrul unei examinari de rutina,determinarea acuitatii vizuale la
distanta si la aproape,aurefractimetrie.
Tratamentul consta in corectia optica cu lentile cilindrice sau sferocilindrice,corectia se mai
poate realiza si prin interventie laser.
Capitolul 2.Consultatia
Prezentarea cabinetului de optometrie
Cabinetul de testare trebuie să-l facă pe pacient să fie degajat.
Ideal ar fi ca lungimea sălii sa fie de cca. 3-7 m. Spaţiul trebuie să asigure posibilitatea
tehnicianului optometrist de a se învârti în jurul scaunului clientului.Trebuie să se asigure distanţa
standard de la pacient la tabloul de teste (5 m). Echipamentul din cabinet trebuie să fie complet
pentru genul de testare şi aranjat ca clientul să facă minimul de deplasări..
Echipamentul din cabinet trebuie să fie complet pentru genul de testare şi aranjat ca clientul să
facă minimul de deplasări. Din motive optice suprafeţele echipamentelor trebuie să fie de culoare
închisă sau mate, negre, gri închis.
Iluminarea în cabinetul de testare trebuie să fie predominant artificială şi cu intensitate
controlabilă. Este esenţial ca în cameră să se facă destul de întuneric pentru a se putea folosi tehnici
de oftalmoscopie indirectă, adaptometrie, perimetrie în întuneric. De dorit ca pentru astfel de teste
să existe cameră specială. Accesul pentru examinator şi client în cabinet trebuie să se facă, dacă se
poate, pe uşi diferite.
Din sala de aşteptare nu trebuie să se vadă interiorul cabinetului când uşa acestuia este deschisă;
ar fi necesar un coridor între sala de aşteptare şi cabinet.
În cabinet trebuie să existe şi o chiuvetă pentru spălarea mâinilor examinatorului.
În cabinetele în care se fac adaptări de lentile de contact, oglinda serveşte ca clientul să înveţe
aplicarea acestor lentile pe ochi.
Spaţii adiacente

12
Sala de recepţie trebuie să aibe aspectul unei camere pentru invitaţi, particulară decât al unei
camere profesionale. Mobilierul din această cameră este preferabil să fie confecţionat din materiale
plastice deoarece: se evită existenţa alergenţilor, se poate spăla uşor.Nu se recomandă mobilier cu
crom pentru că are aspect comercial şi este rece. În cameră trebuie să existe scaune pentru o
persoană dar şi fotolii sau canapele. Pentru copii ar trebui să existe un spaţiu special amenajat cu
mese rotunde, scaune corespunzătoare, jucării.
MTSM si PSI în cabinetul de optometrie
LEGEA SECURITAŢII ŞI SANATAŢII ÎN MUNCA
Legea nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă are ca scop instituirea de măsuri
privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. Sunt stabilite
principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea
lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea
echilibrată, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor şi direcţiile generale pentru implementarea
acestor principii.
Legea transpune în dreptul intern dispoziţiile comunitare din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi va intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006, dată la care se vor abroga reglementările
anterioare în materie, şi anume:
- Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicata în M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29
ianuarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
- Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi
întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă în unităţile
cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982.
1. Domeniul de aplicare
Legea se va aplica tuturor sectoarelor de activitate (publice şi private), angajatorilor, lucrătorilor
şi reprezentanţilor lucrătorilor. Excepţie de la domeniul de aplicare sunt cazurile în care
particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi: forţele
armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi cele pentru realizarea măsurilor de
protecţie civilă, vin în contradicţie cu legea.
2. Obligaţiile angajatorilor
Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele
legate de muncă, iar dacă acesta apelează la servicii externe nu este exonerat de responsabilităţile
sale în acest domeniu.
În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru:
- asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
13
- prevenirea riscurilor profesionale;
- informarea şi instruirea lucrătorilor;
- asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
Măsurile enumerate mai sus trebuie implementate pe baza unor principii generale de prevenire
enumerate de lege, dintre care amintim: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi
evitate, combaterea riscurilor la sursă, etc.
Ţinând seama de natura activităţilor din intreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
- ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucratorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
- să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în
muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
- să asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
- să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio
situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
Servicii de prevenire şi protecţie:
Angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de
protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere şi/sau unitate,
denumiţi în continuare lucrători desemnaţi. Aceştia nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a
activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale şi trebuie să dispună de
timpul necesar pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce le revin. Ei trebuie să aibă, în principal, atribuţii
privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
Dacă în întreprindere şi/sau în unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de
protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.
Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie să fie
asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau
din exteriorul intreprinderii şi/sau unităţii.
14
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi imminent:
Sunt stabilite în sarcina angajatorului următoarele obligaţii:
- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptarea naturii activităţilor şi mărimii intreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de
alte persoane prezente;
- să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte
primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
În vederea aplicării prevederilor de mai sus, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care
aplică măsurile de prim ajutor, de stingere şi de evacuare a lucrătorilor.
Legea stabileşte şi care sunt obligaţiile angajatorului în cazul existenţei unui pericol grav şi
iminent şi cele pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănatate în muncă, pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
Informarea lucrătorilor:
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii
acestora să primească informaţiile necesare privind riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi de protecţie atât la nivelul intreprinderii şi/sau
unităţii în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii.
Consultarea şi participarea lucrătorilor:
Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la
discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. Acest lucru implică
consultarea lucrătorilor, dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri,
participarea echilibrată. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte
propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor
de pericol. Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le
furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din lege.
Instructajul lucractorilor
Este prevăzută în sarcina angajatorului obligaţia de a asigura condiţii pentru ca fiecare lucrător
să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în
special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
- la angajare;
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
- la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
15
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
- la executarea unor lucrări speciale.
Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri şi trebuie
făcută periodic şi ori de câte ori este necesar. Procesul de instruire trebuie să se realizeze în timpul
programului de muncă.
3. Obligaţiile lucrătorilor
Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea astfel încât să nu pună în pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi
afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. Printre obligaţiile stabilite
de lege în sarcina lucrătorilor enumerăm următoarele: să utilizeze corect maşinile, aparatura,
uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; să nu
procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice
şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; să aducă la cunoştinţa conducătorului locului
de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană, etc.
Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie
de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.
Acestea vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la
intervale regulate, supraveghere asigurată de medicii de medicina muncii.
4. Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor
Orice eveniment va fi comunicat de îndata angajatorului, de către conducătorul locului de
muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.
Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
- inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite mai sus;
- asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitatea
temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
- organelor de urmărire penală, după caz.
Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu
angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională
sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale. Semnalarea se efectuează către
autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea
cazului.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
- de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
16
- de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate
evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente
periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca lucrătorilor
la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;
- de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente
deosebite, precum şi avariile sau exploziile;
- de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul
suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.
Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
Sunt stabilite de lege cazurile în care apar accidente de muncă, acestea clasificându-se, în raport
de urmările produse şi de numărul persoanelor accidentate, în:
- accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile
calendaristice;
- accidente care produc invaliditate;
- accidente mortale;
- accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi
cauză.
Înregistrarea accidentelor de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul
de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă,
precum şi la asigurator, potrivit legii.
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul
autorităţilor de sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti. Sunt boli profesionale şi
afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice. Cercetarea cauzelor
îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri
pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică
teritorială, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă. Declararea bolilor
profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care
alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care le
afectează în mod specific. Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de
prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.
Legea enumeră faptele care constituie infracţiuni şi pedepsele aplicate fiecărui fapt, precum şi
faptele care constituie contravenţii şi sancţiunea aferentă. Prevederile legale referitoare la
contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Contravenientul poate achita pe
17
loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la
data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei
pentru care a fost sancţionat, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în
procesul-verbal.
Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor
accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral
prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.
5. Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea competentă în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, legea stabilind şi principalele atribuţii ale acesteia.
Autoritatea centrala în domeniul asistenţei de sănătate publică este Ministerul Sănătăţii Publice,
ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale. Printre atribuţiile acestui minister
amintim: coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional; elaborează sau avizează
reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă, pentru promovarea sănătăţii la
locul de muncă, precum şi pentru medicina muncii; asigură formarea şi perfecţionarea profesională
în domeniul medicinei muncii, etc.
Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă şi controlează modul în care se aplica
legislaţia naţională din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate persoanele fizice şi
juridice.
Asiguratorul prevăzut de lege reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru
accidente de muncă şi boli profesionale şi are atribuţii pentru:
- sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a
angajatorilor;
- reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică, precum şi compensarea victimelor accidentelor
de muncă şi ale bolilor profesionale;
- raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a situaţiilor deosebite care
necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii fundamentează ştiinţific
măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica
stabilită pentru acest domeniu.
Materiale folosite în cabinet pentru curăţarea şi dezinfectarea aparatelor de testare folosite sunt:
lavete din bumbac, periile cu păr moale natural, materiale de protecţie consumabile pentru aparate şi
husele de protecţie ale aparatelor
Echipamentul de bază pentru testarea optometrică
18
Prin definitie, un cabinet optometric nu poate functiona fara o dotare
standard, minima de echipamente. Aceasta dotare standard cuprinde
instrumente si echipamente medicale, care se pot regasi si in cadrul
cabinetelor optometrice.
Instrumentarul de baza pentru un optometrist are legatura directa sau
indirecta cu refractia oculara. Printre acestea se numara urmatoarele:
· autorefractometrul
· optotipul + foropter + trusa de lentile
· proiector
· autolensmetru
Prescrierea ochelarilor presupune o serie de investigaţii şi teste pe care un optometrist este
obligat să le facă înainte de determinarea dioptriilor. Acestea variază de la cele mai simple, cum ar
fi citirea unor litere de pe un panou luminos.
Examinarea vederii şi a sănătăţii ochilor poate dura de la 20 de minute la cel mult o oră în
funcţie de complexitatea testelor efectuate.
Primii paşii care ne arată că avem parte de un control de specialitatea realizat cu maxim de
professionalism sunt
-Anamneza este prima etapă în cadrul examinării pacientului şi reprezintă totalitatea
informaţiilor obţinute de optometrist referitor la starea de sănătate a ochilor pacientului cât şi a stării
generale de sănătate. Onestitatea şi deschiderea pacientului faţă de optometrist sunt esenţiale
deoarece aceste răspunsuri orientează diagnosticul şi influenţează concluzia finală a optometristului.
-Evaluarea vederii
Clienta este rugata să se aşeze pe scaun, în faţa lui la o distanţă de aproximativ 5 metri se afla
un panou pe care sunt proiectate nişte litere de diferite dimensiuni. Pe rând, clienta îşi acoperă câte
un ochi şi la indicaţia optometristului citeşte cele mai mici litere pe care le poate vedea clar, fără
efort.
Clienta este deja purtătotoare de ochelari si se face o evaluare a vederii folosind aceiaşi metodă,
dar de data asta cu ajutorul ochelarilor existenţi.
1.Măsurarea dioptriilor
Se face cu ajutorul aparatului numit autorefractometru.Clienta îşi aşează bărbia pe un suport şi
este rugata să privească în interiorul aparatului unde se afla o imagine.
Aparatul trimite o rază de lumină pe fundul ochiului şi măsoară astfel refracţia. Mai mult, el
imprima pe o hârtie aceste măsurători care urmează să fie interpretate de optometrist şi care îi vor
folosi la determinarea valorilor exacte a dioptriilor. După testarea la autorefractometru, se
efectuează examenul acuităţii vizuale monocular la optotipul Snellen, cu ajutorul ramei de probă.
19
În urma acestui examen s-a observat clienta nu vede la fel de clar cu ambii ochi, având nevoie
de corecţie la vederea la distanţă.
S-a depistat un astigmatism hipermetrópic compus cu ajutorul lentilelor de probă, şi anume:
OD sf +0,50dpt^cyl +1,00 dpt ax 90
OS sf +1,00dpt^cyl +1,00dpt ax 0
Stabilirea corecţiei optice
Foropterul este un aparat cu ajutorul căruia se testează vederea cu noile dioptrii stabilite de
optometrist. Foropterul este un aparat care are un suport pentru frunte de care clienta trebuie să se
apropie şi prin care trebuie să privească către panoul luminos, pe care sunt proiectate literele sau
cifrele, după caz. Aceasta este rugat să citească cele mai mici litere pe care reuşeşte să le vadă fără
efort vizual.
Cu ajutorul retinoscopului, prin proiectarea unei fante de lumină în ochi, optometristul testează
echilibrul dintre corecţia dată şi viciul de refracţie.
Măsurarea distanţei interpupilare
Distanţa interpupilara reprezintă distanţa dintre cei doi ochi, aceasta se măsoară cu ajutorul unui
aparat digital numit pupilmetru.Clienta sprijină fruntea de aparat şi priveşte la o sursă de lumină
aflată în interior, timp în care optometristul centrează pupilele şi află valoarea distanţei. Distanţa
interpupilara are un rol foarte important în montajul ochelarilor.
Concluziile
În cazul prezentat în temă, clienta, în vârstă de 24 de ani, s-a prezentat la cabinetul de
optometrie, deoarece acuza oboseala ochilor în momentul vederii cu ochelari.Clienta lucrează ca
laboranta şi are nevoie să vadă foarte bine la calculator si dimensiunile foarte mici în meseria pe
care o practică.
În urma efectuării testelor, optometristul consemnează rezulatatele şi valorile în fişa de
consultaţie. Apoi, clientei îi sunt aduse la cunoştinţă informaţiile atât despre dioptrii cât şi despre
sănătatea ochilor, dar mai mult i se oferă soluţiile cele mai bune pentru comandarea ochelarilor. Se
stabileşte frecvenţa cu care clientei trebuie să revină pentru controlul periodic indicat la 1an sa
refaca constult optometric.
Diagnosticul fiind astigmatism hipermetrópic compus.
Dupa prescriptia data clienta ii sunt prezentate noile rame din materiale diferite
-acetat (plastic)
-ultem
-betatitanium
-titan

20
Dupa care i se prezinta si tipurile lentilelor dupa un mic interviu in functie de nevoile
aceasteia.Clienta opteaza pentru lentile de vedere aeriene din plastic tratate cu multiplus strat
antireflex si protectia la calculator,deoarece petrece mai mult de 8h pe zi in fata monitorului.
Capitolul 3.Ochelarii de corectie
3.1 Taierea si montarea lentilelor se face in atelier specializat autorizat si se realizeaza cu
ajutorul unor aparate speciale moderne.
Se pot executa orice tip de montaje in functie de lentile si ramele de ochelari alese de client
(simple, pe fir, cu surub, cu capsa).
În atelierele de optică medicala se execută operaţii de montare a lentilelor în ramele pentru
ochelari şi de reparaţii ale ochelarilor. Montarea lentilelor de protecţie sau de corecţie în rame
necesită următoarele operaţii:
1. Verificarea lentilei şi fixarea centrului optic
2. Scanarea şablonului
3. Punctarea lentilei
4. Tăierea
5. Şlefuirea
6. Montarea în ramă
7. Ajustarea ramei
8. Ştergerea lentilei.
Camera in care se executa aceste operatiuni trebuie sa fie spatioasa pentru a avea loc de
manevrare si deplasare,podeaua nu trebuie sa fie alunecoasa pentru a nu fi in pericol de
alunecare,iluminatul camerei are un rol foarte important de preferat lumina rece (neoane).In camera
alaturata in care se afla magazinul comercial sunt prezentate standurile cu diferite branduri de
ochelari,accesorii si birourile de informatii.In spatiul comercial sunt prezente canapele si scaune
pentru clientii.
3.2 Ochelarul de corectie la distanta ales de catre clienta este o rama din are material plastic
usor si flexibil,usor inalta pentru a avea camp vizual marit.Rama ofera un aspecto estetic placut
clientei,siguranta si tot o data un confort deoarece rama nu are pernite care sa cauzeze semne pe
puntea nazala.
3.3 Lentilele alese de catre clienta sunt din material organic,usoare,rezistente la impact fara
riscul de a se ciobi sau a sparge,tot o data au tratament aplicat pe suprafata lentilei acestea fiind –
multiplu strat antireflex,filtru de calculator,efect hidrofob si oleofob.Dezavantajul acestor lentile din
material organic ar fi ca neintretinerea corespunzatoare duce la degradarea lentilelor si apar
zgarieturi,exfolierea antireflexului,pana la matuirea lentilei.

21
3.4 Montarea lentilelor de corecţie necesită următoarele operaţii:
a) Verificarea lentilei, care constă în controlarea acurateţei şi a puterii dioptrice. Lentilele se
scot din ambalaj şi se verifică să fie în stare bună. Apoi se verifică valoarea puterii lentilei, să
corespundă cu indicaţiile de pe reţetă cu ajutorul lensmetrului.(Fig.6.4)
b) Scanarea ramei, cu ajutorul aparatului de scanat
c) Centrarea lentilei, cu ajutorul dispozitivelor de prindere.
d) Şlefuirea lentilei, cu ajutorul aparatului automat
e) Montarea lentilei în ramă.
3.5 In cazul de fata rama este din plastic si nu necesita desurubare a suruburilor.
După încălzire,lentila este aşezată cu un capăt în canalul interior al ramei şi apoi se apasă
celălalt capăt până se aşează corespunzător.
În cazul prezentat în proiect, se vor da jos şabloanele de prezentare ale ramei(Fig.6.5) pentru a
fi scanate,iar după şlefuirea lentilei,în aparatul automat de şlefuit.Dupa prelucrarea lentilei se va
porni aparatul de incalzit rama la o temperatura medie.În urma acestor operaţii, se vor monta
lentilele în ramă.
Ştergerea lentilelor se face cu o microfibra moale.După toate aceste operaţii se face ajustarea
ramei pe faţa purtătorului
3.6 Predarea ochelarului se face numai purtatorului pentru a i se aduce la cunostinta urmatoare
instructiuni de folosire a ochelarului
-ochelarul este prevazut de un port ochelar,atunci cand nu foloseste ochlarul sa fie depozitat in
siguranta,pentru a preveni ruptura sau deformarea ramei.
-solutie de curatat lentilele,pentru a indepartra praful de pe suprafata lentilei
-laveta din microfibra pentru a curanta lentilele dupa aplicarea solutiei de degresare.
-perechea de ochelari trebuie manevrata cu ambele maini la utilizarea acestora,de evitat punerea
pe cap sau in alte locuri nepermise ce pot duce la degradarea acestora.
-de recomandat sa se revina la control la 1an.
Capitolul 4 Planul de afaceri
Întreprinderea va activa pentru început în municipiul Tulcea, dar se planifică pe plan îndelungat
realizarea altor cabinete optice în marile oraşe ale României.
Amplasamentul societăţii are următoarele avantajele:
• infrastructura dezvoltată
• concurenţi reduşi ca număr
• cabinetul este poziţionat pe un bulevard circulat

22
• spaţiul este suficient de mare pentru realizarea punctului de desfacere, a
cabinetului optometric, a sălii de aşteptare, a spaţiului de producere şi stocare
Recrutarea si selectia personalului reprezinta procesul potentialilor candidati pentru posturile
firmei acestea fiind 4 disponibile.Ea se face dupa descrierea posturilor.O firma poate apela la surse
de recrutare a personalului ex anunturi,surse externe ex oficiul fortelor de munca,ziare si
reviste,cautatori de lucru.
Selectarea celei mai corespunzatoare persoane angajatorul trebuie sa organizeze intervievarea
solicitantilor.
In final,angajatorul trebuie sa aleaga persoana cea mai potrivita cerintelor postului.
Strategia este să se câştige o reputatie pozitivă remarcabilă în domeniul opticii în Romania. Ne
asumăm angajamentul de a servi clienţii cu profesionalism şi eficienţă. Vom încerca:
• să oferim o gamă difersificată de produse
• să mulţumim clientul în funcţie de necesităţi şi gusturi
• să actionăm cu eficacitate pentru soluţionarea fiecărei cereri
Vom încerca să atragem clienţii prin seriozitatea şi promtitudinea noastră, în aşa fel încât să nu
fie nevoiţi să aştepte la cozi interminabile, sau să revină în altă zi pentru a-şi rezolva problemele.
Produsele şi materialele vor fi achiziţionate de la diferiţi producători şi importatori asigurând
calitate indiferent de preţul produsului. Realizarea ochelarilor de vedere va fi executată cu aparate
de ultima generaţie, astfel încât să nu existe plangeri.
Segment de piaţă urmărit
Clienţii potenţiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele, începând de la copii
până la oamenii în vârstă. Acest tip de activitate nu se axează pe o anumita ţintă de vârstă.
Planul financiar
Trebuie tinuta o evidenta clara a miscarii materialelor cu care este aprovizionata firma si de
asemena trebuie tinuta o evidenta clara a sumelor care circula in unitate. Una din principalele
responsabilitati pe care departamentul „contabilitate” o are este de a tine o evidenta clara privind
incasarile si platile efectuate de unitate. Astfel orice aprovizionare cu materiale, orice plata
efectuata catre un furnizor trebuie sa se evidentieze in contabilitate.
Operatiile economice si financiare se consemneaza in momentul efectuarii lor in documentele
justificative. Asa cum prevede art.6, alin. 2 din Legea contabilitatii „ orice operatie patrimoniala se
consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate,
dobandind astfel calitatea de document justificativ”.
La sfarsitul fiecarei luni se efectueaza un inventar in fiecare departement. Acest inventar are
rolul de reda o situatie clara managementului unitatii despre modul de folosire al resurselor
materiale cu care departamentul respectiv a fost aprovizionat.
23
Folosirea datelor contabile in procesul de conducere (situatiile pe care contabilii le predau
managerilor unitatii) impune centralizarea si sintetizarea lor periodica. La aceasta cerinta raspund
situatiile financiar-contabile de sinteza si de raportare. Prin intermediul lor, datele inregistrate cu
ajutorul sistemului de conturi sunt consolidate si raportate ca un tot unitar sub forma indicatorilor
economoco- financiari. Situatiile financiare reprezinta un sistem de indicatori economico-
finanaciari ce caracterizeaza situaria patrimoniului, situatia financiara si rezultatele obtinute.
Documentele de sinteza si raportare se compun din: bilant (contul situatiei patrimoniului ),
contul de rezultate (cont de profit si pierdere), anexa la bilant si raportul de gestiune.
Necesitatile financiare totale pentru deschiderea afacerii constituie 200.000 euro, in care
• 100.000 – pentru crearea cabinetului oftalmologic
• 70.000 – pentru aparatura si crearea spatiului de desfacere
• 30.000 – materialele si stocul de lentile

24
Bibliografia
1. Optică fiziologică – autori M. I. Baritz, Ed. Infomarket 2002
2. www.scribd.com
3. www.bestoptic.ro
4. Optică tehnică – autori N. Dumitrescu, S. Ionescu Muscel, Ed UPB 2000
5. cursuri de specialitate
6. resurse web

25
Anexe
Fig.1 Părţile componente ale ochiului

Fig. Structura globului ocular

Fig.2 Structura retinei

Fig.3 Structura cristalinului

26
Fig.4 Structura ochiului şi glandele anexe

Fig 5.Viciile de refractie

Fig 6.Măsurarea refracţiei oculare

27
Fig7.Trusa lentile de proba

fig.8 Foropter

fig.9 Rama din plastic cu lentila din plastic cu


antireflex

Fig.10 verificarea puterii dioptrice a lentilei cu


ajutorul lensmetrului

28
Fig.11 Incalzitor rame

Fig.12 Polizor automat

29