Buletinul Fundației Urechia Nr. 18, An 2017

Biblioteca „V.A.
Urechia” Galați
Buletinul
Fundației Urechia
Axis Libri
Galați
Publicaţie anuală • an 15, nr. 18 • 2017

ISSN: 1220-3459
Buletinul Fundaţiei Urechia / Biblioteca „V.A. Urechia”. - Serie nouă, anul 1, nr. 1
(nov. 1990) - anul 14, nr. 17 (2016). - Galaţi (Str. Mihai Bravu, nr. 16, cod 800208):
Biblioteca „V.A. Urechia”, 1990 - 2016
Continuă Buletinul Fundaţiunei Urechiă. Bibliotecă. Pinacotecă. Muzeu, cu apariţie
lunară, din care a apărut numai numărul 1 (nov. 1901).
Seria nouă apare trimestrial.
Numărul 1 din noua serie apare cu ocazia aniversării centenarului Bibliotecii „V.A.
Urechia”.
Între anii 1993 și 1995 îşi întrerupe apariţia.
Nu apare în perioada 1998-2007.
Începând cu anul 2008 apare anual.
Începând cu anul 2009 apare la Editura „Axis Libri” Galați.
ISSN 1220-3459
Director de publicație și coordonator:
Dr. prof. Zanfir Ilie
Colegiul ştiinţific:
Acad. prof. dr. Dinu C. Giurescu
Acad. prof. dr. Gheorghe Buzatu
Acad. prof. univ. dr. Constantin Gh. Marinescu
Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru
Prof. univ. dr. Elena Tîrziman
Dr. Doru Bădără
Conf. univ. dr. Cătălin Negoiţă
Redactor-șef: Violeta Moraru
Secretar general de redacție: Dorina Bălan
Redactori: Catrina Căluian
Camelia Toporaș
A.G. Secară
Camelia Bejenaru
Traducere: Ioana-Monica Chicu
Tehnoredactare şi machetare: Sorina Radu și Cătălina Ciomaga
Coperta: Adina Vasilică
Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al

Consiliului Local şi al Primăriei Municipiului Galați.
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”

Mihai Bravu, nr. 16, Galați, 800208
Tel: 0236/411037
Fax: 0236-311060
e-mail: zanfirilie@yahoo.com (Tel. 0236/411037, int. 102)
e-mail: balan_drn@yahoo.com (Tel. 0236/411037, int. 109)
axislibri@gmail.com
Responsabilitatea pentru conținutul articolelor aparține în exclusivitate autorilor.
Copyright © 2017 Editura „Axis Libri” Galaţi
Cuprins Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Cuprins
Abstracte
Traducere: Ioana-Monica Chicu ..............................................................................................................5
Editorial
Vasile Alexandrescu Urechia şi Unirea românilor
Zanfir ILIE ........................................................................................................................................................25
BiblioPhilus
Mărci tipografice din secolele XVI-XVII în colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia”
Camelia Bejenaru.........................................................................................................................................30
Evenimentele organizate de Institutul Cultural Român cu prilejul Zilei Culturii Naționale,
reflectate prin afișe (2011-2016)
Rozalia BARTA..................................................................................................................................................36
ProDomo
Dezvoltarea colecţiilor Bibliotecii Naţionale a României prin donaţii: studiu comparativ 2013–2016
Nicoleta RAHME; Elena BUCUR....................................................................................................................58
Modalități de realizare a formei preferate pentru nume de persoane românești
Dorina BĂLAN .................................................................................................................................................69
Reflectarea subiectului și a indicilor CZU prin prisma modelelor conceptuale ale IFLA
Violeta Moraru ............................................................................................................................................83
Serviciile moderne ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Catrina Căluian............................................................................................................................................88
Publicații seriale: Studiu de caz: „Monitorul Oficial” în oglinda timpului
Leonica Roman...............................................................................................................................................93
Noutăți aduse Principiilor Internaționale de Catalogare
Mihaela Bute...................................................................................................................................................98
Zborul printre povești
Liana Niculeţ..............................................................................................................................................100
Campania „Hai pe net” 2017 la Filiala 2 „Paul Păltănea”
Daniela MITROFAN.......................................................................................................................................103
„Tinerii și mediul virtual: conexiuni periculoase”. Un nou proiect derulat la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”
Nicoleta Magdalena CIUPITU....................................................................................................................... 105
Personalia
Poemele închisorilor - „Marele cântec de credință în Dumnezeu”
Maria stanciu ............................................................................................................................................ 108
Gh. Şincai – pedagogul de suflet al românilor din Transilvania
Ionela Burz.................................................................................................................................................... 117
Cornelia Buzdugan-Haşeganu
Livia Ciupercă............................................................................................................................................ 127
Angela Tomaselli
Mariana Tomozei Cocoș........................................................................................................................ 137
Părintele Econom Stavrofor Ludovic Cosma (1882-1947) ilustră personalitate a vieții bisericești de la Dunărea de Jos
Violeta ionescu ........................................................................................................................................... 141
Localia
Pagini din istoria Casei Corpului Didactic Galați (1970-2008) (II)
Ghiţă Nazare................................................................................................................................................ 150
Etnografia gălăţeană la ceas de cumpănă
Eugen Holban.............................................................................................................................................. 167
Inaugurarea Parcului Municipal din oraşul Galaţi
Valentin Bodea ............................................................................................................................................ 174
Spiritus Rector
Unele considerații privind conferințele pentru intelectuali susținute în cadrul Despărțământului Alba Iulia
al Astrei între anii 1919–1948
Dragoș Curelea .......................................................................................................................................... 176
Religio
Teologia naturală – mijloc de conciliere religioasă
Nona Rapotan ............................................................................................................................................ 206
Icoana românească în imagini şi cuvinte
Adina Cozma .................................................................................................................................................. 217
Restitutio
Poezii populare românești
Radu Moțoc................................................................................................................................................. 222
„Primul anuar-ghid al Municipiului Galați” – 90 ani de la apariție
Letiția Buruiană ......................................................................................................................................... 229
Varia
Călătoria în basmul cult
Cristian Robu-Corcan.............................................................................................................................. 238
3
Cuprins Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Table of contents
Abstracts
Translation: Ioana-Monica Chicu ..............................................................................................................5
Editorial
Vasile Alexandrescu Urechia and the Union of the Romanian People
Zanfir ILIE ........................................................................................................................................................25
BiblioPhilus
Imprints from the 16th and 17th Centuries in the Collections of V.A. Urechia Public Library
Camelia Bejenaru.........................................................................................................................................30
The Events Organized by the Romanian Cultural Institute on the Occasion of National Culture Day,
Reflected by Posters (2011-2016)
Rozalia BARTA..................................................................................................................................................36
ProDomo
National Library of Romania’s Collections Development through Donations: Comparative Research 2013 - 2016
Nicoleta RAHME; Elena BUCUR....................................................................................................................58
Ways of Achieving the Preferred Form in the Case of Romanian Names of Persons
Dorina BĂLAN .................................................................................................................................................69
Stating the Subject and the UDC Indexes according to IFLA Conceptual Models
Violeta Moraru ............................................................................................................................................83
V.A. Urechia Public Library Modern Services
Catrina Căluian............................................................................................................................................88
Serial Publications – A Case Study – ”Monitorul Oficial” (Official Journal of Romania) along Time
Leonica Roman...............................................................................................................................................93
New Developments in the International Cataloguing Principles
Mihaela Bute...................................................................................................................................................98
Flying through Stories
Liana Niculeţ..............................................................................................................................................100
”Hai pe net” Campaign (Go on Net Campaign) at the No 2 ”Paul Păltănea” Library Branch
Daniela MITROFAN.......................................................................................................................................103
Young People and the Internet – Dangerous Liaisons
Nicoleta Magdalena CIUPITU....................................................................................................................... 105
Personalia
The Poems of Prisons – the Greatest Faith Song in God
Maria stanciu ............................................................................................................................................ 108
Gh. Şincai – Minded Educator of Romanians from Transylvania
Ionela Burz.................................................................................................................................................... 117
Livia Ciupercă............................................................................................................................................ 127
Angela Tomaselli
Mariana Tomozei Cocoș........................................................................................................................ 137
Stavrofor Priest Ludovic Cosma (1882-1947) great personality of religious life from the Lower Danube region
Violeta ionescu ........................................................................................................................................... 141
Localia
Pages from the History of Teaching Staff House (1970-2008) (II)
Ghiţă Nazare................................................................................................................................................ 150
A Turning Point for the Ethnography from Galați Area
Eugen Holban.............................................................................................................................................. 167
The Inauguration of the Municipal Park from Galaţi
Valentin Bodea ............................................................................................................................................ 174
Spiritus Rector
Some Considerations on the Conferences Held by Intellectuals in the ”Alba-Iulia” Department of
Astra Cultural Association between 1919-1948
Dragoș Curelea .......................................................................................................................................... 176
Religio
Natural Theology – a Means of Religious Conciliation
Nona Rapotan ............................................................................................................................................ 206
The Romanian Icon – in Words and Images
Adina Cozma .................................................................................................................................................. 217
Restitutio
Romanian Folk Poems
Radu Moțoc................................................................................................................................................. 222
90 Years since the Issue of ”The First Yearbook - Guide of the Municipality from Galați”
Letiția Buruiană ......................................................................................................................................... 229
Varia
The Journey in the World of Fairytales
Cristian Robu-Corcan.............................................................................................................................. 238
4
Abstracte Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Abstracte
Vasile Alexandrescu Urechia şi Unirea românilor

Zanfir Ilie / 25
Abstract: Vasile Alexadrescu Urechia este cunoscut îndeosebi mai ales ca fondator al
bibliotecii noastre, ca un mare creator de instituţii culturale moderne, Ateneul, Academia,
muzeele, şcolile rurale şi urbane, dar cea mai mare pasiune a marelui om de cultură şi
vizionar a fost unirea tuturor românilor într-o aceeaşi ţară, aducerea în graniţele noastre
fireşti a tuturor celor care, vremelnic, fuseseră înstrăinaţi de patria mamă. Împreună cu
el și alți intectuali ai vremii, printre care merită a fi amintiți Vasile Alecsandri şi Mihail
Kogălniceanu, au dat dovada patriotismului și românismului cu o ardoare greu de egalat.
Cuvinte cheie: Vasile Alexandrescu Urechia, Unirea Mică, patriotism,
românism, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu
Mărci tipografice din secolele XVI-XVII în

colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia”
Camelia Bejenaru / 30
Abstract: Marca tipografică, definită ca o emblemă sau un însemn pe care vechii

tipografi și librari o imprimau pe propria producție tipografică pentru a o distinge comercial
și a-i asigura autenticitatea, prezintă un mare interes pentru istoria cărții și a tipografiei.
Plasată, în general, pe pagina de titlu, începând cu secolul al XVI-lea, marca a luat diverse
forme, de la monogramă la vinieta istorică.
Jodocus Badius, Robert Estienne, Johannes Oporinus, Christophe Plantin, Gabriele
Giolito de Ferrari, Isaac Elzevir, Bonaventura și Abraham Elzevir, Pierre L’Huillier, Nicolini
da Sabbio Domenico sunt câțiva dintre cei mai iluștri tipografi occidentali din secolele
XVI-XVII ale căror mărci renumite se regăsesc în colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia”.
Cuvinte cheie: marcă tipografică, emblemă, tipografi, librari, Biblioteca „V.A.
Urechia”
Evenimentele organizate de Institutul Cultural

Român cu prilejul Zilei Culturii Naționale,
reflectate prin afișe (2011-2016)
Rozalia Barta / 36
Abstract: Lucrarea de față își propune să prezinte cele mai importante evenimente
desfășurate cu prilejul Zilei Culturii Naționale de către reprezentanțele Institutului Cultural
Român din străinătate, așa cum se reflectă acestea prin intermediul afișelor. În cadrul
colecției de afișe a Bibliotecii Universității din Oradea există o secțiune specială dedicată
5
afișelor cu această tematică. Această colecție formată din afișe în format electronic, dar și
tipărit a constituit punctul de plecare al acestei lucrări. Ziua Culturii Naționale reprezintă
una din cele mai importante date din agenda culturală a României, marcată anual pe data
de 15 ianuarie. În această zi, se aniversează și nașterea lui Mihai Eminescu, poetul național
al României, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai culturii noastre. Personalitatea sa
se află de regulă în centrul evenimentelor organizate de reprezentanțele ICR.
Cuvinte cheie: Ziua Culturii Naționale, Institutul Cultural Român, Mihai
Eminescu, afișe, evenimente, cultură, diaspora
Dezvoltarea colecţiilor Bibliotecii Naţionale a

României prin donaţii: studiu comparativ 2013-2016
Nicoleta Rahme; Elena Bucur / 58
Abstract: Lucrarea prezintă donațiile de publicații pentru colecțiile de

bibliotecă, în condițiile în care Biblioteca Națională a României primește documente
care contribuie în mod semnificativ la creșterea fondurilor documentare deținute.
Sunt prezentate modalitățile de gestionare și evaluare a donațiilor de publicații,
complementare cu politicile bibliotecii în materie de donații. Biblioteca Națională a
României încurajează donațiile de publicații provenite de la utilizatori, pe baza unui
set de instrucțiuni care implică o serie de criterii de selecție, gradul de acoperire al
unui subiect, publicațiile care nu fac obiectul unei donații, tipul de material acceptat.
Această politică este necesară în decizia acceptării în colecții a unei publicații, precum
și evaluarea implicațiilor ulterioare. Sunt dicutate aspectele juridice ale actualei Legi
nr. 334/2002 privind bibliotecile și Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Este
prezentată o analiză comparativă a publicațiilor donate, pentru a evalua activitățile
de dezvoltare a colecțiilor de bibliotecă.
Cuvinte cheie: colecții de bibliotecă, donații, Biblioteca Națională a României,
criterii de selecție, analiză comparativă
Modalități de realizare a formei preferate

pentru nume de persoane românești
Dorina Bălan / 69
Abstract: RDA este cel mai nou standard conceput să cuprindă seturi de
instrucțiuni care să acopere toate tipurile de conținut, inclusiv mass-media. Având în
vedere diversitatea culturală a fiecărui popor, este important ca datele bibliografice și
de autoritate să fie introduse într-o formă ușor accesibilă utilizatorilor noștri români.
Din acest motiv considerăm necesar să contribuim la elaborarea listei numelor de
persoane românești, cu particularități complexe de realizare din punct de vedere al
formei preferate, pentru a ne aduce aportul la completarea listei pentru România atât
6
la nivelul IFLA, cât și la nivel internațional (implicit în RDA și Ghidul de catalogare

din România).
Cuvinte cheie: RDA, nume românești, IFLA, forma preferată, nume de
persoană
Reflectarea subiectului şi a indicilor CZU prin
prisma modelor conceptuale ale IFLA
Violeta Moraru / 83
Abstract: Evoluția concepţiilor internaţionale de catalogare în condiţiile

informatizării au creat premisele apariţiei modelelor conceptuale: FRBR, FRAD,
FRSAD, dezvoltate şi publicate de IFLA în perioada 1992-2011. În martie 2017 a
fost publicat IFLA Library Reference Model, conceput prin consolidarea celor trei
modele anterioare ale familiei FR. Prezenta lucrarea prezintă reflectarea subiectului
prin prisma entităților bibliografice definite în cadrul acestor modele conceptuale.
Cuvinte cheie: modele conceptuale, subiect, nomen, thema, res
Serviciile Moderne
Ale Bibliotecii Județene „V.a. Urechia”
Catrina Căluian / 88
Abstract: Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, prin activitatea managerială

bazată pe flexibilitate, adaptabilitate, creativitate și performanță, depune eforturi
considerabile pentru a menține eficiența și calitatea serviciilor oferite utilizatorilor
în acord cu tendințele de evoluție manifestate în era informatizării. Bazându-se pe
principiul accesibilității, relevanța colecțiilor, calitatea personalului, tehnologizarea
serviciilor are permanent în vedere satisfacerea utilizatorului prin atingerea calității,
văzută mereu ca efortul unit al tuturor bibliotecarilor.
Cuvinte cheie: servicii de bibliotecă, biblioteci publice, calitatea serviciilor,
managementul serviciilor de bibliotecă, managementul calității, Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”
Publicații seriale: Studiu de caz

„Monitorul Oficial” în oglinda timpului
Leonica Roman / 93
Abstract: Acest articol prezintă genealogia Monitorului Oficial al României,

publicația oficială a statului român, un serial care în anul 1832 apărea în chirilică,
sub forma unei foi volante, iar acum, la 185 de ani de la prima apariție, are șapte părți
distincte, apărând atât în format tipărit, cât și în format electronic.
Cuvinte cheie: publicație oficială, legislație, instrument legislativ, periodice
românești, Monitorul Oficial al României
7
Noutăți aduse Principiilor Internaționale

de Catalogare
Mihaela Bute / 98
Abstract: Stabilite pentru prima dată în 1839, regulile de catalogare au trecut

prin mai multe etape de actualizare și revizuire care au avut în vedere îmbunătățirea
activității de catalogare. Acest articol prezintă principalele momente ale modificării
regulilor de catalogare, de la momentul stabilirii acestora, până la cele mai recente
actualizări.
Cuvinte cheie: catalogare, reguli de catalogare, IFLA, principii, modificări
Zborul printre Povești

Liana Niculeț / 100
Abstract: Instituție publică de cultură, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, a

cărei misiune, printre altele, este educarea publicului larg prin intermediul actului
cultural de calitate, a implementat, în perioada 16 ianuarie–15 noiembrie 2017,
proiectul cultural Pe aripi de poveste, câștigat în cadrul sesiunii I a anului 2017, pe aria
tematică Educație prin cultură. Proiectul a fost finanțat de Administrația Fondului
Cultural Național (AFCN), instituție publică subordonată Ministerului Culturii și
Identității Naționale, valoarea totală fiind de 56.736 lei.
Cuvinte cheie: Pe aripi de poveste, educație prin cultură, proiect finanțat,
Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia”
Campania „Hai pe net” 2017

la Filiala 2 „Paul Păltănea”
Daniela Mitrofan / 103
Abstract: Derularea proiectelor naționale și internaționale ce au în vedere

alfabetizarea digitală a populației cu impact imediat asupra formării tinerilor impune
o cunoaștere reală a mediului de afaceri, cu scop de a aborda rațional lansarea
generației tinere în viața socială de producție și servicii prin recunoașterea metodelor
și tehnicilor de afirmare și selecție.
Sub forma jocului și a implicării conștiente, tinerii iau contact direct sau
indirect cu o realitate pe care vor trebui să o înfrunte cu responsabilitate.
Cuvinte cheie: mediu on-line, tehnici digitale, jobs, biblioteca digitală,
curriculum vitae
8
„Tinerii și mediul virtual: conexiuni periculoase”

Un nou proiect derulat
la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”
Nicoleta Magdalena Ciupitu / 105
Abstract: Internetul se dezvoltă şi se diversifică continuu, iar majoritatea

copiilor şi adolescenţilor au acces la această reţea internaţională de informaţii. Astfel,
tinerii de astăzi au în faţă nu doar informaţii valoroase şi de calitate prezentate pe
Internet, ci şi o serie de pericole prezente în mediul virtual. Pentru ca acesul la Internet
şi socializarea online să nu reprezinte un pericol, este necesar ca tinerii să respecte
câteva reguli de bază şi să cunoască riscurile comunicării în în mediul online.
Cuvinte cheie: internet, mediu virtual, siguranţă online, pericol, adolescenţi
Poemele închisorilor
„Marele cântec de credință în Dumnezeu”
Maria Stanciu / 108
Abstract: Paula Romanescu este poetă de limba română şi de limba

franceză şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Membră a
ACESLA Sorbona, Paris, 2011; Meritul Cultural în Grad de Cavaler - Presedinția
Romaniei, 2008. Este autoarea a 70 de volume, între care trei antologii de poezie:
„Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Où sont-ils ceux qui n’existent plus?” - poezie
din închisorile comuniste de tristă/ cruntă oroare şi teroare, Editura Betta, 2012 și
„Poètes, vos papiers!”, o antologie de poezie românească din ultimii 25 de ani de
libertate a cuvântului!, Editura TipoMoldova, 2014. În mai 2017 a lansat Antologia
de poezia franceză „Trecea un cântec peste veacuri”, în traducerea autoarei, la Editura
TipoMoldova.
Cuvinte cheie: Paula Romanescu, poezie, poetă, închisori comuniste, poeți
Gh. Şincai – pedagogul de suflet

al românilor din Transilvania
Ionela Burz / 117
Abstract: Gh. Şincai este o personalitate remarcabilă a istoriografiei româneşti,

fiind în egală măsură întemeietorul şcolilor româneşti, dar şi a noilor concepte
pedagogice, deschizătoare de drumuri pentru luminarea neamului său.
Deşi opera sa capitală, căreia i-a dedicat întreaga viaţă, rămâne Hronica
românilor şi a mai multor neamuri, mai puţin cercetată, structura pedagogică a
scrierilor lui Şincai, în scopul educării norodului, reprezintă o direcţie ştiinţifică de
abordare care ar contribui semnificativ la prezentarea personalităţii istoricului şi în
egală măsură a pedagogului Gheorghe Şincai.
9
Gh. Şincai poate fi analizat ca fiind istoricul, lingvistul, învăţatul, directorul,

inspectorul de şcoală, autorul de manuale școlare, metodistul, format la şcolile
iluminismului apusean care a contribuit semnificativ la înfiinţarea şcolilor româneşti
(a înfiinţat în Ardeal peste 300 de școli), însufleţindu-le atât cu carte, cât şi cu dascăli
şcoliţi în spiritul unui curent românesc care deşteaptă şi dă naştere unei noi naţiuni
puternice: naţiunea română.
În această lucrare am prezentat activitatea lui Gh. Șincai de pedagog și director
al școlilor unite din Transilvania, precum și rolul pe care l-a avut în culturalizarea
maselor.
Cuvinte cheie: pedagog, iluminism, culturalizarea maselor, activitate didactică,
istoriografie
Livia Ciupercă / 127
Abstract: Înzestrată nativ cu simţ artistic, Cornelia Buzdugan-Haşeganu va

transfera fiecărei experienţe de viaţă emoţie estetică, încurajată fiind, încă din faza
incipientă, de mentorul ei, criticul şi profesorul universitar Mihail Dragomirescu, ca
studentă preferată, la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
Lirica sa păstrează elementele poeziei clasice şi îmbrăţişează o gamă largă de teme
şi motive literare specifice poeziei universale, cu precădere, cea franceză. Conştientă
de rolul poeziei în şlefuirea de caractere – şi dincolo de cuvânt, Cornelia Buzdugan-
Haşeganu se lasă curtată de presa literară interbelică, publicând mult, fără a-şi acorda
şi timpul necesar unei selecţii riguroase. Creaţia sa lirică se cuvine îmbrăţişată cu
înţelegere, gândind la vâltorile care au împresurat-o în toată a sa existenţa mult prea
scurtă.
Cuvinte cheie: poezie, emoţie, cuvânt, experienţă, mentor
Angela Tomaselli
Mariana Tomozei Cocoș / 137
Abstract: Artistă cu o bogată fișă de activitate, participând la numeroase

expoziții și tabere de creație peste hotare, Angela Tomaselli și-a configurat în timp o
creație originală, inconfundabilă din punct de vedere stilistic, o pictură încărcată de
simboluri, cu accente suprarealiste, configurând sinteze plastice într-o mereu reînnoită
expresie a propriei sensibilităţi. A urmat secţia de artă monumentală a Institutului de
Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, iar din 1967 a devenit unul dintre
muzeografii recent înfiinţatului Muzeu de Artă Contemporană Românească din Galaţi,
iar apoi profesoară la Liceul de Artă din aceeaşi localitate. Se dedică în acea perioadă
- în paralel cu activitatea artistică - şi unor serioase studii de etnografie, publicând
împreună cu Eugen Holban un album despre Arta populară din judeţul Galaţi.
10
Cuvinte cheie: Angela Tomaselli, artă, etnografie, pictură, Galaţi, Muzeul de

Artă Vizuală
Părintele Econom Stavrofor LUDOVIC COSMA

(1882-1947),
Ilustră personalitate a vieții bisericești de la
Dunărea de Jos
Violeta Ionescu / 141
Abstract: Părintele Ludovic Cosma a susținut o intensă activitate pastorală,

culturală, educativă și filantropică în Galați. A inițiat și îndrumat Căminul cultural
„Sf. împărați” – „cel mai vechi pe țară” (1909-1943), în cadrul căruia, între anii 1909-
1943, au conferențiat între alții: Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, Ion Simionescu, Gala
Galaction, Nicodim Munteanu, Irineu Mihălcescu, Iuliu Scriban. A îmbogățit continuu
moștenirea primită de la predecesorul lui. Biserica „Sf. Împărați” din Galați avea o
bogată bibliotecă, donată în 1920, de Arhim. Dosoftei Crihană, de la Sulina, fratele
fostului paroh M. Crihană, dar și din cărți ale fiicei și ginerelui acestuia, precum și de la
învățătorul Dimitrie Faur (70 de volume, donate în 1922).
Părintele Ludovic Cosma a considerat că rolul preotului în societate este
nu numai de slujire la altar și de propovăduire a învățăturii creștine, cât și acela de
mijlocitor cultural prin excelență.
Cuvinte cheie: Ludovic Cosma, Căminul cultural Sf. Împăraţi, Biserica Sf.
Împăraţi, Episcopia Dunării de Jos
Pagini din istoria Casei Corpului Didactic Galați

(1970-2008) (II)
Ghiță Nazare / 150
Abstract: Studiul Pagini din istoria Casei Corpului Didactic Galați pune în
evidență – prin valorificarea unui bogat material documentar, de arhivă - activitatea
de perfecționare științifico-metodică, educativă și cultural-artistică desfășurată
de această instituție de tradiție din învățământul românesc în interesul cadrelor
didactice, a optimizării procesului instructiv-educativ. Astfel, este relevat impactul
pe care Casa Corpului Didactic l-a avut în rândul tuturor cadrelor didactice, rolul
acesteia în stimularea colaborării cu Inspectoratul Școlar Județean, cu toate unitățile
școlare, cu alte instituții cu atribuțiuni în domeniul formării profesionale, marea
diversitate a metodelor și formelor utilizate în formarea continuă.
Cuvinte cheie: Casa Corpului Didactic, perfecționare metodico-științifică,
diversitatea metodelor și formelor de perfecționare continuă, control tematic și
inspecții speciale, cadre didactice
11
ETNOGRAFIA GĂLĂŢEANĂ LA CEAS DE CUMPĂNĂ

Eugen Holban / 167
Abstract: Ideea înfiinţării unui muzeu al satului care este de fapt un muzeu
al arhitecturii săteşti trebuie să se nască în urma unor insistente cercetări de teren şi
arhive şi să nu se ivească doar în urma apariţiei unor fonduri europene. Nu ne putem
apuca de elaborarea unui proiect decât din momentul în care tipologia arhitecturii
din spaţiul respectiv a fost pe deplin clarificată şi, de asemenea, modul de organizare
a interioarelor şi bineînţeles, tipologia artei ţărăneşti a fost pe deplin elucidată.
Cuvinte cheie: cercetări etno-culturale, arhitectură sătească, casă cu
ascunzătoare, chimniţa sau căsoaia, viile răzăşeşti
Inaugurarea Parcului Municipal din Oraşul Galaţi

Valentin Bodea / 174
Abstract: Consiliul Comunei Galaţi a decis în anul 1880, să înfiinţeze o

grădină centrală, cu un bufet şi un chioşc pentru muzică în centrul oraşului Galaţi,
care a primit numele de parcul municipal. La 29 iunie 1880, parcul municipal a fost
inaugurat în prezenţa primarului Costache Vârlan, a Consiliului Municipal şi a unui
public numeros încântat de ariile ce se auzeau din chioşc, de sistemul de iluminat şi
de jeturile de apă.
Cuvinte cheie: parc, Costache Vârlan, Galaţi, public, Vocea Covurluiului.
Unele considerații privind conferințele pentru

intelectuali susținute în cadrul Despărțământului
Alba Iulia al Astrei între anii 1919-1948
Dragoș Curelea / 176
Abstract: Activitatea Asociațiunii s-a desfășurat pe un interval cronologic extins

între 1861-1948. În această perioadă, apreciem că atât demersurile organizatorice,
cât și activitățile culturale specifice ale Asociațiunii prin despărțămintele sale din
Transilvania și prin agenturile ținutale din cadrul acestora, mai târziu, după 1920
prin cercurile culturale active în cadrul despărțămintelor central județene, au
permis ca instituția cultural-națională a românilor să-și atingă scopul și obiectivele
sale: construcția națiunii române din Ardeal, Banat și Maramureș prin intermediul
actului cultural, în vremea Imperiului Austro-Ungariei, iar după Unirea de la 1918,
reforma și pedagogia socială, respective, contribuția esențială a conferențiarilor
Asociațiunii la diminuarea analfabetismului funcțional în rândurile adulților și
muncitorilor români din mediul rural și cel urban din Transilvania și Banat, dar și
din alte locuri.
12
Cuvinte cheie: despărțăminte, conferințe pentru intelectuali, construcția

națiunii române, prelegeri pentru popor, Astra
TEOLOGIA NATURALĂ
MIJLOC DE CONCILIERE RELIGIOASĂ
Nona Rapotan / 206
Abstract: Eseurile lui Michel de Montaigne se dovedesc o piatră de încercare

pentru cei ce caută să înţeleagă rostul şi înţelesul vremurilor în care au fost scrise. Orice
epocă de tranziţie, şi cu atât mai mult Renaşterea, provoacă demersuri hermeneutice
atât la cei care „trăiesc” timpurile în cauză, cât şi la cei care-i urmează. Într-o epocă
a Reformei religioase, urmată de o degringoladă la nivel politic, social şi cultural,
autorul Eseurilor îşi propune să limpezească apele tulburate de vântul schimbării
unei moşteniri apăsătoare prin perfecţiunea sa: filosofia greacă şi cea romană. Dacă
reuşeşte sau nu, se vede în concepţia sa despre „teologia naturală”.
Cuvinte cheie: Montaigne, religie, filozofie, cultură, Renaştere, Reformă
Icoana Românească în imagini și cuvinte

Adina Cozma / 217
Abstract: Menirea sfintelor icoane nu este alta decât cea a predicii:

vestirea Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat şi Întruparea Cuvântului în sufletele
credincioşilor. Atât cuvântul cât şi icoana privesc omul în întregul său: trup şi suflet.
Aidoma cuvântului, icoana lucrează asupra sufletului, deşi se adresează simţurilor.
Dar lucrarea lor nu este a lor, ci a harului dumnezeiesc. Nu imaginea în sine şi nici
cuvântul. Icoana este un adevărat îndrumător spiritual şi un model nu pentru cei ce
iubesc viaţa mai înaltă, duhovnicească şi rugăciunea, ea însăşi exprimând în culori
un exemplu personal de virtute în care puterile sufletului se împletesc cu simţurile.
Cuvinte cheie: icoane creștine, iconologie, artă religioasă, propăvăduirea
credinței, spiritualitate ortodoxă
Poezii populare românești

Radu Moțoc / 222
Abstract: Culegerea și studierea proverbelor, legendelor, poeziilor și a

colindelor românești au preocupat personalități ale culturii române precum: Vasile
Alecsandri, Alecu Russo, V.A. Urechia, B.P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu sau A.
Zanne.
13
În perioada anilor 1895-1903, A. Zanne a publicat o culegere de „Proverbe

românești” în zece volume.
Și V.A. Urechia în anul 1891 publică „Legendele române” fiind preocupat și de
asemănările dintre legendele noastre cu cele germane, engleze și franceze
„Colindele” adunate cu multă pasiune de G. Dem. Teodorescu apar publicate
în anul 1885 și constituie o colecție de mare valoare.
Cuvinte cheie: proverbe, legende, poezii, descântece, colinde
„Primul anuar-ghid al Municipiului Galați”

90 de ani de la apariție
Letiția Buruiană / 229
Abstract: Autointitulată „Primul anuar-ghid al Municipiului Galați”, de către

autorii săi Hr. și Gh. Flamaropol, publicația editată în 1927 de către Societatea de
Editură Științifică și Culturală Galați nu este prima de acest gen nici din țară și nici
din Galați. Anuarul-ghid de față reprezintă, totuși, una dintre puținele publicații din
țară care îmbină interesul comunitar cu cel de tip publicitar, specific în orașele mari în
prima parte a secolului al XX-lea. Totodată, lucrarea reprezintă un izvor inestimabil
pentru istoria orașului, precum și un reper important referitor la dezvoltarea presei
scrise și a publicității în România interbelică.
Cuvinte cheie: ghid-anuar, publicitate, advertising, istoria presei locale, istoria
Galațiului

Cristian Robu-Corcan / 238
Abstract: G. Călinescu considera în Estetica basmului că basmul, fiind o

operă de creație literară, necesită și o analiză critică, nu numai structurală. Ține de
specificul basmului ca acesta să propună o deplasare. Această funcție este numită de
V.I. Propp „plecare” și are atributele unei adevărate călătorii. Am ales trei basme culte
care nu mai necesită nicio lămurire privind valoarea lor literară: Pinocchio, de Carlo
Collodi, Vrăjitorul din Oz, de Lyman Frank Baum, și Povestea fără sfârșit, de Michael
Ende. Toate trei propun o călătorie ca o condiție de formă și conțin o călătorie ca o
condiție de fond. De asemenea, cele trei basme propuse mai au și următoarele puncte
comune: călătoriile se desfășoară sub semnul miraculosului; călătoriile se desfășoară
sub semnul unui minus matern; toate trei sunt basme ale copilăriei.
Cuvinte cheie: estetică, basm, călătorii, Carlo Collodi, Lyman Frank Baum,
Michael Ende
14
Abstracts Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Abstracts
Vasile Alexandrescu Urechia

and the Union of the Romanian people
Zanfir Ilie / 25
Abstract: Vasile Alexandrescu Urechia is well-known as the founder of our

institution, the public library of Galati; he paid his contribution to the creation of modern
cultural institutions, such as the Athenaeum, the Romanian Academy, many museums
or public schools, but the greatest passion of this visionary scholar was the union of all
Romanians in one single country, by bringing together, within the same borders, all the
people that had been separated from the mother-country. Just like other great intellectuals
of that period, among which one can mention Vasile Alecsandri and Mihail Kogălniceanu,
he proved his patriotism and fought for the Romanian cause with unequaled ardour.
Keywords: Vasile Alexandrescu Urechia, the Union of the Romanian
Principalities, patriotism, national feeling, Vasile Alecsandri and Mihail Kogălniceanu
Imprints from the 16th and 17th centuries in the

collections of V.A. Urechia Public Library
Camelia Bejenaru / 30
Abstract: The imprint represents a concept of great interest in the book and printing
history; defined as a symbol or a distinctive sign, that old typographers and librarians
printed on their own personal printed production, it would represent a distinctive sign of
authenticity. Generally, it was placed on the title page; starting with the beginning of the 16th
century, the imprint has had different forms, from monogram to historical vignette.
V.A. Urechia Public Library has a rich collection of well known imprints which
belong to personalities like: Jodocus Badius, Robert Estienne, Johannes Oporinus,
Christophe Plantin, Gabriele Giolito de Ferrari, Isaac Elzevir, Bonaventura și Abraham
Elzevir, Pierre L’Huillier, Nicolini da Sabbio Domenico, to mention only a few of them. All
of these imprints date back to the period between the 16th till the 17th centuries.
Keywords: imprints, symbol, typographers, librarians, V.A. Urechia Public Library
The events organized by the Romanian Cultural

Institute on the occasion of National Culture Day,
reflected by posters (2011-2016)
Rozalia Barta / 36
Abstract: This paper proposes to present the most important events organized on
National Culture Day by Romanian Cultural Institute offices around the world, through
their posters. Within the poster collection of the University of Oradea Library, there is
15
a special section dedicated to posters with this theme (whether in electronic format or
on paper), the collection being the starting point of this paper. National Culture Day
represents one of the most notable dates on the cultural agenda of Romania, being
marked annually on January 15th, the birthday of Mihai Eminescu, the national poet of
Romania and one of the most significant representatives of the Romanian culture. His
personality is regularly at the heart of events organized by RCI.
Keywords: National Culture Day, Romanian Cultural Institute, Mihai
Eminescu, posters, events, culture, diaspora
National Library of Romania’s collections

development through donations
comparative research 2013-2016
Nicoleta Rahme; Elena Bucur / 58
Abstract: This paper focuses on donations to library collections, as National

Library of Romania receives donations that significantly contribute to the growth
of its documentary holdings. A clear process for handling and evaluating donations
of materials is complementary with the library’s donations policies. The National
Library of Romania encourages gifts from the users, based on a set of instructions
involving selection criteria, subject coverage, unsolicited gifts, ownership, material
type. This policy helps determine if the items offered are appropiated for the library’s
collections and to evaluate the implications. Legal aspects of the current Law no.
334/2002 on Libraries and Law no. 287/2009 on the Civil Code are discussed. A
comprehensive comparative research on donated publications is presented, in order
to evaluate collection-building activities of libraries.
Keywords: library collections, gifts, National Library of Romania, selection
criteria, comparative research
Ways of Achieving the Preferred

Form in the case of Romanian Names of Persons
Dorina Bălan / 69
Abstract: RDA is the newest standard that includes sets of instructions that
refer to all types of content, mass-media included. Taking into consideration the
cultural diversity of every nation, it is highly important that all the bibliographic data
and the authority ones to be introduced in an easily accessible form to our Romanian
users. We bring our contribution to drafting the list of the Romanian names of
persons, with all the distinctive features that create the preferred names of those
persons; thus, we improve the list of Romanian names that exists at international and
institutional levels (IFLA, implicitly RDA and the Romanian Cataloguing Guide).
Keywords: RDA, Romanian names, IFLA, preferred name, names of persons
16
Stating the Subject AND THE UDC INDEXES

according to IFLA Conceptual Models
Violeta Moraru / 83
Abstract: Constant computerizing led to the evolution of the international

cataloguing concepts and created the premises for conceptual models, such as FRBR,
FRAD, FRSAD, that had been developed and published by IFLA, between 1992-
2011. In March 2017, the IFLA Library Reference Model was published, as a result
of further improving all 3 previous models of the FR family. This paper focuses on
reflecting the subject from the perspective of the bibliographic entities defined within
these conceptual models.
Keywords: conceptual models, subject, nomen, thema, res
V.A. Urechia Public Library Modern Services

Catrina Caluian / 88
Abstract: V.A. Urechia Public Library of Galati pays considerable efforts to

provide efficient and high quality services to its users, in line with the evolution in
the computer era, by a flexible, adaptable and creative management activity. The
final goal is achieving the users’ satisfaction level, as a result of librarians’ efforts of
providing quality services. The principles of accessibility, relevance of collections and
quality of staff stand behind this action.
Keywords: library services, public libraries, services quality, management of
library services, quality management, V.A. Urechia Public Library
Serial Publications – A Case Study – ”Monitorul

Oficial” (Official Journal of Romania) along Time
Leonica Roman / 93
Abstract: This article presents the genealogy of the Monitorul Oficial al

României (Official Journal of Romania), which is the official publication of the
Romanian state; the evolution of this publication started from the leaflet form, in
1832, and nowadays, 185 years later, it has 7 distinct parts, both in electronic and
printed versions.
Keywords: official journal, legislation, legislative tool, Romanian periodicals,
Official Journal of Romania
17
New Developments in the International

Cataloguing Principles
Mihaela Bute / 98
Abstract: First established in 1839, the cataloguing rules have gone several
stages of updating and revising, that had in view the improvement of cataloguing
activity. This article presents the main moments of amending the cataloguing rules,
from the moment of their establishment, up to the most recent updates.
Keywords: cataloguing, cataloguing rules, IFLA, principles, updates
Flying through Stories

Liana Niculeț / 100
Abstract: As a public, cultural institution, V.A. Urechia Public Library of Galati,

whose mission is, among others, educating the public by providing high quality
cultural activity, implemented, in the period between January 16th – November 15th
2017, the cultural project „Pe aripi de poveste” (Gone with the Story). This project won
a grant in the first session of 2017, in the area „Education by Culture”. This project is
financed by Administrația Fondului Cultural Național – AFCN (The Administration
of National Cultural Fund), which is a public institution, subordinated to the Ministry
of Culture and National Identity, and has a total value of 56,736 RON.
Keywords: „Pe aripi de poveste” (Gone with the Story), education by culture,
funded project, Administration of National Cultural Fund (Administrația Fondului
Cultural Național - AFCN), V.A. Urechia Public Library of Galați
”Hai pe net” Campaign (Go on net Campaign) at the

No 2 ”Paul Păltănea” Library Branch
Daniela Mitrofan / 103
Abstract: Running national and international projects that have in view raising
the population’s digital literacy has an immediate impact on young persons’ training.
In the same time, this means an in-depth knowledge of the business environment,
so that the young generation might rationally access the social life of production and
services, by acknowledging affirmation and selection techniques.
By using different techniques, such as games or conscious awareness, young
people get in touch, directly or indirectly, with a reality that they have to face with
responsibility.
Keywords: digital environment, digital techniques, jobs, digital library, resume
18
Young People and the Internet

Dangerous Liaisons
Nicoleta Magdalena Ciupitu / 105
Abstract: The Internet constantly develops and most of the children and
teenagers have access to this global information network. This way, nowadays
young persons have access not only to valuable and quality informations, but also to
potentially dangerous situations. A safe and secure access to the Internet means that
young people should know some basic rules and also acknowledge the risks of online
communication.
Keywords: Internet, online environment, online safety, dangers, teenagers
The Poems of Prisons

”the Greatest Faith Song in God”
Maria Stanciu / 108
Abstract: Paula Romanescu is a Romanian and French language poetess,

translator, member of Romanian Writers’ Union and of ACESLA Paris, from 2011. In
2008, she received the Cultural Merit Distinction – in Knight Rank, granted by the
Romanian Presidency. Paula Romanescu wrote more than 70 volumes, among which
there are 3 volumes of selected poems: „Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Où sont-
ils ceux qui n’existent plus?” (”Where are those who are not here anymore” – poetry
from the Communist prisons of sad and terrible terror, Betta Publishing House, 2012
and „Poètes, vos papiers!” – a selection of poems from the last 25 years of freedom,
TipoMoldova Publishing House. In May 2007, she launched the selection of French
poems „Trecea un cântec peste veacuri” – A Poem Goes beyond Centuries, in the
author’s own translation.
Keywords: Paula Romanescu, poetry, poetess, Communist prisons, poets
Gh. Şincai - minded educator of Romanians from

Transylvania
Ionela Burz / 117
Abstract: Gh. Şincai is a remarkable personality of Romanian historiography,

being the founder of the Romanian schools, but also of new pedagogical concepts, he
leads the nation for its lighting.
Although his masterpiece, to whom he dedicated his entire life, remains
Hronica românilor şi a mai multor neamuri, less researched, the pedagogical structure
of his writings, with the aim of educating the people, represents a scientific direction
of approach that would contribute significantly to the presentation of his personality
as historian and, in equal measure, as a teacher.
19
Gheorghe Şincai may be analyzed as historian, linguist, manager, superintendent

of the school, the author of school textbooks, methodist; he was formed in the Western
Enlightenment schools that contributed significantly to the establishment of the
Romanian schools (he founded in Transylvania over 300 schools), enlivening them
both with books and with teachers, trained in schools that developed a Romanian
spirit in this way they gave birth to a new strong nation: the Romanian nation.
In this work I presented the activity of Gheorghe Șincai as a teacher and a
school manager, as well as the role that he had in the culturalization of the masses.
Keywords: teacher, Enlightenment, culturalization, seminaries, historiography
Livia Ciupercă / 127
Abstract: Cornelia Buzdugan-Haşeganu has an inborn artistic sense and

she would transfer aesthetic emotion to each and every life experience. She was
encouraged, from the beginning, by her mentor, professor and critic Mihail
Dragomirescu, whose favourite student was at the Faculty of Letters and Philosophy
– the University of Bucharest. Her poetry preserves the elements of classic poetry
and has a large range of literary motifs and themes specific to world poetry and
more exactly to the French one. Well-aware of the effect that poetry has on young
generations, Cornelia Buzdugan-Hașeganu allowed herself to dedicate to literary
interwar press, publishing a lot, without rigorously selecting her works. Her poetry
is worth analysing and understanding, bearing in mind all the difficult moments that
affected her short existence.
Keywords: poetry, emotion, word, experience, mentor
Angela Tomaselli
Mariana Tomozei Cocoș / 137
Abstract: Angela Tomaselli is an artist with an incredible activity, that attended

many exhibitions and art camps from abroad; her artistic creation is deeply original,
a painting rich in symbols, dominated by surreal accents, that create artistic synthesis
in a renew expression of her own sensibility. She graduated the Monumental Art
Department of ”Nicolae Grigorescu” National University of Arts, from Bucharest. In
1967, she hired as a curator to the newly created Museum of Romanian Contemporary
Art from Galați, then as a teacher to the local art high-school. In the same period, she
focused her activity both on artistic level, but also to ethnographic studies. Together
with Eugen Holban, she published an album on traditional art from Galati county.
Keywords: Angela Tomaselli, art, ethnography, painting, Galați, Museum of
Visual Arts
20
Stavrofor Priest Ludovic Cosma (1882-1947) – great

personality of religious life from the Lower
Danube region
Violeta Ionescu / 141
Abstract: The priest Ludovic Cosma had an intense pastoral care, cultural,
educational and charity activity. He is the creator of ”Sfinții Împărați” Cultural
Institution, the oldest institution of its kind from Romania (1909-1943). Here, in the
period between 1909-1943, great personalities, like Nicolae Iorga, Simion Mehedinți,
Ion Simionescu, Gala Galaction, Nicodim Munteanu, Irineu Mihălcescu, Iuliu Scriban,
held conferences.
He paid his contribution to the constant enrichment of the legacy left by his
predecessors. The church where he preached had an incredible library, as a result of the
donations, made in 1920, by abbot Dosoftei Crihană from Sulina, the brother of the
former parson, or by his daughter and his son-in-law or the elementary school teacher
Dimitrie Faur (70 volumes, donated in 1922).
Priest Ludovic Cosma considered that priests not only had the role of preaching
the Christian teachings, but they also acted as cultural mediators.
Keywords: Ludovic Cosma, ”Sfinții Împărați” Cultural Institution, ”Sfinții
Împărați” Church, the Lower Danube Bishopric
Pages from the History of Teaching Staff House

(1970-2008) (II)
Ghiță Nazare / 150
Abstract: The study called Pagini din istoria Casei Corpului Didactic Galați
(Pages from the History of Teaching Staff House) highlights the scientific-methodical
activity, as well as the cultural and educational ones, of this institution by using a
rich archive documentary fund. This institution played a major role in the Romanian
tuition system, in the best interest of teaching staff, on the optimization of the
educational process. So, the study focuses on the impact this institution had on the
teaching staff, its colaboration with County School Inspectorate, with all the schools,
with other institutions that played a role in teachers’ professional training, the variety
of teaching methods used in long-life training.
Keywords: Teaching Staff House, methodical and scientific re-training, variety
of permanent training methods and forms, thematic control and special inspections,
teachers
21
A Turning Point for the Ethnography

from Galați Area
Eugen Holban / 167
Abstract: The idea of establishing a museum of etnography, which is in fact

a museum of traditional architecture, should have the solid support provided by
persistent field research and not only the argument of European funding. Such an
initiative should be supported by intensive, previous research on the architecture
typology from that area, that should bring relevant explanations on the way the
interior design works in the case of traditional houses.
Keywords: ethno-cultural researches, traditional architecture, traditional kind
of houses
The Inauguration of the Municipal Park

from Galaţi
Valentin Bodea / 174
Abstract: In 1880, the Council of Galați Commune decided to establish a central

park, with a buffet and a music kiosk, with the name of Municipal Park. On June 29th
1880, the Municipal Park was inaugurated by mayor Costache Vârlan, in the presence
of the Town Council members and representatives of the local community, that were
delighted by the park design, especially by the lighting system and the water jets.
Keywords: park, mayor Costache Vârlan, Galaţi, public, the newspaper Vocea
Covurluiului
Some considerations on the Conferences Held

by intellectuals in the ”Alba-Iulia” department of
Astra Cultural Association Between 1919-1948
Dragoș Curelea / 176
Abstract: The activity of the Association took place during a chronologically

extended period between 1861 and 1948. During this period, we appreciate that both
the organizational and cultural activities of the Association through its divisions in
Transylvania and by the tortuous agents within them, later, after 1920 through the
active cultural circles within the county central divisions, allowed the Romanian
cultural-national institution to achieve its purpose and objectives: the construction
of the Romanian nation in Transylvania, Banat and Maramures through the cultural
act in the time of the Austro-Hungarian Empire, and after the Unification of 1918, the
social reform and pedagogy, respectively, the essential contribution of the associates
of the Association to the diminution of the functional illiteracy among the Romanian
adults and workers from the rural and urban areas of Transylvania and Banat, but
also from other places.
22
Keywords: The partitions of Astra territorial in Transylvania, conferences

for intellectuals, the construction of the Romanian nation, lectures for the people,
Astra
Natural Theology
a Means of Religious Conciliation
Nona Rapotan / 206
Abstract: Michel de Montaigne’s essays prove to be a tough test for those

seeking to understand the period when those essays were written. Each transition
period, the Renaissance even more, leads to hermeneutic efforts coming from 2 sides:
of those that live in that period, as well as those that follow them. In a period of time
dominated by the religious Reform, later followed by political, social and cultural
turmoil, the author of the Essays attempts at clearing a perfect, but yet difficult to deal
with, heritage: the Greek and Roman philosophy. Whether his attempt is successful
or not, is to be seen in his conception on “natural theology”.
Keywords: Montaigne, religion, philosophy, culture, Renaissance, Reformation
THE ROMANIAN ICON – IN WORDS AND IMAGES

Adina Cozma / 217
Abstract: The holy icons have the same role as the preaches - spreading God’s
incarnated word and the incarnation of the word into the souls of believers. Both
icon and word refer to the human being as a whole: body and soul. Just like words,
the icons work on souls, although they appeal to the senses. But icons do not work by
themselves, but by the Holy Grace. The icon is a true spiritual guide and role model
for those who love the high values of spiritual life and it expresses in colours, all by
itself, a combination between the soul powers and those of the senses.
Keywords: Christian icons, iconography, religious art, Orthodox spirituality,
spreading faith
Romanian Folk Poems

Radu Moțoc / 222
Abstract: Great personalities of Romanian culture, like Vasile Alecsandri, Alecu

Russo, V. A. Urechia, B. P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu or A. Zanne had a constant
preoccupation on collecting and studying proverbs, legends, poems and Romanian
carols.
23
In the period between 1895-1903, A. Zanne published a collection of

Romanian proverbs, in 10 volumes. In 1891, V.A. Urechia published Legendele române
(Romanian legends) – he focused on the similarities between our legends and the
German, French and English ones. The collection of carols Colindele by G. Dem.
Teodorescu, published in 1885 is worth mentioning.
Keywords: proverbs, legends, poems, incantations, carols
90 YEARS SINCE THE ISSUE OF ”THE FIRST YEARBOOK-

GUIDE OF THE MUNICIPALITY FROM GALAȚI”
Letiția Buruiană / 229
Abstract: The First Yearbook-Guide of the Municipality from Galați, as

entitled by its authors, Hr. și Gh. Flamaropol, was published in 1927, by Societatea
de Editură Științifică și Culturală Galați (The Society of Scientific and Cultural
Publishing House from Galați) and it is not the first of its kind, nor at the local, nor
national levels. Even so, this publication is among the few that manages to create a
balanced combination between the local interest and that of advertising, so specific to
big towns, in the first half of the 20th century. This yearbook represents a rich source
of information on local events, as well as an important landmark on the development
of written press and advertising industry in the Romanian inter-war period.
Keywords: yearbook-guide, advertising, history of the local press, press from
Galaţi
The journey in the world of Fairytales

Cristian Robu-Corcan / 238
Abstract: The literary critic George Călinescu considers in his study Estetica
basmului (The Fairytales Aesthetics) that this literary creation needs not only a
critical analysis, but also a structural one. A characteristic feature of the fairytale is the
journey, which V.I. Popp calls it a ”a starting point”, and has all the attributes of a true
journey. For the purpose of this article, one has chosen 3 famous fairytales: Pinocchio
by Carlo Collodi, The Wizard of Oz by Lyman Frank Baum and The Neverending Story
by Michael Ende. All of these fairytales are both journeys in form and content and
share some features like: the marvelous element, the lack of the maternal element and
they all refer to the childhood period.
Keywords: aesthetics, fairytale, journeys, Carlo Collodi, Lyman Frank Baum,
Michael Ende
24
Editorial Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Vasile Alexandrescu Urechia

şi Unirea românilor
Dr. Zanfir ILIE, profesor, director

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați
Str. Mihai Bravu, nr. 16, Cod 800208
Tel. 0236/411037 (int. 102); e-mail: zanfirilie@yahoo.com
Nouă ne place, astăzi, la aproape 160 de ani de la Unirea Principatelor, să ne

amintim cu mare bucurie de evenimentul de la 24 ianuarie 1859, reţinând din tumultul
greu de descris al vremii doar atmosfera de sărbătoare, veselia, înlănţuirea românilor din
Moldova şi Ţara Românească într-o antrenantă „Horă a Unirii”, cu textul scris de însuşi
marele Vasile Alecsandri. Nimic despre poticniri şi împotriviri, nimic despre tristeţea
unora care nu prea şi-au dorit această Unire... Cronicile timpului îi consemnează, cu
Vogoridi în frunte, erau cârcotaşi şi la Iaşi, care-şi pierdea astfel rangul de Capitală,
erau şi la Bucureşti, cu aerul său superior dintotdeauna, mai ales că mulţi dintre cei
împotrivă îşi pierdeau posturile şi înaltele funcţii şi demnităţi. Cel care s-a bucurat cu
adevărat, fără resentimente şi fără temeri, a fost poporul, acel popor al lui Moş Ion
Roată, care înţelegea foarte bine rostul Unirii, dar care voia ca la „ridicarea pietrei celei
mari” să pună mâna nu numai nevoiaşii, ţăranii şi oamenii de rând, dar şi boierii, toţi
cei „de-o făptură şi de-o seamă”, cum scria bardul de la Mirceşti.
Dacă dregătorii speriaţi de schimbare erau prizonierii unor ascunse interese,
ţăranii, orăşenii, cei mulţi, trebuiau pregătiţi într-un fel pentru a întâmpina şi
a sprijini actul Unirii, care, într-adevăr, îl avantaja pe omul de rând, căci într-o
ţară mai mare şi mai bine structurată instituţional şansele sale la o viaţă mai
bună se arătau mai ridicate. Iar această adevărată operă de trezire a poporului,
de câştigare totală a lui de partea Unirii aveau s-o înfăptuiască marii intelectuali
ai epocii, scriitorii în primul rând. Noi îl ştim pe Vasile Alexadrescu Urechia mai
ales ca fondator al bibliotecii noastre, ca un mare creator de instituţii culturale
moderne, Ateneul, Academia, muzeele, şcolile rurale şi urbane, dar cea mai mare
pasiune a marelui om de cultură şi vizionar a fost unirea tuturor românilor într-o
aceeaşi ţară, aducerea în graniţele noastre fireşti a tuturor celor care, vremelnic,
fuseseră înstrăinaţi de patria mamă. Mai mic cu 13 ani decât Vasile Alecsandri şi
cu 17 ani decât Mihail Kogălniceanu, V.A. Urechia a găsit în cei doi intelectuali
rasaţi şi patrioţi elevaţi de mari profunzimi, excelenţi profesori şi îndrumători,
iar elevul, ucenicul, entuziastul tânăr născut la Piatra Neamţ avea să înveţe lecţia
românismului cu o ardoare greu de egalat. La anul Unirii de la 1859, Urechia nu
avea decât 25 de ani, dar ceea ce reuşise el să înfăptuiască pentru pregătirea marelui
act nici cei mai vârstnici patrioţi şi militanţi nu reuşiseră.
25
A intrat în publicistică – domeniu care avea să-l definească şi să-i contureze

una dintre cele mai solide componente ale întregii sale activităţi – sub auspiciile
celor doi maeştri ai săi, care l-au încurajat tot timpul şi l-au îndrumat spre tranşeele
presei militante din care nu va ieşi decât odată cu sfârşitul vieţii lui pe acest pământ,
în toamna lui 1901, în ziua în care s-a ridicat de la masa de lucru a ultimului său
articol pentru a se îndrepta spre problemele importante ale ţării care-l aşteptau
în Parlament. O revistă de mare importanţă a acelor ani de tinereţe, premergători
Unirii, a fost „Zimbrul” (simbolul Moldovei), care va deveni imediat „Zimbrul şi
Vulturul”, adăugându-se, simbolic, în titlu, şi simbolul Munteniei. Aici şi-a publicat
Vasile Alexandrescu Urechia primele sale articole de chemare a românilor spre Unire
şi spre înfăptuirea unor idealuri care de veacuri se conturaseră în orizonturi, dar
pentru care abia acum se arătaseră timpurile prielnice.
Atunci, ca şi acum, tinerii, mai ales cei proveniţi din familii înstărite, plecau la
studii în străinătate, şi mai cu seamă la Paris, acolo unde fiinţa, în toată consistenţa şi
efervescenţa sa, centrul cultural al bătrânului continent. Unioniştii formau de fapt cel
de-al doilea val de „parisieni”, cu doar un deceniu în urmă fuseseră acolo paşoptiştii,
cei care aveau să aducă în ţară nu numai o nouă modă şi un nou comportament
(eminamente europene, în contrast cu cele orientale din Principate), dar şi noile idei
progresiste ale unei Europe care se redescoperea pe sine şi tindea să se organizeze în
structuri mai apropiate noilor realităţi istorice. În aceste condiţii, a prezenta Franţei
şi celorlalte mari puteri din continent o imagine favorabilă despre români, românism
şi cele două „ţărişoare” ale lor (cenzura austro-ungară veghea ca un uliu gata de atac
orice mişcare de revendicare peste Carpaţi) devenea o prioritate absolută. Cei care
militau pentru Unire ştiau foate bine că niciodată aceasta nu se va înfăptui cu adevărat
şi mai ales nu va fi recunoscută ca atare decât atunci când aceste mari puteri vor fi de
acord cu ea. Tocmai de aceea, ideea care pornise din ţară şi devenise aproape unanim
recunoscută era aceea a unei Uniri sub sceptrul unui domn străin, de preferinţă de
origine latină, ca şi noi. Era vizat Napoleon al III-lea pe care, un amănunt demn de
reţinut, tocmai Vasile Alexandrescu Urechia fusese însărcinat să-l înveţe, din timp,
limba română...
Dar nu asta era marea preocupare a lui Urechia la Paris. Ceea ce-l făcea
pe moldoveanul din Piatra Neamţ, elevul lui Alecsandri şi Kogălniceanu, să-şi
mobilizeze toate energiile şi să găsească soluţii noi şi eficiente în a-i pregăti calea
era Unirea. Unirea şi doar Unirea! Şi pentru ca strădaniile sale să capete un suport
necesar, cu fonduri şi strădanii proprii, a înfiinţat la Paris ziarul „Opiniunea”, care
avea să apară în perioada 18/30 martie – 2/9 mai 1857, cam cu doi ani înainte de actul
real al Unirii, exact în acea perioadă de incubaţie puternică şi ireversibilă a ideilor
unioniste, care trebuiau să fie bine cunoscute nu numai de francezi şi europenii de
pretutindeni, dar şi de românii din Principate, cărora, de fapt, li se adresa Vasile
Alexandrescu Urechia. Iată ce scria el în „Memorii” despre apariţia „Opiniunii”: „Se
26
simţi nevoia publicării unui jurnal românesc la Paris, care să întreţină în ţară curentul
naţional unionist din causă că libertatea presei nu mai exista în principate. Pe dată ce
eu scosei «Opiniunea»”, organul românilor din străinătate, evident sub inspiraţiunea
emigraţilor, Bolliac scoase şi el un jurnal propriu sub titlul «Buciumul», aşa că se
văzură la Paris două jurnale mari române la aceeaşi dată”.
Aflat în ţară, Alecsandri urmărea cu interes şi cu satisfacţie evoluţia „parisiană”
a elevului său, mai ales că el însuşi studiase acolo şi că îşi păstrase relaţii importante în
capitala Franţei. Gândul poetului matur şi profund implicat în promovarea românilor
în percepţia europenilor era acelaşi, de a se arăta prin toate mijloacele că principatele
române deţin un potenţial valoric, uman, material şi spiritual atât de mare, încât
bătrânul continent ar trebui să privească cu mai multă atenţie şi înţelegere spre
hărţile Moldovei şi Ţării Româneşti. Tocmai de aceea a publicat „Mioriţa”, frumoasa,
splendida baladă a românilor, atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind convins că folclorul
nostru este cel mai bun şi grăitor emisar, iar povestea mioritică pusă în versuri de
creatorii anonimi nu avea cum să nu impresioneze în Occident.
Pe de altă parte, Urechia, dincolo de studii şi activitatea publicistică, a
manifestat un interes deosebit pentru instituţiile europene, mai ales pentru acelea
specifice vieţii culturale, a vizitat mai multe ţări europene, a observat, a notat, a
făcut proiecte. Acţiona ca şi cum Unirea era deja un act înfăptuit, iar acum se punea
problema înfiinţării structurilor cele mai nimerite, mai eficiente şi reprezentative,
pentru ca noul stat român să funcţioneze. Nu este deloc întâmplător că, într-adevăr,
după 1859, el a fost acela care, în colaborare cu alte mari personalităţi, a înfiinţat
Academia, apoi Ateneul, prima reţea muzeistică, punând un mare accent pe înălţarea
de şcoli de toate gradele şi la sate şi oraşe. În acelaşi timp, graţie culturii sale vaste,
cunoaşterii unor limbi străine, relaţiilor pe care şi le crease în continent, talentului
său oratoric,Vasile Alexandrescu Urechia era invitat tot timpul să participe la marile
întruniri ale forurilor europene, devenind în scurt timp o personalitate marcantă a
Europei. Tocmai datorită acestei laturi a activităţii sale fusese propus pentru Premiul
Nobel pentru Pace, ceea ce ar fi adus primul român la această înaltă distincţie, dar,
din nefericire, din cauza stării sănătăţii, nu s-a putut deplasa pentru susţinere. Se
întâmpla în anul morţii sale, 1901... (22 noiembrie).
La Paris, prin „Opiniunea”, acasă, prin zecile de ziare şi publicaţii pe care le-a
înfiinţat, le-a condus sau la care a colaborat, Urechia a susţinut Unirea nu numai
înaintea înfăptuirii sale, dar şi după aceea, pentru că el ştia că nu toţi românii se
bucură de această ţară a lor, că sunt încă mulţi fraţi de-ai noştri care trăiesc sub
ocârmuirea străinilor, în teritoriile străbune ocupate, şi aici se gândea în primul rând
la basarabeni, pentru care a militat an de an şi pe care i-a iubit cu toată fiinţa sa, gata
oricând de sacrificiu. Nici puritatea idealurilor sale, nici imensa putere de muncă,
nici abnegaţia şi nici cele mai nobile sentimente purtate de el în adâncul sufletului
poporului român nu-l vor putea ajuta prea mult în această privinţă. A avut un succes
27
vremelnic, atunci când, pentru câţiva ani, judeţele din sudul Basarabiei au fost
retrocedate României şi când a făcut de-a dreptul minuni pentru românii reveniţi
acasă, înfiinţându-le şcoli şi chiar o Episcopie, această Episcopie (Arhiepiscopie
acum) a Dunării de Jos, care fiinţează şi astăzi la Galaţi. Dar mai mult n-a mai putut
face. A lăsat în urmă o moştenire spirituală cum nimeni nu mai lăsase şi a plecat să
se odihnească puţin...
La orizont însă, apărea Eminescu... Mihai Eminescu era mai mic decât V.A.
Urechia cu 16 ani şi a avut faţă de acest tumultuos intelectual al vremii opinii
contradictorii. Nu l-a iubit prea mult, dar nici nu l-a neantizat. L-a criticat pentru
adăugirea numelui cunoscutului cronicar moldav, dar când a venit vorba despre
piesele de teatru scrise de Urechia, le-a lăudat, singurul „defect” remarcat de poet era
acela că nu erau prea multe. Poetul născut la Ipoteşti avea doar 9 ani când s-a înfăptuit
Unirea Mică, dar gândul lui cel mai puternic spre Unirea Mare se îndrepta, atunci
când, încă adolescent fiind, a învăţat în Cernăuţii aflaţi sub ocupaţie austro-ungară, a
călătorit prin Transilvania şi a putut vedea durerea românilor de acolo, „De la Nistru
pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...”. De aceea dorinţa lui cea mai arzătoare
avea să fie înfăptuirea „Daciei Mari”, readucerea tuturor urmaşilor acelor timpuri şi
acelor stăpâni din urmă cu două milenii pe teritoriile pe care le stăpâniseră cândva pe
drept şi în deplină libertate. Ca şi Urechia, Eminescu a recurs la arma presei, poezia
sa, de asemenea, a fost o armă, dar el a coborât din sfera cuvintelor şi a militat şi în
cea a faptelor, a adunat, la Putna, în faţa lui Ştefan cel Mare, pe reprezentanţii elitei
intelectuale din toate teritoriile ocupate şi a înfiinţat societatea secretă „Carpaţii”, al
cărei scop era tocmai Unirea cea Mare. Doar la câţiva ani de la înfiinţare, „Carpaţii”
avea mii de membri din Transilvania, Banat, Bucovina, Maramureş, Crişana şi se
pare că aceştia erau pregătiţi inclusiv sub aspect militar, ceea ce, desigur, avea să dea
de gândit oficialităţilor şi serviciilor secrete austro-ungare. Eminescu ştia că nu a
venit încă vremea marii uniri, dar că vremea aceea nu e departe şi, de aceea, a scris
despre membrii societăţii că sunt „agenţii unei lumi viitoare”... Şi acea lume viitoare a
venit la 1918, iată, acum un veac. Eminescu nu greşise, cel care a greşit a fost destinul
nemilos care l-a smuls prea devreme dintre cei vii şi care, dacă ar mai fi zăbovit, l-ar fi
adus pe poet chiar în ziua Marii Uniri. Ar fi avut 68 de ani... Oare cum s-ar fi bucurat
Eminescu de Marea Unire?
28
Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
29
BiblioPhilus Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Mărci tipografice din secolele XVI-XVII

în colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia”
Camelia Bejenaru, bibliotecar
Biroul Catalogarea colecţiilor. Control de autoritate. Colecţii speciale
Tel.: 0236/411037 (int. 113); e-mail: bejenaru_camelia@yahoo.com
Marca tipografică, definită ca un însemn pe care vechii tipografi și librari

o imprimau pe propria producție tipografică pentru a o distinge comercial și a-i
asigura autenticitatea, constituie un element de mare interes pentru istoria cărții și a
tiparului.
De cele mai multe ori, marca tipografică este alcătuită dintr-o emblemă însoțită
de o deviză sau un motto, care completează imaginea, alteori este reprezentată
printr-o siglă sau o monogramă, așa cum este cazul primei mărci cunoscute în lume,
aparținând lui Peter Scöffer și Johannes Fust1, foști asociați ai lui Gutenberg, formată
din inițiale, așezate pe două scuturi suspendate de o ramură, imprimată pe o psaltire,
în 1457 la Mainz, apoi pe o Biblie în 1462. Plasată inițial la începutul tipăriturii, iar
mai târziu pe foaia de titlu, marca a fost deplasată definitiv la sfârșitul cărții, odată cu
apariția editurilor independente, pentru a face loc mărcii editoriale.
Vom prezenta în cele ce urmează câteva dintre cele mai prețiose mărci ce se
păstrează în colecțiile Bibliotecii gălățene.
Cea mai veche marcă din colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia” îi aparține lui
Jodocus Badius Ascensius (1462-1535), tipograf erudit din Paris, gramatician și
pedagog, care a avut un rol de prim rang în înflorirea umanismului și a culturii
tipografice a Renașterii franceze. A fost prieten apropiat și colaborator al celor mai
luminate minți ale timpului, precum Lefebre d’Etaples, Guilaumme Budé, Jean
Varable, Beatus Rhenanus și Erasm, celui din urmă publicându-i, în 1512, Elogiul
nebuniei2. În cei aproape patruzeci de ani de carieră, a publicat 775 de ediții cuprinzând
atât operele clasicilor latini, cât și importante texte contemporane, devenind astfel
unul dintre cei mai activi editori ai timpului.
Marca sa, o xilogravură reprezentând atelierul tipografic propriu „Praelum
Ascensianum” se regăsește în colecțiile noastre pe două exemplare rare: Horatius
Flaccus, Quintus. Op[er]a Q. Horatii Flacci Poetae amoenissimi cum quatuor
commetariis. Paris: Iodocus Badius, 1519, volum legat în piele maro cu blaturi de
lemn, cu coperte ornate cu motive florale și geometrice în fier rece și cu urme de
1. Virgil Olteanu. Din istoria și arta cărții. București: Editura Enciclopedică, 1992, p. 239.
2. Flocon, Albert. Universul cărților. Studiu istoric de la origini până la sfârșitul secolului al
XVIII-lea. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 197.
30
încuietori metalice, având marca tipografică însoțită

de monograma tipografului - IVAB (Jodocus Van
Asche Badius) pe pagina de titlu; o retipărire a ediției
din 1509 a lui Aldo Manuzio (Aldus Manutius, 1450-
1515), cunoscut editor al clasicilor greci și latini și
Platonis opera a Marsilio Ficino traducta : Adiectis ad
eius vitae e operum enarrationem Axiocho ab Rudolpho
Agricola et Alcyone ab Augusto Datho tralatis. Paris:
Iodoco Badio, 1522, un volum în folio, bine conservat,
legat în piele, cu motive grafice imprimate în fier rece
și urme de încuietori metalice pe coperte; pe pagina
de titlu marca tipografică cu textul: „Praelum Asce(n)
sianu(m)” și cifra: „1520”.
Un valoros volum din colecțiile noastre este Richer, Christophe. De Rebus
Turcaru[m] ad Franciscum Gallorum Regem, Christianiss, libri quinque. Parisiis: Ex
officina Rob. Stephani, MDXL [1540] poartă emblema lui Robert I Estienne (1503-
1559), fiul lui Henri Estienne, numit și Henricus Stephanus (1470-1520).
Robert Estienne a reunit în jurul său cei mai învățați oameni ai timpului care,
prin arta cărților, au contribuit la înflorirea umanismului francez în timpul domniei
lui Francisc I (1515-1547). Filolog și lexicograf de renume, el a publicat numeroase
lucrări de lexicografie, în fruntea cărora se află propria sa operă Thesauruss lingua
latinae (1532), scrieri ale clasicilor greci și latini și ediții princeps după manuscrisele
lui Dionysios din Halicarnas, Dio Cassius și Apian. A publicat și diverse cărți pentru
școală, gramatici și chiar o gramatică compusă de el însuși, în anul 1557. Unsprezece
ediții ale Vechiului Testament, dintre care două în ebraică, și douăsprezece ale Noului
Testament, dintre care patru în limba greacă l-au consacrat drept cel mai important
tipograf de biblii din Franța3.
Emblema sa tipografică și editorială este
celebrul măslin sub care este reprezentată o figură
masculină. Deviza sa: „Noli altum sapere”, un citat
din Sfântul Pavel către Romani (11 : 20) este însoțită
uneori de expresia „sed time”.
Ilustrul tipograf și editor italian Gabriele
Giolito de Ferrari (cca 1508-1578), înnobilat de
Carol Quintul, în anul 1547, a tipărit și editat, între
anii 1541-1578, 850 de titluri, printre care se numără
două prețioase colecții din operele istoricilor greci
și latini, cunoscute sub numele Collana Graeca și
Collana latina, 30 de editții ale poemului epic Orlando
3. Ibidem., p. 199.
31
furioso, autor Ludovico Ariosto, 22 de de ediții ale poeziilor lui Petrarca și Decameronul
lui Boccacio în 9 ediții. Atelierul său din Veneția, cunoscut sub numele de Libreria della
Fenice a fost unul dintre cele mai importante centre editoriale italiene ale timpului4.
Gabriele Giolito de Ferrari și-a început activitatea în 1536 ca ajutor al tatălui
său, iar din1541 și-a deschis propria afacere la Veneția, unde a locuit permanent și a
moștenit compania tatălui său a cărui marcă, reprezentând pasărea Phoenix renăscând
din flăcări, o păstrează, adăugându-i inițiale sale (GGF) și alternativ sloganurile: „De
la mia morte eterna vita io vivo”, „Semper eadem” , „Vivo morte recepta”.
Pentru frumusețea tipăriturilor sale ornate cu frumoase gravuri în lemn și
inițiale reprezentând scene mitologice, Gabriele Giolito de Ferrari a fost comparat
de contemporanii săi cu celebrul Aldus Manutius. Lucrările sale sunt căutate de
colecționari și sunt foarte rare.
În colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia”, Gabriele Giolito de Ferrari este prezent
cu edițiile :
Domenichi, Lodovico. Historia di M. Lodovico Domenichi, di detti et fatti
notabili di diversi principi, et huomini privati moderni [Text tipărit]. In Vinegia: Apresso
Gabriel Giolito de Ferrari, 1557, cota II 2.252,
un prețios volum achiziționat de V.A. Urechia
în 1895, legat în piele maro, cu titlul și motive
grafice împrimate în bronz, pe cotor, cu marca
tipografică pe foaia 1, reprezentând pasărea
Phoenix ieșind dintr-o amforă pe care sunt
înscrise inițialele tipografului (GGF) și devizele:
„Semper eadem” (Întotdeauna același), în partea
inferioară a imaginii, și „De la mia morte eterna
vita io vivo” (Prin moartea mea trăiesc viața
veșnică, aluzie la legenda păsării Phoenix) în
partea superioară; pe cele două laturi se găsesc
doi heruvimi și două himere;
Centorio degli Ortensi, Ascanio.
Commentarii della guerra di Transilvania, del
signor Ascanio Centorione de gli Hortensii: Ne quali si contengono tutte le cose, che
successero nell’ Ungheria dalla rott del Lodovico XII, sino all’anno MDLIII: Con la
tavola delle cose degne di memoria [Text tipărit]. In Vinegia : appresso Gabriel Giolito
de’Ferrari, MDLXVI [1566], volum donat de V.A. Urechia, bine conservat, legat în
piele crudă, cu numele autorului și titlul prescurtat înscrise pe cotor; pe foaia de titlu
într-un cadru oval este marca tipografică reprezentând pasărea Phoenix ridicându-se
în flăcări spre Soare dintr-o amforă; pe cele două laturi ale amforei este o panglică pe
care este înscrisă deviza „Semper eadem”;
4. Ibidem., p. 181.
32
Bugati, Gasparo. Historia universale: nella

quale con ogni candidezza di verita si raconta
brevemente et con bell’ ordine tutto quel che Successo
dal principio del mondo sino all’ anno MDLXIX.
In Vinetia: appresso Gabriel Giolito di Ferrari,
MDLXX [1570], volum provenit din donația V.A.
Urechia, legat în carton, cu marca tipografică pe
foaia de titlu, fără ancadrament, pasărea Phoenix
cu zboruri întinse, deasupra o panglică cu deviza:
„Semper eadem”, având pe laturi și deasupra textul
„De la mia morte eterna vita io vivo”.
Johannes Oporinus (1507-1568), celebru tipograf și editor umanist elvețian,
fiul pictorului Hans Herbst (sau Herbster), elev a lui Paracelsus, profesor de greacă și
retorică la Universitatea din Basel5, are ca emblemă pe miticul cântăreț din liră, Arion
din Lesbos, stând pe un delfin în mijlocul mării. Emblema este însoțită uneori de
devizele: Invia virtuti nulla est. Fata viam inveniunt. Johannes Oporinus este prezent
în colecțiile noastre cu două lucrări. Prima, Herbertstein, Sigmund von. Rerum
Moscoviticarum commentarii Sigismundi Liberi Baronis in Herberstein, Neyperg, &
Guettenhag. Basileae: Per Ioannem Oporinum, 1551, publicată cu lucrarea lui Giovio
Paolo: De legatione Basilii Magni Principis Moscoviae, ad Clementem VII Pontificem,
Basel, 1551, o lucrare foarte bine conservată, cu legătură în carton, având cotor din
piele maro pe care sunt inscripționate titlul și motive grafice simple, cu semnătură
autografă V.A. Urechia pe pagina de titlu, cu marca tipografică imprimată pe ultima
foaie (verso) în care este reprezentat Arion în picioare cântând la liră, pe un delfin.
Cea de-a doua lucrare, Isocrates. Isokratous [h]apanta = Isocratis Scripta, quae quidem
nunc extant omnia, Graecolatina, postremo recognita Annotationibus novis et eruditis
illustrata, castigationibusque necessariis expolita: Hieronymi Vuolfii Oetingensis
interprete et autore. Basileae [Basel]: Ex officina Oporiniana, 1570, un volum cu
legătură în piele, însemnări manuscrise pe pagina de titlul și marca tipografică cu
devizele : Invia virtuti nulla este. Fata viam inveniunt înscrise în chenarul oval.
Pierre L’Huillier (15_ _?-1610), (Luillier, Petrus Lollius, Petrus Lullerius)
tipograf-librar, librar jurat al Universității din Paris, librar al Regelui (1593-1594) și
tipograf-librar al Regelui între anii 1594-1610, căsătorit cu Marie de Roigny, nepoata
celebrului Jodocus Badius Ascensius, a utilizat o marcă în care figurează un măslin cu
tulpina încrucișată și alternativ devizele: Oliva fructifera în domo Dei, Concordia vis
nescia vinci și Omni praestantior arte.
În fondul de carte străină veche a Bibliotecii „V.A. Urechia” se păstrează
un prețios exemplar ce poartă marca sa tipografică: Monstrelet, Enguerrand de.
5. Nouvelle biographie universelle depuis les temps les plus reculés jusqu’a a nos jours. Tom. 38.
Paris: Firmin Didot Frerès, 1864, col. 709-711.
33
Chroniques d’Enguerran de Monstrelet, gentilhomme

jadis demeurant a Cambray en Cambresis. Tom. 1-3. A
Paris: Chez Pierre l’Huiller, 1572, volum legat în piele
maro, cu însemnări manuscrise și ex librisul abatelui
Joseph Xaupi (1688-1778)6 aplicat pe forzaț. Pe pagina
de titlu marca tipografică a lui Pierre L’Huillier, în
ancadrament rectangular, cu motive fitomorfe și ființe
fabuloare (satiri, heruvimi, dragoni), reprezentând
un măslin cu tulpina încrucișată prin care trece o
panglică cu deviza Oliva Fructifera in Domo Dei. Psal.
51 (Măslin roditor în casa lui Dumnezeu), într-un
peisaj deluros și ințialele tipografului P și L întretăiate
cu o linie, rezultând astfel litera H; pe acestă linie este
reprezentată și o cruce de Lorena în al cărei vârf sunt două cârlige încrucișate.
Din colecțiile Bibliotecii nu lipsește emblema lui Christoph Plantin (1520-
1589), tipograf și editor renumit pentru calitatea și originalitatea tipăriturilor sale,
cât și prin volumul și întinderea afacerii sale. Pe emblema sa, în mai multe variante
ale ancadramentului, figurează, în mod constant, un compas de aur (după numele
tipografiei sale De Gulden Passer – Compasul de Aur) ținut de o mână care iese din
nori, cu deviza Labore et constantia (Muncă și statornicie), deviză care i se potrivește
acestui om muncitor, autodidact ale cărui tipărituri excepționale din punct de vedere
tehnic și estetic au creat o școală.
Emblema lui Christophe Plantin
este prezentă în colecțiile noastre pe
două valoroase tipărituri: Busbecq, Ogier
Gislain de. Itinera Constantinopolitanum
et Amasianum ab Augerio Gislenio
Busbesquii, &c D. ad Solimannum Turcarum
Imperatorem C.M. oaratore confecta.
Antverpiae: Ex officina Christophori
Plantini Architypographi Regij, exemplar
foarte bine păstrat, provenit din donația V.A.
Urechia, legat în pile maro, ornat pe coperte
cu un chenar auriu marginal simplu, iar pe
cotor cu figuri geometrice și numele autorului în bronz, cu marca tipografică în
ancadrament oval, cu heruvimi și motive vegetale și deviza Labore et constantia.
Junius, Hadrianus. Nomenclator, omnium rerum propria nomina variis
linguis explicata indicans: Multo quàm emendatior ac locupletior. Antverpiae: Ex
6. Mărunţelu Ion, Sorina Codreanu, Florica Carapcea. Cartea străină veche: 1472-1700:
Catalog. Galaţi: [S.n.]., 1975, p. 38.
34
officina Christophori Plantini, 1583, un exemplar legat în piele crudă, provenit

din donația V.A. Urechia, cu marca tipografică pe pagina de titlu și deviza Labore
et constantia.
Principala marca tipografică a oficinei elzeviriene din Leyda timp de aproape
un secol (1620-1712)7, cunoscută sub numele Le Solitaire, reprezentând un măslin
înfășurat în viță de vie, sub care se află un bătrân și o panglică cu deviza Non solus
(Nu singur), se regăsește în colecțiile noastre pe pagina de titlu a volumului E Kaine
Diatheke = Novum Testamentum. Lugduni Batavorum: Ex officina Elzeviriana, 1624.
- [6] f., un volum fără coperte, cu foile curate, cu însemnare autografă V.A. Urechia:
„Donat de D. (Domnul) Lessouêf în 1897” pe forzaț, iar pe pagina de titlu o însemnare
cu cerneală neagră: „Medianio Monasterii 1761”.
Una dintre principalele embleme ale oficinei elzeviriene din Amsterdam este
Zeița Minerva, reprezentată în picioare, sub un măslin, ținând în mână o panglică
cu deviza: Ne extra oleas (Nu treceți dincolo de măslini) care se referă la limitele
indicate de măslinii plantați de grecii antici la capătul stadioanelor. Aceasta figurează
pe pagina de titlu a volumului: Renati-Descartes Meditationes de Prima Philosophia.
In Quibus Dei Existentia, & Animae Humanae à Corpore Distinctio, Demonstrantur.
His Adjunctae Sunt Variae Objectiones Doctorum Virorum in Istas de Deo & Animae
Demonstrationes; Cum Responsionibus Auctoris. - Amstelodami : Apud Ludovicum
Elzevirium, 1642.
BIBLIOGRAFIE
Catalogul general al cărților, manuscriselor și hărților aflate la 1890, octombre
1 în această bibliotecă, urmat de inventarul general al mobilierului și dotațiunei
bibliotecei. Vol. 2. Bucuresci: Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, [189-?].
Flocon, Albert. Universul cărților: Studiu istoric de la origini până la sfârșitul
secolului al XVIII-lea. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1976.
Mărunţelu Ion, Sorina Codreanu, Florica Carapcea. Cartea străină veche:
1472-1700: Catalog. Galaţi: [S.n.], 1975.
Nouvelle biographie universelle depuis les temps les plus reculés jusqu’a a nos
jours. Tom. 23, Haag-Hennequin. Paris: Firmin Didot Frerès, 1858.
Olteanu, Virgil. Din istoria și arta cărții Lexicon. București: Editura
Enciclopedică, 1992.
Willems, Alphonse. Les Ezevier: Histoire et annales typographique. Bruxelles:
G.A. van Trigt, 1880.
7. Willems, Alphonse. Les Ezevier: Histoire et annales typographique. Bruxelles: G.A. van Trigt,
1880, p. XCII.
35
Evenimentele organizate de Institutul

Cultural Român cu prilejul
Zilei Culturii Naționale, reflectate prin afișe
(2011-2016)
Rozalia BARTA, bibliotecar
Birou Periodice, Biblioteca Universității din Oradea
Str. Universității nr. 1, Cod 410087
Tel. 0733055557, e-mail: bartarozalia@yahoo.com
Introducere
Ziua Culturii Naționale reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente
celebrate anual care aduce în atenția publicului larg valorile culturale românești.
Legislația în vigoare prevede ca acest moment să fie marcat de reprezentanțele
României de pe întreg mapamondul. În acest context, Institutul Cultural Român are
un rol foarte important în propagarea elementelor culturii românești. În fiecare an,
institutele ICR din întreaga lume marchează această zi în funcție de specificul local.
Lucrarea de față își propune să ilustreze evenimentele care s-au desfășurat în cadrul
reprezentanțelor Institutului Cultural Român din diaspora, așa cum sunt reflectate
prin afișele care au anunțat organizarea respectivelor manifestări.
Biblioteca Universității din Oradea a constituit în ultimii ani o colecție de afișe care
vizează modul în care a fost promovată și celebrată personalitatea lui Mihai Eminescu.
O mare parte din acestea au văzut lumina tiparului înainte de anul 1990, având o
distribuție geografică națională și chiar internațională în unele cazuri. În luna ianuarie
2016, BUO a trimis adrese către reprezentanțele din străinătate ale Institutului Cultural
Român prin care a solicitat cu precădere afișe care au marcat evenimente desfășurate cu
ocazia Zilei Culturii Naționale. În urma acestor demersuri am colecționat 48 de afișe
în format electronic și tipărit. Aceste afișe reprezintă cea mai nouă colecție tematică a
Secției Periodice din cadrul Bibliotecii Universității din Oradea. În total, în perioada
2011-2016 au fost colectate 64 de afișe dedicate Zilei Culturii Naționale și personalității
lui Mihai Eminescu de la 15 reprezentanțe ale Institutului Cultural Român dintr-un
total de 18 aflate în afara României și o filială a ICR Budapesta la Seghedin.1
Ziua Culturii Naționale
Ideea unei Zile a Culturii Naționale i-a aparținut pentru prima dată
academicianului Eugen Simion, președinte al Academiei Române în perioada 1998-
1. Filialele Institutului Cultural Român din străinătate: Beijing, Berlin, Bruxelles, Budapesta,
Chișinău, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel
Aviv, Varșovia, Veneția și Viena.
36
20062. În ianuarie 2009, membrii Academiei, la propunerea secției de Filologie și

Literatură, au aprobat ca ziua de 15 ianuarie să devină Ziua Culturii Naționale.
Totuși, propunerea nu a primit avizul Oficiului juridic al Academiei până în anul
2010. Acad. Eugen Simion a făcut ulterior demersuri în acest caz, luând legătura și cu
parlamentari pentru a-și susține proiectul3.
În urma acestei acțiuni, academicianul a colaborat cu deputatul Victor
Socaciu, la acea vreme vicepreședinte al Comisiei de cultură a Camerei Deputaților.
Proiectul de lege privind declararea datei de 15 ianuarie ca „Ziua Culturii Naționale”,
a fost inițiat de un grup de parlamentari la inițiativa dep. Victor Socaciu la data de 8
februarie 20104, iar pe 16 noiembrie 2010, acesta a fost adoptat de Camera Deputaților.
Actul normativ a întrunit 175 de voturi favorabile, unul împotrivă și două abțineri.
Președintele României, Traian Băsescu, a promulgat legea pe 6 decembrie 2010 prin
Decretul nr. 1185/2010, iar Parlamentul României a adoptat o zi mai târziu Legea nr.
238/2010 privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale5.
În expunerea de motive se arată că „Ziua Culturii Naționale va fi, în viziunea
noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar și o zi de reflecție asupra
culturii române, în genere, și a proiectelor culturale de interes național. Menționăm
faptul că, în Italia, de ziua lui Dante, în toate orașele italiene, au loc serbări publice,
lecturi din opera lui, dezbateri publice, târguri de carte etc.”6
De asemenea, inițiatorii au propus ziua de 15 ianuarie pentru că „Românii
văd în Eminescu, de aproape un secol și jumătate, un poet reprezentativ pentru
spiritualitatea și forța lor de creație” în contextul în care „cei mai mulți intelectuali,
printre care Titu Maiorescu, Nicolae Iorga și George Călinescu consideră că Mihail
Eminescu este un poet reprezentativ, poetul lor național, nu singurul, desigur, dar
cel care exprimă cel mai bine și pentru toate sensibilitățile capacitatea de creație și
spiritul poporului român (cu tradițiile, istoria și simbolurile existenței lor)”7.
2. 15 ianuarie va deveni Ziua Naționala a Culturii Române, 14 ianuarie 2009, în Ziare.

com., disponibil la pagina web http://www.ziare.com/nationala-romaniei/stiri-nationala-
romaniei/15-ianuarie-va-deveni-ziua-nationala-a-culturii-romane-613047, accesată la data
de 5 august 2016.
3. Academicianul Eugen Simion propune ca 15 ianuarie să devină Ziua națională a culturii
române, 15 iunie 2010, în Agerpres, disponibil la pagina web http://www.agerpres.ro/
cultura/2010/06/15/academicianul-eugen-simion-propune-ca-15-ianuarie-sa-devina-ziua-
nationala-a-culturii-romane-16-37-13, accesată la data de 5 august 2016.
4. Adresa inițiatorului, disponibilă la pagina web http://www.cdep.ro/proiecte/2010/400/60/7/
in29.pdf, accesată la data de 5 august 2016.
5. Urmărirea legislativă a Proiectului de Lege privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua
Culturii Naţionale, disponibilă la pagina web http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.
proiect?cam=2&idp=10765, accesată la data de 5 august 2016.
6. Expunere de motive pentru proiectul de lege PL-x nr. 467/2010, document disponibil la pagina
web http://www.cdep.ro/proiecte/2010/400/60/7/em467.pdf, accesată la data de 5 august 2016.
7. Ibidem.
37
Art. 2. alin. (1) prevede că „autoritățile administrației publice centrale și

locale sprijină material și financiar organizarea de manifestări cultural-artistice
și de acțiuni social-culturale dedicate sărbătoririi acestei zile”. Alin.(2) al aceluiași
articol menționează că „Ministerul Culturii și Patrimoniului Național elaborează,
în colaborare cu reprezentanții organismelor deconcentrate, un ghid anual al
manifestărilor dedicate acestei sărbători”8.
Ziua Culturii Naționale a fost marcată pentru prima dată într-un cadru
oficial pe 15 ianuarie 2011, în Aula Academiei Române, când cel mai prestigios for
academic din țara noastră a organizat un eveniment intitulat Ziua lui Mihai Eminescu
– Ziua Culturii Naționale, în colaborare cu Fundația Națională pentru Știință și Artă,
respectiv cu Biblioteca Academiei Române. În cadrul manifestării au luat cuvântul
președintele Academiei Române, Ionel Haiduc, vicepreședinții Dan Berindei, Marius
Sala și Valentin Vlad9.
O prezentare a Institutului Cultural Român (ICR)
Institutul Cultural Român s-a înființat prin Legea nr. 356 din 11 iulie 2003
ca „instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, sub autoritatea
Președintelui României”, în urma unui proces de reorganizare a Fundației Culturale
Române și a Editurii Fundației Culturale Române.
Scopul ICR este „reprezentarea, promovarea și protejarea culturii și civilizației
naționale în țară și în străinătate”. Printre obiectivele inițiale ale ICR se numără
„stimularea și promovarea valorilor naționale ale culturii, artei și științei”, „favorizarea
deschiderii spre celelalte culturi ale lumii și a receptării acestora în spațiul românesc”,
„realizarea și editarea unor lucrări de referință din domeniile literaturii, artei și
științei, de opere literare, precum și de publicații, singur sau în parteneriat cu instituții
specializate din țară și din străinătate” și „facilitarea dialogului și a colaborării atât a
personalităților, cât și a comunităților culturale și științifice românești cu parteneri
din lumea întreagă”10.
Prin Legea nr. 91 din 5 aprilie 200411, Ministerul Afacerilor Externe urma să
susțină activitățile ICR din afara României. Modificări privind structura organelor
de conducere au avut loc prin adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 72 din 31 august
8. Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 831 din 13
decembrie 2010.
9. Angela Botez, Aniversarea lui Mihai Eminescu – „Ziua Culturii Naționale” Sărbătorită la
Academia Română, Academia Oamenilor de Știință din România și alte instituții de cultură, în
Revista de filosofie, tom LVIII, nr. 3-4, p. 449.
10. Legea nr. 356 din 11 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 529 din 23 iulie
2003.
11. Legea nr. 91 din 5 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 313 din 8 aprilie
2004.
38
2011, conducerea Institutului Cultural Român urmând să fie asigurată de un Consiliu

de conducere, de un comitet director, respectiv de președinte și vicepreședinți12. O
modificare semnificativă în funcționarea ICR are loc prin adoptarea Ordonanței de
Urgență nr. 27 din 13 iunie 2012, atunci când ICR devenea „autoritate administrativă
autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar”, trecând astfel din
subordinea Administrației Prezidențiale, în subordinea Parlamentului României,
în speță a Senatului. A fost modificată și structura Consiliului de conducere și
a Comitetului director, conducerea operativă fiind desemnată prin vot, de către
Senat13. Alte modificări de natură administrativă sunt adoptate prin Legea nr. 55 din
14 martie 201314, Legea nr. 172 din 31 mai 201315și Ordonanța de Urgență nr. 83 din
12 decembrie 201416.
În raportul de activitate 2005-2008, Horia–Roman Patapievici, președinte
în perioada 2005-2012, a prezentat în introducere o scurtă preistorie a Institutului
Cultural Român. De aici putem afla că atât Institutul Cultural Român cât și Fundația
Culturală Română nu au fost instituții nou înființate, cea din urmă s-a format prin
preluarea activelor și pasivelor a două instituții. Prima instituție „a fost creată la
sfârșitul epocii staliniste, având denumirea Institutul Român pentru Relațiile Culturale
cu Străinătatea și a doua, Asociația România la începutul re-stalinizării ceaușiste”17.
În perioada 2003-2004, Institutul Cultural Român a fost condus de dl. acad. Augustin
Buzura, primul președinte ICR.
La preluarea mandatului de către dl. Patapievici, la începutul anului 2005,
în străinătate funcționau șapte institute culturale. Numărul acestora a crescut
exponențial timp de trei ani, ajungând la șaptesprezece. Funcționarea institutelor
culturale românești din străinătate a fost complet restructurată, reforma în acest sens
fiind inițiată din anul 2005. S-au aplicat atunci două reforme în același timp, asupra
instituției și a politicilor culturale.
Un moment important în istoricul Institutului Cultural Român îl constituie
aderarea României în 2007 la Rețeaua Institutelor Naționale Culturale din Uniunea
Europeană, EUNIC (European Union National Institutes for Cultures), înființată în
12. Ordonanța de Urgență nr. 72 din 31 august 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 648 din 12 septembrie 2011.
13. Ordonanța de Urgență nr. 27 din 13 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 400 din 14 iunie 2012.
14. Legea nr. 55 din 14 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 154 din 22
martie 2013.
15. Legea nr. 172 din 31 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 321 din 4 iunie
2013.
16. Ordonanța de Urgență nr. 83 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 925 din 18 decembrie 2014.
17. Horia-Roman Patapievici, Construcția și reconstrucția unei instituții ICR 2005-2008,
document disponibil la paginahttp://icr.ro/uploads/files/104191constructia-si-reconstructia-
unei-institutii-2005-2008.pdf, p. 2, accesat la 20 septembrie 2016.
39
2006. Timp de un an de zile, „în perioada iunie 2010 - iunie 2011 Institutul Cultural
Român deține președinția EUNIC la nivel global, conducerea fiind asumată de
președintele ICR, domnul Horia-Roman Patapievici”.
Începând din septembrie 2012, funcția de președinte a Institutului Cultural
Român a fost ocupată de profesorul universitar Andrei Marga. Pe data de 13 septembrie
2012, prin Sincronizarea Institutului Cultural Român, un articol programatic pe care
l-a semnat, au fost enunțați mai mulți pași privind reorganizarea administrativă și nu
numai a ICR. Astfel, se propunea definirea misiunii Institutului Cultural, se aveau
în vedere cu prioritate proiectele parte a programului România 2020, iar concepte
precum „societatea informației” și „societatea cunoașterii” urmau să fie integrate
suplimentar în activitățile derulate de ICR. De asemenea, urma să fie modificată
„concepția neoromantică ce lasă prea puțin loc științelor, economiei, dreptului și
tehnologiei în spațiul culturii și civilizației”. Andrei Marga constata de asemenea că
„atunci când este vorba despre reprezentarea culturii naționale, ICR trebuie să pună
în prim plan inițiativele culturale reușite, operele validate, autorii care au creat efectiv
momente istorice, iar toate acestea există in România”. Declarația se încheie într-o
notă optimistă: „Se știe că imaginea unei țări este parte a competitivității generale a
acelei țări. Imaginea României se compune din ceea ce face fiecare român și, mai ales,
din creațiile veritabile pe care cetățenii țării noastre le propun lumii”18.
Președintele ICR atrage atenția și subliniază că „ICR nu este aservit vreunui
curent ideologic, politic sau estetic, ci numai interesului public al îmbogățirii culturii
române și promovării ei adecvate în secolele de continue revoluții – în cunoaștere,
în felul de viață al oamenilor, în felul lor de a vedea lumea – în care trăim”19. Andrei
Marga a concretizat demersul său și prin publicarea unui volum intitulat Sincronizarea
culturii române – un proiect, lansat pe 18 noiembrie 201320.
Începând cu anul 2009, Institutul Cultural Român a publicat anual un raport
de activitate. În anul 2015, spre exemplu, s-a considerat că „strategia de promovare
a culturii române în străinătate a fost conformă cu misiunea Institutului Cultural
Român, așa cum este aceasta statuată prin prevederile și obiectivele fixate de Legea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român”. De
asemenea, în strategia de programe s-a urmărit „promovarea unor programe
coerente cu distribuție unitară la nivel global, în efortul concertat de promovare
a unei imagini solide a culturii române în străinătate, prin organizarea unor serii
18. Andrei Marga, Sincronizarea Institutului Cultural Român, în Correct News din 13
septembrie 2012, articol disponibil la pagina web www.corectnews.com/node/69674/save/pdf,
pp. 1-2, accesată la data de 5 august 2016.
19. Ibidem, p. 3.
20. Elena Badea, Sincronizarea culturii române, o intervenție semnată Andrei Marga despre
ICR, DCNews, 18 noiembrie 2013, articol disponibil la pagina web http://www.dcnews.ro/
sincronizarea-culturii-romane-o-interventie-semnata-andrei-marga-despre-icr_390057.
html, accesată la data de 5 august 2016.
40
de proiecte ample, sincronizate, precum cele dedicate sărbătoririi Zilei Culturii

Naționale, Zilei Internaționale a Francofoniei, Zilei Europei, Zilei Limbii Române,
seria evenimentelor dedicate poetului Mihai Eminescu la 126 de ani de la trecerea
în eternitate, la care s-au adăugat în luna decembrie cele dedicate Zilei Naționale
a României, în cooperare cu misiunile diplomatice ale României”21. În total, în
anul 2015 au fost organizate 22 de evenimente în 15 reprezentanțe, precum și 3
evenimente în 3 reprezentanțe care au comemorat 126 de ani de la moartea poetului
Mihai Eminescu22.
Pe 23 noiembrie 2015, ICR a lansat Strategia multianuală pentru perioada
2016-2019, pornind de la manifestul Între ieri, astăzi și mâine, semnat de președintele
ICR, Radu Boroianu, care a fost publicat în data de 4 mai 2015. Manifestul face apel
la „obsesia legată de creativitate ca valoare specială a neamului românesc” pe care
o identifică Boroianu, acesta considerând că „România nu făcuse nimic pentru a-i
determina să rămână între fruntarii, unde ar fi urmat să-și aducă prinosul valorii lor
întru propășirea spațiului nativ”. Manifestul, plin de patos, se încheie cu un îndemn
profund: „România are ce prezenta lumii. Totul este să nu ne pierdem în proiecte
mici și fără semnificație. Să ne asumăm riscul enorm de a ne supăra toți prietenii
superficiali, să învățăm să plănuim pe termen lung și să nu ne mulțumim cu succesele
facile”. În acest context, menirea Institutului Cultural Român este „promovarea
Patrimoniului Cultural Național, a valorilor culturale istorice importante sau a celor
din avangarda contemporană, dincolo de granițele țării și întru perenitatea spirituală
a fraților noștri pe care vremurile și neprietenii i-au obligat să trăiască în afara
României”23.
Revenind la strategia multianuală mai sus menționată, trebuie să precizăm că
aceasta face referire doar la cele mai reprezentative proiecte, stabilite în funcție de
semnificația fiecărui an în parte, cu mențiunea că s-a „optat pentru ca majoritatea
evenimentelor să se întâmple în anul 2016 întrucât avem convingerea că primul an
nu este doar un reper esențial, ci și o premisă pentru dezvoltările viitoare”. În acest
context, Ziua Culturii Naționale apare ca indicație doar în anul 2016, dar în mod
sigur va fi marcată anual. A fost menționată și lansarea albumului La porțile ceriului,
care cuprinde 30 de DVD-uri, semnate de Grigore Leșe, celebrul rapsod popular.
Momentul urma să fie continuat de un recital, Eminescu – poezia de inspirație
folclorică, care să se desfășoare la Ateneul Român. În plus, au fost programate la toate
reprezentanțele ICR, „proiecții cu trei dintre DVD-urile lui Grigore Leșe, urmate
21. Institutul Cultural Român, Raport de activitate pentru anul 2015, p. 14, document
disponibil la pagina web http://icr.ro/uploads/files/icr-raport-de-activitate-2015.pdf, accesată
la data de 5 august 2016.
22. Ibidem, p. 17.
23. Radu Boroianu, Între ieri, astăzi și mâine. Manifest, document disponibil la pagina web
http://icr.ro/pagini/intre-ieri-astazi-si-maine-manifest, accesată la data de 5 august 2016.
41
de recitalul din lirica eminesciană”24. În contextul mai sus menționat, considerăm

că Ziua Culturii Naționale ocupă un loc important în calendarul activităților ICR,
tematica și evenimentele alese fiind pe măsură. Este de așteptat, de asemenea, ca în
2018, anul când se marchează centenarul Marii Uniri, evenimentele, printre care și
cel marcat pe 15 ianuarie, să fie de o amploare însemnată.
Ziua Culturii Naționale este un eveniment celebrat și în cadrul tuturor
misiunilor diplomatice ale României, gestionate de Ministerul Afacerilor Externe.
Spre exemplu, în 2016, chiar ministrul Lazăr Comănescu a transmis un mesaj pe
această temă apreciind că această zi „ne oferă, prin simbolul poetului omagiat, un
bun prilej de a prețui și a pune accentul pe promovarea schimburilor culturale în
activitatea diplomatică”. În plus, Lazăr Comănescu considera că „este însă și un
moment de reflecție privind responsabilitatea de a conștientiza și de a perpetua în
rândurile noilor generații ale comunităților de români elementele de tradiție ale
limbii, istoriei și culturii naționale, care vor deveni astfel parte a ființei lor”25.
Demersul său a fost urmat și de alți ambasadori ai României, precum cel de
la Londra, dr. Ion Jinga, care a apreciat că „în calendarul spiritualității românești,
ziua de 15 ianuarie, data nașterii Marelui Mihai Eminescu, este una dintre cele mai
importante și aș dori să-i invit pe românii trăitori în Marea Britanie să medităm
împreună, câteva clipe, la personalitatea celui pe care Constantin Noica îl numea,
atât de expresiv, «omul deplin al culturii românești»”. Ambasadorul român consideră
de asemenea că „Eminescu rămâne, astfel, o inepuizabilă sursă de inspirație. Valorile
în care a crezut, sau pe care el însuși le-a creat, gesturile sale exemplare - ca om și
ca fondator cultural – inspiră și orientează acțiunea României pentru conservarea
identității naționale a românilor de pretutindeni, încrederea în destinul românesc,
atașamentul față de istoria națională, aspirația noastră spre universalitate și
deschiderea spre marile valori ale umanității”26.
În dorința de a ilustra modul în care se marchează Ziua Culturii Naționale,
am chestionat în acest sens toate reprezentanțele Institutului Cultural Român din
străinătate. Am solicitat printr-o adresă să ni se pună la dispoziție afișele evenimentelor
care au fost organizate cu prilejul acestei zile. Din 18 solicitări, doar 13 au primit un
răspuns. De asemenea, totalizând afișele primite în urma acestor solicitări27 precum și
24. Strategia multianuală pentru perioada 2016-2019, document disponibil la pagina web
http://icr.ro/pagini/strategia-multianuala-a-icr-pentru-perioada-2016-2019-aprobata-de-
consiliul-de-conducere, accesată la data de 5 august 2016.
25. Mesajul ministrului afacerilor externe, Lazăr Comănescu, cu ocazia Zilei Culturii Naționale,
articol disponibil la pagina web http://www.mae.ro/node/35295, accesată la data de 5 august 2016.
26. Mesajul Ambasadorului României în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu
ocazia Zilei Culturii Naționale, articol disponibil la pagina web https://londra.mae.ro/local-
news/939, accesată la data de 5 august 2016.
27. Au răspuns solicitării noastre următoarele reprezentanțe ale ICR: Budapesta, Bruxelles,
Chișinău („Mihai Eminescu”), Istanbul („Dimitrie Cantemir”) și Tel Aviv.
42
în urma căutării pe internet, am reușit să adunăm 48 afișe care ilustrează evenimente

organizate în contextul Zilei Culturii Naționale, iar în total 64 de afișe care au ca și
temă omagierea poetului național Mihai Eminescu.
Tabel nr. 1 Situația privind afișele care promovează evenimente ale Institutului
Cultural Român, perioada 2011-2016 dedicate Zilei Culturii Naționale și personalității
lui Mihai Eminescu
Nr.
Denumire instituție 2011 2012 2013 2014 2015 2016 Total
crt.
1. ICR Beijing (China) 1 1
2. ICR Berlin (Germania) 1 1
3. ICR Bruxelles (Belgia) 2 1 1 4
4. ICR Budapesta (Ungaria) 1 2 2 2 7
ICR „Mihai Eminescu”
5. Chișinău (Republica 2 1 4 2 4 13
Moldova)
ICR „Dimitrie Cantemir”
6. 1 1 2
Istanbul (Turcia)
7. ICR Lisabona (Portugalia) 1 1 1 1 1 2 7
8. ICR New York (SUA) 1 1 1 1 1 5
9. ICR Paris (Franța) 1 1 4 2 8
10. ICR Praga 1 1
Accademia di Romania –
11. 1 1 1 3
Roma (Italia)
12. ICR Tel Aviv (Israel) 1 1 1 3
13. ICR Varșovia (Polonia) 1 1 2
ICR de Cultură și Cercetare
14. Umanistică din Veneția 1 1 1 1 4
(Italia)
15. ICR Viena (Austria) 1 2 3
TOTAL 2 3 8 16 15 20 64
Afișele evenimentelor organizate de reprezentanțe ale Institutului Cultural

Român în străinătate, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, în perioada 2011-2016
În rândurile care urmează ne-am propus o succintă prezentare a evenimentelor

organizate de ICR din străinătate cu ocazia Zilei Culturii Naționale, care au fost
promovate prin afișe. Acestea sunt în număr de 48, de la reprezentanțele ICR (Beijing,
Berlin, Budapesta, Bruxelles, Chișinău „Mihai Eminescu”, Istanbul „Dimitrie
Cantemir”, Lisabona, New York, Paris, Roma, Tel Aviv, Varșovia, Veneția și Viena).
ICR Beijing, o reprezentanță nouă, care și-a deschis porțile instituției în iunie
2015, are până în acest moment doar un singur eveniment organizat cu ocazia zilei de 15
43
ianuarie. Institutul Cultural Român din capitala chineză

a marcat Ziua Culturii Naționale pe parcursul zilelor
de 13-16 ianuarie 2016, printr-o serie de manifestări
desfășurate sub genericul: Dragoste neprețuită pentru
cultura română: Universalitatea eminesciană. La
invitația directorului ICR Beijing, sinologul Constantin
Lupeanu, au participat din România două personalități
recunoscute atât în țară cât și în străinătate, artista
Constanța Abălașei-Donosă și actorul Emil Boroghină,
fost director al Teatrului „Marin Sorescu” din Craiova.
Pe 13 ianuarie, la sediul ICR Beijing, a fost
vernisată o expoziție de grafică în peniță și acuarelă
semnată de artista Constanța Abălașei-Donosă.
Expoziția a fost formată din portrete și ilustrații pentru poezia eminesciană. Doamna
Abălașei-Donosă a susținut și o conferință intitulată Eminescu și universul poeziei
sale. Evenimentul a fost susținut și de actorul Emil Boroghină, care a recitat poeme
reprezentative din opera lui Mihai Eminescu într-un recital de poezie denumit
Recitindu-l pe Eminescu... La steaua care a răsărit28.
ICR Berlin a organizat un eveniment care a fost promovat de un afiș, realizat
în ianuarie 2015. Cu ocazia Zilei Culturii Române, ICR Berlin a prezentat la sediu, în
data de 15 ianuarie, piesa de teatru Amalia respiră adânc de Alina Nelega, cu actrița
Anca Hanu, în regia lui Tudor Lucanu. Spectacolul a fost prezentat în limba română,
cu supratitrare în germană29.
La ICR Bruxelles, Ziua Culturii Naționale s-a celebrat în anul 2013 prin
proiecția filmului Apres le silence ce qui n,existe
pas?, în prezența realizatoarei Vanina Vignal.
Pe 18 ianuarie 2014, actrița Maia
Morgenstern a interpretat spectacolul O femeie
singură de Franca Rame & Dario Fola Centre for
Fine Arts de la Bruxelles30.
În 2016, ICR Bruxelles a marcat Ziua
Culturii Naționale la sediul Ambasadei
28. Constanța Abălașei-Donosă expune grafică în China,disponibil la pagina web https://

brailachirei.wordpress.com/2016/01/12/constanta-abalasei-donosa-expune-grafica-in-
china/, accesată la data de 16 iulie 2016.
29. „Amalia respiră adânc”, de Alina Nelega, disponibil la pagina web http://icr.ro/berlin/
amalia-respira-adanc-de-alina-nelega, accesată la data de 20 iunie 2016.
30. Spectacolul „O femeie singură”, în interpretarea actriței Maia Morgenstern la Bruxelles,
disponibil la pagina web http://www.one.ro/stiri/spectacolul-o-femeie-singura-in-
interpretarea-actritei-maia-morgenstern-la-bruxelles-11918150, accesată la data de 20 iunie
2016.
44
Republicii Moldova din Bruxelles. Evenimentul a cuprins un Recital din lirica lui
Mihai Eminescu susținut de actorul Nicolae Jelescu, fiind completat de muzică
românească de pe albumul La gurile raiului semnat de Grigore Leșe.
ICR Budapesta are primul afiș care promovează
Ziua Culturii Naționale din anul 2014. Toate afișele de la
această reprezentanță au versiune bilingvă în limba română
respectiv maghiară. În perioada 15 ianuarie – 15 aprilie 2014
a fost deschisă la Budapesta o expoziție de pictură intitulată
Excelsior – pictori contemporani din România. Expoziția a
cuprins picturile a opt pictori renumiți în arta contemporană
românească pe care-i amintim: Paul Gherasim, Horea
Paştină, Cristian Paraschiv, Doina Mihăilescu, Gheorghe
Ilea, George Mircea, Mihai Sârbulescu, BogdanVlăduţă.31
Ziua Culturii Naționale a fost celebrată în 2015
printr-o manifestare care și-a propus marcarea a 150 de ani
de la înființarea revistei de cultură Familia din Oradea. Au
susținut prelegeri directorul revistei Familia – Ioan Moldovan
și redactorul-șef Traian Ștef32.
În ianuarie 2016, ICR Budapesta a organizat o expoziție de carte veche și rară din
patrimoniul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor. Expoziția a cuprins o parte
dintre lucrările reprezentanților Școlii Ardelene care au fost tipărite la Buda și Pesta33.
La vernisajul expoziției și-au adus contribuția directorul Bibliotecii Județene, Ligia
Mirișan, Tavaszi Hajnal (directorul adjunct al Bibliotecii) și prof.univ.dr. Florin Cioban
de la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Oradea și Universitatea ELTE din
Budapesta34. De asemenea, au fost proiectate fragmente din documentarul La porțile
ceriului, al rapsodului popular Grigore Leșe, în contextul în care toate reprezentanțele
Institutului Cultural Român au alocat o secțiune artistului originar din Maramureș.
Toate afișele de la ICR Budapesta au fost trimise Bibliotecii Universității din
Oradea în format tipărit, prin mandat poștal.
31. Oliv Mircea, Institutul Cultural Român Budapesta organizează vernisajul expoziției
„Excelsior – pictori contemporani din România” cu prilejul Zilei Culturii Române, în Radio
România Cultural, articol disponibil la pagina web http://www.radioromaniacultural.ro/
excelsior_pictori_contemporani_din_romania-11001, accesată la 16 iulie 2016.
32. Cristina Mathias, Ziua Culturii Naționale 2015, celebrată în întreaga lume, articol
disponibil la pagina webhttp://www.evzmd.md/special/cultura/273-cultura/13035-ziua-
culturii-nationale-2015-celebrata-in-intreaga-lume.html, accesată la data de 16 iulie 2016.
33. Eminescu omagiat la Oradea și Budapesta, în BIHOR ONLINE, disponibil la pagina web
http://www.bihon.ro/eminescu-omagiat-la-oradea-si-budapesta/1607578, accesată la data de
16 iulie 2016.
34. Florin Cioban, Expoziție de carte rară de Ziua Culturii Naționale în Institutul limbii
române, articol disponibil la pagina web http://www.ilr.ro/eveniment/expozitie-de-carte-
rara-de-ziua-culturii-nationale/, accesată la data de 16 iulie 2016.
45
ICR „Mihai Eminescu” din Chișinău este cea mai prolifică reprezentanță din
punct de vedere al numărului de afișe, numărând nouă foi volante cu ocazia Zilei
Culturii Naționale. Pe 15 ianuarie 2012, la Chișinău, a avut loc un concert de muzică
clasică, Dor de Eminescu, la Teatrul de Operă și Balet din Republica Moldova. De
asemenea, în organizarea ICR „Mihai Eminescu” Chișinău, la Cahul s-a desfășurat
pe 16 ianuarie 2012, prelegerea Eminescu și viziunea paradisiacă, susținută de Horia-
Roman Patapievici, președintele Institutului Cultural Român35.
În anul 2014 s-au organizat mai multe evenimente dedicate Zilei Culturii
Naționale. Astfel, pe 14 ianuarie a avut loc la Chișinău, în Sala Mare a Filarmonicii
Naționale „Serghei Lunchievici” din Chișinău, un concert extraordinar de muzică
simfonică dedicat Zilei Culturii Naționale. Pe 17 ianuarie, la Sanatoriul „Nufărul alb”
din Cahul a avut loc de asemenea un concert de muzică clasică organizat cu ocazia
acestei zile36. Tot în acea zi, la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu”
din Chișinău, a avut loc o expoziție intitulată Poemele limbii române, precum și un
concurs de poezie denumit sugestiv „Mihai Eminescu”, în contextul în care s-a lansat
și un cenaclu literar („Andrei Ciurunga”).
De asemenea, tot în același an, ICR Chișinău a organizat mai multe expoziții
în orașe din Republica Moldova, precum Dimitrie Cantemir – homo universalis în
Piața Centrală din orașul Edineț, expoziția Nichita Stănescu – 80 de ani de la naștere
la Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca, Sufletul satului românesc, la biserica
„Sfinții Martiri Brâncoveni“ din Soroca (Mitropolia Basarabiei), Poemele limbii
române, la Universitatea de Stat „B. P. Hașdeu”, în perioada 17 ianuarie – 17 februarie
2014, expoziția Lupta cu inerția – Poeții generației
’60, în perioada 16-30 ianuarie 2014 și expoziția
Gavriil Bănulescu-Bodoni – un ierarh ortodox
promotor al românismului la Biblioteca Raională
Leova37.
ICR Chișinău a reprezentat o prezență
activă și în anii următori. Pe 16 ianuarie
2015, la Teatrul de Poezie „Alexei Mateevici”,
reprezentanța din Republica Moldova a
Institutului Cultural Român a organizat un
spectacol de poezie și romanță, bucurându-se
35. Alexandru Vakulovski, Chișinăul vechi, Eminescu și H-R. Patapievici în Timpul.md, articol
disponibil la pagina web http://www.timpul.md/articol/chisinaul-vechi-eminescu-si-h--r--
patapievici-30536.html, accesată la data de 20 iunie 2016.
36. Ziua Culturii Naționale va fi marcată la Cahul, în Ziua de azi.m, disponibil la pagina
de web http://www.ziuadeazi.md/post/ziua-culturii-nationale-va-fi-marcata-la-cahul-vezi-
programul-zileiaccesată la data de 16 iulie 2016.
37. Evenimente organizate de ICR cu ocazia Zilei Culturii Naționale, disponibil la pagina web
http://www.radioromaniacultural.ro/pages/printeaza/11139, accesată la data de 16 iulie 2016.
46
de participarea unor artiști locali. De asemenea, în data de 18 ianuarie, în cadrul

evenimentelor dedicate Zilei Culturii Naționale a avut loc premiera lucrării simfonice
Monastirea Argeșului la Sala cu Orgă38.
Pe 15 ianuarie 2016, la Sala cu Orgă din capitala Republicii Moldova, a avut
loc un concert extraordinar susținut de Orchestra Națională de Cameră, respectiv
Corul Național de Cameră. În cadrul programului au fost audiate creații realizate de
Gavriil Musicescu, Ciprian Porumbescu, Sabin Pautza, Camille Saint-Saëns, Boris
Dubosarschi și Constantin Arvinte. Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din
Chișinău a organizat și un spectacol literar-muzical în data de 20 ianuarie, intitulat
Dintre sute de catarge..., desfășurat la Teatrul Național.
De la ICR „Dimitrie Cantemir” din Istanbul s-au colecționat două afișe,
ambele prezentând evenimente cu ocazia zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu.
ICR Istanbul a organizat la sediul instituției, pe 17 ianuarie, vernisajul expoziției
Mihail Mungiu și Eudochia Zavtur. Expoziția a fost deschisă publicului în perioada
17-27 ianuarie și a fost realizată de Ambasada Republicii Moldova în colaborare cu
Ambasada României la Ankara39.
Pe data de 15 ianuarie 2016 a avut loc o serie de manifestări din care se distinge
lectura din poezia eminesciană realizată în interpretarea poetului, traducătorului și
publicistului Mesut Șenol și a lectorului universitar Mihaela Ünal de la Universitatea
Maltepe, Istanbul.
ICR Lisabona se distinge ca fiind o reprezentanță care a sărbătorit toate edițiile
Zilei Culturii Naționale, încă din 2011, de la prima celebrare. Primul afiș a anunțat
un eveniment din 13 ianuarie desfășurat la Centrul de Informare Europeană Jacques
Delors din Lisabona. Programul a fost alcătuit dintr-o succesiune de acțiuni. Astfel,
în prima parte s-a desfășurat conferința Conştiinţa latinităţii – o cale românească în
direcția integrării europene, susținută de dr. Virgil Mihaiu, director ICR Lisabona
și prelegerea Literatura română între tradiție, prezentată de criticul prof. Fernando
Cout. Următoarele acțiuni au fost vernisajul expoziției Art Nouveau în România și
proiecția filmului documentar-artistic Construct în regia lui Sorin Ilieșiu, despre
arhitectura lui Marcel Iancu40.
În 2012, ICR Lisabona a sărbătorit Ziua Culturii Române la Sociedade Histórica
da Independência de Portugal, situată în somptuosul Palácio da Independência.
38. Zilele Culturii Române debutează astăzi la Chișinău în ajunul zilei de naștere a poetului
Mihai Eminescu, în Timpul. md, disponibil la pagina web http://www.timpul.md/articol/zilele-
culturii-romane-debuteaza-astazi-la-chiinau-in-ajunul-zilei-de-natere-a-poetului-mihai-
eminescu-68360.html, accesată la data de 20 iunie 2016.
39. Expoziție de pictură Mihail Mungiu și Eudochia Zavtur, disponibil la pagina web
http://217.156.104.65/istanbul/evenimente-3/expozitie-de-pictura-mihail-mungiu-si-
eudochia-zavtur.html, accesată pe data de 24 iulie 2016.
40. Institutul Cultural Român, Raport de activitate pe anul 2011, document disponibil la pagina
web http://icr.ro/uploads/files/raport-icr-2011.pdf, p. 82, accesată la data de 20 iunie 2016.
47
Evenimentul a cuprins o succesiune de acţiuni: prelegeri susținute de E. S. Vasile

Popovici, Ambasadorul României la Lisabona - Aspecte ale culturii române și dr.
Alexandre Viegas Ceesário, arheolog - Evocare a personalităţii istoricului Scarlat
Lambrino, din perspectiva activităţii acestuia în mediul academic postbelic din
Portugalia. A urmat inaugurarea expoziţiei de fotografie Romania Seen Through Your
Camera, realizată de jurnaliști portughezi. Proiecția scurt-metrajului Sfânt zăcământ
de cânt (Eseu vizual despre ecumenism în România) a fost prezentată de Virgil Mihaiu,
director ICR.
În 2014, celebrarea s-a transferat în mediul online. Între 15 și 22 ianuarie,
ICR Lisabona (ICRL) a postat zilnic pe pagina sa de Facebook poezii și fragmente
de proză din literatura română traduse în limba portugheză și a prezentat
câteva din personalitățile artistice cărora ICRL le-a dedicat evenimente în 2014.
Propunerile literare s-au făcut pentru a încuraja achiziționarea traducerilor din
literatura română disponibile în librăriile portugheze sau online. Astfel, fiecare
postare de pe Facebook a precizat de unde se pot achiziționa cărți ale autorilor
români prezentați41.
În 2015, sub semnul Zilei Culturii Române, ICR Lisabona a organizat în orașul
Coimbra, în perioada 8-25 ianuarie, o serie de evenimente în colaborare cu instituții
de referință al orașului. Vernisajul expoziției de ceramică Lugares onde estarei/Locuri
unde voi fi, a artistei române Cristina Bolborea, a avut loc în 15 ianuarie la Muzeul
Machado și a fost însoțit de o prelegere despre cultura română, susținută de dl. Daniel
Nicolescu, director ICRL. În aceeași zi, la Teatro da Cerca de São Bernardo, a avut
loc una dintre reprezentațiile piesei Despre senzația de elasticitate când păşim peste
cadavre de Matei Vișniec42.
În 2016, Institutul Cultural Român de la Lisabona a prezentat pe 15 ianuarie, în
transmisiune directă, concertul dedicat României din cadrul proiectului „Stagiunea
Europa”, în interpretarea Filarmonicii „Oltenia” din Craiova. Pe simezele aflate în sala
instituției au fost expuse câteva panouri ale unei expoziții documentare dedicată lui
Mihai Eminescu și realizată de ICRL în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii
Române din București43.
De la ICR New York avem în colecția tematică un singur afiș legat de Ziua
Culturii Naționale, acesta fiind din 2016. ICR New York a organizat pe 15 ianuarie un
concert de muzică veche și tradițională românească, Isvor. De la Cantemir la Enescu,
susținut de ansamblul Imago Mundi la sediul instituției.
41. Ziua Culturii Române on line, disponibil la paginahttp://icr.ro/lisabona/ziua-culturii-
romane-online-5658,accesată lala data de 20 iunie 2016.
42. Ziua Culturii Române sărbătorită la Coimbra, disponibil la pagina http://icr.ro/lisabona/
ziua-culturii-romane-sarbatorita-la-coimbra accesată la data de 20 iunie 2016.
43. Ziua Culturii Naționale celebrată la Lisabona prin muzică și poezie, disponibil la pagina
http://icr.ro/lisabona/ziua-culturii-nationale-celebrata-la-lisabona-prin-muzica-si-poezie,
accesată la data de 20 iunie 2016.
48
ICR Paris a organizat pe 12 ianuarie 2014 un spectacol intitulat Mihai

Eminescu: Ziua Culturii Naționale. În cadrul acestuia a avut loc un recital susținut de
Ion Caramitru (Mihai Eminescu – Geniu pustiu), recitalul fiind presărat cu momente
artistice realizate de Aurelian Octav Popa, Constantin Bogdănaș și Kazuko Hiyama.
Evenimentul a beneficiat de participarea profesorului Nicolae Georgescu, editor al
unor volume de poezie eminesciană44.
Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, ICR Paris a deschis sezonul 2015 a Galeriei
sale cu expoziția de pictură și sculptură a artistei românce Silvia Radu.Vernisajul
expoziției a avut loc pe 14 ianuarie 2015, în prezența mai multor plasticieni și artiști
din Paris. Expoziția a fost deschisă în perioada 14 ianuarie–13 februarie 201545.
Pe 15 ianuarie, a fost prezentat în Sala Bizantină a Palatului de Béhague, reședința
ambasadorului României în Franța, un concert extraordinar susținut de pianista
Ana Antonia Tudose46. Pe data de 16 ianuarie, Florina Ilis a lansat cartea Les Vies
parallèles. Întâlnirea a fost moderată de Thomas Stélandre, în prezența autoarei și a
traducătoarei Marily Le Nir47.
Pe 18 ianuarie 2016, ICR Paris a organizat la Galeria ICR vernisajul expoziției
transdisciplinare Muzica sferelor. Geometria secretă a picturii europene, de Cristian
Ungureanu, inițiată de Cristina Hermeziu, jurnalist, și prezentată de ICR48. Pe
26 ianuarie Conservatorul Serge Rachmaninoff şi Asociaţia muzicală Noesis au
prezentat un concert excepţional al sopranei Viorica Cortez, aniversând 80 ani de
la naşterea sa49.
Accademia di Romania din Roma, a cărei activitate culturală este coordonată
de Institutul Cultural Român, a realizat două afișe cu ocazia Zilei Culturii Naționale.
În 2014, afișul anunța o conferință susținută de prof.univ.dr. Nicoleta Nesu (Sapienza
– Universitatea din Roma/Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca)50. În 2016,
44. Mirela Stîngă, Eminescu și Ziua Culturii Naționale peste hotare, în Telegraf, articol
disponibil la pagina web http://www.telegrafonline.ro/eminescu-si-ziua-culturii-nationale-
peste-hotare, accesată la data de 16 iulie 2016.
45. Ziua Culturii Naționale. Expoziție și sculptura Silvia Radu, disponibil la pagina web http://
icr.ro/paris/ziua-culturii-nationale-expozitie-silvia-radu, accesată la data de 20 iunie 2016.
46. Ziua Culturii Naționale. Concert Ana Antonia Tudose, disponibil la pagina web http://
icr.ro/paris/ziua-culturii-nationale-concert-ana-antonia-tudose, accesată în data de 20 iunie
2016.
47. Lansare de carte cu ocazia Zilei Naționale, disponibil la pagina webhttp://icr.ro/paris/ziua-
culturii-nationale-lansare-de-carte-vietile-paralele-florina-ilisaccesată în data de 20 iunie 2016.
48. Muzica sferelor. Geometria secretă a picturii europene, disponibil la pagina web http://icr.
ro/paris/expo-muzica-sferelor-de-cristian-ungureanu, accesată la data de 20 iunie 2016.
49. Concert aniversar Viorica Cortez cu ocazia Culturii Române, disponibil la pagina webhttp://
icr.ro/paris/ziua-culturii-romane-concert-aniversar-viorica-cortez, accesată în data de 20
iunie 2016.
50. Eminescu sărbătorit în Italia, disponibil la pagina web http://dinitalia.blogspot.ro/2014/01/
eminescu-sarbatorit-in-italia.html, accesată la data de 20 iunie 2016.
49
la Biblioteca Accademia di Romania din Roma a fost organizată, pe 15 ianuarie,

conferința Eminescu in Romania, ieri e oggi e la ricezione di Eminescu in Italia,
susținută de prof. Gheorghe Carageani51.
ICR Tel Aviv a transmis online bibliotecii noastre trei afișe din trei ani
consecutivi: 2014, 2015 și 2016. Instituția a marcat Ziua Culturii Naționale din
2014 printr-o conferință moderată de scriitoarea Veronica Bârlădeanu (Relațiile de
colaborare și prietenie dintre scriitorii români și israelieni), urmată de o prezentare a
volumului Remember Victor Bârlădeanu, unde invitat special a fost lectorul universitar
Irina Airinei de la Universitatea din București. În cadrul aceluiași eveniment a fost
organizat și un Intermezzo muzical, au fost acordate și Premiile Enghelberg pentru
literatura israeliană de limbă română în 2013, în onoarea profesorului israelian
de istorie Bercu Enghelberg, a cărui personalitate a fost evocată într-o prelegere
susținută de scriitoarea Ada Shaulov în cadrul aceluiași eveniment. În încheiere s-a
desfășurat lansarea unui nou număr al revistei de cultură Izvoare, cel pe 2014, precum
și lecturarea unor poezii de către Bianca Marcovici52.
În 2015, cu prilejul Zilei Culturii Naționale, a fost organizat un eveniment
cultural care a avut în centru lansarea ediției aniversare a romanului Niște țărani de
Dinu Săraru. Printre vorbitori s-au numărat dr. Gina Pană, scriitorul Zoltan Terner și
prof. univ. dr. Jean Askenasy53.
În 2016, ICR Tel Aviv a organizat, în colaborare cu Asociația Scriitorilor
Israelieni de Limbă Română, evenimentul literar intitulat Călător prin București:
poetul nepereche, dedicat operei lui Mihai Eminescu, care a avut loc pe 14 ianuarie
2016 la sediul instituției. În cea de-a doua parte a fost lansată cartea Oameni și destine,
scrisă de Hedi Simon.
ICR Varșovia a marcat Ziua Culturii Naționale trei ani consecutiv, începând
cu anul 2014. Pe 15 ianuarie același an a fost organizată la Ambasada României din
Varșovia expoziția Art Nouveau în România și a fost realizată o proiecție de filme
despre patrimoniul național al României.
În 2015, ICR Varșovia a sărbătorit Ziua Culturii Române prin organizarea
unor suite de evenimente în Polonia. Primul dintre ele a fost un concert extraordinar
51. Românii din Roma invitați la conferința Eminescu in Romania, ieri e oggi e la ricezioni di
Eminescu in Italia, disponibil la pagina web http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/cultura-
-culte/20359-romanii-din-roma-invitai-la-conferina-eminescu-in-romania-ieri-e-oggi-e-la-
ricezione-di-eminescu-in-italia-organizat-cu-ocazia-zilei-culturii-naionale.html,accesată la
data de 20 iunie 2016.
52. Hoza Nicoleta Valeria,Evenimentul “Relațiile de colaborare și prietenie dintre scriitorii
români și israelieni” are loc pe 23 ianuarie, articol disponibil la pagina webhttp://diasporalive.
ro/evenimentul-relatiile-de-colaborare-si-prietenie-dintre-scriitorii-romani-si-israelieni-are-
loc-pe-23-ianuarie/, accesată la data de 16 iulie 2016.
53. „Niște țărani” lansare ediție aniversară, la Tel Aviv, în Cronica română, comunicat disponibil
la pagina web http://cronicaromana.net/2015/01/10/niste-tarani-lansare-editie-aniversara-la-
tel-aviv/, accesată la data de 20 iunie 2016.
50
de muzică contemporană românească, în data de 9 ianuarie. Orchestra Filarmonicii

din Gorzów Wielkopolskich, avându-l ca solist pe flautistul Ștefan Diaconu, iar la
pupitrul dirijoral pe maestrul Cristian Florea, a susținut un concert, în programul
căruia s-au regăsit lucrări de George Enescu, Cristian Florea și Ion Dumitrescu.Un
alt eveniment a fost o expoziție de fotografie în aer liber în Varșovia, cu imagini-
simbol pentru cultura română: ceramica de Horezu. Expoziția a fost realizată de
ICR Varșovia împreună cu Ambasada României, fotografiile aparținând Institutului
Național al Patrimoniului și Muzeului Țăranului Român din București. Tot la
Varșovia, pe data de 17 ianuarie, copiilor le-a fost dedicat un eveniment cu povești
românești, interpretate de actori profesioniști în limba română54.
În 2016, la Varşovia s-a organizat o expoziție inedită: Omagiu lui Constantin
Brâncuși - Ansamblul Sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu. Expoziţia de
fotografie, prezentată la Varșovia începând din 15 ianuarie 2016, a fost dedicată celor
trei lucrări - Coloana fără sfârșit, Poarta Sărutului și Masa tăcerii - opere ce constituie
ansamblul monumental instalat în aer liber de artistul român în 1937-193855.
ICR Veneția a organizat evenimente anual, începând cu anul 2014. În acest an,
Ziua Culturii Naționale a fost sărbătorită printr-o seară de poezie la care au participat
studenți ai Universității Ca’ Foscari din Veneția. Invitatul special al serii a fost poetul
italian Alessandro Canzian56.
În 2015, a fost organizată o seară literară. Programul a cuprins trei momente
principale: proiecția unui fragment din primul documentar despre viaţa poetului,
realizat în anul 1914. A continuat cu prezentarea Oraşele lui Mihai Eminescu,
concepută de studenţii universitari care au prezentat prin imagini noi și de epocă
locurile din orașele Botoșani, Iași și București care păstrează amintirea poetului.
Seara s-a încheiat cu un recital de poezie alternate cu fragmente clasice interpretate
la vioară57.
În 2016, ICR Veneția împreună cu Institutul Român de Cultură și Cercetare
Umanistică din Veneția, a organizat o conferință intitulată Un nou Eminescu?,
moderată de prof. univ. dr. Ioana Both. Margherita Stevanato, alături de o serie de
studenți, a organizat o serie de recitări din poezia lui Mihai Eminescu58.
54. Ziua Culturii Naționale în Polonia, disponibil la pagina web http://icr.ro/varsovia/ziua-

culturii-nationale-in-polonia, accesată în data de 20 iunie 2016.
55. Ziua Culturii Naționale, disponibil la pagina web http://icr.ro/varsovia/ziua-culturii-
nationale-24618, accesată la data de 20 iunie 2016.
56. Evocări eminesciene la Veneția cu ocazia Zilei Culturii Naționale, disponibil la pagina web
http://icr.ro/venetia/evocari-eminesciene-la-venetia-cu-ocazia-zilei-culturii-nationale-18730,
accesată la data de 20 iunie 2016.
57. Seară literară „ Mihai Eminescu” la Veneția, disponibil la pagina web http://icr.ro/venetia/
seara-literara-mihai-eminescu-la-venetia, accesată la data de 20 iunie 2016.
58. Ziua Culturii Naționale sărbătorită la Veneția, disponibil la pagina web http://icr.ro/
venetia/ziua-culturii-nationale-sarbatorita-la-venetia, accesată la data de 20 iunie 2016.
51
ICR Viena a organizat în 2015 și in 2016 câte un eveniment cu prilejul Zilei

Culturii Române. De asemenea, a sprijinit inițiativele Asociației „Mihai Eminescu”
–Viena și a comunității de români din Viena. Pentru celebrarea Zilei Culturii
Naționale din 15 ianuarie 2016 a fost realizat un afiș. ICR Viena în colaborare cu
Ambasada României în Republica Austria a organizat în data de 15 ianuarie un
concert susţinut de „Camerata Regală” şi Rebekka Hartmann (vioară) în Sala Mozart
a Wiener Konzerthaus.
„Camerata Regală” a fost fondată în anul 2009 și se află sub Înaltul Patronaj
al Alteței Sale Regale Principele Radu al României. Tânărul și talentatul artist
Constantin Grigore este dirijorul permanent al „Cameratei Regale” și unul dintre
membrii fondatori59.
Concluzii
Ziua Culturii Naționale a devenit, începând cu anul 2011, una din principalele
modalități de promovare a valorilor culturale românești, atât în România, cât și
în străinătate. Institutul Cultural Român reprezintă în acest context, alături de
reprezentanțele diplomatice ale României, un factor de propagare al acestora.
Desfășurate în cele 18 reprezentanțe, evenimentele organizate anual în preajma zilei
de 15 ianuarie sunt din cele mai variate, de la recitaluri, la concerte, piese de teatru,
lansări de carte, expoziții și conferințe.
Majoritatea evenimentelor organizate de Institutul Cultural Român se bucură
de un afiș propriu, care ilustrează cea mai mare parte a acțiunilor care au loc în
cadrul acelor manifestări. Fiecare reprezentanță și-a dezvoltat un stil propriu și o
identitate vizuală unică prin care promovează evenimentele organizate. Se remarcă
profesionalismul celor care au creat afișele și modul în care acestea sunt distribuite și
în mediul online, respectiv în cadrul rețelelor de socializare.
Bibliografie selectivă
1. BOTEZ, Angela. Aniversarea lui Mihai Eminescu – „Ziua Culturii Naționale”
Sărbătorită la Academia Română. În Revista de filosofie, tom 48, nr. 3-4, p. 449-451.
2. HAU, Mihai (coord). Ziua Culturii Naționale. Ziua lui Mihai Eminescu.
București: Basilica, 2014, 49 p.
3. Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului
Cultural Român. În: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529, 23 iulie 2003, p. 1-4.
4. Legea nr. 91 /2004 pentru modificarea Legii nr. 356/2003 privind înființarea,
organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român. În: Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 313, 8 aprilie 2004, p. 2.
59. Camerata Regală în concert la Konzerthaus Viena, disponibil la pagina webhttp://icr.ro/

viena/camerata-regala-in-concert-la-konzerthaus-viena, accesată la data de 20 iunie 2016.
52
5. Legea nr. 238/2010 privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii

Naționale. În: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831, 13 decembrie 2010, p. 7.
6. Ordonanţa de Urgenţă nr. 72/ 2011 pentru modificarea Legii nr. 356/2003
privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român. În:
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 648, 12 septembrie 2011.
7. Ordonanța de urgență nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural.
În: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400, 14 iunie 2012, p. 11-12.
8. Evenimente organizate de ICR cu ocazia Zilei Culturii Naționale, disponibil la
pagina webhttp://www.radioromaniacultural.ro/pages/printeaza/11139.
9. Institutul Cultural Român, disponibil la pagina webhttp://icr.ro/.
10. Strategia multianuală pentru perioada 2016-2019, document disponibil la
pagina web http://icr.ro/pagini/strategia-multianuala-a-icr-pentru-perioada-2016-
2019-aprobata-de-consiliul-de-conducere.
ANEXA
Tab. nr. 1. Afișele în ordine cronologică
Nr. Reprezentan-
AUTOR/TITLU AFIȘ Perioadă An
crt. ța ICR
Diada Cultura Romena. Art Nouveau
1. na Romena: exposiçao fotografica de 13 ianuarie 2011 Lisabona
arquitectura e excibiçao de filme
Eminescu: recital extraordinar
2. Ion Caramitru cu participarea 27 iunie 2011 New York
clarinetistului Aurelian-Octav Popa
Diada Cultura Romena: palestras,
3. 12 ianuarie 2012 Lisabona
exposiçao de fotografia
Dor de Eminescu: concert de muzică
4. 15 ianuarie 2012 Chișinău
clasică
Eminescu și viziunea paradiziacă:
prelegere
Vanina Vignal. Apres le silence:
6. 15 ianuarie 2013 Bruxelles
proiecție de film
Eminescu An American Perspective (A
7. Tribute to the Last Great Romantic Poet 13 iunie 2013 New York
of the World): conferință
„Vreme trece, vreme vine”- Eminescu în
8. 14 iunie 2013 Chișinău
imagini: expoziție și concurs de poezie
Mihai Eminescu. Om, geniu și sfânt.
9. 14 iunie 2013 Paris
Recital Dorel Vișan și alocuțiune
53
„La steaua care-a răsărit”: recital Emil

10. 17 iunie 2013 Budapesta
Boroghină; expoziție de carte
Recital de Poésie. Hommage á Mihai
11. Eminescu ...Me Souvenir Ainsi de Toi...: 18 iunie 2013 Bruxelles
soirée poètique
Mihai Eminescu. Evocaçao de Poeta
12. Nacional Romeno. Recital poetico com 20 iunie 2013 Lisabona
o ator Dorel Vișan
„Rileggendo Eminescu... Alla stella che
13. 20 iunie 2013 Veneția
spuntá”: serata di poesia
Mihai Eminescu. Geniu pustiu. Ziua
14. Culturii Române: spectacol în limba 12 ianuarie 2014 Paris
română
Zilei Culturii Naționale în Republica Chișinău
15. 14 ianuarie 2014
Moldova: concert simfonic (Cahul)
16. Dia da Cultura Romena 15 ianuarie 2014 Lisabona
Ziua Culturii Naționale. Dzien Kultury

17. 15 ianuarie 2014 Varșovia
Rumuǹskiej
Rievocando Mihai Eminescu. In
18. occasiono della Giornata della Cultura 15 ianuarie 2014 Veneția
Romena
Ziua Culturii Române. Excelsior:
15 ianuarie -
19. expoziție de grup, pictori 2014 Budapesta
15 iunie
contemporani din România
15 ianuarie -
20. A Romān Kultúra Napja. Excelsior 2014 Budapesta
15 iunie
Zilei Culturii Naționale în Republica 15 ianuarie
21. 2014 Chișinău
Moldova: colaj de afișe -15 februarie
Mihai Eminescu. Evento anniversario
22. 164 anni dalla nascita. Lettura di poesie 16 ianuarie 2014 Roma
e conferenza
De Ziua Culturii Naționale: expoziție,
23. concurs de poezie, concert de muzică 17 ianuarie 2014 Chișinău
clasică
Mihail Mungiu, Eudochia Zavtur, resim 17-27
24. 2014 Istanbul
sergirsi ianuarie
Maia Morgenstern O femeie singură de
Franca Rame & Dario Fo
Ziua Culturii Naționale: Relațiile de
26. colaborare și prietenie dintre scriitorii 23 ianuarie 2014 Tel Aviv
români și israelieni: eveniment
54
Emil Boroghină. Rereading Eminescu

&Shakespeare ... La steaua care –a
27. răsărit/ Up to the Star That,s Just 13 – 22 iunie 2014 New York
Apperead / Lumea-ntreagă e o scenă/All
the World,s a Stage
Mihai Eminescu. Comemorarea a 125
28. de ani de la moartea poetului Mihai 15 iunie 2014 Viena
Eminescu (1850-1889)
Congresul mondial al eminescologilor: 3-4
29. 2014 Chișinău
întrunire septembrie
Silvia Radu. Exposition Galleries de 14 ianuarie
30. 2015 Paris
l'Institut Culturel roumain -13 februarie
Alina Nelega. Amalia respiră adâncă:
31. 15 ianuarie 2015 Berlin
piesă de teatru
Ziua Culturii Naționale:manifestare
32. 15 ianuarie 2015 Budapesta
culturală
33. A Román Kultúra Napja: megemlékezés 15 ianuarie 2015 Budapesta
Dia da Cultura Romena. Celebrada em

Coimbra 15 janeiro 2015
Journée de la Culture Roumaine. En
35. 15 ianuarie 2015 Paris
Concert Ana Antonia Tudose
Giornatta della Cultura Romena.
36. Evento Anniversario „Mihai Eminescu” 15 ianuarie 2015 Roma
165 anni dalla nascita
Serata Mihai Eminescu. 165
37. 15 ianuarie 2015 Veneția
anniversario dalla nascita del poeta
Graur, Petru. Dor de Eminescu:
spectacol de poezie și romanță
Tudose, Jana De Ziua Culturii
Naționale. Monastirea Argeșului
Florina Ilis. Les Vies parallèles, presente
son nouveau livre
Niște țărani: lansare ediție aniversară a
41. 21 ianuarie 2015 Tel Aviv
romanului
Dor de Eminescu. Spectacol
42. 8 iunie 2015 Praga
extraordinar, regia Ion Caramitru
Mihai Eminescu (1850-1889):
43. comemorarea a 125 de ani de la 15 iunie 2015 Viena
moartea poetului
Dragoste neprețuită pentru cultura
română: Universalitatea eminesciană: 13-16
44. 2016 Beijing
expoziție de grafică în peniță și ianuarie
acuarelă, recital de poezie
55
„Călător prin București: poetul

45 14 ianuarie 2016 Tel Aviv
nepereche”: eveniment literar
Bartos Csaba. Recital din lirica lui
Mihai Eminescu
Ziua Culturii Naționale. La porțile București
47. ceriului: spectacol susținut de Grigore 15 ianuarie 2016 (Ateneul
Leșe și invitații săi Român)
Ziua Culturii Naționale:expoziție
48. de carte veche și rară, proiecție 15 ianuarie 2016 Budapesta
documentar
A Román Kultúra Napja:
49. 15 ianuarie 2016 Budapesta
régiésritkakönyvkiállitás
Tudose, Jana. De Ziua Culturii
Naționale: concert
51. La porțile ceriului: spectacol 15 ianuarie 2016 Istanbul
Dia da Cultura Romena. Celebrada em

Lisboa
Imago Mundi „Isvor: From Cantemir to
53. 15 ianuarie 2016 New York
Enescu”: eveniment
Eminescu in Romania, ieri e oggi e
54. la ricezioni di Eminescu in Ittalia: 15 ianuarie 2016 Roma
conferenza
Hoild Constantinowi Brâncuțiemu
55. 15 ianuarie 2016 Varșovia
(1876-1957). Hold
56. Oltre il Colle sorge la luna: conferenza 15 ianuarie 2016 Veneția
57. Camerata Regală 15 ianuarie 2016 Viena
La musique des sphère. Une exposition 18 ianuarie

58. 2016 Paris
trandisciplinaire de Cristian Ungureanu -12 februarie
Graur Petru. Dintre sute de catarge...
59. Omagiu Zilei Culturii Naționale: 20 ianuarie 2016 Chișinău
spectacol literar muzical
Jubilé Viorica Cortez a l'occasion de la
Journée de la culture roumaine
Gedenkkonzert. 127 todestag Dichters
61. 11 iunie 2016 Viena
Mihai Eminescu
Tudose Jana. Omagiu lui Eminescu:
62. 15 iunie 2016 Chișinău
concert simfonic
63. Comemoraçáo do poeta Mihai Eminescu 20 iunie 2016 Lisabona
Eminesciana: festival internațional de Chișinău

64. 26 iunie 2016
muzică (Strășeni)
56
57
ProDomo Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Dezvoltarea colecţiilor Bibliotecii

Naţionale a României prin donaţii
studiu comparativ 2013-2016
Dr. Nicoleta RAHME, șef serviciu; Elena BUCUR, bibliotecar

Dezvoltarea colecțiilor, Biblioteca Națională a României
Bd. Unirii nr. 22, Sector 3, Cod postal 030833
Tel: 021 314 24 34/1059, e-mail: nicoleta.rahme@bibnat.ro,
elena.bucur@bibnat.ro
Context
Donaţiile reprezintă o sursă importantă de constituire a colecţiilor bibliotecilor
şi în special pentru bibliotecile din România, care se confruntă cu resurse umane
limitate, restricţii bugetare şi cu prevederi legislative complicate. Din punct de vedere
istoric, donațiile au stat la baza constituirii unor colecții specifice sau tematice, în
funcție de preocupările intelectuale ale vremii și capitalul angrenat în acest scop.
Personalități marcante ale culturii române și-au legat numele de fondurile
pe care le-au lăsat unor biblioteci, contribuind astfel la patrimoniul lăsat moștenire
generațiilor viitoare. De asemenea, nu trebuie neglijat nici rolul unor donații
izolate, dar extrem de importante, a căror valoare rămâne în timp, îndeosebi pentru
bibliotecile care nu au dispus de banii necesari achiziționării unor opere rare sau
scumpe.
Colecțiile din biblioteci se îmbogățesc prin intermediul donațiilor, crescând
astfel valoarea documentară și completându-se lacunele existente din diferite
motive: lipsa unor politici adecvate, bugete mici, specialiști nepregătiți pentru toate
domeniile, lipsa unor publicații din circuitul comercial obișnuit etc. Totodată, prin
această metodă de dezvoltare a colecțiilor, se pot constitui dubletele necesare în cazul
lucrărilor de referințe sau în cazul filialelor unor biblioteci universitare sau publice,
care au un grad ridicat al circulației documentelor și, implicit, al uzurii acestora.
Donațiile pot asigura o resursă necesară noilor colecții pentru subdomeniile noi, cu
evoluție rapidă, în contextul în care resursele financiare nu sunt disponibile la un
moment dat sau procedurile de achiziție întârzie intrarea unui document nou, poate
chiar solicitat de utilizatori, în bibliotecă.
În alte țări, prin intermediul unor programe de donații de cărți, se acordă
beneficii fiscale, dar instituția primitoare are obligația de a păstra pentru totdeauna
colecția primită. Este cazul bibliotecilor publice din Statele Unite și Australia.1
1. MCKNIGHT, Sue. Le don : ses joies et ses peines. IFLA Conference Roceedings, 2003, p.
1-8. Disponibil online: https://archive.ifla.org/IV/ifla69/papers/006f_trans-McKnight.pdf
[accesat 1 iulie 2017].
58
În general, politica bibliotecilor în materie de donații este parte integrantă a

politicii documentare instituționale, incluzând criteriile de selecție aplicabile atât în
cazul achiziției oneroase, cât și în cazul celei neoneroase. Dacă o bibliotecă primeşte
o sponsorizare sau o sumă de bani ca donaţie pentru achiziţionarea de documente,
atunci donatorul va fi informat despre ce categorie de documente şi din ce domeniu
s-a realizat achiziţia.
Biblioteca Națională a României și politica privind donațiile de publicații

Biblioteca Naţională a României are ca misiune achiziţionarea de resurse
informaţionale şi documentare care să susţină funcţia patrimonială, să asigure
coerenţa şi echilibrul colecţiilor actuale şi viitoare, să răspundă exigenţelor tuturor
categoriilor de utilizatori.
Planul de dezvoltare a colecţiilor Bibliotecii Naţionale consideră colecţiile
bibliotecii – din sediul central şi filiale - ca un ansamblu integrat constituit din:
monografii, periodice, baze de date, documente din categoria Colecţii speciale,
documente din categoria ROMÂNICA (fond ce reuneşte documente apărute în
străinătate, referitoare la România şi la poporul român, publicaţii ale autorilor români
apărute în străinătate în orice limbă, publicaţii în limba română ale autorilor străini
apărute în străinătate) şi resurse electronice (CD, DVD, e-books, audiobooks, baze
de date, etc.). BNR îşi completează lacunele din colecţii prin achiziţia retrospectivă,
pentru a susţine funcţia patrimonială.
De-a lungul timpului, colecţiile Bibliotecii Naţionale s-au îmbogăţit prin
donaţii, acestea având o pondere destul de însemnată în completarea fondurilor.
Donaţiile se primesc cu titlu de gratuitate, iar biblioteca îşi rezervă dreptul de
a le refuza dacă exemplarele oferite se regăsesc deja într-un număr suficient
în colecţiile bibliotecii. În cazul refuzului, donatorii pot fi îndrumaţi către alte
biblioteci.
Biblioteca nu va menţine pentru totdeauna o donaţie de carte curentă în colecţii
şi nu va oferi detalii ulterioare asupra acesteia. Donaţia trebuie să justifice şi costurile
ulterioare de prelucrare: catalogare, inventariere, depozitare. În cazul unor donaţii
de valoare, al donaţiilor de documente străine care îmbogăţesc fondurile existente
sau constituie obiectul unor fonduri specializate noi, pe care biblioteca nu le avea, se
recomandă întocmirea unor scrisori mai elaborate.
Donaţiile de periodice fac obiectul colecţiilor bibliotecii, atât curent, cât şi
retrospectiv doar când este vorba de o colecţie completă, cu o stare de conservare
foarte bună.
Experiența Bibliotecii Naționale a României în materie de donații de publicații
vizează trei aspecte: procedurile aferente, abordarea juridică și integrarea în colecții.
Din punct de vedere procedural, există operațiuni de preselecție și selecție
finală.
59
În etapa de preselecţie:
- sunt oferite informaţii potenţialilor donatori cu privire la obligativitatea
întocmirii listelor cu publicaţiile care fac obiectul ofertei de donaţie, conform
rubricilor din modelul de scrisoare de transmitere cu titlu gratuit regăsit pe site-ul
instituţiei, transmis prin e-mail sau comunicat telefonic (cuprinsul rubricilor);
- biblioteca manifestă interes faţă de anumite tipologii documentare
(exemplu: sunt preferate publicaţiile din categoria ROMÂNICA; manuscrise;
publicaţii nedeţinute în fondurile Bibliotecii, aflate în stare bună de conservare;
niciodată BNR nu primeşte periodice vechi, cu excepţia celor nedegradate, care
ar putea completa colecţii; nu sunt acceptate numere disparate ale serialelor
curente etc.);
- biblioteca nu preia documente pentru a le redistribui către alte biblioteci,
aceasta fiind solicitarea multora dintre donatori;
- documentele donate intră în proprietatea bibliotecii, care va dispune de
acestea conform procedurilor sale interne. Nu se acceptă niciun document care
nu are statutul clarificat sau care are restricţii de utilizare, depozitare etc. Nu se
acceptă materiale de referinţă învechite, materiale publicitare, cărţi de colorat,
manuale şcolare, caiete de exerciţii, ediţii prescurtate, lucrări de ficţiune, colecţii
disparate de periodice, dublete (în acest caz este vorba despre exemplarele
multiple).
Toate aspectele menționate mai sus sunt aduse la cunoștința potențialilor
donatori prin intermediul corespondenţei (e-mail, telefonic sau chiar prin poştă),
care se întinde, în majoritatea cazurilor, pe parcursul mai multor zile. Relația cu
potențialii donatori este gestionată mult mai bine din această fază a preselecției. Se
evită apariția unor neînțelegeri și se asigură echilibrul între cerere și ofertă.
În etapa de selecţie, conform principiilor şi criteriilor clasice de selecţie,
prevăzute în Carta documentară a Bibliotecii Naționale a României2, aplicabile şi
celorlalte modalităţi de dezvoltare a colecţiilor (cumpărătură, schimb), bibliotecarul
are în vedere:
- verificarea publicaţiilor din ofertele de donaţie în catalogul electronic (cele
apărute după 1993) şi catalogul tradiţional (cele editate anterior anului 1993);
- transmiterea către donator (direct, telefonic, prin e-mail sau poştă) a deciziei
de acceptare a titlurilor de interes pentru colecţiile BNR sau de refuzare a ofertei de
donaţie;
- primirea publicațiilor și verificarea finală a stării de conservare, întreaga
donaţie fiind evaluată după aceleaşi principii de selecţie ca şi în cazul achiziţiei
oneroase, iar în cazul în care materialele nu întrunesc criteriile de selecţie enunţate,
documentele neconforme pot fi trimise către casare. Biblioteca îşi rezervă dreptul
2. Carta documentară a Bibliotecii Naționale a României. Principii. Obiective. Politici. În:

Biblioteconomie: sinteze, metodologii, traduceri, anul XLIV, nr. 2, 2009, p. 7-59.
60
de a refuza donaţiile care nu se integrează în colecţiile sale şi, de asemenea, decide

momentul în care o donaţie trebuie eliminată din colecţii.
În cazul în care donatorul doreşte o scrisoare de donaţie, aceasta se întocmeşte
cu data înscrisă, titlurile şi numărul de exemplare donate, fără a se specifica valoarea
documentelor donate.
În aceste etape preliminare, Biblioteca a întâmpinat o serie de dificultăți:
- solicitări în creştere de a ne deplasa la domiciliul donatorilor pentru a realiza
selecţia direct – există o tendinţă de lichidare a bibliotecilor private, aproximativ 2
solicitări/lună de preluări integrale ale acestor biblioteci;
- deplasările la persoanele fizice presupun costuri uriaşe: alocarea de resurse
umane, financiare, materiale şi de timp (cel puţin 2 bibliotecari pentru selecţie - timp
în care aceştia nu mai au alte activități, transport cu maşina instituţiei, cutii pentru
ambalarea publicaţiilor);
- beneficii nesemnificative: doar 1% din publicaţiile selectate reprezintă
acoperirea unor goluri din colecţii (completare retrospectivă); cele mai multe
publicații oferite ca donație sunt apărute la editurile Meridiane sau Biblioteca Pentru
Toţi (care aveau cele mai mari tiraje înainte de 1989 şi pe care biblioteca le deţine în
suficiente exemplare);
- publicaţiile străine – de interes pentru fondurile Bibliotecii – erau într-o stare
avansată de degradare, practic imposibil sau prea costisitor de recondiţionat;
- dintr-o propunere de donaţie mai mare, bibliotecarii triază un procent de
până în 9-10% (exemplul unei donații de cărți preluate de la domiciliu: 409 u.b.
selectate dintr-un total de peste 4.300 de exemplare).
Implicațiile juridice ale donațiilor de publicații

În România, donațiile sunt reglementate prin Legea nr. 334 din 31 mai 2002,
Republicată, Legea bibliotecilor, art. 39, al. (2): „Colecţiile pot cuprinde şi alte
documente, nespecifice bibliotecilor, istoriceşte constituite sau provenite din donaţii.”
și art. 41, al. (1) „Colecţiile bibliotecilor se constituie şi se dezvoltă prin transfer, schimb
interbibliotecar naţional şi internaţional, donaţii, legate şi sponsorizări, precum şi
prin achiziţionarea unor servicii culturale de bibliotecă, respectiv achiziţionarea
de documente specifice, publicaţii, cărţi vechi şi din producţia editorială curentă,
indiferent de valoarea lor şi de suportul pe care au fost înregistrate sau fixate, cu
respectarea principiilor utilizării eficiente a fondurilor publice, a transparenţei şi a
tratamentului egal, în condiţiile legii.”
De asemenea, Legea nr. 287/2009 din 17 iulie 2009, Republicată privind Codul
civil, precizează la art. 1011, al. (4): „Bunurile mobile corporale cu o valoare de până
la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de
tradiţiunea bunului.”
61
Aceste două prevederi legale au generat numeroase interpretări la nivelul

fiecărei biblioteci, în sensul unei obligativități de a încheia un înscris autentic la notar.
Considerăm că o donație trebuie considerată un dar manual sau o transmisiune
cu titlu de gratuitate, întrucât în cazul publicațiilor provenite din alte țări nu pot
fi realizate acte notariale, iar costurile aferente unui înscris autentificat nu ar mai
justifica acest tip de achiziție neoneros.
Pentru donaţiile curente, Curtea de Conturi de la București, care a efectuat
misiuni de control asupra modalităților de înregistrare a publicațiilor în evidențele
tehnico-operative ale bibliotecii, a agreat completarea unei scrisori de transmitere cu
titlu de gratuitate.
Pentru donaţiile care fac obiectul colecţiilor speciale se încheie contract
de donaţie în condiţiile art. 1011 din Noul Cod Civil (donaţia se încheie
prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, bunurile mobile care
constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar
sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei). Astfel, se
agreează în faţa notarului o valoare simbolică, asumată de instituţie, altfel nu
se poate accepta donaţia; se admite şi formula: declaraţie notarială pe propria
răspundere că publicaţiile oferite bibliotecii, cu titlu gratuit, aparţin de drept
donatorului.
În prezent, Biblioteca Naţională a României nu mai deţine comisie de achiziţie
retrospectivă, deoarece nu mai există cadrul legal pentru funcţionarea acesteia.
O astfel de comisie decide un numai integrarea unei donații din categoria colecții
speciale, dar și valoarea sa.
În O.G. nr. 24/30.08.2011, la Art. 12, alin. 1, se prevede faptul că „activitatea
de evaluare poate fi desfăşurată numai de persoanele ce au calitatea de evaluator
autorizat, dobândită în condiţiile prezentei ordonanţe, care sunt înscrise în Tabloul
Asociației şi dovedesc aceasta cu legitimaţia de membru sau autorizaţia valabilă la
data evaluării. Tabloul Asociației se publică anual în Monitorul Oficial al României,
Partea I. Această Ordonanță a fost completată și de Legea nr. 99/2013 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2011 privind unele măsuri în domeniul
evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213
din 15 aprilie 2013. Prin urmare, activitatea de evaluare este realizată doar de către
evaluatorii autorizați.
S-a discutat îndelung în biblioteci despre pertinența evaluărilor financiare în
cazul donațiilor de publicații.
Ordinul nr. 2062 din 9 iunie 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind evidența, gestionarea și inventarierea documentelor specifice bibliotecilor
publice, art. 10, al. (2)
„Intrarea în gestiune a colecțiilor de documente impune efectuarea
următoarelor operațiuni:
62
a) dacă documentele intră cu acte însoțitoare de proveniență (facturi, procese-

verbale de donație, acte de transfer etc.), se confruntă datele înscrise în acte cu
existentul, se verifică/ se stabilește prețul pentru fiecare bun, precum și adiționarea
corectă a actului; orice nepotrivire între actele însoțitoare și situația existentă a
bunurilor se specifică într-un proces-verbal.
b) dacă documentele intră fără acte însoțitoare, se întocmesc acte de intrare,
stabilindu-se numărul lor, prețul/exemplar și totalul, starea fizică, potrivit hotărârii
comisiei de evaluare care funcționează în cadrul bibliotecii;”
Comisia de evaluare a publicaţiilor curente din Biblioteca Națională a
României, numită prin decizia managerului, a luat în considerare următoarele criterii
în vederea actualizării baremurilor de evaluare:
- lipsa unui acord cu privire la instituirea prețului fix în România, așa cum
există la nivel internațional (Austria, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Italia,
Portugalia, Spania, Slovenia etc.);
- media aritmetică (de pagini) rezultată din preţurile practicate de furnizorii
de tipărituri (edituri, librării, distribuitori, etc.), care își prezintă ofertele la târgurile
de carte sau în mediul online și aplică reduceri de prețuri, în funcție de propriile
politici;
- prețul fix sau bazat pe coeficienți pentru anumite categorii de documente,
precum teze de doctorat, anuare, almanahuri, afișe, casete, CD, DVD, care au fie
număr de pagini standard, fie alte caracteristici fizice.
Din punct de vedere al descrierii bibliografice, Biblioteca Naţională a României
are o situație aparte deoarece:
- retroconversia este dificilă, necesită timp, mai ales pentru publicaţiile
apărute înainte de 1990, (nu există surse pentru obţinerea datelor necesare realizării
descrierilor bibliografice);
- publicaţiile apărute anterior anului 1993 trebuie identificate în cataloagele
tradiţionale (alfabetic sau sistematic) ale instituţiei, proces care consumă mult
timp;
- documentele audio-vizuale necesită cel mai mult timp de catalogare datorită
identificării anevoioase a resursei electronice în bazele de date - pentru evitarea
dublării înregistrării (dublarea generează alte probleme care pot afecta întregul flux
de prelucrare: documentul poate avea alt preţ, poate primi o altă cotă etc.).
În perioada 2010-2011, Biblioteca Națională a României a efectuat o
eșantionare a colecțiilor provenite prin donații, având în vedere mutarea în
noul sediu. Așa cum rezultă din tabelele de mai jos, cele mai multe cărți donate
aparțineau domeniilor literatură, istorie, artă, economie. Donațiile de publicații
seriale sau materiale audio-video nu au reprezentat un volum semnificativ în
colecțiile bibliotecii.
63
Tabel 1. Analiza donațiilor de carte românească în perioada 2010-2011
Tabel 2. Analiza donațiilor de carte străină în perioada 2010-2011
În anul 2012, Biblioteca Națională a României s-a mutat în sediul nou și nu a

mai avut posibilitatea primirii de titluri prin donație. Spațiul nou oferit utilizatorilor
și așteptările publicului au dus la o creștere semnificativă a numărului de publicații
donate pentru toate categoriile: cărți, seriale, materiale audio-video.
64
Donaţii Donaţii
Anul Total Observaţii
româneşti străine
Titl. U.b. Titl. U.b. Titl. U.b.
1868 u.b. sunt LP –
2013 621 1.519 1.419 2.329 2.040 3.848 Colecţii Speciale
2014 305 820 685 980 990 1.800
2015 356 743 380 498 736 1.241
Tabel 3. Donațiile de publicații în perioada 2013-2015
Tabel 4. Analiza donațiilor de carte românească în 2013
Tabel 5. Analiza donațiilor de carte străină în 2013

65

66
Din graficele prezentate mai sus se observă faptul că cele mai multe donații
de carte se înscriu în evoluția pieței editoriale curente, iar biblioteca își selectează
domeniile care corespund profilului colecțiilor sale.
O analiză a donațiilor de seriale sau materiale audio-video este necesară, având
în vedere faptul că la finalul anului 2015 Biblioteca Națională a României a primit 212
partituri, 295 discuri, 4.233 u.b. CD/DVD, 521 broşuri și 50 cărţi poştale.
În condițiile actuale, în care un singur bibliotecar are responsabilități legate
de donațiile de publicații, iar numărul acestora crește de la an la an, estimăm o
perioadă de trei ani de prelucrare a donațiilor primite pe parcursul unui singur an
calendaristic.
Concluzii
Constituirea și dezvoltarea colecțiilor de bibliotecă sunt procese complexe,
relaționate cu resurse umane și financiare pe măsură, a căror sustenabilitate depinde
de politici adecvate și legislație pe măsură.
În ultimii ani, procedurile aferente activităților legate de managementul
colecțiilor au devenit din ce în ce mai greoaie. Legislația modificată și cerințele
organelor de control au dus la consecințe birocratice care se reflectă în activitatea
de bază, respectiv selecția publicațiilor și constituirea de colecții relevante.
Considerate drept achiziții neoneroase, donațiile vor reprezenta și în viitor o
modalitate eficientă de a dezvolta fondurile unei biblioteci, dar este necesară o
schimbare a mentalității.
Biblioteca va avea o misiune deosebită în contextul evoluției producției
editoriale, a creșterii exponențiale a numărului de publicații provenite din donații.
67
Bibliografie selectivă:
Monografii:
CALENGE, Bertrand. Conduire une politique documentaire. Paris: Editions du cercle
de la librairie, 1999. (Collections bibliothèques). 389 p.
CAZENOBE, Adrienne. Les collections en devenir: typologie des documents, politique et
traitement documentaires. Paris: Editions du Cercle de la Librairie, 2010. 304 p.
CORBU, George; MATUSOIU, Constantin. Tradiţii în dezvoltarea colecţiilor de
publicaţii ale bibliotecilor (VI). În: Biblioteca: revistă de bibliologie şi ştiinţa informării, nr. 3,
2000, p. 84-85.
Gifts for the Collections: Guidelines for Libraries / Kay Ann Cassell, Sharon Johnson,
Judith Mansfield, and Sha Li Zhang for the IFLA Acquisitions and Collection Development
Section The Hague, IFLA Headquarters, 2008.
JOHNSON, Peggy. Fundamentals of collection development and management. Chicago:
American Library Association, 2009. 254 p.
REGNEALĂ, Mircea. Noi studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto, 2010. 633 p.
TÎRZIMAN, Elena. Biblioteconomie şi ştiinţa informării: studii şi articole. Bucureşti:
Editura Universităţii din Bucureşti, 2009. 284 p.
Tratat de biblioteconomie. Vol. 2. Partea 1: Managementul colecțiilor și serviciilor.
București: Editura ABR, 2013. 621 p.
Studii şi articole:
BILLINGS, H. Library collections and distance information: new models of collection
development for the 21st century. În: Journal of Library Administration, 24(1/2), 2006, p. 3-17.
CAVALIER, François. Les acquisitions dans le contexte électronique. În: Bulletin des
bibliothèques de France, vol. 12, nr. 1, 2006.
RAHME, Nicoleta; VOICU, Petruța; RĂSBOIU, Andreea. Carta documentară a
Bibliotecii Naționale a României. Principii. Obiective. Politici. În: Biblioteconomie: sinteze,
metodologii, traduceri, anul XLIV, nr. 2, 2009, p. 7-59.
REGNEALĂ, Mircea. Curs de biblioteconomie (XXXIII). În: Biblioteca: revistă de
bibliologie şi ştiinţa informării, 2008, nr. 1, p.16.
REGNEALĂ, Mircea. Curs de biblioteconomie (XXXVI). În: Biblioteca: revistă de
bibliologie şi ştiinţa informării, 2008, nr. 4, p.108.
Resurse web:
CASSELL, Kay Ann. Le traitement des dons de livres dans les bibliothèques américaines.
Disponibil online la adresa: https://archive.ifla.org/IV/ifla69/papers/049f_trans-Cassell.pdf
[accesat în 14.08.2017].
Collection Development Policy / National Library of Australia. Disponibil online la
adresa: https://www.nla.gov.au/collection-development-policy [accesat în data de 14.08.2017].
Collection Development, Policies - Acquisitions (Library of Congress). Disponibil
online la adresa:
http://www.loc.gov/acq/devpol/ [accesat în 14.08.2017].
MCKNIGHT, Sue. Le don : ses joies et ses peines. Disponibil online la adresa: https://
archive.ifla.org/IV/ifla69/papers/006f_trans-McKnight.pdf [accesat în 14.08.2017].
68
Modalități de realizare a formei preferate

pentru nume de persoane românești
Dorina BĂLAN, șef birou

Catalogarea colecţiilor. Control de autoritate. Colecţii speciale
Tel.: 0236/411037 (int. 109), e-mail: balan_drn@yahoo.com
I. Prolegomene
Resource Description and Access (RDA) - Descrierea și accesul la resursă - este cel
mai nou cod de catalogare, un standard pentru catalogarea descriptivă, lansat în iunie
2010, care oferă instrucțiuni și îndrumări privind formularea datelor bibliografice
și de autoritate. Destinat utilizării de către biblioteci și alte organizații culturale,
cum ar fi muzeele și arhivele, RDA este succesorul Regulilor Anglo-Americane de
Catalogare, ediția a doua (AACR2) și include toate normele de catalogare, începând
de la Principiile de la Paris și înglobând toate Declarațiile de Principii de Catalogare.
Standardul are la bază și modelele conceptuale dezvoltate în ultimii ani de IFLA -
FRBR și FRAD, în special - reprezentând un instrument de lucru flexibil și adaptabil.
El se concentrează pe furnizarea de instrucțiuni pentru specificarea entităților
descrise și atributele acestora, precum și a relațiilor dintre ele, dar și pe separarea
caracteristicilor fizice ale resurselor intelectuale formate.
Dezvoltat și menținut de către Comitetul Comun de Coordonare pentru
Dezvoltarea RDA, format din reprezentanți ai instituțiilor în principal anglo-saxone
(Biblioteca Congresului, American Library Association, Comitetul Australian
pe Catalogare, British Library, Comitetul Canadian pentru Catalogare, CILIP
și Biblioteca Națională a Germaniei), noul cod este într-o continuă completare și
dezvoltare.
În acest sens, marile biblioteci europene lucrează împreună în scopul
dezvoltării și completării caracteristicilor specifice ale RDA pentru o posibilă
punere în aplicare, motiv pentru care s-a constituit European RDA Interest Group
(EURIG)1 - Grupul European Interesat de RDA - membru fondator fiind Biblioteca
Națională a Spaniei, iar alte biblioteci urmăresc dezvoltarea RDA, urmând să ia o
decizie de aderare.
Având în vedere diversitatea culturală a fiecărui popor, considerăm necesar
să contribuim la elaborarea listei numelor de persoane românești, cu particularități
complexe de realizare din punct de vedere al formei preferate, atât la nivel național - și
1. Europe | www.rda-rsc.org. Disponibil la: http://www.rda-rsc.org/europe. Data consultării:
2017-08-16.
69
avem în vedere aici Ghidul național de catalogare - cât și la nivel internațional pentru
a ne aduce aportul la completarea listei de nume de persoane a României pentru
IFLA și, implicit, pentru anexele RDA, în așa fel încât să realizăm uniformitatea
formei preferate a persoanei fizice.
II. Numele persoanei în cultura și legislația românească
Respectarea normelor de stabilire a formei preferate a numelui unei persoane
este extrem de importantă într-o bază de date pentru uniformitate, regăsire, unificare,
forma preferată fiind un punct de acces pentru căutare și regăsire. Este adevărat că
formatele Marc ale programelor de bibliotecă ajută utilizatorul prin trimiteri de tipul
„vezi” sau „vezi și”, catalogul bibliotecii putând să-l conducă acolo unde este colocată
întreaga operă, dar pentru bibliotecarul care-și respectă utilizatorul contează ca acesta
să regăsească opera creatorului la forma preferată (cea mai folosită sau întâlnită),
indiferent de forma sub care îl caută.
În România, Codul civil statuează prin art. 83, Structura numelui, că „Numele
cuprinde numele de familie si prenumele.”
În tradiția poporului român, numele de familie este preluat de soție, dar și de
copiii din cadrul familiei respective, după cel al bărbatului, respectiv al tatălui. Excepțiile,
când este preluat numele de familie al mamei, sunt date de următoarele situații: fie soții
nu sunt căsătoriți, fie tatăl nu se cunoaște, fie refuză să recunoască copilul.
Astăzi, Noul Cod civil este mult mai permisiv, dispunând, la art. 282, Alegerea
numelui de familie, „Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei,
să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să
îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.”
Mai mult, numele se poate schimba pe cale administrativă „Cetăţenii români
pot obţine, în condiţiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie
şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.” 2
În ceea ce privește dobândirea numelui3 „(1) Numele de familie se dobândește
prin efectul filiației și poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, în
condițiile prevăzute de lege. (2) Prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii,
pe baza declarației de naștere.”
Deși regula4 de prezentare a numelui oricărei persoane este prenume, urmat
de numele de familie, în catalogarea oficială se folosește, pentru motive evidente de
ordonare alfabetică, ordinea nume de familie, urmat de prenume. Similar, de multe
ori, românii se prezintă în situații diferite menționând numele de familie ca prim
nume sau doar numele de familie.
În general, în limba română, forma unui nume de creator persoană fizică
se compune din nume de familie (care este intrarea), prenume și elemente de
2. Codul civil, art. 85.

3. Codul civil, art. 84 alin. 1 și 2.
4. Alexandru Graur. Nume de persoane. București: Editura Științifică, 1965, p. 95.
70
individualizare pentru creatorii care au numai prenume sau numai nume de familie
(calificative, epitete, elemente de legătură, adjective).
III. Norme și reguli5 ale formării numelor românești, ținând cont de
regulile naționale și internaționale de realizare a formei preferate
Principiile de la Paris, referindu-se la cuvântul de ordine pentru numele de
persoane fizice, menţionează:
12. Când numele unui autor persoană fizică cuprinde mai multe cuvinte, alegerea
cuvântului de ordine este determinată, pe cât posibil, de uzul recunoscut în ţara al cărei
cetăţean este autorul respectiv sau, dacă acest lucru nu este posibil, de uzul admis în
limba pe care el o foloseşte în general.
Declaraţia de Principii de la Frankfurt stipulează:
5.2.1 Dacă numele unei persoane constă din mai multe cuvinte, alegerea
cuvântului intrare ar trebui să fie guvernată de convenţiile specifice ţării al cărei
cetăţean este persoana, sau
5.2.2 dacă cetăţenia nu este determinabilă, alegerea ar trebui să fie guvernată de
uzul din ţara în care persoana este - în general – rezidentă, sau
5.2.3 dacă nu este posibil să se determine unde este rezidentă în general persoana
respectivă, alegerea cuvântului-intrare ar trebui să fie guvernată de uzul limbii pe care
o foloseşte în general persoana respectivă, aşa cum rezultă din manifestări sau din
lucrările de referinţă.
5.3 Forme de nume de familii;
5.3.1 Dacă numele unei familii constă din mai multe cuvinte, alegerea cuvântului-
intrare ar trebui să fie guvernată de convenţiile specifice ţării cel mai adesea asociate cu
acea familie, sau
5.3.2 dacă nu este posibil să se determine ţara care este cea mai des asociată cu
acea familie, alegerea cuvântului intrare ar trebui să fie guvernată de uzul din limba
pe care o foloseşte în general familia respectivă, aşa cum rezultă din manifestări sau
din lucrările de referinţă. Astfel, între notiţele de autoritate, se creează legături care
conduc spre înregistrările de autoritate ce conţin:
- o formă preferată de nume;
- variante de nume sau de termeni (vezi);
- nume sau termen conex (vezi şi).
IV. Numele persoanelor fizice – elemente componente
1. Prenume - nume sau element dintr-un nume care desemnează o persoană
numai ca individ şi nu ca membru al unei familii sau al unui grup; este numele de
botez utilizat de un individ şi care se asociază numelui de familie; conţine iniţialele şi
literele asociate unui nume de familie.
2. Nume de familie - parte a numelui unei persoane purtată în comun cu alţi
membri dintr-un grup care sunt legaţi nu numai ca membri ai unei familii, ci şi într-o
5. Normele și regulile enumerate respectă numerotarea din actul citat.
71
altă manieră; conţine nume de familie, patronime, nume de clan, dinastii, case
nobiliare, nume utilizate ca nume de familie, nume de familie compuse cu sau fară
liniuţă de unire şi nume de familie care comportă prefixe scrise separat (articole,
prepoziţii, cuvinte de legătură).
3. Număr - cifră romană asociată la prenumele unui suveran, al unui papă,
episcop, alte cifre asociate unei persoane (I, II).
4. Titlu/formulă de adresare - cuvânt sau expresie care indică rangul,
demnitatea sau o formulă de adresare asociată persoanei:
- titluri regale, nobiliare, titluri ecleziastice, titluri de curtoazie, titluri onorifice:
rege, duce, papă, sir etc;
- nume proprii făcând parte dintr-un titlu nobiliar: regina Ana a României;
- formule onorifice sau de adresare civilă: doamna Mia Popescu, moş Ene.
V. Stabilirea formei preferate a numelor pentru persoane fizice
românești
A) Nume de familie și prenume simple sau compuse
- simple - intrarea se face la numele de familie:
Pe document Forma preferată
Adrian Ionescu Ionescu, Adrian
- cu nume de familie compus, cu sau fără liniuță de unire - intrarea se face la
prima parte a numelui de familie compus:
Mungiu-Pippidi Alina Mungiu-Pippidi, Alina
Mariana Ghena-Ionescu-Mocanu Ghena-Ionescu-Mocanu, Mariana
Angelina Davidescu Ionescu Davidescu Ionescu, Angelina
- cu prenume compus, cu sau fară liniuță de unire – intrarea se face la numele
de familie, urmat de prenumele compus, cu sau fără liniuță de unire:
Ionel Grigore Ionescu Ionescu, Ionel Grigore
Adrian-Nicolae Popescu Popescu, Adrian-Nicolae
Anisia Cristina Casandra Popescu Popescu, Anisia Cristina Casandra
- atât numele de familie, cât și prenumele sunt compuse, cu sau fără liniuță
de unire - intrarea se face la prima parte a numelui de familie compus, cu sau fără
liniuță, urmat de prenumele compus, cu sau fără liniuță de unire:
Silvia Cristiana Ionescu Goga Ionescu Goga, Silvia Cristiana
Mircea-Teodor Ionescu-Muscel-Ianculescu Ionescu-Muscel-Ianculescu,
Mircea-Teodor
- excepție: numele compuse (pseudonimele colective neveritabile) care leagă
numele de familie sau prenumele a doi creatori care au colaborat la realizarea
documentului. Forma preferată a numelui va fi numele de familie şi prenumele
72
fiecăruia.6 Pentru fiecare dintre aceștia o variantă a numelui se creează la pseudonimul

colectiv cu care semnează creaţia intelectuală:
Pe document Forma preferată Variantă a numelui
Morogan-Salomie Morogan, Elena-Maria Morogan-Salomie
Salomie, Virgil Morogan-Salomie
B) Nume de persoană cu prepoziții
- numele rezultate din combinarea numelui matern cu cel patern sau a numelui
cu locul de naștere sau de origine al familiei sau feudei unite prin prepoziții compuse7,
precum: de la, de pe, de pe lângă au intrarea la numele de familie compus; din numele
de familie fac parte atât prepozițiile compuse, cât și locul:
Ion Ionescu de la Brad Ionescu de la Brad, Ion
George Pop de Băsești Pop de Băsești, George
Ioan Molnár-Piuariu de Müllersheim Molnár-Piuariu de Müllersheim, Ioan
- prepoziția simplă de din numele compuse cu ajutorul acesteia, care nu arată
locul se menționează după prenume:
Emil de Pușcariu Pușcariu, Emil de
Eudoxiu de Hurmuzaki Hurmuzaki, Eudoxiu de
- excepție: formele domnitorilor, personalităților dacă sunt nume compuse
cu prepoziţia de care arată teritoriul pe care au domnit, se introduc în ordine
directă:
Iancu de Hunedoara Iancu de Hunedoara
C) Nume de persoane care au calificative, adjective
- autorii care sunt identificați prin prenume urmat de un adjectiv, sau de numele
locului, sau orice alt calificativ au ca formă preferată intrarea în ordine directă
Mardarie Cozianul Mardarie Cozianul
Grigore din Măhaci Grigore din Măhaci
Gheorghe din Moldova Gheorghe din Moldova
D) Nume care au și apelative
- creatorii care semnează cu un prenume însoțit de o formulă de adresare sau
o expresie, precum domnul, doamna, țața, nea, nenea, badea, dada au intrarea în
ordine directă:
Moș Ene Moș Ene
6. Manual de autoridades: Disponibil la: http://www.bne.es/opencms/es/Servicios/

NormasEstandares/Docs/Manual_de_Autoridades.pdf. Data consultării: 2017-08-16.
7. Ghid de catalogare și... București: Editura Universității din București, 1976, p. 44.
73
Unchiul Victor Unchiul Victor

Doamna Chiajna Doamna Chiajna
- dacă numele persoanei este însoțit de apelativul domnul, doamna, țața, nea,
nenea, badea, dada dar conține atât nume de familie, cât și prenume, apelativul nu se
mai ia în considerație:
Doamna Mița Popescu Popescu, Mița
- dacă apelativul este însoțit numai de numele de familie, acesta din urmă
constituie intrarea, iar apelativul are rolul unui titlu (asemănător titlului nobiliar):
Domnul Ionescu Ionescu, domnul
- dacă documentul este semnat cu un criptonim (nume împrumutat, imaginar
sau reprezentat prin inițiale) și nu se cunoaște numele sau prenumele, atunci intrarea
se face în ordine directă:
Un bun român Un bun român
A.M.B. A.M.B.
- dacă se identifică numele real sau un pseudonim al creatorului, acesta se redă
ca formă preferată:
A.A-D Alexandrescu, Aurel
E) Nume care conțin patronimic
- dacă un nume de familie al unei persoane conține un patronimic cu sufixul
-escu,-ăscu, -eanu, -an, -aru, -atu, sau -oiu (fiu), se înregistrează patronimicul ca
element de intrare:
Ion Ionescu Ionescu, Ion
Constantin Amărăscu Amărăscu, Constantin
Adina Ardeleanu Ardeleanu, Adina
Claudiu Pădurean Pădurean, Claudiu
Aurel Abăraru Abălaru, Aurel
Ionel Apostolatul Apostolatu, Ionel
- dacă numele de familie format ca patronimic cu aceste sufixe figurează
alături de alt nume de familie și prenume, intrarea se face în ordinea directă a
numelui de familie compus:
Ion Heliade Rădulescu Heliade Rădulescu, Ion
Ion Budai Deleanu Budai Deleanu, Ion
74
- dacă numele de familie al unei persoane are înainte particula sin (fiu, fiul
lui) , ea constituie element de intrare, urmat de numele de familie, indiferent dacă
8
este cuvânt separat ori legat cu liniuță de unire:

Mihai sin Gheorghe Sin Gheorghe, Mihai
Ion sin Gheorghe Sin Gheorghe, Ion
Moise sin Moise Sin Moise, Moise
August B. Sinceleanu Sinceleanu, August B.
Ioan Sin-Dile Sin-Dile, Ioan
- forma modernă a numelui de familie consacră regula:
Ioan Sinescu Sinescu, Ioan
- dacă numele de familie compus al unei persoane are particula sin (fiu, fiul lui)
la sfârșit, legată cu liniuță de unire, intrarea se face în ordinea directă a numelui de
familie compus cu particula:
Gheorghe Ionescu-Sin Ionescu-Sin, Gheorghe
- dacă numele de familie al unei persoane este format cu particula sân, sîn, sâm
sîm (sfânt), ea constituie element de intrare, urmat de numele de familie, indiferent
dacă este separată sau legată cu liniuță de unire de numele de familie:
I. Sân Maier Sân Maier, I.
Paul Sân-Petru Sân-Petru, Paul
Ion Sân-Giorgiu Sân-Giorgiu, Ion
- forma modernă a numelui și evoluția limbii consacră ceea ce s-a susținut mai
sus:
Olivia Sîntoma Sîntoma, Olivia
Mircea Sîntimbreanu Sîntimbreanu, Mircea
Cristian Sângorzan Sângorzan, Cristian
Viorica Sâncrăian Sâncrăian, Viorica
- dacă numele unei persoane este format din prenume și articolul posesiv
genitival al, al lui, a, a lu9 care precedă patronimicul, intrarea se face la articol10:
Ion a lui Gheorghe A lui Gheorghe, Ion
Vasile a Mariei A Mariei, Vasile
8. Alexandru Graur. Nume de persoane. București: Editura Științifică, 1965, p. 79, 181.
9. Iorgu Iordan. Dicționar al numelor de familie românești. București: Editura Științifică și
Enciclopedică, 1983, p. 13.
10. Ghid de catalogare și... București: Editura Universității din București, 1976, p. 45.
75
Paul a lu Sabin A lu Sabin, Paul

Nicolae al Lupului Al Lupului, Nicolae
- forma modernă a numelui11 și evoluția limbii consacră ceea ce s-a susținut
mai sus:
Anca Atodiresei Atodiresei, Anca
Adrian Alui Gheorghe Alui Gheorghe, Adrian
- dacă numele conține atât nume de familie, cât și un patronimic compus cu
articol posesiv genitival şi alte componente ale numelui de familie, intrarea se face în
ordinea directă a numelui de familie compus:
Grigore Sima al lui Ion de Cărpiniș Sima al lui Ion de Cărpiniș, Grigore
Gheorghe Sofian al lui Precop Sofian a lui Precop, Gheorghe
F) Nume de persoane pentru creatorii români din diaspora
- dacă creatorii de origine română, formați la școala românească și consacrați
fie în România, fie în afara țării, scriu și în străinătate, vor avea obligatoriu forma
preferată cea din limba română:
Pe document Forma preferată Variantă de nume
Eugène Ionesco Ionescu, Eugen Ionesco, Eugène
Georgette Crainic Crainic, Georgeta Crainic, Georgette
V. Pseudonimele
Pseudonimul este un nume creat sau adoptat sub care cineva îşi ascunde
adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc.12
Etimologic13, cuvântul provine din limba franceză şi este format prin
compunere din prefixul „pseudo” care înseamnă „fals” şi „nyme” care este echivalentul
cuvântului „nume”, deci, nume fals.143
În conformitate cu ODLIS - Online Dictionary for Library and Information
Science (Dicţionarul online de biblioteconomie şi ştiinţa informării), pseudonimele
ar putea fi împărţite în: personale și colective.
A) Pseudonimele personale respectă, la alcătuirea formei preferate, aceleași
reguli ca și numele de persoane. O categorie mai deosebită o reprezintă pseudonimele
literare și alonimele.
- pseudonime literare, folosite la trecerea de la un gen de scriere la altul;
11. Aurel Sasu. Dicționarul biografic al literaturii române. Vol. 1. Pitești: Paralela 45, p. 37.
12. DEX. Ed. a II-a. Bucureşti: Univers enciclopedic, 1998, p. 866.
13. O anumită parte a etimologilor susţin că originea cuvântului provine din grecescul
ψευδώνυμον (pseudṓnymon), care are aceeaşi semnificaţie ca şi în limba franceză - „nume
fals”, dar provine din compunerea cuvintelor ψεῦδος (pseûdos) - „minciună, falsitate» şi
ὄνομα (ónoma) - „nume» (LIDDELL, Henry George, Scott, Robert. A Greek-English Lexicon.
Disponibil la: http://www.perseus.tufts.edu. Data consultării: 2017-07-27.
14. WAPEDIA. Disponibil la: http://wapedia.mobi/en. Data consultării: 2017-07-27.
76
Pe document Forma preferată Nume conex

Ion Barbu Barbu, Ion Barbilian, Dan
(opera literară) (opera matematică)
- alonimele (creatorul semnează o lucrare cu numele altuia):
Jean Bart Bart, Jean Botez, Eugeniu P.
O atenție deosebită trebuie acordată însă pseudonimelor colective (creatorii
sunt mai multe persoane) care, în funcție de tipul lor, partajate sau nepartajate,
comportă modalități diferite de alcătuire a formei preferate.
Pseudonimele colective partajate neveritabile - când pseudonimul colectiv
al persoanelor responsabile de conţinutul intelectual este redat sub forma reunită a
numelor, prenumelor, ori a altor pseudonime pe care le-au deţinut ca unici creatori, când
folosesc bară oblică sau orice semn grafic sau cuvânt de legătură (/, &, şi, împreună, cu
etc.), forma preferată a numelui va fi numele şi prenumele fiecăruia dintre creatori15.
O variantă a numelui se creează la pseudonimul colectiv cu care semnează creaţia
intelectuală.
Pe document Forma preferată Variantă de formă
Morogan-Salomie Morogan, Elena-Maria Morogan-Salomie
Salomie, Virgil Morogan-Salomie
Pseudonime colective partajate aparente – sunt pseudonimele colective care
vizibil nu doresc să ascundă persoanele şi au intrarea autorizată la numele individuale.16
Frații Buzești Buzescu, Radu Buzești, frații
Buzescu, Preda
Buzescu, Stroe
- excepţie: pentru entităţile muzicale şi artistice se stabileşte întotdeauna - ca
formă preferată - numele de scenă, indiferent care este numele real. Numele real
poate constitui o variantă de formă.
Fraţii Petreuș Fraţii Petreuş Petreuș, Ion
Petreuș, Ștefan
Pseudonime colective nepartajate (grupurile) sunt pseudonimele impuse de
anumite funcţii, exercitate în cadrul unei colectivităţi. Grupurile sunt entităţi angajate
într-un scop comun. Grupurile de artă, grupurile muzicale sunt tratate ca entităţi şi,
prin urmare, membrii săi pot veni şi din surse separate fără a-şi pierde statutul de grup,
aşa cum se întâmplă cu pseudonimele partajate17.
15. Manual de autoridades: Disponibil la: http://www.bne.es/opencms/es/Servicios/
NormasEstandares/Docs/Manual_de_Autoridades.pdf. Data consultării: 2017-08-16.
16. Ibidem. Disponibil la: http://www.bne.es/opencms/es/Servicios/NormasEstandares/
Docs/Manual_de_Autoridades.pdf. Data consultării: 2017-08-16.
17. Biblioteca Naţională a Spaniei. Disponibil la: www.bne.es. Data consultării: 2017-08-16.
77
Între pseudonimele colective partajate şi pseudonimele nepartajate (grupuri)

este uneori foarte greu de realizat o distincţie. Grupurile se deosebesc de pseudonimele
colective partajate doar prin natura creaţiei ce se realizează ca o activitate sub tutela
unei organizaţii, societăţi, instituţii. Ele se subîmpart în:
- pseudonime colective impuse - când acestea sunt cerute de natura profesiei
sau activităţii:
Taxi Taxi Teodorescu, Dan
Bortun, Adrian
Coman, Mugurel
Neacşu, Cantemir
Neagu, Darius
Albu,Vichi
- pseudonime colective corporative - îşi desfăşoară activitatea pur şi simplu sub
tutela unei societăţi cu numele reunite, fără ca vreun creator să-şi decline identitatea,
deci nu pot fi tratate ca identităţi distincte:
Coltofeanu & Dobreanu Coltofeanu & Dobreanu
Titlurile nobiliare sau de nobleţe, ca şi titlurile religioase, sunt uşor de

recunoscut datorită atributului substantival care precede sau urmează numele şi care
indică rangul. În stabilirea formei autorizate trebuie să se ţină cont de elementele ce
compun entitatea: nume, adjectivul care determină numele, prenumele, prepoziţia,
numeralul, articolul posesiv genitival, substantivul care desemnează rangul,
apartenenţa la o anumită familie, numărul în cadrul ierarhiei, teritoriul pe care îşi
exercită puterea conferită de titlu etc.
Titlurile religioase necesită o analiză amănunţită a originii şi a apartenenţei lor
la tipul de religie: ortodoxă, catolică, musulmană etc.
Familiile nobiliare româneşti din Ardeal au avut rădăcini adânci în istorie.
Recunoaşterea meritelor militare, şi nu numai, a apărut prin secolul al XIV-lea
şi era legată de acceptarea catolicismului ca religie. O parte a acestor familii s-au
pierdut în timp sau au fost maghiarizate. O altă mare perioadă, în care românii
au avut acces la statut nobiliar, a fost legată de intrarea Marelui Principat al
Transilvaniei în componenţa Imperiului habsburgic. Curtea imperială de la Viena
a acordat multor români statut nobiliar, cel mai adesea pentru merite excepţionale
şi servicii aduse statului şi coroanei. Au fost înnobilaţi aproape toţi înalţii ierarhi
ai Bisericii Greco-Catolice. Statutul de episcop sau arhiepiscop aducea, aproape
automat, rangul de baron al imperiului. Au fost şi mulţi mireni, mai ales militari
cu ranguri înalte, care au obţinut înnobilarea. Nu toate titlurile obţinute erau
ereditare, cele mai multe fiind conferite cu un caracter viager. După unirea din
78
1918, în conformitate cu legislaţia regatului României, cei care deţineau titluri

nobiliare nu au mai fost recunoscuţi ca nobili. O prevedere extrem de ciudată
a legislaţiei vremii nu recunoştea niciun fel de titlu nobiliar pe întreg teritoriul
României.18
Titlurile nobiliare româneşti sunt: rege, regină, împărat, domnitor, domn,
principe, principesă, prinţ, baron, cavaler, ban şi mare ban.
- dacă o persoană este cunoscută în special după numele dinastiei, numele de
familie etc., intrarea se face la acel nume:
Alexandru Ioan Cuza Cuza, Ioan Alexandru, domn
al Principatelor Unite
Baronul David Urs de Margina Urs de Margina, David, baron
Cavalerul de Puşcariu Ion Pușcariu, Ion, cavaler de
- dacă persoana are prenume și un atribut adjectival (calificativ), intrarea se
face în ordinea prenumelui, urmată de atributul adjectival:
Ștefan cel Mare Ștefan cel Mare, domn al Moldovei
Mihai Viteazul Mihai Viteazul, domn al Țării Românești,
al Transilvaniei și al Moldovei
- dacă o persoană cu titlu nobiliar are în componența numelui un numeral,
acesta se înregistrează imediat după prenume:
MS Regele Mihai I Mihai I, rege al României
- titluri pentru consort/oartă:
Regina Ana a României Ana, regină, consoartă a lui Mihai I, rege al României
- dacă persoana este copil sau nepot al unei persoane cu cel mai înalt statut
în cadrul unui stat sau popor, dacă este cunoscut ca prinţ sau prinţesă al unui
teritoriu se adaugă la numele preferat personal, numele preferat pentru părinţi
sau bunici:
Principesa Margareta Margareta, principesă, fiica lui Mihai I, rege
al României
Principesa Elisabeta Karina Elisabeta Karina, principesă, nepoată a lui Mihai I,
rege al României
- dacă persoanei nobile nu i s-a atribuit titlu sau i-a fost retras, se înregistrează
ca forma preferată numele complet la care se adaugă gradul de rudenie și numele
preferat pentru părinţi sau bunici:
18. Motu, Iancu. Nobili pe valoare adaugată. În: FOAIA transilvană. Disponibil la: http://www.
ftr.ro/nobili-pe-valoare-adaugata-982.php. Data consultării: [2007-09-06].
79

Nicolae al României Medforth-Mills, Nicholas, nepot al lui Mihai I,
rege al României
Titlurile religioase
Biserica Ortodoxă este deosebit de puternică în Europa Centrală şi de Est.
Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă au mai multe lăcaşuri religioase şi
diferite titluri pentru fiecare. Majoritatea jurisdicţiilor Ortodoxe Răsăritene au adesea
medii diferite etnice şi/sau culturale (greacă, rusă, siriană, bulgară, ucraineană, sârbă,
română etc.)
Titluri comune utilizate în Biserica Ortodoxă sunt, în ordinea importanţei:
patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop, episcop vicar, arhimandrit, preot, diacon etc.
În trecut, membrii comunităţii ortodoxe şi ai comunităţii monastice (de călugări şi
călugăriţe) au fost cunoscuţi doar prin numele religioase. Astăzi, se utilizează tot mai
frecvent supranumele după noul botez, dar şi numele real în cazul în care persoana
este cunoscută şi sub acest nume.
Pentru episcop, cardinal, arhiepiscop, mitropolit, stareţ, stareţă sau alte înalte
funcţii ecleziastice, numele religios este înregistrat ca primul element în forma
preferată, urmat de numele de familie, apoi se înregistrează titlul cu cel mai înalt rang
şi teritoriul în care a deţinut sau deţine funcţia:
Mitropolitul Teofan Teofan Savu, mitropolit al Savu, Dumitru
Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopul Irineu Irineu Pop, arhiepiscop al Pop, Ionel
Albei-Iulia Irineu Bistriţeanu,
episcop vicar al Vadului,
Feleacului şi Clujului
- dacă un individ are mai mult de o identitate, semnând cu nume diferite
pentru diverse domenii, un nume preferat este ales pentru fiecare dintre domenii:
Pe document Forma preferată Nume conex

Valeriu Anania Bartolomeu Anania, Anania, Valeriu
mitropolit al Clujului,
Albei, Crişanei şi
Maramureşului
Mitropolitul Anania (opera religioasă) (opera literară)
Bartolomeu
- pentru o persoană care a dobândit un alt titlu religios sau de nobleţe, se alege ca
nume preferat cel mai recent titlu; numele avute anterior constituie variante de nume:
80

Episcopul Casian al Casian Crăciun, Casian Gălăţeanu, episcop
Dunării de Jos arhiepiscop al Dunării vicar al Dunării de Jos
de Jos
Crăciun, Costică
- dacă un nume conţine, alături de titlu, care indică rangul sau funcţia
bisericească, şi o denumire teritorială, iar aceasta face parte integrantă din titlu, se
include ca parte a numelui la titlul bisericesc:
Pimen mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu, Georgescu, Petru
mitropolit al Moldovei şi Sucevei
- dacă numele ales ca nume preferat pentru o persoană cu nume secular este
numele folosit în religie, o variantă a numelui se înregistrează pentru numele secular
(de mirean):
Maica Veronica Veronica Gurău, maică Gurău, Vasilica
Părintele Arsenie Boca Arsenie Boca, ieromonah Boca, Zian Vălean
Pentru Biserica Catolică, clerul este clar definit de popor şi se divizează
conform nivelelor de sanctitate: episcop, preot, diacon. Ierarhia clerului presupune
şi un număr mare de gradaţii şi posturi bisericeşti, cum ar fi: cardinal, arhiepiscop,
mitropolit, prelat, abate etc.
Titlul de papă este atribuit liderului spiritual suprem al Bisericii Romano-
Catolice şi al bisericilor catolice de rit estic (printre care şi Biserica Greco-Catolică)
care formează împreună Biserica Catolică.
Titlul de sfânt este un epitet care desemnează suprema puritate şi perfecţiune
şi este primit după moarte.
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești Antipa de la Calapodești, sfânt
Această lucrare se constituie într-o scurtă trecere în revistă a principalelor
situații care se întâlnesc în realizarea formei preferate a numelui de creatori
persoane fizice românești, fără a avea pretenția de a fi definitivă sau regulile
epuizate. Lista și regulile pot fi completate și cu multe alte exemple întâlnite în
practica biblioteconomică. Ceea ce trebuie reținut este faptul că odată aleasă forma
preferată, toate celelalte forme pot fi trecute la variante de formă prin trimiteri de
tipul vezi sau în unele cazuri, studiate mai sus, chiar la nume conex, prin trimiteri
de tipul vezi și.

81
Bibliografie:
Bibliografia Naţională a României. Bucureşti, 1952.
Constantinescu, N.A. Dicţionar onomastic românesc. Bucureşti: Editura
Academiei, 1963.
Ghid de catalogare și clasificare a colecțiilor Bibliotecilor Universitate din
România. București: Editura Universității din București, 1976.
Graur, Al. Numele de persoane. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1965.
Ionescu, Christian. Mică enciclopedie onomastică. Bucureşti: Editura
Enciclopedică Română, 1975.
Iordan, Iorgu. Dicţionar al numelor de familie româneşti. Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.
Manual de autoridades: Disponibil la: http://www.bne.es/opencms/es/
Servicios/NormasEstandares/Docs/Manual_de_Autoridades.pdf. Data consultării:
2017-08-16.
Names of Persons - Romania. Disponibil la: https://www.ifla.org/node/4953.
Data consultării: 2017-08-07.
Pătruț, Ioan. Nume de persoane și de locuri românești. Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.
Predescu, Lucian. Enciclopedia Cugetarea. Bucureşti: Cugetarea, 1940.
82
Reflectarea subiectului și a indicilor CZU

prin prisma modelelor conceptuale ale IFLA
Violeta Moraru, șef serviciu

Dezvoltarea, evidența și prelucrarea colecțiilor
Tel.: 0236/411037 (int. 109), e-mail: violetamoraru1971@yahoo.com
Odată cu dezvoltarea tehnologiei şi cu apariţia programelor şi a sistemelor

în mediu electronic, evoluţia regulilor de catalogare s-a realizat în concordanţă cu
diversificarea tipurilor de materiale şi a informaţiilor înmagazinate în colecţiile
bibliotecilor, precum şi a suporturilor pe care acestea sunt stocate.
Accesul utilizatorilor la resurse este condiţionat într-o măsură foarte mare de
descrierea corectă a acestora, care trebuie să permită: găsirea, identificarea, selectarea
şi obţinerea lor în conformitate cu cerinţele formulate. Evoluția concepţiilor
internaţionale de catalogare în condiţiile informatizării au condus la crearea unor
viziuni noi asupra funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească înregistrările
bibliografice, creând premisele apariţiei modelelor conceptuale: FRBR, FRAD,
FRSAD, dezvoltate şi publicate de IFLA în perioada 1992-2011.
Primul model, cel al FRBR (Cerinţe Funcţionale pentru Înregistrările
Bibliografice), concepe universul bibliografic prin prisma entităţilor, cărora le sunt
asociate anumite atribute şi între care se stabilesc legături numite relaţii. Entităţile
abordate în FRBR sunt grupate în trei categorii:
- entităţi din grupa 1 (bibliografice): lucrare, expresie, manifestare,
exemplar – „reprezintă diferitele aspecte ale interesului utilizatorului faţă de
produsele activităţilor intelectuale sau artistice”1;
- entităţi din grupa 2 (nominative - reprezintă responsabilitatea intelectuală):
persoană, colectivitate – „îi reprezintă pe cei responsabili pentru conţinutul intelectual
sau artistic, pentru producţia fizică şi pentru difuzarea sau păstrarea entităţilor din
grupa 1”; Ulterior, la acestea s-a mai adăugat o entitate, familie, introdusă prin cel de-al
doilea model conceptual, FRAD (Cerinţe Funcţionale pentru Datele de Autoritate);
- entităţi din grupa 3: concept, obiect, eveniment, loc – „servesc drept subiecte
pentru lucrări”2.
În ceea ce priveşte relaţiile dintre entităţi, pentru cele referitoare la subiect
se poate remarca faptul că nu numai entitățile din grupa 3 pot reprezenta subiecte
1. RAPORTUL FRBR (1997). Trad. Constanţa Dumitrăşconiu ș.a. În: Catalogare –
Metodologice: [on-line]. [Citat 25 aprilie 2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.
cimec.ro/Metodologice/Catalogare/FRBR-RaportRomana.pdf. p. 1-5.
2. Ibidem, p. 3-3.
83
pentru o lucrare, ci fiecare dintre entitățile modelului poate fi identificat drept

subiectul unei lucrări. Așadar, o lucrare şi respectiv expresiile care o realizează, cu
toate manifestările acestora pot „fi despre un concept, un obiect, un eveniment sau loc;
… despre o persoană, [o familie] sau o colectivitate; … despre o expresie, o manifestare
sau un exemplar; … despre o altă lucrare. Legătura logică dintre o lucrare şi o entitate
relativă de subiect serveşte ca bază atât pentru identificarea subiectului unei lucrări
individuale, cât şi pentru certificarea faptului că toate lucrările relevante pentru un
anumit subiect sunt legate de acel subiect.”3
Relaţiile de tip „subiect” din cadrul entităţilor prevăzute de FRBR şi FRAD
sunt ilustrate în fig. 1.
Fig. 1 Entitățile din grupa 3 și relațiile de tip „subiect”
Aspectele referitoare la înregistrările de autoritate pentru subiect sunt abordate

de cel de-al treilea model conceptual, FRSAD (Cerinţe Funcţionale pentru Datele
de Autoritate Subiect), publicat în iunie 2010.
În FRSAD au fost alese ca denumiri ale entităţilor termeni latini, neutri
din punct de vedere cultural şi care nu necesită traducere: thema – o entitate
utilizată ca subiect în lucrare – şi nomen – orice semn sau secvenţă de semne
(caractere alfanumerice, simboluri, sunet etc.) sub care o thema este cunoscută.
3. Ibidem, p. 5-5.
84
O thema are unul sau mai multe nomens, iar un nomen se poate referi la mai mult
de o thema.
Fig. 2 Ilustrarea legăturilor între entitățile modelelor conceptuale ale IFLA
De remarcat este legătura primelor două modele ale familiei cu cel de-al treilea
(fig. 2): în general, orice entitate bibliografică definită în FRBR şi/sau FRAD poate
deveni un tip de thema, deci poate reprezenta subiect pentru o lucrare. Orice lucrare
are ca subiect o temă. Persoana, colectivitatea sau familia, locul, obiectul, conceptul sau
evenimentul pot reprezenta teme pentru lucrare, deci lucrarea are ca subiect temele
definite prin entităţile respective. Însăşi lucrarea poate reprezenta subiectul altei
lucrări, deci poate fi thema pentru aceasta. Pentru fiecare thema se poate defini un
nomen, care reprezintă codificarea subiectului într-un limbaj de indexare. În cazul
indexării prin CZU, indicii de clasificare zecimală universală reprezintă nomen pentru
subiectele identificate în documentele prelucrate. Prin utilizarea indicilor auxiliari
comuni sau generali, se „exprimă caracteristici particulare ale noțiunilor exprimate
prin indici principali”, ceea ce, la nivelul modelului conceptual FRSAD, ilustrează
faptul că entitatea nomen care definește indicele se referă la mai multe aspecte definite
prin thema. Aceasta reprezintă, de altfel caracteristica CZU de clasificare fațetată.
Ex:
811.135.1’36(075) nomen
ilustrează subiectele
limba română thema
gramatică thema
manual thema
85
De asemenea, un subiect este regăsit în sistemul clasificării zecimale universale

în mai multe locuri, sub indici diferiți, ceea ce demonstrează caracterul CZU de
„clasificare aspectuală, în care un fenomen este clasificat potrivit contextului sau
disciplinei în cadrul căreia este analizat (astfel încât aspectele sale variate se relevă în
diferite locuri).”4 Astfel, putem afirma că o thema poate fi reflectată prin mai multe
coduri de tip nomen.
Ex:
821.135.1-91 nomen
398.2(498) nomen
codifică subiectul
Literatură română populară thema
Apariţia FRBR a reprezentat un moment deosebit de important în domeniul

catalogării şi a influenţat toate normele din această sferă concepute ulterior,
constituind totodată punctul de plecare al următoarelor două modele conceptuale:
FRAD şi FRSAD. Acestea sunt în continuă evoluție și modificare, fiind supuse unui
proces permanent de îmbunătățire. Grupurile de lucru ale IFLA create în scopul
cercetării, studierii și optimizării modelelor Familiei FR au ca obiectiv prioritar
dezvoltarea acestora și exemplificarea în vederea înțelegerii și aplicării lor în cadrul
comunității biblioteconomice, toate acestea vizând, în final, satisfacerea cerințelor
utilizatorului, primul și cel mai important dintre principiile prevăzute în Declarația
de principii internaționale de catalogare5.
În februarie 2016, a apărut un nou model conceptual, FRBR-Library Reference
Model (LRM), care a fost conceput prin consolidarea celor trei modele anterioare ale
familiei FR – FRBR, FRAD, FRSAD - pentru a clarifica înțelegerea acestora și pentru
a elimina barierele în calea adoptării lor. În martie 2017 a fost publicată varianta
revizuită, sub denumirea IFLA Library Reference Model (IFLA LRM) - care însă
nu a fost încă aprobată de Comitetul profesional sau consiliul de conducere al IFLA.
În LRM sunt definite 11 entități, aflate într-o structură ierarhică de supraclasă/
subclasă în care se permite transferul atributelor și relațiilor de la o supraclasă către
subclasele sale. Entitatea utilizată ca subiect, definită în FRSAD sub conceptul thema,
a fost redenumită în LRM drept res, fiind plasată la nivelul cel mai înalt al ierarhiei.
În res sunt incluse orice materiale și concepte considerate relevante pentru universul
bibliographic. Res este supraclasă pentru celelalte 10 entități definite în LRM, inclusiv
pentru nomen.
4. CLASIFICAREA Zecimală Universală: Ediţie medie internaţională în limba română. Partea
1. Vol. 1. Bucureşti: Biblioteca Naţională a României, 1998, p. X.
5. Principiile Internaţionale de Catalogare (IFLA 2009) : [on-line]. România, Bucureşti:
Biblioteca Naţională a României. [Citat 25 aprilie 2017]. Disponibil pe Internet la adresa:
http://www.bibnat.ro/dyn-doc/Declaratia-de-principii.pdf.
86
Se poate afirma, fără îndoială, că familia de cerinţe funcţionale, prin cele trei
modele elaborate de grupurile profesionale de lucru ale IFLA, precum și consolidarea
acestora în cadrul Library Reference Model, au determinat crearea unei viziuni noi
asupra obiectului catalogării, în special asupra funcţiilor înregistrărilor bibliografice
şi de autoritate.
Bibliografie
MONOGRAFII
1. CLASIFICAREA Zecimală Universală: Ediţie medie internaţională în
limba română. Partea 1. Vol. 1-2. Bucureşti: Biblioteca Naţională a României,
1997-1998.
2. McILWAINE, I. C. Clasificarea Zecimală Universală: Ghid de utilizare.
Bucureşti: Asociaţia Bibliotecarilor din Învăţământ România, 2006. 287 p.
3. NICULESCU, Zenovia. Arhitectura sistemului Clasificării Zecimale
Universale : Caracteristici funcţionale în context contemporan. Ed. a 2-a. Bucureşti:
Editura Universităţii din Bucureşti, 2005. 256 p.
RESURSE WEB
1. FUNCTIONAL Requirements for Authority Data: Final Report, 2009 : [on-
line]. [Citat 25 aprilie 2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ifla.org/
publications/functional-requirements-for-authority-data.
2. FUNCTIONAL Requirements for Bibliographic Records: Final Report, 2009:
[on-line]. [Citat 25 aprilie 2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ifla.
org/files/cataloguing/frbr/frbr_2008.pdf.
3. FUNCTIONAL Requirements for Subject Authority Data: Final Report, 2010 :
[on-line]. [Citat 25 aprilie 2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ifla.org/
files/classification-and-indexing/functional-requirements-for-subject-authority-
data/frsad-final-report.pdf.
4. IFLA Library Reference Model: [on-line]. [Citat 1 august 2017]. Disponibil
pe Internet la adresa: https://www.ifla.org/files/assets/cataloguing/frbr-lrm/ifla_
lrm_2017-03.pdf.
5. PRINCIPIILE Internaţionale de Catalogare (IFLA 2009) : [on-line]. România,
Bucureşti: Biblioteca Naţională a României. [Citat 25 aprilie 2017]. Disponibil la:
http://www.bibnat.ro/dyn-doc/Declaratia-de-principii.pdf.
6. RAPORTUL FRBR (1997). Trad. Constanţa Dumitrăşconiu ș.a. În:
Catalogare - Metodologice : [on-line]. [Citat 12 mai 2017]. Disponibil pe Internet
la adresa: http://www.cimec.ro/Metodologice/Catalogare/FRBR-RaportRomana.
pdf.
87
Serviciile moderne
ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Catrina Căluian, bibliotecar

Tel.: 0236/411037 (int. 138), e-mail: katycaluian@yahoo.com
În România, după anul 1990, odată cu apariţia calculatorului în prelucrarea

informaţiei, s-au produs schimbări majore şi la nivelul managementului din biblioteci.
Pentru a putea răspunde noilor provocări, activitatea managerială trebuie să se
bazeze pe flexibilitate, adaptabilitate, creativitate și performanță. În acest context,
implementarea managementului calităţii totale în biblioteci implică crearea de noi
structuri şi procese de interacţiune a personalului cu utilizatorii şi totodată adaptarea
obiectivelor bibliotecii la noile cerinţe ale societăţii din secolul al XXI-lea.
Managementul serviciilor de bibliotecă face parte din ştiinţa managementului
care studiază tehnicile de conducere a bibliotecilor, procesele şi relaţiile de
management din biblioteci, în scopul obţinerii şi furnizării instrumentelor şi
serviciilor de informare în acord cu tendinţele de evoluţie manifestate în era
informatizării. Calitatea serviciilor într-o bibliotecă este influenţată atât de factorii
interni dependenţi de pregătirea și dedicația profesională a bibliotecarului cât şi de
factorii externi independeţi de activitatea acestora. De multe ori între aceşti factori
există interdependenţă. De exemplu, implementarea strategiei de achiziţie care
vizează numărul de documente din fondul bibliotecii, un factor intern, depinde de
posibilitatea obţinerii de fonduri financiare necesare achiziţiilor, un factor extern.
Utilizatorul unei biblioteci publice contemporane are aşteptări dintre cele
mai mari începând cu ambientul oferit de bibliotecă, calitatea şi mărimea fondului
de documente, diversitatea şi calitatea serviciilor oferite, paleta şi atractivitatea
manifestărilor oferite ca alternativă de petrecere a timpului liber, înlesnirea accesului
în clădire, la documente, servicii, posibilitatea accesului de la distanţă la toate acestea
prin intermediul website-urilor şi nu în ultimul rând amabilitatea şi profesionalismul
bibliotecarilor.
Biblioteca publică gălăţeană, o bibliotecă istorică având în vedere că este
înfiinţată din 1889, a avut, în cei 128 de ani de existenţă, în centrul atenţiei, utilizatorul.
Fondul enciclopedic a acoperit nevoile de informare din toate domeniile cunoaşterii.
Informatizarea Bibliotecii a început în anul 1992, iar primul serviciu bazat pe World
Wide Web a fost oferit utilizatorilor prin publicarea, în iunie 1999, a primei versiuni
a homme page-ului Bibliotecii. Odată cu informatizarea Bibliotecii s-au produs
88
mari transformări la nivelul tipurilor de servicii oferite şi a tipurilor de documente

achiziţionate. Începând cu anul 1992 şi până în prezent, Biblioteca Judeţeană „V.A.
Urechia” din Galați depune eforturi considerabile pentru a menţine eficienţa şi
calitatea serviciilor pentru utilizatori. Iată câteva din punctele tari care au apropiat
utilizatorul de Bibliotecă de la reabilitarea din 2004 şi până în prezent:
1. Accesibilitatea:
• Remodelarea spaţială a zonei destinate împrumutului de documente la
domiciliu: utilizatorul găsește în holul de la intrare, pe dreapta, un pupitru modern
unde îşi poate returna singur documentele, în stânga sunt spaţiile expoziţionale şi
de informare despre activităţile desfăşurate, în faţă un pupitru de referinţe, unde
doi bibliotecari furnizează informaţii şi referinţe şi însoţesc utilizatorul spre zona
cu documente. Pentru tipul de informaţii şi referinţe care necesită mult timp de
documentare, utilizatorii apelează la serviciile Biroului de referinţe;
• Spațiile deschise care permit accesul liber la raft, existenţa unui TV pe
hol, dotarea sălilor cu scaune, mese şi PC dau libertate, confort şi bună dispoziţie
utilizatorilor. Tot legat de ambient s-a renovat iluminatul (iluminat controlat prin
senzori), s-a asigurat microclimatul controlat (vara şi iarna), existenţa echipamentelor
automate pentru asigurarea umidităţii controlate, uşi dotate cu dispozitive pentru
acces controlat, existenţa unui generator de curent care asigură autonomie de
aproximativ 8 ore din perspectiva alimentării cu energie electrică a sistemelor;
• Înfiinţarea a patru filiale în cartierele mari ale oraşului au înlesnit accesul
utilizatorului la sediile Bibliotecii (în viitorul apropiat se va deschide a cincea filială
într-un alt mare cartier al orașului);
• Programul cu publicul este de 11 ore pe zi, în toate zilele săptămânii, mai
puţin sâmbăta. Duminica, programul este de 5 ore, iar două luni pe timpul verii,
programul este de 8 ore.
2. Colecţii:
• În sălile cu documente destinate adulţilor s-a restructurat modul de aranjare
la raft combinându-se aşezarea sistematico-alfabetică cu o aşezare în funcţie de
domeniile de interes şi grupele de vârstă. Accesul este liber la raft!
• Achiziţiile anuale de peste 30.000 de unităţi de evidenţă au mărit şi actualizat
fondul;
• Politica de achiziţie a vizat cu precădere resursele aflate pe suport electronic
(CD, DVD, CD-ROM, DVD-ROM) şi oferirea lor spre împrumutul la domiciliu, dar
și achiziţionarea de cărţi Daisy pentru nevăzători;
• Achiziţiile se fac din toate domeniile cunoaşterii, iar strategia de achiziţie se
bazează inclusiv pe sugestiile formulate de către utilizatori.
3. Personalul
• Bibliotecarii din toate secţiile au beneficiat de cursuri de perfecţionare
din domeniul comunicării, relaţiilor cu publicul, managementului de proiect,
89
prelucrării documentelor, IT, achiziţiilor publice etc. Cunoștințele acumulate

în urma acestor cursuri trebuie să fie consolidate și dezvoltate printr-un proces
continuu de autoformare. Un punct tare îl constituie prezenţa, în cea mai mare parte,
a bibliotecarilor tineri la relaţiile cu publicul. Cei tineri sunt mai flexibili când vine
vorba de schimbare, de dobândirea de abilităţi în zona tehnologiilor informaţionale
şi de comunicare, de abordarea unui comportament deschis, amabil. În procesul de
servire al utilizatorului, personalul de contact este elementul primordial: zâmbetul şi
amabilitatea încurajează utilizatorul să înainteze şi să-şi formuleze întrebările, apoi
rapiditatea şi corectitudinea răspunsurilor primite îl motivează să mai vină şi a doua
oară în bibliotecă;
• De profesionalismul bibliotecarului depinde calitatea tuturor serviciilor:
identificarea corectă a documentului care conţine informaţia dorită, corectitudinea
descrierilor bibliografice standardizate, întocmirea bibliografiilor, calitatea
achiziţiilor, îndrumarea în folosirea noilor tehnologii, tranzacţii corecte, organizarea
de manifestări de interes pentru utilizatori, calitatea recondiţionării şi restaurării
documentelor etc.
4. Tehnologia
• În prezent, utilizatorii au la dispoziţie un număr de 52 de PC, 4 imprimante,
4 scannere, 2 cititoare de cărţi electronice, 3 fotocopiatoare;
• Tranzacţiile de împrumut la domiciliu, rezervări, prelungiri, consultări la
sala de lectură, împrumut interbibliotecar se realizează în sistem informatizat;
• La intrare există porţi magnetice, iar documentele sunt securizate cu bandă
magnetică, antifurt;
• Toate punctele de împrumut ale Bibliotecii (sediul central și filialele) sunt
dotate cu echipamente necesare eliberării permiselor de tip card;
• Biblioteca deține un sistem de monitorizare cu camere de supraveghere;
• Biblioteca este automatizată prin existenţa unei reţele electrice cu cinci
subsisteme, reţea de date (LAN, VPN, WAN), reţea internă de telefonie cu trunchiuri
externe şi servicii de tip interior, reţea video, reţea audio (furnizare de semnal analogic
în sălile de audiţie), reţea antiefracţie, antiincendiu şi antiinundaţie, reţea antifurt şi
de control al accesului;
• Biblioteca are server extern;
• Biblioteca deține soft integrat de bibliotecă (TinRead).
5. Servicii
Utilizatorii beneficiază de servicii bazate pe instrumente moderne specifice
conceptului Library 2.0:
A) OPAC-ul este de nouă generaţie:
• cu interfaţă modernă web;
• navigare faţetată;
• permite utilizatorilor să facă recomandări, recenzii;
90
• utilizatorul poate să se autentifice în sistem şi să-şi verifice contul

(împrumuturile în curs, datele de expirare a perioadei de împrumut, datoriile de
plată);
• utilizatorul îşi poate actualiza informaţiile personale (telefon, e-mail, adresă
etc.) dar fără acces la schimbarea numelui sau a numărului de permis/card;
• pot transmite mesaje către personalul Bibliotecii (cereri privind anumite
cărţi sau informaţii);
• utilizatorii pot verifica disponibilitatea unui document şi pot solicita reţinerea
(rezervarea) unui exemplar sau rezervarea pe titlu;
• socializare bazată pe temele comune de interes citite (căutarea pornind de la
topicul adnotărilor realizate de cititori);
• navigarea pe baza principiilor FRBR (înregistrări catalogate în format
MARC);
• interfaţă pentru dispozitive mobile (telefoane mobile, telefoane inteligente,
tablete cu sisteme de operare variate);
• căutare distribuită; o căutare este transmisă către mai multe surse de
informare şi rezultatele primite sunt combinate şi prezentate cititorului;
B) Website-ul Bibliotecii conţine servicii moderne de comunicare a
utilizatorului cu Biblioteca: mesageria instantanee (rubrica Întreabă bibliotecarul),
reţele social-media (Google+, Facebook, Pinterest, Flickr, Scribd), blogul CIC unde au
posibilitatea de a pune întrebări, comenta la fiecare articol postat şi de a fi anunţaţi
despre noutăţi prin sistemul de feed RSS. Alte facilități ale website-ului:
• site-ul poate fi accesat prin intermediul telefonului mobil;
• Biblioteca este prezentă prin intermediul site-ului în reţele sociale (G+,
Facebook), reţele de partajare a fotografiilor (Flickr, Pinterest);
• site-ul conţine un alt tip de unealtă social-media de tip wiki, în rubrica
InfoGhid unde utilizatorul are posibilitatea să contribuie la completarea conţinutului.
Utilizatorul poate merge în Compartimentul multimedia pentru audiere şi
vizionare, poate consulta documente la sala de lectură, poate xeroxa documente
contra cost, se poate opri la Oficiul Referințe electronice - internet unde, folosind
gratuit un PC are acces la Internet, îşi poate crea documente, poate printa pe hârtie
sau stoca informaţia pe dispozitive optice de stocare, poate consulta baza de date
legislativă Indaco.
În fiecare an, din 2008, în luna mai sau iunie, Biblioteca împreună cu alţi
organizatori locali, naţionali şi internaţionali oferă gălăţenilor, timp de cinci zile, un
inedit și valoros târg de carte aflat în curând la a X-a ediție. În luna iunie se desfăşoară
ediţia anuală a carnavalului dedicat copiilor. Săptămânal, în două ediții (toamnă-
iarnă și primăvară) scriitorii au posibilitatea să-şi lanseze cărţile în cadrul Salonului
Literar „Axis Libri” organizat de Bibliotecă în fiecare zi de joi, fără întrerupere din
anul 2009. În vacanţa de vară copiii îşi petrec timpul liber în Parcul central „Mihai
91
Eminescu” unde funcţionează pe această perioadă „Biblioteca Estivală” și în Grădina

publică a orașului unde activează „Grădina cu cărți”.
Gradul de satisfacţie a utilizatorilor indică calitatea serviciului oferit. Din acest
motiv, Biblioteca, prin cercetări de marketing, va trebui să perceapă performanţa
unui serviciu doar prin prisma utilizatorului. Serviciile trebuie adaptate la nevoile
utilizatorilor şi nu utilizatorii adaptaţi la serviciile oferite! Prin intermediul website-ului,
a unui caiet de sugestii, din analiza și interpretarea chestionarelor aplicate se pot afla
nevoile de informare, educare, recreare ale utilizatorilor.
Bibliotecarul trebuie să conştientizeze că fiecare, prin comportament şi
cunoştinţele deţinute, contribuie la calitatea și eficiența de excepție a serviciilor.
Calitatea trebuie să fie mereu produsul efortului conjugat al bibliotecarilor din toate
compartimentele de activitate ale instituției, iar utilizatorul - targetul acestui efort.
Bibliografie
Perigard, Michel. Etapele calităţii : Demersuri şi instrumente. Bucureşti: Editura
Tehnică, 1997, 210 p.
Dediu, Liviu-Iulian. Managementul serviciilor pentru utilizatori în bibliotecile
contemporane. Bucureşti: ANBPR, 2012, 274 p.
Webliografie
Madge, Octavia-Luciana. Managementul cunoaşterii în biblioteci. În: Studii de
Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării. Disponibil online la: http://www.lisr.ro/14-
madge.pdf. Accesat: 10 ianuarie 2017.
92
Publicații seriale: Studiu de caz

„Monitorul Oficial” în oglinda timpului
Leonica Roman, bibliotecar
Tel.: 0236/411037 (int. 108), e-mail: romanleonica@yahoo.com
Monitorul Oficial al României reprezintă publicația oficială a statului român

în cadrul căruia se publică legi, hotărâri, decrete, ordonanțe, acte normative etc.
Această publicație de o importanță deosebită este o oglindire a evoluției
istoriei și a politicii statului român care a dus la apariția și dezvoltarea României
moderne.
Primele acte de guvernământ și administrație de stat au început a se tipări în
anul 1829, atât în Țara Românească, cât și în Moldova. La 8 aprilie 1829, Ion Heliade
Rădulescu publica la București primul număr din Curierul românesc care avea să
cuprindă și „cele dinlăuntru și slobode săvârșiri ale Statului nostru, precum judecăți
însemnate, sfaturi și hotărâri ale divanului pentru îmbunatățirea patriei, voințele
divanului pentru publicarea vreunei pricini și celelalte”1, pe când în Moldova, Asachi
publica la 1 iunie 1829 Albina Românească, gazetă politico-literară. Aceste două
publicații sunt premergătoare primei publicații oficiale a statului.
Astfel că, primul număr al Monitorului Oficial a apărut în data de 8/20
decembrie 1832, cu titlul Buletin, gazetă administrativă, sub redacția lui Ion Heliade
Rădulescu. Era tipărit cu caractere chirilice și avea o periodicitate săptămânală.
Caracterul oficial se poate observa de la nr. 3 din 22 decembrie 1832 când își
schimbă titlul în Buletin, gazetă oficială2, având
adăugată stema țării.
Din 1934, în interiorul periodicului găsim
„Tabla de materii”, denumită „Scară”, publicată la
sfârșitul ultimului număr, aceasta regăsindu-se în
publicație până în anul 1947.
Deși are un caracter oficial, publicația
cuprinde pe lângă paginile oficiale și pagini cu caracter neoficial. Astfel că, în anul
1837 publică primul anunț particular, iar în anul 1838 inserează știri din țară.
1. Monitorul Oficial : 1832-1932, p. 1.

2. Data de la care apare cu numele Buletin, gazetă oficială este neclară. Monitorul Oficial :
1832-1932, la p. 4 arată data de 22 decembrie 1832, pe când Publicaţiile periodice româneşti
(ziare, gazete, reviste). Tom. 1. Bucureşti : Librăriile Socec & Comp.; Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1913, p. 87 menționează data de 15/27 decembrie 1832.
93
Își schimbă din nou titlul, astfel că, în perioada 4 ianuarie 1847-23 iunie 1848
apare sub numele de Buletin ofițial al Prințipatului Țării Românesci, iar între 24
iunie-3 septembrie 1848, cu titlul Foae ofițială pentru secfestre și licitații3.
De la 9 februarie 1853 se contopește cu Foae Sătească a Principatului
Moldovii4 și apare sub denumirea de Buletinul oficial. Din acest an se poate observa
că apare în condiții grafice mai bune decât în perioada precedentă și este tipărit cu
mai multe litere latine. Este anul în care periodicul capătă un caracter cultural și
educațional, fiind bogat în articole instructive, în informații diverse despre economie,
sănătate, cultură, știri etc.
Începând cu 29 ianuarie 1859 își schimbă titlul în Monitorul official al Țeriῐ
Româneștiῐ.
La 29 februarie 1860 apare
primul supliment cu titlul Protocoalele
Ședințelorǔ Adunării legislative a
Țărei Romanesci.
Din 2 ianuarie 1860 are titlul Principatele-Unite. Monitorul, ḑiarǔ official
alǔ Țereῐ Românescῐ. Se poate observa că partea oficială este tipărită cu litere latine,
pe când partea neoficială este publicată cu litere latine amestecate cu caractere
chirilice. În acest an caracterele chirilice dispar în totalitate din publicație.
Începând cu 20 mai 1861 are titlul Principatele-Unite. Monitorul, jurnalǔ
official alǔ Țereῐ Românescῐ, iar din 20 decembrie 1861 apare cu titlul Principatele-
Unite. Monitorul, jurnalǔ official.
Trebuie subliniat faptul că încă din anul 1833 în această publicație a fost
instituit depozitul legal prin care orice editură și tipografie trebuia sa trimită din
toată producția editorială un număr de exemplare marilor biblioteci. Din anul 1948,
această prevedere a fost îndeplinită, însă autorităţile comuniste au introdus un fond
special, la care accesul era restrictiv.
Ion Heliade Rădulescu are un rol important în latinizarea publicației. În 1839,
în nr. 56, introduce primele caractere latine, la început acestea fiind amestecate cu
cele chirilice, urmând ca de la nr. 122 din 1860 publicația să apară numai cu litere
latine, caracterele chirilice dispărând în totalitate.
Începând cu 9 februarie 1862 are titlul Monitorulǔ, jurnalǔ oficialǔ alǔ
Principatelorǔ-Unite, acesta fiind atribuit în urma încetării Monitorului oficial al
Moldovii5.
3. Cu titlul Foae ofițială pentru secfestre și licitații este menționat în Publicaţiile periodice
româneşti (ziare, gazete, reviste). Tom. 1, p. 87, însă, Monitorul Oficial: 1832-1932, p. 6,
menționează titlul Foaie oficială pentru sechestre și licitații.
4. Foae Sătească a Principatului Moldovii a apărut la Iași în perioada 2 aprilie 1839-24 iunie
1851și a fost un supliment al publicației Albina românească, gazetă politică și literară.
5. Monitorul oficial al Moldovii a apărut la Iași în perioada 28 octombrie 1858-28 februarie
1863.
94
Începând cu 6 februarie 1863 are titlul Monitorulǔ, jurnalǔ oficialǔ alǔ

Principatelorǔ-Unite Române
Începând cu anul 1864 apar două noi suplimente, Ḑiarul comunelor rurale și
Desbaterile Senatului României.
Începând cu 23 ianuarie 1866 are titlul Monitorul, jurnal oficial al României,
iar de la 3 ianuarie 1868 înlocuiește cuvântul jurnal cu ḑiariǔ, titlul devenind
Monitorul, ḑiariǔ oficial al României.
La 29 aprilie 1869, ia naștere suplimentul Desbaterile Camerei Deputaților a
Romaniei.
Începând cu nr. 182 din 1875 titlul se modifică în Monitorul Oficial al
României, urmând ca de la 26 octombrie/7
noiembrie 1884 să aibă titlul România.
Monitorul Oficial.
Survine din nou modificarea
titlului, astfel că, începând cu 1 aprilie
1886 apare sub denumirea Regatul
Romaniei. Monitorul Oficial.
Începând cu 17 octombrie 1919 are titlul Monitorul Oficial. Direcția Generală
a Monitorului Oficial și Imprimeriei Statului.
Din anul 1928, Monitorul Oficial apare în două părți: Monitorul Oficial.
Partea I. Legi, decrete. Jurnale ale Consiliului de Miniștri, deciziuni ministeriale,
comunicate, anunțuri judiciare de interes general. Regatul României și Monitorul
Oficial. Partea II. Jurnale ale Consiliului de Miniștri, Deciziuni Ministeriale,
judiciare și administrative de interes particular, anunțuri comerciale și particulare.
Suplimentul Desbaterile Senatului Romaniei, apărut prima dată la 6
decembrie 1864, devine la 26 ianuarie 1921, anexă la Monitorul Oficial, sub numele
Desbaterile Senatului. După ce suferă mai multe transformări ale titlului, la 23
octombrie 1927 se numește Monitorul Oficial. Desbaterile Senatului, urmând ca
în perioada 17 ianuarie 1928-31 decembrie 1930 să se numească Monitorul Oficial.
Partea III. Desbaterile Parlamentare [Senatul], iar începând cu 2 ianuarie 1931 să
apară sub numele Desbaterile Parlamentare. Senatul. Monitorul Oficial. Partea a
III-a.
Cele trei părți ale Monitorului Oficial, în perioada 1949-1952 apar sub un
singur titlu, Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, iar din 1952 până
în 1965 sub denumirea Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii
Populare Române.
Începând cu anul 1965, se împarte în trei secțiuni: Buletinul Oficial al
Republicii Socialiste România. Partea I, Buletinul Oficial al Republicii Socialiste
România. Partea a II-a și Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
Partea a III-a.
95
Primele două secțiuni, începând cu anul 1989, își schimbă titlul în Monitorul
Oficial al României. Partea I. Comunicate, decrete-lege,…, respectiv Monitorul
Oficial al României. Partea a II-a. Sesiunile Consiliului Provizoriu de Uniune
Națională, iar în anul 1990, cea de-a treia secțiune devine Monitorul Oficial al
României. Partea a III-a. Publicații și anunțuri.
În anul 1991 apar Monitorul Oficial al României. Partea a IV-a. Publicații
ale agenților economici și Monitorul Oficial al României. Partea a IV-a. Publicații
ale agenților economici : Bilanțuri și conturi de profit și pierderi.
În anul 1994 este publicat Monitorul Oficial al României. Partea a II-
a. Sinteza lucrărilor comisiilor Camerei Deputaților, apare concomitent cu
Monitorul Oficial al României. Partea a II-a. Dezbateri parlamentare.
În anul 1997 apare și Monitorul Oficial al României. Partea a V-a. Contracte
colective de muncă.
În anul 2000 apare și Monitorul Oficial al României. Partea a VI-a. Achiziții
publice.
În anul 2005 apare și Monitorul Oficial al României. Partea a VII-a.
Publicații ale societăților cooperative.
În prezent, Monitorul Oficial al României este împărțit în șapte părți
distincte, fiecare dintre ele abordând o tematica specifică: Partea I cuprinde actele
juridice ale Parlamentului, actele cu caracter politic ale Parlamentului și ale celor
două Camere, decizii ale președinților celor două camere: Camera Deputaților și
Senatul, actele Președintelui României, actele Guvernului, diverse acte normative
etc., apare atât în limba română, cât și în limba maghiară; Partea a II-a cuprinde
stenogramele ședințelor Camerei Deputaților și ale Senatului, ale ședințelor comune
ale Camerei Deputaților și Senatului, sintezele lucrărilor comisiilor permanente
ale Camerei Deputaților, rapoartele și dările de seamă prezentate Parlamentului
de către autoritățile publice, potrivit Constituției sau altor legi, după dezbaterea
acestora de către Parlament; Partea a III-a publică acte juridice, înscrisuri,
comunicări, anunţuri şi altele asemenea; Partea a IV-a cuprinde acte juridice
referitoare la agenţi economici şi la alte categorii de persoane juridice, precum şi
alte acte stabilite prin dispoziţii legale; Partea a V-a cuprinde contractele colective
de muncă la nivel naţional şi de ramură, convenţiile şi recomandările Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, precum şi alte acte stabilite prin dispoziţii legale; Partea
a VI-a cuprinde documente privind achiziţiile publice, în această secțiune fiind
publicate anunţuri de intenţie, de participare, de atribuire referitoare la achiziţiile
publice de produse, lucrări şi servicii; anunţuri de participare şi atribuire privind
concesiunea de bunuri, lucrări (activităţi) şi servicii; anunţuri de participare şi
atribuire pentru delegarea de gestiune a serviciilor publice; anunţuri privind
finanţarea nerambursabilă, precum și alte anunţuri a căror publicare este prevăzută
de lege; Partea a VII-a cuprinde actele societăţilor cooperative cum ar fi hotărâri
96
ale adunării generale, proiecte de fuziune sau de diviziune, acte de dizolvare ale
societăților etc.
Cele șapte părți ale Monitorului Oficial al României pot fi vizualizate pe
internet cu ajutorul aplicației expert-monitor, un software legislativ online, care are
multiple facilităţi de căutare, incluzând forma text cu legături şi imaginea martor a
Monitorului Oficial. Autentic-monitor reprezintă formatul electronic al Monitorului
Oficial al formatului clasic, ce este disponibil în cadrul unei aplicaţii online. Aceasta
aplicație permite accesul la Monitorul Oficial al României odată cu apariţia publicaţiei,
precum şi la arhivă, valabil atât pentru vizualizare, cât şi pentru imprimare.
În cei aproape 185 de ani de la prima publicare, Monitorul Oficial al României
a suferit numeroase modificări atât de fond, cât și de formă. Se poate observa cu
ușurință evoluția lui, de la foaia volantă cu forma unei gazete de provincie, tipărită
cu caractere chirilice într-o mică tipografie particulară, până la transformarea lui
în cel mai puternic instrument legislativ român, structurat în șapte secțiuni de sine
stătătoare care sunt publicate atât în format tipărit, cât și în format electronic.
BIBLIOGRAFIE:
*** Istoria jurnalismului din România în date: Enciclopedie cronologică.
Coordonator: Marian Petcu. Iași: Polirom, 2012.
*** Publicaţiunile periodice româneşti: (Ziare, gazete, reviste). Tom. 1:
Catalog alfabetic: 1820-1906. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. și C. Sfetea, 1913.
*** Publicaţiile periodice româneşti: (Ziare, gazete, reviste). Tom. 2: Catalog
alfabetic: 1907-1918, Supliment 1790-1906. Bucureşti: Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1969.
alfabetic: 1919-1924. Bucureşti Editura Academiei Republicii Socialiste România,
1987.
alfabetic: 1925-1930. Bucureşti: Editura Academiei Române, 2003.
*** Publicaţiile periodice româneşti: (Ziare, gazete, reviste). Tom. 5. Partea a
2-a: Catalog alfabetic: 1931-1935. Bucureşti: Editura Academiei Române, 2012.
WEBLIOGRAFIE:
Monitorul Oficial: 1832-1932. Disponibil în Internet: https://fr.slideshare.net/
gruianul/monitorul-oficial-1832-1932. Data citării: 01.03.2017.
Publicațiile oficiale – Publicația Monitorul Oficial. Disponibil în Internet:
http://www.monitoruloficial.ro/RO/article--Publica%C8%9Biile_oficiale--102.html.
Data citării: 01.03.2017.
Monitorul Oficial al României. Disponibil în Internet: https://ro.wikipedia.
org/wiki/Monitorul_Oficial_al_Rom%C3%A2niei. Data citării: 01.03.2017.
97
Noutăți aduse Principiilor Internaționale

de Catalogare
Bute Mihaela, bibliotecar
Tel.: 0236/411037 (int. 138), e-mail: bmihy@yahoo.com
Regulile de catalogare au trecut printr-un proces permanent de revizuire şi

actualizare, plecând de la primele norme stabilite de Sir Anthony Panizzi (1839) sau
Charles Ami Cutter (1876), la Principiile Internaţionale de Catalogare de la Paris
(1961) până în prezent, când se lucrează cu normele ISBD - ediţia consolidată din
2011, conform formatului UNIMARC - ediţia a 3-a din 2008 şi conform Principiilor
Internaţionale de Catalogare (2016), bazate pe familia de modele conceptuale elaborate
de IFLA (International Federation of Library Associations and Institutions).
După mai mult de 50 de ani, IFLA a creat o nouă Declaraţie de principii,
publicată în anul 2009, care adaptează Principiile de la Paris la obiectivele aplicabile
cataloagelor on-line de bibliotecă. Noile principii au înlocuit și lărgit în mod explicit
sfera Principiilor de la Paris, de la simple lucrări textuale la toate tipurile de resurse
şi de la alegerea şi forma vedetelor la toate aspectele datelor bibliografice şi de
autoritate utilizate în cataloagele de bibliotecă. Această declaraţie a inclus nu numai
principiile şi obiectivele, dar şi regulile directive care ar trebui incluse în codurile de
catalogare la nivel internaţional, precum şi recomandări cu privire la posibilităţile de
căutare şi regăsire. Scopul acesteia a fost de a servi drept bază pentru standardizarea
internaţională a catalogării.
Versiunea curentă a fost revizuită şi actualizată în 2014 şi 2015 şi aprobată în
2016. Aceasta ia în considerare noi categorii de utilizatori, mediul cu acces deschis,
interoperabilitatea şi accesibilitatea datelor, caracteristicile instrumentelor de regăsire
şi schimbarea remarcabilă a comportamentului utilizatorului în general.
Principalele modificări care au apărut în urma revizuirii acestor principii sunt
următoarele:
• în anul 2010 FRSAD (Functional Requirements for Subject Authority
Data) a înlocuit și descris entităţile FRBR: concept, obiect, eveniment şi loc cu termenul
thema (orice entitate utilizată ca subiect al unei lucrări) şi a creat superclasa nomen
(orice semn sau succesiune de semne prin care este cunoscută o thema sau sau prin
care se face referire la aceasta sau care sunt abordate ca thema);
• au fost introduse 4 principii noi, care vor sta la baza elaborării codurilor
de catalogare: interoperabilitate (pentru a asigura partajarea și reutilizarea datelor
bibliografice și de autoritate în interiorul și în afara comunității de biblioteci), deschidere
98
(restricțiile asupra datelor trebuie să fie minime în scopul de a menține transparența,

conform Declarației IFLA pentru Accesul Direct), accesibilitate (accesul la datele
bibliografice și de autoritate, precum și la funcțiile de căutare trebuie să fie conform
standardelor internaționale pentru accesibilitate, elaborate de IFLA) și raționalitate
(regulile întru-un cod de catalogare ar trebui să fie ușor de susținut și să nu fie arbitrare);
• în secțiunea Aplicabilitate, numită Scop în ediția din 2009 a principiilor,
menţiunea arhive, muzee şi alte comunităţi a fost omisă;
• secţiunea Fundamentele funcţiei de „căutare” în catalog a fost extinsă,
iar termenii cod, cataloage, OPAC au fost înlocuiţi utilizând termeni care cuprind
forme extinse de informaţii bibliografice colocate (funcția de colocare reprezintă
alăturarea într-un catalog a resurselor asemănătoare și legate în mod direct);
• cuvântul înregistrare (bibliografică și de autoritate) a fost modificat
în date, ţinând cont că înregistrarea este un mod prin care datele sunt grupate şi
vizualizate.
Declaraţia de Principii de Catalogare este bazată pe activităţile, conceptele,
modelele, standardele şi instrumentele de bibliotecă.
Noile principii revizuite se edifică după modelele conceptuale expuse în
documentele IFLA: FRBR (Functional Requirements for Bibliographic Records),
FRAD (Functional Requirements for Authority Data), FRSAD (Functional
Requirements for Subject Authority Data) și FRBRoo (Functional Requirements for
Bibliographic Records – Object Oriented) și extind Principiile de la Paris, permițând
o abordare coerentă a catalogării descriptive şi a catalogării pe subiecte a resurselor
bibliografice de toate tipurile.
Catalogarea descriptivă se realizează conform normelor ISBD - ediţia
consolidată din 2011, care reunește toate cele șapte ISBD-uri aplicate tuturor
categoriilor de resurse. Noutatea acestei ediții este apariția unei noi zone dedicate
formei conținutului și tipului de media și anume, Zona 0 – Zona formei conținutului
și tipului media.
Declarația de Principii Internaționale de Catalogare (ICP), ediția din 2016, a
fost elaborată de Secțiunea de Catalogare a IFLA și de Grupul IFLA de Experți pentru
elaborarea Codului Internațional de Catalogare și aprobată de Comitetul Permanent
de Catalogare al IFLA, Comitetul IFLA pentru Standarde și Comitetul Profesional
IFLA.

Bibliografie:
Declaraţia de Principii Internaţionale de Catalogare (ICP) [online]. În: Federația
Internațională a Asociațiilor de Bibliotecari și Biblioteci [Data accesării 7 iulie 2017].
Disponibil în Internet: https://www.ifla.org/files/assets/cataloguing/icp/icp_2016-ro.pdf.
Lichii, Neli. Principiile de catalogare de la Paris (1961) şi de la Frankfurt (2003)
[online].[Data accesării 7 iulie 2017]. Disponibil în Internet: http://dspace.usarb.md:8080/
jspui/bitstream/123456789/2623/1/Lichii_Nelea_Principiile_catalog.pdf.
99
Zborul printre Povești
Liana Niculeţ, bibliotecar

Compartimentul Marketing. Proiecte. Programe. Editare şi promovare
Tel.: 0236/411037 (int. 117), e-mail: liananic@gmail.com
Globalizarea își face simțite efectele în toate domeniile de activitate, inclusiv

în ceea ce privește cultura. Marile transformări, atât la nivelul societății cât și
la nivelul individului, au condus la o înrăutățire a stilului de viață a oamenilor,
afectând și aspecte esențiale ale valorilor culturale. În majoritatea cazurilor,
societatea românească actuală neglijează literatura și implicit lectura. Copiii din
ziua de astăzi nu cunosc scriitorii clasici, cu atât mai puțin scriitorii contemporani
– realitate care denotă o criză acută a modelelor și a valorilor culturale adevărate.
De aceea, societatea românească actuală are nevoie de cultură de înalt nivel
calitativ, pe care o întâlnește citind și descoperind plăcerea lecturii.
Instituția publică de cultură, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, a cărei
misiune, printre altele, este educarea publicului larg prin intermediul actului
cultural de calitate, a implementat, în perioada
16 ianuarie–15 noiembrie 2017, proiectul
cultural Pe aripi de poveste, câștigat în cadrul
sesiunii I a anului 2017, pe aria tematică
Educație prin cultură. Proiectul a fost finanțat
de Administrația Fondului Cultural Național
(AFCN)1, instituție publică subordonată
Ministerului Culturii și Identității Naționale,
valoarea totală fiind de 56.736 lei.
Proiectul cultural Pe aripi de poveste,
cofinanţat de Administrația Fondului
Cultural Național și-a propus să faciliteze
accesul la cultură al copiilor cu vârsta cuprinsă
între 7-14 ani, din mediul rural gălățean, să
promoveze literatura adresată acestei categorii
de vârstă și să încurajeze lectura de plăcere
prin organizarea de activități cultural-educative.
1. „Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național.
AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului
pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”
100
Acțiunile s-au desfășurat în zece

localități din județul Galați: Tg. Bujor,
Tecuci, Țepu, Măstăcani, Drăgănești,
Scânteiești, Independența, Gohor,
Barcea, Vînători, dar și la sediul central al
Bibliotecii „V.A. Urechia” Galați, cu ocazia
evenimentului Noaptea în Bibliotecă la
Galați.
Proiectul Pe aripi de poveste a
constat în derularea a două ateliere de
lucru, care s-au desfășurat în perioada 12
mai-7 octombrie 2017, astfel:
a. Atelierul de lectură și construit povești - activitate la care au participat
scriitorii gălățeni: Vera Crăciun, Olimpia Sava, Victor Cilincă, A.G. Secară,
autori de literatură pentru copii. Atelierul a avut două secțiuni. Prima secțiune
a cuprins un dialog interactiv între scriitori și copii, scriitorii devenind astfel
„biblioteca vie”. În cea de-a doua secțiune, copiii au fost provocați de către
scriitori, să construiască/să compună povești pornind de la diverse situații date.
În cadrul acestor sesiuni, copiii și-au dezvoltat imaginația creatoare, capacitatea
de exprimare, vocabularul și au învățat să folosească în mod corect structurile

literare și gramaticale ale limbii române.
b. Atelierul de reprezentație și animație culturală – a urmărit familiarizarea
beneficiarilor cu valorile morale, dezvoltarea orizontului de cunoaștere și
insuflarea dragostei pentru carte și lectură. În cadrul acestui atelier, o trupă de
actori gălățeni a susținut o reprezentație artistică, desfășurată pe parcursul a două
ore, care a cuprins un colaj de trei povești prezentate nonformal.
Proiectul Pe aripi de poveste a avut un impact semnificativ prin schimbarea
mentalității publicului țintă în ceea ce privește nevoia de lectură, condiția
scriitorului român contemporan și imaginea acestuia în țară, în sensul acceptării
lui ca element formator, ca o conștiință vie, reprezentativă a culturii române.
101
Activitățile prevăzute în proiect

au avut un impact major asupra
comunităților rurale, aducându-i
împreună pe membrii acestora,
sprijinind implicarea comunității,
dezvoltarea relațiilor sociale dintre
copii, crescând nivelul educațional-
cultural și interesul pentru cultura
autentică. Totodată, s-a încurajat
valorificarea potențialului creativ
al tinerei generații, accesul la
forme educaționale extracuriculare variate, discursul liber, exprimarea prin
formă artistică, manifestări de personalitate liberă: copiii și-au creat o anumită
dezinvoltură, le-a crescut încrederea în forțele proprii, au învățat să asculte activ,
să se exprime clar, concis și coerent, să-și dezvolte vocabularul și să-și depășească
timiditatea, controlându-și emoțiile.
Prin implementarea acestui proiect, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a
reușit să determine tânăra generație, în special copiii din diversele zone vizitate
să conștientizeze importanța lecturii și a implicării în regenerarea rurală din
punct de vedere cultural.
Proiectul Pe aripi de poveste implementat de Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” a fost în acord cu acțiunile Uniunii Europene de promovare a
facilității accesului la cultură și implicit a politicilor locale și naționale, care
acordă sectorului cultural un rol important în procesul de dezvoltare durabilă,
în coeziunea socială, în procesele de regenerare și revitalizare rurală. Astfel,
pentru orice societate cultura trebuie să fie un instrument esențial în furnizarea
serviciilor educaționale prin dezvoltarea creativității și abordării inovatoare la
toate categoriile de vârstă.
102
Campania „Hai pe net” 2017 la

Filiala 2 „Paul Păltănea”
Daniela MITROFAN, bibliotecar
Filiala 2 „Paul Păltănea” Galați
Str. 1 Decembrie 1918, nr. 25, cod 800511
tel: 0737042020, 0336100009; e-mail: geani_daniela @yahoo.it
„Hai pe net” este o campanie națională de incluziune digitală organizată de

Fundația EOS România în parteneriat cu telecentre, biblioteci, școli, PAPI ( Puncte
de Acces Public la Informație) și alte organizații și instituții dedicate alfabetizării
digitale în România. Anul acesta Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” a participat
la campania „Hai pe net” cu o serie de activități printre care și cea organizată de/
la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”- Biblioteca Municipală în data de 29 martie 2017
unde s-a desfășurat activitatea cu titlul: „Promovarea TIC pentru angajabilitatea
tinerilor” cu participarea directă a elevilor clasei a X-a D de la Colegiul Tehnic
de Alimentație și Turism „Dumitru Moțoc” Galați, coordonați de doamna prof.
Grigoraș Elena Antoneta .
În cadrul activității elevii au fost ajutați de profesorul coordonator împreună
cu bibliotecarii filialei să redacteze un Curriculum Vitae. Prin intermediul acestui
important pas, tinerii au fost sprijiniți să-și
identifice competențele și abilitățile latente
pe care nici măcar nu știau că le au. După
înregistrarea fiecăruia dintre participanți
pe platforma http://yourock.Jobs/ro a
urmat procesul de completare a datelor
specifice unui astfel de text funcțional,
indispensabil astăzi pentru angajarea
tinerilor pe piața muncii. După redactarea
CV-lui a urmat completarea abilităților și a unei referințe specifice specializării
liceului din care fac parte elevii.
Secția Referințe electronice/Internet a Filialei nr. 2 a pus la dispoziție cele
16 calculatoare din dotare elevilor participanți la această activitate, făcând posibilă
desfășurarea în condiții optime a campaniei de anul acesta.
Tema activității a antrenat tinerii participanți în realizarea unui curriculum vitae
online, pregătindu-i astfel pentru acceptarea și cunoașterea metodelor și tehnicilor
de afirmare și selecție practicate în mediul de afaceri național și internațional.
Biblioteca prin activitățile sale instructiv-educative, proiectele naționale
și internaționale sprijină formarea tinerilor, ajutându-i să cunoască realitățile
103
mediului de afaceri și să le abordeze

rațional în eventualitatea lansării în viața
socială de producție și servicii, realități
necunoscute de ei până acum. Sub forma
jocului și a implicării conștiente, tinerii iau
contact direct sau indirect cu o realitate pe
care vor trebui să o înfrunte la momentul
oportun.
Se constată astfel că biblioteca
tradițională s-a transformat în bibliotecă
modernă datorită cerințelor sociale
imperative. Astăzi vorbim de biblioteca
multifuncțională ca centru de informare,
de formare, comunicare, recreere și
socializare. Bibliotecarii sprijină și dirijează utilizatorul spre a-și dezvolta abilitatea
de a identifica diverse moduri de satisfacere a nevoii de informare, de consultare a
surselor informaționale și strategii de căutare a informației.
Filiala 2 „Paul Păltănea” Galați – Biblioteca Municipală prin programele și
activitățile selectate promovează o atitudine optimistă în derularea proiectelor cu
sprijinul tinerilor și profesorilor direct implicați în formarea lor profesională. Ținta
fiecărei activități desfășurată în mijlocul adolescenților este îndreptată cu siguranță
spre o perspectivă profesională realistă a noilor generații care iau contact treptat cu
realitățile sociale și economice actuale și viitoare.
În concluzie, această activitate a fost de bun augur, întrucât elevii au dobândit
noi informații privind completarea corectă și completă a unui CV în mediu online,
care s-a dovedit a fi o provocare, dar și o experiență utilă adolescenților.
104
„Tinerii și mediul virtual:

conexiuni periculoase”
Un nou proiect derulat la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”
Nicoleta Magdalena CIUPITU, bibliotecar

Filiala 2 „Paul Păltănea” Galați
Str. 1 Decembrie 1918, nr. 25, cod 800511
tel: 0737042020, 0336100009; e-mail: magdaciupitu@yahoo.com
Fie că vrem, fie că nu, Internetul a devenit deja o parte din universul copiilor
de astăzi, iar în ritmul în care se dezvoltă accesul la această reţea internaţională de
informaţii, pe viitor influenţa ei va spori. Pe lângă avantajele sale deloc neglijabile,
Internetul reprezintă un pericol serios la adresa celor mici. De fapt, dacă ne referim
strict la copii şi chiar la adolescenţii aflaţi într-o perioadă dificilă şi confuză a vieţii
lor, Internetul poate face mai mult rău decât bine.
Nu trebuie deloc să fii un expert în domeniu ca să înţelegi acest lucru, doar
să cunoşti labilitatea mental-emoţională a celor mici, lipsa discernământului şi
a experienţei de viaţă tipice vârstei, precum şi pericolele Internetului la adresa
minorilor.
Un timp îndelungat petrecut online poate avea consecinţe grave asupra
sănătăţii fizice si psihice. Hărţuirea în mediul online, dependenţa de internet, furtul
de date personale şi imaginea online, ademenirea, conţinut dăunător şi ilegal al unor
site-uri sunt cele mai frecvente pericole la care tinerii sunt expuși. Datorită acestui
fapt rolul instituţiilor educaţionale este foarte important. Una din aceste instituţii
care poate contribui la diminuarea riscurilor în utilizarea Internetului este biblioteca.
O misiune importantă a bibliotecii este şi aceea de conştientizare a publicului
tânăr în legătură cu pericolele la care este expus în mediul virtual. În acest scop
Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”, prin Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” a iniţiat Proiectul
„Tinerii şi mediul virtual: conexiuni periculoase” derulat în perioada mai-iunie 2017.
Proiectul a avut ca parteneri Inspectoratul Judeţean de Poliţie, prin Compartimentul
de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii; Inspectoratul Şcolar Judeţean, prin unităţile
şcolare sudordonate din municipiu și judeţ; Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă
Educaţională. Principalele obiective ale proiectului au fost creşterea gradului de
conştientizare privind pericolele, dar și beneficiile Internetului, precum și dezvoltarea
capacității de selectare a informaţiilor corecte din mediul virtual.
În cadrul proiectului s-au derulat o serie de activităţi interactive, elevii au
fost antrenaţi în discuţii libere și provocaţi să răspundă la unele întrebări cum ar
fi: Pe ce reţea de socializare ai profil? Cât timp foloseşti reţeaua de socializare pe
105
zi? Câte selfi-uri faci pe zi şi câte postezi pe reţeaua de socializare? Aceştia au recunoscut
că petrec multe ore în faţa calculatorului, că au în lista de prieteni multe persoane
necunoscute, iar comunicare virtuala a devenit cel mai bun mijloc de a interacţiona.
Astfel, ei sunt expuşi riscului de a deveni dependenţi de Internet, dar şi de
a intra in contact cu persoane necunoscute, rău intenţionate. Activităţile tematice
derulate în cadrul proiectului i-au familarizat pe copii cu noţiuni elementare care
contribuie la siguranţa online.
Specialiştii prezenţi la activităţi le-au explicat elevilor că interacţiunea în spaţiul
virtual poate avea o serie de consecinţe negative: poate oferi informaţii incomplete,
trunchiate şi neadecvate realităţii, dar şi riscul de a stabili relaţii cu persoane care
îşi ascund identitatea sau oferă o falsă identitate. Tinerii care utilizează site-urile de
socializare trebuie să ştie că o fotografie „share”-uită pe un site de socializare rămâne
în baza de date, chiar dacă a fost ştearsă la fel ca şi informaţiile de natură personală.
De asemenea, li s-a explicat copiilor faptul că reţelele de socializare sunt create
pentru a câştiga bani, nu pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor, iar scopul lor este
acela de a aduna cât mai mulţi utilizatori şi cât mai multe informaţii despre aceştia.
Întâlnirile interactive dintre copii şi specialişti au fost extrem de interesante. Copiii
au participat la discuţii, au adresat întrebări, şi-au exprimat opiniile cu privire la
avantajele şi dezavantajele internetului, dar au vizionat şi scurte materiale video în
care au văzut şi acţiunile deliberate întreprinse de unii adulţi pentru a forma o relaţie
de încredere şi a stabili o legătură emoţională cu un copil cu intenţia ca mai târziu să
îl abuzeze sau să îl exploateze emoţional.
Reprezentantul Inspectoratului Județean de Poliție le-a vorbit copiilor despre
capcanele mediului virtual, despre situaţiile în care pot folosi butonul REPORT, despre
faptul că trebuie să discute cu părinţii ori cu un adult în care au încredere dacă îi
îngrijorează ceva ce se întâmplă online, iar psihologul prezent la fiecare întâlnire le-a
expus consecinţele grave asupra sănătăţii fizice, dar şi psihice: oboseală cronică, izolare,
neglijarea activităţilor legate de şcoală, deprivarea de somn, irascibilitate şi multe altele.
Acest proiect se doreşte a fi un proiect-pilot, urmând a fi promovat şi de
celelalte compartimente, filiale ale bibliotecii judeţene, scopul final fiind acela ca un
număr cât mai mare de copii şi adolescenţi să înveţe să folosească în avantajul lor
mediul online, chiar şi reţelele de socializare, fără să cadă victimele unor infractori
deghizaţi în prieteni virtuali.
Trebuie să ne reamintim mereu că Internetul, în ciuda vastităţii şi complexităţii
sale, precum şi a ritmului uluitor de dezvoltare, nu este altceva decât un serviciu
supus aceloraşi legi şi reguli precum viaţa reală. Defăimarea, insultarea, racolarea,
hărţuirea, pedofilia sau ameninţarea cuiva prin intermediul online sunt prin definiţie
infracţiuni care pot şi trebuie pedepsite.
Copiii trebuie să se bucure de o copilărie normală, frumoasă, liniştită, veselă şi
curată. Chiar şi în epoca Internetului!
106
107
Personalia Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Poemele închisorilor
„Marele cântec de credință în dumnezeu”
Interviu realizat cu poeta, scriitoarea și traducătoarea
Paula ROMANESCU
Maria stanciu, ziarist

Galați, str. Armata Poporului, nr. 16, Cod 800078
tel.: 0751977157, e-mail: mteophana333@gmail.com
Autoare a 70 de volume de poezie, proză și traduceri bilingve din care trei

antologii de poezie, prezentate în limbile română și franceză * „Scrisul este chiar
robia mea solară şi împlinitoare de bucurie” * Antologia Poezia închisorilor,
tradusă și în franceză: „Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Où sont-ils ceux qui
n’existent plus?”; „Poemul culturii” din închisorile comuniste - 501 pagini cu 89 de
poeți martiri * „Cât de mult trebuie să fi iubit Dumnezeu neamul românesc creştin
de i-a dat o atât de cumplită suferinţă, cât să facă din ea Crez şi credinţă «cu viaţa
pre moarte călcând»”… * „Profesia” de părinte este o binecuvântare!...
— Distinsă Doamnă a cuvântului de Bine și Frumos, vă rugăm să ne spuneți,

când v-aţi întâlnit întâia dată cu poezia?
— Poezia m-a întâlnit! Tocmai începusem să recunosc graiul mamei, căldura
surâsului ei, mângâierea mâinii sale, armonia din cântul de leagăn… Tot de pe
atunci am deprins şi gustul de miere al lacrimii, şi liniştea pe care-o aşterneau
peste fruntea mea albele bolţi ale casei noastre, şi taina rugăciunii acelea cu „Înger,
îngeraşul meu/ Ce mi te-a dat Dumnezeu,/ Totdeauna fii cu mine/ Şi mă-nvaţă să fac
bine…”, şi baladele de George Coşbuc - adevărate litanii menite să aducă sufletului
duioşie, deschidere spre lumină, iar noţiunii de iubire de neam - nobleţe… Iar când
am ajuns la scris… altă mare minune! „Cetitul cărţilor” mi-a fost dintotdeauna „cea
mai de folos zăbavă”. Dar şi îngerul meu păzitor va fi rămas cu siguranţă să mă mai
înveţe câte ceva chiar (sau mai cu seamă) şi astăzi, după ce dulcea mea mamă s-a
mutat în umbră - „veşminte de pământ luând”, cum spune lăncrămeanul poet din
cel „sat de lacrimi fără leac” şi - lăsând livada din jurul casei noastre sub zăvor de
iarbă...
— Ce amintiri vă vin în memorie când spuneţi Ţuţuleşti, satul acela de din
Argeş mai la vale?
— O infimă parte din acele amintiri le-am concentrat în cartea „Zăvor de
iarbă/ Verrou d’herbe” (vol. I-II, Ed. Betta, 2012). De fapt, tot trecutul în care ne place
să ne întoarcem adesea nu-i decât dorul de Paradisul dintâi, cel de care avem ştire şi,
din care nu am fi fost alungaţi de nimeni niciodată de n-ar fi fost nerăbdarea copilului
inocent să ajungă adult... Degeaba oftăm acum după timpul acela de-a pururi pierdut
108
şi, când ne privim în vreo fotografie îngălbenită chipul, rostim ca pentru sine „Eram
copil, o, Doamne, sub cerul Tău, înaltul.../ La fel şi-acum; doar învelişul altul...”
Un loc cu totul aparte în memoria mea de adult îl ocupă conştientizarea faptului
că pe teritoriul satului nostru, la fostele păduri Rovine (cu accent pe prima silabă!) -
Rovina Mare, Rovina Mică, Tufele Roşii, străbătute de „Drumul Omorului”, s-a fost
dat Bătălia aceea dintre Viteazul Mircea Voievod şi Baiazid, acesta din urmă aflând
cum pot ajunge „tot o apă şi-un pământ” cei care ne-au călcat moşia strămoşească,
în căutare de pământ, apă şi aur... Cronica cea mai vie a acelor încleştări ne-a
lăsat-o Luceafărul acela răsărit din liniştea neuitării. Degeaba s-au încrâncenat
nişte epigoni „revoluţionari” foarte să-i pună sub obroc în vreo întunecată debara a
minţişoarei lor, lumina verbului său cântător de adevăruri.
— În poezia şi în proza Dumneavoastră aduceți, adeseori, în prim-plan
oameni, fapte și locuri dragi: mama, tata, casa părintească, satul copilăriei,
dragostea de Dumnezeu... Poţi fi un creator-traducător de cărți - cele mai multe
bilingve, română-franceză și fraceză-română, poți face ceva fără aceste date
identitare?
— Aţi remarcat perfect. Să fie oare ceva mai adevărat decât rădăcinile din
care te-ai ivit sub cer - lujer de lut cu verticale seve, robit de dor de a ajunge floare
cu, în jurul corolei - aştrii luminii? Cât priveşte cea de a doua parte a întrebării,
cred că fără datele identitare de care amintiţi, poţi fi doar înşirător de... „cuvinte
goale ce din coadă au să sune”... Ca poet român, poţi fi chiar şi traducător din
limba maternă în limba vag românească, împestriţată cu neologisme-barbarisme
şi-alte „isme” cu pretenţie de ultra-supra-modernisme din care cititorul (expiratul
acela dedulcit la armonie din cuvânt!) nu se va alege decât cu o imensă derută, cu
o„tristeţe incomensurabilă” (plecăciune, Topîrceanu!). Dar ca traducător de poezie
sau proză literară din limba română într-o limbă străină sau invers este absolut
obligatoriu să fi trecut cu ochii minţii larg deschişi prin regatul literaturii române
şi universale, prin studiul aprofundat al limbii sursă şi al limbii în care te încumeţi
să traduci, păstrând întreg sensul originalului, evitând capcanele lingvistice foarte
frecvente la cei cărora cunoştinţele de gramatică le-ar fi rămas străine, iar lexicul...
după ureche.
— Doamna Paula Romanescu, Dumnezeu v-a înzestrat cu mulţi talanţi,
pe care i-aţi înmulţit înzecit!... Sunteţi autoarea a trei mari antologii bilingve,
enumerate mai sus. Să ne oprim la cea alcătuită din poezia închisorilor - „Unde
sunt cei care nu mai sunt”/ „Où sont-ils ceux qui n’existent plus?”, titlu inspirat de
poemul omonim, semnat de Nichifor Crainic. Sfântul Sinod al BOR îi cinstește anul
acesta pe Patriarhul Justinian Marina şi pe martirii şi mărturisitorii creştini din
România, care L-au mărturisit pe Hristos în vremea ateismului stalinist. Cum a
pornit ideea alcătuirii Antologiei Poezia închisorilor la care am aflat că aţi lucrat
aproape douăzeci de ani?
109
— Fenomen literar unic în literatura lumii, creaţia poetică a deţinuţilor politici

din închisorile comuniste din România (1948-1964), dintr-o vreme de neagră teroare
şi oroare, a circulat mai întâi chiar între zidurile temniţelor, transmisă prin morse,
scrisă pe o coajă de săpun, înscrisă în memoria și în inimile celor deveniţi adevărate
enciclopedii uluitoare ca într-o bibliotecă vie pe care n-au putut s-o distrugă nici tortura,
nici foamea, nici frigul, nici focul, nici moartea, nici teroarea cruntă.
Supravieţuitorii închisorilor comuniste au reunit după decembrie 1989
zestrea de poeme îndelung păstrate în memoria lor. Astfel a apărut la Bucureşti, sub
coordonarea lui Constantin Aurel Dragodan, între anii 1993-1997, antologia în patru
volume de poezie aflată şi în Arhiva Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Regretatul C.A. Dragodan este cel care mi-a pus la dispoziţie textele poemelor
antologate şi mi-a propus alcătuirea unei selecţii şi traducerea în limba franceză. Aşa
a apărut în anul 1999 prima ediţie - „Poésie enchainée” (Editura Spicon), cuprinzând
poezii din 36 de poeţi dintre cei mai reprezentativi. Lansarea acesteia s-a făcut în
Franţa, la Angers, în cadrul simpozionului internaţional „Artistes pour la Liberté”,
sub egida Amnesty International. Pentru ediţia a doua, revăzută şi adăugită, am ales
poezii şi din culegerea PoeŢi dupĂ gratii, apărută la Mănăstirea „Petru Vodă”
(2010), dar am inclus şi poezii inedite puse la dispoziţie de păstrătorii lor - autori,
prieteni sau membri ai familiilor celor care nu mai sunt, ca tot atâtea mărturii de
cutremurătoare forţă poetică. Da data aceasta, numărul poeţilor selectaţi a fost de 89!
Comemorarea martirilor români anticomunişti care „au umplut cerul de sfinţi”
ar trebui să fie făcută cu fiecare Sfântă Liturghie când preotul înalţă ruga aceea prin
care sunt amintiţi cei care sunt vrednici de pomenire cu: „Să-i pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa!”
Despre ei ar trebui să existe şi obligativitatea consfinţită prin lege de a se include
în programele şcolare un studiu pertinent, altfel ne vom mira în zadar că tânăra
generaţie nu va înţelege niciodată ce e cu iubirea de neam şi cu jertfa celor care au
preferat să moară întru credinţa străbună, îndurând samavolnicii de o cruzime
inimaginabilă din partea unor hiene cu chip de om fără Dumnezeu.
— Fiecare vers din creaţia celor 89 de poeţi este o ilustrare a experienţei
durerii, a nesfârşitelor suferinţe, a martirajului celor umiliţi, schingiuiţi, dar care
au transformat suferinţa şi suspinul lor în cânt şi rugăciune cuminecătoare... Pentru
Paula Romanescu, cum au fost parcurse acele zile încărcate, mai ales, emoţional?
— Nu credeam să-nvăţ a... suferi ca şi cum aş fi traversat eu însămi iadul care mi
se deschidea cu fiecare nouă mărturie găsită în poemele acelea de o cutremurătoare
forţă şi veridicitate a evocării. Am fost cu ei în cătuşe, în lanţuri, la Neagra, la Canal,
am răbdat de foame, de frig, am îndurat umilinţele toate, m-am rugat cu ei şi am
„văzut” cum Iisus le-a intrat în celulă, le-am trăit disperarea când, sfâşiaţi de durere
înălţau rugi-întrebare, precum: „Mai este, Doamne, pân’ la cer, mai este,/ Până s’ajung
părtaş luminii Tale,/ Sau totul nu a fost decât poveste/ Şi-am colbuit degeaba atâta
110
cale,/ Şi-am risipit atâta suflet, Tată,/ În râvna mea ne-nchipuit de mare/ Ca de-o mai
fi s-ajung la cer vreodată/ N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare...!” De-ar fi fost după
mine, n-aş fi menţionat în carte decât la cuprins, în ordine alfabetică, numele celor
trecuţi prin închisori, fiindcă poeziile lor prea erau ale tuturor.
— În istoria mântuirii neamului omenesc, astfel de experienţe de viaţă,
ilustrate de sensibila şi înalta „poezie a rugii” mai găsim la sfinţii, martirii şi
mucenicii din primele veacuri după Hristos; mă gândesc la Sfinţii Grigorie Teologul,
Ioan Damaschin, Andrei Criteanul care au ridicat rostirea şi rostuirea cuvântului
de la estetic la divin... Poate fi încadrată poezia închisorilor într-un gen literar
anume? Mai există „antecedente” asemănătoare în marea literatură universală?
— Vedeţi care-i diferenţa? Scrierile celor de dumneavoastă evocaţi se refereau
la trăirea lor individuală. Poezia închisorilor din vremea comunismului pogorât după
Cel de-al Doilea Război Mondial peste întreg neamul românesc - ca un vifor din
Siberiile urii şi adus chiar „de marele popor eliberator de la Răsărit” (?!) - este unul
şi acelaşi cântec fără de sfârşit, înălţat din mii de glăsuiri, continuat de o voce mereu
gata să ducă mai departe tăcerea aşternută de o altă voce peste care moartea îşi pusese
pecetea… Nu! Nu mai există în toată literatura lumilor un astfel de fenomen literar!
Încadrarea acestui fenomen în Istoria Literaturii Române din toate timpurile
TREBUIE să fie făcută mai întâi (de ce fac pe surzii inocenţi şi nepricepuţi istoricii
noştri literari?!) şi, denumirea fenomenului (dacă din pricina unicităţii sale nu-şi află
nume!) se va impune firesc. „Soyez béni, mon Dieu, qui donnez la souffrance!”/
Binecuvântat fii, Doamne, că ne-ai dat suferinţa!, parcă aşa zicea Baudelaire…
Dar cât de mult trebuie să fi iubit Dumnezeu neamul românesc creştin de i-a dat o
atât de cumplită suferinţă, cât să facă din ea Crez şi credinţă, cu viaţa pre moarte
călcând…
— La „Academia de după gratii” s-au aflat poeţi cunoscuţi, precum Radu
Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Vasile Voiculescu, dar şi poeţi care nu au
creat decât în perioada cumplitelor persecuţii, „atinşi” de aripa Duhului Sfânt. Vă
rugăm să faceţi o scurtă clasificare a acestor poeţi-mărturisitori întru Hristos.
— Dacă cei cunoscuţi n-au nevoie de laudele noastre deşarte, cei „necunoscuţi”
ar trebui cu toată iubirea noastră evocaţi pre numele lor de oameni curaţi în duh,
fiindcă s-au aliniat cu sufletul la marele cântec de credinţă în Dumnezeu, atenţi să
nu rateze acel balsam - cântec lin adus de undele nopţii „sau de cer/ prin cântul de
cătuşe greu şi crud/ ... cântec lin (şi alintător) pe care temnicerul/ nu l-a simţit fugind
de la Aiud...”, cântec care devenea astfel al tuturor. Poezia închisorilor este o epopee cu
autor colectiv şi necunoscut dar, cu siguranţă vorbitor de limba română!
— Între martirii din închisorile comuniste au fost şi mulţi teologi, preoţi,
monahi şi monahii. Vă rugăm să amintiţi măcar câteva nume!
— Din imensul număr de slujitori ai credinţei creştine, victime ale opresiunii
carcerale comuniste să-i amintim Ierarhi arhimandriţi: Sofian Bughiu, Adrian
111
Făgeţeanu, Arsenie Papacioc, Petroniu Tănase; Ieromonahi: Arsenie Boca, Daniel

Sandu Tudor; preoţi: prof. dr. Dumitru Stăniloaie, prof. dr. Constantin Galeriu, Ilie
Lăcătuş, Gheorghe Calciu, Ilie Imbrescu, Simion Pivniceru, Ioan Sofican, monahia
Zorica Laţcu (Maica Teodosia), ca să nu-i mai pomenim aici (dar în suflet totdeauna!)
pe toţi cei striviţi sub lovituri de bâte, crucificaţi pe uşa bisericii, schingiuiţi în fiare
de... fiare.
— Răzbate din creația lor încrederea în triumful Dreptăţii și al Adevărului,
încredere care nu i-a părăsit niciodată pe cei întemniţați în temnițele roşii. Vă
rugăm să ilustraţi prin câteva versuri calitatea profetică a poeziei închisorilor...
— Păi, să le dăm cuvântul! Tot ei o spun cel mai răspicat. „Autorul” sunt ei
toţi. Dar a semnat pentru ei toţi doar Radu Gyr!1 „Ne vom întoarce într-o zi,/ Ne
vom întoarce neapărat./ Vor fi apusuri aurii/ Cum au mai fost când am plecat./ Ne
vom întoarce neapărat/ Cum apele se-ntorc din nori/ Sau cum se-ntoarce, tremurat/
Pierdutul cântec, pe viori./ Ne vom întoarce într-o zi…/ Și cei de azi cu paşii grei/ Nu
ne-or vedea, nu ne-or simţi/ Cum vom pătrunde-ncet în ei. /Ne vom întoarce ca un
fum,/ Uşori, ţinându-ne de mâni,/ Toţi cei de ieri în cei de-acum,/ Cum trec fântânile-n
fântâni./ Cei vechi ne-om strecura, tiptil,/ în toate dragostele noi/ Şi-n cântecul pe care
şi-l/ Vor spune alţii, după noi./ În zâmbetul ce va miji/ Şi-n orice geamăt viitor,/ Tot
noi vom sta, tot noi vom fi,/ Ca o sămânţă-n taina lor./ Noi, cei pierduţi, re-ntorşi din
zări,/Cu vechiul nostru duh fecund,/Ne-napoiem şi-n disperări,/ Şi-n răni ce-n piepturi
se ascund./ Şi-n lacrimi ori în mângâieri,/Tot noi vom curge, zi de zi,/ În tot ce mâine,
ca și ieri,/Va sângera sau va iubi”.
Sau alt crez pentru care semnează de astă dată Andrei Ciurunga2: „Într-o zi se
va vorbi de noi/ La fel de simplu ca despre stejari./ Oamenii vor fi spălaţi de noroi,/ Iar
1. Radu Demetrescu Gyr (1905-1975) este „expresia cea mai pură a tezaurului de credință al
românilor, împărtășanie de cânt izbăvitor din chiar lacrima neamului”, consideră poeta Paula
Romanescu. Profesor universitar, a cunoscut din 1937 „plânsul de cătușe vechi și crud”, cum
spune într-un poem colegul Andrei Ciurunga, intitulat „Lui Radu Gyr”. A fost condamnat
la moarte și i s-a comutat pedeapsa la muncă silnică pe viață. A fost pus în libertate în 1963.
„Unde sunt cei care nu mai sunt?”/ Où sont-ils ceux qui n’existent plus?”, selecție și traducere
Paula Romanescu, Editura Betta, 2012, pp. 81-100;
2. Andrei Ciurunga (1920-2004) este pseudonimul lui Robert Eisenbraun, născut la 28
octombrie 1920, într-o familie de coloniști germani, în orașul Cahul, în Basarabia înstrăinată.
În 1944 s-a refugiat cu familia la Brăila. A debutat în 1932, în publicația Liceului „Ioan Vodă”
(unde studia), tema fiind Unirea Principatelor Române. În 1944, tipărește, la Chișinău, volumul
de versuri „Cântece de dor și de război”. În 1947, publică volumul „Poeme de dincoace”, pe care
îl va distruge, Siguranța fiind pe urmele lui. În 1945 este arestat pentru scurt timp, penru un
articol în „Expresul”. A fost iarăși arestat în 2 februarie 1950 și condamnat pentru poeziile sale
anticomuniste, capul de acuzare fiind: „crimă de uneltire împotriva păcii”! Este încarcerat la
Uranus, Galați, Jilava și la Canal. Aici, Andrei Ciurunga a scris poemul „Canalul”, fiind numit
între colegii de suferință ”Poet al Canalului”. Poezia lui Ciurunga a fost o rugăciune comună
pentru deținuții de la Canal, tot la fel cum a fost poezia lui Radu Gyr în închisoarea de la Aiud.
„Unde sunt cei care nu mai sunt?”/ Où sont-ils ceux qui n’existent plus?”, pp. 81-100; Martiri și
112
copiii de-acum - oameni mari./ Bătrânii vor spune scurmând amintiri:/- Erau tineri
şi din răni sângerau./ Mâinile nevestelor, subţiri,/ Cu fâşii de cămăşi îi legau./ Nimeni
nu va plânge pe gropile noastre,/ Cum nu plânge iarba mieilor din lunci/ Sau infinitul
zărilor albastre/ Că prea vom fi ai tuturor atunci./ Într-o zi se va vorbi despre noi/ La
fel de simplu ca despre izvoare,/ Şi oamenii, cu pumnii amândoi,/ Vor bea, din apa care-
am fost, răcoare”.
De ce mi se pare că noi, cei din acel „într-o zi se va…”, nu ne aplecăm încă spre
răcoarea apei limpezi a „celor care-au fost”, preferând - cu vinovată ignoranţă - să
ne mulţumim cu bălţile din care bem apa căldicică întru lauda somnului raţiunii
născătoare de monştri!
— Și totuși, să sperăm că într-o zi, mulți dintre acești mărturisitori creștini
vor urca în icoane și că aceste modele de viață vor fi mai mult în atenția noastră.
Doamna Romanescu, din documentările dumneavoastră, ce „tehnici” (instrumente)
de scris şi de răspândire a „cântecului lor” de suferinţă şi de slavă lui Dumnezeu
erau folosite în temniţele ateiste?
— Era mai întâi memorarea fiecărui vers de fiecare deţinut care „evada” din
noaptea gândului chinuit în lumina sufletului până când, vers cu vers, se ivea poemul.
Trimiterea spre ceilalţi se făcea prin alfabetul Morse (caloriferele pline de ger erau
foarte utile căi de transmitere), prin „înscrierea” cuvintelor pe o coajă de săpun, pe un
petec de zeghe, pe un zid scrijelit cu unghia, prin viu grai (viu?!) şoptit în prea lungile
ceasuri de stat în picioare, în celule ticsite de umbre clătinate…
Dar să-l lăsăm pe C.A. Dragodan3 să ne vorbească despre „Biblioteca în
alfabetul Morse”: „Cavou fără cruce sub negrul blestem/ Cu sumbre celule, firide de
gheață/ Cetatea tăcerii în care zăcem,/ Departe de lume, departe de viaţă./ Cu ţipăt
târziu, cucuvelele stranii/ Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi/ Ne sfâşie noaptea cu
triste jelanii/ Ca plânsul copiilor noştri pierduți.../ Dar surd câteodată se-aude ceva:/
Un V ciocănit uşurel în perete./Atunci tresărim bucuroşi că ne va/ Purta pe aripă
chemarea discretă./ Serafică orgă, destoinic strigoi!/ Pereţii par clapele claviaturii/
Pe care măiestrele degete moi/ Morsează cereşte poemul culturii./ Şi zidul dispare
topit în azur./ Porniţi peste vreme pe-o tainică punte,/ Pioşi ascultăm cu mulțimile-n
drum/ Cuvintele predicii Lui de pe munte/ Din nou patriarhii şi sfinţii apa,/ Din nou
mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România, Fabian Seiche, Ediția
a II-a revăzută, Editura Agaton, Colecția „Ortopraxia” - II, Făgăraș, 2014, p. 197.
3. A trăit între anii 1919-2000 și a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică din care a
efectuat 22 de ani, între 1942-1964. Poemul amintit a fost scris în închisoarea Aiud, în 1958.
După eliberare a fost licențiat în Filologie și a predat limbile franceză și engleză la Videle
–Teleorman. În „Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Où sont-ils ceux qui n’existent plus?”, pp.
203-216. C. A. Dragodan a fost condamnat „pentru că l-a «văzut» pe Lenin trecând triumfător
și mulțumit de sine peste țara plină de temnițe și lagăre”, spune Ioan Ianolide, în volumul
Întoarcerea la Hristos/document pentru o lume nouă, ediția a II-a, Ed. Bonifaciu, București,
2012, p. 315.
113
Academos grădina-şi deschide./ Prietene Platon, mai plimbă-ne iar/ Prin lumea ideilor
tale splendide!/ S-au strâns laolaltă poeţii-n pridvor:/ Pe mantie, Charles cu amurgul
Citerei,/ Fantasticul Edgar plângând pe Lenore,/ Mihai, strălucind ca luceafărul serii./
Deodată un K şuieră prin pereţi/ Şi toate minunile-n gol dispărură./ Semnal de pericol e
K, şi, înceţi,/ Apar pe la uşi temnicerii, cu ură./ Cu inima strânsă în gheare de fier,/ Auzi
cum pe-aproape scrâşneşte zăvorul./ Pe cine-ai mai prins, nemilos temnicer?/ ...Şi-n
noapte, un ţipăt şi-mplântă fiorul/ Cu lanţuri, şi foame, şi frig de nescris/ Celulele negre
aşteaptă posace/ Pe furii ce rup din Eden interzis/ Regali, trandafirii luminii cu ace”.
— În ultimul sfert de veac, în şcolile şi liceele noastre nu mai încap în
programele și manualele școlare creaţiile lui Mihai Eminescu, darămite poezia
închisorilor destul de puţin cunoscută. Cine trebuie, alături de „Maica Spirituală
a Poporului Român” (cum numea Mihai Eminescu Biserica!) - să aducă aceste
modele de viaţă în actualitate, pentru a le face cunoscute copiilor şi tinerilor
noştri?
— Copiii și tinerii au cu toţii nevoie de modele şi, lăsaţi fără supraveghere din
partea familiei, cu părinţi mai mult absenţi de lângă ei din varii pricini şi, cu precădere
din grija pentru agonisirea „pâinii cea de toate zilele”, trataţi cu superficialitate de
profesorii („trataţi” şi aceştia ca nişte inutilităţi de lux calp în balanţa împărţitorilor
de pomeni bugetare) năuciţi de vârtelniţa alternativelor manuale cu eroi de mucava
pe post de simboluri naţionale şi, de agresivitatea verbală (şi nu numai!) a alumnilor
digitalizaţi, îşi iau modele din ce le oferă realitatea socială, politică, artistică şi, cum
să-i zic şi din cea „culturală”!...
Până mai ieri (pragul acela de care ne-am împiedicat răsturnându-ne în anul
1989!) exista mult hulita cenzură. Am scăpat de ea! De când ne-a pălit libertatea,
ne-am trezit într-o mâzgă de libertinaje - de comportament, limbaj, relaţii umane
aberante, legi care se cer revizuite în numele „corectitudinii politice” de sorginte
internaţionalistă care a schimbat vechiul slogan cel cu „Proletari din toate ţările, uniţi-
vă!”, prin „Minoritari de toate speciile, căsătoriţivă!” Familia este în descompunere,
copiii se concep în eprubetă, oamenii sunt virtual liberi şi... colectiv fericiţi, de n-ar fi
înfiorător de singuri în tot mai populatul pustiu numit societate.
Să credem că-şi vor lua tinerii modele de la martiri patrioţi?! Pentru care ţară
să se mai jertfească ei acum când ceea ce numim „acasă” pare să le fie doar locul ubi
bene într-o lume debusolată în care terorismul s-a internaţionalizat!
— Știm că aveţi o fiică - Adina Romanescu - la fel de talentată, dar în
domeniul Artelor Plastice, care a ilustrat multe dintre cărţile Dumneavoastră. E
grea „profesia” de părinte când te numeşti Paula Romanescu?
— „Profesia” de părinte este o binecuvântare. Să dai puiului de om tot ce are
sufletul şi mintea ta mai de preţ, să-l vezi împlinindu-se cu, drept zestre, comorile
acelea toate - sufleteşti, morale, culturale, intelectuale, din care dând ca om, ca părinte,
devii şi mai bogat cu încă o frumuseţe, este o minune. Când se întâmplă ca viaţa să ne
114
îmbie a încerca şi gustul amar al vreunei înfrângeri şi lacrima-i pe-aproape, îi rămâne

iubirii ultimul cuvânt. Fiica mea a vădit o certă personalitate încă din anii copilăriei.
Pe atunci micii ei tovarăşi de joacă încă netrecuţi pe la şcoală nu mă ştiau de poeta
Paula Romanescu, ci de „mama lu’ Adina”. Acum... sunt „autoarea Autoarei” unor
lucrări de grafică de excepţie care-mi înnobilează cărţile (şi nu doar pe acestea), o
pictoriţă cu totul dăruită artei sale.
— Ce vă place să faceţi, ce vă nelinişteşte în lumea de astăzi?
— De când cu trecerea la anotimpul culesului târziu, fac numai ce-mi place. Iar
scrisul este chiar robia mea solară şi împlinitoare de bucurie. Cât despre nelinişti...
le las lumii dacă lumea le acceptă ca pe un lucru firesc. Mi se întâmplă să mai dau
lecţii de comportament (meteahnă de profesor, deh!) prin mijloacele de transport
în comun... Aşa se face că într-o zi m-am trezit făcând o observaţie „duioasă” unui
tânăr revărsat pe un scaun în vreme ce, lângă el, se clătina îngrijorător un vreasc de
bătrână cu părul de nea... „Nu sunt dispus să primesc lecţii de la oricine”, s-a înfoiat
purtătorul de creastă moţată. Am continuat totuşi: „Dar un joc frumos şi simplu
ai accepta totuşi?” Iată regulile acestuia: Când vei ajunge acasă, aruncă-ţi privirea
în prima oglindă şi, dacă ţi se va părea că vezi un măgar (tânăr!) să ştii că nu ţi se
pare!” „M-ai făcut măgar?!” a explodat pintenatul copitat gata să-şi încoarde pumnii
a „ultimul cuvânt”... „Cum, dragă tinere, ai şi ajuns acasă?!”
Cam astfel de situaţii fac parte din neliniştile mele...
— Sunteţi o iubitoare a cuvântului din Cuvânt, „instrument” al dialogului,
comunicării şi comuniunii între noi, fiinţe gânditoare. Sunteţi creator, excelent
traducător, cititor, dar şi un excelent recitator cu multe ore de înregistrare în
studiourile Televiziunii şi ale Radioului. Într-o lume secularizată, grăbită şi plină
de ură, dumneavostră ştiţi să daţi cuvântului scris şi rostit valoare taumaturgică.
Ce „reţetă” folosiţi?
— Firescul. În scris, în rostire. Orice exagerare dăunează comunicării,
înţelegerii mesajului pe care vrem să-l transmitem. Şi permanenta întreţinere în stare
de veghe a raţiunii, fără a neglija nici raţiunea inimii.
— Cu puţin timp în urmă, aţi lansat Antologia de poezie franceză „Trecea un
cântec peste veacuri», unde ați reținut și personalități românești afirmate în exil,
şi volumul de poezie originală „Et si l’amour avait raison?» Vă rog, faceţi o scurtă
trecere în revistă a celor două titluri...
— N-ar fi mai bine să treacă prin/ peste veacuri chiar cititorii noştri cu, drept
ghid, cântecul lumii franceze turnat în limba dorului şi, deopotrivă, dorul românesc
„exilat” în grai botezat în apele Senei, cât să le fie mai uşor şi celor de pe acolo să
ne priceapă sufletul înfrăţit cu cântul ciocârliei şi cu tăcerea pietrei din Poarta lui
Brâncuşi?
— Între preocupările Dumneavoastră, doamna Paula Romanescu, se
numără şi pasiunea pentru poezia japoneză. Cum a început ea?
115
— Am notat într-o zi: „Peştele-n apă/ pasărea-n larg de ceruri/ locul meu unde?”
Am trimis „întrebarea” la un concurs de haiku în Franţa. A fost premiat. De atunci
caut să spun ce am de spus în poezie prin șaptsprezece silabe. Se întâmplă ca uneori
(rar de tot!) să fiu şi înţeleasă… Regulile creaţiei de sorginte niponă par simple dar…
par numai.
— La ce proiecte lucraţi?
— Proiectele zburdă deocamdată. Când mă voi ocupa de transpunerea lor în
fapt literar, voi vedea ce s-o alege de ele. S-au adunat cam multe. Şi se apropie şi
vacanţele… Proiectez să mă întorc la… moşie (la casa părintească de la Țuțulești n.
r.) şi „să las liniştea să mă ajungă”.
— Vă mulțumim, doamna Paula Romanescu, și ne rugăm ca într-o bună
zi să ne vorbiți „pe viu”, la Galați, despre frumusețea Cuvântului din creațiile
Dumneavostră și despre tainele poeziei exprimată în temnițele comuniste, comori
inestimabile care se adaugă patrimoniului cultural și spiritual al atât de încercatului
neam românesc!
Grafica: Adina Romanescu
116
Gh. Şincai – pedagogul de suflet al

românilor din Transilvania
Ionela Burz, bibliotecar

Achiziție-Prelucrare, Biblioteca Universității din Oradea
Str. Universității nr. 1, Cod 410087, Oradea, jud. Bihor
Tel. 0259/408620, e-mail: ionela_burz@yahoo.com
Gh. Șincai, iluministul tipic al Transilvaniei nu numai în intenție, dar și prin

realizare, luptătorul activ pe tărâmul popularizării cunoştinţelor ştiinţifice în sânul
maselor largi1, s-a născut, după cum el însuși precizează în nota 1 a Elegiei, la 28
februarie 1754, în Rîciul de Cîmpie, comitatul Turda. Tatăl său, Ioan Șincai, originar
din comuna Șinca, făcea parte din mica nobilime. Mama sa, Ana, născută Görög
(Grecul), din Rîciul de Cîmpie, provenea dintr-o familie înstărită.
Primii ani ai școlii primare îi face la Dabed, apoi trece la școala românească
de la Samșud, unde se stabilise între timp cu familia, după ce tatăl său fusese numit
administrator pe moșia nobilului Veer din această comună.
În 1766, este trimis pentru continuarea studiilor la colegiul reformat din Tîrgu-
Mureș pentru o perioadă de doi ani, după care trece la Seminarul iezuit din Cluj. Aici
începe să i se dezvolte pasiunea pentru istorie, avându-l ca profesor pe arheologul și
istoricul Fridvalski.
Trece de la Seminarul iezuit la Gimnaziul piariștilor din Bistrița, unde se
perfecționează în limba germană și termină clasa de retorică.
La vârsta de 20 de ani, în 1774, este chemat ca profesor de retorică și poetică
la Blaj, unde se și călugărește, luând numele de Gabriel. Tot în acel an este trimis de
Grigorie Maior, cu bursă, la Colegiul de Propagandă Fide din Roma.
Perioada studiilor la Roma (1774-1779) reprezintă un moment decisiv pentru
orientarea sa spre istorie, deși face și studii de filologie și teologie, luându-și pe
rând doctoratul în ambele discipline. Aici, cu sprijinul lui Ștefan Borgia, secretarul
colegiului, frecventează toate marile biblioteci romane, inclusiv fondurile secrete ale
bibliotecii Vaticanului, de unde extrage informații despre istoria poporului român.
La reîntoarcerea din Italia este reținut, împreună cu Petru Maior, la Viena
pentru continuarea studiilor.
Moare în 1816 la Sinea (lângă Kosice, în Slovacia). De moartea sa s-a aflat abia în
1866 din gazeta Concordia nr. 51, apărută la Budapesta, în care se publica o matricolă
ce-i anunţa decesul în 1816 la Sinea, unde nu i s-a putut identifica mormântul.2
1. D. Prodan. Prefață la Învățătură firească spre surparea superstiţiei norodului. Bucureşti:
Editura Ştiinţifică, 1964, p. 9.
2. C. Mălinaş. Gheorghe Şincai şi Oradea. În: Familia română, an 6, nr. 1-2 (20-21), 2004, pp.
5-9.
117
Școala Ardeleană – context istoric
În Ardeal, în secolul al XVIII-lea, sunt două curente de cultură românească:

unul, al românilor uniţi cu biserica Romei reprezentat prin călugării Clain, care
studiase la Viena, Şincai şi Maior, care studiase la Roma, şi care gravitau spre Occident;
şi altul, al românilor rămaşi ortodocși, reprezentat de medicul Molnar, care studiase
la Viena, Iorgovici, care studiaseră la Roma, Eustathievici, care studiase la Kiev, Radu
Tempe, Dim. Ţichindeal şi Gr. Obradovici, învăţători, care studiaseră la micile şcoli
din Ardeal şi care gravitau spre Orient.
Centrele uniţilor erau Blajul şi Oradea, iar centrele neuniţilor erau Sibiul şi
Braşovul.3
După ce împăratul Iosif al II-lea a anulat sau a redus simţitor restricţiile cenzurii,
s-a observat un entuziasm publicistic în toate provinciile austriece propriu-zise. Cărţile
au început să apară în număr mare, iar broşurile au invadat piaţa.
În a doua parte a secolului al XVIII-lea, tendinţa spre Aufklärung a promovat
pretutindeni scrierile de luminare a poporului. În Transilvania, aflată sub dominația
Austro-Ungară, Iluminismul european a început după Unirea cu Roma de la 1700,
când se încheia etapa Evului mediu românesc susținut de calvinismul bisericii
românești de tip oriental, saturat de sentimentul religios, care respingea orice formă
de cultură laică, și începea o etapă nouă prin care li se oferea românilor prima și
singura legătură directă cu lumea europeană.
Doctrina Iluminismului românesc a constituit-o ideile Școlii Ardelene,
sistematizate în Transilvania între 1742-1791, finalizând cu Supplex Libellus
Valachorum, iar în Moldova și Valachia, principate autonome sub suzeranitate
turcească, ele au fost adoptate și aplicate după 1800. Putem spune că Iluminismul
românesc începe la 1700, odată cu Unirea bisericii cu Roma și durează până la
Revoluția de la 1848.
Inochentie Micu Klein a aplicat prevederile constituției Rationi congruit privind
organizarea confesională a românilor, a mutat reședința episcopiei la Blaj, a întemeiat
Mănăstirea Sfânta Treime și a trimis primii studenți la Roma: Petru Pavel Aron, Grigorie
Maior și Silvestru Caliani, ei fiind primii mesageri ai Iluminismului românesc.4
În acest climat iluminist a luat fiinţă în Transilvania mişcarea culturală
progresistă Şcoala Ardeleană. Reprezentanţii săi, îndeosebi cei trei corifei: Samoil
Clain, Gheorghe Şincai şi Petru Maior erau conştienţi că trebuiau să ridice la
înălţimea unui „veac prealuminat” un popor rămas cu secole în urmă, în timp ce
Occidentul avea de creat un public nou, din păturile populare, prin ridicarea lui la
cultura existentă.
3. G. Pascu. Introducere la Istoria literaturii romîne din secolul XVIII. Vol. 3: Epoca lui Clain,
Şincai şi Maior. Iaşi: [s.n.], 1927.
4. Ioan Chindriș. Vocația creștină a Școlii Ardelene. În: Tribuna, nr. 41, 1993, p. 3.
118
Cartea şi învăţătura erau pentru ei mijloacele unui salt istoric ce trebuia grăbit
şi stimulat pe toate căile. „Cărţile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii, iar ei se
simţeau chemaţi să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc.”5
Dar nu numai tipărirea cărţilor era importantă, ci şi crearea unui mediu
prielnic cărţii şi învăţăturii. Prin pasiunea pentru cărţi şi pentru pedagogie, prin
interesul manifestat faţă de filosofie, reprezentanţii Şcolii Ardelene ţin pasul cu epoca
luminilor, având totodată o contribuţie deosebit de însemnată la dezvoltarea culturii
româneşti şi la formarea conştiinţei naţionale.
Ei sunt contemporani nu numai cu iosefinismul, ci şi cu o epocă în care
domină tendinţe conservatoare sau de întoarcere la orânduiri sociale medievale.
Marea majoritate a populaţiei era formată din iobagi români analfabeţi, cufundaţi
în superstiţii şi misticism, iar reprezentanţii Şcolii Ardelene vor face din problema
culturalizării maselor o prioritate de prim rang, fiind conştienţi că saltul politic nu se
poate realiza fără saltul social.
Idelile lor despre educaţie nu vizau anumite grupuri sociale restrânse şi erau
prezentate cu o anumită simplitate, pentru a fi cât mai accesibile maselor largi,
adresându-se în general tineretului român din Transilvania.
Spiritul de laicizare în domeniul pedagogiei înregistrează succese tot mai
evidente. Lectura textelor profane se recomanda pe considerentul că ceea ce învaţă
elevii în şcoală este doar frumuseţea formală, neacordându-se o importanţă deosebită
ideilor. Activitatea didactică se reducea doar la memorarea textelor, gândirea şi
spiritul critic nu contau. În acest context, din colegii ieşeau absolvenţi care nu ştiau
aproape nimic, în afara câtorva cunoştinţe de greacă şi latină şi a unor fabule învăţate
pe de rost.
În lipsa instituţiilor de învăţământ mediu, românii din Transilvania puteau
studia la şcoli catolice şi reformate. Aceste instituţii, deşi aveau un caracter restrictiv,
au reprezentat, prin programele de studii, metodologia predării şi cadrele didactice,
centre formatoare pentru elita românească din Transivania în secolul al XVIII-lea şi
au asigurat perpetuarea culturii clasice.6
Aceste şcoli catolice, preponderente în Ardeal, au compensat lipsa şcolilor
româneşti. Aflate sub dominaţia iezuiţilor, ele reprezentau adevărate simboluri ale
rigorii şi ordinii, asigurând o pregătire de tip umanist, în care prioritare erau studiul
limbii şi al culturii latine, iar din 1735 se insista şi pe studiul istoriei.
Meritul incontestabil al iezuiţilor din Transilvania secolului XVIII este acela
de a fi investit în educaţia de calitate, asigurând o pregătire uniformă în toate şcolile
subordonate, indiferent de spaţiul geografic în care se situau şi de categoria socială din
5. Lucian Blaga. Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică, 1966, pp. 128-129.
6. Remus Câmpeanu. Elitele româneşti din Transilvania veacului al XVIII-lea. Cluj-Napoca:
Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 167.
119
care făceau parte. Ei au asigurat accesul la educație atât pentru categoriile nobiliare,
cât şi pentru cei săraci. Doar la colegiu, singurul criteriu de acces era poziţia socială. 7
În aceste centre s-a format şi Gh. Şincai „iluministul tipic al Transilvaniei.”
Formaţia lui Gh. Şincai, ca şi a celorlalţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, a fost
teologică, dar însoţită în permanenţă de un lucid spirit critic. Teologia sa e animată
de idei iluministe şi e lipsită de orice urmă de fanatism, de exclusivism dogmatic.8
Cariera de pedagog a lui Şincai se decide în 1779, când la sfârşitul studiilor de la
Roma, este oprit din porunca Mariei Theresia, la Viena pentru completarea studiilor
la Colegiul „Sfânta Barbara”, al cărui „prefect” era Samuil Clain. Aici, timp de un
an va studia metodul (metodica sau normele de predare şi noţiuni de management
educaţional); dreptul natural, dreptul public şi dreptul eclesiastic.
Tot în această perioadă, publică, în colaborare cu Samuil Clain, Elementa
linguae daco-romane, dar revizuită şi adăugită de Şincai.
În 17 octombrie 1781, împăratul Iosif al II-lea a dat celebrul edict de toleranţă,
prin care recunoştea libertatea de conştiinţă tuturor cetăţenilor din monarhia sa, iar
prin edictul din 12 decembrie 1781 se introduce metodul normal în şcoli. Românii
primeau şi ei dreptul de a-şi face biserici şi şcoli elementare naţionale, care vor fi
organizate pe directorate: unul pentru şcolile unite şi unul pentru cele neunite, iar ca
director pentru şcolile unite a fost desemnat Gh. Şincai.9
El nu este preocupat de problemele teoretice ale educaţiei, susţinând ideea că
omul trebuie să-şi cultive mintea mai presus de toate.
În calitate de director, prima grijă a lui Şincai a fost asigurarea materialului
didactic necesar pentru şcolile din subordinea sa. Cum manualele şcolare lipseau cu
desăvârşire, Şincai a avut ideea, preluată de la Viena, de a tipări manuale de şcoală
la Tipografia Seminarului din Blaj, unde, în perioada 1750-1781 se publicaseră doar
cărţi bisericeşti şi numai cu alfabet chirilic. În acest context, Şincai publică abecedare
şi manuale cu litere latine:
• ABC sau Alfavit pentru folosul şi procopsala şcoalelor celor
normalesci a neamului românesc, în 1783 cu litere latine;
• Catehismul cel mare cu întrebări şi respunsuri, alcătuit şi întocmit
pentru folosul şi procopsala tuturor şcoalelor normăleşti a neamului românesc, de
Gheorghie Gavriil Şincai, directorul şi catehul şcoalei cei normăleşti din Blaj, 1783,
cu litere chirilice;
• Prima principia latinae grammatices quae ad usum scholarum valachico-
nationalium propter majorem incipientium puerorum facilitatem, adjecta valachica
lingua in hunc ordinem redegit, ac typis edi curavit Georgius Gabriel Sincai, primariae
7. Ibidem, p. 25.
8. Lucian Blaga. Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII. Bucureşti: Editura
Ştiinţifică, 1966, p. 172.
9. G. Pascu. Introducere la Istoriea literaturii romîne din secolul XVIII. Vol. 3: Epoca lui Clain,
Şincai şi Maior. Iaşi: [s.n.], 1927, p. 157.
120
scholae nationalis Balasfalvensis director et catecheta, 1783. Textul este în latină şi

română, iar la paradigme se adaugă şi traducerea în germană şi maghiară.
• Îndreptare cătră Arithmetică întâia parte, alcătuită şi întocmită pentru
folosul şi procopseala tuturor şcoalelor normăleşti a neamului românesc de Gheorghie
Şincai din Şinca, directorul şi catehul numitelor şcoale, 1785, cu litere chirilice.
Problema şcolilor româneşti din Transilvania nu era doar lipsa manualelor,
ci şi a dascălilor; nişte bieţi cântăreţi de biserică care se pricepeau doar la cântările
bisericeşti erau angajaţi să înveţe copii satului „ocinaşele” (rugăciunile de seară şi
dimineaţă), cititul şi scrisul nu se învăţa întotdeauna, acestea depindeau de dascăl.
Şincai era cărturar în adevăratul sens al cuvântului, sincer, înzestrat cu un
puternic simţ al realităţii, ceea ce-i dădea siguranţă şi încredere în forţele proprii.
La Şcoala Normală din Blaj, el va pregăti timp de 14 ani generaţii întregi de dascăli.
Cursul ţinea şase săptămâni şi erau obligaţi să participe toţi diecii care vroiau să fie
şi învăţători. Fiind slab plătiţi, diecii nu se prea înghesuiau, iar unele sate aflate la
distanţe mari de Blaj au trebuit să rămână tot cu diecii bisericilor. La finalul cursului,
primeau certificate de absolvire doar cei bine pregătiţi şi cu o cultură cât de cât
superioară, iar cei cu mai puţine cunoştiinţe pedagogice erau lăsaţi restanţieri, fiind
obligaţi să se prezinte din nou în anul următor pentru a-şi lua examenele restante.10
Şincai a fost şi un apărător al dăscălimii pentru drepturile căreia a intervenit
unde era nevoie, fie la episcopie, fie la guvern. În 1785, cerea guvernului o modificare
a unui ordin, prin care dascălii îşi puteau ridica salariile doar din Sibiu, şi solicită ca
un număr de 12 dascăli de la şcolile aflate la distanţă mare de Sibiu să-şi poată ridica
salariile de la alte case mai apropiate.
El a avut curajul să se opună predării obligatorii a limbii germane în şcoli, care
a fost introdusă prin Decretul din 8 februarie 1788, nr. 883, motivând lipsa dascălilor
care cunosc această limbă. Chiar a avut curajul să propună mutarea şcolilor din Blaj
la Sibiu.
Pe cât era de bun şi cald apărător al şcolii şi dascălilor, pe atât era de aspru şi
intransigent când găsea o neregulă sau vreo abatere intenționată de la normele de
conduită morală.
Cu ocazia inspecţiilor sale constată că mulți învăţători s-au refugiat între
zidurile şcolii numai ca să scape de sarcinile grele ale iobăgiei, fără a-şi îndeplini
datoria didactică. În 1790, face un raport guvernului solicitând măsuri aspre
împotriva învăţătorilor români care neglijează şcoala, raportul fiind însoţit de o listă
a învăţătorilor suspecţi care urmau a fi supravegheaţi.11
Pasiunea cu care a lucrat pentru învâţământul românesc şi pentru şcolile
din subordinea sa a fost recunoscută chiar şi de adversarii lui, episcopul Ion Bob
10. Nicolae Albu. Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la 1800. Blaj:
Tipografia „Lumina”, 1944, p. 256.
11. Ibidem, p. 258.
121
şi apropiaţii acestuia, care printr-un certificat eliberat de consistor spuneau că a

conlucrat cu sârguinţă chiar de la începutul ridicării şcolilor naţionale, astfel încât
ştiinţa şi cultura intelectuală şi morală să se fixeze şi propage în generaţia tânără, în
acest scop instruind personal învăţătorii şi inspectând şcolile.12
Tot în sprijinul învăţământului a tradus din germană în română şi a publicat
mai multe manuale, asigurând astfel materialul didactic necesar procesului instructiv-
educativ.
a) Domeniul lingvistic
În calitate de director al Şcolii Normale din Blaj, a scris pentru elevii acestei
şcoli şi pentru celelalte şcoli normale în 1783 gramatica latino-română Prima
pricipiae latinae gramatica, cu adnotări şi exemple latino-române. La ediţia din
1785 a adăugat exemple şi în germană şi maghiară. Această gramatică era un
manual bine elaborat, bazat pe principii metodice şi pedagogice şi care s-a folosit
ca manual didactic, chiar după ce Şincai a fost destituit din învăţămînt, până la
1820.
Lucrarea e structurată în trei capitole:
I. O scurtă introducere despre gramatica latină, originea şi părţile gramaticale:
despre ortoepie, prozodie şi ortografie.
II. Prezintă detaliat etimologia, începând cu declinările, conjugarea verbelor
regulate şi neregulate.
III. Sintaxa.
b.) Domeniu instructiv-educativ:

Scrie două abecedare:
1) A.B.C. sau Alfavit pentru folosul şi procopsala şcoalelor celor normalesci
a neamului românesc, pentru Şcoala normală din Blaj. A.B.C. oder Namenbuchlein
zum Gebrauche der Walachischen Naţional-Schulen. Blasendorf, Gedruckt mit der
Buchstaben des Seminar. Lucrarea apare în 1783 la Sibiu, la tipografia lui Martin
Hochmeister cu titlul: A.B.C. sau Bucoavnă. În 1788, aproape cu acelaşi text bilingv
apare la Sibiu, la tipografia lui Petre Bart cu titlul: Bucoavnă pentru Pruncii cei
Rumăneşti cari să află în mare Prinţipatumu Ardelului, la Petru Bartu Tipograful,
1788; A.B.C. oder Nemenbuchlein.13
În 1796, când Şincai se afla la Viena să-şi caute dreptatea, se retipăreşte la Blaj,
sub episcopatul lui Bob „abecedarul cel mare” sub numele de Bucoavnă în ediţie
quadrilingvă.14
12. N. Iorga. Istoria învăţământului românesc. București: Editura Didactica și Pedagogică,
1971, p. 124.
13. O. Ghibu. Din istoria literaturii didactice româneşti. București: Editura Didactică și
Pedagogică, 1975, p. 52.
14. O. Densuşianu. Literatura română modernă, vol. I. Bucureşti. Libraria ‚„Universala’’,
Alcalay & Co, 1925, p. 38.
122
2) Al doilea Abecedar pentru şcoalele săteşti, tipărit numai în limba română şi

cu litere latine, apare în 1783.
3) Tot în 1783, apare la Tipografia Seminarului din Blaj, cu litere chirilice, o
lucrare didactică, poate cel mai frumos şi mai inspirat manual românesc de religie
Catehismul cel Mare cu întrebări şi răspunsuri alcătuit şi întocmit pentru folosul şi
procopsala tuturor şcoalelor normăleşti a neamului românesc, de Gheorghie Gavriil
Şincai, directorul şi catehul şcoalei normăleşti din Blaj.
Scopul lucrării, după cum afirmă în Cuvânt înainte, a fost acela de a sistematiza
„toate dogmele şi închieturile credinţei cei adevărate, toate dregătoriile creştineşti şi
toate obiceaiurile Bisericei Răsăritului, care mi s-au văzut a fi pruncilor mai de lipsă a
le învăţa şi a le şti.”15
Catehismul are două părţi structurate astfel:
Partea I. Îndreptare cătră Catehism, are cinci capitole: cap. 1. Despre credinţă;
cap. 2. Despre nădejde; cap. 3. Despre dragoste; cap. 4. Despre Sfintele Taine sau
Misterii; cap. 5. Despre îndreptarea creştinească.
Partea a-II-a. Îndreptări creştineşti: fă bine.
Adaogere: Despre patru lucruri mari de pe urmă: despre Moarte, Judecată,
Iad, Împărăţia Cerurilor.
4) Îndreptare cătră Arithmetică întâia parte, alcătuită şi întocmită pentru
folosul şi procopseala tuturor şcoalelor normăleşti a neamului românesc de Gheorghe
Şincai din Şinca, directorul şi catehul numitelor şcoale, apare la Blaj în 1785, cu litere
chirilice. E o cărticică de 72 de pagini, în format in 8º, care se presupune că a fost
tradusă după Anleitung a lui Felbiger.
În şcolile româneşti, până când Şincai a scris Îndreptare cătră Arithmetică, nu
se prea învăţa scrierea numerelor; ţăranii îşi făceau socotelile prin crestături în grinda
casei sau pe un băţ.16
Lucrarea e structurată în trei capitole plus introducere şi adaogare:
- Paragraful 1. Tâlcuri înainte mergătoare
- Paragraful 2. Despre numărare
Capitolul 1. Despre cele obicinuite patru Lucrări ale Aritmeticei în numeri întregi
şi de acelaş feliu.
Paragraful 1. Adaogarea
Paragraful 2. Scoaterea
Paragraful 3. Despre înmulţire
Paragraful 4. Despre împărţire
Capitolul II. Despre Numerii cei Cunoscuţi şi Numiţi
Paragraful 1. Îndreptare
15. Ioan Chindriș - Gh. Șincai un iluminist exemplar. În: Familia, nr. 11-12/2006, p. 199.
16. Nicolae Albu. Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la 1800. Blaj:
Tipografia „Lumina”, 1944, p. 270.
123
Paragraful 2.Despre desfacere

Paragraful 3. Despre reducere
Însemnarea despre cele patru Lucrări Alcătuite ale Aritmeticei
Capitolul III. Despre unele semne şi Regula Detrii (de trei simplă şi compusă)
Paragraful 1. Despre sumele cele primite în Aritmetică
Paragraful 2.Despre Regula Detrii cea dreaptă
Paragraful 3. Despre Regula Detrii întoarsă
Adaogere: Despre Tabla Cibeti (Ţibeti) sau Înmulţirii şi despre Numerii cei
illiriceşti (cirilici).
1) Povăţuire cătră Economia de Câmp pentru folosul şcoalelor româneşti
celor din Ţara Ungurească şi din părţile ei împreunate. Cu milostiva îngăduinţă a
împărăteştii și Chesaro-Crăeştii şi Apostoliceştii Măriri, apărută la Buda, în Crăiasa
tipografie a Universităţei Ungureşti, 1806.
2) Istoria naturei sau a firei după Helmut, rămasă în manuscris, a fost
publicată în 1806, fiind prima carte românească de istorie naturală şi e structurată în
trei capitole, după cele trei regnuri din natură: mineral, animal şi vegetal:
Cap. 1. Despre Plânte (plante)
Cap. 2. Despre Minerariuri
Cap. 3. Despre Vieţuitori
Cartea e însoţită de un Vocabularium pertinens ad tria regna naturae – un
dicţionar despre cele trei regnuri din natură structurat în două părţi:
Partea I, cu un vocabular în latino-româno-germano-maghiar, cu denumirea
plantelor, mineralelor şi animalelor;
Partea a II-a, cu un vocabular româno-latino-maghiaro-german, cu denumirea
plantelor, mineralelor şi animalelor;
3) Tot o lucrare pedagogică este și Învățătură firească spre surparea
superstiției norodului pe care Şincai a tradus-o după o carte de fizică a germanului
I. H. Helmuth. A fost scrisă cu alfabet chirilic, probabil între anii 1804-1808, rămasă
în manuscris şi publicată în 1964 de G. Ghişe şi P. Teodor, la Editura Ştiințifică.
Învăţătură firească.... este cea mai reprezentativă scriere pe care a produs-o iluminismul
românesc la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolulul al XIX-lea.
Iluminismul austriac (Aufklärung) susţinea dimensiunea enciclopedică a
evoluţiei ştiinţelor, iar un imperativ al politicii habsburgice era formarea cetăţeanului
eficient, luminat, capabil să presteze o muncă raţională, aducătoare de venituri
statului, prin impozite. Fizica lui Helmuth se adresa oamenilor simpli şi copiilor,
încercând să demonteze obiceiurile şi superstişiile populare, prin explicarea ştiinţifică
a fenomenelor naturale.
În urma acţiunii demolatoare a calvinismului unguresc din secolul al XVII-
lea, pentru românii ardeleni, combaterea superstiţiilor era vitală pentru biserică,
deoarece puţinele elemente creştine autentice erau sufocate de superstiţii populare,
124
folclor şi practici păgâne. Unirea bisericii cu Roma i-a scos din această nebuloasă,
restaurând viaţa creştină.17
Cartea se adresează ţăranilor, oamenilor simpli şi nicidecum intelectualilor
familiarizaţi cu problemele dezbătute. Este alcătuită din douăsprezece capitole şi
combate pe baza celor mai noi rezultate ale fizicii diverse superstiţiile din popor.
În introducerea lucrării se defineşte fizica şi se arată utilitatea ei: „Prin cuvântul
fire se înţeleg toate trupurile câte se află în lume; şi învăţătura care vorbeşte despre
proprietăţile, puterile şi lucrările trupurilor se numeşte învăţătură firească.”18
În lucrare se explică ce se înseamnă a avea ştiinţă (adică proprietăţile corpurilor)
şi la ce este folositoare învăţătura cea firească, se expun principalele probleme de fizică
care sunt esenţiale pentru combaterea superstiţiilor, cum sunt: proprietăţile şi legile
fizice ale apei, aerului, focului; se vorbeşte despre sunet şi lumină, despre fenomene
electrice; despre astronomie; despre dedublare (posibilitatea ca un om să fie în acelaşi
timp în două locuri) sau cum poate deveni invizibil; se vorbeşte despre microscop.
Învăţătură firească... îmbină perspectiva naturalist-ştiinţifică cu perspectiva
unei teologii raţionaliste, caracteristică iluminismului austriac; se dau citate împotriva
superstiţiilor şi se aduc ca argumente textele biblice.
Meritul acestei lucrări este acela de a aplica cunoştiinţele ştiinţifice, la nivelul
cunoaşterii la care ajunsese fizica la sfârşitul secolului XVIII, în mod direct pentru
înlăturarea superstiţiilor.
În concepţia lui Şincai, ignoranţa şi necunoaşterea sunt sursa oricărei
superstiţii, iar combaterea lor se poate face prin înlăturarea cauzei, adică a ignoranţei
şi necunoaşterii. Totodată insistă şi asupra efectului social nociv pe care-l au
superstițiile asupra oamenilor.
CONCLUZII
Gh. Şincai reprezintă fără tăgadă o personalitate remarcabilă a istoriografiei
româneşti, fiind în egală măsură întemeietorul şcolilor româneşti, dar şi a noilor
concepte pedagogice, deschizătoare de drumuri pentru luminarea neamului său.
Deşi opera sa capitală, căreia i-a dedicat întreaga viaţă, rămâne Hronica
românilor şi a mai multor neamuri, mai puţin cercetată, structura pedagogică a
scrierilor lui Şincai, spre folosul educării norodului, reprezintă o direcţie ştiinţifică
de abordare care ar contribui semnificativ la prezentarea personalităţii istoricului şi
în egală măsură a pedagogului Gheorghe Şincai.
Gh. Şincai poate fi analizat ca fiind istoricul, lingvistul, învăţatul, directorul,
inspectorul de şcoală, format la şcolile iluminismului apusean care a contribuit
17. Ioan Chindriș - Gh. Șincai un iluminist exemplar. În: Familia, nr. 11-12/2006, p. 200.
18. Gh. Şincai. Învăţătură firească spre surparea superstiției norodului. Bucureşti: Editura
Ştiinţifică, 1964, p. 67.
125
semnificativ la înfiinţarea şcolilor româneşti (a înfiinţat în Ardeal peste 300 de școli),

însufleţindu-le atât cu carte, cât şi cu dascăli şcoliţi în spiritul unui curent românesc
care deşteaptă şi dă naştere unei noi naţiuni puternice: naţiunea română.
BIBLIOGRAFIE
1. ALBU, Nicolae. Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la
1800. Blaj: Tipografia „Lumina”, 1944.
2. BLAGA, Lucian. Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII.
Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1966.
3. CÂMPEANU, Remus. Elitele româneşti din Transilvania veacului al XVIII-
lea. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2000.
4. CHINDRIȘ, Ioan Gh. Șincai un iluminist exemplar. În: Familia, nr.11-
12/2006.
5. CHINDRIȘ, Ioan Vocația creștină a Școlii Ardelene. În: Tribuna, nr. 41,
1993, p. 3.
6. DENSUŞIANU, O. Literatura română modernă, vol. I. Bucureşti: Libraria
„Universala’’, Alcalay & Co, 1925.
7. GHIBU, O. Din istoria literaturii didactice româneşti. București: Editura
Didactică și Pedagogică, 1975.
8. IORGA, N. Istoria învăţământului românesc. București: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1971.
9. PASCU, G. Introducere la Istoria literaturii române din secolul XVIII. Vol.
3: Epoca lui Clain, Şincai şi Maior. Iaşi:[s.n.], 1927.
10. PRODAN, D. Prefață la Invățătură firească spre surparea superstiţiei
norodului. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1964.
11. ROMAN NEGOI, Ana-Maria. Recuperarea unui destin: Gheorghe Şincai,
Hronica românilor. Cluj-Napoca: Aegonaut, 2008.
12. ŞINCAI, Gh. Învăţătură firească spre surparea superstiției norodului.
Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1964.
126
CORNELIA BUZDUGAN-HAŞEGANU
(Galaţi, 16.11.1903 – 7.11.1947, Braşov)
Livia Ciupercă, istoric şi critic literar

Membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi
Iaşi, str. Mr. Popescu Eremia, nr. 17, bl. 329, sc. B, et. 2, ap. 11
Tel.: 0752-086061; e-mai: liviaciuperca2008@yahoo.com
Este fiica Elizei Buzdugan (n. Rosiade) şi a lui Constantin Z. Buzdugan. Mama,
cu origini greceşti, a fost profesor şi publicist. Tatăl, scriitor. A copilărit şi a studiat în
oraşul de la Dunăre, rămânând legată sufleteşte de bunica maternă, căreia îi dedică
două poezii, în volumele Poeme pentru Dumnezeu şi pentru oameni1 şi Invocări2. A
debutat în publicaţia „Dunărea” (1919), sub pseudonim, Nelia Corbu, cu o poezie, în
care surprindem tonalităţi duioase, nostalgii erotice, subliniate de versul laitmotiv:
„Biată inimă bolnavă, / Cine oare ţi-a ursit / Ca să ai de suferit / Ani întregi, fără zăbavă,
/ Biată inimă bolnavă. // Zac în tine încătuşate / Dorul meu şi chinu-mi tot, / Şi-a mă
tângui nu pot... / Lacrimile mele toate / Zac în tine încătuşate. // Inimă plină de jale,/
Cui l-am spus nu m-a înţeles, – / Tristă e-a vieţii cale / Inimă plină de jale” (Cântec).
Ca poet, se face remarcată, cu numele real, în „Convorbiri literare”, începând
din 1921, apoi – şi în alte publicaţii, precum revista gălăţeană „Luminişuri”, cu
poemele: Pe acelaşi geam sau Umbra: „Pe acelaşi geam privesc în zare / Spre dealurile
lungi şi-albastre / Ce mărginesc, în depărtare, / Hotarele privirii noastre. // Din
miazănoapte trec în stoluri / Cocoarele, spre ţări sorite / Privirile-mi rămân în goluri
/ Întunecoase, aţintite. // Şi ele trec nepăsătoare / Pierzându-se-n senine-abisuri, /
Cum trec năluci amăgitoare / Printre-ale noastre albe visuri”3.
În revista „Luminişuri” se vor tipări mai multe creaţii ale poetei. Deşi datată
„Galaţi, 30 septembrie 1919”, acest superb pastel, Amurg, va apărea abia în numărul
din octombrie 1922, p. 10: „Din stânci ape curg, / Se lasă-ntr-amurg, / Şi-un murmur
ciudat / Pluteşte prin sat. // Pe drum, din făget, / Trec turmele-ncet / Şi pulbere-n
nor / Stârnesc paşii lor. // Răsun-un caval / Din stâna din deal, / Prin aer, vibrări /
Se-mprăştie-n zări. // Iar luna din fag, / Priveşte cu drag, / Când stele răsar / Pe cer de
cleştar. // Lungi umbre se aştern, / Scântei stele cern, / Şi-un murmur ciudat / Pluteşte
prin sat” (Galaţi, 30 septembrie 1919).
1. Cornelia Buzdugan-Haşeganu – Poeme pentru Dumnezeu şi pentru oameni (Braşov,

Tipografia „Minerva”, 1946).
2. Cornelia Buzdugan-Haşeganu – Invocări (Braşov, Tipografia „Minerva”, 1947).
3. Cornelia Buzdugan – Pe acelaşi geam, „Luminişuri”, revistă bilunară a Cercului Cultural
„Vasile Alecsandri” (Galaţi, martie 1923, p. 9).
127
Din zorii debutului său, Cornelia Buzdugan se lasă împresurată de fiorii

melancolici ai începutului de secol, încurajată, posibil, şi de mentorul ei, profesorul
Mihail Dragomirescu: „O viaţă pustie şi fără noroc, / O umbră pribeagă ce-aleargă
într-una / Cu inima-n prada nestinsului foc / Dar umbra cea tristă e fără noroc / Şi-
aleargă zadarnic, – nebuna! // Şi-aleargă zadarnic cu sufletul plin / De dorul luminii
ce pâlpâie-n zare, / De dragul albastrului strop de senin / Aleargă zadarnic cu sufletul
plin, / Căci noaptea ar vrea s-o-mpresoare… / Şi noaptea cu vise de spaimă şi chin /
Învăluie umbra, cu braţele-ntinse / Spre raza din urmă din stropul senin” (Bucureşti,
martie)4.
Este licenţiată în Litere şi Filosofie, dar a absolvit şi Seminarul Pedagogic
Universitar „Titu Maiorescu”. A funcţionat – ca profesor – în învăţământul secundar.
A avut o viaţă precipitată, cu peregrinări, transferuri şi evenimente dramatice.
Debutul său editorial, cu volumul Chenar pe marginea războiului5, reflectă un
moment de curbură în existenţialul ei: durere, suferinţă, moarte: „Departe lumina
a-ngenuncheat. / Toate sborurile-au lunecat. // Toate svonurile au-aţipit. / Pe aripile
cerului nufăr de-argint a-nflorit. // O-fiorare ne tremură-n pleoape. / Sufletul cui
adie pe-aproape?...” (Departe). Sunt versuri dedicate vărului ei, locot. C. Dumitraşcu,
mort pe front, în luptele de la Odessa. În fapt, toate versurile care compun această
plachetă sunt o împreunare de rugăciune, „suflet fremătător” (Rugă), în memoria
eroilor noştri: „Acolo în iad, / În trăsnet de schijă, / Te-avânţi fără grijă, / Voinicule-
brad. // În stânga, în dreapta / Fum. Foc. Tu eşti gata: / În mână grenata, / În inimă
fapta...” (Acolo).
Ţărâna străbună va fi „sărutată” de trupurile eroilor noştri, ultima lor noapte,
răsuflet şoptit, „candelă cu ochi de licurici...” În adevăr, Noaptea asta-i noaptea cea
din urmă, a fost apreciată de Perpessicius – „printre cele mai delicate realizări de
război, ale lirismului feminin”6. Stilul poetei Cornelia Buzdugan-Haşeganu atrage,
plăcut, atenţia criticii literare, aprecieri de substanţă, sunt semnate de Nicolae Iorga,
Octavian Şireagu, Constantin Stelian, Paul Georgescu, Al. Piru etc.
În 1943, volumul Versurile mele adună creaţiile sale lirice, din perioada
1919-1929, în mai multe segmente tematice: Preludii, Cântece pentru un străin,
Luminişuri pentru ochii negri, Către sfinxul de bronz, Eterna poveste şi Poveste pentru
casa mică. Sunt versuri de o „sensibilitate timidă”, limitată la „simboluri şi alegorii”,
apreciază Perpessicius: „Versurile mele, palide vestale, / Aţi slujit misterul unor zei
păgâni... / Zeii-s morţi şi totuşi, cufundate-n jale, / Nu primirăţi ritul noilor stăpâni.
// Versurile mele, preotese-n doliu, / Danţul vostru-i plânset, cântul e suspin, / Căci
4. Cornelia Buzdugan – Umbra, „Luminişuri”, revistă bilunară a Cercului Cultural „Vasile

Alecsandri” (Galaţi, mai 1923, p. 12).
5. Cornelia Buzdugan-Haşeganu – Chenar pe marginea războiului (Braşov, Institutul de Arte
Grafice „Astra”, 1942).
6. Perpessicius – Opere. Menţiuni critice, Vol. X. (Bucureşti, Editura „Minerva”, 1979, p. 272).
128
de mult cenuşa sub un greu linţoliu / A-ngropat scânteia focului divin... // Versurile
mele, astăzi cerşetoare, / Izgonite-n lume, din altarul sfânt, / Cine va-nţelege taina
voastră oare? / Cine va-nţelege tristul vostru cânt?”
Cornelia Buzdugan iubeşte poezia franceză, de aici şi câteva prelucrări, în stil
propriu, din Baudelaire sau Villon. Poeta abordează, deopotrivă, poezia cu formă
fixă, precum rondelul: „Bătrâne pian dezacordat, / Cu clapele îngălbenite, / Ca
sfeşnicele prăfuite, / Cu lemnul ros şi scrijelat... // Aici, într-un ungher uitat, / Tu stai
visând la vremi iubite, / Bătrâne pian dezacordat / Cu clapele îngălbenite; // Când
plin de viaţă ai vibrat / Sub albe degete vrăjite, / Şi-n câte inimi amorţite / Atâta dor
ai revărsat... // Bătrâne pian dezacordat!” (Rondel) – sau poezia cu largă respiraţie,
cu vers rafinat: „Mâhnirea-n suflet mi se lasă ca pâcla sură peste văi / Când codrul
plânge frunze moarte şi toamna-ntârzie pe căi...” (Elegie), simţindu-se cucerită şi de
ritmurile de sorginte tradiţionalistă: „Toamnă... la codru / Torţe s-aprind. / Braţe de
neguri / Zările-ntind.// Braţe spre-a cere / Soarele mort./ Cerul şi-apleacă / Umedu-i
cort.// Cerul se lasă / Greu la pământ, / Codrul în flăcări / Tremură-n vânt.// Codru-i
pe moarte, / Visul la fel, / Negura-i fură / Firavul ţel, // Negura-nvinge / Palidul vis./
Căile toate, / Mut, s-au închis” (Autumnală).
Versul-refren, laitmotiv, dobândeşte subtile conotaţii în răsfrângeri de vis,
precum şi alternanţa consoanelor cu rezonanţe stridente cu cele moi şi duioase,
asemeni stărilor emoţionale pe care le traversează fiinţa:
„Azi pornesc din nou spre zarea unui vis fără de ţintă / Să mă pierd în labirintul
unui nestatornic drum, / Să cer clipei care-nşală şi pe mine să mă mintă / Şi-n uitare,
tot trecutul să-mi învăluie ca-n fum // Azi pornesc din nou târându-mi pe potecile-
ntomnate / Vechea mea melancolie ca pe-un doliu zdrenţuit, / Să zmulg iar prelungi
suspine de pe strune discordante / Când un soare pal de toamnă se pogoară’n asfinţit
// Azi pornesc din nou... Şi glasul tânguios al Amintirii / Stăruie nostalgic încă şi mă-
ndeamnă să rămân; / Eu o floare zvârl pe groapa încă proaspăt-a iubirii, / Mă învălui
ca-ntr-o mantă-n visu-mi mistic şi păgân, // Şi pornesc din nou pe drumul părăsit al
pribegirii”7.
Tonul nostalgic al versurilor sale o apropie mult de clasicitatea lirică impusă de
Coşbuc, Şt. O. Iosif sau Ion Pillat: „De câte ori plecam în sat la Greci – / Şi câte treburi
ai atunci când pleci! – // Luam în grabă o birjă – şi din mila / Prea Sfintei – şi vaporul
de Brăila;// De-acolo vaporaşul spre Măcin, / O, câte pitoreşti icoane-mi vin!// Şi din
Măcin căruţa cu doi cai / Pe care-o trimitea Moş Neculai. // Iar după-un ceas trecut
eram la Greci, / Sub picurii de ploaie deşi şi reci, // Căci totdeauna ne ploua pe drum,
/ Era ca un făcut, ori nu ştiu cum...” (Vacanţe în satul Greci).
În vers cadenţat îi place să refacă locuri dragi, în Ţara de Jos: „La Brateş,
miniatură de ocean,/ Dunăre tu, cu-al undelor noian...”; în Ţara de sus: „Alte
privelişti: Mănăstiri în munţi / Ce până’n miez de vară stau cărunţi // Ceahlăule,
7. Cornelia Buzdugan-Haşeganu – Pribegire („Convorbiri literare”, nr. 1-2/1926, p. 121).
129
pierdut cu fruntea-n nori, / Pildă-nţeleaptă-mi fuşi de-atâtea ori!...”; în Dobrogea:

„Munţi dobrogeni cu codrii vechi de tei, / Ce adumbrirăţi dulce anii mei!”;
în alte spaţii de poveste: „Pe Bistriţa cu plutele la vale...” sau la Soveja, cea „cu
brazi subţiri” sau în Ardeal... (Evocări). Pentru toate, „să-nsemne-n veac o
binecuvântare!”
Versurile din penultimul volum Poeme pentru Dumnezeu şi pentru oameni
(1946), devin imn al cucerniciei: „Fă-mi, Doamne, cărarea / Spre zarea de vis şi
lumină. / Cern umbre de temeri şi vină / Pe dulcea comoară senină / De nopţi şi de
zile. / Tu vină / Şi zi-le / De taină cuvântului, / Să piară ca vântul / Tu vină, / Asupră-
mi Te-nclină, / Cu dreapta-Ţi blajină / M-alină / Şi lină, / Mai lină / Fă-mi, Doamne,
cărarea / Spre zarea / De vis şi lumină” (Mai lină).
Sensibilitatea poetei dobândeşte, uneori, şi vibraţii euharistice: „Întoarce,
Doamne, faţa Ta spre mine / Să-mi fie iarăşi zilele senine // Şi cu isop stropeşte-mă,
Părinte, / Să-mi luminezi şi duh şi trup şi minte. // Ca roua milei sufletul mi-l spală,
/ Desferecă-l din spaimă şi sfială. // Îmi iartă drumul strâmb şi ocolit / Şi-ndură-Te
spre duhul meu smerit, // Să-nalţ spre slăvi cuvânt de bucurie / Deschide gura mea:
Osana Ţie!” (Psalm).
Nu-i uită pe „cei care mor”: „Doamne, Unic şi Atotprezent, / Veşnicului <tot>
făuritor...”, cere clemenţă: „Chiar dac-au greşit în mersul lor...” Pulsaţiile vieţii se cer
conservate: „Duminicile hora în medeanul / Unde’ntreg satul se-aduna tot anul...”, în
vatra satului tradiţional: „Clopotele satului din vale / Să vestească lung peste păduri
/ Că Hristos, în noaptea asta sfântă / A-nviat din morţi, după Scripturi...” (De Paşti),
dar şi-n credinţa străbună: „Candela să-şi su(i)e luminiţa / Spre icoana micului Iisus;
/ Linişte de iarnă să plutească: / Eu să stau visând – cu gândul dus” (Florile dalbe).
Inclusiv, ultimul volum, numit simbolic, Invocări8, se doreşte trăire imaculată
faţă de ieri pentru a înflori, duios, într-un timp nepereche: „Peste lănci de negri brazi,
pe coastă, / Valu-i brumăriu să-şi lase sara / Şi-n domoala pace a-nnegurării, / Râul
să-şi înstrune lin ghitara” (Crai-Nou).
Ceea ce este foarte interesant de remarcat, deşi toată poezia Corneliei Buzdugan-
Haşeganu are tentă mistică, patriotică, ironică, reflexivă, doar primul său volum va
cunoaşte indexarea unui timp neferice, adică „epurarea” şi steluţa „S” (fond secret).
Timpul şi-aşterne mantie arzândă – dulce amintire, despre o „vicleană
vrăjitoare” (cu însinuări de martiriu erotic, de „urnă fumegândă”), în ritmicităţi, cu
învăluiri şi-nfiorări romantice: „Şi deodată, în tăcerea albă, / Sub lumina clară-a lunei
pline, / Să tresar văzând în iarbă-alături / Umbra ta’nclinându-se spre mine” (Vară –
lună plină). Fiecare anotimp revarsă asupra fiinţei frumuseţi purificatoare, „Balsam
tăinuit stingherei inimi” (Autumnală), reconfortante: „Sub aripa streaşinei plecate
/ Să-ntârziu pe prispă, visătoare, / Ascultând cum cântă lin izvorul / Şi cum codrul
freamătă în soare...” (Primăvara).
8. Cornelia Buzdugan-Haşeganu – Invocări (Braşov, Tipografia „Minerva”, 1947).
130
În intimitatea cuibului familial, poeta se regăseşte în armonie cu tot ceea ce

o înconjoară, cu duioşie şi fineţe: „Să mă întorc la tine, casă mică, / leagăn drag al
visurilor mele, / Cu ferestre larg deschise-n soare, / Fluturându-ţi albele perdele”
(Reîntoarcere).
Regretele este un poem-transfigurare a suferinţei, la moartea tatălui: „Regretele
din suflet / Sunt făclii ce ard la căpătâiul unui mort / Pe care-n mine / Sortit om e –
de-a pururea să-l port / Iar sufletu-mi e – un templu părăsit / În care nimenea – de
veacuri – n-a venit. // Descântec vechi / Meni ca-ntr-una – facle / Să ardă vii / În jurul
grelei racle / Sub bolţi pustii // Şi-n şir tot luminează tremurând, / Pâlpâitoare veşnic,
/ Regretele înfipte-n gând: / Făclii în sfeşnic. // Şi ard aşa – mereu – precum li-i scris /
Veghind în jurul raclei solitare / În care-şi doarme somnul – / Mortul vis…”9
Numele Corneliei nu putea lipsi nici dintre copertele revistei prezidate de Pr.
Econom. I.C. Beldie, „Foaia parohială”. Astfel, poeta născută în spaţiul covurluian, va
publica în paginile sus-numitei reviste, poemele: Rugă (sept.-oct.1928), Dragoste de
mamă (ian. 1928), Rugăciune (febr. 1928), Semănătorul (martie 1928), sonetul April
(aprilie 1928) şi încântătoarea:
Limbă românească
„Frumoasă sunt, frumoasă, poete! Sunt frumoasă
Cum sunt puţine graiuri pe plaiurile aceste;
Sunt limba ţării tale, măiastră, mlădioasă;
Sunt muzică, sunt cântec, sunt doină, sunt poveste.
De-abia atingi o coardă a lirei, şi în hore

De ritmuri şi de rime vin magice cuvinte
Şi visul tău se-ngână cu rimele sonore
Şi versul tău te-ndeamnă cu aducerile aminte
De dragoste mi-i vorba, de doruri alintate;

Am vorbe de durere în doinele bătrâne;
Am vorbe de mânie, de ură, de dreptate
Iar când cei ce vor lumea drept pradă – stau la pândă,

Am strigăte de luptă, am vorbe de izbândă,
Am vorbe de credinţă în marea zi de mâne…
Sunt limba ţării mele. Frumoasă sunt, Române!”10
9. Cornelia Buzdugan – Regretele („Darul vremii”, nr. 4-5, mai-iunie 1930, p. 100), revista în
care poeta era fidelă colaboratoare, chiar cu traduceri, însemnări sau prezentări de carte.
10. Cornelia Buzdugan – Limba românească („Foaia parohială”, mai 1928).
131
Scrisul Corneliei Buzdugan sensibilizează, precum în sonetul următor: „Aş

vrea să fiu femeia patriarhală, care / Să-ţi tind un braţ puternic şi-o inimă vitează,
/ Ca fruntea-ţi ostenită, când munca încetează / Cu-ncredere s-o razimi de umărul
meu tare. // Să simt cum rodnicia în mine adânc pulsează / Şi sânul cum se umple de
sevă nutritoare / Ca brazda când presimte recolta viitoare / Ce încolţeşte tainic sub
soarele de-amiază. // Aş vrea… Dar glasu-mi scade cum se deschide-o strună / Şi,
palidă copilă a vremilor moderne, / Eu n-am să pot vreodată să-nalţ fruntea-ţi brună
// Decât priviri din care tristeţea doar se cerne / Pe când îmi creşte-n suflet – eteric
crin de lună – / Amara parodie a dragostei eterne”11.
În aceeaşi revistă clujeană, surprindem un alt mini-poem, la fel de înduioşantă,
în care se distinge acea stare depresivă generată de pierderea unei prietenii, asemuită
cu pierderea (întru vecie) unei fiinţe dragi:
Regretele
„Regretele din suflet
Sunt făclii
Ce ard la căpătâiul unui mort
Pe care-n mine
Sortit îmi e – de-a pururea să-l port
Iar sufletu-mi e un templu părăsit

În care nimenea – de veacuri – n-a venit
Descântec vechi
Meni ca-ntr-una facle,
Să ardă vii
În jurul grelei racle
Sub bolţi pustii
Şi-n şir tot luminează tremurând,

Pâlpâitoare veşnic,
Regretele înfipte-n gând:
Făclii în sfeşnic.
Şi ard aşa, mereu, precum li-I scris

Veghind în jurul raclei solitare
În care-şi doarme somnul
Mortul vis”12.
11. Cornelia Buzdugan – Aş vrea să fiu…, „Darul vremii”, Anul I, nr. 1, Cluj, februarie 1930, p. 7.
12. Cornelia Buzdugan – Regretele, „Darul vremii”, Anul I, nr. 4-5, Cluj, mai-iunie 1930, p. 100.
132
În revista „Familia”, Constantin Stelian realizează o cronică, nu doar

elogioasă, cât mai curând, atotcuprinzătoare, privind personalitatea poetei Cornelia
Buzdugan-Haşeganu, având ca punct de plecare placheta de versuri Chenar pe
marginea războiului (Editura Autoarei, 1943, 16 pagini, 7 poezii patriotice), căreia
i se recunoaşte o „frumoasă cultură poetică”. Drept urmare, se cuvine a spicui din
respectiva cronică o parte dintre aprecierile formulate: poeta „a început să colaboreze
la reviste bucureştene şi provinciale, începând din 1925-1926, pentru a se menţine
apoi mereu prezentă în conştiinţa publicului cititor de poezie”; a fost „formată şi
încurajată de cenaclul d-lui prof. Mihail Dragomirescu, cel care a şi premiat-o”; „a
rămas credincioasă şi crezului artistic al mentorului de la «Convorbiri critice» şi
autorului Ştiinţei literaturii”13.
Departamentul „Colecţii Speciale” a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”
din Galaţi este înzestrat cu-atâtea nestemate, încât este nevoie de timp pentru a
ne înmiresma fiinţa. Apropierea de Cornelia Buzdugan, fiica mult cunoscutului şi
regretatului Constantin Z. Buzdugan, ne mângâie de dincolo de timp, prin câteva
mini-poeme, notaţii de tainică intimitate, pe foiţe îngălbenite de timp… şi aşteptare,
reflecţii în creion. Câteva poeme, ofilire cantant-elegiacă, monolog adresat divinităţii
şi sinelui. În dreptul fiecărei poezii, poeta realizează o datare specială: „Cornelia,
noapte, 24.25 martie”, care ar putea fi o redactate (concepere sau rescriere), în noaptea
de 25 martie 1924:
Elegie
„Eu din leagăn cu durerea m-am îngemănat
Ursitoarele – la creştet lacrimi au vărsat.
Mă miram de ce la mine câte-un soare trist,

De ce plânge înserarea picuri de-ametist.
Vântu-şi tace armonia dacă-n codru trec

Şi în lacrimi din izvoare lacrima mi-nec.
Când pe-o floare ce surâde mâna-mi năzuieşte

Floarea pleacă trist căpşorul – şi se vestejeşte.
Mai târziu, cătai iubirea-n ochii de logodnic

Dar şi-aicea tot durerea-mi tinse punctul rodnic.
Tu, Iisuse, şi-ncă-n ochi-ţi mila nu sclipeşte?”
13. Constantin Stelian – Cronică literară, „Familia”, nr. 9, septembrie 1943, p. 64-65.
133
În ambele elegii transpar lacrimi ontologice („ în lacrimi din izvoare lacrima

mi-o-nec” sau „bezna-nepătrunsa beznă”), un anume prezent, „bucheţel de flori”
ofilite din… neiubire:
Elegie
„…Nimenea! Singurătatea dacă uşă-mi bate!
Sufletul cu sine însuşi tăinuieşte-n noapte.
Noaptea neclintită l-ascultă şi-i răspunde-n şoapte
Zugrăvindu-i luminiş de visuri nevisate!
Suflete! Ce van e dorul ce te-ademeneşte!

Visu-şi tinde nălucirea-n zări ce-a prea departe.
De minunata-neantul negru te desparte
Şi-a neantului genune visul o sporeşte.
Nu mai fugări lumina, suflete ce tremuri!

Bezna-nepătrunsa beznă n-o să te-nţeleagă!
Cu-ntunericul de-acuma pentru veci te leagă
Şi-n tăcere te afundă în noian de versuri
Noaptea”.
Foiţele conservate se vor – şi rămân – notaţii de taină, care, foarte posibil, nici
nu s-ar fi dorit – dezvăluire. Bucheţel de flori pălite: „Bucheţel / Mi-ai trimis-iubite!
/ Mesager al morţii – parcă – / Ce vedenii chinuite / Sufletu-mi încarcă! // Ploaia-mi
plânge trist la geamuri / Clatină din ramuri / Brazii amorţiţi în vrajă; / Brazii? Ori
sunt negre flamuri / Care-mi stau de strajă!” (Cornelia)
Şi cu aşa stare, depresiv melancolică, nu rămâne loc decât unei timide mărturisiri:
„Ah! Mi-e sete şi năvalnic sângele-mi zvâcneşte-n vine / Pentru ce sădişi, Iisuse, firul
dorului în mine? / Ca pe-un propriu pod de flăcări să mă mistui în tăcere / Arsă-mi
gura să mi-o ude numai stropi amari de fiere! // Şi cerşind nemilostiva-i soarte clipa
de izbavă – / Culme a durerii!... Mâna cea mai dragă-mi dă otravă” (Idem, Cornelia)14.
Pentru a înţelege cum a fost poeta receptată în plină activitate creatoare,
reproducem una dintre cronicile ce i-au fost dedicate, la începutul anului 1944,
de către unul dintre cei mai cunoscuţi critici literare ai timpului, el însuşi poet,
Constantin Stelian15:
14. Cornelia Buzdugan – Elegie, Elegie, Bucheţel de flori pălite, Sete, conservate la Biblioteca
Judeţeană „V.A.Urechia” Galaţi, Colecţii Speciale, Mss. I / 723.
15. Constantin Stelian (Câmpina, 2.01.1904 – 18.12.1946), dr. în litere, prof. şi inspector şc. la
Câmpina şi Bucureşti, autor de manuale şcolare; debut publicistic: 1921; debut editorial: 1926.
134
„N-am putea face cronica recentului volum de versuri al d-nei Cornelia Buzdugan,
fără să ne ducem cu gândul înapoi cu aproape 20 de ani. Studenţi fiind, în preajma
regretatului şi bunului profesor Mihail Dragomirescu [1868-1942], se strângeau sâmbăta
seara, în cancelaria maestrului un Radu Gyr, George Dumitrescu, Savin Constatnt, Radu
Boureanu, Grigore Vêja şi alţii – cărora li se adăugau câteodată un Alfred Moşoiu, Victor
Eftimiu sau alţi scriitori mai vârstnici. În buchetul acesta de îndrăgostiţi ai muzelor, am
întâlnit de mai multe ori pe o studentă mititică de statură, cu o faţă ovală, încadrată de
un păr tăiat cu breton, cu ochii mari şi expresivi, dar foarte blânzi. Ai fi zis: un nod de
copil, venit din primele clase ale cursului superior de liceu printre noi. Îşi citea şi dânsa
versurile, la invitaţia pe care maestrul i-o făcea ca şi celorlalţi. Dar parcă invitaţia se făcea
cu mult mai multă deosebire decât ni se făcea nouă. Şi aceasta, fiindcă tânăra poetă
avea un nume aparte: <Muzicuţa>. Într-adevăr, Mihail Dragomirescu o cadorisise cu
acest nume deoarece Cornelia Buzdugan îşi psalmodia versurile şi gura ei mică nu
lăsa pronunţia suficientă a cuvintelor, ci mai multa rezonanţă, muzicalitatea lor. Cu
drept cuvânt, se constata la această mică făuritoare de versuri o trăire, o identificare
a psalmodierii cu slovele scrise pe hârtia de pe care îşi rostea realizările poetice. Era
în aprecierea tuturor, şi maestrul a ţinut să dea şi o concretizare a acestor aprecieri,
acordându-i premiul de 500 de lei, al cenaclului – favoare de care se bucura rar câte
unul dintre noi.
Au trecut de atunci două decenii. Poeta şi-a trimis cu oarecare strângere de
inimă versurile fie de la Mioriţa, fie de la Ritmul vremii, fie de la Ţara de Jos, Adevărul
literar şi artistic sau aiurea. Aceeaşi sfiiciune în numele ca şi în glasul ei. Excesivă
în modestie, până la timiditate, Cornelia Buzdugan n-a pătruns emfatic în nicio
redacţie, nu şi-a făcut reclamă şi nici nu a cerut nimănui să-i trâmbiţeze numele. De
aceea, deşi unele nume feminine ale poeziei noastre apărute mult mai în urmă i-au
luat înainte cu «notorietatea», chiar dacă talentul lor vorbea mult mai puţin decât
al poetei de care ne ocupăm. Afirmaţia noastră se confirmă şi prin faptul că, deşi
înnumără mai mult de 20 de ani de activitate publicistică, d-na Cornelia Buzdugan
abia acum se hotăreşte să strângă şi să apară în volum o parte din poeziile sale – când
alţi scriitori începători şi neformaţi încă se grăbesc a face în primul rând acest lucru.
Acum, d-na Cornelia Buzdugan ne trimite de la Braşov, o plachetă de aproape
80 de pagini, care înglobează versurile poetei, scrise între anii 1919-1929, adică vreo
50-60 de poezii. Sunt printre aceste palpitări de simţire, gând şi imaginaţie ale trecerii
de la adolescenţă la prima tinereţe şi unele stângăcii inerente vârstei şi primelor
începuturi.
Ele îşi legitimează prezenţa, însă, în a evidenţia etapele evolutive ale trecutului
poetei, care chiar în cadrul aceleiaşi cărţi ne dă proba desăvârşirii mijloacelor sale de
exprimare.
Faptul că cele dintâi sunt accidentale şi faptul că autoarea ne dă cu prisosinţă
proba conştiinţei tehnicii poetice în versurile ce s-au adaos mai târziu, ne dispensează
135
să mai notăm aici vreo observaţie sau rezervă şi să amintim numai de poeziile din a
doua categorie.
Voi sublinia, astfel, o subtilitate de o delicadeţe într-adevăr feminină-n Cad
primii fulgi… (…). O delicateţe, o sfiiciune, o timiditate care se identifică cu subtilitatea
lor cu însuşi sufletul poetei, care vorbind despre versurile sale, şi le îndrumează
şovăielnic, rupându-şi cu sinceritate parcă ceva din inimă (Versurile mele).
Pe aceeaşi undă melancolică se plasează şi Elegia, unde izolarea stărilor
sufleteşti se împleteşte armonic şi măiestrit redat cu discreţia şi intensitatea de simţire
(…).
Nu putem trece mai departe fără să amintim farmecul pus în bucăţile
Termitele, pe care o cunosc de la publicarea ei în revista Utopia (Cluj, 1929-1930) sau
lapidaritatea psihologică din Salomeea. O foarte meritorie tălmăcire din Baudelaire
ne oferă d-na Cornelia Buzdugan în Balconul”16.
Starea psihică a Corneliei este doar intuită de criticul literar. In intimitatea ei,
această fiinţă acumulase multiple traume, unele erau în stare incipientă, altele au luat
amploare, în timp. Criticul literar a avut doar o intuiţie de bun psiholog, nu numai
de analist literar.
16. Constantin Stelian – Cornelia Buzdugan – Versurile mele, cronică literară, în revista
„Familia”, 1 ianuarie 1944, pp. 66-68.
136
Angela Tomaselli
Mariana Tomozei Cocoș, muzeograf, critic de artă

Muzeul de Artă Vizuală Galaţi,
Str. Tecuci, nr.7, Bloc V3, parter.
Tel. 0742 818577; e-mail: mariana.tomozei@yahoo.com.
Angela Tomaselli s-a născut la 5 noiembrie 1943 la Brezoi-Vâlcea, regiune

care evocă o fericită îmbinare între frumuseţea aspră şi generoasă a vegetaţiei de
pe malurile Oltului şi Lotrului şi rafinamentul stilului brâncovenesc al mănăstirii
Horezu şi al altor monumente din zonă.
Dar „Mitologiile subiective”, imprimate în structura noastră, provin nu
numai din intima legătură cu locul natal, ci implică şi filiaţii subtile pe linia
strămoşilor; de aceea să amintim că pictoriţa provine dintr-o familie de italieni
stabilită cu un secol în urmă în locurile pitoreşti ale Vâlcei. A urmat Secţia de Artă
Monumentală a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti,
iar din 1967 a devenit unul dintre muzeografii recent înfiinţatului Muzeu de Artă
Contemporană Românească din Galaţi, iar apoi profesoară la Liceul de Artă din
aceeaşi localitate. Se dedică în acea perioadă – în paralel cu activitatea artistică-
şi unor serioase studii de etnografie, publicând împreună cu Eugen Holban un
album despre „Arta populară din judeţul Galaţi”, care a dezvăluit specialiştilor
bogăţia creativă a unui ţinut considerat până atunci nesemnificativ din acest
punct de vedere.
Prezenţa ei ca artist şi dinamismul unei comunicativităţi de aleasă ţinută, ce o
caracterizează, au făcut din Angela Tomaselli una dintre personalităţile reprezentative
ale vieţii culturale gălăţene, până în 1992, când se stabileşte la Bucureşti.
De la debutul său, în 1968, expoziţiile personale, participările la expoziţiile
naţionale sau internaţionale se succed cu o ritmicitate ce explică o evoluţie al cărui
rezultat este cristalizarea stilistică, puternic individualizată, confirmată valoric atât de
premiile obţinute, cât şi de critica de specialitate.
Creaţia Angelei Tomaselli poate fi structurată în mai multe etape, cu legături
fireşti între ele, dar şi cu motive şi teme plastice diferenţiate, configurate ca zone ale
unor explorări mereu aprofundate ale propriului univers. Astfel, o primă perioadă
fantastică, între 1967-1973 este impregnată de obsesia altor planete, a altor lumi, unde
oamenii apar ca nişte prezenţe discrete, dominate de structuri vegetale şi minerale.
Distanţa dintre aceste compoziţii de început şi ceea ce lucrează astăzi artista este
considerabilă, dar încă de atunci se constată o opţiune fermă către interpretarea
subiectivă a imaginii, spre abstractizare şi eliminarea anecdoticului, principii
permanentizate în opera sa.
137
Următoarele perioade sunt sintetizate

de expoziţii deschise la galerii de artă din
Bucureşti din tara, sau adesea de peste
hotare: „Aripi şi flori”, „Printre dealuri
şi flori”, „Fabule”, „Dealuri şi amintiri”,
„Mitologii subiective”, „Amintiri suprapuse”,
„Black Cat”, „Portrete”, „Amintiri suprapuse”,
„Arhitecturi”, etc... Asistăm astfel, în timp,
la închegarea unor serii tematice, purtând
ecouri din contextul mai larg al artei
româneşti, dar cu motivaţii strict legate de
temperamentul şi sensibilitatea artistei.
Uriaşele flori ce domină compoziţiile
Angela Tomaselli - Ritmuri Medievale
Angelei Tomaselli între 1974-1975, aduc un
plus de culoare faţă de prima perioadă şi o concentrare asupra plasticităţii elementelor
morfologice fundamentale: pata, linia şi punctul. Extinse la peisaj, aceste căutări
configurează o lume mirifică, în care artista exersează ample orchestrări de formă
şi culoare. Simţul monumentalului, a viziunii sintetice a compoziţiei, fundamentat
în perioada studiilor, este completat acum cu grija pentru detaliul expresiv.
Există probabil şi o latură arhetipală a acestor flori supradimensionate în câmpul
compoziţional, nu lipsită de legătură cu cercetările efectuate de artistă în domeniul
etnografiei. Trebuie să subliniem însă că nimic nu-i este mai străin pictoriţei decât
folclorismul facil; rezonanţele arhetipale se corelează la Angela Tomaselli cu o trăire
foarte personală, dezvoltând implicaţiile lirice ale imaginii.
Peisajul, ca reper al investigaţiilor vizuale, ca stimul în explorarea formelor
naturale a constituit adesea un punct de pornire în studiile artistei, fără ca ea să
fie propriu-zis o peisagistă. Pe canalele intuiţiei se stabileşte o comunicare între
multitudinea formelor şi percepţia asociativă a pictoriţei. Sunt imagini unde coexistă
conceptualul şi senzorialul, transformate într-o meditaţie asupra naturii. Atentă nu
doar la aspectul aparent a ceea ce ne înconjoară, ochiul artistei pătrunde în straturile
geologice, acolo unde conflicte ale forţelor telurice sugerează un univers primar,
modificând treptat aspectul scoarţei terestre. Printr-un gest magic ea ne face părtaşi
la ceea ce se întâmplă dincolo de învelişul exterior şi ne dezvăluie o lume a tensiunilor
în devenire. Simţim în modul de structurare a dealurilor, a stâncilor modelate de apă
sau vânt, un istoric imprimat în materia lor.
Lucrările Angelei Tomaselli aflate în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală
din Galaţi - realizate între 1969-1982 - pornesc în majoritatea lor de la astfel
de structuri geologice sau vegetale, fiind la originea complexei evoluţii din anii
următori. Reţinem îndeosebi o compoziţie din ciclul „Aripi şi flori” (1982), unde
pe întinderea unduită a dealurilor tulpinile de flori îşi înalţă corolele într-o rotaţie
138
astrală. De asemenea, un „Munte înzăpezit” lucrat în tonalităţi de griuri reci, îşi

desfăşoară într-o alternativă închis-deschis bogăţia ramificaţiilor de pete şi linii.
Între 1977 -1982 tot mai frecvent apar personaje integrate compoziţiei („Interior cu
flori”, „Portret”, „Fresca”), corelate cu elemente vegetale într-un spaţiu aflat la limita
dintre real şi ficţiune.
La sfârşitul anilor ’80 o pondere mai mare o capătă, în ansamblul lucrărilor
Angelei Tomaselli, personajele, fără ca elementul natural să fie total părăsit. Se poate
spune că din momentul apariţiei „Fabulelor”, artista îşi modifică substanţial discursul
plastic şi universul ideatic. Acuitatea «relatărilor» vizuale este îmbibată de o latură
psihologică, umanizată, ce se transmite şi ambientului.
În anii ’88, ’89, tablourile artistei sunt populate de o întreagă lume ciudată,
stranie şi familiară în acelaşi timp. Ea descinde parcă dintr-un bestiariu medieval,
dar simţim acut şi aluziile la contemporaneitate, ca provenienţa dintr-o încărcătură a
experienţelor umane frecventate. Comentariul uşor maliţios al pictoriţei nu este lipsit
de accente grave. Interesant este faptul că, părăsind candoarea mirifică a vegetalului,
artista dezvoltă elemente de limbaj exersate în anii anteriori: orientări dinamice ale
traseelor multidirecţionate, ramificări ale grafismelor ce depăşesc conturul strict al
obiectelor. Negrul este prezent mai ales în ciclul „Fabulelor”, iar prezenţa lui intensifică
preţiozitatea petelor cromatice. „Fabulele” apar
ca un moment important, de răscruce în creaţia
artistei, de inversare a raportului structură naturală-
personaje, accentuând ponderea ultimului element.
Deşi transpuse într-o ambianţă uşor fantastică,
ele sunt totuşi, într-un fel, mai legate de imediatul
observaţiei decât de lucrările realizate după 1993.
Astfel, „Dealurile cu amintiri”, „Amintiri
suprapuse”, „Mitologii subiective” sondează
straturile mai complexe ale spiritului uman, făcând
trimiteri la conotaţiile subiective şi culturale ale
memoriei. De altfel, în contextul secolului XX
investigarea psihicului uman, a subconştientului, a
memoriei involuntare cu asociaţiile ei imprevizibile,
afective, a polarizat interesul artiştilor, scriitorilor,
psihologilor. O astfel de proiecţie complicată a
propriei sensibilităţi, interferate uneori cu un mod
personal de retrăire a culturii sau a sugestiilor din
spaţiul real devine în ultimii ani şi pictura Angelei
Tomaselli. Concomitent, în plan plastic s-a produs
şi o evoluţie de la figurativ la abstract (de reţinut că Angela Tomaselli -
niciodată figurativul Angelei Tomaselli nu a fost de Anotimpuri cu amintiri
139
tip realist). Nu este însă o desprindere ostentativă de imaginea reală, ci o firească

sublimare şi selecţie a reperelor vizuale în ceea ce au ele mai evocator. Astfel, în
„Dealuri cu amintiri” sau în „Mitologii subiective”, peştii, ochii, păsările măiestre se
suprapun elementelor de peisaj, formând suprafeţe fragmentate, dar au şi o anumită
fluiditate ce le leagă între ele.
Imagistic, lucrările Angelei Tomaselli recompun într-un spaţiu fantastic
secvenţe dintr-o lume ancestrală a legendelor, miturilor sau subiectelor sacre, creştine,
dar şi a contemporaneităţii.
Problemele plastice investigate în timp şi–au găsit în ultimii ani rezolvări
remarcabile prin dezinvoltura şi siguranţa tehnică. Compoziţiile evoluează în
registrul bidimensionalului, dar capătă spaţialitate datorită raporturilor cromatice şi
raporturilor de proporţii dintre figuri. Spaţialitatea are însă şi o dimensiune afectivă
prin relaţiile spontane instituite între personajele unei lumi reunind puritatea
şi grotescul, observaţia maliţioasă şi candoarea. Circulaţia liberă a desenului,
importanţa liniei modulate, întrerupte şi reapărând apoi în altă parte a compoziţiei,
creează unitatea ansamblului şi acea impresie de dezinvoltură reamintită mai sus.
Vivacitatea lucrărilor provine din ritmul ordonator, dar şi din acea ştiinţă însuşită
în timp de artistă de a pune în relaţie elementele cheie purtătoare ale mesajului
plastic.
Picturalitatea suprafeţelor este în concordanţă cu libertatea grafismelor.
Adesea fondurile închise exaltă luminozităţi şi sclipiri ale roşurilor şi galbenurilor
incandescente. Dar, mai frecvent, griurile împrumută din tonurile pure înconjurătoare
armonizând accentele puternice de roşuri, verzuri, albastruri. Alburile şi grafismele
colorate constituie, la rândul lor, reţele mai alerte sau mai calme ce structurează
lucrările. Cromatica vibrantă a picturilor sale dă impresia că totul se încheagă sub
ochii noştri, că surprindem o devenire a lucrurilor; se creează o expresie a dublelor
semnificaţii, a unei glisări a sensurilor ce par a refuza formele definitive, imuabile.
Ciclul brâncovenesc, din suita de lucrări „Abstract cu amintiri” continuă sondajele
în structurile adânci ale psihicului, acolo unde memoria individuală se interferează
cu cea culturală şi istorică. Imaginile sacre şi istorice par produsul unor efluvii ale
amintirii. O amintire necontrolată de raţional, îmbibată de emoţie; fluiditatea petelor
abstracte coexistă cu fine detalii de frescă şi astfel totul trece din istoria oficială în
zona „Amintirilor subiective”.
Artistă cu o bogată fișă de activitate, participând la numeroase expoziții și tabere
de creație peste hotare, Angela Tomaselli și-a configurat în timp o creație originală,
inconfundabilă din punct de vedere stilistic, o pictură încărcată de simboluri, cu
accente suprarealiste, configurând sinteze plastice într-o mereu reînnoită expresie a
propriei sensibilităţi.
140
Părintele Econom Stavrofor LUDOVIC COSMA

(1882-1947)
Ilustră personalitate a vieții bisericești de la Dunărea de Jos
Violeta ionescu, jurnalist

Galaţi, str. Constructorilor, nr. 16, bl. G3, sc. 3, ap. 21, Cod 800352
Tel.: 0749423342, e-mail: violetaionescu1946@yahoo.com
Părintele Ludovic Cosma a venit pe lume la 13 ianuarie 1882, în comuna

Botești, jud. Fălciu (apoi Vaslui), într-o familie de preoți. Tatăl lui era preotul
Constantin Cosma, iar mama se numea Ecaterina; avea un frate, tot preot, A.C.
Cosma-Putna.
Clasele primare le-a absolvit la Huși, apoi, între 1893-1896, trei clase la
Gimnaziul „Anastasie Panu” ( azi Liceul „Cuza Vodă” din Huși). A urmat cursurile
Seminarului „Veniamin” din lași (1896-1901), pe când era sub direcția Arhim.
Varlaam Răileanu și Ec. Paver Savin. Dar pentru cursurile superioare s-a dus la
București (1901-1905). A absolvit Facultatea de Teologie din București cu „magna
cum laude”, pentru teza de licență cu tema: „Psihoterapia și vindecările miraculoase
din Evanghelii” – lucrare tipărită cu ajutorul Fundației Universitare Carol I.
Postuniversitar, a mai frecventat, un an, și cursurile Academiei duhovnicești din
Kiev (1906-1907), cu o bursă din fondurile moșiilor din Basarabia ale mănăstirilor
administrate de Sf. Sinod al B.O.R. După
un an, a fost rechemat în țară și PS Pimen
al Dunării de Jos i-a încredințat funcția
de copist la Cancelaria Sfintei Episcopii
de la Galați.
În același an s-a căsătorit cu
Lucreția, una din fiicele preotului M.
Bârzănescu, de la biserica Sf. Apostoli,
Brăila, cu care a împărțit în mod ideal
viața sa preoțească și de misiune pe care
și-a ales-o. A avut un băiat, Constantin,
născut în 1908, și o fată, Lucia, născută
în 1918.
Părintele Cosma a fost hirotonit
mai întâi diacon, cu ocazia sfințirii
bisericii „Adam Clisi”, din Dobrogea
Pr. Ec. Stavr. Ludovic Cosma și apoi preot, la 14 septembrie 1907,
141
pe seama bisericii „Sf. Împărați” din Galați. Evenimentul a avut loc cu ocazia
redeschiderii bisericii „Sf. Nicolae” vechi din Galați, de către Episcopul Pimen
Georgescu al Dunării de Jos.
În parohia care i-a fost destinată s-a instalat la 7 octombrie 1907 și a primit și
slujirea de paroh, după pr. ec. Mihai Crihană (1862-1907), săvârșit din viață în acel
an, păstorind-o cu cinste până în anul 1940, timp de 33 de ani neîntrerupt.
În acest timp a îndeplinit și multe alte funcții încredințate de Episcopie: între
1907-1909 a fost conferențiar la Penitenciarul Galați. În 1908, PS Pimen i-a acordat
gradele de econom și de stavrofor. Iar între anii 1908–1910 a fost revizor eclesiastic
al Eparhiei Dunarii de Jos, perioadă în care a fost președintele Societății clerului,
„Solidaritatea”.
Dar grijile și îndatoririle Părintelui Cosma nu s-au oprit aici. A fost membru
al Spiritualului Consistoriu al Eparhiei Dunării de Jos (1912-1916; 1918-1924),
apărător bisericesc (1916-1918), confesor de garnizoană și conferențiar (1911-
1916); a făcut și campania din 1913, după care a scris o dare de seamă, intitulată:
„Biserica Ortodoxă Română, Decembrie 1913”; a scos patru numere din „Cărticica
soldatului român”.
Râvna lui nu a rămas nerăsplătită, fiind medaliat cu „Meritul sanitar” cl. II-a
și cu „Răsplata muncii pentru Biserică”, cl. I-a, în 1913, prin mijlocirea PS Nifon,
„pentru zelul și deosebita activitate bisericească” și cu „Avântul țării”, în 1914.
În timpul primului război mondial, a înființat Banca Populară „Sf. Împărați”
pentru ajutorarea văduvelor și orfanilor și prin care a subvenționat, între 1912-
1920, Școala de Adulți înființată la Galați de Ministrul Învățământului, Spiru Haret.
Prin strădania Părintelui Ludovic Cosma au luat ființă, în parohia sa: Școala
Nr. 3 de băieți (care astăzi îi poartă numele); Școala Nr. 10 de fete, pe strada
Beldiman, mutată apoi în strada Mihai Bravu, în locul ei instalându-se Spitalul
TBC; și Școala de Croitorie, care ținea cursuri în sala de conferințe a Căminului
bisericii „Sf. Împărați”, era condusă de Asociația Femeilor Române, iar profesoarele
erau de la Școala Ortodoxă de fete și predau acolo gratuit.
Nu știm când mai avea timp și pentru pasiunile proprii, dar, după mărturiile
fiicei sale, dna dr. Lucia Peticilă Cosma, Părintele Ludovic Cosma a fost și un
pasionat filatelist.
Pentru a putea fi și profesor, Părintele Cosma a urmat, în 1911, cursurile
Seminarului Pedagogic Universitar, apoi a trecut examenul de capacitate pentru
Religie în 1919, obținând postul de titular provizoriu la Catedra de Religie la
Școala Normală „C. Negri” din Galați, în 1921. Avea ore și la Școala profesională
„Negroponte”, după ce fusese timp de trei ani suplinitor la Seminarul „Sf. Andrei”
(1918-1921). În 1920, a predat religia la Școala Ortodoxă de fete din Galați.
Pentru activitățile extrașcolare pe care le organiza, a obținut, în 1915,
„Răsplata muncii pentru învățământ” cl. I-a.
142
În 1925 a primit înalta distincție „Coroana României” în grad de cavaler.

Între anii 1925-1930 a fost membru al Consistoriului mitropolitan apelativ
din Iași.
În tot acest timp era membru și președinte al mai multor societăți culturale,
la care activa.
Toate aceste preocupări întregesc portretul acestei ilustre personalități a
vieții bisericești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea,
la Dunărea de Jos.
Părintele Ludovic Cosma a trecut la cele veșnice în ziua de 3 martie 1947, la
Galați.
Opera scrisă:
- Psihoterapia și vindecările miraculoase din Evanghelii (Studiu apologetico-
critic), Teza pentru licență, București, 1905, 81 p.
- Istoricul bisericii și parohiei „Sf. Împărați” din Galați (1857-1927), Galați,
1927, 144 p.
- Cărțile și revistele bisericii „Sf. Împărați” din Galați, după vechime, 1776-
1938, cu toate datele și însemnarile de pe ele, Galați, 1938, 84 p.
- Albumul biografic și arborele genealogic al familiei Bazgan, Galați, 1944, 112 p.
A publicat diferite broșuri moralizatoare, conferințe și cuvântări, articole
și studii în revistele: „Biserica Ortodoxă Română”, „Vestitorul”, „Căminul” de la
Galați, precum și în multe alte publicații laice locale. A tradus, din rusește, în 1925,
romanul religios „Varava”, de Maria Corelli.
*
În prefața la „Albumul biografic și arborele genealogic al familiei Bazgan”,
apărută la Galati, în 1944, Pr. Ludovic Cosma scrie:
«Am crescut în copilărie în dragostea și Cultul Familiei. Nu era pentru noi mai
mare plăcere, decât la reuniunile familiare, când se împărtășeau bucurii și necazuri,
se dădeau sfaturi și ajutoare și ne cunoșteam și noi mai deaproape unii pe alții.
„Nineaca”, cum o numeam toți pe bunica după mamă, presvitera văduvă Ilinca
Pr. J. Bazgan, era venerată de toată familia pentru vorbele ei blânde, istețe și cu tâlc
și pentru primirea cu inimă deschisă a sfaturilor înțelepte ce le provoca și primea; iar
tata, gânditor și chibzuit, blând și răbdător și mama harnică și cu inimă, patronau cu
multă plăcere aceste reuniuni și trăiam cele mai fericite ceasuri în atmosfera dulce a
familiei, cu inimile deschise și fără vicleșuguri...
Perindându-i adesea cu mintea, m-am gândit de vreo doi ani să-i cercetez mai
deaproape și să-i fixez într-o spiță a neamului, ca de la finele acestei cărți, cu 231
suflete și să-i ilustrez pe vreo 200 dintre ei, în acest „Album biografic”, ca să fie spre
bucurie celor în viață, spre cinstirea celor răposați și spre folosul urmașilor, ba poate
și ca îndemn pentru alții care ar vrea să facă la fel... »
143
Această amplă carte biografică avea 110 clișee în text și, la sfârșit, un arbore
genealogic absolut impresionant. La data apariției sale (ianuarie 1944), era chiar o
lucrare originală, nefiind în țara noastră prea multe cărți de acest fel. Ea este rodul
unei îndelungate cercetări în arhive vechi și documente prăfuite, dar și un adevărat
model pentru oricine dorește să-și caute rădăcinile îndepărtate ale familiei proprii.
Pe coperta acestei cărți apărute în plin război, este consemnat, ca autor:
„Econ. Ludovic Cosma, profesor pensionar, Galați”, precum și: „Prezentul volum
s-a tipărit cu aprobarea cenzurei, din 3 Ianuarie 1944. Cenzor P. Eftimie”.
Opera culturală
Părintele Ludovic Cosma a susținut o intensă activitate pastorală, culturală,
educativă și filantropică în Galați.
A inițiat și îndrumat Căminul Cultural „Sf. împărați” – „cel mai vechi pe
țară” (1909-1943), în cadrul căruia, între anii 1909-1943, aici au conferențiat între
alții: Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, Ion Simionescu, Gala Galaction, Nicodim
Munteanu, Irineu Mihălcescu, Iuliu Scriban.
A îmbogățit continuu moștenirea primită de la predecesorul lui. Biserica „Sf.
Împărați” din Galați avea o bogată bibliotecă, donată în 1920, de Arhim. Dosoftei
Crihană, de la Sulina, fratele fostului paroh M. Crihană, dar și din cărți ale fiicei și
ginerelui acestuia, precum și de la învățătorul Dimitrie Faur (70 de volume, donate
în 1922).
Părintele Ludovic Cosma a considerat că rolul preotului în societate este
nu numai de slujire la altar și de propovăduire a învățăturii creștine, cât și acela
de mijlocitor cultural prin excelență. A organizat, în sala de conferințe de lângă
biserică, mai ales în timpul iernii, conferințe duminicale de după amiază, în serii
de câte 10-15 conferințe, la care invita lectori aleși, profesori de toate gradele,
medici, avocați, ofițeri, literați, preoți. Și alegea subiecte dintre cele mai variate, de
interes general, din toate domeniile: sociale, morale, culturale, economice, sanitare,
după care urma un program artistic susținut de elevii Seminarului „Sf. Andrei”, ai
Liceului Vasile Alecsandri, ai Școlii Normale „C. Negri”, ai Școlii Normale de Fete
„Regina Elisabeta”, ai Școlii Comerciale Superioare și de la alte școli elementare
și profesionale. De asemenea, în program participau și membri ai Căminului
„Sf. Împărați” și copii ai enoriașilor – toate acestea cu „mare folos în luminarea
poporului”, după cum el însuși susține în monografia scrisă de el.
Ca apreciere a acestei excepționale activități, Părintele Cosma primea numeroase
scrisori și telegrame de la mari personalități ale timpului: P.S. Pimen, P.S. Nifon,
Ministerul Cultelor și Instrucției Publice, Arhim. Scriban, Gr. Trancu-Iași, ministru al
Muncii, deputat de Galați; Nicolae Caranfil, ministru al Aerului și Marinei ș.a.
Erau ocazii când la aceste conferințe participa și Episcopul Nifon al Dunării
de Jos, cum a fost, de exemplu, când a conferențiat profesorul universitar Simion
144
Mehedinți despre „Calea cea dreaptă” și i-a oferit medalia „Răsplata muncii pentru
Biserică”.
Conferințe interesante a susținut atunci la Galați savantul, istoricul şi omul
de cultură Nicolae Iorga, printre care, la 30 noiembrie 1924, „Rostul Bisericii în
Stat”, ocazie cu care a făcut o observație asupra sălii, că e „prea mică” și a lansat
îndemnul: „Să fim o cetate a Ortodoxismului în Orient!”, susținând că: „ne trebuie
și nouă, românilor, la București, o catedrală mare, asemenea cu cea bulgărească, de
la Sofia, care este cea mai mare biserică din Balcani”.
Mult interes au stârnit și conferințele Părintelui Gala Galaction (Grigore
Pișculescu), ale avocatului N. Lenguceanu, ale diaconului Anghel Constantinescu
(autorul Monografiei Episcopiei Dunării de Jos, 1906), Pr. A.C. Cosma-Putna
(fratele parohului Ludovic Cosma), Pr. C. Todicescu (directorul Seminarului „Sf.
Andrei”).
„Vocea Galaților” din 2 martie 1932 consemnează în articolul: „Festivalurile
de cultură de Duminică”, un fapt deosebit în orașul Galați, și anume că „cercurile și
ateneele culturale din orașul nostru desfășoară o vie activitate. În fiecare duminică
au loc șezători și festivaluri artistico-culturale, cu scopul de a lumina populația
cartierelor mărginașe”. Printre acestea, un loc de frunte îl ocupau Ateneul cultural
de la biserica „Sfânta Vineri” (a fost în Mazepa, bombardată în 1944, apoi demolată),
condus de preotul paroh David Popescu și Căminul Cultural „Sfinții Împărați”,
condus de parohul bisericii omonime, Pr. Ec. Ludovic Cosma.
În același număr al ziarului este semnalat un eveniment care a avut loc, la
28 februarie 1932, la Căminul Cultural „Sf. Împărați”, și anume Adunarea generală
anuală: „Părintele Ludovic Cosma a expus activitatea pe anul 1931-1932, cu
frecvența de 30.000 auditori anual. Noul comitet (sfat) pe anul 1932 a fost ales: pr.
ec. Ludovic Cosma, Al. Panaite Nicorești, pr. N. Filip (ajutor de paroh la biserica
„Sf. Împărați” – n.n.), Gh. Crihan, I. Diaconescu-Pănel, I. Balaș, T. Iordăchescu;
cenzori: St. Saramet și D. Georgescu.
Sunt aduse elogii părintelui Cosma, pentru cum a înțeles să conducă acest
cămin.”
O altă mărturie a activității Părintelui Ludovic Cosma găsim în ziarul
„Acțiunea” (nr. 1363/15 dec. 1934): «O aniversare culturală la Galați. Căminul
Cultural „Sf. Împărați” anunță pe sprijinitorii și membrii săi că Duminică, 16
decembrie a.c. își va serba un sfert de veac de activitate. Programul este următorul:
1) Sf. Liturghie, oficiată de un sobor de preoți la Sf. Împărați, având la protos pe
pr. dr. Ioan Mihălcescu, decanul Facultății de Teologie de la București. Care sosește în
acest oraș sâmbătă seara cu acceleratul de București și va rosti și predica zilei.
2) Parastasul conferențiarilor și membrilor decedați în acești 25 ani, la ora
11, oficiată de același sobor și în care pr. ec. Ludovic Cosma va face panegiricul
celor pomeniți.
145
3) Ședința solemnă la orele 3 jum. p.m., în sala de conferințe, în care Pr.

Cosma va citi darea de seamă a activității acestui cămin în cei 25 de ani. Vor lua
cuvântul reprezentanții autorităților și delegații căminelor.
4) Conferința pr. dr. Ioan Mihălcescu.
Partea artistică va fi susținută de echipa culturală a Regimentului 11
Dorobanți. Intrarea liberă.
Seara, la ora 17:45, P.C. Sa Mihălcescu va ține o conferință pe strada Foti, la
Comunitatea Elenă, despre „Aportul elenismului în Ortodoxie.»
„Acțiunea” (nr. 1364/ 16 decembrie 1934) relata desfășurarea evenimentului:
«O aniversare: Biserica, Cartierul și Căminul Cultural „Sf. Împărați”, în sărbătoare:
„Se împlinesc 25 de ani de când s-a născut Căminul Cultural „Sf. Împărați”, cel
mai vechi așezământ de exemplară activitate pastorală din țara noastră. Și tot 25
de ani de când cartierul împrejmuitor al Sfintei Biserici a pornit să se civilizeze”.»
(semnează St. D. Popescu)
Deci, Părintele Cosma, care a făcut totul pentru civilizarea cartierului
mărginaș unde avea parohia, a contribuit și la înființarea școlilor – una dintre
ele aflându-se și azi pe strada Stelei și purtându-i numele: Şcoala nr. 19 „Ludovic
Cosma”.
Am întrebat-o pe fiica părintelui, dna dr. Lucia Peticilă Cosma, într-un
interviu luat în 1998, cum s-a ajuns ca Școala Nr. 19 să poarte numele tatălui său.
Și mi-a răspuns:
„Eu nu am știut că tatăl meu a fost implicat în cumpărarea terenului pe
care se afla fosta Școală Nr. 19, construită în perioada când el era paroh. Am aflat
acest lucru de la dna Patriche, fosta directoare a școlii în 1996, când a venit să-mi
ceară acordul ca școala să poarte numele tatălui meu. Am avut atunci o satisfacție
nemaipomenită. Cum puteam să spun nu, când știam cât a activat tata pentru
înălțarea cartierului Sfinții Împărați în 1907. Parohia se întindea atunci de la strada
Șanțului (azi, Bdul George Coșbuc) până la strada Științei și strada Zimbrului (fosta
stradă 6 Martie, acum Basarabiei). Trebuie făcută totuși o corecție: pe firmă trebuie
trecut Preot, Profesor, fiindcă oricine se poate întreba cine a fost Ludovic Cosma.”
La 11 septembrie 1937, apărea în ziarul local „Acțiunea” o chemare la „o
importantă expoziție bisericească, organizată la Biserica „Sfinții Împărați”, cu
ocazia împlinirii, la 14 septembrie, a 30 de ani de păstorire la această biserică a
parohului ei, pr. econ. Ludovic Cosma. Expoziția cuprindea: „cărți bisericești,
vechi și noi (tipărite între 1776-1937) la: Veneția, Petersburg, Kiev, Iași, București,
Râmnicu-Vâlcea, Mânăstirea Neamț, Brașov, Sibiu etc., unele reproducând cărți
din secolul I apostolic. Se mai găseau: „tipărituri pe decenii, cu litere chirilice, până
la 1868”, dar și tipărituri cu litere latine.
Printre obiecte se găseau: icoane, veșminte, albume ilustrate, obiecte și
odoare de preț dăruite de țarul Alexandru al II-lea, bunicul Reginei Maria.
146
În articol se aprecia că: „Tineretul școlar, enoriașii și intelectualii din oraș și

județ și mai ales teologii pot trage mult folos vizitând această expoziție.”
Expoziția a putut fi vizitată zilnic, între orele 4-6 p.m., de la 8 septembrie - 8
octombrie 1937.
Opera socială
Părintele Ludovic Cosma a susținut o operă socială pentru care ordinele și
medaliile lumii acesteia n-o pot recompensa în niciun fel. Cât ajutor a putut să ofere
enoriașilor săi, este greu să ne închipuim astăzi. Spre exemplu, la un pom de Crăciun
a împărțit câteva sute de ventuze - sau „pahare”, cum li se spunea atunci - în mod
gratuit, mai multor enoriași. Familia parohului împrumuta curent ventuze, cărți,
dicționare medicale și, mai mult, le dădea sfaturi de sănătate. Părintele organiza
conferințe pe teme medicale, cu medici ca: dr. N. Stăvărescu, dr. Arghir Babeș, dr.
D. Scurtu (oculist), col. dr. V. Vasiliad, dr. I. Oardă (oculist), dr. Otto Ritter, medicul
șef al orașului Galați. Avea grijă ca infirmii și neputincioșii să fie trimiși la azilul
de bătrâni, orfanii la azilul „Alinarea” și orfelinatul „Nifon”. Săracilor le recomanda
Societatea de Asistență publică din Galați – care era, la acea vreme, „una din cele mai
bine organizate din țară”. Bineînțeles că le oferea și ajutoare, strânse prin biserică.
Încă din 1913, Părintele Cosma a intervenit pe lângă Direcția Generală
pentru a i se da medicamente gratuite, în scopul de a înființa o farmacie parohială
– care a funcționat, atenție, timp de 20 de ani!
A ajutat la ridicarea Băii Comunale din strada Traian, aflată pe teritoriul
parohiei sale, în timpul primarului avocat Ștefan H. Ștefan (1925-1926).
Susținea un internat cu 100 de elevi de la țară, pentru școlile secundare
din Galați. Strângea colecte la serbări, din care s-au cumpărat mai multe vagoane
de lemne și s-au împărțit bonuri de câte 200 kg la săraci, plus alimentație și
îmbrăcăminte. Îndemna cerșetorii să meargă la coloniile speciale, înființate la
Galați de ministrul Muncii, Grigore Trancu-Iași.
Părintele Cosma a organizat colecte în biserică pentru văduve, invalizi,
pentru alte biserici, pentru școli, pentru sinistrați, pentru sărăcime, pentru spitale -
pentru că avea în parohia sa trei spitale: Spitalul Israelit, Spitalul Militar și Spitalul
TBC, la care mergea împreună cu enoriașii săi să aline suferințele bolnavilor. Avea
în vedere de asemenea asistența publică, Liga Culturală, care strângea fonduri
pentru înălțarea unui Palat al Culturii la Galați (actuala clădire a Teatrului „Fani
Tardini”). Organiza de asemenea colecte pentru orfanii de război, pentru eroii
rămași în viață, ca și pentru ridicarea de monumente.
În 1910, a înființat o Bancă Populară la biserica „Sfinții Împărați” în vederea
obținerii de împrumuturi în scopuri productive. Mulți enoriași și-au putut
achiziționa atunci case, vii, vite, pământuri, cu banii împrumutați de aici, în felul
acesta desființându-se cămătăria celor care înrobeau populația.
147
Tot el a mai înființat, în 1920, Cooperativa de Consum „Sfinții Împărați” (din

păcate, prădată de hoți, a dispărut la scurtă vreme; și o obște de împroprietărire,
„Galații”, în 1921.
În cuvântarea ținută de el la instalarea sa ca paroh al Bisericii „Sf. Împărați”
(7 oct. 1907, pe când avea doar 25 de ani), Părintele Ludovic Cosma a spus, printre
altele:
„Rolul preotului este un rol ideal, pe care oricât de mult te-ai strădui să-l
împlinești, nu ajungi niciodată să zici că ai făcut tot ce trebuie și el, tinzând la binele
individual și proprietatea socială a oamenilor, e și necesar și folositor și vrednic
de respect... Mă voi strădui să vă tâlcuiesc la sfintele slujbe din fiecare sărbătoare,
cuvântul cel aducător de nespus folos sufletesc al Sfintei Scripturi, să stărui cu timp
și fără timp și mai aspru și mai blând, ca să dezrădăcinez neștiința și să rușinez
imoralitatea... Aș fi cel mai fericit să nu mai văd, măcar între poporanii mei, certuri
și bătăi, crime și beții, furturi și desfrânări, judecăți nesfârșite, credințe deșarte,
căsătorii nelegiuite, copii și femei părăsite și multe alte lucruri rele care au otrăvit și
înțelenit ogorul cel curat al vieții creștine... Aș dori ca, la un „popă nou”, cum ziceți
Dvs., să fie și un popor nou, reînnoit printr-o nouă înțelegere și practicare a vieții
creștine, întemeiate pe dragostea frățească ce trebuie să ne lege și să ne apropie
sufletește unul de altul.”
148
149
Localia Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Pagini din istoria Casei Corpului Didactic

Galați (1970-2008) (II)
Ghiţă Nazare, profesor, director
Revista Şcoala gălăţeană
Str. George Enescu, nr. 25, bl. Bistrița 1B, ap. 79, Galați
Tel.: 0745633310, e-mail: nazareghita@yahoo.com
Documentele de arhivă oferă exemple de cadre didactice care au participat

la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic încă din primii ani de existență
a instituției. Tânăra învățătoare Milica Roșu de la Școala „Miron Costin” Galați
„participa la activitățile metodice organizate de Casa Corpului Didactic”, consemna
Comisia pentru inspecția de definitivare în învățământ în procesul-verbal încheiat
în data de 8 mai 19721. Profesoara de matematică Elena Simionov de la Școala nr.
7 este apreciată cu prilejul inspecției pentru obținerea gradului didactic II pentru
„participarea la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic”2. Profesoara
Gheorghița Neniță a susținut la o sesiune de comunicări științifice organizată de
Casa Corpului Didactic referatul cu tema „Principalele divergențe fonetice în
sistemul româno-francez și dificultățile de achiziție la clasele de debutanți”, fapt
apreciat cu prilejul inspecției speciale pentru obținerea gradului didactic II3. De
asemenea, profesorul de limba și literatura română Ioan Rusu, de la Colegiul Tehnic
„Traian Vuia” Galați, era apreciat de Comisia pentru acordarea gradului didactic I că
„participă la activitățile metodico-științifice și culturale organizate de Casa Corpului
Didactic”4. La inspecția pentru definitivarea în învățământ, profesoara de chimie
Iosefina Mocanu de la Colegiul Tehnic „Dumitru Moțoc” Galați, deși în primii ani
de învățământ a informat Comisia că a participat la manifestări metodico-științifice
organizate de Casa Corpului Didactic și a prezentat comunicări precum: „Noutăți
științifice în chimie”, „Știința și religia” și „Cataliza heterogenă”5. Profesoara de
limba franceză Sanda Elena Ungureanu, de la Școala nr. 7 Galați, tot în primii ani de
învățământ frecventează activitățile organizate de Casa Corpului Didactic (prezintă
într-o sesiune de comunicări lucrarea „Însușirea pronunției corecte la elevii claselor
II-IV”), fapt evidențiat cu ocazia inspecției pentru definitivarea în învățământ6.
Cu prilejul inspecției pentru obținerea gradului didactic I, profesorul de limba și
literatura română Corneliu Goldu era apreciat pentru „publicarea unor studii în
1. Arhiva Școlii „Miron Costin”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./08.05.1972, p. 77.
2. Arhiva Școlii nr. 7, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./05.12.1973, p. 276.
3. Arhiva Școlii nr. 20, Galați, Registru de inspecții speciale, 1983-2006, P.V./31.05.1984, p. 35.
4. Arhiva C.T. „Traian Vuia”, Galați, Registru de inspecții speciale, 1971-1982, P.V./03.02.1978,
p. 188.
5. Arhiva C.T. „Dumitru Moțoc”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./06.02.1976, p. 543.
6. Arhiva Școlii nr. 7 Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./07.03.1978, p. 41.
150
culegerea „Catedra”, editată de Casa Corpului Didactic7. Profesoara de matematică

Adela Teodoru de la Școala nr. 40 („Iulia Hașdeu”) a prezentat la un simpozion
organizat de Casa Corpului Didactic comunicarea „Modalități de dirijare a gândirii
elevilor în orele de matematică”8. Profesoara de biologie Vasilica Ilie a fost apreciată
de Comisia pentru acordarea gradului didactic II pentru că „a participat la mai multe
sesiuni de comunicări științifico-metodice organizate de Casa Corpului Didactic”9.
Sesiunile de referate și comunicări constituiau manifestări prioritare ale Casei
Corpului Didactic. Așa se explică și faptul că multe exemplificări privind activitatea
cadrelor didactice provin din această zonă de preocupare. Astfel, profesoara de
limba și literatura română Laura Iacob de la Școala nr. 28 Galați era apreciată cu
prilejul inspecției pentru gradul didactic II pentru comunicările științifice susținute
la Casa Corpului Didactic: „Raportul dintre formație și informație în predarea limbii
române” și „Folosirea manualului și a culegerilor de exerciții în vederea diversificării
tipologiei exercițiilor gramaticale”10. Într-o ședință a Consiliului profesoral din 4
februarie 1998 s-au discutat și evaluat candidaturile mai multor profesori pentru
acordarea salariului de merit. În evaluarea profesoarei de limba și literatura română
Maria Brăilescu s-au adus ca argumente în favoarea sa realizarea mai multor activități
la Casa Corpului Didactic: lecții demonstrative înregistrate și folosite la o serie de
activități metodice sau pentru ilustrare la cursurile de formare; participarea la o
serie de dezbateri metodice privind predarea-învățarea la limba și literatura română;
publicarea mai multor articole în revista „Școala gălățeană” etc.11
Inspecția specială pentru obținerea gradului didactic I a confirmat constanta
prezență a profesorului de geografie Costică Popa la activitățile științifico-metodice
organizate de Casa Corpului Didactic. Profesorul Costică Popa a susținut comunicări
precum: „Utilizarea metodelor în predarea noțiunilor de geografie și hidrometeorologie
a transporturilor navale”, „Aspecte geografice de pe brațul Sulina – importanța lor
pentru navigație”, „Cadrul geografic al Județului Galați” etc.12. Inspectorul școlar
Cornel Nicolaș consemna în procesul-verbal, încheiat în urma inspecției speciale
pentru gradul didactic II, efectuată profesoarei de muzică Doina Teodorescu de la
Școala nr. 25 Galați, că aceasta a participat cu multe „comunicări de specialitate bine
elaborate” la activitățile științifico-metodice organizate de Casa Corpului Didactic,
cum ar fi: „Activitatea diferențiată în orele de muzică”, „Modalități de realizare a
7. Arhiva Școlii nr. 22, Galați, Registru de inspecții speciale, 1982-1995, P.V./06.05.1987, p.
114.
8. Arhiva Școlii nr. 40, Galați, Registru de inspecții speciale, 1979-1992, P.V./17.10.1986,
nenumerotat.
10. Arhiva Școlii nr. 28, Galați, Registru de inspecții speciale, nr. 3, P.V./04.06.1977, p. 482.
11. Idem., Registru Consilii profesorale, nr. 6, P.V./04.02.1998, p. 16.
12. Arhiva Liceului Tehnologic de Marină, Registru de inspecții speciale, P.V./05.05.1983, pp.
42-43.
151
orelor de muzică la clasele a VIII-a”13. Profesoara de limba și literatura română Catița

Arădău de la Grupul Școlar „Anghel Saligny” a prezentat, la Simpozionul organizat de
Casa Corpului Didactic, comunicarea cu titlul „Metode moderne de predare a limbii
și literaturii române și influența lor asupra relației profesor-elev”, fapt consemnat cu
prilejul inspecției speciale pentru obținerea gradului didactic II14.
Sunt informații care dovedesc faptul că și cadre didactice de la școli din județ
participă la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic. Astfel, profesoara de
matematică Natalia Emilia Gorea de la Școala nr. 10 Tecuci era apreciată cu prilejul
inspecției de definitivat că „a participat la acțiunile metodice și științifice organizate de
Casa Corpului Didactic Galați”15, iar învățătoarea Elena Neamțu de la aceeași unitate
era evidențiată cu ocazia inspecției speciale pentru gradul didactic II că a participat la
Simpozionul cu tema „Modalități de realizare a educației moral-cetățenești a elevilor
din ciclul primar”, organizat de Casa Corpului Didactic, cu comunicarea „Literatura
pentru copii și contribuția sa la educația patriotică a școlarilor din clasele I-IV”16. De
asemenea, în procesul-verbal încheiat la inspecția pentru definitivare în învățământ
efectuată profesoarei de matematică Lucica Carp de la Școala Tulucești se menționa
că „participă la activitățile metodice organizate de Casa Corpului Didactic”17.
De la Școala Slobozia Conachi sunt multe cadre didactice apreciate cu prilejul
inspecțiilor speciale pentru faptul că participă la activități metodice organizate de
Casa Corpului Didactic: profesorul de educație fizică Vasile Roiniță frecventează
„acțiunile metodice organizate de Casa Corpului Didactic și Inspectoratul Școlar
Județean”18, învățătoarea Emilia Mihai a absolvit stagiul de formare „Managementul
clasei de elevi”19, profesoara de limba și literatura română Ioana Buti „a participat la
activități de perfecționare organizate de Casa Corpului Didactic pe teme precum:
„Strategii didactice”, „Managementul resurselor umane”, „Managementul clasei”
etc.20, profesoara de fizică Voica Pintilie era apreciată cu prilejul inspecției speciale
pentru obținerea gradului didactic I pentru absolvirea următoarelor „cursuri de
formare organizate de Casa Corpului Didactic: TIC, AeL, „Monitorizarea și evaluarea
rezultatelor școlare”, „Activizarea și diferențierea instruirii” etc. 21 și profesoara de
176.
14. Arhiva Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Galați, Registru de inspecții speciale, 1977-1990,
P.V./07.03.1979, p. 28.
15. Arhiva Școlii nr. 10, Tecuci, Registru de inspecții speciale, 1964-2005, P.V./02.04.1981, p.
184.
16. Idem., P.V./04.05.1984, p. 240.
17. Arhiva Școlii Tulucești, Registru de inspecții speciale, 1960-2008, P.V./30.05.1982, p. 255.
18. Arhiva Școlii Slobozia Conachi, Registru de inspecții speciale, 1959-1988, P.V./25.05.1982,
p. 252.
19. Idem., P.V./1991-2008, P.V./27.05.2003, p. 82.
20. Idem., P.V./02.03.2005, p. 102.
21. Idem., P.V./27.10.2005, p. 121.
152
religie Sultănica Marin a absolvit cursurile de formare „Consiliere și orientare”, AeL,

HIV/ SIDA, „Violența în familie”, „Dezvoltare comunitară” etc.22.
Profesoara de istorie Mihaela Mihăilescu de la Școala din Independența
„participă activ la activitățile metodico-științifice organizate de Casa Corpului
Didactic și Inspectoratul Școlar Județean”23, învățătoarea Cornelia Stan a frecventat
cursuri de formare precum „Consiliere și orientare”, „Metode interactive de
predare-învățare-evaluare”24, profesoara de geografie Mihaela Andrei: „Consiliere și
orientare”, „Dezvoltare profesională”, TIC și AeL25, iar învățătoarea Elena Costin a
absolvit cursurile „Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice”, „Utilizarea
calculatorului”, „Consiliere și orientare”26. Sunt documente care dovedesc și
participarea unor cadre didactice de la Școlile din Piscu: Steluța Radu, Simona Bujor,
Marcela Popa27 și Tudor Vladimirescu: Nicolae Ștefan, care participă la activități
de formare organizate de Casa Corpului Didactic.28 De asemenea, mai multe cadre
didactice de la Liceul din Pechea au fost evidențiate cu prilejul inspecțiilor speciale
pentru participarea la activități organizate de Casa Corpului Didactic. Astfel,
profesoara de chimie Maria Leu a prezentat la o sesiune de comunicări inițiată de
Casa Corpului Didactic și Inspectoratul Școlar Județean lucrarea „Perfecționarea
și modernizarea învățământului la obiectele fizică și chimie”29, profesoara de limba
și literatura română Catița Arădău a susținut în cadrul unui simpozion organizat
de Casa Corpului Didactic comunicarea științifică „Mijloace moderne în predarea
limbii și literaturii române și influența lor asupra relației profesor-elev”30. Din nou
inspectorul școlar Cornel Niculaș recomanda profesorului de muzică Constantin
Ceapraga „să participe la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic”31.
O participare constantă la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic
încă de la înființarea acesteia o au cadrele didactice de la Liceul Tehnologic „Eremia
Grigorescu” din Tg. Bujor. La inspecția specială pentru definitivare în învățământ
efectuată în luna mai 1974 profesorului de fizică Dumitru Donțu îi era apreciat
faptul că profesorul inspectat a susținut comunicări/referate la mai multe manifestări
22. Idem., P.V./24.04.2007, p. 207.
23. Arhiva Școlii nr. 1 Independența, Registru de inspecții speciale, 1961-2013, P.V./15.04.2002,
p. 304.
24. Idem., P.V./04.04.2007, p. 438.
25. Idem., P.V./06.11.2007, p. 447.
26. Idem., P.V./05.12.2007, p. 452.
27. Arhiva Școlii „Dimitrie Luchian”, Piscu, Registru de inspecții speciale, P.V./1987-2009,
nenumerotat.
28. Arhiva Liceului Tudor Vladimirescu, Registru de inspecții speciale, 1960-1989,
nenumerotat.
29. Arhiva Liceului „C. Conachi”, Pechea, Registru de inspecții speciale, 1967-1989,
P.V./01.02.1973, p. 305.
30. Idem., P.V./31.05.1974, p. 311.
31. Idem., P.V./31.05.1983, p. 521.
153
științifico-metodice organizate de Casa Corpului Didactic Galați, între care: „Noțiuni

de fizică nucleară”, „Caracterul aplicativ al lecțiilor de fizică”, „Organizarea cercurilor
de fizică” etc. Se făcea și mențiunea că „în susținerea comunicărilor a folosit filmul
didactic”32. De asemenea, profesorul de educație fizică Vasile Vintilă era apreciat
că „participă la acțiunile metodice organizate de Casa Corpului Didactic”33, iar
profesoara de științe sociale Aneta Donțu pentru comunicarea „Căi, mijloace și
modalități de realizare a educației științifice a elevilor” prezentată la un simpozion
organizat de Casa Corpului Didactic.34 Din documentele referitoare la inspecțiile
speciale consultate în mai multe grădinițe constatăm că și educatoarele participă
la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic – stagii de formare, sesiuni de
comunicări științifico-metodice, activități cultural-educative etc. Câteva exemple
sunt edificatoare: Daniela Negrei de la Grădinița nr. 7 Galați35, Doina Goma de la
aceeași unitate36 și Elena Codru de la Grădinița nr. 36 Galați37.
Reluarea activității Casei Corpului Didactic, prin Nota 9867/20 martie
1990, semnată de Ministrul Învățământului Mihail Șora, era una dintre măsurile
reparatorii luate în domeniul învățământului ca urmare a deschiderii determinate de
Evenimentele din decembrie 1989. Activitatea caselor corpului didactic – inclusiv a
celei din Galați – capătă noi dimensiuni începând cu 1990: apariția unor noi domenii
de competență și responsabilitate; dinamica activităților de formare continuă a
cadrelor didactice, de la acțiunile curente din fiecare unitate de învățământ – comisie
metodică / colectiv de catedră / consilii profesorale /stagii de formare / evocări /
lansări de carte etc. – la manifestări zonale sau județene – stagii de formare / cercuri
pedagogice / dezbateri metodice / evocări / lansări de carte / întâlniri cu specialiști
/ cenacluri de creație etc. – la întâlniri teritoriale sau naționale – consfătuiri /sesiuni
de comunicări și referate / simpozioane / expoziții etc.; deschiderea instituției
Casa Corpului Didactic către colaborare / cooperare / parteneriat cu alți factori
educaționali – instituții de învățământ superior / instituții de cercetare / instituții
de cultură / autorități de stat /Asociații / Societăți / ONG-uri etc.; capacitatea
Casei Corpului Didactic de a răspunde nevoilor profesionale științifice și didactice
ale cadrelor didactice și personalului didactic-auxiliar; creșterea spectaculoasă
a numărului de participanți la activitățile inițiate și organizate de Casa Corpului
Didactic; îmbunătățirea imaginii Casei Corpului Didactic în comunitatea didactică
32. Arhiva Lic. Tehn. „Eremia Grigorescu”, Tg. Bujor, Registru de inspecții speciale,
PV./30.05.1974, p. 97.
33. Idem., P.V./03.02.1980, p. 126.
34. Idem., P.V./10.02.1982, p. 142.
35. Arhiva Grădiniței nr. 7, Galați, Registru de inspecții speciale, 1960-1994, P.V./13.03.1976,
p. 30.
36. Idem., P.V./29.11.1979, p. 82.
p. 52.
154
și în comunitatea locală – rezultatele obținute / exemplul instituțional și personal /

evaluarea externă / mass-media etc. Crește semnificativ numărul cadrelor didactice
care participă la activitățile Casei Corpului Didactic, fapt ilustrat și în procesele
verbale pentru inspecții speciale. Sunt evidențiate educatoarele Oana Crăciun de la
Grădinița nr. 36 Galați38, Maria Ana Cristea de la Grădinița nr. 56 Galați39, Tudorița
Pricopi de la Grădinița nr. 64 Galați40, Didina Gherghișan de la Grădinița nr. 3041,
Florentina Calapod42 și Florentina Gaiu43, Iuliana Nicoleta Bălan de la Grădinița nr.
43 Galați44, Rodica Leucă de la Grădinița nr. 9 Galați45, Evdochia Șoldan46, Daniela
Mariana Țicău47, Daniela Bucur48, Florina Andreea Oprea de la Grădinița „Codruța”
(41) Galați49, Liliana Iacob50, Ionela Lupu de la Grădinița „Prichindel” Galați51,
Negoiță Neacșa de la Grădinița „Licurici” – fostă 3852, Ileana Scarlat53, Marcelina
Șerban54, Geta Dediu de la Grădinița „Motanul Încălțat”55, Teodora Diana Gavrilă56,
Mihaela Istrate57, Ionica Gurău de la Grădinița Vameș urmează cursul de formare
„Managementul calității” organizat de CCD58 ș.a.
Organizarea și găzduirea unor activități de mare amploare, creșterea
spectaculoasă a numărului activităților / stagiilor / cursurilor / parteneriatelor de
38. Idem., 1996-2014, P.V./28.11.2006, p. 67.
nenumerotat.
40. Arhiva Grădiniței nr. 64, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./27.03.1991, p. 52.
42. Idem., P.V./23.01.2004, p. 123.
43. Idem., P.V./19.12.2006, p. 126.
44. Arhiva Grădiniței nr. 43, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./11.12.2006,
nenumerotat.
45. Arhiva Grădiniței nr. 9, Galați, Registru de inspecții, 1993-2010, P.V./11.12.1993, p. 3.
46. Idem., P.V./31.01.1997, p. 36.
47. Idem., P.V./20.12.2006, p. 101.
48. Idem., P.V./22.11.2007, p. 106.
49. Arhiva Grădiniței „Codruța”, Galați, Registru de inspecții speciale, 1997-2011,
P.V./05.12.2006, p. 28.
50. Idem., P.V./18.01.2007, p. 30.
51. Arhiva Grădiniței „Prichindel”, Galați, Registru de inspecții speciale, 1982-2014,
P.V./21.11.2006. p. 105.
52. Arhiva Grădiniței „Licurici”, Galați, Registru de inspecții speciale, 1973-2006,
P.V./13.12.1973, p. 7.
53. Idem., P.V./14.12.1979, p. 25.
54. Idem., P.V./04.12.2007, p. 40.
55. Arhiva Grădiniței „Motanul încălțat”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./18.05.2007,
p. 226.
56. Idem., P.V./18.05.2007, p. 229.
57. Idem., P.V./27.11.2007, p. 236.
58. Arhiva Grădiniței Vameș, Registru de inspecții speciale, 1960-2007, P.V./15.05.2007, p.
133.
155
formare continuă determină și interesul deosebit al cadrelor didactice pentru oferta

Casei Corpului Didactic. Profesoara Laila Chitic de la Colegiul Național „Vasile
Alecsandri” este apreciată pentru „colaborarea foarte bună cu Casa Corpului
Didactic”, în seria argumentelor pentru primirea gradației de merit59, iar profesoara
Mihaela Lizeta Iordache, de la aceeași unitate, la inspecția specială pentru obținerea
gradului didactic I, pentru că a participat la cursurile de formare „Consiliere și
orientare” și „Activizarea și diferențierea instruirii” organizate de Casa Corpului
Didactic.60. Mai multe cadre didactice de la Colegiul Național „Al. I. Cuza” erau
evidențiate cu prilejul inspecțiilor speciale pentru obținerea gradelor didactice:
profesoara de educație plastică Vasilica Gavrilă, la inspecția specială pentru gradul
didactic II, pentru faptul că „în anul 2001 a participat cu lucrări personale la Expoziția
profesorilor de educație plastică, organizată de Casa Corpului Didactic, expoziție
dedicată zilei de 1 iunie”61; profesoara Virginia Bobaru – la inspecția specială
pentru gradul didactic I, pentru „participarea la sesiunile de comunicări metodico-
științifice organizate de Casa Corpului Didactic” și pentru că „a publicat mai multe
materiale de specialitate în revista Școala gălățeană62, profesorul de matematică
Corneliu Hahui, la inspecția pentru gradul didactic II, pentru că „a urmat la Casa
Corpului Didactic următoarele cursuri de formare: Managementul de proiect,
Tehnologia Informării și Comunicației și Consiliere și comunicare63. Profesoarele
Cristina Butnaru (P.V./30.10.2002), Nicoleta Crânganu (P.V./24.10.2002) și Magda
Călin (P.V./20.05.2004) de la Colegiul Național „Costache Negri” sunt evidențiate
pentru faptul că participă cu regularitate la activitățile organizate de Casa Corpului
Didactic și că publică articole în revista Școala gălățeană64. Profesoara de limba și
literatura română Ionica Pașcanu de la Colegiul Tehnic „Radu Negru” participă în
mod constant la cursurile de perfecționare organizate de Casa Corpului Didactic:
„Modalități de receptare a textului literar”, „Didactica specialității”, „Proiectare
didactică” și „Managementul clasei”, fapt evidențiat cu prilejul inspecției pentru
obținerea gradului didactic I65, iar profesoara de biologie Mariela Ghețău de
la aceeași unitate pentru că „a participat la cursuri de formare și perfecționare
organizate de Casa Corpului Didactic pe teme de informatică și managementul
clasei”66.
59. Arhiva C.N. „Vasile Alecsandri”, Galați, Registru Consilii profesorale, P.V./19.12.2002, p. 74.
60. Idem., P.V./17.12.2007, p. 198.
61. Arhiva C.N. „Al.I. Cuza”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./22.10.2003, p. 85.
62. Idem., P.V./09.12.2003, p. 50.
63. Idem., P.V./26.03.2007, p. 272.
64. Arhiva C.N. „Costache Negri”, Registru de inspecții speciale, 1980-1990, P.V./18.05.1987,
p. 376.
65. Arhiva Col. Tehnic „Radu Negru”, Registru de inspecții speciale, vol. IV, P.V./27.10.2004,
p. 22.
66. Idem., P.V./28.04.2006, p. 6.
156
„Managementul clasei”, „Teoria inteligențelor multiple” și „Tehnologia

Informației și Comunicațiilor” erau stagiile de formare menționate în procesul-verbal
la inspecția specială pentru gradul didactic II, la care a participat profesoara de chimie
Diana Rodica Radu de la Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu”, la Casa Corpului Didactic67.
Profesoara de limba și literatura română Nicuța Blaga Ardeleanu de la Colegiul de
Industrie Alimentară „Elena Doamna” este apreciată cu prilejul inspecției speciale
pentru gradul didactic I, pentru participarea la cursurile de formare organizate de
Casa Corpului Didactic: „Managementul de proiect”, „Managementul resurselor
umane” și „Inițiere în utilizarea calculatorului”68; profesoara de informatică Mihaela
Ungureanu, la inspecția specială pentru gradul didactic II, pentru promovarea
cursurilor de „Consiliere și orientare” și „Activizarea și diferențierea instruirii”69,
iar profesoara de discipline tehnologice Genoveva Morteci, la inspecția specială
pentru gradul didactic I, pentru frecventarea cursurilor de „Consiliere și orientare”,
„Tehnologia Informației și Comunicațiilor” și „Evaluarea rezultatelor școlare”70.
Mai multe cadre didactice de la Școala nr. 29 Galați sunt apreciate pentru
activitățile desfășurate la Casa Corpului Didactic cu prilejul inspecțiilor speciale
pentru gradele didactice: profesoara de muzică Sorina Iulia Roșca a publicat la
Editura „Școala gălățeană” lucrarea „Porți deschise bucuriei”71, profesoara Cătălina
Elena Caragea a participat la cursul de formare „Managementul clasei”72, profesoara
Artemiza Lovin a frecventat cursul de formare „Metode active și interactive de
lucru cu elevii”73, profesoara de limba și literatura română Mihaela Cristina Bejan
a participat la cursurile de formare AeL și TIC74, profesoara Mădălina Munteanu a
absolvit cursurile de formare „Management educațional” și „Managementul clasei”75.
De asemenea, multe cadre didactice de la Școala nr. 11 Galați au fost apreciate cu
prilejul inspecțiilor speciale pentru activitățile la care au luat parte la Casa Corpului
Didactic: profesoara de limba engleză Elena Olea, pentru „sesiunile de comunicări și
alte activități de perfecționare a profesorilor de limbi străine”, în calitate de profesor
metodist la Casa Corpului Didactic76, profesoara de chimie Daniela Gavrilă pentru
participarea la stagiile de formare „Management și finanțare” și „Managementul
activităților de formare”, ca și pentru numeroase articole publicate în revista „Școala
67. Arhiva Col. Tehnic „Aurel Vlaicu”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./25.01.2006,
p. 275.
68. Arhiva CIA „Elena Doamna”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./26.10.2004, p. 179.
69. Idem., P.V./02.03.2007, p. 115.
70. Idem., P.V./16.11.2007, p. 188.
71. Arhiva Școlii, nr. 29, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./19.02.2004, p. 160.
72. Idem., P.V./26.05.2003, p. 136.
73. Idem., P.V./22.02.2006, p. 212.
74. Idem., P.V./08.05.2006, p. 224.
75. Idem., P.V./07.12.2007, p. 87.
157
gălățeană”77, profesoara de educație plastică Maria Dunavățu pentru expoziția

personală organizată în sala Casei Corpului Didactic78, profesoara de limba franceză
Iulia Chirnoagă pentru frecventarea cursurilor „Evaluare didactică”, „Activități
ludice” și „Consiliere și orientare”79 și învățătoarea Rodica Tirim pentru participarea
„la opt cursuri de formare organizate la Casa Corpului Didactic”80.
Institutoarea Daniela Turcu de la Școala nr. 24 era apreciată pentru participarea
la cursurile de formare organizate de Casa Corpului Didactic: „Problematica reformei”
și „Școala incluzivă”81, iar profesoara de limba și literatura română Veronica Postolache
pentru frecventarea cursurilor „Consiliere și orientare”, „Managementul activităților
educative”, AeL și TIC82. Profesoara de limba franceză Andrada Cheltuianu de la
Școala nr. 38 „Grigore Moisil” Galați primea aprecieri deosebite pentru absolvirea
cursurilor de formare organizate la Casa Corpului Didactic „Tehnici de comunicare”,
„Tehnici de evaluare” și „Activități ludice”83.
Colegiul Tehnic „Paul Dimo” este o altă unitate de învățământ din care multe
cadre didactice au participat la cursuri de formare organizate de Casa Corpului Didactic,
fiind evidențiate în procesele-verbale întocmite cu prilejul inspecțiilor speciale pentru
obținerea gradelor didactice: profesoara de discipline tehnice Gabriela Săndulescu
pentru participarea „la cursurile de perfecționare pe teme de psihopedagogie”84,
profesoara de matematică Rodica Coțoi pentru publicarea de articole de specialitate în
revista „Școala gălățeană”85, profesoara de pedagogie Alina Roșca pentru participarea la
cursul de formare „Consiliere și orientare”86, profesoara de limbă franceză Elena Ganea
pentru frecventarea cursurilor de formare „Abilitare curriculară”, „Evaluare” și „Tehnici
de comunicare”87, profesoara de religie Profira Tudose pentru absolvirea cursurilor de
formare: „Metode activ-participative”, „Consiliere și orientare”, „Managementul clasei”
și „Managementul calității în educație”88.
Școala nr. 2 este o altă unitate de învățământ din Municipiul Galați de la
care au participat multe cadre didactice la activitățile organizate de Casa Corpului
77. Idem., 1996-2002, P.V./26.03.1992, p. 239.
78. Idem., 1982-1995, P.V./03.12.1994, p. 51.
79. Idem., 2003-2007, P.V./25.02.2005, p. 110.
80. Idem., P.V./16.02.2006, p. 139.
207.
82. Idem., P.V./14.03.2008, p. 270.
230.
84. Arhiva Col. Tehn. „Paul Dimo”, Registru de inspecții speciale, 1991-1998, P.V./23.02.1994,
p. 81.
85. Idem., P.V./30.05.1994, p. 86.
86. Idem., P.V./23.03.2006, p. 124.
87. Idem., P.V./29.05.2006, p. 117.
88. Idem., P.V./13.12.2006, p. 146.
158
Didactic. „În această școală – menționa inspectoarea Elena Mărășescu, cu prilejul

unui control tematic – se desfășoară mai multe activități metodice inițiate de Casa
Corpului Didactic89: învățătoarea Luminița Lazăr primea aprecieri cu prilejul
inspecției speciale de gradul didactic II pentru participarea la cursul „Educație
ecologică”90, iar profesorul de limba și literatura română pentru materiale publicate
în „Școala gălățeană”91. Profesoara de limba și literatura română Ileana Leon de la
Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” a organizat mai multe activități cultural-artistice în
cadrul Casei Corpului Didactic, fapt apreciat cu prilejul inspecției pentru obținerea
gradului didactic I, cum ar fi: recitalul poetic „Mihai Eminescu – poetul nepereche”,
concursul literar „Mihai Eminescu – o biografie exemplară” și medalionul literar
„Nichita Stănescu – 70”92, iar profesoara de limba și literatură română Maria Gabriela
Dumitru, pentru că a participat la cursul de formare „Modalități de receptare a
textului literar”93.
Profesorul de științe socio-umane Cosmin Olinici de la Școala nr. 43 Galați
participă la sesiunea de comunicări științifice cu tema „Metode moderne de predare-
învățare: lucru pe grupe”94, iar profesorul de educație plastică era apreciat pentru
participarea cu lucrări la „Expoziția profesorilor de artă plastică”, organizată de Casa
Corpului Didactic cu prilejul Zilei de 1 iunie95. Profesoara de limba și literatura
română Elena Corcăcel de la Liceul „Emil Racoviță” a participat la Simpozionul
organizat de Casa Corpului Didactic „Coșbuc la o nouă lectură” cu lucrarea „Tema
iubirii în lirica lui George Coșbuc”96, profesoara de limba și literatura română Viorica
Isaia de la Grupul Școlar C.F.R. era apreciată cu prilejul inspecției de obținere a
gradului didactic I pentru absolvirea următoarelor cursuri de formare organizate de
Casa Corpului Didactic „Teoria și practica textului literar”, „Consiliere și orientare”,
„Management educațional”, AeL, cât și pentru faptul că a publicat mai multe articole
în revista „Școala gălățeană”97, iar maistrul instructor Vasile Vlad de la Colegiul
Tehnic „Traian Vuia” pentru că „este preocupat de perfecționarea profesională” și
„participă la cursurile de perfecționare pe teme de pedagogie, organizate de Casa
Corpului Didactic”98.
89. Arhiva Școlii nr. 2, Galați, Registru de inspecții speciale. Nota de control/23.05.2001, p. 232;
90. Idem., P.V./17.04.2003, p. 273.
91. Idem., P.V./28.10.2003, p. 286.
92. Arhiva Liceului de Arte, „Dimitrie Cuclin”, Galați, Registru de inspecții speciale,
P.V./12.02.2003, p. 193.
93. Idem., P.V./25.03.2003, p. 210.
94. Arhiva Școlii nr. 43, Galați, Registru de inspecții speciale, 199502006, P.V./22.05.2000, p. 97.
95. Idem., P.V./10.12.2004, p. 227.
96. Arhiva Liceului „Emil Racoviță”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./22.02.2006, p. 292.
97. Arhiva Liceului CFR, Galați, Registru de inspecții speciale, 2005-2010, P.V./09.11.2006,
p. 28.
98. Arhiva Col. Tehn. „Traian Vuia”, Galați, Registru de inspecții speciale„ P.V./23.03.1994, p. 74.
159
La inspecția specială pentru obținerea gradului didactic II, profesoara de

discipline tehnologice Mihaela Dumitru de la Colegiul Tehnic „Dumitru Moțoc”
este apreciată pentru participarea la cursurile de formare „Managementul resurselor
umane” și „Managementul de proiect”99. Institutoarea Gabriela Arhire de la Școala
nr. 7 Galați era apreciată pentru participarea la cursurile de formare „Managementul
clasei”, „Consiliere și orientare” și AeL100, iar profesoara de istorie Monalisa Nica,
la inspecția pentru obținerea gradului didactic I, pentru frecventarea cursurilor de
„Consiliere și orientare”, „Noi abordări ale predării istoriei în școală”, „Management
educațional” și AeL101. Profesoara de educație plastică Nicoleta Șorcaru de la Școala
nr. 22 Galați era apreciată la inspecția specială pentru participarea cu lucrări la
expoziția de artă plastică a cadrelor didactice organizată la Casa Corpului Didactic,
pentru absolvirea mai multor cursuri de formare: „Managementul clasei”, „Consiliere
și orientare” și AeL102. Numeroase cadre didactice de la Școala nr. 33 s-au bucurat de
aprecieri favorabile cu prilejul inspecțiilor speciale, pentru participarea la activitățile
organizate de Casa Corpului Didactic: profesoara de fizică Ana Carmen Scoarță103,
profesorul de limba și literatura română Constantin Rotaru104, profesorii de istorie
Iuliu Ciobanu105 și Crișan Fănică106, profesorul de limba și literatura română Andrei
Parapiru și profesoara de religie Monica Ștefana Trifan107.
De asemenea, multe cadre didactice de la Școala 17 Galați sunt evidențiate
pentru participarea la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic: profesoara
Vasilica Drăgan pentru publicarea unor articole în „Școala gălățeană”108; profesoara
de limba și literatura română Loredana Camelia Dima pentru „inovarea demersului
didactic”, aducându-se drept argument faptul că „a urmat cursuri de formare
organizate la Casa Corpului Didactic pe domeniile gândire critică și abilitare
curriculară” și care a prezentat la o sesiune de comunicări un material cu privire
la „implementarea metodelor activ-participative în cadrul lecțiilor de limba și
literatura română”109; învățătoarea Nicuța Frunză pentru frecventarea cursurilor de
formare organizate de Casa Corpului Didactic: „Educația incluzivă”, „Monitorizarea
și evaluarea activității școlare”, „Promovarea metodelor activ-participative” etc.110;
profesoara de engleză Dana Tomoilă pentru cursurile de formare organizate de Casa
99. Arhiva Col. Tehn. „Dumitru Moțoc”, Registru de inspecții speciale, P.V./23.05.2005. p. 22.
101. Idem., P.V./15.12.2008, p. 356.
102. Arhiva Școlii nr. 22, Galați, Registru deinspecții speciale, P.V./09.11.2006, p. 206.
103. Arhiva Școlii nr. 33, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./07.03.1997, nenumerotat.
104. Idem., P.V./27.05.1997, nenumerotat.
105. Idem., P.V./09.02.1994, p. 189.
106. Idem., P.V./05.06.1999, p. 83.
107. Idem., P.V./23.05.2000, p. 126.
108. Arhiva Școlii nr. 17, Galați, Registrul de inspecții speciale, vol. I, P.V./01.03.1996, p. 170.
109. Idem., vol. II, P.V./28.10.2004. p. 39.
110. Idem., P.V./14.02.2006, p. 133.
160
Corpului Didactic, pe teme privind „managementul educațional, implementarea

tehnicilor moderne de predare-învățare-evaluare, metode activ-participative,
ameliorare instituțională etc.111
Profesoara de religie Rodica Sandu de la Școala nr. 25 Galați era apreciată
pentru că „a urmat cursuri de formare la Casa Corpului Didactic: „Consiliere și
orientare”, „Combaterea violenței în familie”, „Prevenirea și combaterea HIV/SIDA”112.
Profesorul de fizică Daniel Onose de la Școala nr. 16 „Nicolae Bălcescu” Galați era
apreciat, la inspecția specială pentru gradul didactic II, că „participă la acțiunile
organizate de Casa Corpului Didactic, în calitate de formabil la unele cursuri și în
calitate de formator la alte cursuri” – cele cu profil informatic113; profesoara de limba
și literatura română Mariana Mogoș era apreciată pentru participarea cu comunicări
la două sesiuni științifice organizate de Casa Corpului Didactic: „152 de ani de la
nașterea marelui poet Mihai Eminescu” și „Viața și opera lui I.L. Caragiale”114,
învățătoarea Iuliana Burcea pentru participarea la cursurile de formare „Abilitare
curriculară” și „Problematica reformei în educație”115, iar profesoara de educație
tehnologică Daniela Scobiola pentru participarea la cursurile de formare „Școală și
comunitate”, „Consiliere și orientare”, TIC etc.116 O altă unitate școlară din care multe
cadre didactice au participat la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic,
și apreciate pentru acest fapt cu prilejul inspecțiilor speciale pentru acordarea
gradelor didactice a fost Liceul „Sfânta Maria” Galați. Astfel, profesoara de discipline
tehnologice Carmen Manole era apreciată că a participat la cursul de formare
TIC117, profesoara de limba și literatura română Ionica Molintu pentru participarea
cu o lucrare la Simpozionul „Vasile Voiculescu și Mircea Eliade” organizat de Casa
Corpului Didactic118, profesoara de religie Mariana Ciacâru pentru frecventarea
cursurilor de formare „Metode activ-participative”, „Activizarea și diferențierea
instruirii” și TIC119, profesoara de istorie Călin Maria pentru participarea la cursurile
de formare „Managementul clasei”, „Consiliere și orientare” și AeL120, profesoara de
matematică Marinela Covalea pentru absolvirea cursurilor „Managementul clasei”,
„Consiliere și orientare”, „Management școlar” și AeL121.
111. Idem., P.V./07.06.2007, p. 147.
113. Arhiva Liceului „Mircea Eliade”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./02.03.2006,
p. 63.
114. Idem., P.V./29.03.200, p. 289.
115. Idem., P.V./04.04.2003, p. 26.
116. Idem., P.V./22.11.2007, p. 115.
117. Arhiva Liceului „Sf. Maria”, Galați, Registru de inspecții speciale, 2002-2006;
P.V./12.02.2004, p. 128.
118. Idem., P.V./27.04.2005, p. 208.
119. Idem., P.V./06.04.2006, p. 296.
120. Idem., 2006-2012, P.V./31.01.2007, p. 38.
121. Idem., P.V./23.03.2007 p. 45.
161
Nicoleta Constantin, profesor de științe-sociale la Liceul Tehnologic „Anghel

Saligny”, a fost evidențiată cu prilejul inspecției speciale pentru obținerea gradului
didactic I, pentru frecventarea mai multor cursuri de formare organizate de Casa
Corpului Didactic, dintre care: „Managementul clasei de elevi”, „Managementul de
proiect”, „Consiliere și orientare”, „Marketing educațional”, „Inteligențe multiple”,
„Curriculum la decizia școlii” etc., cât și pentru calitatea de formator la multe
cursuri122. De la Liceul „Mircea Eliade”, profesoara de franceză Nicoleta Oanea era
apreciată cu prilejul inspecției speciale, pentru colaborarea cu materiale la revista
„Școala gălățeană”123, profesoara de geografie Claudia Mihăilă pentru participarea la
cursuri de formare „Managementul clasei” și „Metode active și interactive de predare-
învățare-evaluare”124 și profesoara de religie Alina Cucoaneș pentru frecventarea
următoarelor cursuri de formare: „Managementul clasei”, „Managementul calității”
și „Noi didactici în viziune transdisciplinară”125.
Se cuvine evidențiată constanta cu care, în timp, cadrele didactice de la
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” au participat la activitățile organizate de Casa
Corpului Didactic – cursuri de formare, manifestări științifico-metodice, publicații
etc. O mențiune specială pentru colaborările la revistele editate de Casa Corpului
Didactic: „Orizonturi”, „Catedra” și „Școala gălățeană”, la care merite incontestabile
au avut profesorii de limba și literatura română D.D. Șoitu, Gheorghe S. Ștefănescu,
Laurențiu Bourceanu, Virgil Nistru Țigănuș, Corneliu Goldu ș.a.126; de asemenea, pot
fi consultate colecțiile revistelor amintite mai sus.
Înființarea unei Filiale a Casei Corpului Didactic la Tecuci, ca și la Tg. Bujor,
a creat posibilitatea inițierii mai multor activități științifico-metodice, cursuri de
formare, manifestări cultural artistice care să răspundă nevoilor de manifestare și
implicare a cadrelor didactice în aceste genuri de acțiuni. Astfel, profesoara de fizică
de la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Tecuci era apreciată cu prilejul inspecției
speciale pentru participarea la cursul de formare „Activizarea și diferențierea
instruirii”127, profesoara de istorie Monica Popa pentru frecventarea mai multor
cursuri de formare: „Activizarea și diferențierea instruirii”, „Consiliere și orientare”,
„Evaluarea instituțională” și „Asigurarea calității în educație”128, iar profesoara de
psihologie Luiza Vechiu pentru absolvirea cursurilor de formare „Metode active
122. Arhiva Liceului Tehn. „Anghel Saligny”, Galați, Registru de inspecții speciale,
P.V./19.07.2000, p. 220.
123. Arhiva Liceului „Mircea Eliade”, Galați, Registru de inspecții, 2004-2007, P.V./02.03.2006,
p. 63.
124. Idem., P.V./22.01.2007, p. 124.
125. Idem., P.V./08.05.2007, p. 169.
126. D.D. Șoitu, Gh. S. Ștefănescu, jubileu 125 de ani de la înființarea Lic. „V. Alecsandri”.
1867-1992, p. 41.
127. Arhiva C.N. „Calistrat Hogaș”, Tecuci, Registru de inspecții speciale, P.V./21.11.2005, p. 197.
128. Idem., P.V./13.12.2007, p. 270.
162
și interactive”, „Managementul clasei”, „Istorie și tradiție rromă”.129 Mai multe

cadre didactice de la Colegiul Național „Spiru Haret” au fost implicate în activități
organizate de Casa Corpului Didactic: profesorul de fizică Cristinel Corcioveanu
a participat la masa rotundă cu tema „Manualele alternative la disciplina fizică”130,
profesoara de limba și literatura română Lăcrămioara Țupu, pentru că „a participat
la mai multe cursuri de formare, între care „Învățarea activă”131, profesoara de limba
și literatura română Marcela Ciobăniuc pentru că a publicat mai multe articole
în revista „Sinteze”, editată de Filiala din Tecuci a Casei Corpului Didactic și a
participat la mai multe cursuri de formare132, profesoara de limba latină Dorina
Poenaru pentru cursurile de formare la care a participat, „Managementul clasei”,
„Managementul schimbării” și TIC133 și profesoara de limba engleză Iuliana Monica
Onica pentru că a absolvit cursurile „Consiliere și orientare” și „Activizarea și
diferențierea instruirii”134. Cu prilejul inspecției speciale pentru gradul didactic II,
profesoara de limba și literatura română Laura Velicu de la Școala „Iorgu Iordan”
era apreciată că a participat „la cursuri de formare organizate de Casa Corpului
Didactic”135, profesoara Ecaterina Jalbă pentru participarea la cursurile „Metode
activ-participative” și „Gândire critică”136 iar profesoara de matematică Mirela
Badiu pentru absolvirea cursurilor „Teoria inteligențelor multiple”, „Management
de proiect”, TIC și AeL.137. De asemenea, multe cadre didactice de la Școala „Elena
Doamna” primesc, cu prilejul inspecțiilor speciale, aprecieri favorabile pentru
participarea la activitățile organizate de Casa Corpului Didactic. Astfel, profesoara
de limba și literatura română Oana Marin a participat la „Consiliere și orientare”,
„Gândire critică” și TIC138, profesoara de limba și literatura română Nelia Cucoș
la: „Școală și comunitate”, „Educația antreprenorială”, „Problematica reformei în
educație” și „Managementul proiectelor”139, profesorul de matematică Serghie
Cristinel-Edison la „Consiliere și orientare”, TIC și AeL140 și învățătoarea Adina
Ferțu la: „Consiliere și orientare”, „Educația pentru sănătate”, „Evaluare școlară”
129. Idem., P.V./26.11.2007, p. 273.
130. Arhiva C.N. „Spiru Haret”, Tecuci, Registru de inspecții speciale, 1990-2010,
P.V./25,05.2001, p. 240.
131. Idem., P.V./31.05.2002, p. 275.
132. Idem., P.V./27.02.2002, p. 277.
133. Idem., P.V./28.01.2004, p. 368.
134. Idem., P.V./17.10.2007, p. 569.
135. Arhiva Școlii „Iorgu Iordan”, Tecuci, Registru de inspecții speciale, 1994-2003, P.V./08.03.
2003, p. 266.
136. Idem., P.V./26.03.2003, p. 271.
137. Idem., 2004-2012, P.V./23.05.2006, p. 77.
138. Arhiva Școlii „Elena Doamna”, Tecuci, Registru de inspecții speciale, 1961-2005,
P.V./21.05.2002, p. 545.
139. Idem., P.V./23.04.2004, p. 575.
140. Idem., 2005-2014, P.V./07.04.2007, p. 8.
163
și AeL141. Profesoara de limba și literatura română Claudia Ghica de la Școala

„Dimitrie Sturdza” a participat la mai multe cursuri de formare organizate de Casa
Corpului Didactic, cum ar fi: „Managementul clasei”, „Gândire critică”, „Învățarea
activă” etc., fapt apreciat cu prilejul inspecției speciale pentru gradul didactic II.142
Și la Filiala din Tg. Bujor a Casei Corpului Didactic s-au organizat stagii de
formare, facilitând cadrelor didactice din zonă să frecventeze asemenea cursuri.
Spre exemplu, profesoara de sociologie-psihologie-pedagogie Narcisa Iolanda
Arsene a participat la cursuri precum „Inteligențe multiple”, „Gândire critică” și
Managementul clasei”143, profesoara de geografie Alina Blaga la cursurile „Gândire
critică”, „Managementul clasei” și „Utilizarea calculatorului”144 și profesoara de limba
engleză Cerasela Șerban la cursurile „Management de proiect” și „Managementul
resurselor umane”145.
De la Școala din Foltești au participat mai multe cadre didactice la cursuri
de formare, evidențiate cu ocazia inspecțiilor speciale pentru obținerea gradelor
didactice. Profesoara de religie Magdalena Maria Oprișan este apreciată că
„participă la activitățile metodice organizate de Casa Corpului Didactic”146,
profesoara de matematică Steluța Radu pentru participarea la cursurile de „Abilitare
curriculară” și TIC, ceea ce i-a permis „dobândirea deprinderilor de a lucra ușor
și frecvent cu calculatorul și de a utiliza laboratorul AeL din dotarea școlii la toate
orele unde există soft educațional adecvat”147, profesoara de chimie Cătălina Anca
Toma pentru frecventarea cursurilor de „Consiliere și orientare”, „Managementul
de proiect”, „Managementul resurselor umane”, „Management educațional” etc.148
și profesoara de istorie Lucica Bulgaru pentru absolvirea următoarelor cursuri:
„Metode activ-participative în predarea istoriei”, „Consiliere și orientare” și
„Învățarea prin cooperare”149, iar profesoara de istorie Sudacov Mirela de la Școala
Tulucești a frecventat cursurile „Consiliere și orientare”, „Abilitare curriculară”,
„Management educațional” și AeL150. Profesoara de limba și literatura română
Elena Țurcanu de la Școala Vânători a publicat mai multe articole cu conținut
științific și metodic în revista „Școala gălățeană” se consemna în procesul-verbal
141. Idem., P.V./20.04.2007, p. 55.

142. Arhiva Școlii „Dimitrie Sturdza”, Tecuci, Registru de inspecții speciale, P.V./26.04.2005,
p. 595.
143. Arhiva Lic. Tehn. „Eremia Grigorescu”, Tg. Bujor, Registru de inspecții speciale,
P.V./08.03.2002, p. 10.
144. Idem., P.V./12.04.2000, p. 85.
145. Idem., P.V./05.05.2006, p. 90.
146. Arhiva Școlii Foltești, Registru de inspecții speciale, 2002-2011, P.V./22.04.2004, p. 34.
147. Idem., P.V./19.10.2006, p. 104.
148. Idem., P.V./29.03.2007, p. 119.
149. Idem., P.V./24.05.2007, p. 132.
150. Arhiva Școlii Tulucești, Registru de inspecții speciale, P.V./11.05.2007, p. 517.
164
încheiat cu prilejul inspecției pentru gradul didactic I151, profesoara de chimie

Dana Bălăuță este apreciată la inspecția specială pentru gradul didactic I pentru
că „este preocupată de propria perfecționare participând la mai multe cursuri de
formare organizate de Casa Corpului Didactic”152, iar profesoara de istorie Didina
Marin „participă la cursurile de formare organizate de Casa Corpului Didactic în
cadrul Proiectului „Educația 2000+”, cât și la cursul „Teoria inteligențelor multiple”,
conform procesului-verbal încheiat cu prilejul inspecției pentru gradul I153.
Profesoara pentru învățământul preșcolar Gina Hurduc de la Grădinița nr.
64 Galați participă la mai multe cursuri de formare organizate de Casa Corpului
Didactic, în perioada 2000-2006: „Educăm așa” (2006), „Management de proiect”
(2004), „Consiliere și orientare” (2004), „Management educațional” (2002),
„Problematica reformei în educație” (2000) și TIC (2005)154. Educatoarea Evdochia
Șoldan de la Grădinița nr. 9 Galați era apreciată cu prilejul inspecției de gradul I
pentru participarea la mai multe sesiuni de comunicări organizate de Casa Corpului
Didactic, între care cea cu tema „Contribuția literaturii pentru copii la dezvoltarea
gustului pentru frumos”155; educatoarea Ionela Lupu de la Grădinița „Prichindel”
pentru participarea la cursurile de formare „Managementul clasei”, „Învățarea prin
cooperare”, „Consiliere și orientare”, „Educăm așa!” etc.156, iar educatoarea Marcelina
Șerban de la Grădinița „Licurici”, fostă nr. 38, pentru frecventarea cursurilor de
formare „Consiliere și orientare” și TIC.157 Mai multe educatoare de la Grădinița
„Motanul încălțat” au frecventat cursuri de formare organizate de Casa Corpului
Didactic, fapt pentru care au fost apreciate cu prilejul inspecțiilor speciale: Geta Dediu
a participat la cursurile „Managementul clasei de elevi”, „Educăm așa!”, „Metoda
proiectelor la vârste timpurii” etc.158, Teodora Diana Gavrilă la „Educație timpurie”,
„Managementul clasei de elevi”, „Managementul de proiect”, TIC159 și Mihaela Istrate
la „Managementul clasei de elevi”, „Educăm așa!” și TIC160.
Este posibil ca acest studiu să sufere de exces de tehnicism. Nume de școli, de
cadre didactice, de activități, de date calendaristice concentrate în faze reci, poate
rigide. Îmi asum asemenea „taxări” cu convingerea că am reușit însă să pun în
151. Arhiva Școlii Vânători, Registru de inspecții speciale, 1960-2006, P.V./16.05.1995, p. 210.
152. Idem., P.V./28.05.2002, p. 239.
153. Idem., P.V./12.05.2005, p. 285.
154. Arhiva Grădiniței nr. 64, Galați, Raport de autoevaluare, director Gina Hurduc.
156. Arhiva Grădiniței „Prichindel”, Galați, Registru de inspecții speciale, 1981-2014,
P.V./21.11.2006, p. 195.
157. Arhiva Grădiniței „Licurici”, nr. 38, Galați, Registru de inspecții speciale, 2006-2014,
P.V./14.12.2006, p. 40.
158. Arhiva Grădiniței „Motanul încălțat”, Galați, Registru de inspecții speciale, P.V./18.05.2007,
p. 226.
159. Idem., P.V./18.05.2007, p. 229.
160. Idem., P.V./26.11.2007, p. 236.
165
evidență măcar câteva idei ancoră referitoare la activitatea Casei Corpului Didactic
Galați161:
a.) Activitățile inițiate și organizate de Casa Corpului Didactic au avut –
prin număr și calitate – un impact deosebit în rândul cadrelor didactice de toate
specialitățile și personalului didactic auxiliar;
b.) Existența unor bune relații de comunicare și colaborare între Casa Corpului
Didactic și Inspectoratul Școlar Județean în proiectarea, organizarea și desfășurarea
activităților de perfecționare a cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar;
c.) Activitățile inițiate și organizate de Casa Corpului Didactic au răspuns
nevoilor de formare continuă a personalului didactic în domeniile științific – de
specialitate – metodic și pedagogic;
d.) Marea diversitate tematică a activităților metodico-științifice, cultural-
artistice, educative inițiate și organizate de Casa Corpului Didactic;
e.) Numărul mare de cadre didactice și personal didactic auxiliar care au
valorificat oportunitatea oferită de Casa Corpului Didactic și au accesat la oferta
făcută de această instituție;
f.) Optimizarea prestației la catedră a cadrelor didactice care au frecventat
cursuri de formare continuă, valorificând în demersul didactic achizițiile obținute
prin participarea la cursurile respective;
g.) Un important aport la evaluarea profesională efectuată cu prilejul
inspecțiilor speciale pentru obținerea gradelor didactice, aspect evidențiat cu
prioritate în conținutul capitolului;
h.) Motivare pentru acordarea unor recompense – gradații și salarii de merit,
titluri, medalii și diplome, promovări în funcții didactice etc. –, situații impuse sau
solicitări personale – restrângere de activitate, transfer, detașare etc.
Menționăm că din documentarea întreprinsă pentru elaborarea acestui capitol
în peste 80 de unități de învățământ, am reținut într-o mare majoritate doar exemplele
concrete, explicite – nume de cadre didactice, specialități, denumire de activități, date
calendaristice etc. – care pun în evidență participarea cadrelor didactice la activitățile
organizate de Casa Corpului Didactic Galați. Din păcate, documentația consultată
nu oferă întreaga dimensiune a fenomenului care ne interesează: evidențierea
participării cadrelor didactice la activitățile Casei Corpului Didactic cu prilejul
efectuării inspecțiilor speciale pentru acordarea gradelor didactice. Spre exemplu,
formulări de genul „participă la toate activitățile de perfecționare organizate de Casa
Corpului Didactic”, „participă cu regularitate la activitățile metodice organizate de
Casa Corpului Didactic”, „participă la toate activitățile metodice organizate la nivel
de școală, municipiu și județ”, „a urmat diferite cursuri organizate de Casa Corpului
Didactic și Inspectoratul Școlar”, așa cum am întâlnit în destule procese-verbale
întocmite în urma unor inspecții speciale demonstrează tocmai acest fapt.
161. Vezi, Ghiță Nazare, Casa Corpului Didactic Galați. Repere monografice, EDP, Galați 2015.
166
Etnografia Gălăţeană
la ceas de cumpănă
Eugen Holban, etnolog

Str. Lebedei, nr. 15, Bl. E8, ap. 23
Tel.: 0236/453903
În atenţia celor care mai cred în valorile autentice
Am fost întrebat de mai mulţi oameni de cultură din Galaţi, precum şi din alte
părţi ale ţării, în ce situaţie se mai află Muzeul Satului „Petru Caraman” de la Pădurea
Gârboavele şi dacă sunt mulţumit de felul cum arată şi ce perspectivă are. Bunăoară,
criticul de artă Corneliu Stoica:
C. S.: Să ne referim la un obiectiv de care este legat numele tău, Muzeul Satului
„Petru Caraman” din Pădurea Gârboavele. Cum l-ai gândit şi cum ai colaborat
cu Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, instituţia în cadrul căreia funcţionează, în
realizarea lui? Eşti mulţumit de felul cum arată? Consideri că ar trebui să i se mai
aducă îmbunătăţiri sau să fie extins?
E. H.: Aşa cum am amintit, încă de la început, obiectivul principal al cercetărilor
mele a fost ceea ce numim noi, în mod obişnuit, artă populară, de fapt, ţesăturile de
casă. Dar primele investigaţii pe care le-am făcut în comuna Cavadineşti m-au orientat
şi spre arhitectură. Construcţiile masive, învelite cu un strat foarte gros de stuf, frumos
aşezat, samalucele imense cu pereţii împletiţi din nuiele (lozii) la fel ca şi gardurile îţi
creau impresia că te afli într-o altă lume fascinantă, mult mai apropiată de antichitatea
dacică decât de lumea modernă ce se apropia de anul 2000. M-am înarmat imediat
cu un aparat foto şi suficiente rolfilme alb-negru şi color şi am început să investighez
şi să fotografiez tot ceea ce
credeam că trebuie transmis
posterităţii. Adică tot ce venea
din timp imens, tot ceea ce ne
transmiseseră stră-strămoşii
noştri, valori care, odată
dispărute, nu vor mai reveni
vreodată şi nu se va mai şti de
unde venim, cine suntem şi
cine ne sunt strămoşii.
Dar alte mari surprize
aveam să descopăr când am
Cavadineşti, 1969
167
investigat gospodăriile şi, în

special, locuinţele, în interior,
cea mai mare surpriză fiind
casa cu ascunzătoare. Şi din
acest moment m-am decis
să-mi extind cercetările, cu
mai multă hotărâre şi în acest
domeniu. Tot atunci mi-am
amintit că în primii trei ani de
facultate am studiat şi desenul
proiectiv, cursuri la care
nu mergea nimeni cu prea
mare plăcere. M-am străduit Coşar Cavadineşti, 1969
totuşi, am pregătit cu multă
seriozitate cursurile şi am trecut cu bine examenele. Iar în acest moment mi-am dat
seama că ceea ce am învăţat atunci, fără să-mi placă prea mult, mă va ajuta acum să
pregătesc material pentru un studiu complex, serios, cât şi pentru un viitor muzeu în
aer liber, adică un muzeu al arhitecturii săteşti, chiar cu foarte multă plăcere. Şi fără
vreo finanţare europeană sau de altă natură, anunţată de obicei cu surle şi trâmbiţe,
dar cu multă responsabilitate şi pasiune, am început să-mi schiţez planurile şi să-mi
notez cotele, pe care le prelucram apoi la planşetă când ajungeam acasă. Menţionez
că în vremea aceea nu apăruseră încă fondurile europene. Aşa am realizat planşe
cu relevee şi secţiuni, care puteau fi folosite oricând la construirea unui muzeu al
satului. Nu ştiam atunci când şi dacă se va aproba vreodată o asemenea lucrare, dar o
documentare amănunţită şi bine pusă la punct, cu toate cotele era oricând folositoare,
chiar şi peste sute de ani. Aşa gândeam eu atunci şi tot la fel gândesc şi acum. Şi
bineînţeles, că nu m-am limitat doar la arhitectura comunei Cavadineşti, ci am
continuat cercetările în tot judeţul cu aceeaşi minuţiozitate, selectând cu mare atenţie
obiectivele mai reprezentative sub toate aspectele. Apoi, de-a lungul anilor am făcut
mai multe demersuri, pe la oficialităţile gălăţene, sperând că se va aproba înfiinţarea
unui muzeu al satului în sud-estul Moldovei, dar totul a fost zadarnic. Nu am primit
nici un răspuns. Dar lucrul acesta nu m-a demoralizat. Am continuat cercetările
pentru aprofundarea studiului pe care urma să-l public când se va ivi un sponsor
generos sau măcar să-l public fragmentar, pe capitole, prin diverse reviste de cultură.
Prin anii 2005-2006 am auzit că grupul de „cercetători” recent încadraţi la
Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, în frunte cu Anişoara S. S., vor face un muzeu
al satului în Pădurea Gârboavele, bineînţeles în cadrul unui proiect european. Iniţial
am crezut că este vorba de o glumă. Nu-mi puteam imagina că nişte tineri absolvenţi,
chiar şi a unor facultăţi cu profil foarte apropiat de arhitectura ţărănească din judeţul
Galaţi şi admiţând că sunt chiar geniali, s-ar putea încumeta să proiecteze un muzeu
168
al arhitecturii săteşti, în situaţia în care ei nu lucraseră nici măcar o oră într-o astfel
de instituţie şi nici nu efectuaseră cercetări în acest domeniu. Mi s-a părut o totală
lipsă de responsabilitate, atât din partea lor, a absolvenţilor, dar mai ales a instituţiei
care dăduse aprobările şi, mai ales, îi încadrase pe post de cercetători pe nişte novici.
Cuprinşi de un entuziasm irezistibil şi iresponsabil, „cercetătorii” ignorau total simţul
realităţii, iar şefii le ţineau hangul. Cine mai putea fi ca ei? Anişoara triumfa! Eu, pe
vremea aceea, nici nu existam, drept care nu mi-a cerut nimeni vreo părere.
La mai bine de un an de la data când a apărut această extraordinară informaţie,
am primit un telefon chiar de la Anişoara S.S., care cu o voce foarte mieroasă, dar
disperată şi spăsită, mă ruga s-o ajut să facă un muzeu al satului la Gârboavele, dar cât
se poate de repede, că altfel instituţia pierde banii alocaţi de U.E. Am întrebat-o cam
ce fel de muzeu ar vrea să facă şi nu mi-a putut spune nimic prea clar. Insistând cu
investigaţiile, am aflat că din suma alocată de U.E., cei de la Consiliul Judeţean Galaţi
au apreciat că se puteau construi patru gospodării. Insuficient pentru reprezentarea
celor trei zone etnoculturale ale Judeţului Galaţi. După calculele mele se impunea a se
construi zece gospodării pentru o reprezentare cât de cât generoasă sau cel puţin opt
gospodării. Timp de mai bine de un an cei de la C.C.D.J. Galaţi nu făcuseră absolut
nimic şi nici nu ştiau ce şi cum trebuie să facă sau măcar cum să înceapă, lucru care
nu m-a surprins. Nu se punea problema doar să-i ajut, ci să le dau absolut toată
documentaţia necesară construirii muzeului şi, bineînţeles, o schiţă cu modul de
amplasare a obiectivelor arhitecturale în spaţiu şi, de asemenea, să colectez de prin
satele judeţului obiectele necesare organizării interioarelor şi, bineînţeles, să înfiinţez
un anumit fond necesar pentru constituirea unei colecţii care trebuia păstrată în
depozit, iar în limita posibilităţilor, să supraveghez şi şantierul.
Mi-am dat seama, că în sfârşit a venit timpul să intervin şi să-mi valorific
măcar o parte din materialul la care lucrasem câţiva ani. Am întocmit în grabă
tematica necesară unui astfel de proiect, apoi am scos din arhiva personală planşele
cu arhitectura din comuna Cavadineşti, (zona etno-culturală Covurlui Nord, subzona
de Est) adică locuinţa cu ascunzătoare, samalucul, adăpostul pentru râşniţă, coşărul
pentru depozitat porumbul, apoi casa cu trei tipuri de ascunzători din comuna
Corod şi bineînţeles, chimniţa din comuna Gohor (ambele din zona etno-culturală
Tecuci-Zeletin), pe care le aveam deja publicate în revista Danubius, dar Anişoara nu
le văzuse. Sau poate le văzuse, dar nu şi-a dat seama la ce le-ar putea folosi, adică dacă
ar fi bune la ceva. Am adăugat apoi gospodăria din com. Măstăcani, gospodărie cu
arhitectură specifică zonei etnoculturale Galaţi. Cea de-a patra gospodărie urma să fie
proiectată de raionul Cahul, din Basarabia. I le-am dat apoi Anişoarei, cu rugămintea
de a mă pune imediat în legătură cu echipa tehnică care urma să prelucreze datele.
Voiam să le mai dau unele lămuriri strict necesare. A doua zi Anişoara, total refăcută
după disperarea din zilele precedente, mi-a spus, pe un ton cam arogant, că „cei de
la echipa tehnică nu prea stau de vorbă cu oricine”. Avea aerul de mare specialistă, de
169
autoare a proiectului şi îi sfida pe ne-specialişti. Peste vreo câteva zile am reuşit să

discut totuşi cu respectivii, care nu mi s-au părut greu abordabili, dar Anişoara nu
vroia să se afle cine este adevăratul autor al proiectului şi dăduse deja nişte indicaţii
dăunătoare, afirmând către toată lumea că ea este autoarea proiectului. Afirmaţia era
oarecum justificată formal; eu eram doar un pensionar oarecare, iar ea era ditamai
„cercetătoarea” cu acte în regulă, de curând scrise şi parafate. Ce conta competenţa?
Pe unele (erori) le-am mai putut îndrepta, pe altele nu. Erori s-au mai făcut şi
în continuare, eu neputând să stau prea mult timp pe şantier.
Muzeul de la Gârboavele îmi place foarte mult la exterior. Aici specialiştii nu au
reuşit să schimbe nimic semnificativ. Nu sunt mulţumit însă de interioarele locuinţei
din Măstăcani. Bunăoară, soba oarbă din odaie a fost transformată într-un fel de
laviţă, iar vatra şi hoarna monumentală din tinda fără plafon, în bună parte anulate.
De fapt, acestea dădeau nota de originalitate şi de încadrare a obiectivului respectiv
în zona etnoculturală Galaţi, zonă din care face parte şi această comună. Construirea
acestora s-a făcut în timp ce eu căutam prin sate un meşter priceput la astfel de
instalaţii. Şi cum în asemenea cazuri se găseşte totdeauna câte un „deştept” priceput
la de toate, s-a găsit şi de astă dată. Şi a stricat totul abătându-se de la proiect. Am
spus la vremea respectivă că soba şi hoarna trebuie neapărat demolate şi reconstruite
după proiect, şi, bineînţeles, cu ajutorul unui meşter din zonă, aşa cum intenţionasem
iniţial, dar nu am găsit înţelegere. Conducătorii de atunci se grăbeau să inaugureze
cât mai repede muzeul, ca să se laude cu ce au realizat ei. Nerealizările nu contau. De
asemenea, structura de rezistenţă de la nivelul de călcare, precum şi duşumeaua casei
cu trei tipuri de ascunzători din Corod a fost modificată, fapt care constituie şi un real
pericol, în caz de cutremur. Este mare păcat să se piardă astfel de obiective deoarece
170
au foarte mare importanţă atât pentru tipologia arhitecturii ţărăneşti din Galaţi,
precum şi pentru cea din România în general şi este importantă atât pentru cele
trei tipuri de ascunzători, precum şi pentru tehnica construirii şi nu în ultimul rând
pentru semnificaţia social-istorică deosebită. Casele cu ascunzătoare, care au avut o
mare frecvenţă în trecutul mai îndepărtat, sunt o mărturie fermă relativ la modul în
care a supravieţuit poporul român de-a lungul timpului, mai ales în perioada marilor
migraţii şi în special în acest spaţiu.
O altă nerealizare este şi chimniţa din Gohor, care trebuia construită în bună
parte din trunchiuri masive de stejar, cioplite doar la locul de îmbinare a bârnelor
şi în niciun caz din dulapi uniform făţuiţi în cele patru muchii. Este vorba de
reconstituirea unor monumente de arhitectură ţărănească de importanţă istorică, pe
care unii conducători de acum 40-50 de ani le-au distrus din ignoranţă şi alţii, din
zilele noastre, le bagatelizează prin reconstruire necorespunzătoare, iresponsabilă, cu
„bună ştiinţă” adică un fel de bătaie de joc. Şi importanţa social-istorică a acestor
construcţii din bârne masive este deosebită. Pe vremuri, chimniţele se construiau
în câmp – uneori chiar la mare distanţă faţă de sat – în vechile vii răzăşeşti, vii cu
viţă indigenă. Toţi strugurii care se culegeau toamna erau mustuiţi şi transformaţi
în vin, în interiorul acestor chimniţe, iar vinul rezultat era depozitat în butoaie mari,
plasate în partea cea mai întunecată şi mai răcoroasă, sau în beciuri adânci, săpate
în interiorul construcţiei. Pentru consumul zilnic gospodarii transportau periodic
în vase mici, butoiaşe special confecţionate, iar uşile chimniţelor nu se închideau
niciodată. Oricine trecea prin aceste locuri putea intra în chimniţă unde se ospăta în
voie. În tinda chimniţei se afla tot timpul un butoi cu cep pregătit special pentru astfel
de oaspeţi. Unii aveau scris pe una din doagele butoiului; „Ia şi bea cât pofteşti, numai
cepul să-l pui la loc”. În apropierea acestui butoi, pe o laviţă se aflau tot timpul vase
mici de ceramică – ulcele de lut sau cofiţe din lemn – cu care se putea bea în voie. Am
cercetat cu foarte multă atenţie toate satele de răzeşi, începând cu satul Cerţeşti de pe
colinele Covurlui, apoi cele de la poalele Colinelor Tutova, adică satele Ţepu, Gohor
şi Brăhăşeşti, dar şi cele din judeţul Bacău, până în comuna Răcăciuni din apropierea
municipiului Bacău, dar nu am aflat nici un caz de furt ori alte stricăciuni. Peste tot
am aflat aceleaşi aprecieri laudative la adresa cinstei şi generozităţii răzeşilor de pe
aceste meleaguri.
Sătenii acelor vremuri erau oameni cinstiţi, foarte cumpătaţi, cu mult bun
simţ şi mai ales ospitalieri. Iniţial totul mi s-a părut de domeniul fantasticului, de
necrezut. M-am convins însă de veridicitatea acestor informaţii după ce am discutat
cu sute de urmaşi ai foştilor răzeşi, proprietari de vii şi de căsoaie. În vremurile
acelea, adică până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, „nu existau răzeşi fără vie şi
vie fără căsoaie – chimniţă”. Atât viile plantate cu viţă veche, indigenă, precum şi
chimniţele construite din trunchiuri masive de stejar, cioplite doar pe părţile care
se îmbinau, veneau în mod sigur din vremuri antice şi adăpostiseră, în mod sigur,
171
Spiritus Rector Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
ritualuri iniţiatice, probabil şi de sorginte bahică. Cinstea şi ospitalitatea ce par

astăzi de neimaginat au fost determinate în mod sigur şi de o anume sacralitate
datorită căreia toate tradiţiile s-au conservat până în pragul epocii moderne. Şi
poate se mai păstrau încă, dacă nu apărea filoxera, boală a viţei de vie, boala care s-a
întins în toată Europa. La noi, în sud-estul Moldovei, a apărut cam în ultimul pătrar
al secolului al XIX-lea şi până în apropierea Primul Război Mondial tot fondul
viticol naţional era compromis.
Imediat răzeşii au început să demoleze căsoaiele din câmp şi să le mute în sat.
Dar n-au reuşit să mute şi sacralitatea lor tradiţională. După ce s-a refăcut fondul
viticol cu un altfel de soiuri de viţă de vie, adică după aproximativ două decenii, s-au
pierdut toate tradiţiile aduse din negura timpului. Chimniţele mutate din câmp în
sat nu s-au mai reconstruit ca cele originale, iar uşile lor au fost bine zăvorâte. Cu
toate acestea, în perioada interbelică şi chiar după al Doilea Război Mondial au fost
semnalate cazuri de furt. Din fericire am mai găsit o chimniţă în marginea satului
Gohor, construită cu puţin timp înainte de apariţia filoxerei, pe care am fotografiat-o
şi desenat-o şi am apărat-o până în anii ’80, când România a fost cuprinsă de febra
demolării satelor. Atunci a fost demolată şi chimniţa, deşi figura ca monument de
arhitectură ţărănească.
Acest monument de arhitectură sătească trebuie reconstruit cât mai aproape
de forma în care l-am surprins şi i-am făcut documentaţia. Este o datorie morală, pe
care trebuie să ne-o asumăm şi căreia puţini dintre contemporanii noştri îi înţeleg
adevărata semnificaţie şi profunzime!
M-ai întrebat de colaborarea pe care am avut-o cu Centrul Cultural „Dunărea

de Jos”. Nu pot spune că a existat aşa ceva din moment ce ei nu au contribuit cu
absolut nimic la acest proiect şi nici proiectul meu nu a fost respectat întocmai. Eu
îl elaborasem cu mult timp înainte, după cum am afirmat şi mai sus şi l-am pus la
dispoziţia acestei instituţii pentru că am dorit mult să se poată construi, în sfârşit,
Muzeul Satului de la Gârboavele.
În final, muzeul trebuia să însumeze zece gospodării sau cel puţin opt, după
cum am mai afirmat, dar ei nici nu l-au studiat în întregime, adică pe ei nici nu i-a
interesat adevărata dimensiune a muzeului şi nici finalizarea lui. Extinderea trebuia
să se facă treptat. Până în prezent se mai puteau amplasa măcar încă două gospodării
de mare importanţă pentru etnografia sud-estului Moldovei.
Este vorba de o gospodărie din comuna Bălăbăneşti, zona etnoculturală
Covurlui Nord, subzona Bălăbăneşti care în afară de valoarea excepţională
a arhitecturii tradiţionale mai avea şi un centru de ceramică neagră pe care
reuşisem să-1 reconstitui în întregime, adică şi cuptoarele în care fuseseră arse
oalele. Centrul respectiv dăinuie aproximativ din secolul al XVI-lea şi este unic în
această parte a ţării. S-a stins în perioada interbelică. Cea de-a doua gospodărie
172
se află în zona etno-culturală Galaţi şi este importantă prin faptul că deţine încă
un centru de ceramică, de astă dată smălţuită şi se află în stare de funcţionare încă.
Amplasarea celor două gospodării era cu atât mai necesară, cu cât la Centrul
Cultural exista mult interes pentru meşteşugul olăritului. Am aflat că la puţin timp
după inaugurare s-a improvizat un atelier demonstrativ în adăpostul pentru râşniţă,
ceea ce reprezintă o gravă anomalie.
De asemenea, am aflat că în chimniţa din Gohor s-a introdus o căruţă şi s-a
improvizat o compoziţie de ştergare. O anomalie şi mai mare!! În tinda chimniţei
trebuie să fie amplasate două sau trei căzi mari, iar în cealaltă încăpere vreo două-trei
butoaie şi, bineînţeles, celelalte accesorii necesare preparării vinului.
Dar în loc de o extindere a muzeului construit parţial şi care trebuia doar
continuat până la ridicarea celor zece gospodării incluse în proiectul iniţial şi fără
să-i ceară părerea proiectantului, fără să-l informeze măcar, „specialiştii” de aici s-au
apucat să facă un nou muzeu, Muzeul Zonei Pescăreşti, suprapus peste cel început
şi aflat în extindere şi spre finalizare. Obţinuseră alţi bani de la UE şi nu ştiau cum
să-i cheltuiască mai repede. Şi-apoi, deşi pescuitul, ca ocupaţie, a avut o foarte mare
pondere în unele localităţi din judeţ, din păcate, nu şi-a pus în nici un fel amprenta
asupra arhitecturii. În satele judeţului Galaţi nu se poate vorbi despre o arhitectură
cu specific pescăresc. Ori, într-un muzeu al gospodăriei săteşti este vorba în primul
rând despre arhitectura sătească. Cineva spunea că impostorul nu-l păgubeşte doar
pe adevăratul autor al unui act cultural, ci afectează foarte grav însăşi autenticitatea,
valoarea actului cultural respectiv.
Se pune întrebarea dacă pescuitul ca ocupaţie poate fi valorificat muzeistic.
Răspunsul este pozitiv: se poate valorifica, desigur, şi încă la modul excepţional, dar nu
într-un muzeu în aer liber, adică într-un muzeu al arhitecturii săteşti, ci într-un muzeu
pavilionar de etnografie şi poate ocupa un loc foarte important în secţia Ocupaţii.
Uneltele şi instalaţiile de pescuit din satele judeţului Galaţi sunt foarte variate şi
deosebit de interesante. În afară de cele provenite din sate, în care ţăranii au pescuit
cantităţi mari de peşte, mai sunt şi cele care provin din apele cu debit redus, mai puţin
cunoscute şi care completează în mod fericit inventarul.
Dar înainte de toate, la Centrul Cultural Judeţean cred că este nevoie de un
etnograf autentic. Doar unul.
173
Inaugurarea Parcului Municipal

din Oraşul Galaţi
Valentin Bodea, muzeograf,

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea“ Galaţi
Str. Domnească, nr. 25, cod 800017
Tel.: 0236/414228; e-mail: valentin_bodea04@yahoo.com
La 4 martie 1880, ziarul gălăţean Vocea Covurluiului prezenta în paginile

sale decizia Consiliului Comunei Galaţi din data de 3 martie, de a înfiinţa „…uă
grădină centrală a comuneĭ, în piéţa cea maĭ frumósă ce se află în inima oraşuluĭ, în
piéţa poliţieĭ“. Grădina centrală trebuia să fie gata în luna mai a anului 1880 şi „…În
cuprinsul grădineĭ consiliul a decis sĕ se înfiinţeze un bufet şi un chioşc“. În acelaşi
ziar din data de 20 aprilie 1880, se detaliază faptele frumoase realizate de primarul
Costache Vârlan, printre ele fiind amintită şi grădina din centrul oraşului.
Parcul municipal nu a fost gata în luna mai a anului 1880, dar la 28 iunie 1880,
acelaşi ziar anunţa că bufetul de la „Noul parc municipal“ s-a dat în antrepriză până
în luna aprilie 1881, iar parcul avea să se deschidă publicului duminică, 29 iunie
1880. La ora 10.00 dimineaţa, pe data de 29 iunie 1880, a avut loc inaugurarea noului
parc municipal, în prezenţa primarului Costache Vârlan şi a Consiliului Municipal,
care au asistat alături de un public numeros la sfinţirea apei. Fotograful Curţii Regale
I. Spirescu a fotografiat gratis evenimentul. Seara pe la ora 8 p.m, s-au deschis pentru
prima dată porţile parcului municipal, publicul fiind întâmpinat cu arii ce se auzeau
din chioşcul din mijlocul parcului. Parcul Municipal era admirabil iluminat, iar cele
două jeturi de apă funcţionau, spre încântarea publicului. Canapelele şi scaunele erau
în număr considerabil, dar totuşi insuficiente pentru publicul numeros care mai mult
a stat în picioare. O mare parte din public, după ce se plimba un rond sau două prin
parcul municipal, era silit să plece cu regret din lipsa locurilor.
Astăzi, parcul municipal,
după numeroase transformări
petrecute în secolul al XX-lea,
poartă numele poetului Mihai
Eminescu şi este inclus pe lista
monumentelor istorice din Judeţul
Galaţi pe anul 2015, la numărul
107, COD LMI GL-II-s-B-03009,
strada Domnească colţ cu strada
General Iacob Lahovary.
174
175
Unele considerații privind conferințele

pentru intelectuali susținute în cadrul
Despărțământului Alba Iulia al Astrei
între anii 1919-1948
Dragoș Curelea, profesor,

Liceul Tehnologic „Avram Iancu” Sibiu și
Școala Gimnazială „Radu Selejan” Sibiu
Sibiu, Str. Rahova, nr. 10, bl. 10, sc. C, et. 1, ap. 47, CP 550346
E-mail: c_drg@yahoo.com
În studiul de față pe care îl supunem atenției ne vom rezuma la abordarea

cronologică numai a unora dintre formele specifice de activitate ale Asociațiunii
pe care le-am întâlnit în cercetările realizate în cadrul Direcției Județene Sibiu a
Arhivelor Naționale ale Statului, Direcției Județene Alba a Arhivelor Naționale ale
Statului, Arhivei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Arhivei Mitropoliei
Ardealului, Biblioteca Mitropoliei Ardealului, Arhivei Muzeului Național al Unirii
din Alba Iulia, Bibliotecii Județene „Astra” din Sibiu.
Lucrările generale privind istoriografia realizată privind activitatea atât
administrativ-organizatorică, cât și seria manifestărilor culturale specifice
Asociațiunii în cele aproape nouă decenii de existență a sa ne-au fost repere necesare
de un real folos1. De asemenea, bibliografia generală accesată, lucrările speciale, cât
și studile și articolele de specialitate, sunt numai câteva dintre izvoarele primare și
secundare care mi-au permis ca urmare a prelucrării, a sistematizării, esențializării și
interpretării cronologice a datelor accesate, într-o notă proprie și originală să elaborez
1. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 46/1868; Transilvania, I, Brașov, nr. 21, 1868, p. 503; Pamfil
Matei, „Asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului român” (Astra) și
rolul ei în cultura națională (1861 -1950), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 38; Maura
Geraldina Giura; Lucian Giura, Despărțământul Mediaș al Astrei (1890-1948), Sibiu, Editura
Universității „Lucian Blaga”, 2008, p. 11-12; Maria Itu, Forme instituționalizate de educație
populară în România 1859-1918, București, Editura Enciclopedică, 1981, p. 43; Mihai
Sofronie, Asociațiunea transilvană „Astra”, model de organizare culturală până la 1918,
Sibiu, Editura Caleidoscop, 1996, p. 50; Iuliu Moldovan, Amintiri și reflexiuni, ediție de G.
Brătescu, București, Editura Universitară „Carol Davila”, 1996, p. 39; 79-82; Valer Moga,
Astra și Societatea (1918-1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 296-297;
Octavian C., Tăslăuanu, Despărțămintele „Asociațiunii”, în Transilvania, nr 4 jubiliar, iulie-
august 1911, p. 478-483. Evident, Asociațiunea, ca urmare a circulației ideiilor, valorilor și
omenilor în spațiul central-sud-est European (Mittel Europa) s-a aflat în influența Maticelor
slave care au fot înființate cu aceleași obiective de sârbi, slovaci, cehi, croați și polonezi – și
aceștia urmărind să realizeze construcția națională, emanciparea socială și educația adulților
prin pedagogia socială, culturală, istorică, lingvistică etc…
176
acest studiu. Rezultatele la care am ajuns ca urmare a cercetării întreprinse îmi permit,
cu acordul dumneavoastră, să le prezint în rândurile care urmează. După Marele
Război finalizat în toamna anului 1918, în urma deciziilor notabile ale Consiliului
Național Român Central, aprobate în perioada octombrie-noiembrie 1918, dar și
pe fondul realizării Unirii din 1918 a tuturor românilor într-un singur stat național
unitar, s-a produs reactivarea Despărțământului Alba Iulia al Astrei. Astfel, în 30
aprilie 1919, președintele Asociațiunii Andrei Bârseanu publica o circulară: „Către
directorii despărțămintelor Asociațiunii” pe care o înainta conducerilor tuturor
despărțămintelor din Transilvania. Din rândurile acesteia se desprinde apelul pe care
Andrei Bârseanu îl făcea în vederea reluării activităților specifice ale Asociațiunii în
noul cadru oferit de România Mare. Cu atât mai mult cu cât prin legea din 22 iunie
1921, inițiată de Octavian Goga, de altfel fost secretar al Asociațiunii pentru literatura
și cultura poporului român, Astra a dobândit personalitatea morală, încadrându-se
atât în plan juridic, cât și pe fondul relațiilor interinstituționale în activitatea statului
român întregit2.
În ceea ce privește reluarea activități Asociațiunii prin Despărțământul Alba
Iulia al său, sunt de remarcat demersurile întreprinse de însuși Andrei Bârseanu, care
în mai multe rânduri a vizitat Alba Iulia, în perioada 1919-1920, în calitate oficială,
ca director pentru învățământul secundar în cadrul Resortului pentru Instrucțiune
Publică și Culte în Consiliul Dirigent3. Reluarea oficială a activității în Despărțământul
Alba Iulia al Astrei a avut loc la 11 august 1920, în baza noilor Statute ale Asociațiunii4.
Pentru perioada 1920-1923, din raportul înaintat Comitetului central al Asociațiunii,
de către președintele despărțământului albaiulian aflăm faptul că din rațiuni ce țin
de reorganizarea despărțământului, nu s-au ținut prelegeri și nici conferințe, ci s-a
acționat mai mult în plan administrativ și organizatoric5. Situația provizoratului s-a
prelungit până în anul 1925, din cauza nemulțumirilor manifestate de preotul greco-
catolic Vasile Urzică și a polului format în jurul acestuia, care a contestat conducerea
despărțământului după anul 1923, nefiind de acord cu Zaharia Munteanu6.
De subliniat, susținerea unor prelegeri pentru popor în satele și comunele din
imediata vecinătate a Alba Iuliei: Ciugud, Limba, Oarda de Jos, Oarda de Sus, Seușa, de
către o serie de cadre didactice din Alba Iulia, între care amintim: Traian Achim, Horia
Teculescu, Ion Codrea, Virgil Cucuiu, Leonte Opriș, Constantin Dumitrescu, Lucian
2. Monitorul Oficial, nr. 92, din 29 iulie 1921, p. 3576; Valer Moga, Astra și Societatea (1918-
1930), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 48-52.
3. Anuarul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, anul școlar 1919-1920, p. 5; Valer Moga,
Despărțământul Alba Iulia al Astrei (1918-1948), în Apulum, XXXI, 1994, p. 445.
4. Statutele Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Sibiu, 1920,
16 p; Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia, p. 446.
5. Transilvania, 54, nr. 8-9, 1923, p. 347.
6. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 803/1925; Transilvania, 55, nr. 10-11, 1924, p. 381; Valer
Moga, Despărțământul Alba Iulia, p. 452.
177
Munteanu și Avram Rășinar, însă, de observat aspectul potrivit căruia, în această

perioadă prelegerile nu au fost o prioritate urmărită în mod sistematic de conducerea
despărțământului, albaiulian7. Situația se va schimba după anul 1925 când în fruntea
despărțământului, se va afla profesorul Ioan Sandu, director al Liceului „Mihai Viteazul”
din Alba Iulia, secondat în activitatea de conducere și organizare de profesorul Leonte
Opriș, secretarul acestui despărțământ central județean. În acest sens, putem evidenția
reluarea sistematică a prelegerilor pentru popor, prezentate astfel, în cursul anului 1927
– 1928: în Oarda de Sus, Ion Codrea și Leonte Opriș, „Reforma agrară și minoritarii”,
Leonte Opriș, „Liga națiunilor”, Virgil Cucuiu, „Urme romane”, Constantin Dumitrescu,
„Doinele române”, Traian Achim, „Meseriile”8.
Evident, se poate constata o diversificare tematică a subiectelor acestor
prelegeri, ceea ce ne demonstrează un interes crescut al păturii rurale românești pentru
problemele considerate ca fiind importante la acea dată, atât în planul activităților
interne ale statului român, având în vedere aici, aspectele privind reforma agrară
și înfăptuirea sa, dar și necesitatea dezvoltării unui sistem de meserii, care vizau
emanciparea socială a unei părți din rândul tinerilor care existau în spațiul rural,
prin deplasarea la școli și stabilirea treptată în mediul urban, ca urmare a învățării
și practicării unei meserii. Interesul pentru politica externă a statului român este
surprins în subiecte privind explicarea a ceea ce a fost și ce a însemnat Liga națiunilor.
De evidențiat, cultivarea interesului pentru trecutul istoric, dar și pentru cântecele
populare românești, cum este cazul doinelor. În comuna Oarda de Jos, profesorii,
Leonte Opriș, „Bugetul și Ion Economu, „Poeții Alecsandri și Coșbuc”9.
De observat și evidențiat interesul țărănimii pentru problema bugetului unei
familii sau al unei comunități, al statului, dar și rolul poeziei în mobilizarea spirituală
a sufletului românesc, așa cum este acesta prezentat în poezia lui Vasile Alecsandri și
a lui George Coșbuc.
În comuna Ciugud, Leonte Opriș, „Stabilitatea valutei”, „Impozitele” „Sfatul de
pace al țărilor”, Constantin Dumitrescu, „Doinele române”, Avram Rășinar, „Folosul
cooperativelor”, Ion Codrea, „Reforma agrară”10. Putem constata pornind de la aceste
titluri, privind prelegerile susținute în comuna Ciugud, interesul constant în mediul
rural pentru problema banilor și pentru reforma agrară și înfăptuirea ei. Problemele
internationale și asocierea familiilor țărănești sunt alte două tematici majore abordate
în prelegerile pentru popor. În Drâmbar, Ion Codrea, „Luptele pentru libertate”, Traian
Achim, „Caracterul poporului român”, Leonte Opriş „Scaunul de judecător între ţări”11.
În Limba, sat aparținător comunei Ciugud, amintim următoarele prelegeri pentru
7. Transilvania, 55, nr. 10-11, 1924, p. 414; Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia, p. 451.
8. Ibidem, 59, nr. 12, 1928, p. 1008.
9. Transilvania, 59, nr. 12, 1928, p. 1008.
11. Ibidem.
178
popor: Leonte Opriș, „Moneta hârtie și moneta aur” și „Sfaturile de pace ale țărilor”,
Ion Codrea, „Folosul cărții” și „Reforma agrară la strămoșii noștri”; în Pâclișa, au fost
prezentate prelegerile următoare: Lucian Munteanu, „Armonia dintre clasele sociale”,
Leonte Opriș, „Marea și mica proprietate”. Remarcăm și problema tensiunii sociale
pe care, propagandiștii Asociațiunii vizau a o atenua prin explicarea sa pe înțelesul
maselor, dar și prin prezentarea modalității concrete prin care această chestiune socială
putea fi depășită mai ales prin educație și formare școlară și profesională. În comuna
Seușa, Leonte Opriș, „Prețul leului”, Traian Achim, „Arta națională”, Ion Codrea,
„Cultura unui popor”12. În comuna Gârbova, Ion Codrea, „Frământări culturale în
trecut și la noi”13. Se remarcă în mod frecvent interesul crescut în mediul rural pentru
problemele economice, pentru chestiunea educației, pentru cântecul popular. Însă și
chestiunea politică externă este surprinsă prin explicarea rolului Ligii națiunilor, dar și
a relațiilor internaționale care se angajau între statele lumii în perioada interbelică. În
același an, 1928, de altfel foarte prielnic din punct de vedere al demersurilor culturale
sistematice impulsionate de prof. Leonte Opriș, remarcăm în cadrul despărțămintelor
de plasă ale Astrei albaiuliene, susținerea mai multor prelegeri pentru popor, astfel:
în satele și comunele Ciunguzel, Gâmbaș, Leorinț, Păgida, Meșcreac și Ocnișoara
aflate în arondarea Despărțământului de plasă Aiud, pornind de la raportul înaintat
Asociațiunii de către președintele Despărțământului de plasă Aiud, avocatul, Emil
Pop, remarcăm în satele și comunele: Gâmbaș, Președintele acestui despărțământ,
Dr. Emil Pop, avocat, „Despre Astra”, prof. Octavian Lupean, „Folsul cărții”, contabil,
Petre Fodorean „Biblioteci”. În Păgida, dr. Emil Pop, „Despre Astra”, prof. Octavian
Lupean, „Biblioteci”. În Meșcreac, dr. Emil Pop, „Dragostea de citit și scris”, prof.
Dumitru Toncescu, „Cultură și cinste”. În Leorinț, dr. Emil Pop, „Bibliotecile Astrei”,
prof. Octavian Lupean, „Economie”. În Ciunguzel, prof. Dumitru Toncescu, „Astra”,
contabil, Petre Fodorean, „Despre biblioteci”. În Ocnișoara, prof. Dumitru Toncescu,
„Ziua de 10 Mai”, contabil, Petre Fodorean, „Povețe”14. Mai multe prelegeri pentru
popor, putem remarca pentru anul 1928 susținute în comunele și satele aflate în
arondarea Despărțământului Asociațiunii din plasa administrativă Sebeș. Astfel,
putem evidenția, pornind de la raportul înaintat Comitetului central al Asociațiunii,
și care pune în lumină toate aceste prelegeri pentru perioada 1926 -1928, de către
profesorul Silviu Cărpinișan, prezentat sintetic în paginile revistei „Transilvania”. În
comuna Cut, înv. Ioan Pavel, „Educația tineretului”, prof. Petru Chirca, subrevizor
școlar județean în Aiud și Alba Iulia, „Legea școlară”, pr. Titu Morariu, „Despre
însemnătatea Asociațiunii”. În Pianu de Sus, înv. Alexandru Duvlea, „Mulțumirea
sufletească”, înv. Ioan Pavel, „Educația tineretului”, prof. Silviu Cărpinișanu, directorul
Gimnaziului din Sebeș și președintele Despărțământului Asociațiunii din plasa
12. Ibidem.
13. Ibidem.
14. Transilvania, 59, nr. 12, 1928, p. 1009
179
administrativă Sebeș, „Rostul conferințelor și scopurile Asociațiunii”. În Răchita, înv.

Simion Floca, directorul școlii primare, „Albinărit”, prof. Silviu Cărpinișanu, „Eroii
neamului în lumina recunoștinței naționale”, prof. Petru Chirca, „Asociațiunea”.
În Săsciori, Petru Chirca, „Asociațiunea”, înv. Cornelia Cionca: de semnalat
faptul că învățătoarea aceasta a fost prima femeie care a susținut prelegeri pentru
popor în spațiul aflat în arondarea Despărțământului central județean Alba al Astrei,
„Părți alese din Istoria neamului”, Mircea Albini, medic primar al Spitalului din
Sebeș, „Tuberculoza”. În Sibișel, prof. Petru Chirca, „Îngrijirea edificiilor școlare”,
prof. Silviu Cărpinișan, „Faptele vrednice ale fruntașilor noștri” și „Razimul
nostru într-un viitor strălucit al statului”. În Daia Română, prof. Petre Chirca,
„Asociațiunea”, înv. Alexandru Duvlea, „Școala și familia”, înv. Gheorghe Albu,
„Pomăritul”. În Deal, pr. Petru Colhon, „Rostul Asociațiunii și „Familia creștină”,
înv. Vasile Zdrenghea, „Necesitatea construirii unui local de școală”. În Răhău,
pr. Andrei Răureanu, „Setea de bogăție”, înv., Dumitru Ordean, directorul Școlii
primare, „Respectul față de legi”, prof. Petru Chirca, „Asociațiunea”. În Petrești,
pr. Titu Morariu, „Asociațiunea”, pr. Ion Lașiță, „Sectele religioase”, înv. Vasile
Zdrenghea, directorul Școlii primare, „Trecutul Văii Sebeșului”. În Lancrăm, pr. Titu
Morariu, „Asociațiunea”, înv. Alexandru Duvlea, „Momente din istoria neamului”,
înv. Dumitru Ordean, „Respectul față de autorități”. În Câlnic, prof. Petru Chirca,
„Asociațiunea”, înv. Alexandru Duvlea, „Școala și familia”, înv. Lucreția Floca,
„Legume și zarzavat”, înv. Cornelia Cionca, „Părți alese din trecutul nostru”15.
Din rândurile raportului înaintat conducerii Asociațiunii în Sibiu, preotul Ioan
Fodorean, președintele Despărțământului din plasa administrativă Zlatna, succint
prezentat în paginile revistei „Transilvania”, aflăm numele și profesiunea celor care
au prezentat prelegeri pentru popor în comunele aparținătoare acestui despărțământ
de plasă și titlurile acestora. Astfel, aflăm că au susținut prelegeri următoarele
persoane: în Cib, pr. Gheorghe Popescu, „Însemnătatea Astrei”. În Glod, Ioan Rece,
medic în Zlatna, „Bolile venerice”, prof. Parteniu Duca, „Despre 3/15 mai 1848”,
Traian Baicu, contabil în Zlatna, „Importanța meseriilor”. În Trâmpoaiele, pr. Ioan
Fodorean, „Însemnătatea Astrei”, pr. Gheorghe Popescu, „Importanța cercurilor
culturale”. În Valea Dosului, prof. Parteniu Duca, „Importanța Astrei”, Alexandru
Fărcășan, notar în Zlatna, „Succesiunea”, pr. Gheorghe Popescu, „Importanța
15. Ibidem. Remarcăm faptul că învățătoarele Lucreția Floca și Cornelia Cionca au fost
primele femei care au susținut prelegeri pentru popor cu precădere în satele și comunele
despărțământului organizat în plasa administrativă Sebeș. De semnalat de asemenea aptul
că au fost printer primele 5 femei membre ale Despărțământului central județean Alba al
Astrei, alături de Aurelia Morariu din Berghin, dr. Elena Munteanu, medic în Alba Iulia, fiica
celebrului memorandist av. Rubin Patiția din Alba Iulia, și Georgetta Velican, soția primului
primar român al Alba Iuliei, av. dr. Camil Velican în casa căruia la 2 decembrie 1918, Iuliu
Maniu a ținut ședința constitutivă a guvernământului provizoriu al Transilvaniei: Consiliul
Dirigent.
180
cercurilor culturale”16. În decursul anului 1929, pornind de la raportările făcute

la centru de către profesorul Ioan Sandu, președintele Despărțământului central
județean Alba al Astrei, consemnate succint în paginile oficiosului Asociațiunii, aflăm
faptul că, în unele dintre așezările apropiate Alba Iuliei, au fost susținute prelegeri
pentru popor, după cum urmează:
În Partoș, prof. Leonte Opriș, a prezentat: „Cum ne-am unit ?” și „Tovărășiile”,
înv. Vasile Albu, a prezentat: „Badea Gheorghe Cârțan”, prof. Lucian Munteanu, a
prezentat: „Din trecutul nostru” și „Viața sufletească”. În Pâclișa, învățătorul Vasile
Albu prezenta o prelegere privind personalitatea și viața lui „Vasile Lucaciu”;
În Micești, ec. Ioan Bucerzan, profesor la Școala Comercială din Alba Iulia,
„Greutăți financiare”, prof. Leonte Opriș, „Folosul cărții”. În Oarda de Jos, prof. Lucian
Munteanu a prezentat: „Stabilizare” și „Cultura cartofilor”, înv. Ioan Trifa a prezentat
„Tovărășiile”, ec. Ioan Câmpean, directorul Camerei pentru Agricultură din Alba
Iulia, a prezentat: „Sfecla și trifoiu”. În Oarda de Sus, prof. Leonte Opriș a prezentat:
„Frământările de astăzi ale neamurilor”. În Limba, același. Leonte Opriș, prezenta:
„Asigurări de vite”. În Drâmbar, Leonte Opriș a prezentat: „Biblioteci poporale”. În
Ighiu, Leonte Opriș a prezentat: „Cum trebuie să muncim ?”, „Tăria țării sau vatra
familiară”, „Chestia optanților. Prof. Traian Achim a prezentat: „Arte și meserii”, ec.
Ioan Dumitru a prezentat: „Impozite”, ec. Ioan Bucerzan a vorbit „Despre stabilizare”,
ec. Ioan Câmpean a prezentat: „Însămânțările de primavară”, pr. Petru Circo, paroh
ortodox în Ighiu, a prezentat: „Beția”, înv. Ioan Goța a prezentat: „Sănătate”. În Zlatna,
contabilul Petre Popescu, profesor la Școala Comercială din Alba Iulia, a prezentat:
„Radiofonia”, iar Constantin Economu, profesor la aceeași școală comercială din
Alba Iulia, a prezentat prelegerea „Românii despre hotare”. În Teiuș, neobositul
prof. Leonte Opriș prezenta: „Cum se muncește în alte țări” și „Bănci populare”, cpt.
Ioan Stanislav, medic militar al Regimentului 6 Artilerie din Alba Iulia, a prezentat:
„Îngrijirea copiilor”, dar și despre „Armament și munițiuni”, Constantin Economu
a prezentat: „Graiul românesc”, dr. Ovidiu Răhăian17, avocat în Teiuș și Alba Iulia,
președinte al național țărăniștilor din județeul Alba, a prezentat „Criminalitatea
în popor”, iar economistul Ioan Dumitru a vorbit despre „Drepturi și datorii”, în
Bărăbanț, prof. Leonte Opriș, a prezentat „Eroii noștri”, iar în Șard, același Leonte
Opriș a susținut relegerea „Societăți cooperative”, iar ec. Ioan Bucerzan a cuvântat
despre „Valoarea de azi a leului”.
16. Transilvania, 59, nr. 12, 1928, p. 1010 – 1011. Putem constata din titlurile acestor prelegeri
pentru popor implicarea sistematică și atentă privind abordarea mai multor teme de interes
de către prof. Leonte Opriș, care îndeplinea funcția de secretar al Astrei albaiuliene.
17. Aducem și pe această cale mulțumirile noastre dlui Prof. Horia Răhăianu, cadru didactic
de excepție în Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu, fiul avocatului dr. Ovidiu
Răhăianu din Alba Iulia, pentru informații, sfaturi, ghidaj și îndeosebi pentru mentoratul
domniei sale în ceea ce privește, atât formarea noastră, cât și idea de la care a pornit realizarea
acestui studiu.
181
În Vințu de Jos, prof. Lucian Munteanu a prezentat „Din tainele naturii”, prof.
Leonte Opriș, a prezentat „Despre stabilizare” și „Munca, cel mai important factor al
producțiunii”18. Putem remarca activitatea neobosită pe tărâm cultural a profesorului
Leonte Opriș, acesta fiind implicat, în calitatea pe care o deținea, aceea de secretar
al Despărțământului central județean Alba al Astrei, în organizarea sistematică a
demersurilor culturale, atât în ceea ce privea prelegerile pentru popor, derulată în
comunele și satele din județul Alba, cât și în orașele acestui județ, în care erau susținute
conferințe pentru intelectuali19. Observăm în același timp, o diversificare tematică
a prelegerilor pentru popor, identificând teme ca: drepturile și datoriile cetățenilor,
problema impozitelor, necesitatea învățării meseriilor, cultura pământului, a
livezilor, apicultura, despre stabilizarea financiară, dar și problema beției sunt parte
a discursului pe care activiștii Asociațiunii l-au exprimat în cadrul despărțământului
central județean, cât și în cadrul despărțămintelor aflate în plasele administrative
ale județului Alba. Din raportul înaintat la centru, atât în Sibiu, cât și în Alba Iulia,
preotul Petru Circo, președintele despățământului organizat în plasa administrativă
Ighiu, semnala faptul că au fost prezentate doar două prelegeri pentru popor, și
anume: „Agricultură, viticultură, monedă” și „Urmările beției”20. Din rândurile
raportului prezentat de preotul Constantin Oancea, președintele despărțământului
Astrei din plasa administrativ-teritorială Vințu de Jos, atât comitetului județean al
Astrei albaiuliene, cât și Comitetului central al Asociațiunii, raport prezentat sintetic
în paginile revistei „Transilvania”, aflăm titlurile prelegerilor pentru popor care au fost
susținute în acest despărțământ în perioada 1928-1929, prezentate astfel, în Acmar,
pr. Constantin Oancea, președintele despărțământului, a prezentat „Eroii”. În Vințu
de Jos, același Constantin Oancea, a vorbit despre: „Istoricul Astrei și problemele
actuale de rezolvat”, dar și despre „Monumentele eroilor”. Dumitru Lăncrăjan, a
prezentat: „Școala și tinerimea adultă”, dar și „Rolul educator al părinților”, prof.
Leonte Opriș, a prezentat: „Organizarea muncii” și „Stabilizare”, iar Zavilon Cornea a
expus prelegerea: „Istoricul unirii provincilor românești”. Nicolae Stoica a prezentat:
„Obiceiuri din viața socială a poporului săsesc și aplicarea lor la poporul român”.
În Tărtăria, pr. Constantin Oancea a prezentat prelegerile: „Organizarea
tinerimii adultă” și „Indiferentismul inteligenței față de problemele culturale ale
Astrei”, Dumitru Lăncrăjan, a prezentat: „Datorințele părinților față de educația
copiilor”. În Cioara, pr. Constantin Oancea, a prezentat: „Problemele actuale ale
Astrei” și „Eroii neamului”, iar pr. Simion Median a prezentat: „Femeia ca model de
virtute – exemple din istoria neamului”. Dumitru Lăncrăjan a prezentat: „Educația
tineretului”, iar ing. Ion Barbură a prezentat: „Sentimentul patriotic”. În Blandiana,
18. Transilvania, 60, nr. 10 - 11, 1929, p. 788 – 789.

19. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 3102, nr. 47, dosar 3109, nr. 7; Transilvania, 60, nr. 10 -
11, 1929, p. 754; Valer Moga, Despărțământul Alba, p. 458.
20. Transilvania, 60, nr. 10 - 11, 1929, p. 789.
182
Constantin Oancea a prezentat „Rostul cooperației”, iar Zavilon Cornea a prezentat

prelegerea cu titlul „Eroii”. În Sibișeni, Ion Stanca cuvânta „Despre Armonie”, pr.
Constantin Oancea, „Monumentele eroilor” și „Rolul cetăților între Alba Iulia și
Deva în timpul ocupației traiane”, iar Dumitru Lăncrăjan a vorbit despre „Educație
și rostul acesteia”. În Vurpăr, Constantin Oancea a prezentat prelegerea omagială
„Cultul eroilor”21.
Din raportul înaintat Comitetului central Asociațiunii de către preotul Ioan
Fodorean, președintele despărțământului aflat în plasa administrativ-teritorială
Zlatna, publicat în mod sintetic în paginile oficiosului Astrei, aflăm titlurile acestor
prelegeri, numele și statutul social al acelora care le-au prezentat. Aflăm, din acest
raport, că au fost prezentate prelegeri în următoarele așezări: în Almașul de Mijloc,
Gheorghe Popescu a prezentat „Însemnătatea Astrei”, Traian Baicu a vorbit despre
„Însemnătatea meseriilor și comerțului”. În Poiana, prof. Parteniu Duca a prezentat
„Rolul cultural avut de Astra în trecut, precum și scopul ce-l urmărește în viitor”.
În Almaș Suseni, medicul Ioan Rece a prezentat „Bolile venerice”, iar pr. Ioan
Fodoreanu a prezentat „Rolul și activitatea Astrei”. În Almaș - Joseni, medicul Ioan
Rece a prezentat „Bolile venerice”, iar pr. Ioan Fodorean a cuvântat despre „Rolul
și activitatea Astrei”. Notarul public Alexandru Fărcășan a prezentat „Însemnătatea
Astrei”22. Printre prelegerile pentru popor susținute în anul 1930, în baza raportului
elaborat de președintele Despărțământului central județean Alba al Astrei, prof. Ioan
Sandu, înaintat Comitetului central al Asociațiunii, aflăm titlurile acestora, numele și
stautul social al acelora care le-au susținut.
În acest sens, putem evidenția: în Alma, prof. Leonte Opriș, „Trebuie lucrat
cuminte tot locușorul”. În Bărăbanț, dr. Romul Boca, „Legătura dintre agricultură și
comerț”; prof. Leonte Opriș, „Cooperativele de credit”. În Coșlar, prof. Leonte Opriș,
„Să îndrăgim cartea”, dr. Romul Boga, „Țara merge înainte”, medic militar, Gheorghe
Nicolicea, „Cum ne putem apăra contra tuberculozei”. În Dumitra, prof. Leonte
Opriș, „Căile de comunicație”. În Drâmbar, prof. Leonte Opriș, „Folosirea locurilor
băltoase”. În Galtiu, medic militar, Gheorghe Nicolicea, „Îngrijirea locuinței și a
trupului alungă bolile”, prof. Leonte Opriș, „Băncile populare”, dr. Romul Boca,
„Despre Asociațiune”. În Hăpria, prof. Leonte Opriș, „Ne pândesc străinii” și
„Bibliotecile poporale”, medicul militar, Nicolae Nicolicea, „Bolile lipicioase”. În
21. Transilvania, 60, nr. 10 – 11, 1929, p. 790. Leonte Opriș, 10 ani de activitate culturală în
județul Alba, Alba Iulia, 1931, p. 6-10; De remarcat intensa implicare și dăruire a preotului
Constantin Oancea, în organizarea și susținerea de prelegeri pentru popor, care în calitatea
oficială pe care o deținea, ca președinte a despărțământului din plasa administrativ-teritorială
Vințu de Jos, a avut mereu în vedere ridicarea monumentelor și troițelor eroilor căzuți în
timpul Primului Război Mondial din această zonă, activitate care se încadra într-un proiect
mai amplu care urmărea cinstirea memoriei celor căzuți în vremea Marelui Război (1914-
1918).
22. Transilvania, 60, nr. 10 – 11, 1929, p. 790.
183
Henig, prof. Virgil Cucuiu, „Ținuturile locuite de români”, dr. Romul Boca, „În ce
constă prosperitatea agricolă ?”. În Ighiu, ec. Ioan Bucerzan, „Rostul Astrei”, prof.
Leonte Opriș, „Drumurile” și „Vatra familiară”, medic militar, Gheorghe Nicolicea,
„Aerul și apa dau sănătate oamenilor”. În Limba, prof. Leonte Opriș, „Cum se
lucrează în Germania”. În Meteș, medic militar, Nicolae Nicolicea, „Răspânditorii
bolilor”, prof. Leonte Opriș, „Respectul față de averea altuia”. În Micești, dr. Gheorghe
Nicolicea, „Oftica”, prof. Leonte Opriș, „Starea materială a țăranului din Elveția și la
noi”. În Oarda de Sus, prof. Leonte Opriș, „Folosul pomilor”. În Pâclișa, prof. Leonte
Opriș, „Bănci populare” și „Starea economică în Cehoslovacia”. În Sântimbru, prof.
Leonte Opriș, „Astra”, dr. Romul Boca, „Organizarea vinderii cerealelor”, medic
militar, Gheorghe Nicolicea, „Să ne îngrijim sănătatea”.
În Straja, medicul militar, Nicolae Nicolicea, „Igiena satelor”, prof. Leonte
Opriș, „Bunăstarea economică”. În Șard, înv. Tiberiu Trifa, „Suntem noi mai răi după
război”, prof. Leonte Opriș, „Aerul și apa” și „Cultura pomilor”, dr. Romul Boca,
„Starea economică de la noi”, medic militar, Nicolae Nicolicea, „Cum să ne apărăm
de boli ?”. În Șeușa, prof. Leonte Opriș, „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. În Teiuș,
dr. Romul Boca, notar public în Alba Iulia, „Organizația de stat”; prof. Leonte Opriș,
„Pentru ce nu putem da înainte în cele economic?”. În Tăuți, dr. Romul Boca, „Cum
să se sprijinească țările agricole față de cele industriale”, medic militar, Gheorghe
Nicolicea, „Îngrijirea copiilor mici”, prof. Leonte Opriș, „Respectarea poruncii a
șaptea”. În Vințu de Jos, dr. Romul Boca, „Legătura dintre import și export”, medicul
militar, Nicolae Nicolicea, „Oltoirea contra tuberculozei” (n.n. vaccinarea), prof.
Leonte Opriș, „Despre Asociațiune”23.
Diversificarea tematică este tot mai evidentă, ceea ce denotă un interes în creștere
în mediul rural românesc, despre aproape toate problemele publice, pornind de la cele
de igienă proprie și a locuințelor, mergând până la organizarea producției materiale
și a procesului de vindere a produselor agricole. Starea economică din țară, dar și din
afară, îngrijirea copiilor, comportamentul public, respectarea preceptelor religioase, dar
și relația import-export sau cum să prevenim și să tratăm diferitele boli, erau subiecte
de interes atât în mediul rural, precum și în cel urban din zona Alba Iulia.
Din raportul realizat de pr. Petru Circo, președintele despărțământului organizat
în plasa administrativ-teritorială Ighiu, înaintat conducerii județene a Astrei la Alba
23. Transilvania, 61, nr. 7 – 10, 1931, p. 31 – 32; Leonte Opriș, Muzeul Unirii. Anuarul I
pe anii 1929-1930, Alba Iulia, 1931, p 16; Pamfil Matei, „Asociațiunea transilvană pentru
literatura și cultura poporului român” (Astra) și rolul ei în cultura națională (1861-1950),
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 146; Valer Moga, Serbările Unirii, Alba Iulia – 20 mai
1929, în Apulum, XXII, 1985, p. 266-267; Idem, Astra și Societatea (1918-1930), Cluj-Napoca,
Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 431. Dincolo de activitatea desfășurată de celelalte cadre
ale Astrei albaiuliene, se detașează de departe activitatea organizatorică, dar și culturală a
profesorului Leonte Opriș. Cadru didactic în Liceul Mihai Viteazul din Alba Iulia și secretar
al Despărțământului Alba Iulia al Astrei între 1926-1936.
184
Iulia, dar și Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu, privind perioada 1929-1930,

aflăm titlurile prelegerilor pentru popor prezentate, cât și numele celor care le-au
susținut. Astfel, putem remarca: În Ighiu, pr. Petru Circo, „Beția și urmările ei” și
„Despre lux și procese”, prof. Leonte Opriș, „Banul ca mijloc de schimb între popoare
și state” și „Despre lumină, căldură și lucrarea mai rațională a pământului prin diferite
mașinării”, medic militar, Nicolae Nicolicea, „Bolile venerice și tuberculoza”, dr. Romul
Boca, „Organizarea statului”24. De subliniat tematicile privind situația economică,
problema alcoolului și a beției, circulația banilor ca mijloc de schimb între oameni
și state, problema cultivării eficiente a pământului, bolile venerice și tuberculoza,
felul în care acestea pot fi tratate și prevenite. În despărțământul organizat în plasa
administrativ-teritorială din Vințu de Jos, pr. Constantin Oancea a raportat susținerea
a opt prelegeri pentru popor în anul 1930, fără a da titlurile și nici a face referință la cei
care le-au susținut25. În anul 1930, președintele despărțământului organizat în plasa
administrativă Sebeș, prof. Silviu Cărpinișanu, directorul Gimnaziului din Sebeș, a
prezentat în raportul său, înaintat Comitetului central al Asociațiuni în Sibiu, numele
celor care au susținut prelegeri pentru popor în zona Sebeș și titlurile acestora.
Astfel, putem pune în lumină următoarele prelegeri pentru popor: în Lancrăm,
prof. Silviu Cărpinișan, a vorbit despre „Asociațiunea și scopurile ei”, în Laz, înv.
Ioan Raica a susținut prelegerea cu titlul „Cum să folosim timpul ?”, iar prof. Silviu
Cărpinișan, „Din trecutul Astrei” și „Voievozii de seamă ai țărilor românești”. În
Loman, prof. Silviu Cărpinișan a expus prelegerea „Luptele românilor din Ardeal
pentru dobândirea libertății naționale”26.
Din raportul înaintat Comitetului central al Asociațiunii de către noul
președinte al Despărțământului central județean Alba al Astrei, notarul albaiulian
Romul Boca, aflăm titlurile prelegerilor pentru popor susținute în anul 1931, într-o
serie de așezări din imediata apropiere a Albei Iulia. Astfel, în Bărăbanț, notarul
public albaiulian, Romul Boca, a vorbit despre „Însemnătatea Astrei”, iar prof.
Leonte Opriș a prezentat „Patimile și moartea Domnului Nostru Iisus Christos”.
În Berghin, Romul Boca, „Cum ne putem valoriza mai bine produsele noastre.
În Ciugud, înv. Aurel Floașiu, „Trecutul românilor”, în Drâmbar, Romul Boca a
prezentat prelegerea cu titlul: „Legătura dintre marea industrie și agricultură”. Prof.
Leonte Opriș a vorbit despre „Țările culte din răsărit: Japonia” și „Respectul ce este
în apus față de avutul altuia”. În comuna Dumitra, prof. Leonte Opriș, a susținut
prelegerea „Cauzele dezastruoase din trecut și astăzi ale cămătăriei”, în Ghirbom,
Leonte Opriș a vorbit despre „Cum trebuie să lucrăm și să ne cruțăm”, în Hăpria
Romul Boca, „Puterea industrială a țărilor din apus asupra agriculturii noastre”, în
Henig, prof. Leonte Opriș, „Mai multă minte și mai puțină făloșenie”. În Limba,
24.Transilvania, 61, nr. 7 – 10, 1931, p. 33.

25. Ibidem.
185
Romul Boca, „Ajutorarea în agricultură prin cultura altor plante mai rentabile
decât grâul care zilnic scade din preț”, în Oarda de Jos, Romul Boca a prezentat
„Cultivarea plantelor uleioase ca fiind cele mai rentabile”, în Pâclișa,medicul militar,
căpitanul Nicolae Nicolicea, a prezentat oamenilor „Tratamentul bolilor de ficat
și fiere”, în comuna Straja, Romul Boca, a vorbit despre „Cauzele crizei mondiale
de azi”, iar prof. Leonte Opriș a prezentat în prelegerea sa „Ruinele romane din
Pompei”. În Șeușa, medic militar, căpitan Nicolae Nicolicea a vorbit oamenilor
despre „Puterea vindecătoare a soarelui”27.
Problema culturilor agricole, noile plante ce trebuiesc cultivate din perspectiva
eficienței culturilor agricole, tratamentul și explicarea diferitelor boli, prevenția
bolilor, comportamentul, modestia și buna cuviință, activitatea și munca organizată,
sistematizată și eficientă, problemele Astrei și situația economică, sunt tematici
constante care se regăsesc în discursul prelegerilor pentru popor susținute în acest
despărțământ.
În cursul anului 1933, așa cum rezultă din paginile revistei „Transilvania”,
putem identifica, care au fost prelegerile pentru popor, prezentate astfel: în
Bărăbanț, prof. Ion Belu, a prezentat „Starea poporului român”, iar prof. Eugen
Hulea, director al Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, a vorbit despre „Starea
poporului român”. În Berghin, notarul public albaiulian. Romul Boca, a susținut
prelegerea „Care ar fi noile izvoare de bună prosperare a ţăranului nostru”, în
Dărăbanț, prof. Vasile Bucerzan, a prezentat noțiuni despre „Cooperație”. În
comuna Drâmbar, Romul Boca, a vorbit despe „Industria casnică”, în Ghirbom,
prof. Leonte Opriș, a prezentat prelegerea „Despre conversiune”, în comuna
Hăpria, Romul Boca, a susținut oamenilor o prelegeere „Despre bănci și debitori”,
iar prof. Leonte Opriș a expus „Luptele românilor cu turcii în timpul lui Ștefan
cel Mare”. În Henig, Leonte Opriș a vorbit oamenilor despre „Modul în care se
pot plăti datoriile”, în Ighiu, dr. Gheorghe Preda, medic în Sibiu, vicepreședinte
al Asociațiunii, a prezentat „Calitățile frumoase intelectuale, fizice și morale
ale țăranului român”, Horia Petra Petrescu, a vorbit „Despre sufletul țăranului
român”, iar profesorii Alexandru Rășinar, Ion Spătar și ec. Ioan Bucerzan, profesor
la Școala de Comerț din Alba Iulia, au prezentat prelegerile: „Culturi rentabile”,
„Ce mai avem de cucerit ?” și „Despre cooperație”. În Limba, medicul militar,
căpitanul Nicolae Nicolicea, a prezentat „Ravagiile ce la face beția”, în Micești,
prof. Virgil Cucuiu, a expus prelegerea „Din luptele naționale”, în Sântimbru, Iosif
Pop a vorbit despre „Sfaturi și povețe folositoare”, prof. Leonte Opriș a susținut
expunerea „Greutățile financiare, economice și culturale”, prof. Ioan Maior, „Din
trecutul poporului român”; prof. Ion Codrea, „Munca și sensul acesteia”, iar prof.
Gheorghe Pătrașcu a vorbit despre „Statul național”. În comuna Straja, prof. Virgil
Cucuiu a prezentat „Din trecutul Transilvaniei”, în comuna Șard, Virgil Cucuiu a
27. Ibidem, 62, nr. 1 - 8, 1931, p. 78.
186
vorbit „Despre naționalism”, iar prof. Traian Achim a prezentat o prelegere despre
„Industria casnică”, în Șeușa, profesorii Leonte Opriș, prof. Adam Prie și Mihail
Antonovici au expus despre: „Țara îndepărtată și mult străduitoare a Japoniei”,
„Despre agricultură” și „Alcoolul”. În comuna Țelna, profesorii Mihai Antonovici,
Ioan Maier și Lucian Munteanu au susținut prelegeri „Despre formarea și efectele
alcoolismului”, despre „Starea poporului român” și „Natura”28.
În arhiva Despărțământului central județean Alba al Astrei, se păstrează
pentru perioada 1926-1933 rapoartele de activitate ale conducerii comitetului
județean al acestui despărțământ, precum și raportările făcute direct la centru
de către președinții despărțămintelor aflate în reședințele plaselor administrativ-
teritoriale din județul Alba29. Dincolo de un oarecare formalism și o prezentare
sintetică a activităților, evidențiem o serie de realizări notabile, precum:
monumente ale eroilor, biblioteci, cooperative, cercuri culturale, prelegeri și
conferințe, școli pentru țărani, organizate sistematic, atât în perioada mandatului
de conducere exercitat de profesorul Ioan Sandu, secondat de secretarul Leonte
Opriș, cât și în mandatele profesorului Eugen Hulea, fiind urmărit în mod
consecvent răspândirea mesajului Asociațiunii și formarea conștiinței naționale
românești30.
28. Transilvania, 64, nr. 1 - 12, 1933, p. 103 – 104.
29. Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia, p. 458.
30. Șematismul veneratului cler al arhidiecezei mitropolitane Greco – catolice de Alba Iulia și
Făgăraș pe anul 1932, Blaj, 1932, p. 247 – 249. Cornel Lupea, Racovița. Monografia unei străvechi
așezări sibiene, Sibiu, Casa de Presă și Editură Tribuna, 1995, p. 299; Mircea Păcurariu, Cărturari
sibieni de altădată, Sibiu, Editura Andreiană, 2015, p. 578-582; Nicolae Josan, Ioan I., Șerban,
Profesorul Eugen Hulea (1899-1982), în Apulum, XXI, 1983, p. 439 - 441. Eugen Hulea (1899-
1982) a fost profesor de istorie în Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, director al acestuia,
inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Alba, inspector general al Ținutului
regal Mureș, președintele Astrei albaiuliene vreme de două mandate între anii 1936-1940 și
1941-1947, conferențiar al Asociațiunii pe lângă Ministerul Culturii Naționale. Unul dintre
cei mai de seamă președinți ai despărțămintelor Asociațiunii din Transilvania, cu reale merite
în procesul funcțional-organizatoric al Astrei albaiuliene. În mandatele sale au fost organizate
școlile pentru adulți în toate despărțămintele aflate în plasele administrative ale Județului Alba,
reorganizate despărțământile locale din plasele administrativ-teritoriale Ighiu și Teiuș, edificate
monumentele lui Horea din fața Porții a III-a la intrarea în Cetatea Alba Iulia (Alba Carolina),
în 1937, dar și cele ale eroilor albaiulieni de la Trâmpoiele și Sântimbru, (1942-1943), organizate
cele 35 de cercuri culturale în comunele din aria Județului Alba, toate dispunând de locații,
drapele, sigilii, registre și membri organizați. A fost implicat împreună cu Vicarul ortodox al
Albei Iulia, Alexandru Baba al Albei Iulia în procesul de gestionare a situației refugiaților din
nordul Ardealului, din Bucovina, Basarabia și Moldova în spațiul Județului Alba între anii 1940-
1945. După anul 1965, în vârstă de peste 66 ani s-a implicat în reorganizarea Muzeului Național
al Unirii din Alba Iulia. În final, apreciem că în spațiul albaiulian se păstrează un viu cult și
memoria celui care a fost Eugen Hulea, profesor de istorie, director de liceu, inspector școlar
general al Județului Alba, inspector general al Ținutului Mureș, președinte în două mandate al
Astrei albaiuliene, consilier superior pentru Transilvania al Ministerului Educației Naționale
187
După anul 1936, în fruntea Despărțământului central județean Alba al

Astrei a venit prin alegeri profesorul de liceu Eugen Hulea. În mandatele acestuia,
interesul manifestat pentru prelegeri și conferințe s-a mai redus, printre obiectivele
importante fiind acum înființarea cercurilor culturale, a școlilor pentru țărani și
a unor monumente de for public, atât în Alba Iulia, cât și în județ, de exemplu la
Sântimbru, Trîmpoaiele și Almașul Mare. Această situație fiind observată încă din
cursul anului 193731.
Prelegerile pentru popor prezentate în Despărțământul Alba Iulia al Astrei
Perioada Nr. prelegerilor
1900 - 1910 12
1910 - 1920 51
1920 – 1930 208
1930 - 1940 55
1940 - 1946 -
Tabel nr. 1 - Situația numerică a prelegerilor pentru popor în Despărțământul
Alba Iulia al Astrei (1900-1946)
În primii ani care au trecut după Unirea de la 1918, activitatea culturală a stagnat
la Alba Iulia. Era o perioadă a marilor reașezări, mulți dintre membrii conducerii
Astrei albaiuliene activând concomitent atât în slujba intereselor Asociațiunii, cât și
în slujba statului român, ocupând în paralel funcții în diferitele organisme de stat, cât
și în cadrul Astrei. De aceea se impunea o separare a apelor, o reașezare funcțională,
dincolo de entuziasmul evident pe care l-a reprezentat Marea Unire.
În anul 1919, cadrele didactice, membre ale acestui despărțământ, sub
îndrumarea profesorului Horia Teculescu, secretar al despărțământului albaiulian
au susținut următoarele conferințe: „Probleme culturale”, prof. Traian Popa, „Despre
3/15 mai 1848”, prof. Nicolae Vasiu. Horia Teculescu a prezentat pentru intelectuali
conferința despre poeții români „Barbu Ștefănescu Delavrancea, George Coșbuc,
Panait Cerna și Andrei Mureșianu”32. Așadar, un total de trei conferințe pentru
intelectuali, prezentate în anul 1919 la Alba Iulia, în care autorii, au prezentat în
expozeurile lor teme de interes pentru intelectualitatea vremii, situația literară
a poeților și a dramaturgilor români, dar și aspecte și elemente de rememorare a
trecutului revoluționar pașoptist.
În cursul anului școlar 1919-1920, au fost prezentate de cadre didactice, sub
îndrumarea lui Horia Teculescu, următoarele conferințe: Enea Zefleanu a susținut
și al Ministerului Culturii Naționale, muzeograf și consilier al Muzeului Național al Unirii din
Alba Iulia.
32. Transilvania, 55, nr. 10 – 11, 1924, p. 414; Luminița Cornea, Constantin Catrina, Ioan
Lăcătușu, Teculeștii din neam în neam, Sfântu Gheorghe, Editura Angustia, 2008, p. 48-55;
107-109, 157. A se vedea și studiul nostru, Dragoș Curelea, Ștefan Firu, Ioan Teculescu-director
al Astrei albaiuliene între exigențele funcției protopopiale și eparhial-militare de Alba Iulia între
anii 1902-1924, în Acta Carpatica, III/2016, p. 193-230.
188
două conferințe: „Despre reforma agrară”, prof. Enea Zefleanu, despre „Probleme
culturale” a vorbit prof. Leonte Opriș. Aurel Pipoș a susținut conferința „Din
învățăturile războiului”, iar prof. Virgil Cucuiu a susținut conferința intitulată
„Probleme culturale”33. În acel an școlar, sub îndrumarea lui Horia Teculescu, au fost
prezentate patru conferințe de interes pentru mediul intelectual albaiulian, privind
problema reformei agrare și împroprietărirea cu pământ a țăranilor. De asemenea,
putem constata faptul că au fost abordate problemele culturale importante în epocă,
așa cum erau văzute acestea de membrii Asociațiunii din spațiul albaiulian. Situația
fronturilor, privațiunile de tot felul, ororile războiului, soarta prizonierilor din lagăre
a fost prezentată de Aurel Pipoș.
În anul școlar următor, 1920-1921, sub îndrumarea secretarului Horia
Teculescu, au fost prezentate următoarele conferințe: „Despre poezia poporană”,
prof. Leonte Opriș, „Despre arta industrială”, prezentată de Traian Achim34. Două
conferințe au fost susținut în acel an școlar privind clarificarea problemelor de folklor
și prezentarea elementelor progresiste ale artei industriale pe înţesul tuturor. În anul
1921, aflăm din rândurile unui raport înaintat Astrei centrale la Sibiu de protopopul
Ioan Teculescu, faptul că în cursul anului 1921, pe teritoriul despărțământului
albaiulian au fost susținute patru prelegeri pentru popor de către Ioan Teculescu,
generalul Dimitrie Glodeanu, colonelul I. Țuhaș și preotul Ioan Popa din Bucerdea
– vinoasă, aceștia prezentând auditorului sfaturi utile despre meserii, școală și carte,
obiceiuri religioase și semnificația ostășiei35.
În anul școlar următor, 1921-1922, cadrele didactice din Alba Iulia au susținut,
sub îndrumarea aceluiași secretar Horia Teculescu, următoarele conferințe de interes
pentru intelectualii din Alba Iulia și împrejurimi „Despre Alba Iulia”, prof. Leonte
Opriș, „Despre arta țărănească” a făcut vorbire prof. Traian Achim. Horia Teculescu,
a conferențiat despre „Iubirea lui Eminescu”, prof. Enea Zefleanu a vorbit despre
„Începuturile creștinismului”. În același an școlar, cadrele didactice Constantin Andrea,
Virgil Cucuiu, Leonte Opriș și Lucian Munteanu au prezentat în comunele limitrofe
Albei Iulia, în Pâclișa, Drâmbar, Ciugud și Partoș prelegeri pentru locuitorii din mediul
rural36. Așadar, patru conferințe cu tematici diverse, privind istoricul și simbolistica
milenară a așezării Albei Iulia, prezentarea artei țărănești din perspectivă etnografică,
iubirea marelui poet Mihai Eminescu pentru Veronica Micle și, nu în ultimul rând, o
abordare istorică a creștinismului, au fost temele majore expuse în aceste conferințe.
În cursul anului școlar 1922-1923, cadre didactice care erau membri ai
despărțământului local al Astrei, au prezentat următoarele conferințe: „Ziua de 1
decembrie 1918”, prof. Ioan Sandu, „Despre Ernest Renan”, prof. Pierre Chanier, iar

34. Ibidem.
35. Ibidem, 52, nr. 7 – 8, 1921, p. 549.
189
conferința „Poezia filosofică” a fost susținută de prof. Horia Teculescu. Putem remarca,
din perspectiva susținerii acestor conferințe, faptul că trei dintre acestea aveau tematici
diverse, istorice, filologico-literare și filosofice, fiind adresate mediului intelectual din
Alba Iulia. De asemenea, aceleași persoane au susținut prelegeri în spațiul rural limitrof
Albei Iulia, contribuind în acest fel la emanciparea socială și cultural-educațională,
respectiv la consolidarea conștiinței și a atitudinii naționale în mediul rural37. În
anul școlar 1923-1924, cadre didactice din localitate, dar și profesori universitari au
prezentat conferințe pentru intelectuali în Alba Iulia. Acestea au fost susținute astfel
„Scriitorii ca luptători pentru unirea statului român” și „Ceva din teatrul lui Ibsen”, prof.
Horia Teculescu, „Nașterea lui Iisus Christos în lumina științei” prof. Enea Zeflenu,
„Probleme de drept”, Emil Boca, „Dimitrie Cantemir” prof. Ioan Sandu. Nicolae
Petrescu, profesor universitar al Universității din București, a susținut conferința:
„Educația specială”, Ștefan Meteș: „Dezvoltarea ideii unității politice”38. Pentru acel an
școlar, putem evidenția susținerea de către profesori universitari și secundari, atât din
Alba Iulia, din București și Cluj-Napoca, a șase conferințe cu tematici de interes privind
probleme de drept, chestiunile polemice dintre știință și religie, monografii istorice,
problema educației speciale, dar și a publiciștilor și scriitorilor care au acționat prin
opera lor în sensul susținerii și realizării Unirii din 1918. În 1924, cu ocazia turneului
desfășurat în Transilvania, membrii Ateneului din Iași s-au bucurat de o primire plină
de entuziasm, în Alba Iulia, sublinia în raportul său înaintat Comitetului central al
Asociațiunii, profesorul Horia Teculescu39. În anul 1925, conferenţiarul Asociațiunii,
Ioan Neagoe, originar din Cetea, a fost mandatat de Comitetul Central al Asociaţiunii
cu reorganizarea despărțământului Alba Iulia. În acest sens în cadrul adunării generale
a membrilor acestui despărțământ care a avut loc în comuna Cricău la 25 aprilie 1925,
Ioan Neagoe a conferențiat „Despre Asociațiune” iar Ioan Sandu, directorul Liceului
„Mihai Viteazul” din Alba Iulia, a prezentat „Monografia satului Cricău”40.
În anul 1925, ca urmare a reformei administrativ-teritoriale a României și
a intrării în vigoare a noilor Statute ale Asociațiunii, în fruntea despărțământului
Albei Iulia, devenit un despărțământ central județean cu mai multe plase41, a fost
ales ca președinte profesorul de liceu Ioan Sandu. În mandatul acestuia, s-a declanșat
o intensă activitate culturală, organizată sistematic de secretarul despărțământului,
profesorul Leonte Opriș, fiind susținute în mediul rural prelegeri pentru popor, iar în
orașe și în centrele administrative de plasă, conferințe pentru intelectuali. Astfel, în
anul 1926 au început a fi susținute conferințe în Alba Iulia, atât de profesorii secundari
din Alba Iulia, cât și de universitari care aparțineau de Extensiunea universitară, dar
37. Ibidem, 55, nr. 10 – 11, 1924, p. 414.
38. Ibidem.
39. Transilvania, 55, nr. 10 - 11, 1924, p. 414.
40. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 803/1925; Transilvania, 56, nr. 9 - 10, 1925, p. 378.
41. Ibidem, dosar nr. 1107 / 1925; Statutele Asociațiunii pentru literatura română și cultura
poporului român „Astra”, Sibiu, 1925, 14 p.
190
nu numai. Pornind în cercetarea noastră atât de la studiile de arhivă, cât și de la

analiza sistematică a revistei „Transilvania”, oficiosul Astrei, evidențiem succint cum
au fost aceste conferințe raportate în atenția Consiliului central al Asociațiunii de către
profesorul Ioan Sandu, care îndeplinea funcția de președinte al Despărțământului
central județean Alba al Astrei. De altfel, putem realiza o clasificare a acestora după
cum urmează: ciclul de conferințe ținute la oraș, în care s-au distins profesorii,
universitari și preuniversitari (secundari la acea dată, n.n.) și ciclul prelegerilor
prezentate în comune și la sate, în care s-au remarcat preoții, profesorii secundari,
medicii militari și învățătorii42.
În data de 16 mai 1926, în Alba Iulia, au conferențiat în fața unui auditoriu
distins, ministrul Vasile Chirculescu, „Despre luptele ardelenilor pentru unitate”;
profesorul Ioan Sandu a prezentat „Însemnătatea zilei de 2/15 mai 1848” și „15
Septembrie. Îndrumări pentru tinerime”43, profesorul Horia Teculescu a conferențiat
despre „Doi mari luptători pentru unitatea neamului: Nicolae Filipescu și Tache
Ionescu” și „Despre semnificația Zilei Eroilor”. Tot el a prezentat, la Sebeș, conferința
„Despre Nicolae Iorga și unitatea neamului”, iar profesorul Virgil Cucuiu, a
conferențiat despre „Semnificația zilei de 10 mai”.
Remarcăm în preocuparea cadrelor didactice de liceu din Alba Iulia, interesul
pentru teme istorice, recursul la memorie, cultul eroilor și rolul unora dintre marii
oameni de stat ai României, în vederea realizării Unirii din 1918 și prezentarea
instituției Casei Regale a României și a realizărilor acesteia44. În seria conferințelor
susținute în Alba Iulia în cursul anului 1926, de către membrii Extensiunii
universitare clujene, putem evidenția: prof. univ. dr. Florian Ștefănescu Goangă
a susținut conferința: „Despre educație”, prof. univ. dr. George Vâlsan a susținut
conferința „Din domeniul Geografiei”, prof. univ. dr. Onisifor Ghibu, „Trecutul
cultural al Alba Iuliei”, prof. univ. dr. Virgil Bărbat, „Patriotismul luminat”, prof. univ.
dr. Theodor Capidan, „Influențe române asupra slavilor” și „Educația și ereditatea”45.
În urma activității sistematice pe care profesorul Leonte Opriș în calitate de secretar
al Despărțământului central județean Alba al Astrei a depus-o, de altfel, apreciată
de conducerea Asociațiunii, a crescut numărul atât al prelegerilor pentru popor, cât
și a conferințelor pentru intelectuali, susținute în satele din preajma Albei Iulia, cât
și în Alba Iulia și în centrele de plasă ale acestui județ. De asemenea, s-a diversificat
seria tematică a acestor forme specifice de manifestare culturală a Astrei, prin care
propagandiștii și activiștii culturali de la centru, dar și din cadrul despărțămintelor
județene s-au adresat poporului român atât în mediul rural, cât și în cel urban46. În
42 Transilvania, 57, nr. 8 - 9, 1926, p. 429 - 430.

43. Ibidem.
44. Transilvania, 57, nr. 8 - 9, 1926, p. 429 - 430.
45 Ibidem.
46. Ibidem, 59, nr. 12, 1928, Anexa IV, p. 1008 - 1011.
191
acest sens, din raportul înaintat conducerii Asociațiunii în Sibiu de către profesorul
Ioan Sandu, președintele acestui despărțământ central județean, a reieșit numele
celor care au prezentat prelegeri pentru popor în comunele din spațiul limitrof Albei
Iulia, cât și tematicile abordate de aceștia, precum și numele celor care au susținut
conferințe pentru popor și tematicile acestora susținute în mediul urban47.
Din punct de vedere al statutului social și cultural al celor care au susținut
conferințe pentru intelectuali, s-au remarcat: profesorii universitari, profesorii
secundari, ofițeri din Garnizoana Alba, preoți, economiști, juriști. Amintim între
acestea, conferințele susținute în Alba Iulia în 1928 de către: prof. Leonte Opriș,
secretarul Despărțământului central județean Alba al Astrei, „1 Decembrie
1918” și „Bugetul”, prof. univ. dr. în Cluj Napoca, Pierre Grimm, „Poezia
engleză”, prof. univ. dr. în București, Constantin Marinescu, „Ioana d’Arc”, prof.
Ioan Sandu, directorul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia și președintele
Despărțământului central județean Alba al Astrei, „Mari bărbați ai noștri”, av.
Zaharia Muntean, Inspector guvernamental, „Optanții unguri”, prof. univ. dr. în
Cluj Napoca, Nicolae Drăgan, „Spătaru Nicolae Milescu”, prof. Gheorghe Pamfil,
„Progresele chimiei moderne”, prof. Ioan Economu, „Poeții noștri”, pr. Alexandru
Bob, „Învățături creștine”, notar, dr. Romul Boca, „Despre testament”, dr. Dominic
Medrea, membru în biroul de conducere al Desprțământului central, „Bolile
venerice”, prof. univ. dr. Coriolan Petran, „Arta națională în Ardeal”, prof. univ.
dr. Vasile Meruțiu, „Gurile Dunării”; prof. dr. Aurel Cosciuc, inspector școlar
„Pomăritul și legumăritul”, prof. dr. Augustin Tătar, de la Academia Teologică din
Blaj, „Criza morală și creștinismul”, prof. Ion Codrea, „Luptele strămoșilor pentru
libertate”, prof. dr. Augustin Popa, de la Academia Teologică din Blaj, „Falimentul
scientismului”, prof. dr. Grigorie Cristescu, de la Academia Teologică din Sibiu,
„Misionarism cultural”48.
Din parcurgerea acestor conferințe pentru intelectuali susținute în Alba Iulia,
putem observa o diversificare a temelor de interes în acea epocă, asupra cărora,
profesori universitari de la, București și Cluj, profesori secundari, medici, notari,
universitarii din mediile confesionale, au expus puncte de vedere în alocuțiunile
susținute de către aceștia, în anul 1928.
Din rândurile raportului înaintat Comitetului central al Asociațiunii de avocatul
Emil Pop, președintele despărțământului de plasă Aiud, parte din Despărțământul
central județean Alba al Astrei, prezentat succint în paginile revistei „Transilvania”,
aflăm titlurile conferințelor pentru intelectuali susținute în Aiud, la acea dată
reședința județului Alba și autorii acestora. În acest sens, evidențiem pentru anul 1928,
expozeurile susținute de: prof. univ. dr. Gheorghe Vâlsan, prezentând „Dobrogea”,
prof. univ. dr. Alexandru Lapedatu, prezentând „Patrioții”, Valer Moldovan, avocat
47. Ibidem.
48. Transilvania, 59, nr. 12, 1928, Anexa IV, p. 1008 – 1009.
192
în Turda, prezentând „Rolul bisericilor în dezvotarea conștiinței la românii în

Ardeal”, prof. univ. dr. Virgil Bărbat, prezentând „Drepturile și datoriile femeilor de
azi” și „Începutul culturii”, prof. univ. dr. Theodor Capidan, prezentând „Românii
din Peninsula Balcanică”, prof. univ. dr. Gheorghe Bogdan-Diucă, prezentând „Titu
Maiorescu”, Emil Isac, „Propaganda artistică”, Romulus Patrulius, „10 Mai”, prof.
univ. dr. Vladimir Ghidionescu, „Unificarea elementelor culturii”, Petre Sergescu,
„Matematica și viața”, prof. univ. dr. Alexandru Borza, „Din viața plantelor”, dr. Ioan
Băltariu, avocat, notar public, „Scrierea veche”49.
Din raportul înaintat Comitetului central al Asociațiunii de către profesorul
Silviu Cărpinișan, președintele despărțământului de plasă din Sebeș, aflăm titlurile
conferințelor susținute pentru intelectuali de profesorii universitari clujeni, în anul
1928. În acest sens, le evidențiem mai jos: prof. univ. dr. Virgil Bărbat, „Lucruri ce
nu trebuiesc uitate”, prof. univ. dr. Florian Ștefănescu – Goangă, „Națiunea, condițiile
ei de existență și dezvoltare”, Petre Sergescu, „Matematica și viața”, prof. univ. dr.
Vladimir Ghidionescu, „Chestiuni edagogice”, Pierre Grimm, „Sufletul poporului
englez, văzut în poezia lui”, Mihai O. Botez, „Sănătate și educație”50.
Preotul Ioan Fodorean, președintele despărțământului din plasa Zlatna, înainta
pentru anul 1928 raportul său Comitetului central al Asociațiunii, din care putem
desprinde titlurile, numele conferențiarilor și tematicile abordate pentru intelectuali
în Zlatna. Astfel, prezentăm succint titlurile și autorii acestor conferințe, după cum
urmează: ing. Ioan Râșcan, „Însemnătatea Zilei de 10 Maiu”, pr. Ioan Fodorean,
„Cuvânt de deschidere cu comemorarea Regelui Ferdinand I”, notar public, Alexandru
Fărcășan, „Însemnătatea zilei de 1 decembrie”, pr. Gheorghe Popescu, „Însemnătatea
zilei de 24 ianuarie”, ing. Virgil Oghină, „Însemnătatea zilei de 10 Maiu 1928”, pr.
protopop Iacob Domșa, „Apel la unire și înfrățire prin Astra” și prof. Leonte Opriș,
„Poporul român și cultura”51.
Pentru meritele sale depuse în slujba despărțământului albaiulian, în cadrul
adunării generale a Asociațiunii, care s-a desfășurat în Turda în ziua de 6 octombrie
1929, prof. Leonte Opriș, secretarul Despărțămâtului central județean Alba al
Astrei a fost apreciat și lăudat fiind dat drept exemplu demn de urmat. Totodată a
fost subliniată ca fiind foarte bună activitatea culturală a Despărțământului central
județean Alba, cât și demersurile comitetului cultural înființat pe lângă Prefectura
Alba, privind organizarea Serbărilor Unirii, cât și interesul pentru realizarea Muzeului
Unirii în acest oraș, instituție inaugurată în cadrul festivităților Serbărilor Unirii în
Alba Iulia, de către conducerea acestui despărțământ52. Din rândurile raportului
înaintat pe adresa Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu de către profesorul
49. Ibidem, p. 1009.

50. Transilvania, Anexa IV, p. 1010.
51. Ibidem, 59, nr. 12, 1928, Anexa IV, p. 1010 – 1011.
52. Ibidem, 60, nr. 10 - 11, 1929, p. 754 - 755.
193
Ioan Sandu, președintele Despărțământului central județean Alba al Astrei, aflăm că

pentru anul 1929, au fost susținute următoarele conferințe pentru intelectuali, după
cum vom prezenta mai jos:
În Alba Iulia, reședința Despărțământului central județean Alba al Astrei,
au prezentat conferințe tematice col. Ioan Grigoriu, comandantul Regimentului 91
Infanterie din Garnizoana Alba, despre „Armata română”, universitarul Gheorghe
Mateescu, a prezentat „Bogățiile arheologice ale României”, Ioan Sandu, directorul
Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, președintele Despărțământului central
județean Alba al Astrei, a prezentat „Societatea Națiunilor”, ec. Petre Popescu,
profesor la Școala Superioară de Comerț din Alba Iulia, a prezentat „Radiofonia”,
prof. univ. dr. Onisifor Ghibiu a prezentat „Unirea Basarabiei cu România”, prof.
univ. dr. Ioan Lupaș a prezentat „Prăbușirea Imperiului Habsburgic și 1 decembrie
1918”, dr. Iosif Boca, notar public în Alba Iulia, a prezentat „Statul și funcțiunea lui”,
dr. Augustin Tătar, profesor la Academia Teologică din Blaj, a prezentat „Ce este și
ce trebuie să fie pentru toată lumea Hristos”, prof. univ. dr. George Bogdan Duică
a prezentat conferința cu titlu „Nicolae Bălcescu”, Dr. Augustin Popa, profesor la
Academia Teologică din Blaj, a prezentat „Idealul societății de azi”, prof. univ. dr. la
Universitatea din Cluj – Napoca, Vladimir Ghidionescu, a prezentat „Realitatea și
idealul”; pr. Vasile Urzică, protopop greco-catolic al Albei Iulia, a prezentat „Teatrul
la români”, dr. Ioan Vașca, profesor la Academia Teologică din Cluj – Napoca, a
prezentat conferința cu titlul „Educația tinerilor”53.
Putem remarca din titlurile conferințelor susținute în Alba Iulia o diversificare
tematică a subiectelor abordate de intelectuali pentru intelectuali în perioada anilor
1926-1929. În acest sens, evidențim tematici privind: armata și rostul său, studiul
arheologiei, psihologia omului, problemele curente ale omului, teatrul la români, dar
și considerații religioase privind calea de urmat pentru creștini sau problemele istorice,
precum unirea Basarabiei cu România sau personalități istorice. De asemenea, putem
constata implicarea în aceste demersuri culturale al Asociațiunii, pe lângă preoți,
învățători și profesori și reprezentanți ai altor categorii social-profesionale, precum
notarii, avocații, medicii, chiar și ofițeri cu funcții de comandă în Garnizoana Alba.
Tematicile acestea făceau parte din aria preocupărilor și a intereselor oamenilor de
cultură și știință în acea perioadă. Publicul participant fiind reprezentat de învățătorii,
profesorii, preoții funcționarii publici din Alba Iulia și spațiul imediat limitrof.
Alte două conferințe semnificative sunt cele pe care preotul Ioan Fodoreanu,
președintele despărțământului organizat în plasa administrativă Zlatna, le semnala
la centru în raportul său din 1929, mediatizat în paginile revistei „Transilvania”. În
Zlatna, notarul public Alexandru Fărcășan, a prezentat conferința: „Legea referitoare
la munca femeilor și a minorilor”, „Românii de peste hotare” și „Radiofonie”, cele
două conferințe neavând în raportul făcut de pr. Ioan Fodorean numele celor care
53. Transilvania, 60, nr. 10 - 11, 1929, p. 754 - 755 p. 788 – 789.
194
le-au susținut, ci fiind trecute doar cu titlurile54. În ceea ce privește conferințele

exprimate în cadrul Congresului cultural al Asociațiunii pentru literatura română și
cultura poporului român „Astra”, ținut la Sibiu în 24, 25 și 26 aprilie 1930, evidențiem
alocuțiunea prof. Ioan Sandu, directorul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia
cu privire la „Muzeul Unirii din Alba Iulia”, înțeles ca mijloc cultural esențial al
Asociațiunii în realizarea demersurilor sale culturale55.
Din raportul președintelui despărțământului albaiulian, prof. Ioan Sandu,
înaintat Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu, aflăm titlurile conferințelor
pentru intelectuali care au fost susținute în Alba Iulia de către următoarele persoane în
Alba Iulia, prof. univ. dr. O. Sergescu a prezentat „50 ani de cultură românească”, prof.
univ. dr. Onisifor Ghibu a conferențiat despre „O universitate în secolul XVII la Alba
Iulia”, prof. univ. dr. Mihail Botez a prezentat: „Cultură şi sănătate”, pr. Ion Agârbiceanu
a prezentat conferința intitulată „Generaţia care ne trebuie”, prof. Ioan Georgescu a
prezentat „20 de ani de la moartea lui Augustin Bunea”, prof. univ. dr. Victor Stanciu
a prezentat conferința „Bogăţiile miniere”, prof. univ. dr. Augustin Maior a prezentat:
„Radiofonia”, medicul Gheorghe Preda, vicepreședintele Asociațiunii, a prezentat
conferința cu titlul „Cum trebuie să privim naţionalismul şi internaţionalismul”,
prof. univ. dr. Alexandru Lapedatu a prezentat „Românii şi Ungurii între 1848 şi
1859”, maiorul Nicolae Nicolicea, medic militar în Alba Iulia, a prezentat conferința
„Tuberculoza din punct de vedere social”, prof. Leonte Opriș a prezentat „Starea
economică în Apus”, prof. Ioan Bârsan, a prezentat „Despre asigurări”, înv. Andrei
Floaşiu a prezentat „Căminurile de ucenici”, iar prof. Ovid Hulea, director de liceu
în Aiud, a prezentat conferința comemorativă „George Coşbuc”56. Se remarca acum
diversitatea tematică a acestor conferințe. Cultura românească - cultură europeană,
Alba Iulia - reședință a unei universități în secolul XVII-lea, relația dintre cultură
și sănătate, rostul bogățiilor subsolului, o nouă generație. Radiofonia și Sănătatea
publică, naționalismul și internaționalismul, relațiile dintre români și maghiari,
situația economică și asigurările, școlile de ucenici sunt alte tematici abordate.
Pentru anul 1931, din raportul pe care avocatul Emil Pop, președintele
despărțământului organizat în plasa administrativ-teritorială Aiud, aflăm titlurile
conferințelor susținute pentru intelectuali, dar și autorii lor. În acest fel, putem să
evidențiem: în Aiud, locotenent – colonel, Gheorghe Petrescu, „Despre bolșevism”,
„Bolșevismul II”, „Situația de azi și cauzele acesteia”, „O pagină din trecutul nostru”,
prof. Ovidiu Hulea, „Despre Mihai Eminescu”, locotenent, Gheorghe Răuță, „Pactul
Ligii Națiunilor”, prof. univ. dr. Vasile Meruuțiu, „Țara noastră – în tablouri și
imagini” (prezentarea a fost făcută cu ajutorul unui aparat de proiecție), locotenent
54. Ibidem, p. 791.

55. Ibidem, 61, nr. 1 - 6, 1930, p. 7.
56. Ibidem, p. 7, p. 31. Ovidiu Hulea un fin scriitor, fratele lui Eugen Hulea, un foarte sever,
erudit și corect director de liceu în Aiudul interbelic.
195
Gheorghe Gherman, „Arma chimică”, prof. univ. dr. Petre Sergescu, „50 de ani de
știință românească”, prof. univ. dr. Nicolae Dregan, „Neagoe Basarab”, pr. Vasile
Birluțiu, „Morala Evangheliei”, prof. Ioan Domnariu, „Un român ardelean din
trecut: Gheorghe Șincai”, locotenent Gheorghe Răuță, „Doctrina socialistă despre
căsătorie”57.
Evident, este de remarcat creșterea interesului față de situația internațională în
Europa, dar și față de apariția unor noi arme, modul de folosire și impactul pe care
acestea îl pot avea în eventualitatea unor conflicte militare între state. De asemenea,
putem observa o creștere a elementului ofițeresc care a fost implicat în susținerea
acestor conferințe, oferind expertiză tehnică, dar și o bună pregătire științifică.
Din raportul realizat de pr. Constantin Oancea, în calitate de președinte al
despărțământului din plasa administrativ-teritorială Vințu de Jos, realizat pentru
perioada 1929-1930, putem afla faptul că, au fost susținute în această structură locală
a Astrei, 16 conferințe pentru intelectuali, însă în raport acestea nu sunt evidențiate
cu titlurile lor și nu apar trecute nici numele celor care le-au prezentat58. Conferințele
pentru intelectuali sunt amintite doar din punct de vedere strict numeric. Totuși, deși
am avea intenția să vedem aici un semn de superficialitate, nu putem ajunge deloc la
această concluzie, dacă ne raportăm la întreaga și merituoasa activitate organizatorică
și culturală depusă în slujba Asociațiunii, de pr. Constantin Oancea. Din raportul
înaintat de prof. Silviu Cărpinișanu, privind activitatea desfășurată în despărțământul
organizat în plasa administrativ-teritorială Sebeș în cursul anului 1930, aflăm faptul
că au fost susținute în Sebeș, următoarele conferințe pentru intelectuali: prof. univ. dr.
Coriolan Petran, „Arta românească din Ardeal”, prof. Silviu Cărpinișan, „Influenţe
străine cu tendinţe de destrămare şi oprimare a naţiunii române”, prof. univ. dr. Sextil
Pușcariu, „Direcții literare în trecutul culturii noastre”, ing. Lucian Rusu, „Muncă și
democrație”, prof. univ. dr. Ioan Lupaș, „Ioan Piuaru Molnar”59.
Conferințele susținute pentru intelectuali în cursul anului 1931 sunt prezentate
în paginile revistei „Transilvania”, pornind de la raportul pe care dr. Romul Boca,
notar public în Alba Iulia, noul președinte al Despărțământului central județean Alba
al Astrei, începând cu anul 1930, l-a înaintat Comitetului central al Asociațiunii. În
acest sens, putem evidenția faptul că, în Alba Iulia, au fost susținute următoarele
conferințe pentru intelectuali în sediul Prefecturii. Revista Transilvania, evidențiază
și statutul social al celui care le-a prezentat: prof. univ. dr. Sextil Pușcariu, „O pagină
din istoria contemporană”, prof, univ. dr. Virgil Bărbat, „Rolul femeii în societatea
de azi”, medic militar, Nicolae Nicolicea, „Funcțiile vieții omenești”, prof. univ. dr.
Gheorghe Bogdan Duică, „Originile ideilor de unitate națională”, dr. Ioan Bittay, „Din
trecutul Transilvaniei”, prof. Leonte Opriș, „München”, prof. Ovidiu Hulea, „Lourdes”,
57. Ibidem, p. 32.

58. Transilvania, 61, nr. 1 - 6, 1930, p. 7, p. 32.
59. Ibidem, p. 33.
196
dr. Ioan Bittay, „Legătura între Transilvania și țările române”, ec. Constantin Urzică,
„Figuri mărețe din trecutul neamului nostru”, dr. Romul Boca, „Siberia și oamenii
săi”, prof. Ioan Sandu, „Personalitatea lui Nicolae Iorga”60.
În perioada anilor 1932-1933, au fost susținute în Alba Iulia, următoarele
conferințe pentru intelectuali, așa cum au fost acestea amintite, în raportul realizat
de notarul public albaiulian, Romul Boca, președintele acestui despărțământ
central județean și înaintat Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu61.
Evidențiem în rândurile care urmează titlurile acestor conferințe și autorii lor:
în Alba Iulia, prof. univ. dr. Ștefan Bezdechi, „Femeile în teatrul grec”, prof.
univ. dr. Sextil Pușcariu, „O pagină din istoria contemporană”, dr. Ioan Bratu,
medic în Alba Iulia, „Problema cancerului”, medic militar Nicolae Nicolicea,
„Cercetările medicale asupra unei probleme actuale”, „Despre tuberculoză”,
„Oameni și fapte din evoluția medicală”, dr. Romul Boca, „Cuvânt introductiv la
Sărbătorirea poetului Octavian Goga”, prof. Constantin Economu, „Personalitatea
poetului pătimirii noastre”, pr. Vasile Urzică, „Despre Vasile Alecsandri”, dr.
Coriolan Suciu, „Impresii de călătorie în România”, prof. univ. dr. Nicolae
Drăgan, „Românii din secolele IX – XVI pe baza toponimiei și a onomasticii”,
prof. univ. dr. Alexandru Borza, „Geneza și fitosociologia plantelor”, prof. dr.
Nicolae Tărchilă, „Evanghelia ca normă a educației”, P.S. Episcop dr. Alexandru
Nicolescu, „Demnitatea tatălui de familie”, pr. prof. Ioan Vașca, „Criza economică
și remedierea ei”, prof. dr. Augustin Popa, „Raționalismul și comunismul nu pot
îndrepta societatea de azi”, Canonic de Blaj, dr. Nicolae Brânzău „Reuniunea
mariană” și „Propaganda sectară la români”, dr. Romul Boca, „Istoricul de la 1
Decembrie 1918” și „Intelectualul român și criza mondială”, prof. Leonte Opriș,
„Istoricul de la 1 Decembrie 1918”, prof. Alexandru Lupeanu, „Trecutul ziaristicii
la români”, prof. Adam Prie, „Organizația românilor din America”, dr. Gheorghe
Preda, Vicepreședintele Asociațiunii, medic în Sibiu, „Temperament și caracter”,
dr. Ioan Băltariu, notar public, „Continuitatea românilor în Dacia”, prof. univ. dr.
Ion Popescu-Voitești, „Blocurile continentale”, prof. Alexandru Bitai, „Arhitectura
orașului Alba Iulia”, Adrian Maniu, „Din trecutul vremii”, prof. univ. dr. George
Moroianu, rectorul Academiei de Comerț din București, „Crâmpeie din luptele
naționale din trecut și propaganda în apusul european pentru cauza Ardealului”,
dr. Victor Jinga, profesor la Academia Comercială din București, „România în
mijlocul frământărilor actuale”, prof. Dumitru Neda, „Caracterul și primatul
dreptății”, ec. Răzvan Cioculescu, președintele Camerei de Comerț din Alba Iulia,
„Mistica industriei germane”, dr. Nicolae Lupu, profesor în Sibiu, viitor director
al Muzeului sibian Brukenthal, „Misiunea Astrei și rolul în viitorul apropiat”62.
60. Ibidem, 62, nr. 1 – 8, 1932, p. 78.

61. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, Despărțăminte, 1933, nr. 32; Transilvania, nr. 64, nr. 1- 12, 1934, p. 102.
197
Interesul pentru conferințe și prelegeri în perioada mandatelor prof. Eugen

Hulea , noul președinte al Despărțământului central județean Alba al Astrei, a scăzut.
63
Obiectivele noii conduceri a Astrei albaiuliene, încadrându-se am putea aprecia pe

linia generală a Asociațiunii, fiind urmărită acum: realizarea școlilor pentru țărani,
edificiile publice și activizarea cercurilor culturale în fiecare despărțământ. Trebuie
să evidențiem faptul că în anul 1939, prof. univ. dr. Alexandru Borza a prezentat în
Alba Iulia o conferință, intitulată: „O excursie prin Corsica”, la care participă mai
mult fruntașii Astrei albaiuliene și cadrele didactice, unele dintre acestea apropiate de
profesorul E. Hulea care îndeplinea și funcțiile de inspector școlar județean și ținutal.
În cursul anului 1940, în 7 aprilie 1940, prof. univ. dr. Coriolan Petran a susținut
pentru intelectualitatea din Alba Iulia, în sala Prefecturii Județului Alba, conferința:
„Litigiile maghiaro-române în domeniul istoriei artelor”. O altă conferință a fost cea
pe care a susținut-o Valeriu Stanciu, care a vorbit la Alba Iulia, despre „Materii prime
necesare războaielor și situația României”. Evident, tematici concrete, care prefigurau
evenimentele majore care au afectat România între anii 1940-194564. Alte conferințe
pentru intelectuali prezentate în Alba Iulia au fost cele susținute de: prof. univ. dr.
Alexandru Borza, „Alba Iulia în timpul romanilor”, medic, Vasile Bologa, „Din istoria
medicinei românești”, la Sebeș și Alba Iulia65.
În 7 iunie 1942, la împlinirea a patru ani de la săvârșirea din viață a poetului
Octavian Goga, s-a evocat personalitatea acestuia într-o mare întrunire culturală care
a avut loc în Alba Iulia, în care Mitropolitul ortodox Nicolae Bălan, dar și ministrul
culturii Ion Petroviciu, au subliniat meritele culturale ale marelui poet în fața
intelectualității din Alba Iulia, respectiv conferința prezentată de profesorii Eugen
Hulea și Virgil Cucuiu, privind „Harta țării cu hotarele ei firești”66. În condițiile în
care a efectuat în toamna anului 1942 o vizită în despărțămintele transilvănene al
Asociațiuni, vicepreședintele acesteia, dr. Gheorghe Preda, poposea în 28 octombrie
1942 în Alba Iulia, unde dincolo de discuțiile purtate cu conducerea despărțământului,
în speță cu profesorii Eugen Hulea și Virgil Cucuiu, au susținut pentru intelectuali
conferința „Din caracterele sufletești ale poporului român”67.
La 29 noiembrie 1942, prof. univ. dr. Ioachim Crăciun, creatorul școlii de
bibliologie din Cluj-Napoca, a prezentat în Alba Iulia, sub egida unui program
63. Eugen Hulea (1899-1982), profesor de liceu, director al Liceului „Mihai Viteazul” din Alba
Iulia, președintele Astrei albaiuliene vreme de două mandate între 1936-1940 și 1941-1947
(Apud, Nicolae Josan, Ioan I., Șerban, Profesorul Eugen Hulea (1899-1982), în Apulum, XXI,
1983, p. 439-441; a se vedea și studiul nostru recent, Premise necesare pentru o cunoaștere a bio-
bibliografiei profesorului Eugen Hulea președintele Astrei albaiuliene între 1936-1947, în Lohanul.
Magazin cultural-științific, XI, nr. 1 (41), aprilie 2017, p. 130-135.
65. Ibidem.
66. D.J.S.A.N., Dosar 44/1942, Raport Inspectorat Regional de Poliție Alba către Direcția
Generală de Poliție în București, f. 154.
67. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 3120, nr. 246; Transilvania, 73, nr. administrativ 1942, p. 6.
198
cultural național, intitulat: „Vechime și continuitate neîntreruptă a românilor pe

teritoriul Transilvaniei”, conferința: „Istoria românilor”68. La 1 decembrie 1943, cu
ocazia aniversării a 25 de ani de la Unirea cea Mare din 1918, profesorul Eugen
Hulea, președintele Despărțământului central județean Alba al Astrei, a prezentat
conferința „În cetatea Alba Iuliei”69. O altă conferință susținută pentru intelectualii
din Alba Iulia de același neobosit profesor Eugen Hulea, a fost în 1944: „Parastas
pentru Horia la Alba în anul 1885, Faur 28”, pornind de la manuscrisurile lui Rubin
Patiția70. În perioada 1945-1947, Despărțământul central județean Alba a înregistrat
o decădere a sa în noile condiții politice, apărute în România începând cu anul 1944.
Încă din cursul lunii octombrie 1946, conducerea despărțământului albaiulian a luat
notă cu o situație nouă care dădea de gândit în ceea ce privește viitorul Asociațiunii și
în speță a despărțămintelor sale județene. Astfel, la Alba Iulia ajungea știrea potrivit
căreia Ministerul Informațiilor prin Direcția Presei nu a mai acordat autorizație de
apariție a revistei „Transilvania”71.
Semnalăm faptul că, profesorul Eugen Hulea, președintele acestui
despărțământ județean al Asociațiunii, și-a înaintat demisia Comitetului central în
3 martie 1947. Câteva săptămâni mai târziu, conducerea Asociațiunii mandata în
fruntea despărțământului său din Alba Iulia, pe 19 aprilie 1947, pe medicul militar
Nicolae Igna, acesta îndeplinind la data aceea funcția de director al Spitalului Militar
din Alba Iulia72. O reorganizare a Despărțământului central județean Alba al Astrei
s-a încercat de către colonelul Nicolae Igna, prin adunarea generală a membrilor
din 25 iunie 1948, ca urmare a repetatelor adrese înaintate în perioada februarie
– martie 1948, Prefecturii Județului Alba, în atenția prefectului Cornel Frâncu, de
către Comitetul central al Asociațiunii, care viza reactivarea despărțămintelor din
plasele administrativ-teritoriale ale județului. Deși adunarea membrilor acestui
despărțământ a avut loc în Alba Iulia, aceasta nu a avut urmările scontate73. S-a luat
act de următoarea situație, constatarea diminuării relației cu mediul rural datorată
în primul rând participării la războiul mondial, dezorientarea publicului rural ca
urmare a unei intense și sistematice propagande desfășurate de activiștii politici
comuniști. De observat faptul că ultimul secretar al acestui Despărțământ central
județean al Astrei la Alba Iulia, profesorul Virgil Cucuiu, mai în glumă, mai în serios,
68. Ibidem, Fond „Astra”, dosar 44/1942; Gheorghe Iancu, Contribuii cu privire la reliefarea
stării de spirit democratică, antifascistă și antihitleristă a poporului din județul Alba, în Apulum,
XXIV, 1987, p. 335 - 339.
69. Eugen Hulea, În cetatea Alba Iuliei, în Transilvania, 74, nr. 11 - 12, 1943, p. 927 - 931.
70. Transilvania, 75, nr. 10 – 12, 1044, p. 259 – 263.
71 D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 2125 / 1946; Matei Pamfil, Asociațiunea transilvană pentru
literatura română și cultura poporului român (Astra) și rolul ei în cultura națională (1861-
1950), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 207.
72. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 3124, nr. 63; Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia p. 489.
73. Ibidem„ dosar 1057 / 1948; Matei Pamfil, Asociațiunea transilvană pentru literatura
română, p. 139; Valer Moga, Despărțământul Alba Iulia, p. 490.
199
în adresa 42 din 30 iunie 1948 înaintată forurilor centrale ale Asociațiunii, făcea
urarea ca Astra să-și serbeze, în 1961, centenarul său74.
Începând din anul 1949, pe teritoriul județului Alba au apărut noi instituții
culturale, conforme cu noua direcție poitică pe care România a adoptat-o după
abdicarea regelui Mihai I. Astfel, se va discuta pe viitor despre cămine culturale
comunale și despre Ateneul „Nicolae Bălcescu” din Alba Iulia, așa cum stipula
hotărârea în două puncte a Ministerului Artelor și Informațiilor nr. 12053 din 31
decembrie 1948, care prevedea faptul că: „Cercurile culturale ale Asociațiunii pentru
literatura română și cultura poporului român – Astra, cu patrimoniul respectiv, se
contopesc pe data prezentei deciziuni, cu ateneele și căminele culturale”75.
Conferințe pentru intelectuali prezentate în Despărțământul Alba Iulia al Astrei
Perioada Nr. dizertațiilor
1919 – 1930 139
1930 - 1940 57
1940 - 1946 12
Tabel nr. 3 - Conferințele prentru intelectuali susținute în Despărțământul
Alba Iulia al Astrei între anii 1919 – 1946
Bibliografie
I. IZVOARE
1. Fonduri arhivistice
- Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale ale Statului.
- Fond „Astra” Alba Iulia.
- Fond Consiliul Național Român.
- Fond Prefectura Județului Alba.
- Fond, Protopopiatul Ortodox Alba.
- Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale ale Statului.
- Fond Astra.
- Fond Consiliul Dirigent al Transilvaniei.
- Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale.
- Fond Consiliul Dirigent.
- Fond Arhierei.
- Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscrise.
- Fond Arhiva Alexandru Lapedatu.
- Biblioteca Mitropoliei Ardealului.
- Fond Arhierei.
- Biblioteca Județeană Astra Sibiu.
- Fond Manuscrise.
- Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.
- Fond Documente și Inventare.
74. D.J.S.A.N., Fond „Astra”, dosar 1057 / 1948; Matei Pamfil, Asociațiunea transilvană pentru
literatura p. 139.
75. Monitorul Oficial, CXVII, nr. 6 / 8 ianuarie 1949, p. 333.
200
2. Documente edite
Analele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, nr. III, 1907,
p. 105.
Analele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, nr. III, 1906,
p. 78.
Hulea, Eugen, Astra. Istoric, organizare, activitate, statute și regulamente, Sibiu,
Biblioteca „Astra”, 1944, p. 51.
Moga, Valer, Astra și Societatea (1918-1930), Cluj -Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2003, p. 453.
A II-a adunare generală a Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului
Român, Sibiu, 1862, p. 33-35.
Protocol despre a șasea adunare generală ce Asociațiunea Transilvană pentru Literatura
Română și Cultura Poporului Român a ținut la Alba Iulia în anul 1866, Sibiu, 1866, p. 5.
A VI-a adunare generală a Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului
Român, Sibiu, 1866, p. 2-18.
Raport Inspectorat Regional de Poliție Alba către Direcția Generală de Poliție în
București, f. 154.
Statutele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, Sibiu,
1910.
1920.
1925.
3. Periodice
Alba Iulia, 1918-1930.
Anuarul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, anul școlar 1919-1920.
Monitorul Oficial, nr. 92, din 29 iulie 1921, p. 3576.
Monitorul Oficial, CXVII, nr. 6 / 8 ianuarie 1949, p. 333.
Gazeta Transilvaniei, (Brașov) nr. 66, 6 septembrie, 1866, p. 3.
Transilvania, (Sibiu), III, 1870 1946.
II. LUCRĂRI GENERALE

Giura, Lucian, Giura, Geraldina Maura, Despărțământul Mediaș al Astrei (1890-1948),
Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga”, 2003, p. 42-43.
Hinescu, Ana, Hinescu, Arcadie, Oameni de ieri și de azi ai Blajului, Blaj, Editura
Eventus, 1994, p. 144-145.
Matei, Pamfil, „Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului
român” (Astra) și rolul ei în cultura națională (1861-1950), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986,
p. 283.
Pamfil Matei, Asociațiunea. În lumina documentelor (1861-1950). Noi contribuții, Sibiu,
Editura Universității „Lucian Blaga”, 2005, p. 32.
Moga, Valer, Astra și Societatea (1918-1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,
2003, p. 453.
Nicola, Gabriela, Roxana, Despărțămintele Astrei în comitatele Hunedoara și Zarand
(1873-1918), Sibiu, TehnoMedia, 2009, p. 46-48.
Păcurariu, Mircea, Dicționarul teologilor români, București, Editura Andreiană, 1996,
p. 327-328.
201
Idem, Cărturari sibieni de altă dată, Sibiu, Editura Andreiană, 2015.

Popa, Ioan, Dimensiuni etno-identitare și național-politice în spațiul școlar sud
transilvănean 1849-1918, Cluj-Napoca, Argonaut, 2013, p. 610.
Snagov, Ioan Dumitru, România în diplomația Vaticanului 1939-1944, București,
Editura Garamond, 1991, p. 51.
III. LUCRĂRI SPECIALE (Studii și articole)

Bârlea, Octavian, Observații preliminare privitoare la Zenovie Pâclișanu, în Perspective,
nr. 50, iulie 1994, p. 10-11.
Herban, Adela, Acordul de la Roma, în Sargeția, XXV, 1992-1994, p. 803-822.
Hulea, Eugen, În cetatea Alba Iuliei, în Transilvania, 74, nr. 11 - 12, 1943, p. 927 – 931.
Iancu, Gheorghe, Contribuii cu privire la reliefarea stării de spirit democratică, antifascistă și
antihitleristă a poporului din județul Alba, în Apulum, XXIV, 1987, p. 335-339
Josan, Nicolae, Înființarea și activitatea Despărțământului Alba Iulia al „Astrei” până la
1900, în Apulum, XVII-XXX, 1993, p. 383.
Idem, Contribuții privind solidaritatea românilor din județul Alba cu lupta pentru
cucerirea independenței de stat a României (1877-1878), în Apulum, XV, 1977, p. 434-436.
Josan, Nicolae, Șerban, I., Ioan, Profesorul Eugen Hulea (1899-1982), în Apulum, XXI,
1983, p. 439-441.
Mârza, Iacob, Zenovie Pâclișanu, colaborator la „Revista Istorică Română” (1943-
1944), în Revista istorică, VII, nr. 11-12, 1996, p. 927-934.
Idem, Zenovie Pâclișanu, bibliotecar la Blaj (1916-1919), în Biblioteca şi cercetarea,
Cluj, XX, 1996, p. 122-129.
Idem, Din istoriografia Supplex-ului: Cercetările lui Zenovie Pâclișanu, în Acta Musei
Porolissensis, Zalău, XX, 1996, p. 321-328.
Moga, Valer, Despărțământul Alba Iulia al Astrei (1918-1948), în Apulum, XXXI, 1994,
p. 445.
Anexe – Galeria directorilor, a președinților, a secretarilor

Despărțământului Alba Iulia al Astrei
Axente Sever Av. Ioan Pipoș Av. Ioan Pipoș

(1821-1906) (1822-1866) (1822-1866)
202
Episcopul Clujului Episcopul de Alba Justinian Av. dr. Zaharia

Nicolae Ivan (1855-1936) Teculescu (1865-1932) Munteanu (1881-1972)
Av. dr. Camil Velican

Prof. Leonte Opriș (1878-1937) Primul primar Prof. Eugen Hulea
(1889-1963) român al Albei Iulia (1899-1982)
Consiliul Național Român (local) din Alba Iulia (1918-1919)

- Membrii Consiliului Național Român (local) din Alba Iulia prezidat de
protopopul Ioan Teculescu.
203
- Pe rândul de jos, de la strânga la dreapta, șezând pe scaune: dr. Camil Velican

(avocat), dr. Ioan Marciac, protopopul Ioan Teculescu în mijloc, directorul Despărțământului
Alba Iulia al Astrei între 1905-1923, dr. Ioan Pop (avocat) dr. Alexandru Fodor.
- Pe rândul al doilea, sus, stand în picioare, de la stânga la dreapta: dr. Virgil Vlad
(farmacist), dr. Rubin Patiția jr., Aurel Stoica (inginer) și dr. Zaharia Munteanu (avocat).
Lista cu numele, statutul social și perioada exercitării mandatului

Directorilor și președinților Despărțământului Alba Iulia al Astrei între 1870 - 1948
Numele și Perioada de
Nr.
prenumele Ocupația și funcția exercitare a
crt.
directorului conducerii
Nicolae
1. Avocat, propus ad-hoc 10 zile în 1870
Gaetanu
Ioan Câteva luni în
2. Doctor, Avocat
Brândușanu 1870
3. Axente Sever Proprietar în Cricău 1870-1872
Alexandru
4. Preot ortodox, protopop în Alba Iulia 1872-1875
Tordășanu
5. Axente Sever Proprietar în Cricău, reales 1875
6. Ioan Pipoș Avocat în Alba Iulia, fost comite în Zărand 1875-1887
7. Matei Nicola Avocat 1887-1892
1892-1893
8 Simion Micu Protopop greco-catolic în Alba Iulia
interimar
Preot ortodox, protopop în Alba Iulia,
8. Nicolae Ivan asesor consistorial în Sibiu, Episcop al 1893-1897
Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului
Avocat, membru în Partidul Național
9. Rubin Patița 1897 - interimar
Român
Avocat, membru în Partidul Național
10. Rubin Patița 1898-1902
Român
11. Vasile Hossu Canonic greco-catolic 1902, interimar
12. Simion Micu Protopop unit de Alba Iulia 1902-1905
Preot, protopop ortodox, Episcop militar
12. Ioan Teculescu 1905-1923
de Alba Iulia
13 Aurel Nistor Preot greco-catolic, propus, nu ales 1923
Zaharie 1923-1924
14. Avocat
Muntean interimar
Profesor, director al Liceului Mihai
15. Ioan Sandu 1925-1930
Viteazul din Alba Iulia
16. Romul Boca Notar public în Alba Iulia 1930-1935
Profesor în Alba Iulia 1936-1940
17 Eugen Hulea
Director de liceu, inspector școlar general 1941-1947
Colonel, medic, director în Spitalul Militar
18. Nicolae Igna 1947-1948
Alba Iulia
204
205
Religio Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Teologia naturală
mijloc de conciliere religioasă
Nona Rapotan, profesor, eseist, editor la Bookhub.ro

București
Tel.: 0749 150516, e-mail: contact@bookhub.ro
Moto:
„Spiritul uman se simte rătăcit în infinitul de gânduri informe: el trebuie să şi le
imagineze luând o anumită formă, după chipul şi asemănarea sa.” (II, XII, vol. II)
Eseurile lui Michel de Montaigne se dovedesc o piatră de încercare pentru cei

ce caută să înţeleagă rostul şi înţelesul vremurilor în care au fost scrise. Orice epocă
de tranziţie, şi cu atât mai mult Renaşterea, provoacă demersuri hermeneutice atât la
cei care „trăiesc” timpurile în cauză, cât şi la cei care-i urmează; e dificil să constaţi că
aparţii unor istorii care nu intră în tipare, care nu aparţin nici trecutului (de cele mai
multe ori glorios), dar nici viitorului (incert, dar cu siguranţă mai bun, mai „luminos”
decât prezentul). Şi ca orice om care-şi caută rostul prin însăşi existenţa sa, fără să ai
nevoie de proptelele certitudinii servite de nişte argumente desuete deja, Montaigne
CONSTRUIEŞTE. E cea mai bună atitudine în astfel de vremuri: ce rost are să copiezi
(cum şi-a propus în mare parte la început Renaşterea), ce rost are să refaci ceva ce
în nici un caz nu intră în tiparele actualităţii? Mulţi exegeţi s-au grăbit să spună
că Montaigne dizolvă orice încercare a timpului său într-un soi de relativism total
potrivnic „sistematizării” unor cunoştinţe despre om şi lumea sa. Dar Montaigne nu
şi-a propus să construiască un sistem şi nici măcar să fie sistematic, deşi firul roşu al
tuturor Eseurilor sale există şi se defineşte într-un singur cuvânt: OM.
Într-o epocă a Reformei religioase, urmată de o degringoladă la nivel politic,
social şi cultural, autorul Eseurilor îşi propune să limpezească apele tulburate de
vântul schimbării unei moşteniri apăsătoare prin perfecţiunea sa: filosofia greacă
şi cea romană. Aparent totul e simplu: a scoate un Aristotel, Platon, Epicur, sau
oricare altul din acea epocă, la suprafaţă şi a alege un sistem de operare sau altul,
în baza unor criterii sociale e foarte simplu. Numai că modelul grecesc sau roman
al antichităţii s-a dovedit şi la vremea lui greu de atins în sfera socialului, darămite
acum, când societatea tinde să devină „sălbatică” cu totul. De aceea, demersul lui
Montaigne e foarte greu de „clasat” şi acum, cum a fost greu şi pentru vremurile
sale: „Eseurile au avut un destin ciudat. În 1581, cenzorii papali cărora Montaigne le
arătase cartea, nu găsiseră nimic serios de obiectat şi-i lăsaseră, binevoitori, autorului
grija de a-şi rectifica singur câteva mici păcate. Un veac mai târziu, cartea devenea,
pentru unii, un manual al scepticismului radical, considerat ca neliniştitor de către
206
Pascal, Bossuet sau Malebranche, suspect pentru jansenişti şi pus la Index în 1676. În
secolul al XVIII-lea, dimpotrivă, va fi apreciat de Voltaire, Montesquieu, Helvetius,
Diderot sau Rousseau, cu toţii puţin înclinaţi spre conservatorism în materie de
religie.”1 Exact aceeaşi soartă au avut-o Eseurile şi în ceea ce priveşte exegeza. Pentru
că printre cei care i-au dedicat studii întregi lui Montaigne şi cărţilor sale, cu greu
găsim două abordări identice: „Criticii moderni au făcut la fel. Dr. Armaingaud vede
în catolicismul său un expedient politic, punct de vedere contestat de H. Jansen.
Fr. Strowski găseşte că Montaigne avea un suflet realmente religios, în timp ce P.
Villey îl consideră lipsit de orice astfel de sentiment. Unii insistă asupra ezitărilor
sale, alţii, ca Citoleux, Dreano sau P. Sclafert îl văd teolog sau apologist. Saint-Beuve
se îndoieşte de creştinismul său, iar Guizot, considerându-l mai degrabă stoic decât
creştin, socoate Eseurile drept «un geniu al păgânismului».”2 Idee confirmată şi de
Alice Voinescu: „Studiile lui Villey, Strowsky şi Lanson descoperă, la fiecare rând, pe
lângă influenţa autorilor latini şi eleni, pe aceea a predecesorilor sau contemporanilor
săi francezi şi vecini. Printre aceştia, alături de Erasm, fie numiţi: Jacques Tahureau,
ale cărui dialoguri au fost preţuite în veacul al XVI-lea mai mult, poate, decât chiar
Eseurile, şi Gilles Corrozet, ale cărui Propos –uri au cunoscut succesul şi au fost foarte
răspândite.”3 Iată două opinii care confirmă ideea că Eseurile aparţin timpurilor sale
şi, în acelaşi timp, zugrăvesc o epocă la fel de agitată ca şi sufletul autorului. E greu
să surprinzi atmosfera Renaşterii într-o carte mai bine decât a făcut-o el şi de aici şi
neliniştile exegeţilor săi: în ce tipar intră Montaigne şi cartea sa?
Eseurile sunt uşor de citit şi greu de stăpânit; e unul din paradoxurile cu care
Montaigne ne obişnuieşte încă de la debutul cărţii. Deşi aparent nu vrea să demonstreze
nimic, el ajunge treptat să ne impună o adevărată filosofie de viaţă, o ontologie a
umanului care pune în centrul universului şi a demonstraţiilor întrebarea „Que sais –
je?”. Care întrebare se dovedeşte devastatoare pentru mulţi dintre cititori, paralizantă
pentru cei ce vor să-l claustreze pe autor în tiparele conformismului. Pentru că, pe
cât e de nouă întrebarea, pe atât e de veche, dar vom mai reveni asupra ei. Un singur
lucru e cert: lui Montaigne i-a plăcut omul şi tot ce era legat de el, deci şi universul
înconjurător, în mijlocul căruia a încercat să-i găsească un loc; i-a plăcut să-l studieze
pentru ca mai apoi să-l RE–CONSTRUIASCĂ, să-l facă mai puternic şi mai sigur
pe el în faţa încercărilor istoriei. De aceea, el s-a aplecat îndelung asupra slăbiciunii
şi vanităţii umane. „El a făcut-o mai ales în Apologia lui Raimond Sebond, II, 12 (R.
Sebond, cunoscut şi ca Sebon sau de Sebonde, născut la Barcelona, în secolul XIV,
mort la Toulouse în 1432, medic şi teolog catolic, este autorul Teologiei Naturale, circa
1400, pe care Montaigne a tradus-o în franceză). Luând în considerare forţa umană,
autorul Eseurilor constată că nu este animal în lume întra-atât de ofensat ca omul;
1. Raymond Trousson, Istoria gândirii libere. De la origini până în 1789, Iaşi, p. 87.
2. ibidem, p. 87.
3. Alice Voinescu, Întâlnire cu eroi din literatură şi teatru, capitolul Montaigne, Bucureşti,
1983, p. 567.
207
îmbrâncelile sunt suficiente pentru a îndepărta dictatura lui Sylla; este prânzul unui
mic vierme pentru ca inima şi viaţa unuia mare să determine victoria Împăratului.”
(II, 12)4 În toate demersurile sale, Montaigne se dovedeşte a fi un „înţelept”, nu-i
plac avânturile şi salturile mortale şi de aceea încă din primele Eseuri ne întâlnim
cu acea prudenţă care nici nu afirmă, nici nu neagă definitiv. „Cu timpul, prudenţa
devine tot mai mult şovăire. În Eseurile ce precedează pe al doisprezecelea, din cartea
a II-a, şi care sunt scrise pe la anii 1574-1575, se simte cum se concentrează îndoiala,
pentru ca să izbucnească în Apologie.”5 Iată cum se anunţă „furtuna” din Apologia
lui Raimond Sebond. Pentru că, alături de Alice Voinescu, trebuie să remarcăm: „În
perspectiva depărtării, acest capitol mai prezintă şi însuşirea de a învedera linia de
joncţiune între temelia medievală şi clădirea din material antic, a acestui monument
al Renaşterii, ce sunt Eseurile în originalitatea lor unică. Ezitări, reveniri, întârzieri
pe un punct care părea de mult întrecut sunt dovada că se petrece un proces adânc
şi vital, în care se concentrează aspiraţiile unui veac întreg. Montaigne îşi dă seama
cât e de original. În scrisoarea către d-na d’ Estissac scrie: „si l’estrangeté ne me sauve
et la nouvelleté qui ont acoustumé de donner prix aus choses, je ne sors jamais à
mon honneur de cette entreprise; mai elle est si fantastique et a un visage si esloingné
de l’usage commun…”, iar după anul 1588, când gândul lui se va fi limpezit cu totul,
adaugă: „c’est la seul livre au monde de son espèce.”
Scris în 7 ani, acest capitol al doisprezecelea din cartea a II-a mai este şi ca
centrul în care se întâlnesc toate axele pe care s-a desfăşurat gândirea lui Montaigne.
În această conlucrare a tuturor tendinţelor care-l solicită, se încheagă ca o sinteză vie
a cuvintelor disparate, Eul lui cel mai nou.6
Dacă până la Apologie puteau spune despre Montaigne că este orice, numai
sceptic nu, odată cu acest capitol începe cu adevărat „calvarul” interpretărilor
Eseurilor. Aşa cum remarca şi Alice Voinescu, travaliul scrierii acestui capitol se
reflectă şi în toate încercările exegeţilor montaigneni de a-i da un „nume”; oricum,
sceptic sau nu, relativist sau nu, după Apologie, Montaigne se dovedeşte a fi un
mare cunoscător al Antichităţii, un fin observator al timpurilor sale, un apărător al
încercărilor (timide) de schimbare în perspectiva religioasă, un fervent apărător (şi
chiar întemeietor) al ştiinţelor. E practic OMUL epocii sale, adică renascentist. De aici
şi viziunea de ansamblu şi atacurile urmate de replieri rapide în faţa pericolului sesizat
în plan socio-politic (acolo unde disoluţia nu era cea mai bună soluţie de moment şi
de aici atitudinea sa conservatoare). După toate încercările de a submina importanţa
Apologiei în epocă şi nu numai, se poate ajunge la concluzia: „Scopul Apologiei este
de a-l sustrage uitării pe acest învăţat spaniol, luat teribil în serios de tatăl filosofului
nostru şi mai puţin de filosof. Spiritul în care e compusă face însă din ea o apologie
4. Sorina Bercescu, Istoria literaturii franceze, Bucureşti, 1970, p 26.

5. A. Voinescu, op. cit., p. 580.
6. Ibidem, p. 583–584.
208
a scepticismului şi marchează depărtarea ce s-a ivit la Montaigne faţă de stoicism; şi

nicăieri în Eseuri, nu aflăm o mai desăvârşită unitate, o idee generală mai consecvent
urmărită decât în acest vast fragment; sensul adânc al disertaţiei din Apologie este o
condamnare absolută a concepţiilor teologului, iar în detalii, apărătorul fără voie nu
face altceva decât să aducă la fiecare pas câte o nouă reprobare a cărei victimă e chiar
cel apărat.”7 De aici şi confuzia: ce reprezintă Apologia pentru Montaigne: un mijloc de
conciliere sau un atac la vremurile pe care le trăieşte, la oamenii care fac istoria? Voi
încerca să demonstrez în rândurile ce urmează că este vorba de o conciliere şi nu de o
desfiinţare, bazându-mă pe unele dovezi aduse în joc chiar de autor: a refuzat să treacă
la altă religie, deşi o parte din familia sa trecuse deja, ca şi o mare parte din oamenii
ce-l înconjoară; a refuzat la fel de consecvent, să aprobe atrocităţile săvârşite în Lumea
Nouă în numele catolicismului (morala bunilor sălbatici), a refuzat să fie promotorul
noului, deşi chiar el recunoaşte că tradiţionalismul şi conservatorismul în care se
complace s-ar putea să intre în contradicţie cu metoda noilor ştiinţe (şi de aici fideismul
de care poate fi acuzat). „Cartea lui Sabunde, considerată a fi de un raţionalism excesiv,
a fost pusă la Index în 1559. Traducerea Teologiei Naturale făcută de Montaigne n-a
fost cenzurată, dar umanistul francez atenuase în ea rolul raţiunii, o admitea ca utilă,
dar de însemnătate redusă, integra pasaje fideiste care-l prezintă de pe atunci drept
neîncrezător în suveranitatea raţionalului.”8 Iată, deci, cum se pot împăca credinţele
intime cu politica vremurilor; e o artă a compromisului pe care numai Montaigne o
poate stăpâni atât de bine şi în vremuri atât de tulburi. Iar Cornelia Comorovski vine
să confirme: „Cartea lui Raymond de Sebonde, Teologia naturală, care justifica prin
raţiune credinţa, fusese atacată, iar Montaigne încearcă să o apere: judecata omenească
este prea fragilă ca să se poată angaja în chip eficient într-o luptă de opinii. Deci nici
tezele din Teologia naturală, chiar dacă ele nu sunt temeinice, nu pot fi doborâte prin
argumente. În toate domeniile părerile oamenilor sunt contradictorii. Viaţa lor este
plămădită din ignoranţă şi eroare. Simţurile îi înşeală, judecata îi fereşte de greşeli mai
puţin decât instinctul pe animale. Adevăruri permanente şi generale nu au izbutit să
descopere „Ce ştiu eu?” (Que sais – je?) se întreabă Montaigne şi aceasta este deviza
scepticismului său. Sursele gândirii lui Montaigne se află în tradiţia scepticismului
pyrrhonian, în scrierile lui Sextus Empiricus.9 Dar vom vedea cât de diferit este totuşi
Montaigne de scepticismul „clasic”, cât e de dezamăgit de faptul că acesta eşuează într-o
disoluţie paralizantă. De aceea el ajunge la „Que sais-je?” care îl şi salvează şi-l ajută să
se integreze timpurilor sale. Perspectiva impusă de reconsiderarea trecutului îl ajută pe
Montaigne să fie un om al vremurilor sale şi nu un savant al bibliotecilor, menit să dea
bătăi de cap istoricilor. Încă nu ştim ce atitudine să luăm faţă de Montaigne şi Eseurile
7. Dan Bădărău, Din istoria filozofiei universale. Studii introductive, Bucureşti, 1983, p. 344.
8. R. Trousson, op. cit., p. 88.
9. C. Comorovski, Literatura Umanismului şi Renaşterii, ilustrată cu texte, Volumul II,
Bucureşti, 1972, p. 228.
209
sale; încă nu ştim dacă e sceptic sau nu: „Mai nuanţat, P. P. Negulescu susţine că, deşi
«scepticismul e produsul de căpetenie al cugetărilor sale filosofice…., înainte însă de
a ajunge la scepticism, a trecut printr-o perioadă de stoicism ale cărui urme adânci
se văd pretutindeni în operele sale.» După Gustav Lanson, viziunea filosofică a lui
Montaigne parcurge chiar şi a treia etapă, plecând de la stoicismul sesizabil în prima
parte a Eseurilor, trecând prin scepticismul ce transpare din celebra Apologie a lui
Raimond Sebond şi ajungând la epicureismul definitoriu pentru ultimele sale scrieri.”10
De ce Apologia lui Raimond Sebond? De ce atâta timp închinat scrierii ei?
E totuşi cel mai consistent capitol din Eseuri şi la propriu şi la figurat. Iar Alice
Voinescu se întreabă: „Cine o fi acest Raimond Sebond de care ne spunea mai
odinioară că a scris o carte neîntrecută, pentru că a îndrăznit să întemeieze prin
argumente raţionale dogma creştină împotriva atacurilor ateiste? Montaigne care
învăţase dreptul roman, dar care nu ştia numai drept, ci „il savait toutes choses”
l-a întrebat pe el, deoarece e singurul om care îl putea lumina, asupra persoanei lui
Sebond. Şi cum a aflat că e un savant din veacul al XV-lea, care a rezumat pentru Sf.
Toma, ne-o spune şi nouă.
Iată şi rezultatul definitoriu al investigaţiilor: oricine o fi acest Sebond, «c’est un
trés suffisant homme ayant plusieurs belles parties.» Cu această convingere, personală
şi trăită, Montaigne se hotărăşte, în fine, să intre în analiza cărţii, ce e ca o plajă prin
care înaintează prudent, înainte de a se aventura în largul primejdios al propriei sale
cugetări.”11
Ce înseamnă să fii un bun catolic în secolul al XVI-lea? Şi cum se justifică
Apologia lui Raimond Sebond în economia Eseurilor? Montaigne avea nevoie de acest
demers, riguros ca şi demonstraţiile de credinţă ale catolicilor, deoarece era mult prea
conservator pentru a renunţa definitiv la tradiţie. Şi atunci face ca aceasta să devină
fundamentul noilor prefaceri, a transformărilor epocilor ce stau să vină. Montaigne
simte că veacul pe care-l trăieşte este unul eminamente al transformărilor, ceea ce nu e
pe placul tuturor, mai ales al catolicilor. Şi de aceea el nici nu este de acord cu excesele
acestora, promovând „morala bunilor sălbatici”: „cred că-i mai mare barbaria când
un om e mâncat de viu decât după ce-a murit; e mai mare când un trup încă plin de
simţire e sfâşiat în bucăţi în torturi şi suplicii, ars cu amănuntul, dat pradă câinilor
şi porcilor (şi ştim asta nu numai din citate, ci din văzute, şi încă nu de mult; şi nu
la duşmanii noştri juraţi, ci chiar la vecini şi concetăţeni, iar ceea ce e mai rău e că
s-au făcut acestea sub pretextul devoţiunii religioase), decât atunci când e fript şi
mâncat nemaifiind în viaţă.” (I, XXXI). Lui Montaigne nu-i plac excesele, cum nu-i
place nici să fie forţat să facă ceva „împotriva firii”. De aceea el a ales calea concilierii,
calea de mijloc a unui fin observator al vremurilor (apuse sau prezente), pentru a
pregăti terenul ulterioarelor transformări. Ştia că în curând religia nu va fi de-ajuns
10. L. Grunberg, în Michel de Montaigne, Eseuri, Bucureşti, 1984, p. XI.

11. A. Voinescu, op. cit., p. 586.
210
pentru a explica tainele lumii (întregi, nu doar a omului), ştia că Reforma va fi urmată
de o Contrareformă mai mult sau mai puţin „sângeroasă”. Şi mai ştia că ale omului
sunt toate încercările şi că el e sortit să le încerce pe toate, fără de tăgadă. Astfel
tragedia omenescului, prea omenescului va fi fără de sfârşit. În acest fel Montaigne
deschide „lumea mea” „celorlalte lumi”; propriul meu sistem de valori poate fi şi al
altora (se salvează pe această cale dintr-un relativism dezolant), dar pune în acelaşi
timp problema eticii: cât de deschişi putem fi la noul sistem de valori? Ce înseamnă
noua valoare pe lângă cele vechi, deja experimentate şi acceptate? Până unde ne
putem juca de-a viaţa şi de-a moartea? Cine ne arată că noul sistem de valori e mai
bun sau mai puternic decât cele vechi? De ce schimbare cu orice preţ? Toate aceste
întrebări Montaigne le subsumează într-una singură: „Que sais-je?”. Reconfortantă
abordarea, pacifistă şi antrenantă. Pentru că el doreşte împăcarea cu orice preţ, dar nu
şi în orice condiţii. De aceea trece în revistă toate curentele filosofice antice, operante
în contextul unor sisteme de valori proprii lor, pentru ca în final să refuze adoptarea
unuia sau altuia dintre ele. Individualismul rămâne, totuşi, caracteristica renaşterii,
iar Montaigne a fost un om al timpurilor sale. Dacă a reuşit să concilieze timpurile
trecute cu încercările prezentului vom vedea în rândurile ce urmează.
Capitolul II.12 e vast ca întindere, dar şi dens în dogme, idei şi curente specifice
epocii în care a fost scris. Pentru Montaigne Apologia este Calea: doar aşa autorul
reuşeşte să-şi limpezească gândurile, opţiunile şi să le arate şi celorlalţi de ce omenirea
a avut nevoie de încercări (a se citi căutări): stoicismul, epicureismul, scepticismul
din perspectivă socială asta reprezintă. A ajunge la trăirea religioasă luând cunoştinţă
de toate propunerile şcolilor antice, înseamnă cunoaşterea aproapelui aşa cum este
el: temător, înfricoşat, dogmatic, supus unei ordini sociale şi/sau divine, căutător de
frumos, nesătul de toţi şi toate, îndoit asupra propriului rost etc. Nu e uşor să treci de
învăţăturile acestor şcoli pentru a ajunge să simţi şi să trăieşti religios. Asemănător se
justifică şi Renaşterea, ca epocă istorică. Spre deosebire de antichitatea târzie, când
omul era fie credincios, fie raţional, acum lucrurile se complică puţin: apare ştiinţa, ca
demers metodologic care dă puţin peste cap desfăşurarea firească a trăirilor sociale.
Apar întrebări de tot soiul, inclusiv cele legate de rostul rugăciunii; dacă mă rog bine
(şi de aici procesele de vrăjitorie); dacă mă rog cui trebuie (şi de aici accesele de
„canibalism” şi limitările în manifestările sociale ale religiozităţii) etc. Montaigne
reuşeşte să nu-şi piardă capul în faţa noului, aşa cum ar face oricine dintre noi, pentru
că el citise o întreagă operă a antichităţii. Ştia să se ferească de excese; de aceea putem
afirma că deviza lui a fost concilierea religioasă, socială şi chiar istorică: sosise timpul
ca omul să se împace cu el însuşi. Nu contau rangul şi poziţia socială (deocamdată),
nu conta zestrea materială, cum nu conta nici dota intelectuală. Pentru Montaigne
toţi erau oameni, rugători la Dumnezeu pentru o lume mai bună, atât: „Că doar
sentimentul religios aşa cum îl trăim cu toţii, nu e decât un obicei, o tradiţie moştenită,
pe când adevărata credinţă e de esenţă supranaturală. Sebond are dreptate când crede
211
că văzutul e numai semnul celor nevăzute şi că purtăm în noi pecetea divinului, dar
noi nu o recunoaştem, fiindcă suntem orbiţi.”12
Şi aşa ajungem la una din problemele spinoase, atât ale epocii (deci şi pentru
Montaigne), cât şi a vremurilor actuale: cât de raţionali putem fi atunci când credem?
Dumnezeu există, dar unii dintre noi au nevoie de dovezi ale existenţei pe care le capătă
doar raţionând. De asta şi Sebond a fost atacat de adversari: că susţine creştinismul
cu argumente raţionale. Dar Montaigne nu pare să fie deranjat de acest aspect. Din
moment ce aceste curente filosofice au existat, au fost tributul omenescului pe altarul
cunoaşterii şi (re)construirii lumescului, nu are nici un rost să le negăm, să le ştergem
cu buretele. Orice creaţie a minţii noastre ne aparţine, indiferent în numele cui am
dat-o lumii. Aşa cum afirma şi Sebonde, „Adevărata credinţă e de esenţă divină şi
nu e decât o falsă credinţă, si elle n’entre en nous par cette infusion extraordinaire.
Totuşi Dumnezeu trebuie servit şi cu trupul şi cu gândul, adică cu toate puterile
noastre, dintre care una e raţiunea….”13 Curajoasă poziţia lui Montaigne într-o epocă
în care puteai fi acuzat de erezie şi pentru mai puţin de atât. Dar nu era încă nimic
rău în faptul că gândeai, pentru că teologii vremii nu ştiau cum să speculeze (plaseze)
descoperirile ştiinţelor aflate la începuturi. Şi Montaigne a speculat din plin această
ezitare: „Argumentele lui Sebond sunt puternice, fiindcă sunt tari prin credinţă şi
fiindcă au convertit mulţi credincioşi. Montaigne declară sus şi tare că credinţa e
lumina harului dumnezeiesc. După ce a întărit Cetatea lui Dumnezeu cu autoritatea
părinţilor bisericii, iată-l cum coboară, deodată, din înălţimile mistice pe tărâmul
omenesc al raţiunii, păşind pe treapta largă a unei propoziţii, peste care cititorul trece
distrat. Et quand on les dépouil tera (argumentele lui Sebond) de cet ornement et du
secours et approbation de la foy et qu’on les pendra pour fantésie pure humaine …
ils se truveront encore lors aussi solides et autant fermes que nulles autre d emesme
conditions qu’on leur puisse opposer. Aceste argumente sunt prin urmare tari pentru
că sunt întemeiate şi pe raţiune.”14
Theologia Naturale sub forma Apologiei vine pe neanunţate; de o întindere
considerabil mai mare decât eseurile anterioare sau cele ulterioare, fără nici o legătură
tematică cu restul cărţilor, eseul în cauză nu face, totuşi, notă discordantă. Pentru că el
este mijlocul şi nu scopul eforturilor considerabile ale lui Montaigne de a păstra linia
dreaptă. Autorul are nevoie să dovedească încă o dată că fără raţiune nu se poate. Deci,
până la urmă, cum ajungem să-l cunoaştem pe Dumnezeu: întâi iubim (ca în ortodoxie,
de jos în sus), sau întâi îl „gândim”, raţionăm raporturile noastre cu divinitatea (de sus în
jos, ca în catolicism)? Lui Montaigne îi sunt indiferente, până la urmă, căile cunoaşterii
adevărate a lui Dumnezeu; nu-l interesează prea mult cum ajungem acolo, ci doar să
ajungem. Şi de aici curajul lui nebunesc de a pătrunde în miezul lucrurilor şi de a distruge
12. Alice Voinescu, op. cit., p. 587.

13. Idem, p. 586.
14. Ibidem, p. 587.
212
pentru a reconstrui. Şi, logic, demersul său începe cu de-construirea raţionalismului,

adică a unui curent antic oarecum asemănător creştinismului (atingerile în plan social
nu sunt deloc întâmplătoare): stoicismul. Şi în Antichitate şi în Renaştere era nevoie de
acest refuz constant al plăcerii, dar Montaigne atrage atenţia asupra faptului că adevărata
cunoaştere a lui Dumnezeu devine plăcere. Este plăcerea care vine (întreagă) în faţa lui
Dumnezeu şi doreşte să rămână acolo, în sferele înalte ale dumnezeirii. Dar Montaigne
trăia în plină epocă a individualismului, când se punea accent pe orice „originalitate”
(a se citi unicat) umană. Subiectivismul era în floare şi putea deturna cu uşurinţă
bunele intenţii ale stoicismului renascentist: „El a întrezărit primejdia stoicismului
contemporan, ce pregătea tărâmul pentru emanciparea din biserică. Noutăţile prepară
anarhia şi anarhia înseamnă domnia iraţionalului. Montaigne, campionul dogmei
luptând cu armele scepticismului împotriva unui raţionalism emancipator, ce paradox
cultural! Dar priviţi mai de aproape: veţi vedea că şarja se îndreaptă împotriva unui
raţionalism trufaş, care tinde să exalteze subiectivitatea şi astfel face drum pentru
năvala iraţionalului!”15
Alice Voinescu surprinde la Montaigne omul trei aspecte ale personalităţii sale
care, combinate, atestă calitatea şi orientarea scrierii sale spre apărarea unui bastion
aflat sub asalt: libertatea Sinelui. Aşa cum se descrie el însuşi într-unul din eseurile
sale de început, Montaigne era violent din fire, dar ţine să arate cu orice preţ că
această violenţă nu s-a tradus în gesturi nebuneşti sau atacuri furibunde (cu excepţia
războaielor de tinereţe, existenţa lui Montaigne nu a cunoscut alte trasee belicoase);
de-altfel, el s-a liniştit prin educaţie, atent construită, cizelată de o doică şi un profesor
de latină şi greacă care l-au ajutat să-şi tempereze excesele mentale şi să-şi deschidă
ochii asupra lumii pentru a o accepta aşa cum este, nu pentru a transforma (e un alt
fel de dominare a timpului trăit la prezent). Cu ajutorul trecutului transformat în izvor
nesecat de înţelepciune, Montaigne devine îngăduitor şi bun prin înţelegere. Căci ce
este raţiunea până la urmă: mijloc pentru înţelegerea a toate câte sunt şi acceptarea
diversităţii umane. Îngăduinţa pentru Montaigne nu devine calea supunerii faţă
de celălalt, deoarece a ştiut să se retragă la timp în turnul conştiinţei sale, din faţa
compromisurilor cotidiene (cel mai bun atac - retragerea). Retras, Montaigne poate
observa că omul a ajuns la stele, dar nu a rezistat în sferele înalte coborând de-a
lungul istoriei până în abisurile negre ale zilelor contemporane lui: de la sublim la
ridicol. Pentru autorul Eseurilor acest drum al de-căderii umane nu devine posibil
deoarece simţul măsurii (judecata) este în acţiune; Maica Natură are grijă de toţi
pentru că toţi suntem sub soare într-un demers evolutiv necesar şi justificat. Şi astfel
Montaigne pleacă de la puterea exemplului personal spre impunerea unei atitudini
sociale: de la EU (care nu judec) la NOI (care existăm aici, sub soare). Nu există
ierarhii dominatoare pentru Dumnezeu sau raporturi de subordonare între mai
marii timpului şi mărunţii slujbaşi ai condiţiei umane.

213
Încet, încet, Montaigne avansează de la de-construcţia raţionalului spre de-

construcţia credinţei. Pentru a face acest mic pas apelează la un mic tertip: „Războiul
e dovada cea mai puternică pentru prostia omenească «le temoignage de notre
imbecilite»; ba, mai mult, e dovada pentru prostia vieţii în genere, căci şi animalele
se războiesc! La urma urmelor, viciile şi păcatele, iată singurele privilegii ale omului.
Dar parcă nimic nu întrece nerozia bietului muritor ca iluzia că el ar fi icoana vie a
Divinităţii. Pe cine a auzit Montaigne susţinând această nelegiuire? Pe cei din secta
trufaşă a stoicilor, pe care îi învinuieşte acum « de a fi puternici doar prin cuvinte ».
Nu poate fi vorba nici de Caton, nici de Plutarh, nici de prietenul său, e vorba numai
de toţi acei care în trecut, în prezent şi în viitor nu şi-au cunoscut şi nu-şi vor cunoaşte
limitele. Aceştia trebuie puşi la locul lor; critica raţiuni către ei se îndreaptă.”16
Durerea fizică – deci EU – devine mijloc personal asumat în înţelegerea
scopului (atingerea lui): trebuie să învăţăm doar ceea ce ne ajută să trăim şi să murim
bine. De aceea Montaigne nu refuză, ci chiar impune studiul doctrinelor antice şi
chiar reuşeşte să le ierarhizeze, arătând care din ele au slujit (ajutat) la construirea
creştinismului, ca doctrină morală: „Montaigne creştinul absoarbe pe Montaigne
stoicul, în măsura în care Montaigne e rezultatul procesului milenar prin care Sf.
Augustin şi Sf. Toma au ajutat să învie tradiţia elenă cu începuturile ei ştiinţifice şi au
călcat peste înţelepciunea elenismului muribund. Pentru ca adevărul şi ştiinţa cea nouă
să se nască, trebuia hotărârea neliniştită de a uita o ştiinţă falsă, trebuia o ignoranţă
voită şi curajoasă. Ori o asemenea supunere şi renunţare nu se trăieşte fără durere.”17
Paradoxal, deşi impune o cu totul altă concepţie sociologică asupra „vieţuirii laolaltă”,
Montaigne acceptă şi chiar binecuvântează existenţa „elitei omenirii” (un fel de „cei
mai buni dintre cei mai buni”); nu toţi suntem capabili ca, plecând de la intuiţie să
clădim adevăratele convingeri (care nu sunt bazate doar pe exemplele din cărţi sau
oferite de muritorii de rând). Pentru Montaigne elita este modul uman de trăire cel
mai aproape de Ideal. „Raţiunea capitulează, e drept, dar nu în faţa iraţionalului, ci în
faţa unui supra-raţional.
Elita gânditoare o împarte în trei categorii, fundamental deosebite:
1. Dogmaticii, cei care cred că au găsit adevărul.
2. Scepticii, care nu nădăjduiesc să-l găsească vreodată.
3. În fine, cei care-l caută şi care „dé ses pérés de la prise, ils n’ont pas laisse
dependre plaisir à la chasse.”
Atât dogmaticii care afirmă, cât şi scepticii care neagă peremptoriu, greşesc.
De unde îşi iau ei dreptul de a hotărî ce şi cât poate omul?! Singura atitudine
îndreptăţită nu e decât îndoiala activă, care caută.18 Concilierea e deja un fapt. Şi
Montaigne încearcă să arunce în luptă toate tipurile de argumente, plecând de la
16. Alice Voinescu, op. cit., p. 589–590.

17. Idem, p. 590.
214
cele personale, trecând prin cele raţionale şi culminând cu cele iraţionale. Căci,
pentru el, a-l cunoaşte pe Dumnezeu e o încercare cu mult prea mare, care atrage
după sine pierderea liniştii interioare şi chiar sminteala. Cine suntem noi, oamenii
să-l cunoaştem pe Dumnezeu; oricum n-am fost în stare să rămânem printre
stele. Şi epoca trăirilor montaignene mai pune un aspect în discuţie: diversitatea
manifestărilor religioase, din ce în ce mai multe datorită descoperirilor geografice,
în faţa cărora catolicismul nu ştie cum să răspundă decât violent: „Universul e plin
de lumi nenumărate, fiecare din ele are poate altă înfăţişare şi altă lege. În focul
argumentării, Dumnezeu, Cosmosul, Absolutul, sunt termeni ce se înlocuiesc unii
pe alţii, fireşte nu tocmai în cinstea ortodoxiei lui Montaigne. În schimb, această
confuzie arată cât de adânc se înfig rădăcinile cugetării lui în cultura încă atât de
emotivă a primei Renaşteri. Dar când trece de la Dumnezeu şi Absolut la pluralitatea
lumilor, parcă e călăuzit de un simţ ascuns de orientare, ce-l duce înspre cultura
ştiinţifică a Renaşterii propriu-zise.”19
Sunt trei perspectivele cosmogoniei lumii în care trăieşte: că aceasta are în
componenţa ei mai multe lumi (a se avea în vedere atât dimensiunile sistemului
cosmic, cât şi dimensiunile celui pământesc); infinitatea Universului care este
„certificată” după moartea lui şi filosofia Renaşterii care, prin el, s-a pregătit pentru
descoperirea ei cea mai însemnată: relativitatea cunoaşterii! Cu alte cuvinte,
concilierea în plan religios propusă de Montaigne îşi va găsi finalitatea axiologică şi
nu numai în relativismul filosofic de mai târziu. Nu a putut certifica el însuşi acest
relativism din punct de vedere ştiinţific pentru că îi lipseau instrumentele necesare:
nu cunoştea (stăpânea) decât raţionamentul deductiv; prin fina observare a celor
întâmplate în jurul lui nu are curajul dezvoltării unui raţionament inductiv. Dar cu
ajutorul genei artistice descoperă că Dumnezeu pentru el, este simbolul Infinitului
calitativ: este o limită dincolo de orice însuşire relativă, de orice imagine posibilă.
Bibliografie
1. Michel de Montaigne, Les Essais, Edition de Pierre Villey, Paris, 1965.

2. Michel de Montaigne, Eseuri, Bucureşti, volumul I, 1966; volumul II,
1971.
3. Gheorghe Vlăduţescu, O istorie a ideilor filosofice, Bucureşti, 1972.
4. Diacon prof. Nicolae Balca, Istoria filosofiei antice, Bucureşti.
5. Zoe Dumitrescu Buşulenga, Renaşterea. Umanismul şi destinul artelor,
Bucureşti, 1975.
6. Raymond Trousson, Istoria gândirii libere. De la origini până în 1789,
Iaşi, 1997.
19. Idem, p. 592.
215
7. Alice Voinescu, Întâlnire cu eroi din literatură şi teatru, Bucureşti, 1983.

8. Henri Busson, Le Rationalisme dans la littérature française. De la
Renaissance (1533 – 1601), Paris, 1971.
9. Jean Plattard, Montaigne et son temp, Nantes.
10. Pierre Villey, Les Essais de Montaigne, Paris, 1992.
11. P. P. Negulescu, Filosofia Renaşterii, Bucureşti, 2001.
12. André Lagarde, Laurent Michard, XVIe siécle. Les grands auteurs français
du programme. Anthologie et histoire littéraire, Paris, 1985.
13. Marcel Conche, Montaigne et la philosophie, Paris, 1996.
14. Pierre Moreau, Montaigne. Connaissance des lettres, Paris, 1966.
15. Robert Aulotte, Le XVIe Siecle Litterature Française, Paris, 1991.
16. Gustave Lanson, Histoire de la Littérature Française, Paris, 1924.
17. Emile Faguet, Seizieme Siècle. Etudes Littéraires, Paris, 1944.
18. Elie Faure, Montaigne et ses trois premiers-nes, Paris, 1926.
19. Frédéric Brahami, Le Scepticisme de Montaigne, Paris, 1997.
20. Stefan Zweig, Montaigne, Paris, 1982 .
216
Icoana românească
în imagini şi cuvinte
Adina COZMA, elevă

Liceul Tehnologic „ELENA CARAGIANI” Tecuci
e-mail: cozmaadina76@yahoo.com
Un mijloc cu putere iniţiatică în viaţa religios-morală îl reprezintă şi Sfintele

Icoane, deoarece prin ele lucrează harul dumnezeiesc. Sfântul Ioan Damaschin spune:
„Sfinţii încă de pe când erau în viaţă au fost plini de Duhul Sfânt, iar la moartea lor
harul Duhului Sfânt se află nelipsit de sufletul lor, în trupurile lor din morminte în
chipurile şi în sfintele icoane nu în chip substanţial, ci prin Har şi lucrare”. Icoana
revelează pe Cel că s-a arătat în trup şi ne vorbeşte, prin imagini şi culori, despre viaţa
şi faptele Lui mântuitoare: naştere, botez, minuni, patimi, moarte şi înviere. Icoanele
nu reprezintă pentru creştini doar simple obiecte cu care împodobesc bisericile şi
casele. Rostul lor trece dincolo de satisfacerea gustului pentru estetic, este mult mai
adânc şi esenţial pentru viaţa religios-morală a creştinilor.
Pe lângă forţa cel puţin egală cu cea a cuvintelor, dacă nu mai mare, de a trasmite
mesajul evanghelic, icoana mijloceşte relaţia noastră de divinitate. Ea încorporează în
sine o prezenţă personală relaţională a Modelului pe care-l reprezintă o imagine. Este o
punte între inocenţă şi transcendenţă, între
cel ce crede şi cel în care crede, un mijloc
de comunicare cu sfinţii. Icoana exprimă
prin culori natura umană transfigurată prin
har, oferă un exemplu personal de trăire
religioasă creştină şi trezeşte în sufletul
omului dorinţa de desăvârşire a vieţii
sale religioase. Ea relevează o experienţă
spirituală şi descrie modul concret de
vieţuire în Hristos al sfinţilor, strădaniilor
lor de a învinge încercările la care au fost
supuşi în viaţa pământească, virtuţiile cu
care şi-au încununat sufletul, viaţa lor de
post, de rugăciune şi de asceză.
Contemplând o icoană sau ru
gându-ne în faţa ei, simţim prezenţa harică
a Mântuitorului sau a sfinţilor şi se aprinde
în sufletele noastre dorinţa după o viaţă
creştinească mai înaltă, dorinţa de a imita
217
exemplul oferit de sfinţii Bisericii noastre.

Imaginea sacră inspiră tărie de caracter,
putere de jertfă, credinţă şi nădejde în
viaţa veşnică. Icoana ne transpune cu cei
din lumea drepţilor şi a sfinţilor, ne oferă
prilej de comunicare cu cei din împărăţia
lui Dumnezeu, prin cuvânt şi fapte, este de
fapt esenţialul vieţii creştine. Icoana este un
preţios îndrumător către eternitate.
În consens cu Revelaţia
dumnezeiască, Biserica învaţă că Icoana
îşi are temeiul în întruparea Cuvântului
divin. Chip al Cuvântului, icoana este
cuvânt tăcut, despre Cuvântul, despre
faptele lui mântuitoare. Ea comunică
puterea de viaţă a harului dumnezeiesc.
Fie că este vorba de o icoană, fie despre un
ansamblu pictural, fie scena iconografică
prezintă un fapt real, înscris în timp,
din Viaţa Cuvântului, semnificativ în
iconomia mântuirii „Icoana pictată – zice
Sfântul Teodor Studitul – este pentru noi o lumină sfântă, o amintire mântuitoare
pentru că ea ne arată pe Hristos în naşterea Sa, botezat, săvârşind minuni, răstignit,
îngropat, înviat, înălţându-se la cer. În toate acestea noi ne înşelăm, ca şi cum
toate acestea nu ar fi avut loc, căci vederea se adaugă contemplării minţii şi prin
amândouă este întărită credinţa în taina iconomiei. Înrădăcinată în natura umană
a Cuvântului lui Dumnezeu Intrupat, icoana revelează pe cel nevăzut şi exprimă
pe cel inexprimabil. Ea „nu preînchipuie, ci descoperă” pe cel pe care s-a arătat
în trup, ca să nu se mai confrunte „chipul cioplit” – idolul, interzis în Vechiul
Testament, cu icoana – chip al Cuvântului Întrupat. „Pentru noi, creştinii, nu există
DUMNEZEU „fără chip”, ci doar „cu chip” şi acesta este chipul lui Hrisos”. După
Sfântul Ioan Damaschin „un chip este o asemănare care exprimă un model şi care
ne deosebeşte prin ceva anume de model”. Iisus Hristos este chipul Tatălui, fiindcă
este de aceeaşi natură cu Tatăl, dar se distinge de Tatăl ca persoană. În ipostasul
Cuvântului Întrupat umanitatea asumată şi văzută este icoana nevăzutei firi
dumnezeieşti. Prin cuvintele: „Eu şi Tatăl una suntem” şi „Toate câte are Tatăl ale
Mele sunt”, Mântuitorul exprimă deofiinţimea sa cu Tatăl.
Prin chipul lui Hristos din icoană, transpare arhetipul divin, putând fi primite
şi trebuind să fie primite în unitatea lor. În icoana lui Hristos, ipostasul divin s-a
actualizat în chipul său uman sau prototipul suprem în propriul său chip. Faptul
218
arătării în trup şi vieţuirii printre oameni a lui Dumnezeu – Cuvântului constituie,

aşadar, începutul şi temelia reprezentării iconice. Respingerea icoanei înseamnă, în
fapt, negarea Întrupării Cuvântului. Biserica ortodoxă acordă icoanelor o deosebită
importanţă, socotindu-le „imagini sacre”, „vechicul” şi „canal” al harului dumnezeiesc,
mijloace de propovăduire a dreptei credinţei. Ea este locul sacru de întâlnire între
credincios şi Dumnezeire. Contemplând o icoană a lui Hristos, a Maicii Domnului,
a Sfinţilor, cu credinţă, în Duhul Sfânt, persoana al cărui chip îl înfăţişează icoana
este de faţă, îi simţi prezenţa şi căldura cu care-ţi vorbeşti în tăcere despre Tainele
Împărăţiei lui Dumnezeu, ca şi când Dumnezeu ţi-ar vorbi prin citirea Scripturilor.
Tăcerea este glasul icoanei.
Părinţii bisericii afirmă că ceea ce Sfintele Evanghelii ne vorbesc prin cuvânt,
icoana ne spune prin imagini.
„Ceea ce aici este fixat în scris pe hârtie prin cerneală zice Sfântul Teodor
Studitul – este fixat tot aşa pe icoană prin felurite culori sau oricare alte materii”. Prin
faptul că icoana nu spune nimic sonor, tăcând, ea spune ceea ce cuvântul nu poate
exprima. Ea „pătrunde mai bine în sufletul nostru decât cuvântul” şi ştie să vorbească
în mutismul ei despre ceea ce nu se vorbeşte, ci se trăieşte.
Pentru aceasta însă trebuie să ştim să-i ascultăm tăcerea; contemplând-o,
Icoana este, aşadar, alături de cuvânt, un mijloc de revelare a divinităţii şi de
comunicare cu divinitatea. Menirea sfintelor icoane nu este alta decât cea a predicii:
vestirea Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat şi Întruparea Cuvântului în sufletele
credincioşilor. Atât cuvântul cât şi icoana privesc omul în întregul său: trup şi suflet.
Aidoma cuvântului, icoana lucrează asupra sufletului, deşi se adresează simţurilor.
Dar lucrarea lor nu este a lor, ci a harului dumnezeiesc. Nu imaginea în sine şi nici
cuvântul. Icoana este un adevărat îndrumător spiritual şi un model nu pentru cei ce
iubesc viaţa mai înaltă, duhovnicească şi rugăciunea, ea însăşi exprimând în culori
un exemplu personal de virtute în care puterile sufletului se împletesc cu simţurile.
Icoana ne arată în chip magistral ce trebuie să facem cu viaţa noastră, pentru a se
oglindi chipul lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, ne vorbeşte despre virtuţile sfinţilor
şi ne arată calea pentru dobândirea acestora.
Ea ne adresează chemarea pe care Dumnezeu o face prin Cuvântul său,
exprimând, prin imagini, veşnicia şi comunicarea cu Dumnezeu. Raţiunea de a fi
a icoanei şi valoarea ei nu stau în frumuseţea obiectivă, ci în ceea ce reprezintă o
imagine a frumuseţii ca asemănare divină. Insă icoana mai are şi harul tămăduirii
sufleteşti şi trupeşti a celor ce cu credinţă se roagă şi se închină, fiind plină de energie
divină şi de har. Puterea care se revarsă prin ea asupra omului şi asupra materiei este
puterea Cuvântului Lui Dumnezeu, Sfânt prin natura sa dumnezeiască.
Dacă Iisus Hristos vindecă prin cuvânt pe cei ce cred Lui, este suficient
ca umbra Cuvântului, chipul nefăcut de mâna omenească, să treacă peste cei
suferinzi pentru a fi tămăduiţi. Icoana revelează natura umană transfigurată prin
219
har şi chemare, totodată, îl face pe om să participe la această învoire spirituală,

împărtăşindu-i puterea harului divin, îi arată cum să-şi orânduiască viaţa, ce
trebuie şi calea mântuirii. Imaginea sacră trimite totodată către o altă lume dincolo
de cea imanentă, încorporând în sine o prezenţă personală a modelului, al cărui
chip este, dar o prezenţă personală relaţională.
Ea este un chip al eternităţii.
BIBLIOGRAFIE
Candelele credinţei, dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Editura

Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005, pag. 121; 303.
Călăuză în credinţa ortodoxă, Arhimandrit Ilie Cleopa. Editura Episcopiei
Dunării de Jos, Galaţi, 1991, pag. 100.
Cuvântul în slujirea mântuirii, Preot dr.Ilie I. Ivan. Editura OMNISCOP, 2003.
Îndrumător catehetic, Preot dr. Ilie I. Ivan. Editura CONPHYS, 2001.
Liturgica teoretică, Preot prof. dr. Ene Branişte. Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, pag. 115.
220
221
Restitutio Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Poezii Populare Românești
Radu Moțoc, inginer

Galaţi, str. Brăilei, nr. 17, bl. R2, sc. II, ap. 73, Cod 800070
Tel: 0766334462, e-mail: motoc.radu@yahoo.com
Culegerea și studierea proverbelor, legendelor, poeziilor și a colindelor

românești au preocupat personalități ale culturii române precum Vasile Alecsandri,
Alecu Russo, V. A. Urechia, B. P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu sau Iuliu A. Zanne.
O impresionantă culegere de Proverbe românești este publicată în zece volume
de către A. Zanne (1855-1924) la tipografia I. V. Socec din București, în perioada
anilor 1895-1903. Titulatura sub care sunt publicate aceste proverbe menționează
faptul că sunt culese din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia.
A fost influențat vizibil de metodele de studiu practicate de B. P. Hasdeu la
elaborarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae, care a solicitat, în toate
provinciile românești, variantele utilizate pentru diferite cuvinte.
Reprezentativ pentru această metodă de a culege informații este vasta
corespondență purtată cu un număr de 223 de persoane, provenite din sistemul
de învățământ, biserică, funcționari publici, armată, proprietari, țărani din toate
provinciile românești, de la care primește o importantă informație folclorică, pe care
o consemnează sub formă de corespondenți în bibliografia indicată la începutul
volumului. Faptul că sursa este menționată cu lux de amănunte la fiecare proverb
publicat în volume, aduce un plus de informație și de atitudine morală, şi a făcut ca
autorul să fie premiat de Academia Română.
Sunt menționați printre acești corespondenți și foarte mulți elevi, care, veniți
de la țară la Școala Normală din București și Bârlad, au fost îndemnați de profesorii
lor să culeagă proverbele din satele lor de origine. Autorul menționează, cu multă
corectitudine, numele elevului și satul de unde provine.
Profesorul de la Seminarul Central din București, P. Gârboviceanu, face efortul
de a culege personal proverbe din 24 de sate împrăștiate în județele reprezentative din
punct de vedere folcloric: Olt, Vlașca, Muscel, Vâlcea, Argeș, Gorj, Dolj, Mehedinți
și Dâmbovița.
Un exemplu asemănător este oferit de G. Mandan, care oferă proverbe din
comunele Valea Părului - ținutul Bender, Trușeni - ținutul Chișinău, Costești - ținutul
Chișinău, toate din Basarabia. Tot din Basarabia oferă informații legate de proverbe și
profesorul I. Titorian.
Un dascăl greco-oriental din Vașcău-Bărești, comitatul Bihor, Ungaria, pe
nume Vasile Sala, a cules proverbe din 60 de comune, toate din comitatul Bihor. Din
Transilvania, cei mai mulți corespondenți sunt studenții și preoții.
222
Nu puteau lipsi și personalitățile culturale și chiar politice din epoca respectivă,

la care A. Zanne cu siguranță a apelat. Printre aceste personalități semnalăm câteva:
- Iorgu Balș din Iași
- I. I. C. Brătianu, inginer din Florica, judeţul Muscel
- Artur Gorovei, magistrat, Fălticeni, judeţul Suceava
- Din familia Juvara nu mai puțin de șapte persoane au oferit informații
folclorice din zona Focșani, Bârlad sau Sărățeni, judeţul Tutova
- Caliopi Macri din Galați
- Gavril Muzicescu, profesor la Iași
- Veturia Papp (viitoarea soţie a lui Octavian Goga) din Beiuș, comuna Bihor
- Efrosina Rosetti, Filipeni, judeţul Bacău
- Profira Sion din Bârlad
- V. A. Urechia, profesor universitar din Iași
Bibliografia utilizată conține și un capitol destinat cărților și corespondenților
utilizați pentru dialectele din Istria și Macedonia, din care menționăm câteva:
- Carte de alegere scrisă în dialectul macedo-român, Andreiul Bagavu,
București, 1887
- De la românii din Turcia europeană, Ion Nenițescu, București, 1895
Dintre corespondenți îi semnalăm pe directorul gimnaziului din Iannina, care
a colecționat proverbe din Albania și Epir, şi pe un student, G. Zuca, care a depus
efortul să adune proverbe din zece comune albaneze.
Pentru a culege cât mai multe și variate proverbe, Zanne a cercetat în primul
rând literatura de specialitate publicată la acea dată. Din cele 290 de lucrări semnalate,
care reprezintă și în momentul de față o valoroasă sursă de documentare, merită a fi
indicate câteva lucrări reprezentative, mai puțin cunoscute:
- Mică colecție de 89 de proverbe culese de Lascăr Rosetti pentru Vasile
Alecsandri, aflate sub formă de manuscris în Biblioteca Academiei Române
- Fabule de Gheorghe Asaki, publicate la Iași în 1802
- Poezii populare din Transilvania – I. G. Bibicescu, București, 1893
- Basme, păcălituri și ghicitori – Ion Fundescu, București, 1875
- Proverbele românilor – E. B. Mawr, București și Londra, 1882
- Povești poporale românești – Ion Sbiera, Cernăuți, 1886
- Fabule – George Sion, București
- Basme și snoave - Dim. Stăncescu, București, 1894
Autorul face și o mențiune prin care prezintă diversitatea acestora: „proverbe,
zicători, povețe, cuvinte adevărate, asemănări, idiotisme și cimilituri”1. Interesant
este și faptul că la sfârșitul fiecărui volum este câte un glosar româno-francez, editat
pe 66 de pagini și alte două glosare: aromâno-francez și istrio-francez.
1. Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, Vol. VI, Stabilimentul Grafic I. V. Socec, București,
1901, coperta interioară.
223
Credem că aceste glosare au fost publicate

pentru a oferi publicului larg european posibilitatea de
a înțelege sensul cuvintelor prezentate. Lucrarea cu cele
zece volume a fost premiată de Academia Română.
Prim-ministrul României, I. C. Brătianu, avea
să declare cu mândrie, la Conferința de pace de la Paris
din 1919, faptul că suntem singura țară europeană,
care are o asemenea lucrare în zece volume, pe care o
și nominalizează: Proverbele românilor.
„Legendele române” sunt publicate de V.
A. Urechia în anul 1891, tot la Editura Socec din
București. În prefața primei ediții, autorul avea să
mărturisească: „În 1887, avui onoarea neuitată de a citi
Majestății Sale Regina (Elisabeta), în feericul castel de
la Peleș, câteva din poveștile cuprinse în acest volum.
Fig. 1 Proverbele românilor Când Majestatea Sa binevoi să asculte povestea Popa
care știe carte, de abia începusem a o citi și Majestatea Sa găsi minunate asemănări cu
lucrarea lui Bürger: Der Kaiser und der Abt. Majestatea Sa începu chiar a recita admirabil,
cum știe să le recite, versurile legendei germane… Am fost surprins de asemănările foarte
mari dintre povestea ce o culesesem din satul Brănișteni: Popa care știe carte și povestea lui
Bürger. M-am temut chiar un moment să nu intre în mintea Augustei noastre scriitoare
bănuiala că eu ași fi imitat pe Bürger în Popa care știe carte și nu ași fi mărturisit aceasta”2.
Din acel moment pe V. A. Urechia l-au preocupat și asemănările legendelor
noastre cu cele germane, engleze, franceze, spaniole etc. În cele zece note de la sfârșitul
volumului, autorul amintește cu multă eleganță variantele acestor legende din alte țări,
publicându-le în limba lor de origine. Unele din legende, V. A. Urechia le-a citit la
diferite serate în scopul de a colecta bani pentru ridicarea statuii lui Miron Costin de la
Iași. (Exemple: Ion Istețul; Popa care știe carte; Fiți uniți și veți avea orice veți cere!)
O interesantă constatare avea să mărturisească autorul acestui volum:
„Folcloristica germană s-a creat în lupta ei cu influența franceză asupra literaturii
germane, patriotismul erudiților germani căutând în literatura populară armele de
luptă contra direcțiunii franceze, și astfel s-a născut folcloristica germană”3.
V. A. Urechia scoate în evidență și anumite împrumuturi și influențe culturale
care pot crea similitudini ale acestor legende. Este amintit un celebru bibliotecar din
Weimar, Reinhold Koehler, care, în lucrările sale de critică folcloristică, a urmărit
succesiunea poveștilor, clasificându-le pe tipuri, pe care le urmărește în decursul mai
multor secole la diferite popoare. Lucrarea a fost publicată la Weimar în anul 1865. 4
2. V. A. Urechia, Legendele române, Ediția a III-a, Ed. Socec, București, 1896, pag. 10.
3. Ibidem, pag. 11.
4. Ibidem, pag. 13.
224
Dintre cele 46 de legende publicate, zece

sunt sub titulatura de: Reminiscențe contemporane.
Evident, toate sunt interesante, dar trebuie să
semnalez câteva, care au un profund caracter istoric,
legate de persoana autorului:
- Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu
- Cum l-am cunoscut pe Vasile Alecsandri
- Șuba lui Vasile Alecsandri
- Legea maximului și limba românească la
Iași
În Biblioteca pentru toți, nr. 1437-1438,
editată de Librăria Universala a lui Alcalay din
București, sunt republicate Colindele adunate
de folcloristul G. Dem. Teodorescu, care fac
parte dintr-o colecție mai mare intitulată „Poezii
populare române”.
Fig. 2 Legendele românilor
Într-o Precuvântare, din 8 aprilie 1885,
plină de consistență, autorul acestei culegeri avea să facă anumite analize pe această
temă a Colindelor.
„Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor: cu ele se
poate reconstitui trecutul întunecat. Prin studiul lor ne vom lămuri originea limbii,
nașterea naționalității române, aplicările naturale cu care e înzestrat poporul,
luptele ce au susținut coloniile romane până a nu se preface în locuitorii de astăzi
ai vechii Dacii.
Dintre diferitele neamuri răspândite pe malurile Dunării, niciunul nu are, ca
neamul românesc, o poezie populară atât de originală, atât de variată, atât de frumoasă
și atât de strâns unită cu amintirile antichității… Poezia populară este întâia fază a
civilizației unui neam ce se trezește la lumina vieții… Cele mai multe balade pe care
le avem datează din secolele XVI-XVIII… Cântecele bătrânești adeveresc cronicile,
însă cântecele au un ce, care te mișcă până în suflet”5.
Referitor la activitățile comerciale reprezentate în poezia populară, autorul
lucrării face anumite remarci interesante: „Poezia populară este nu numai expresiunea
cea mai vie a caracterului național, dar mai aruncă și o lumină asupra comerțului din
timpurile trecute. Nici Miron Costin, nici Ioan Neculcea, nici Grigore Urechia, în
cronicile lor nu pomenesc de comerțul Venețienilor și al Genovezilor cu țările noastre,
însă cântecul popular îndeplinește acea lacună cu două cuvinte. La notițele prețioase
despre relațiunile noastre politice și comerciale, poezia populară mai adaugă o largă
descriere despre starea morală, despre obiceiurile vieții intime și despre organizarea
5. G. Dem. Teodorescu, Colindele, Editura Librăriei UNIVERSALA, Alcalay & Co. București,
pag. 3-4.
225
socială a Principatelor: prin urmare, trebuie să fie obiectul studiilor noastre celor mai
serioase, dacă voim să aflăm cine am fost și cine suntem”6.
Nemulțumit de starea în care se afla literatura noastră în anul 1885, numind-o
„amestecătură indigestă, luate fără nicio sistemă de la străini, nu-i găsesc niciun
caracter original. Unde este dar românismul? Unde să-l caut, pentru ca să-mi fac o
idee exactă despre geniul român?”
Tot autorul descoperă autenticitatea românismului pe care nu-l găsea în toate
bibliotecile studiate: „Din întâmplare, mă preumblu într-o zi printr-un iarmaroc și
deodată mă cred în altă lume. Văd oameni și haine ce nu văzusem în orașe; aud o limbă
armonioasă, pitorească și cu totul străină de jargonul cărților. De unde eram la îndoială
dacă românii sunt o națiune sau o colonie cosmopolită modernă, un fel de Algerie
franco-italiano-grecească, încep a întrevedea adevărul. Iată un om cu fizionomia veselă;
el intră într-o colibă de frunze, scoate de sub suman un instrument ce-i zice lăută și se
pune a cânta. Mulțime de oameni se îndeasă în jurul lui și-l ascultă cu dragoste, căci
el zice balade strămoșești. Ochii mi se deschid: o naționalitate întreagă se dezvelește în
graiul, în hainele, în timpul antic, în cântecele acelor oameni.
Lăutarul cântă și dinaintea mea se desfășoară un tablou care mă încântă și
când el sfârșește, toată nedumerirea s-a șters din minte-mi; rămân convins de
naționalitatea română, de geniul român, de o adevărată literatură română; înțeleg
dragostea Românului pentru țara lui, înțeleg puterea legăturilor de familie. Iată
poezia, iată adevărata literatură, de care se pot mândri românii”7.
Era momentul să facă referire și la românii care au cercetat și cules poezia
românească din popor: „Astfel simțea Alecu Russo despre marele tezaur al muzei
noastre populare și astfel vorbea, mai acum o jumătate de secol (1835-1839), pe când
acest gen era cu totul nebăgat în seamă de noi și necunoscut de străini. A trebuit
ca ilustrul Vasile Alecsandri să culeagă o parte din variatele creații ale generațiilor
trecute, să le înnobileze prin frumosu-i talent și prin necomparabila-i măiestrie, să
le proclame încă din anul 1852 ca niște comori neprețuite de simțiri duioase, de idei
înalte, de notițe istorice, de crezări superstițioase, de datini strămoșești și mai cu seamă
de frumuseți poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine8, pentru
ca depozitul păstrat cu pietate de popor să apară, în ochii tuturor, nu numai ca o vastă
cronică nescrisă și verificată, dar și ca model de limbă aleasă, de poezie curată, de
inspirațiuni neprefăcute ”9.
În finalul acestei introduceri, autorul face o sinceră caracterizare a lucrării sale:
„Culegerea mea se deosebește de cele până azi apărute prin două însușiri particulare:
1. Prin variantele inedite ce cuprinde și prin arătarea celor publicate în ultimele
patru decenii.
6. Ibidem, pag. 5.
7. Ibidem, pag. 7.
8. Poeziilor populare din Biblioteca pentru toți, nr. 443, prefață.
9. G. Dem. Teodorescu, op., cit, pag. 8.
226
2. Prin împrejurarea că a fost făcută în epoca de agonie a acestei îndeletniciri,

când alți câțiva bătrâni au mai păstrat în memorie șirul nesfârșit al cântărilor vechi,
nestricate de înnoirile și de prefacerile actualității”10.
Nu lipsesc din această Precuvântare nici planurile de viitor ale autorului, pe care
le mărturisea în 8 aprilie 1885: „Basmele, snoavele și anecdotele, care constituie partea
în proză a literaturii populare nescrise pot da naștere unei colecțiuni ulterioare”11.
Această colecție pe care autorul o intitulează
COLINDELE, are grupate aceste capodopere
populare în trei capitole:
- Școlare și religioase
- Tradiționale și vânătorești
- Domestice
Unele din aceste colinde au fost oferite de
răposatul lui tată în anul 1865. Sunt interesante
și celelalte surse, pe care G. Dem. Teodorescu le
menționează la cele mai multe colinde:
- Nicolae Roman, bucătar, zis Papă-lână, din
București, în 23 dec. 1884
- D. Teleor, după un moșneag din satul
Atârnați, în anul 1877
- Simeon Mănescu din Călărași, căpitan în
flotă, la 22 noiembrie 1875
Fig. 3 Colindele
- Constantin Moscu, medic veterinar, din
București, din 1877
- N. Șenchea, student ardelean, în 1873
- Scris la București, la 11 mai 1884, după Petrea Crețu Șolcan, lăutar din Brăila
- Șerban Mușat, muncitor țigan din București, 1884
- Niță Gruia din suburbia Cărămidari din București, la 1867
- T. Oprescu, profesor de muzică, din București, la 1883
- Ion Nicolae Pantelimoneanul, cobzar de la Crucea de Piatră din București, la 1884
Această lucrare a lui G. Dem. Teodorescu a impresionat publicul sensibil la
această temă, dar în special pe George Sion și B. P. Hasdeu, care, în calitatea lor
de membri ai Academiei Române, solicită oficial în plenul acestui înalt for cultural
publicarea acestui volum:
„Domnilor Colegi
Examinând colecțiunea de poezii populare române adunate de d-l G. Dem.
Teodorescu, ce ni s-a recomandat de secțiunea literară, am constatat cu fericire că este
cea mai importantă din toate câte au apărut până acum. Meritul colectantului este cu
10. Ibidem, pag. 10.

227
atât mai însemnat, că - afară de osteneala ce și-a dat spre a aduna un material atât de
avut, afară de ingenioasa clasificare și grupare ce le-a dat - apoi a avut grijă a însemna
în note proveniența lor.
Astfel, dacă Academia a găsit cu cale a acorda ajutoarele sale colecțiunilor
Iarnic-Bârsan, Fl. Marian și altele, cu atât mai ales s-ar crede datoare a veni în ajutorul
publicațiunii acestei colecțiuni, care ajutor să i se acorde după aparițiune.
George Sion, B. P. Hasdeu”12.
Aceste colinde culese și publicate de G. Dem. Teodorescu, fac parte dintr-o
lucrare mai mare intitulată Poezii populare române, pe care tot Biblioteca pentru toți
le-a publicat în mai multe volume intitulate: Legende, Descântece, Cântece și Plugușorul.
Nu putem încheia această prezentare fără să amintim superba poezie Limba
Românească scrisă de boierul moldovean pașoptist George Sion.
Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce viețuiți!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?
Limba, țara, vorbe sfinte

La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!
Rămâne să le descoperim și să le citim cu plăcere.

228
„Primul anuar-ghid al Municipiului Galați”

90 ani de la apariție
Letiția Buruiană, bibliotecar

Biblioteca „V.A. Urechia” Galați
Tel. 0236/411037 (int. 120); e-mail: letitia_buruiană@yahoo.fr
Fără îndoială, dacă ar fi să călătorim în timp, ajungând în prima jumătate

a secolului al XX-lea, mai exact acum 90 de ani, multe din orașele României de
ieri și de azi ar fi de nerecunoscut. O serie de aspecte specifice unui nou mod
de viață urbană, determinate de apariția mijloacelor de comunicare în masă, se
răspândesc în țările mai dezvoltate ale lumii, conducând spre așa numita „primă
eră a globalizării”.
1927, anul apariției „Primului anuar-ghid al Municipiului Galați”, realizat
de Hr. și Gh. Flamaropol, este unul dintre productivii ani culturali interbelici,
marcat de apariția unei serii de lucrări de referință
pentru cultura română: Emil Racoviță – Speologia,
o știință nouă a străvechilor taine subpământești;
C-tin Rădulescu-Motru – Personalismul energetic;
Al. Macedonski – Poema rondelurilor; Hortensia
Papadat Bengescu – Concert din muzică de Bach;
Tudor Arghezi – Cuvinte potrivite; Lucian Blaga
– drama Meșterul Manole. Pe scena Teatrului
Național din București are loc reprezentarea cu
succes a comediei Omul cu mârțoaga, de Gheorghe
Ciprian. În același an, România ratifică Convenția
de la Berna pentru protecția operelor literare și
artistice.
România, aflată în plin proces de
modernizare și sincronizare cu modelele vestice,
reușește performanțe notabile îndeosebi în ceea
ce privește liberalizările comerciale, dezvoltarea
industrială, precum și viața culturală, comunicațiile și stilul de viață. Galațiul,
un vechi centru comercial, care beneficiase încă din secolul anterior de
beneficiile statutului „porto-franco”, începe să cunoască efectele acestor înnoiri
și după Primul Război Mondial, devenind un înfloritor oraș port de însemnătate
europeană.
229
La nivel național1, se pot menționa și preocupări pentru asigurarea unui

cadru normativ care a funcționat apoi o lungă perioadă în țările române, spre
exemplu, Legea pentru persoanele juridice (asociațiuni și funcțiuni) din 1924
a fost relativ valabilă până în anul 2000! Alte acte legislative de impact pentru
dezvoltarea țării au fost: Legea privind comercializarea și controlul întreprinderilor
economice ale statului, Legea relativă la organizarea Armatei; Legea minelor; Legea
energiei; legile vamale protecționiste din 1924, 1927; Legea pentru învățământul
primar al statului; Legea Mârzescu (pentru reprimarea unor infracțiuni contra
liniștii publice); Legea repausului duminical și al sărbătorilor legale (18 iunie
1925).
Cultura românească devine tot mai vizibilă în lume prin intelectuali de marcă
și începe să se valorizează prin operele lor. În 1924, inginerul Aurel Perșu brevetează
în Germania un automobil aerodinamic fără diferențial, iar în decembrie are loc
prima expoziție a grupării artisitice de avangardă Contimporanul, cu prestigioase
prezente străine, precum și a lui Brâncuși. În 1925, la 1 martie, apare Integral, Revistă
de sinteză modernă, organ al mișcării moderniste din țara noastră și din străinătate,
scoasă de Filip Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ilarie Voronca și M.H. Maxy. În 1926,
Vasile Pârvan ține la Cambridge un ciclu de cinci prelegeri asupra culturilor antice
de pe teritoriul României, care vor fi publicate în 1928 de Cambridge University
Press. În același an, s-a inaugurat prima linie aeriană națională civilă (București
– Galați), cu avioane de transport civil de tip „Ansaldo” și primul serviciu poștal
aerian intern.
Este de precizat faptul că anuarul-ghid mai sus menționat nu este cu adevărat
prima lucrare de acest gen din Galați și nici din România.
1. Istoria României în date/ Dinu C. Giurescu (coord.), Horia C. Matei, Nicolae C. Nicolescu,...
Ed. A 2-a rev. - București: Editura Enciclopedică, 2007. pp. 396-400.
230
Anterior au mai fost editate două, prima în 1908, intitulată „Guid-anuar al

Orașului Galați”, întocmită de George Atanasiu, „conductor” de lucrări publice.
Aceasta conține descrierea orașului: „Galați, cel dintâi port de import al României,
capitala județului Covurlui, așezat pe țărmul stâng al Dunărei”; remarcă poziția
peninsulară și așezare în două părți: Valea și Dealul. Mahalalele „mai principale” de
pe Deal sunt: Vadul-Ungurului, Sf. Împărați și Lozoveni, Buna Vestire, Trei Ierarhi și
Bucureștii Noi (sat alipit la Galați). Populația era de 62.678 locuitori, din care 32.389
bărbați, 30.289 femei, 40806 români, 21.072 străini (33,6 %).
Istoricul prezentat avansează ipoteze asupra denumirii și atestării vechimii,
înclinând spre originea galică (milenară) și se oprește la 1887, când începe construirea
docurilor, după desființarea porto-franco 1883 (1834 – Mihail Sturdza).
Ghidul cuprinde informații utile pentru un oraș modern cu caracter
cosmopolit: descrierea orașului, istoricul, indicatorul alfabetic al străzilor,
lăcașuri de cult. Autorități civile și miliate, Comisia Europeană a Dunării,
consulate, școli, spitale și instituții de binefacere, gări și agenții de navigație
fluvială și maritimă, cazărmi, stabilimente industriale, fabrici mari, hoteluri,
grădini publice, teatre, cluburi, autorități locale și reprezentanții județului
Covurlui în corpul legiuitor, Administrația financiară a județului, magistrați,
Poșta, CFR, Vama, Portăreii Tribunalului, clerul, ingineri, conductori de lucrări
publice, arhitecți, ingineri-hotarnici, medici, dentiști, farmaciști, veterinari,
advocați, Comersanți și... birjari.
La categoria consulate găsim numele și funcția - consul/viceconsul, adresa
și naționalitatea – francez, german, austro-ungar, englez, rus, turc, italian,
belgian, elvețian, suedez, norvegian, danez (Aug. Dall’Orso), olandez, persan,
guatemalez.
Comercianții sunt prezentați în 5 pagini, lista fiind dominată de nume evreiești,
iar cea a birjarilor - dominată de persoane cu nume de rezonanță slavă. Categoria
avocați și clerul ortodox este reprezentată de nume românești.
O bună parte a conținutului acestui ghid, tipărit în format mic (de buzunar),
este ocupat de un material publicitar. Capitolul „Frumusețe și sănătate”2 (Atan3, pp.
52 – 69) și capitolul „Reclame” (Atan., pp 72-92 - coloniale, drogherie, materiale
ferărie și textile, hârtie, papetărie, mobilă, manufacturi, croitorie și avocați, ingineri)
recomandă lucrarea drept un produs de advertising. La finalul broșurii cititorul
beneficia și de două bonuri numerotate pentru reducere la produsele articolelor
„Zâna Carpaților”.
2. Textul reprezintă un scurt compendiu de igienă și prezentări detaliate (cantitate, preț, efecte,
mod de administrare) despre produsele mărcii înregistrate „Zâna Carpaților”, împachetate
original și distribuite cu bucata la Farmacia Aburel, iar în cantități mari, la directorul revistei
„Tribuna Științifică”, Varlam Ghițescu. Presupunem că este vorba despre principalul finanțator
al ghidului.
3. Atan. = Atanasiu, George. Guid-anuar al Orașului Galați. 1908.
231
Un alt ghid, apărut anterior celui care

face subiectul aniversării de față, intitulat
„Călăuza Orașului Galați”, a fost realizat de
N.C. Nanu. Prezentarea orașului este foarte
succintă, conținând câteva date statistice.
Populația orașului ajunsese la 200.000
locuitori – o aproximare posibil exagerată.
Reclamele și conținutul de interes public
sunt intercalate. Se remarcă mai multe
mărci și agenți economici autohtoni față
de precedentul ghid și domenii variate.
Industria locală este prezentată în aproape 3
pagini. Ghidul conține o schiță a orașului și o
hartă a Județului Covurlui. De remarcat sunt
extrasele din legea asupra Camerei de Comerț
și Industrie, precum și articolele despre
actele de stare civilă din Codul Civil. O mare
parte din conținutul lucrării este ocupată de
„Nomenclatura Străzilor Orașului Galați”.
„Primul anuar-ghid al Municipiului
Galați” pe anul 1927, editat de Societatea
de Editură Științifică-Culturală, vine cu
232
un conținut mai bogat și mai bine structurat decât cele anterioare. Încă de la
pagina de titlu este prezentat conținutul, succint, pe categorii de interes, cu
accent pe latura utilitară și interesul local: „Tot felul de adrese și informațiuni
Mersul trenurilor și al vapoarelor, sosiri-plecări”. Cuprinsul se continuă pe unele
din paginile următoare, intercalat neinspirat printre chenarele cu reclame, fără
trimitere la pagină.
În prefață, autorii, probabil în absența unor informații relevante, afirmă că
lucrarea constituie o premieră pentru România-Mare, în timp ce orașele mari ale
lumii aveau demult câte un „Anuar-Ghid pentru localnici și vizitatori”.
Descrierea orașului este mai amplă și are la bază informații preluate în bună
parte din monografia „Galații”, de Gh. N. Munteanu-Bârlad, apărut la aceeași
Societate de Editură. Conține referiri asupra originii denumirii, topografiei,
structurii, străzilor, piețelor și oborelor, monumentelor, arhitecturii și obiectivelor
turistice.
De remarcat că nici aici nu avem o statistică exactă a populației, menționându-
se că cifra furnizată de biroul populației (95.000 locuitori) este mult mai mică decât
cea reală (estimată la 150.000).
Sunt prezentate detaliat autoritățile: funcțiile publice, cu adresele sediilor
și numele ocupanților, instituțiile sanitare și de asistență socială, Justiția, cultele,
învățământul, agricultura-industria-comerțul, administrația financiară, autoritățile
militare, comunicațiile, instituțiile de cultură, corpul consular, asociațiile culturale,
sportive, profesionale și de ajutor reciproc, Comisia Europeană a Dunării (istoric și
componență), comunitățile etnice.
La capitolul „Comunicații”, apare în premieră o mențiune despre Serviciul
Aerian Național și itinerariul curselor regulate pentru pasageri, corespondență și
colete poștale, traficul aerian fiind deschis din 24 iunie 1926 (București – Galați și
retur, Iași și Chișinău – Galați și retur).
Serviciul de Navigație Fluvială Română realiza patru categorii de transport:
de călători, bagaje, mărfuri (de mare viteză), de mărfuri-colete, de cereale și diverse
materiale, de produse petrolier.
Pentru călători existau 10 rute pe Dunăre în parcursul românesc, iar celelalte
categorii de transport asigurau aprovizioanarea întregii Europe, prin orașele
dunărene.
La paragraful Ziare-Reviste-Inserții, apare lista periodicelor din Galați, precum
și precizarea că Societatea de Editură Științifică Culturală va realiza același gen de
publicații de tip anuar-ghid pentru București, Ploiești, Constanța, Brăila, Craiova,
Bacău, Focșani și Tecuci. Tot aici aflăm că Hr. și Gh. Flamaropol, au editat o revistă
lunară de filatelie, în franceză și română, intitulată „L’Echangiste”, organ oficial al
societății de schimb și corespondență „Roumanie-Echange”, cu peste 2000 de abonați
în străinătate.
233
Lista de adrese ale diferitelor categorii de profesioniști apare nominal,

structurată pe domenii de interes, cu reclame încadrate în chenare de diferite
dimensiuni. Acestea din urmă beneficiază de scurte prezentări, cu adrese și denumiri
evidențiate cu caractere evidențiate prin litere mărite și îngroșate, uneori cu mici
elemente de grafică. Se remarcă, de altfel, per ansamblu, influența stilului jurnalistic
de dispunere a anunțurilor în pagină. Conținutul informațional al acestei părți este
foarte bogat și oferă, la o lectură printre rânduri, posibilitatea de reconstituire a
imaginii urbane a Galațiului de altă dată. Este de remarcat diversificarea domeniilor
de interes față de lucrările precedente, atât sub aspect economic, cât și cultural-
recreativ (53 asociații profesionale și de ajutor reciproc, 25 asociații culturale, 19
consulate, 4 biblioteci, 2 muzee, 3 cluburi, 10 localuri pentru spectacole, 12 asociații
sportive, 5 terenuri de sport), care concurează cu tabloul orașului din zilele noastre.
Nu lipsesc, desigur, reclamele pentru propria marcă a editorilor: „SOCIETATE
DE EDITURĂ ȘTIINȚIFICĂ CULTURALĂ Cel mai mare Institut de Arte Grafice:
Complect (sic!) asortat cu ultimele creațiuni de literă, execută orice lucrări de artă
ca...” (Flam.4, p. 27, dar și la p. 56, 90, 130, 131) . Mai aflăm și că N. Gh. Flamaropol
deținea un magazin cu coloniale, delicatese și băuturi spirtoase, pe Str. Grădina Veche,
nr. 25 (Flam., p. 98, 107), și în Medgidia un depozit de diferite articole coloniale
(Flam., p 55). O noutate adusă din domeniul advertising o reprezintă testimonialul lui
Gh. Flamaropol, datat în decembrie 1926,
care recomandă societatea „Asigurarea
Românească”.
Moda testimonialelor aparținând
unor persoane cu notorietate publică, ca
mijloace de promovare, începuse să câștige
tot mai mult teren în advertising. Însăși
Regina Maria a fost primul membru al unei
familii regale care a făcut reclamă. Odată
cu vizita din S.U.A. (1926) a acceptat să
recomande cremele firmei Pond’s, după ce,
anterior - în 1922, devenise imaginea casei
de parfumuri Houbigant pentru „Quelques
Flores Royale”, unul dintre preferatele sale.
Colateral, din conținutul acestui
text deducem că Gh. Flamaropol, coautor
al ghidului, dar și secretar al Asociației
Culturale a Elevilor „V. Alecsandri” (Flam,
p. 52), a cărui biografie nu este bine
4.Flam. = Primul anuar-ghid al municipiului Galați / Hr. & Gh. Flamaropol. - (1927). - Galaţi:
Societatea de Editură Ştiinţifică-Culturală, 1927. 140 p.
234
cunoscută, s-a născut în 1852. Dintr-o altă reclamă, aflăm că Elefterie Gh. Flamaropol
(probabil aceeași persoană) era reprezentant de comerț la Reprezentanța Generală a
Societății de Asigurări „Agronomul” (Flam., p. 44), un alt ipotetic amănunt biografic
despre autorul ghidului.
Grafica lucrării este minimalistă, cu foarte puține ilustrații. Pe coperta a doua
apare fotografia firmei „Grand Magasin”, magazin și atelier de confecții, localizat pe
strada Domnească, nr. 12.
O altă reclamă pentru magazinele „Nord-Orient”, ocupă o pagină întreagă
și reproduce un logo cu mențiunea „Societetea anonimă pe acțiuni de industrie și
comerț Nord-Orient fostă Moștenitorii V.T. Ptașnicov în România; Marcă depusă și
înregistrată sub 9/924 Trib Chișinău ST”.
Însemnătatea acestui ghid-anuar, chiar dacă nu este realmente primul,

depășește intenționalitatea autorilor săi. Lucrarea prezintă interes pentru
cercetătorii din domeniile istoriei presei, a publicității (advertisingului). Deși a fost
lansat ca o publicație anuală, nu se cunoaște dacă a avut continuitate. Demersul a
reprezentat însă un model de conjugare a interesului public-privat pentru editarea
unui produs informativ de interes local și internațional, constituind totodată un
reper pentru următoarele lucrări de acest tip apărute în perioada interbelică,
235
cum ar fi „Anuarul General al Orașului Galați și al Județului Covurlui”, întocmit

pentru anii 1930/31; 1936/38 de Radu Volbură, directorul ziarului „Ecoul”. Tot
din conținutul ghidului aflăm că existau patru agenții de publicitate și depozite de
ziare: Frații Edelstein, Volbură, N. Vulich și Universul (Flam., p. 85). Nu în ultimul
rând, lucrarea reprezintă și o inestimabilă sursă de informații pentru reconstituirea
istoriei orașului Galați.
Bibliografie:
Atanasiu, George. Guid-anuar al Orașului Galați. - Ediţia Autorului. - Galaţi:
[sn], 1908. 93 p.;
Istoria României în date/ Dinu C. Giurescu (coord.), Horia C. Matei, Nicolae
C. Nicolescu. Ed. a 2-a rev. - București: Editura Enciclopedică, 2007. 1104 p.;
Nanu, Nic. C. Călăuza orașului Galați. - Galaţi : Tipografia „Cultura Poporului”,
1925. 38 p. : tab.;
Primul anuar-ghid al municipiului Galați / Hr. & Gh. Flamaropol. - (1927). -
Galaţi: Societatea de Editură Ştiinţifică-Culturală, 1927. 140 p.
236
237
Varia Buletinul Fundaţiei Urechia • Nr. 18/2017
Cristian Robu-Corcan, scriitor, doctorand în filologie

Brăila, Bulevardul Independenţei, nr.295. Cod 810109
Tel. 0727 363869, e-mail: robu_corcan@yahoo.com
Ține de specificul basmului ca acesta să propună o deplasare. Această funcție

este numită de V. I. Propp „plecare” și are atributele unei adevărate călătorii.
Morfologia basmului, a lui V.I. Propp, a apărut în 1928 la Leningrad sub
titlul original Morfologia basmului fantastic. Aproape douăzeci și cinci de ani a
fost cunoscută doar de un cerc restrâns de specialiști1. Imensa ei forță anticipativă
a fost remarcată în 1960 de Claude Lévi-Strauss. În prezentarea cărții, acesta scria:
„Aceia dintre noi care au procedat la analiza structurală a literaturii orale în jurul
lui 1950, fără să cunoască direct tentativa lui Propp, anterioară cu un sfert de secol,
vor găsi aici, nu fără stupoare, formulări, uneori chiar fraze întregi, pe care știu prea
bine totuși că nu le-au luat de la el”.
Un demers de analiză structurală a unui basm ar trebui să ia în calcul și
ipoteza lui V.I. Propp: aceea că, lato sensu, nu există decât un singur basm și că
multitudinea de basme cunoscute trebuie apreciată ca fiind o serie de variante în
relație cu un tip unic.
Pe de altă parte, G. Călinescu considera în Estetica basmului că basmul,
fiind o operă de creație literară, necesită și o analiză critică, nu numai structurală2.
Studiile de folclor comparat, în opinia marelui istoric și critic literar, se rezumă la
tematologie, urmărirea motivelor efectuându-se în pură abstracțiune. În cazul unui
„basm bun”, spune el, avem „material serios” pentru a face și speculații etnologice,
și estetice, și sociologice.
Basmul nu a încetat să fascineze de-a lungul timpului, el devenind un
obiect de studiu dintre cele mai complexe. Alain Montandon, creatorul noțiunii
de sociopoetică, o dovedește în Basmul cult sau tărâmul copilăriei. E vorba de o
abordare multidisciplinară – etnologică, antropologică, istorică, filozofică etc, de
o analiză a modului cum imaginarul social și reprezentările sale formează și in-
formează textul în chiar scriitura lui.
O definiție extrem de precisă a sociopoeticii nu avem. După cum ne spune
chiar creatorul său, sociopoetica trebuie înțeleasă ca „studiu al inserării în scriitură
a reprezentărilor și a imaginarului interacțiunilor sociale”. Dar Alain Montandon
reușește să deschidă orizonturi mai generoase atunci când delimitează sociopoetica
1. Radu Niculescu, „Sensurile «Morfologiei basmului»” în V.I. Propp, Morfologia basmului,
Ed. Univers, București, 1970, p. 6.
2. G. Călinescu, Estetica basmului, Ed. Pergamon, Bistrița, 2006, p. 5.
238
de sociocritică: sociocritica caută în text o imagine a faptelor de societate,

sociopoetica ia în considerare doar acele reprezentări care sunt elemente dinamice
ale creației literare. Practic, sociopoeticianul ar fi cel care, printr-o abordare
multidisciplinară, este interesat de „niște perspective de lectură”.
Am ales trei basme culte care nu mai necesită nicio lămurire privind valoarea
lor literară: Pinocchio, de Carlo Collodi, Vrăjitorul din Oz, de Lyman Frank Baum,
și Povestea fără sfârșit, de Michael Ende. Toate trei propun o călătorie ca o condiție
de formă și conțin o călătorie ca o condiție de fond. De asemenea, cele trei basme
propuse mai au și următoarele puncte comune: călătoriile se desfășoară sub semnul
miraculosului; călătoriile se desfășoară sub semnul unui minus matern; toate trei
sunt basme ale copilăriei.
1. AVENTURI PICAREȘTI
Pinocchio a fost publicat mai întâi cu titlul Povestea unei marionete (Storia di
un burattino), apoi cu cel de Aventurile lui Pinocchio (Le avventure di Pinocchio).
Autorul său, Carlo Lorenzini, l-a publicat sub pseudonimul Collodi, un nume
împrumutat de la satul natal al mamei sale.
Collodi (1826-1890) a fost un republican angajat care a luptat ca voluntar în
războaiele de eliberare împotriva austriecilor și care s-a interesat intens de educația
tinerilor din noua Italie unificată. Viziunea lui progresistă s-a materializat într-o
luptă continuă împotriva analfabetismului și a conservatorismelor de tip feudal.
De asemenea, a militat pentru etica muncii. A tradus din Perrault și din poveștile
doamnei d’Aulnoy cu scopul de a forma tinerii. Povestea lui Pinocchio, prelucrată
literar, devine rapid cea mai populară carte din Italia, criticul Benedetto Croce
afirmând că „lemnul din care a fost făcut Pinocchio este omenirea”.
Succesul poveștii, prin care Pinocchio devine un erou din literatura
mondială, ca și Don Quijote sau Robinson Crusoe, afirmă Alain Montandon,
nu ține de valorile morale de progres, disciplină sau muncă, după cum nu ține
nici de dimensiunea pedagogică, cea referitoare la domesticirea, socializarea și
educarea copilului sălbatic3. Succesul ține de sensibilitatea cititorului la aventurile
unei marionete care descoperă cu mirare și stupefacție frumusețea miraculoasă a
lumii împletită savant, într-un ritm de satiră și carnaval, cu reprezentarea oribilă a
aceleiași lumi.
Pinocchio este un copil recalcitrant, cu porniri violente și instincte de
vagabond. Este predispus la acțiuni anarhice. Este un copil fără trecut și fără
memorie, confecționat dintr-o bucată de lemn destinat arderii; este oglinda
3. Alain Montandon, Basmul cult sau tărâmul copilăriei, trad. Muguraș Constantinescu,
Editura Univers, București, 2004, p. 74.
239
răsturnată a lucrurilor pe care Collodi le întoarce cu susul în jos. Eroul ideal al

poveștilor este desacralizat. Împărătesei, împăratului, fiului moștenitor al lumii
le este opus un obiect care instrumentează parodic teme largi și generale într-o
atmosferă funambulescă a formelor populare. Născut din cotonogeala reală și
fantastică, totodată, dintre Geppetto și Meșterul Cireașă, fără trecut și fără amintiri,
Pinocchio are aplecare spre un singur „meșteșug”, după cum chiar el îl denumește:
„cel de a mânca, a bea, a dormi și a petrece și de a hoinări de dimineața până seara”.
Într-un cuvânt, Pinocchio este o ființă profund primitivă, care debutează în viață
printr-o crimă – îi repede Greierașului Vorbitor un ciocan de lemn direct în cap - și
fuge de acasă cuprins de frig și foame.
O primă dimensiune a călătoriei lui Pinocchio ar fi cea picarescă. Italo
Calvino îi consacră un întreg articol devenit celebru. El plasează opera lui Collodi
pe primul raft al literaturii italiene, acreditând indirect teza conform căreia,
conștient sau involuntar, anumite basme – cele considerate de G. Călinescu demne
de a fi supuse analizei critice, cele din care decurg atât adevăruri estetice, cât și
observații de ordin structural (folcloric)4 – nu sunt create din nimic, ci ele se leagă,
conștient sau nu, de marile procedee de scriitură ale literaturii. Calvino crede că
Pinocchio vine să umple trei mari goluri ale literaturii italiene: curentul romantic
fantastic negru, cel al povestirii de aventuri, cel al romanului picaresc. O bună parte
din Pinocchio impune un ritm de aventură picarescă, plasându-se sub auspiciile
vagabondajului și ale foamei, sub umbrele hanurilor stranii și ale spânzurătorilor,
pe drumuri bătute de tâlhari și escroci. E drept că Pinocchio nu are rădăcinile unui
picaro tradițional, cu mamă prostituată și tată criminal, însă originile lui sunt la fel
de infamante, nesigure. Pinocchio ia naștere dintr-o bucată de lemn din care nici
măcar un picior de scaun nu se poate face. Vine, cumva, de niciunde. Însă, dincolo
de origini, se poate intui resortul lăuntric care-l face, spre a deveni om, să plece în
căutarea de sine. Fabricat de un bărbat, Pinocchio fuge în lume sub semnul unui
minus matern, motiv des întâlnit în basmele copilăriei.
O serioasă dimensiune a călătoriei lui Pinocchio este cea religioasă, redată de
Collodi cu tonul și accentele parodice specifice. Este posibil să vedem în Pinocchio,
spune Alain Montandon, o rescriere a vieții lui Hristos, după cum este posibil să
întrezărim doar, printre rânduri, cultura Bisericii catolice. Există, fără îndoială,
o întreagă teofanie a lemnului vorbitor, după cum transformarea lui Pinocchio
în măgar trimite la tradiția care-l leagă pe Hristos de sfântul animal. Mai mult,
Pinocchio este luat drept un pește, este înghițit de un pește și salvat de un pește,
chestiuni absolut semnificative pentru simbolistica creștină. Dar dimensiunea
etică și cea pedagogică sunt atât de puternice, încât această perspectivă de lectură
descurajează. În schimb, înghițirea lui Pinocchio de către balena-monstru este un
episod care, dincolo de satira neagră, pare destul de sobru. Trimiterea la Cartea lui
4. G. Călinescu, op. cit.
240
Iona este evidentă. Dar și aici Collodi răstoarnă totul cu susul în jos. Dacă Domnul
îi spune lui Iona „Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte
acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fața Mea!”, pur și simplu, fără o altă
explicație, Pinocchio intră într-un bucluc teribil din care nu poate să scape decât
aruncându-se în mare. Dacă Iona se îmbarcă pe o corabie pentru a fugi de la „fața
Domnului”, Pinocchio „înoată la voia întâmplării”. Corăbierii îl aruncă pe Iona în
apă, iar Domnul poruncește unui „pește mare” să-l înghită, în timp ce Pinocchio
este înghițit de vestita Balenă, supranumită „Spaima peștilor și a pescarilor”, tocmai
în momentul în care voia să salveze o căpriță cu blana aurie. În interiorul „peștelui
mare”, Iona își atinge limitele, se „spovedește” în toată goliciunea lui, strigă
către Dumnezeu „din pântecele locuinţei morţilor”. În interiorul vestitei Balene,
Pinocchio își regăsește tatăl, în fața căruia se „spovedește” fierbinte povestind toate
prin câte a trecut și recunoscându-și micile și marile vini, arătându-se, ca și Iona,
în toată goliciunea lui și încheind, ca și Iona, profetic, cu convingerea recunoașterii
Tatălui: „… iar eu de departe te-am recunoscut numaidecât, pentru că mi-o spune
inima”. Cuvinte revelatoare pentru finalul devenirii acestei marionete care, deja,
simțea că are o „inimă”.
Dimensiunea pedagogică, strâns legată de cea etică, ne relevă o lume întoarsă
pe dos, reprezentată sub formă animală. E drept că Pinocchio înțelege că, nemergând
la școală și neinstruindu-se, va ajunge rău sau, altfel spus, va ajunge „nimic”, dar la
fel de adevărat este că a ajunge „ceva” presupune o luptă permanentă și bizară cu
o lume profund nedreaptă. Episodul din capitolul XIX este sugestiv în acest sens.
Titlul capitolului este, de asemenea, tăios: Lui Pinocchio i se fură galbenii de aur
și drept pedeapsă primește patru luni de închisoare. Secvența este simplă, rapidă
și puternică, reprezentând un procedeu literar care-l caracterizează pe Collodi.
Pinocchio, escrocat de Vulpe și de Cotoi, merge direct la Tribunal, în „oraș”, unde
relatează judecătorului cum a fost jefuit. Judecătorul îl ascultă cu bunăvoință, ia
parte la povestire, chiar varsă și o lacrimă, dar imediat ce păpușa își isprăvește
plângerea cheamă doi jandarmi (doi „mopși”) care-l bagă pe Pinocchio la pușcărie,
motivul nefiind altul decât acela că „nenorocitul a fost jefuit de patru galbeni de
aur”. Interesant portretul pe care Collodi îl face judecătorului: „Judecătorul era un
maimuțoi din neamul gorilelor; un maimuțoi bătrân și cu înfățișare serioasă, din
pricina vârstei lui înaintate, a bărbii lui albe și mai cu seamă din pricina ochelarilor
lui de aur fără geam, pe care era silit să-i poarte întruna din pricină că suferea de o
umflătură de ochi”. La fel de interesant, însă, este schițată și lăcomia fără margini
a lui Pinocchio, identificat în acest caz cu poporul, escrocat întotdeauna, după
cum sugerează Collodi, și din cauza naivității determinată de lăcomie. Escrocii îl
îndeamnă pe Pinocchio să semene cei patru galbeni, iar a doua zi să culeagă două
mii. Iată ce gândea Pinocchio, a doua zi, în timp ce mergea să culeagă cei două mii
de galbeni promiși: „Ce-ar fi să găsesc în copac în loc de o mie, două mii de galbeni?
241
Ori în loc de două mii, cinci mii? Sau în loc de cinci mii, o sută de mii? Oh! Ce
boier m-aș face!”.
Capitolul XIX are un caracter esopic ca formă. Morala finală descumpănește.
Orașul în care Pinocchio s-a dus să depună plângerea se numea Azilul Nătărăilor,
iar peste el domnea un „tânăr împărat”. Acesta, dorind să sărbătorească o victorie
într-un război, a poruncit să fie eliberați toți tâlharii ca, împreună cu poporul, să se
bucure de marile serbări ce urma să le dea. Evident, singurul care nu este eliberat
este Pinocchio. Motivul? Pinocchio nu făcea parte dintre ei. Replica lui Pinocchio?
„Ba să mă ierți dumneata, îi spune temnicerului, și eu sunt tâlhar”. Brusc, lucrurile
se schimbă total, temnicerul deschide ușa, își scoate șapca cu respect și-l eliberează
pe Pinocchio.
O călătorie cu o structură atât de universală, de ramificată și de polivalentă
în sensuri, cu o gestică a deplasării ce acoperă o zonă ce pornește impetuos de
la prejudecata culturală până la idealul progresist, cu multiplele intarsii de mister
privind originea corpului și premisele devenirii, poate suporta multiple lecturi. Dar
o anume cheie se impune, totuși, cu precădere: căutarea identității. Collodi crează
un spațiu de mișcare în care Pinocchio accede la o existență autentică, adică la un
eu veritabil. Pinocchio este construit fără nicio preocupare față de formă. Corpul
de lemn nu poate suporta mutații decât atunci când în el ia naștere o interioritate
profund omenească în sens moral, etic și religios. Lunga călătorie a lui Pinocchio
este suportul pe care miraculosul experimentează toate combinațiile alchimice ca
bucata de lemn să devină om. Sau, cum ar spune Roger Scruton5, Collodi îl trimite
pe Pinocchio într-o aventură pe marginea prăpastiei, în căutarea curajoasă a acelui
acasă în care idealul și realul să poată conviețui în bună pace.
2. ÎN CĂUTAREA CURAJULUI, A UNUI CREIER ȘI A UNEI INIMI
L. Frank Baum (1856-1919) provenea dintr-o familie care făcuse afaceri de

succes din exploatarea petrolului. Odată ruinată, autorul capodoperei Vrăjitorul
din Oz se antrenează într-o luptă nesfârșită cu sărăcia și mizeria materială, și asta
în pofida faptului că mai toate cărțile sale s-au bucurat de un real succes. El a
traversat o perioadă de severă recesiune economică, principala lui grijă devenind
procurarea resurselor pentru a-și hrăni familia. Este aceeași perioadă în care începe
să istorisească diferite povești copiilor săi. Soacra sa a fost unul dintre primii
„cititori”, cel mai exaltat și cel care l-a și sfătuit să publice poveștile.
Ca mai toți creatorii americani, L. Frank Baum a trăit și a scris cumva în
spiritul mentalității „visului american”. Este propriu acestuia optimismul privind
5. Roger Scruton, Cultura modern pe înțelesul oamenilor inteligenți, trad. Dragoș Dodu, Ed.
Humanitas, București, 2011.
242
resursele ascunse ale umanității. Visul american, teoretizat în fel și chip, are, în
substanța lui, acea proiecție de ideal prin atingerea căruia omul ar putea deveni
ceea ce își dorește fără ca prin aceasta să-și compromită sau să-și distrugă visele.
Autorul Vrăjitorului din Oz a visat la o lume de basm, oferind cititorilor o
luminoasă fugă dintr-o realitate brutală și întunecată. Regatul lui Oz, din această
perspectivă, este teritoriul absolut al imaginației, deci al evaziunii exemplare, un
spațiu total rupt de real. Alain Montandon, în spiritul criticilor americani, pe care-i
și citează în studiul6 său, îl consideră a fi o „utopie feerică”. Nu mai puțin adevărat
este că utopiile, de regulă în literatură, nu au structuri de sisteme filozofice, ci
conțin idei simple în alcătuirea lor. Ele au, mai degrabă, un substrat socio-politic
în formă alegorică. Vrăjitorul din Oz poate fi citit și prin cheia alegoriei politice,
traseul călătoriei Dorotheei, personajul central, marcând un sens care se îndreaptă
în aceeași măsură și spre individualitate, și spre colectivitate. În aprilie 1900, la
Chicago, L. Frank Baum nota în introducerea poveștii Vrăjitorul din Oz: „Totuși,
basmele de altădată, fiind citite de atâtea și atâtea generații, ar putea să fie puse
pe raftul celor «învechite» în bibliotecile copiilor, pentru că a sosit vremea unei
noi serii de «povești minunate», în care obișnuiții strigoi, pitici sau zâne nu mai
există, așa cum nu mai există nici oribilele întâmplări care îți îngheață sângele în
vine, născocite de autorii lor ca să demonstreze vreo pildă înfricoșătoare. Educația
modernă presupune moralitate. De aceea, copilul zilelor noastre caută în povești
numai amuzamentul, dispensându-se de toate întâmplările neplăcute. Având în
vedere aceste gânduri, povestea «Vrăjitorul din Oz» a fost scrisă numai pentru
plăcerea copiilor din zilele noastre. Se dorește a fi un basm modern, păstrând
uimirea și veselia, dar lăsând la o parte bătăile de cap și coșmarurile”. Totuși, vom
spune noi de data aceasta, Jack Zipes, un teoretician american care a scris despre
basme și capacitatea lor subversivă, citat de Alain Montandon, afirmă convingător:
„Este întotdeauna interesant de abordat operele de ficțiune ale unui scriitor care
declară sus și tare că nu are nicio legătură cu politica, în vreme ce aceasta constituie
în realitate nucleul operei sale. Este aici o asemenea naivitate, încât găsim adesea
inspirațiile politice cele mai pertinente, inspirate de contradicțiile cele mai flagrante
ale epocii”.
Călătoria Dorotheei pare una comună basmului. Este presărată, firește, cu
tot felul de pericole și capcane: traversarea unei păduri întunecoase, coborârea
unui râu învolburat, străbaterea unui câmp de maci care aduceau mai întâi somnul
și apoi moartea, ființe bizare și agresive, figuri persecutoare etc. Pe de altă parte,
fără călătorie n-am fi avut basmul. Există apropieri clare față de Pinocchio, dar
și deosebiri evidente. Atât Pinocchio, cât și Dorothea pleacă de acasă sub semnul
unui minus matern. Pinocchio venea de niciunde, fiind o marionetă fabricată de
un bărbat din lemnul cel mai vulgar și nefolositor. Dorothea era orfană și locuia
6. Alain Montandon, op. cit., pp. 129-159.
243
în Kansas cu unchiul Henry și mătușa Em. Pinocchio fuge de acasă din cauza
foamei și a frigului, Dorothea, în schimb, „pleacă” dintr-o plictiseală cruntă. Este,
desigur, o fetiță care înfruntă toate problemele unui copil de vârsta ei, dar este,
în același timp, și o eroină candidă, generoasă și dispusă a oferi tot ce poate da o
inimă caldă.
Din lumea cenușie și, de la un punct încolo, insuportabilă – „Când Dorothea
stătea în prag și privea în jurul ei, nu vedea nimic altceva decât întinderea vastă
și cenușie a stepei. Niciun arbore și nicio casă nu curma întinsul câmpiei, care
peste tot parcă se unea cu cerul. Soarele pârjolise pământul arat până se făcuse
o întindere prăfoasă, străbătută de mici crăpături” – este smulsă de un ciclon,
ridicată în văzduh și dusă pe un alt tărâm, total necunoscut, bizar. Este luată cu
tot cu Toto, cățelușul pe care „îl iubea”, cu care „se juca” și care „o făcea să râdă,
ferind-o astfel să devină și ea cenușie ca toate celelalte lucruri din jur”. Violenței
morții i se opune întotdeauna violența vieții. Violenței actului de a muri i se
opune violența actului nașterii. Ciclonul intervine miraculos, cu o brutalitate
care o sperie pe Dorothea, pentru a consfinți o moarte necesară pentru ea și
a deschide orizonturile unei a doua nașteri pentru eroina noastră. Dorothea
pleacă într-o călătorie specială, trecând o graniță care arată sensul unei regresiuni
necesare pentru renaștere și regenerare. În comparație cu Pinocchio, care pleacă în
călătorie pentru a se găsi pe sine, Dorothea pornește la drum pentru a se înțelege
pe sine. Visul american adus în discuție intervine aici prin caracterul colectiv al
călătoriei. Dorothea este personajul central, dar ceilalți din grup – Sperie Ciori,
Omul de Tinichea, Leul cel Fricos – fac figuri de personaje principale. Efortul
scoaterii la iveală a acelor calități și resurse nebănuite ale ființelor alegorice este
unul colectiv.
Caracterul transgresiv al călătoriei se impune și el, suprapunându-se, în
cazuri determinate, cu secvențele de alegorie politică. Dorothea rămâne personajul
central alături de celelalte trei personaje principale. Două titluri de capitole sunt
sugestive în acest sens: Dorothea îl salvează pe Sperie Ciori și Salvarea Omului
de Tinichea. Eroul? Evident, Dorothea. Eroul colectiv? Dorothea cu Sperie Ciori,
amândoi participând la salvarea Omului de Tinichea. Plecând la drum, Dorothea
înfruntă pe parcurs acele imagini care compun ceea ce în eul ei profund nu
funcționează. Sperie Ciori are nevoie de creier tot atât de urgent pe cât are și
Dorothea, fetița căreia i s-a reproșat că nu are creier. O inimă e aproape vital s-o
dobândească Omul de Tinichea și la fel de urgent și Dorothea, născută și crescută
în singurătate și lipsă de afectivitate. Și, nu în ultimul rând, e nevoie de curajul
pe care dorește să-l dobândească Leul cel Fricos pentru a înfrunta tot ceea ce
amenință și persecută. Realitatea din tărâmul imaginat, dominat de miraculos, este
însă alta: toți aveau ceea ce le lipsea, fără s-o știe. Pe de altă parte, apreciază Alain
Montandon, Sperie Ciori ar putea fi imaginea fermierului american care suferă de
244
un complex de inferioritate, care se îndoiește de capacitatea lui de judecată (Baum

a fost interesat de formarea partidului populist și a participat la campania lui
William Jennings Bryan7). După cum Leul cel Fricos ar putea fi chiar Bryan însuși,
acesta pierzând alegerile din 1896. Sunt evidente aluziile lui Baum la realitatea
socio-politică a Statelor Unite, dar această cheie de lectură este, cumva secundară,
prevalând detașat fantezia, imaginația, și din această cursă alegoria pierde teren în
mod decisiv. În prefața la Prințesa pierdută din Oz, Baum este foarte explicit în acest
sens: „(...) eu cred că visele, visele diurne, cu ochii deschiși și întreaga mașinărie a
creierului în activitate sunt cele care conduc la îmbunătățirea lumii. Copilul cu o
imaginație bogată va deveni un om imaginativ, capabil de creație și de invenție. (...)
Un educator eminent mi-a spus că poveștile cu zâne sunt de o valoare neprețuită
pentru dezvoltarea imaginației la tineri. Eu îl cred”.
Caracterul necesității călătoriei – Baum îl subliniază atât prin delimitarea
geografică aproape precisă a țării lui Oz, cât și prin specificul demascării lui Oz
ca impostor. Ca Regele să se vadă clar în goliciunea lui, trebuie să mergi până
în regatul lui și să-l privești direct în față. Drumul Dorotheei și al celor trei
protagoniști până în Orașul de Smarald, „sediul” lui Oz, de fapt sediul Puterii,
este presărat de multe detalii semnificative care, pe de o parte, sporesc misterul,
iar pe de altă parte pun bazele unei întâlniri tranșante care anunță confruntarea
cu Adevărul. Țara lui Oz este înconjurată de un deșert atât de mare, încât nicio
ființă omenească nu-l poate străbate. Tema deșertului de netrecut este abordată
și de Baum cu aceeași psihologie cu care autorii de basme, de regulă, concep
„imposibilul” în materia călătoriei.
Alain Montandon atribuie lumii creată de Baum în Vrăjitorul din Oz o
mare simplitate8, o simplitate care, uneori, poate genera monotonie și o anume
plictiseală și care debordează de o naivitate și candoare ce deschid imaginația către
ideile subversive. Cred că, mai exact, ar fi vorba de o anume liniaritate a călătoriei,
specifică structurilor narative drepte, de tip euclidian, cu toate că, în comparație
cu Collodi, care crează o lume a fantasticului în care narațiunea se desfășoară pe
linie dreaptă și doar în limita unor linii drepte, Baum schițează, totuși, o buclă a
narațiunii prin crearea unei lumi total noi, total rupte de real, deci eliberată de orice
element fantastic, în care fabulosul, generator de utopie în formă alegorică, trasează
reperele unei acțiuni, de fapt ale unei călătorii, care, tocmai prin simplitatea soluției
narative, este generatoare de nuanțe ce se distanțează semnificativ de înțelesurile
simple sau naive. Dorothea face și o călătorie psihică. Și dacă simpla întrebare „Cine
sunt?” sugerează naivitate și simplitate, acțiunea de a căuta răspunsul complică
lucrurile și adâncește trauma.

245
3. CĂLĂTORIE ÎN FANTAZIA
Michael Andreas Helmuth Ende (1929-1995) a fost un scriitor german care

a semnat cărți pentru copii. A cunoscut un succes remarcabil: cărțile sale au fost
traduse în peste patruzeci de limbi și s-au vândut în peste douăzeci de milioane de
exemplare, au fost ecranizate și aduse pe scenele teatrelor și operelor.
Povestea fără sfârșit a apărut în 1979 în Germania Federală. A fost editată
într-un milion de exemplare și tradusă în douăzeci și trei de limbi. Ecranizarea sa
a reușit performanța de a deveni cea mai costisitoare producție de film din istoria
cinematografului european de la acea dată. Deloc pe placul autorului, filmul a rulat
cu frenezie din dorința studiourilor Bavaria de a concura producțiile hollywoodiene.
Pe scurt, povestea este următoarea: un copil care traversează o perioadă foarte
dificilă – mama sa a murit, iar legătura cu tatăl său, legătură nemediată de mamă,
devine extrem de greoaie – chiulește de la școală pentru a citi o carte misterioasă.
Despre această carte copilul crede că reprezintă poarta prin care, intrând într-o
altă lume, va fugi din lumea reală. Lumea pe care o descoperă fugind prin cartea-
poartă se numește Fantazia și pare un ținut fără sfârșit al imaginației fabulatorii.
Din păcate, această țară este bolnavă. Boala care o macină temeinic este Nimicul.
Doar un băiat din Fantazia ar putea opri Nimicul, salvând-o pe Crăiasa Copilă, cea
care domnește peste ținut. Numele lui este Atreiu. Atreiu pornește într-o călătorie-
căutare inițiatică: ajunge în Mlaștinile Întristării, de unde smulge un indiciu de
la venerabila Morla, o țestoasă uriașă; însoțit și ajutat de un balaur-noroc, merge
să întâlnească sfinxul și cele trei porți magice; se întoarce la Turnul de fildeș de
unde Crăiasa Copilă domnea peste Fantazia. Se întoarce convins că a eșuat, dar
Crăiasa Copilă îl asigură că a reușit. Cum? Aducând din lumea reală, în lumea
fantastică, un cititor care a suferit alături de el. Acest cititor nu mai are de făcut
decât să o boteze pe Crăiasa Copilă cu un nume nou și astfel să redea viața ținutului
imaginației. Cititorul este Bastian, copilul care a chiulit de la școală pentru a citi
această carte și care ezită în a da un nume nou Crăiesei Copilă. În cele din urmă
rostește acel nume nou, se trezește alături de Crăiasa Copilă și va începe să recreeze
lumea imaginând-o, pornind de la un grăunte de lumină (tot ce mai rămăsese din
Fantazia). Bastian pornește și el o călătorie plină de aventuri la capătul căreia pierde
memoria a ceea ce a fost el. Ajuns la Doamna Aiuola, care-l primește ca o mamă
bună, el intră în mina imaginilor pentru a găsi ultima imagine care-l leagă de lumea
exterioară, se scaldă în apele vieții și renaște în lumea realității.
Povestea fără sfîrșit are un rol terapeutic major pentru cititorul ei. Este de o
bogăție remarcabilă a evenimentelor și aventurilor, a diferitelor locuri și situații, și
abundă în personaje și creaturi complexe. Scriitura pare smulsă din romantismul
german târziu. Substanța compozită a creaturilor fabuloase este de clară inspirație
246
mitologică, din diferite zone și timpuri. Este, de asemenea, și un basm al copilăriei,

la fel ca Pinocchio și Vrăjitorul din Oz. Într-un interviu, Michael Ende spunea: „O
mărturisesc fără rușine: adevărata, reala motivație care mă îndeamnă să scriu este
plăcerea jocului liber și gratuit al imaginației. Pentru mine, să lucrez la o carte
înseamnă de fiecare dată să plec într-o călătorie a cărei destinație n-o știu; este o
aventură care mă pune în fața unor dificultăți pe care nu le cunoșteam mai înainte
și care face să se nască în mine experiențe, idei pe care le ignoram în totalitate, o
aventură la capătul căreia am devenit eu însumi alt om, diferit de cel care eram la
plecare”.
Așadar, a lucra la o carte înseamnă pentru Michael Ende a pleca într-o
călătorie a cărei destinație n-o știe. Misterul total al destinației îi însoțește pe tot
parcursul basmului și pe cei doi eroi, Atreiu și Bastian. Din această perspectivă,
Povestea fără sfârșit lansează în profunzime actul lecturii. Schematic, problematica
se desfășoară astfel: eroul-cititor se identifică cu eroul din cartea pe care o citește
până dincolo de limita lumii reale, cu riscul de a dispărea în lumea ficțiunii, el
însuși devenind o creație de ficțiune. Incertitudinea destinației face din călătorie un
lucru greu de suportat, descurajând complet și torturând psihic până la epuizare.
De altfel, călătoria are, firește, un final, dar și acesta, cumva, fără sfârșit, indecis,
suspendat, un sfârșit ca un nou început. Și firește că actul lecturii este cel care
animă neîncetat povestea. Bastian se întreabă asupra paradoxului cărții închise:
„Aș vrea să știu ce se petrece de fapt într-o carte cât timp stă închisă. Probabil că
nu există decât literele tipărite pe hârtie, și totuși – ceva tot trebuie să se petreacă,
fiindcă atunci când o deschid, găsesc acolo o întreagă poveste”.
Bastian pleacă de „acasă”, la fel ca și Pinocchio și Dorothea, sub semnul unui
minus matern. Lui Bastian îi lipsește mama lui dispărută, răpusă de boală. El o
vede pe mama sa în diferite chipuri ce-i apar în povestea fără sfârșit, pe reliefurile
nesfârșite ale Fantaziei, începând cu Crăiasa bolnavă și ajungând până la Auryn,
Ciobul luminos, „Strălucirea”. Călătoria în miraculos îi deschide perspective
nebănuite, chiar dacă înspăimântătoare în dimensiunea lor. Tragedia lui Bastian,
ca și în cazul Dorotheei, este cea a copilului care și-a pierdut orice legătură vitală
cu cei din jur, orice contact cu izvorul primordial. La un moment dat, chiar uită
cine este și de unde vine. „Clădim toate ființele noastre în jurul unității numelui pe
care îl purtăm”, spune Bachelard în Visările către copilărie9. E propriu copilăriei să
fie atinsă de aripa nenorocirii, tot așa cum este propriu copilului evadarea în vis și
imaginație sub simbolul dublului și al alterității. Călătoria lui Bastian este fugă și
căutare în același timp. Este fugă de lumea exterioară, rigidă, neînduplecată. Este și
căutarea unui leac pentru Crăiasa Copilă și este, nu în cele din urmă, și un doliu pe
care Bastian trebuia să-l țină după mama sa.
9. Gaston Bachelard, Poetica reveriei, trad. Luminița Brăileanu, Editura Paralela 45, Pitești,
2005, pag. 103.
247
Călătoria, de fapt călătoriile din Povestea fără sfărșit au o aparență simetrică,

proprie punctelor față de o linie, de pildă, dar, angajate în narațiune, ele devin
circulare. E ca și cum călătoria s-ar întoarce asupra ei însăși. E semnul închiderii
unui cerc care se deschide continuu. Ende a reușit să creeze o infinitate de direcții
împresurate cu mituri neo-romantice în care căutarea miraculosului este un izvor
neoprit de acte de revoltă. Miraculosul pare a fi suportul superior și inatacabil pe
care se sprijină tărâmul copilăriei. Este semnul unei visări mai reale decât realul
însuși.
Se impun cîteva considerații în locul concluziilor. Cele trei călătorii din cele
trei basme supuse studiului au următoarele caracteristici comune: sunt provocate
pe fondul unei angoase generate de lipsa afecțiunii materne; destinațiile finale
nu sunt cunoscute; reprezintă acțiunea propriu-zisă; pot fi, concomitent, fizice și
psihice; sunt evazioniste; sunt subversive; sunt iminente; sunt imanente; îndeplinesc
aceeași funcție ca și visul; sunt rezultatul fricii de a crește; alimentează psihologic
și simbolic structurile narative.
248

Buletinul Fundației Urechia Nr. 18, An 2017

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Buletinul Fundației Urechia Nr. 18, An 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biblioteca „V.A.

Publicaţie anuală • an 15, nr. 18 • 2017

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”

Vasile Alexandrescu Urechia şi Unirea românilor

Mărci tipografice din secolele XVI-XVII în

Abstract: Marca tipografică, definită ca o emblemă sau un însemn pe care vechii

Evenimentele organizate de Institutul Cultural

Dezvoltarea colecţiilor Bibliotecii Naţionale a

Abstract: Lucrarea prezintă donațiile de publicații pentru colecțiile de

Modalități de realizare a formei preferate

la nivelul IFLA, cât și la nivel internațional (implicit în RDA și Ghidul de catalogare

Abstract: Evoluția concepţiilor internaţionale de catalogare în condiţiile

Abstract: Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, prin activitatea managerială

Publicații seriale: Studiu de caz

Abstract: Acest articol prezintă genealogia Monitorului Oficial al României,

Noutăți aduse Principiilor Internaționale

Abstract: Stabilite pentru prima dată în 1839, regulile de catalogare au trecut

Zborul printre Povești

Abstract: Instituție publică de cultură, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, a

Campania „Hai pe net” 2017

Abstract: Derularea proiectelor naționale și internaționale ce au în vedere

„Tinerii și mediul virtual: conexiuni periculoase”

Abstract: Internetul se dezvoltă şi se diversifică continuu, iar majoritatea

Abstract: Paula Romanescu este poetă de limba română şi de limba

Gh. Şincai – pedagogul de suflet

Abstract: Gh. Şincai este o personalitate remarcabilă a istoriografiei româneşti,

Gh. Şincai poate fi analizat ca fiind istoricul, lingvistul, învăţatul, directorul,

Abstract: Înzestrată nativ cu simţ artistic, Cornelia Buzdugan-Haşeganu va

Abstract: Artistă cu o bogată fișă de activitate, participând la numeroase

Cuvinte cheie: Angela Tomaselli, artă, etnografie, pictură, Galaţi, Muzeul de

Părintele Econom Stavrofor LUDOVIC COSMA

Abstract: Părintele Ludovic Cosma a susținut o intensă activitate pastorală,

Pagini din istoria Casei Corpului Didactic Galați

ETNOGRAFIA GĂLĂŢEANĂ LA CEAS DE CUMPĂNĂ

Inaugurarea Parcului Municipal din Oraşul Galaţi

Abstract: Consiliul Comunei Galaţi a decis în anul 1880, să înfiinţeze o

Unele considerații privind conferințele pentru

Abstract: Activitatea Asociațiunii s-a desfășurat pe un interval cronologic extins

Cuvinte cheie: despărțăminte, conferințe pentru intelectuali, construcția

Abstract: Eseurile lui Michel de Montaigne se dovedesc o piatră de încercare

Icoana Românească în imagini și cuvinte

Abstract: Menirea sfintelor icoane nu este alta decât cea a predicii:

Poezii populare românești

Abstract: Culegerea și studierea proverbelor, legendelor, poeziilor și a

În perioada anilor 1895-1903, A. Zanne a publicat o culegere de „Proverbe

„Primul anuar-ghid al Municipiului Galați”

Abstract: Autointitulată „Primul anuar-ghid al Municipiului Galați”, de către

Călătoria în basmul cult

Abstract: G. Călinescu considera în Estetica basmului că basmul, fiind o

Vasile Alexandrescu Urechia

Abstract: Vasile Alexandrescu Urechia is well-known as the founder of our

Imprints from the 16th and 17th centuries in the

The events organized by the Romanian Cultural

National Library of Romania’s collections

Abstract: This paper focuses on donations to library collections, as National

Ways of Achieving the Preferred

Stating the Subject AND THE UDC INDEXES

Abstract: Constant computerizing led to the evolution of the international

V.A. Urechia Public Library Modern Services

Abstract: V.A. Urechia Public Library of Galati pays considerable efforts to

Serial Publications – A Case Study – ”Monitorul

Abstract: This article presents the genealogy of the Monitorul Oficial al

New Developments in the International