ETICĂ

NIVELURILE COMUNICĂRII

În funcție de numărul participanților și tipul de relație dintre ei, există cinci niveluri de
comunicare:

1. Comunicarea intrapersonală;

2. Comunicarea interpersonală;

3. Comunicarea de grup;

4. Comunicarea publică;

5. Comunicarea de masă.

1. Comunicarea intrapersonală, în care emițătorul și receptorul sunt aceeași persoană.

Dialogul interior pe care îl purtăm cu noi înșine reprezintă un autentic proces de comunicare.

Fiecare ființă umană se cunoaște și se judecă pe sine, își pune întrebări și își răspunde, gândește,
analizează, reflectează, evaluează decizii.

Comunicarea intrapersonală este foarte importantă pentru echilibrul psihic.

2. Comunicarea interpersonală presupune trei aspecte esențiale:

 Cum se realizează comunicarea;

 Între cine și cine are loc comunicarea;

 Frecvența cu care se realizează comunicarea între grupuri.

Persoanele sunt atrase de o serie de motive precum: interese, câștig net, competență, afinitate.

Comunicarea interpersonală presupune strict doi participanți și prezintă calitatea de a influența

opiniile, atitudinile sau credințele oamenilor, permite dialogul cu celălalt.

Obiectivele acestei comunicări sunt extrem de multiple și complexe:

 cunoașterea celor de lângă noi,

 crearea sau întreținerea legăturilor umane,
 recunoașterea valorii personale,
 satisfacerea nevoilor afective, de control și dominație.

3. Comunicarea de grup presupune mai mult de doi participanți.

Sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare grupurile „mici”, cu cel mult 10-15
participanți.

Se asigură schimburi de idei și emoții, se împărtășesc experiențe și se caută soluții de rezolvare a

problemelor, se iau decizii și se aplanează conflicte.

Pentru constituirea grupului trebuie avut în vedere următoarele: interacțiunea, dimensiunea

grupului, scopurile grupului.
4. Comunicarea publică implică prezența unui emițător unic și a unei multitudini de receptori (prelegeri,
discursuri); orice gen de cuvântare, expunere sau prezentare susținută de către o persoană direct în
prezența unui auditoriu, mai mult sau mai puțin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o formă
de discurs public sau comunicare publică.

5. Comunicarea de masă presupune producerea și difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau
audiovizuale de către un sistem mediatic instituționalizat către un public variat și numeros. Acest tip de
comunicare se caracterizează printr-o slabă prezență a feedbackului. Mesajele îmbracă cele mai variate
forme (carte, presă scrisă, transmisii radio, TV, internet).