Examinarea

ultrasonografică în
obstetrică şi ginecologie

Şef de lucrări Dr. Daniela Chiriac

 UTERUL
 Este primul organ vizualizat în examinarea
ginecologică
 Este în general ascuns în spatele simfizei
pubiene
 În cursul examinării uterului trebuie
apreciate:
– Dimensiunea
– Poziţia
– Forma şi conţinutul (endometrul)
Principalele planuri de examinare sunt
cel longitudinal şi transversal (fig. 1,2)

Fig. 1a Fig. 1b

Fig. 2
 Uterul are o formă piriformă, alungită;
faţa anterioară este plată în timp ce faţa
posterioară este în general convexă
 Conturul extern este puternic ecogen,
datorită diferenţei mari de impedanţă
acustică dintre muşchiul uterin şi
ţesuturile vecine
 Poziţia uterului este variabilă, depinzând de
gradul de umplere a VU, ce este reperul cel
mai important pentru identificarea OGI
(uter şi anexe); în cazul examinării cu sonda
transabdominală VU apare ca o masă
rotundă, net delimitată şi fără ecouri interne
 Ecografia transvaginală poate decela
modificări minime ale miometrului şi
endometrului şi este preferată ecografiei
transabdominale
La examinarea uterului se disting: corpul uterin,
istmul şi canalul cervical în prelungirea vaginului
 Mărimile uterului variază în raport cu
vârsta şi numărul sarcinilor
 Inainte de menarhă, corpul uterin este
aproximativ jumătate din lungimea colului,
la nulipare corpul şi colul au aceeaşi
dimensiuni, pe când la multipare corpul
uterin este aproape dublu faţă de cervix
 Corpul uterin conţine multe fibre
musculare pe când colul are fibre
musculare (~ 10%) şi fibre de colagen şi
elastice
Dimensiunile uterului la diferite etaje

Diametrul Diametrul Diametrul Volum

longitudinal antero- transversal
posterior
Prepubertal 1 - 3 cm 0,5 - 1 0,5 - 1 10 - 20 ml

Multipare 8 cm 3 5 60 - 80

Nulipare 6 cm 3-4 3-4 30 - 40

Postmenopauza 4 - 6 cm 2-3 2-3 14 -17

 Miometrul
 Are ecogenitate variabilă în funcţie de
proporţia de fibrei colagen şi fibre
musculare
 Este posibil să distingem ecografic trei
straturi de fibre musculare (fig.3)
 Endometrul
 Prin TVS este foarte uşor de recunoscut;
el apare ca o linie mediană, cu ecogenitate
mult crescută faţă de miometrul
înconjurător
 Pentru a studia şi măsura grosimea
endometrului este necesară o secţiune
longitudinală prin uter şi vizualizarea
uterului în întregime (de la fundul FU până
la orificiul uterin) (fig.4)
Fig. 4 Măsurarea grosimii endometrului
 Secţiunea transversală este de asemenea
esenţială pentru a detecta şi măsura posibile
formaţiuni endocavitare (polipi, mioame, IUD,
colecţii lichidiene)
 În cazul în care, cavitatea uterină este
deformată de un nodul fibromatos, endometrul e
mai greu de recunoscut; în această situaţie
trebuie vizualizat canalul cervical (uşor cu TVS)
şi identificat mucoasa vaginală, apoi urmărim
cursul longitudinal, de la orificiul cervical intern
până la FU
 Perioada prepubertară

 Studierea endometrului este dificilă, întrucât nu

e posibilă decât prin ecografie transabdominală
 La naştere endometrul este subţire şi
hiperecogenic, datorită impactului cu hormonii
placentari
 După câteva săptămâni de viaţă, endometrul
devine atrofic şi apare ca o linie <1 mm, până
când începe activitatea hormonală ovariană,
când începe să prolifereze şi se îngroaşă până
începe menarha
 Studiul endometrului şi morfologiei,
dimensiunea ovarelor, este important în
această perioadă pentru diagnosticul
pubertăţii precoce sau tardive
 În cazul pubertărţii întârziate, endometrul
apare atrofic; arătând o activitate ovariană
săracă, pe când în cazul pubertăţii
precoce, endometrul apare îngroşat şi
hiperecogenic
 Perioada reproductivă
 În timpul acestei perioade producţia ciclică a
hormonilor ovarieni determină alterări
histologice ale endometrului, reprezentate
ecografic prin variaţii în grosime şi ecostructură
 În timpul perioadei menstruale se poate vedea
ecografic în cavitatea uterină un material
neomogen, datorat prezenţei sângelui şi
resturilor de ţesut rezultat din dezintegrarea
stratului funcţional (Fig.5)
 De aceea nu e recomandat ca în această
perioadă a ciclului să studiem patologia
endometrială
Fig. 5
 În faza proliferativă precoce – celulele
endometriale cresc în număr şi mărime şi astfel
endometrul apare ca o linie mediană bine
definită, mult mai ecogenă decât miometrul
înconjurător (fig.6)
 În faza proliferativă tardivă şi până la prima la
ovulaţie, endometrul are aspect “trilaminar”= 2
linii hipoecogene, delimitate de o linie
hiperecogenă (fig. 7)
 În această perioadă se poate vizualiza, de
asemenea o mică cantitate de mucus în canalul
cervical (fig. 8)
 În faza secretorie – endometrul apare
hiperecogen sub efectul progesteronului,
pierzând aspectul trilaminar (fig.9)
 Climacteriul
 Odată cu încetarea activităţii ovariene,
endometrul devine subţire şi atrofic; el apare ca
o linie mediană, hiperecogenă foarte subţire (fig.
10)
 Grosimea normală a endometrului în
postmenopauză e mai mic de 5,6 mm
 S-a demonstrat recent că un endometru, mai
gros de 6 mm, este considerat normal în
menopauză, dacă femeia nu are metroragii; de
aceea TVS este mai utilă în menopauză pentru
studierea endometrului, chiar şi la pacientele
asimptomatice; de asemenea este normal în
această perioadă să observăm, o cantitate
foarte mică de fluid intracavitar (fig. 11):
mucoasa peretelui anterior şi posterior, dau
impresia a 2 linii ce delimitează aria centrală
anecogenă; în aceste situaţii măsurarea grosimii
endometrului se face, însumând grosimea celor
2 linii
Fig. 11
 Tabel cu grosimea endometrului
considerată normală

Faza proliferativă 4 - 8 mm
Faza preovulatorie 6 - 10 mm
Faza secretorie 7 - 14 mm
Faza postmenopauză < 6 mm
 OVARELE
 Se află între uter şi peretele lateral pelvin,
anteromedial de vasele iliace externe (fig. 12)
sau în Douglas, în spatele uterului având o
morfologie variabilă, în raport cu vârsta şi cu
condiţiile endocrine
 În timpul examinării cu TVS, este de multe ori util
să palpăm cu mâna liberă abdomenul, pentru a
mişca ansele intenstinale ce pot veni şi acoperi
ovarele
 Evaluarea reacţiei organelor pelvine la palpare
şi/sau preiunea exercitată de sonda vaginală,
poate fi util ca test pentru a aprecia prezenţa sau
nu a aderenţelor – “Sliding sign” – sensul
alunecării
 Morfologia ovariană este frecvent ovoidală, de
aceea volumul poate fi calculat cu bună
aproximaţie utilizând formula pentru un elipsoid
(d1 ) x (d2 ) x ( d3 ) x (p/6)
 Dimensiunea ovarelor variază fiziologic în cursul
vieţii şi ciclic în cursul perioadelor reproductive
 Studiile US au arătat că volumul ovarian creşte
pentru fiecare din primele 2 decade ale vieţii, iar
în a 4-a decadă, volumul tinde să scadă (fig 13)
 Volumul maxim ovarian, considerat fiziologic
este ~ 20 ml în perioada fertilă şi 10 ml după
menopauză; graţie TVS care e capabilă să
deceleze leziuni de câţiva mm, evaluarea
volumelor ovarelor a devenit secundară
 Perioada prepubertară
 La naştere, ovarele, sunt mici şi apar ca mase
hipoecogene, cu structură omogenă, situate, de
o parte a uterului (fig 14)
 Volumul lor este de 0,6 – 1 ml în condiţii
normale
 În anii precedenţi pubertăţii, ovarele cresc în
volum, odată cu apariţia foliculilor ovarieni (fig.
15 )
 Aceste modificări, sunt însoţite de creşterea
concentraţiei plasmatică a FSH şi LH (fig. 16);
nu este ceva neobişnuit să observăm chiste
ovariene în aceşti ani, în general uniloculate
 Cele mai importante modificări ovariene, pot fi
văzute la pubertate; ele cresc în volum şi apare
aspectul tipic-multifolicular (fig. 17) odată cu
acumularea unui număr variabil de foliculi antrali
(4 -10 mm) înconjuraţi de parechim ovarian
 Stroma, nu se modifică şi echostructura este
normală. Aceasta indică începerea activităţii
funcţionale ovariene, în care ciclurile
nonovulatorii pot fi prezente încă; de asemenea
acestea pot fi întâlnite la femeile afectate de
amenoree hipotalamică de origine nervoasă (ex.
anorexia) sau în timpul pierderii mari în greutate
Fig. 17
 De aceea evaluarea US a morfologiei şi
volumului ovarelor, reflectă variaţiile ce pot fi
văzute la nivelul axului hipotalamo-hipofizar-
ovarian, în timpul copilăriei şi pubertăţii,şi
constituie un instrument important de evaluare
a pubertăţii întârziate sau precoce, ca şi în
studiul endometrului
 În timpul perioadelor fertile, ovarele normale sunt
uşor vizualizate pe părţile uterului; datorită
prezenţei a câtorva folicului în faza antrală (fig.
18)
 Aceştia apar ca formaţiuni sferice,
transonice cu contur regulat, dat de stroma
înconjurătoare
 Poate fi observat ecografic foliculul
dominant ziua a 8 -10 a ciclului menstrual
acesta are Ø ~2 mm/zi până ajunge la 20 -
25 mm Ø (la ovulaţie) puţin înainte de a
produce ovocitele
 Corpul luteal măsoară în general 2 -3 cm Ø
 Câteodată, în timpul acumulării de sânge în
interior, poate apărea ca un chist şi are
dimensiuni mari (fig.19)
 Acest chist luteal, indiferent de dimensiune poate
determina hemoragie – se evidenţiază sânge în
fundul de sac Douglas (diagnostic diferenţial cu
SE) (Fig. 20), de asemenea poate apărea o
structură neomogenă (fig. 21 – 22) imită aspectul
neoplasmului ovarian

Fig. 20
Fig. 21 Fig. 22
 Cu Doppler color, se poate observa o viteză
crescută şi impedanţă scăzută o vascularizaţie
la nivelul corpului galben (fig. 23)
 În general corpul luteal este singur dar în 5% din
cazuri, poate fi bilateral sau multiplu (fig. 24)
 In al doilea rând cel mai frecvent tip de chist
funcţional în perioada fertilă este cauzat de
chistele foliculare
 Aceste sunt în general uniloculare, complet
transonic cu Ø = 3 – 8 cm (fig. 25)
 Pot produce o cantitate variabilă de estrogeni şi
avea semne clinice (cicluri mestruale neregulate)
 Frecvent ei dispar spontan sau descresc în
volum după apariţia ciclului menstrual, de aceea
o eventuală US pentru verificare este necesară
pentru un diagnostic corect
Fig. 25
 În CLIMACTERIU, ovarele devin atrofice,
mici (fig. 26) şi apar ca două mase
hiperecogene pe laturile uterului (fig. 27)
(datorită scăderii activităţii ovarelor)
 Trebuie căutat cu atenţie chistele de ovar
(cancerul ovarian)
Fig. 26

Fig. 27
 TROMPELE
 Au lungime între 7 şi 12 cm, fiind situate pe
marginea superioară liberă a ligamentului larg,
acoperite de peritoneu (fig. 28) ele au diferite
părţi anatomice: interstiţială, istmă,
înfundibulară şi ampulară
 Partea interstiţială este foarte subţire, aşezată
pe stratul muscular al uterului şi măsoară 1 –
2cm. Acest perete poate fi vizualizat cu TVS
efectuând o secţiune transversală prin uter la
nivelul fundului uterin şi urmărind ecoul
endometrial (fig. 29)
Fig. 28

Fig. 29
 Patologia miometrului
1. Malformaţiile uterine
2. Leiomioamele
3. Adenomioza
4. Leiomiosarcoamele
5. Patologia cervicală
 1. Malformaţiile uterine

 Majoritatea malformaţiilor congenitale

uterine, sunt cauzate de anomalii de
fuziune centrală a celor 2 canale
Mulleriene, ceea ce determină incompleta
reabsorbţie a septului ce separă cele două
hemicavităţi
 Malformaţiile uterine sunt foarte variate şi
multe sunt asociate cu afectarea rinichilor
şi a tractului urinar
Clasificarea malformaţiilor uterine
(BUTTRAM, 1983)
1. Sindromul Rokitanski-Kuster-Hauser – aplazie
vaginală, uter absent ovare prezente (vine de
obicei pentru amenoree)
2. Atrezia vaginală
3. Uterul unicorn
 Ecografic, uterul are o morfologie tubulară fiind
situat lateral (stâng sau drept), cu diametrul
transversal redus şi frecvent cu un corn uterin
rudimentar (dg. diferenţial greu de făcut cu un
miom subseros pedunculat)
4. Uterul didef
5. Uterul bicorn
6. Uterul arcuat
Diagosticul US e foarte important pentru a realiza
plastia

Fig. 31

Fig. 30
Fig. 32 Fig. 33

Fig. 33bis
Fig. 34 Fig. 35

Fig. 35bis
Fig. 36 Fig. 37
 2. Leiomiomul

 Este o tumoră benignă, constând în ţesut

conjunctiv şi celule musculare netede denumite
miom sau fibrom
 Este cea mai frecventă neoplazie genitală la
aproximativ 25% din femeile la vârste
reproductive; poate apărea în orice parte a
uterului, singură sau multiplă cu dimensiuni de
la câţiva mm până la cm
 Microscopic fiecare miom este înconjurat de o
pseudocapsulă (fig. 38). Majoritatea
fibroamelor sunt asimptomatice, simptomele
care apar sunt depinzând de numărul,
dimensiunile fibromului, vârsta pacientei dar şi
distanţa de cavitatea uterină

Fig. 38
 Cele mai frecvcente simptome sunt:
meno-metroragiile, durere (rar) în caz de
necroză, compresiune, sterilitate (dacă
obstrucţionează orificiile tubare)
 datorită prezenţei receptorilor hormonali,
fibroamele cresc în sarcină şi scad la
menopauză
 Malignizarea fibroamelor e foarte rară
(0,2%)
Caracteristicile US ale fibromului

Echostructura:
- Depinde de cantitatea de fibră musculară,
conjunctive şi de prezenţa calcificărilor. În
cazul calcificărilor sau a prezenţei fibrei de
colagen, structura e hiperecogenă (fig. 39)
Fig. 39
- Pentru a distinge un fibrom cu structură
isoecogenă cu miometrul înconjurător, e
necesar un bun aparat şi experienţă. (fig. 40)
 Caracteristic US este prezenţa unei mase,
rotunde hipoecogene, în interiorul uterului şi
distinctivă de miometru, uneori se poate chiar
distinge delimitarea între pseudocapsulă şi
miometrul normal (fig 41)
 Rar se poate observa deformarea uterului,
endometru distorsionat, cel mai des însă avem
o ecostructură neomogenă de zone
hiperecogene alternând cu zone hiperecogene,
fară a distinge clar nodulii fibromatoşi şi uterul
este în general crescut de volum, cu morfologie
globulară (fig. 42)
Localizare

 Leiomiomul poate fi:

– Subseros
– Intramural şi submucos (fig. 43)
 Cel subseros apare ca o masă solidă
vascularizată ce poate deforma profilul extern al
uterului (fig. 44)

Fig.44 Fig.44 bis

 Nodulul subseros poate fi şi pediculat cu
artere şi vene (fig.45)
 În această situaţie, trebuie vizualizate
ambele ovare, pentru a exclude originea
ovariană a tumorii (fibrom ovarian, terom,
metastaze), uneori vasele pedunculului
pot fi vizualizate cu Doppler (fig. 46)
 Nodulul intramural, are dimensiuni (1 -2
cm diametru, maxim) şi poate să altera
profilul extern al uterului (fig. 47)
 Diagnosticul se face între miomul
intramural (Tab. 2) şi adenomioză, şi e
caracterizat tot de grade variabile de
structuri inomogene, a miometrului
 Diagnosticul diferenţial între miomul
intramural şi adenomioză
Adenomioză Miometrul intramural

Ecostructură neomogenă Mixtă: hipoecogenă,

alterată cu
hiperecogenă
Con de umbră posterior absent Prezent

Morfologie Contur imprecis Ovoidal, rotund

Pseudocapsulă absentă prezentă

Lacune hipoecogene prezente rare

Doppler foarte puţine vase în curgere periferică

miometru prezentă în
pseudocapsulă, rar în
miom
 Nodulul submucos poate creşte în interiorul
cavităţii endometriale sau în miometrul
parietal (fig. 48)

Fig. 48 Fig. 48 bis

 Pentru diagnosticul nodulului submucos,
sonohisterografia (SIS), creşte acurateţea
diagnosticului (fig. 49), putând stabili
numărul, dimensiunea şi poziţia nodulilor
în uter

Fig. 49
 Este foarte important de stabilit poziţia
nodulilor submucoşi pentru a clarifica
simptomele clinice (metroragia,
hipermenoreea, dismenoreea, sterilitatea)
şi a hotărâ tipul şi durata unei eventuale
miomectomii per histeroscop
 Diagnosticul diferenţial se face între:
nodulul submucos, polipul endometrial şi
cheagul de sânge intracavitar (fig. 50)
 Polipul endocavitar este o formaţiune pur
endocavitară, mult mai ecogenă decât
endometrul înconjurător, având un contur
clar
 Cu Doppler se poate vizualiza curgerea
vasculară ce vine de la pediculul hematic
 Cheagul endocavitar are o morfologie
neregulată şi nu are flux sanguin intern
 Fenomenele degenerative ale
fibromului
 Sunt frecvente şi au semne ecografice variabile
 Necroza unei părţi a miometrului, poate apărea ca
o masă anexială malignă (fig. 51)
 Dopplerul e foarte util în acestă situaţie, el
permiţând vizualizrea unei impedanţe periferice
foarte crescute (fig. 52)
 Calcificarea este cea mai comună formă de
degenerare, şi rezultă prin depozitarea calciului
în interiorul masei tumorale, apare mai frecvent
la menopauză (fig. 53)
Evoluţie
 Dimensiunea şi poziţia miomului nu pot fi
predictibile pentru evoluţia în timp
 În postmenopauză, dimensiunile tind să
rămână constante în timp
 Studierea miomlui prin Doppler pulsatil, a
fost propusă pentru evalua tendinţa la
creştere deocamdată doar evaluarea US, a
volumului miomului, rămâne singurul
parametru, de predicţie a creşterii, în timp
 3. ADENOMIOZA
 Este o condiţie comună, caracterizată de creşterea
glandelor şi stromei endometriale în interiorul
miometrului (fig. 54 - 55)

Fig. 54 Fig. 55
 Frecvenţa 5% -70%
 Simptome: meno-metroragia şi dismenoreea
 Diagnostiul preoperator, e dificil, prin orice
metodă
 General: US uterul e crescut în volum (fig. 56)
fără a vizuliza un fibrom bine definit
 Vizualizarea, de asemenea, a unor arii hipoecogene,
variabile ca dimensiune, cu margini neclare. Power
Dopplerul, arată absenţa curgerii sângelui în
interiorul nucleilor de adenomioză diagnosticul
diferenţial cu varicozităţile vaselor uterine (fig 57)
 Semnele US ale adenomiozei:
– Morfologie uterină globulară: FU apare
lărgit
– Mici spaţii chistice în jurul miometrului
– Ecostructură neregulată, neomogenă
– Ecouri endometriale neregulate
 3. SARCOMUL
 Este o tumoră foarte rară, ce se poate
dezvolta, pornind de la un leiomiom, sau cel
mai frecvent “de novo” de la un miometru
normal sau stroma endometrială
 Diagnosticul esenţial este histologic,
bazându-se pe indicele mitotic (> 10
mitoze/ţesut), atipii nucleare şi prezenţa
maselor de nercoză
 Afectează în general femeile de 50 – 60 de
ani ce clinic prezintă: metroragii şi dureri
pelvine
 Diagnosticul preoperator e foarte dificil şi nu
s-au găsit semne U.S. specifice
 Creşterea rapidă în volum, a unui miom
cunoscut, cu nivelul seric crescut a lacto-
dehidrogenazei şi o vascularizaţie crescută
a masei parenchimatoase cu contur
imprecis (fig. 58, 59)
Fig. 58 Fig. 59

Fig. 59 bis
 Unii autori au propus studierea caracteristicilor
curgerii sanguine a masei uterine (rezistent
indexul 2 viteza peak-ului sistoli – KURJAK
pentru diagnosticul diferenţial între miom şi
sarcom (fig.60)
 4. PATOLOGIA CERVICALĂ
 Diagnosticul corect cu TUS (se introduce,
doar câţva cm în vagin, fără a comprima
colul)
 Chistele Naboth: arii hipo/anecogene
sferice lângă mucoasa endocervicală (fig.
61), unice sau multiple, dimensiuni de
maxim 3 -4 cm
Fig. 61
 Polipii cervicali: sunt (ca şi cei endometriali)
formaţi din stromă vasculară acoperiţi de
mucoasă hiperplazică
 Rezultă frecvent de la o inflamaţie cronică
(cervicită)
 U.S.: arii ovoidale, mult mai ecogene decât
restul cervixului (fig. 62, 63); pot creşte mult şi
proba prin orificiul extern cervical (fig. 64)
 Polipul endometrial poate coexista cu cel cervical
Fig. 62 Fig. 63

Fig. 64
 CANCERUL CERVICAL
 E dificil de diagnosticat U.S. în stadiile iniţiale
 Studierea curgerii sanguine a dat unele rezultate
 E important de ştiut căile de invazie, a
cancerului cervical:
– invazia vaginului
– parametrelor
– VU
– rectului
 În general US apare ca o masă nerregulată cu
ecogenitate mai scăzută decât ţesutul
înconjurător sănătos, marginile sunt neregulate
şi imprecise (fig. 65 şi 65 bis, 66 şi 66 bis)

Fig. 65 Fig. 65 bis

Fig. 66 Fig. 66 bis
 Mucoasa endocervicală hiperecogenă, poate
apărea alterată, întreruptă sau complet absentă
(fig. 67)
 Un profil cervical extern asimetric poate fi un
semn al invaziei parametriale

Fig. 67
 Infiltrarea uterului şi vaginului este văzută ca o
extensie corectă a masei cervicale
hiperecogene vascularizate (fig. 68)

Fig. 68
 Power Doppler Color evidenţiază gradul de
neoangiogeneză a neoplaziei (fig. 69) şi a fost
corelat cu gradul de invazie parametrială

Fig. 69
 Studierea curgerii sângelui intratumorale
poate fi utilizată ca test de determinare a
stadializării tumorale şi a existenţei
metastazelor
 Acest lucru este util pentru planificarea
tratamentului adecvat în stadiul I şi II;
totuşi pentru evaluarea corectă e necesară
RMN sau CT
 TVS: este uşor de efectuat şi ieftină, fiind
utilă pentru evaluarea tratamentului pre şi
postoperator a paceintelor cu cancer
cervical (fig. 70 – 70 bis)

Fig. 70 Fig. 70 bis

 Patologia endometrului
 A. BENIGNĂ
– Hiperplazia
– Polipii
– Miomul submucos
– Endometrita
– Piometrita
– Sinechia – Sindromul ASHERMAN
Hiperplazia endometrială = alterarea structurii
glandelor endometriale
 TVS: endometrul gros (> 5 mm în
postmenopauză), intens hiperecogenic, în
contrast cu miometrul înconjurător (fig. 71)
 Uneori mici zone anecogene, chistice apar în
miometru, datorită acumulării de mucus, produs
de glandele hiperplaziate
Fig. 71
Polipul endometrial = formaţiune ovoidală
sesilă sau pedunculată în interiorul
cavităţii uterine
 poate fi unic sau multiplu
 poate umple toată cavitatea uterină,
făcând dificil diagnosticul cu hiperplazia şi
cancerul endometrial
 focar hiperecogen înconjurat de
endometrul normal (fig. 72 -72 bis)
Fig. 72

Fig. 72 bis
 Ex. U.S. este recomandată în faza proliferativă a
CM, pentru că mucoasa endometrială este
subţire şi endometrul înconjurător e
hipoecogenic (fig. 73), pe când în faza luteală,
endometrul are aceeaşi ecogenitate ca şi polipul
şi vizualizarea e dificilă

Fig. 73
 Datorită vascularizării polipului, poate fi uşor
vizualizat cu Doppler (fig. 74 – 74 bis)
 Prin U.S. B -Mode Se dg. 47% din polipi, pe când cu
Doppler 77%

Fig. 74 Fig. 74 bis

 Miomul submucos are ecogenitate mai scăzută
decât miometrul înconjurător (fig. 75) şi poate
prezenta cacificări
Endometrita
 Poate avea semnul US variabile, în relaţie cu cauza
de producere
 În B-mode endometrul poate fi normal, dar cu
Color/Power Doppler frecvent se observă creşterea
vascularizaţiei endometrului şi miometrului (fig. 76)
 Mai puţin frecvent se poate observa o mică
cantitate de fluid intracavitar
 Când cavitatea endometrială este complet plină cu
puroi se numeşte piometrie (fig. 77)
 Moiometrul devine turtit şi întins
 Semnele clinie şi laboratorul (VSH, leucocitoză şi
proteina C reactivă) confirmă dg. US
 Sinechia uterină şi Sindromul Asherman
apare ca un punct hiperecogenic mic în
endometru
 Sonohisterografia e utilă pentru diagnostic
B. Patologia malignă a endometrului
1. Cancerul endometrial
2. Metastazele endometriale
1. TVS este un excelent test de screening la
bolnavele cu metroragie în
postmenopauză, fiind accesibilă, ieftină şi
uşor acceptată de paciente, reducând
numărul biopsiilor endometriale;
 aceasta se recomandă când grosimea
endometrului este > 5 mm la femeile în post
menopauză ce au metroragie. De aceea TVS
a fost propusă ca metodă de screening
pentru cancerul endometrial şi la femeile
asimptomatice aflate la menopauză (ce au
obezitate, diabet, HTA şi polip endometrial în
antecedente)
 U.S. Cancerul endometrial poate avea
aspect de neoformaţiune polipoidă (fig.
78, 78bis şi 79), cu contur neregulat
localizată sau difuză; uneori singurul semn
US e grosimea mare a endometrului (greu
de diferenţiat de hiperplazie, polipi)
 Trebuie vizualizat ecografic: miometrul şi
canalul cervical (primele structuri
invadate), precum şi VU şi rectul
 Fig. 78

Fig. 78 bis
Fig. 79
 Ecostructura ţesutului neoplazic variază de la
hiperecogenă (în G1, G2) la hipoecogenă (în G3)
datorită, se pare cantităţii crescute de mucus
produs de carcinoamele diferenţiate faţă de cele
slab difenţiate. Uneori mucusul se acumulează în
cavitatea uterină (fig. 80)
 Power Dopplerul arată şunturi arterio-venoase,
anevrismele vasculare, dar diagnosticul
histologic este necesar pentru confirmare
Fig. 80
Metastazele endometriale
 sunt cauzate de cancerele de sân, gastric,
ovarian, leucemie, limfoame, cavitatea uterină
apare US scleroasă şi neomogenă (fig. 81)
 SONOHISTEROGRAFIA (SIS)
 Introducerea în cavitatea uterină a unei mici cantităţi de
lichid (soluţie salină) permite vizualizarea bună a stratului
endometrial; se utilizează un cateter steril.
 Tehnică:
– Verificarea poziţiei uterului
– VU plină
– Se vizualizează cervixul
– Nu e obligatorie sterilizarea vaginului
– Se introduce cateterul steril (fig. 82) prin canalul cervical, în
caviatatea uterină
– Cateterul este conectat la o seringă de 20 ml ce conţine 20 ml
soluţie salină
– Se injecteauă graduat până se vede peretele anterior şi posterior
(fig. 83 -84 )
 Contraindicaţii: sarcină, piometrie, BIP şi cancer
endometrial
Fig. 82

Fig. 83
Fig. 84
 Indicaţii:
– Sângerări anormale uterine
– Sângerări după avort
– Ca metodă de screening în postmenopauză
– Sterilitate (prezenţa polipilor, sinechie uterină)
– Terapia cu TAMOXIFEN
 În mod normal, mucoasa uterină apare ca
un strat uniform şi regulat (fig. 85)
Fig. 85
Fig. 86 - polip
 Fig. 87 – miom submucos
Se poate aprecia adâncimea miomului submucos foarte
important, dacă decidem să-l extirpăm histeroscopic
 prezenţa de resturi în cavitatea uterină ce apar
Fig. 88 –
ataşate de peretele posterior sau anterior al uterului
3. TAMOXIFEN
 are efect agonist/antagonist pe receptorii
estrogenici
 Dacă pe ţesutul mamar are efect antiestrogenic,
pe ţesutul endometrial are efect estrogenic,
putând determina hiperplazie, polip, cancer
 Unii autori recomandă anual biopsie la pacientele
cu tratament cu TAMOXIFEN ) fig. 89
Fig. 89
 Masele anexiale

 Evaluarea anexelor este mai bună prin TVS

 TAS este indicată, întotdeauna când se
suspectează o patolgie anexială malignă, pentru
o mai bună evaluare a extensiei în abdomenul
superior
 Criteriile US pentru diagnosticul
diferenţial al maselor anexiale
1. Dimensiunile în cle trei planuri
2. Mono/bilateralitatea
3. Marginile (internă/externă)
4. Conţinutul (chistic/solid)
5. Ecostructura (anecogenă, hipoecogenă sau mixtă)
6. Prezenţa/NU a septului
7. Morfologia (sferică, ovoidală, neregulată)
8. Ecoul posterior (con de umbră)
9. Invazia organelor vecine
10. Mobilitate
11. Prezenţa ascitei
12. Prezenţa/absenţa curgerii sângelui şi parametrii
cantitativi (RI, IP)
Fig. 90
Fig. 91
Fig. 92
Fig. 93

Fig. 94
Fig. 95
Fig. 96
 A. Patologia anexială benignă
a) Chistul ovarian seros
 Poate fi unic sau multiplu, conţinut
anecogen, contur bine definit
 În general e unilocular (fig. 97), uneori
poate avea septuri (< 3 mm), dar nu
există porţiuni solide intrachistice
Fig. 97
 Aceste chiste se diferenţiază greu de foliculii
ovarieni normali (pentru că au aceeaşi
morfologie) de foliculii preovulatorii; de aceea
persistenţa chistului după CM, în timp e cel mai
important parametru pentru diagnosticul
diferenţial
 În prezent, chistele < 5 cm diametru nu necesită
tratament chirurgical, studiile nu au demonstrat,
că ar avea risc de malignizare
Chistul endometriozic

Fig. 98
 Frecvenţa 12%
 Factori predispozanţi:
– menarha precoce
– Nuliparitatea
 Riscul de cancer ovarian este de patru ori mai
mare la femeile ce au avut chiste endometriozice
 Aspect
– Frecvent este unilocular, cu capsulă subţire şi contur
regulat şi ecouri interne (fig. 99, 100)
 Fig. 99

Fig. 100
 Diagnosticul diferenţial se face cu alte chiste
ovariene: dermoid, mucinos, hematic. Un semn
US descoperit în 45% din cazuri, ce ajută la
diferenţiere, este prezenţa de mici pete
hiperecogene pe peretele chistului (fig. 101)

fig.101
 Semnele tipice US sunt:
– Masă ovariană, sferică
– Conţinut hipoecogen, omogen
– Zone hiperecogene pe perete
– Absenţa proiecţiilor papilare
 Semne atipice:
– Prezenţa de septuri intrachistice-sunt subţiri
(fig 102, 103)
– Conţinut neomogen (fig. 104)
– Perete intern neregulat (fig. 105)
– Proiecţii papilare
Fig. 102
Fig. 103
Fig. 104

Fig. 105
 Pentru diagnosticul diferenţial în caz de
semne atipice e util TVS şi ex. Doppler
(conţinutul solid, nu are curgere internă)
Tabel cu semnele US importante pentru diagnosticul
diferenţial al chistului endometriozic

Endometru Chsit Chistadenom Dermoid

Corp luteal

Septuri Rare Nu Frecvent Rare

Arii ecogene Rare Da Rare frecvent

Con posterior Nu Nu Nu Frecvent

Pete frecvent Nu Nu Nu
hiperecogene
 Este dificil de vizualizat leziunile extraovariene cu
TVS dacă dimensiunile lor sunt sub 1 cm (fig.
106)
 Pacientele cu chiste endometriozice trebuie
examinate pentru diagnosticul prezenţei
adenomiozei uterine, incluziuni chistice
peritoneale, ce sunt frecvente
Fig. 106
 Chistadenomul ovarian
 Masă ovariană benignă, frecventă în
postmenopauză – chistadenom seros şi
mucinos (40% din neoplasmele ovariene
benigne)
 Chist adenomul seros
– US: transonic sau hipoecogenic cu suprafaţă
regulată (fig. 107) poate avea proiecţii
papilare mici, şi nu acoperă toată suprafaţa
chistului
Fig 107
 Chistadenomul mucinos
 E bilateral în 5% din cazuri
 US: e crescut multilocular, cu multe
septuri interne, paralele, cu dimensiuni
mari (15 – 30cm); structura internă e
hipoecogenă (fig. 108)
Fig. 108
 Chistul dermoid
 Frecvenţa 9 : 100.000/femei
 US: semne variabile, conţine - grăsime,
dinţi, păr, unghii etc.
 Frecvenţa mare în adolescenţă şi copilărie
(40% - din tumorile genitale) dar apare şi
tardiv în menopauză
 Chistul dermoid este bilateral la 15% şi
asimptomatic fiind frecvent diagnosticul
întâmplător
 Poate conţine ţesut tiroidian ce secretă hormoni
şi dă semne de hipertiroidism
 TVS: apare ca o masă rotundă sau ovală, cu
dimensiuni mari, con de umbră posterior,
structură complexă (conţine păr, unghii,
aspecte hiperecogene) (Fig.109)
fig. 109
 Utilizarea Doppler Color permite
diagnosticul corect (diferenţiat de
cancerul ovarian) nu există vase de
sânge, în interiorul masei tumorale fig.110
 Sunt 3 semne US ale chistului dermoid
1. Chiste hipo/anecogene, conţinând unul
sau mai multî noduli hiperecogeni, cu
con de umbră posterior (fig.111)
2. Chiste conţinând zone hiperecogene pe
fond hipo/anecogen (fig. 112)
Fig. 111

Fig. 112
3. Chiste cu conţinut uniform hipoecogen (fig. 113)
 Con de umbră posterior (fig. 114)
 Ocazional poate apare o delimitare între fluidul
seros şi grăsimea din interiorul chistului, datorită
diferenţei de densitate (fat-fluid level)

fig. 115
 Tot ocazional şi numai la TVS e posibil să
vizualizăm “nuclei dermoizi”, avasculari
hiperecogeni 5 -10 mmm
înconjuraţi de parechim ovarian normal în ovarul
contralateral normal (fig. 116)
 În aceste situaţii se recomandă tratamentul
conservator atât în pre- cât şi post-menopauză
pentru că rata lor de creştere este foarte redusă
(2 mm/an) şi sunt asiptomatici
Fig. 116
 FIBROMUL OVARIAN
 Derivă din stroma ovariană
 E foarte rar (4% din tumorile ovariene)
 90% e unilateral
 US: masă solidă, similară cu fibromul
uterin (fig. 117)
Fig. 117
TUMORILE OVARIENE MALIGNE
CANCERUL OVARIAN
 Rata de mortalitate 80% la femeile >50
de ani
 Dg. se pune în majoritatea cazurilor,
tardiv, în stadiile finale, pentru că nu are
siptome caracteristice şi semne US (fig.
118)
Fig. 118
 Cea mai comună formă fiziologică este:
– Seros (fig. 119)
– Mucinos (fig. 120)
– Chistadenocarcinomul
– Multe alte tipuri histologice
 E frecvent bilateral
 Are dimensiuni mari, mobilitate redusă
 Frecvent e asociat de ascită
Fig. 119

Fig. 120
 Tabel cu cele mai comune semne
US în cancerul ovarian
1. Dimensiuni mari
2. Septări
3. Proiecţii papilare solide, din peretele chistului
4. Structură complexă: parţial chistică, parţial
solidă
5. Ascită prezentă în fundul de sac Douglas
6. Frecvent bilateral
7. Mobilitate redusă, infiltrarea organelor vecine
8. Implantări solide, hipoecogene în perimetrul
pelvin
 În stadiile iniţiale, apare ca chist
unilocular, conţinând una sau mai multe
papile (fig. 121) ce fac peretele intern
neregulat
 E foarte important să acordăm atenţie
prezenţei acestor neregularităţi a peretelui
uterin chiar dacă chistul este mic, pentru
că reprezintă frecvent primul stadiu a unui
cancer ovarian
Fig. 121
 Porţiunile solide ale tumorii, cresc şi devin
majoritare (fig. 122 – std.III al unui cancer
ovarian)
 În stadiile avansate, apare o masă solidă cu mici
spaţii chistice (SWISS CHEESE) rezultate din
acumularea de fluid produs de celulele
neoplazice sau hemoragie intratumorală şi
necroza (fig. 123)
Fig. 122
Fig. 123
 La Color Doppler cancerul ovarian are o
vascularizaţie internă bogată, cu anastomoze
arterio-venoase frecvente, locuri vasculare şi
distribuţie neregulată a curegerii:
 IR < 0,40
 PI < 0,60
 Cu peak sistolic crescut (> 12 cm/sec)
 Când diagnosticam un cancer ovarian, este
esenţial să căutăm metastaze peritoneale în
fundul de sac Douglas (fig. 124) peretele pelvin
şi spaţiul vezico-urinar
Fig. 124
 Prezenţa sau absenţa ascitei sau un
epiploon hioecogen, îngroşat trebuie
verificat (fig. 125)
 Aceste semne sunt sugestive pentru
carcinomatoza peritoneală(fig. 126)
 Fig. 125

Fig. 126
 Sarcina ectopică
 Definiţie:
– Implantarea ovulului în afara cavităţii uterine, 98%
din cazuri în trompă, 70% în cele două treimi laterale,
pe locul doi: cervix, apoi ovar şi cavitatea abdominală
– Localizarea ovulului în aceste locuri determină
fenomene erozive = hemoragie apoi ruptura trompei
cu hemoperitoneu sau expulzia oului în cavitatea
abdominală
 Clinic:
– Amenoree
– Absenţa sacului gestaţional din uter
– Metroragie
– Durere la TV (ţipătul Douglasului)
 Semnele U.S ale SE:
– E net superioară TAS
– Poate evidenţia SG în afara uterului (fig. 127)
– Absenţa SG din cavitatea uterină (exceptând cazurile rare de
sarcină heterotopică), (fig. 128)
– Prezenţa pseudosacului gestaţional asociat de reacţia deciduală a
endometrului (fig.129), această situaţie e greu de diferenţiat de o
sarcină i.u. mică 2 -3 săptămâni (fig. 130) sau de
prezentaţia de resturi după un avort incomplet
– Alt semn US prezenţa unei mase complexe anexiale
distincte de ovar
– Nu exită semne, însă semne clare, absolute US
– Color Doppler este util pentru a identifica vasele din jurul SG
adevărat
 Tabel compararea semnelor US la TVS între
pseudo SG şi sarcină I.U
Pseudo SG SG IU

Poziţie În centrul cavităţii înconjurat Excentric

de endometru
Margini Neregulate Regulate, “double
ring” a trofoblastului şi
deciduă
Morfologia şi Neregulat, alungit se poate Morfologie sferică ce
dimensiuni modifica în timpul examinării creşte cu VG
sau de la o ex.la alta
Conţinut Anecogen sau prezenta de După 5 săpt., se poate
ţesut amorf observa structui
embrionare
Doppler Curgere areduasă în deciduă Flux peritrofoblastic cu
rezistenţă scăzută
 Fig. 127

Fig. 128 Fig. 129

Fig. 130
Fig. 131, 132 Masă maximală structură lângă ovar normal cu corpul
luteal
Fig. 133 - Doppler arată vascularizaţie bogată în jurul CL
 Foarte importantă este determinarea βHCG seric,
ovarul trebuie vizualizat ecografic, el fiind situat
lângă partea ampulară a tubei (localizare frecventă
a SE)
 Poate fi observată o imagine hiperecogenă (“tubul
ruing”) la nivelul trompei (fig. 134)
 Fig. 135 - SE interstiţială (localizarea SE la distanţă de endometru)
Fig. 136, 137
SE cu localizare cervicală endometrul apare îngroşat umple cavitatea uterină
 Fundul de sac Douglas
– Se poate vizualiza fluid (fig. 138)
 Dacă se vizualizează fluid în Douglas, trebuie
examinat spaţiul Morrison (între ficat şi rinichi)
cu TAS unde se poate de asemenea
vizualiza fluid (fig. 139) necesită
intervenţie chirurgicală imediată
Fig. 138

Fig. 139
 SARCINA
 Diagnosticul sarcinii în primele săptămâni e
mai fidel cu TVS (poate diagnostica o sarcină
de 2-3 săpt.)

 Standardele minime pentru primul trimestru

1. Localizarea sarcinii (IU/extrauterin)
2. Conturul SG (regulat/neregulat)
3. Evidenţierea nr. de embrioni (SG)
4. Determinarea VG
– prin măsurarea SG
– Măsurarea CRL
– DBP
5. Asocierea posibilă cu altă patologie uterină
Dezvoltarea normală a embrionului şi anexelor
 Sacul gestaţional se vizualizează la:
– 41 -43 zile de amenoree cu TAS
– 32 – 34 zile de amenoree cu TVS
 Apare ca un fluid mic anecogen, înconjurat de un
inel ecogenic de ţesut în apropierea endometrului
(fig. 140) – greu de diferenţiat de pseudo SG
 Pe măsură ce sarcina avansează, diagnosticul
devine mai simplu, apare “double decidual sac
sign” (fig. 141)
 Înainte de 4 săptămâni vilii corionici sunt distribuiţi
uniform peste întreaga circumferinţă a SG (avem
flux peritrofoblastic – (fig. 142)
 Fig. 141
Fig. 140

Fig. 142
 Pe la 5 săptămâni TVS permite vizualizarea
sacului galben (fig.4) ce joacă rol în primele
stadii de dezvoltare a embrionului nutriţie,
dezvoltarea sistemului reproductiv, intestine,
hematopoeză
 Prezenţa a mai multor saci galbeni denotă
sarcina multiplă (fig. 143, 144)
 Diametrele sacului galben cresc până la 8-9
săptămâni apoi descresc, ca la 12 săptămâni să
dispară
 La 7 săptămâni se poate distinge o membrană
subţire amniotică (fig. 145)
Fig. 143
Fig. 144 Fig. 145
Fig. 146
 SNC
 Are origine în placa neurală
 Primul stadiu de dezvoltare a SNC = inducţia dorsală (fig.
148, 149)

Fig. 149

Fig. 148
A. Secţiunea anatomică sagitală prin polul cefalic, a unui
embrion de 8 săptămâni = cavităţile ventriculului III şi
IV
B. TVS la 8 săptămâni VG
 Succesiv, începând cu 10 săptămâni VG şi în ½ a sarcinii
plexurile choroide
 După 18 săptămâni VG plexurile choroide merg spre
posterior şi nu se mai văd
 Sunt semnele US cele mai evidente (fig. 150)
A. Secţiunea anatomică prin polul cefalic la 12 săpt. VG
cavitatea ventriculului lateral ce conţine plexurile
choroide
B. TVS = plexurile choroide (CP)
CP = structuri vasculare, acoperite de un strat epitelial; US
= sunt hiperecogene
Fig. 150
 FATA
 În primele stadii de dezvoltare embrionară,
ochii sunt situaţi în partea laterală pe faţă, apoi
migrează, creând condiţia pentru vederea
stereoscopică; se poate vizualiza cristalinul
(fig. 151)
A. Embrion la 12 săptămâni – faţa
B. TVS la 11 săptămâni
 Examinarea amănunţită a feţei e posibilă cupă
18 săptămâni VG
Fig. 151
 Sistemul cardio-vascular
 BCF se evidenţiază la 7 săptămâni

A. Secţiune axială prin torace evidenţiază

- 4 camere
- BCF
B. Secţiunea axială prin abdomen evidenţiază
stomacul în hemiabdomenul stâng
C. Secţiune prin abdomen evidenţiază
rinichi
Fig. 152 - embrion de 12 săptămâni
 Sistemul gastroenteric
 Stomacul apare pe la 6 săptămâni şi descinde în
abdomen pe la 10 săptamâni
 La TVS se vizualizează de la 11 săptamâni fig.
13 (arie anecogenă, semilunară)
 În primul trimestru este o herniere fiziologică a
intestinelor fetale la baza cordonului fetal
(omfalocelul fiziologic) de aceea nu se poate
exclude până la 12 săptămâni defectul de perete
abdominal anterior (fig. 153)
Fig. 153
A. Specimen anatomic de embrion la 11
săptămâni secţiune sagitală aratând
herniere fiziologică
B. TVS secţiune prin abdomenul
fetal herniere fiziologică
 Sistemul genito-urinar

 Rinichi pot fi vizualizaţi de la 9 săptămâni VG

 Apar ca 2 structuri ovale uniform ecogene, situate de o
parte şi de alta a coloanei vertebrale (Fig. 154)
 VU se vizualizează ca o arie mică, anecogenă,
în centrul pelvisului, delimitată pe ambele părţi
de arterele ombilicale
 Sexul fetal, poate fi evidenţiat de la 14 săpt.VG
 Calcurarea VG
 În primul trimestru, există variaţii biologice
minime în dezvoltarea embrionului şi astfel se
poate estima VG cu minimă eroare

Fig. 155
 Prima structură ce poate fi folosită pentru
calcularea VG este sacul gestaţional (GS);
Măsurarea acestuia poate fi obţinută chiar
dacă embrionul şi sacul galben nu se văd
 Tabelul 3. Calcularea VG, bzată pe măsurarea
diametrului sacului gestaţional
SG (mm) VG (săptămâni) 22 7,42
8 5,5 23 7,56
9 5,7 24 7,7
10 5,8 25 7,84
11 5,9 26 7,98
12 6,1 27 8,14
13 6,2 28 8,28
14 6,4 29 8,42
15 6,5 30 8,56
16 6,7 31 8,7
17 6,84 32 8,84
18 6,98 33 8,98
19 7,14 34 9,14
20 7,28 35 9,28
21 7,42 36 9,42
Calcurarea VG în funcţie de lungimea craniu pelvis
(CRL) + (+7zile)
CRL (mm) Weeks + Days CRL (mm) Weks + Days
4 6+0 19
5 6+1 20
6 6+2 21
7 6+3 22
8 6+5 23
9 6+6 24
10 7+1 25
11 7+2 26
12 7+3 27
13 7+4 28
14 7+5 29
15 7+6 30
16 31
17 32
18 33
 Complicaţiile primului trimestru de
sarcină
 Metroragie: cea mai comună complicaţie din primele
stadii ale sarcinii cu frecvenţă 15 – 25%; este
principala indicaţie pentru US, ce poate stabili cauza
şi estima prognosticul
 Diagnostic:
 La începutul sarcinii – criterii US de examinare, se
bazează pe vizualizarea a 3 elemente: SG, embrion
şi BCF
 Absenţa BCF > 7 săpt. / avort (făt mort)
 SG – neregulat anfractuos în discordanţă cu VG -
sarcină oprită în evoluţie
 De asemenea SG, dar ca mărime în discordanţă cu
VG
 Sarcina oprită în evoluţie
 Absenţa embrionului sau a sacului galben, la
TVS efectuat la numai puţin de 7 zile distanţă
 Avort – când un embrion cu CRL > 10 mm, dar
fără BCF la examinări succesive la > 7 zile
 SG mai mic decât VG, posibil nu s-a apreciat
corect data UM; repetarea TVS la > 7 zile
 TVS – poate prezice şi un eventuala avort
1. Riscul e influenţat de: vârsta mamei, de asemenea
riscul de avort e mai mic >10 săptămâni
2. BCF reprezintă unul dintre cei mai importanţi
parametrii de precauţie pentru avort; frecvenţa
BCF creşte progresiv de la 5 – la 9 săptămâni VG
cu valori variind între 85 şi 110 bătăi/minut la 5
săptămâni şi 140 – 175 bătăi/minut la 9 săptămâni;
după care descresc uşor şi se menţin la 150 – 160
bătăi/minut (de la 12 săptămâni). Frecvenţa BCF se
corelează foarte bine cu CRL crescând progresiv de
la 110 – 120 b/min pentru un embrion de 3-4 mm
la 150 – 180 b/min pentru un embrion de 32 mm.
O bradicardie fetală (< 85 b/min) – considerată un
semn de prognostic nefavorabil
3. SG mai mic decât VG e semn de prognostic
nefavorabil
4. DBP cu dimensiuni mai mcii de 2 săptămâni decât
VG, la femeile cu menstruaţii regulate
 Hematomul subcorionic
 Acumularea de sânge între peretele uterin şi
membrana chorionică (fig. 156)
 US = apare ca o arie hipoecogenă, de
dimensiune variabilă; frecvenţa în primul
trimestru de sarcină e de 18 -20%
 Prognosticul sarcinii depinde de localizarea
hematomului şi de dimensiunile lui
Fig. 156
A. Diagrama sacului gestaţional

B. Sac gestaţional (2-3 săpt.) – TVS

Sacul galben
Sarcină 7 săpt. Membrana amniotică înconjoară embrionul
Sarcină 8,3 săpt. Embrionul şi sacul galben se vizualizează clar
Sarcină 12-13 săpt.
A. Sarcină 13 săpt. – NT= 1 mm
B. NT = 7 mm. Amniosul este vizibil anterior
Sarcină oprită în evoluţie – nu se vizualizează embrionul sau sacul galben
(pseudosac gestaţional?)
A. SCH – hematom subcorionic
P - placenta
C. HEM – colecţie de sânge retroplacentar ( indică decolare de placentă)
P - placentă
B. P – placentă
C. CX – cervix - hematomul acoperă cervixul şi ridică
membrana corială spre peretele posterior uterin
Oligohidramnios – sarcină 12 săpt.
Sarcină 6 săpt. - discordanţă între CRL şi cavitatea amniotică (AC)