Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Probleme
Probleme
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de organe
interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) si ovarele.
labiile mari
labiile mici
clitorisul
himenul
bulbii vestibulari
perineul
La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.
Labiile mari : sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si tesut grasos
si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o mucoasa
prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fata externa si glande
sudoripare a caror functie debuteaza la pubertate. Anatomic se unesc si formeaza comisura
anterioara, extremitatile posterioare se unesc, la fel intre ele si formeaza comisura
posterioara (furculita). Contin un bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce
hemoragie profuza si hematoame extinse.
Labiile mici : Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care se gasesc
rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos.
Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.
1
Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept incomplet. Se
termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta cu un fren.
Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut conjunctiv bine
vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.
semilunara
circulara
cribiforma
septata
fibriata
Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a
vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din lobi formati
la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene : Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale orificiului
uretral.
vaginul
uterul
corp
istm
col (cervixul)
trompe
portiunea interstitionala
portiunea istmica
2
portiune ampulara
ovarele
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in partea
de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt sustinatorii
vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe straturi de
celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute transversale, care pornesc de
o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate. Aceste cute au un rol important in marirea
suprafetei de contact in timpul actului sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in
vagin. Mucoasa vaginala se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism,
in special cu secretia de estrogeni.
Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea de jos se deschide in
vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte in raport cu vezica si
uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care produce expulzia
acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea pelviana, pe linia mediana si
reprezinta raporturi anatomice:
3
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare
7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in portiunea medie a
colului si un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu doua fete
si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde acesta se
reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de peritoneu care
coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflecta pe rect
formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este in raport cu ansele intestinale si colonul
ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile
uterului se gasesc vasele uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este canalul
Malpighi – Gartner.
Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava sau
rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este in
contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne
uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie al ligamentelor rotunde
si utero-tubare.
COLUL UTERIN - este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are forma unui
butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite. Vaginul se insera pe col
dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa divizand colul in portiune supra si
subvaginala.
4
Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate de
aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
ligamente largi
ligamente rotunde
ligamente utero-sacrate
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la
corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei anterioare a
ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal, terminandu-se prin numeroase
fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si
ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua una
pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara
superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul
principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si vaginului.
Ligamente utero-sacrate
Vascularizatia si inervatia
Artera uterina ram a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde cel mai frecvent
in trunchi comun cu artera ombilicala la nivelul festei ovariene.
Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin ligamentul utero-ovarian, se
anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de sinusuri cu
peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se formeaza marginile
uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sangele dreneaza prin venele tubare si
ovariene in vena ovariana. In jos, se formeaza venele uterine ce se varsa in venele iliace
interne. O mica parte din sangele venos urmeaza calea ligamentului rotund.
5
Limfaticele pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o bogata retea mai
abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile uterului se
indreapte spre diferite grupe ganglionare. O parte urmeaza calea ligamentului rotund si
ajuns in ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin ligamentul larg la cei iliaci externi.
Limfaticele colului impreuna cu alte parti inferioare ale corpului si superioare a vaginului
colecteaza la nivelul a trei staii ganglionare.
1. – Este formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac intern si
extern
2. – Este formata din ganglionii iliaci primitivi si laterosocrati.
Trompele uterine
Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, precum si mezosalpinx.
Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele ovariene si arterele uterine.
Ovarele sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu functie
endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor. Sunt situate in cavitatea in cavitatea
pelviana, pe peretele sau posterior. Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm,
latimea de 2 cm si grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa
aceea usor neregulate. Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul
6
trompei. Hilul ovarian se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul otero-
ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-ovarian. Arterele ovarului
provin din arcada vasculara formata din artera ovariana cu o ramura a arterei uterine si din
care se desprind 10 – 12 arteriole care patrund in ovar la nivelul hilului.
Glanda mamara
2. BAZINUL OSOS
1. bazinul mare
delimitat de fata interna a aripilor oaselor iliace care formeaza fosele iliace
diametrul BITROHANTERIAN : 32 cm
diametrul BICRET : 28 cm
diametrul BISPINOS : 24 cm
o stramtoare superioara
o stramtoare mijlocie
o stramtoare inferioara
Stramtoarea superioara:
Diametrele:
7
-diametrul antero-posterior sau promonto-suprapubian=11 cm.
-diametrul subsacro-subpubian=11cm.
PERINEUL= diafragm incomplete (mai multe puncte slabe), din exterior catre interior:
1. Tegumente:
- meatul urinar
- vulva
- anusul
8
2. Tesutul celulo-adipos:
- glandele perimeatale
- glanda Bartholin
3. aponevroza perineala superficiala
4. aponevroza perineala mijlocie
5. aponevroza perineala profunda
6. planul muscular superficial
7. planul muscular profund
2 tipuri de perineu :
perineu anterior - intre vulva si anus
perineu posterior - intre anus si coccis
Diametre antero-posterioare
Diametrele transversale
- Diametrul biparietal, uneşte cele două bose parietale şi măsoară 9,5 cm;
- Diametrul bitemporal, uneşte fosele temporale şi măsoară 8 cm.
Circumferinţele craniului fetal:
- Marea circumferinţă, se măsoară la nivelul celui mai mare diametru cranian, diametrul
supraoccipito- mentonier şi măsoară 37 cm;
- Mica circumferinţă, se măsoară la nivelul diametrului suboccipito-bregmaticşi
măsoară 33 cm
9
5.DIAGNOSTICUL CLINIC SI PARACLINIC AL VARSTEI DE SARCINA
Diagnosticul de sarcinã este în mod obişnuit uşor de stabilit. Este importantã, în acest
demers, credinţa pacientei cã este sau nu însãrcinatã. Din pãcate, în multe cazuri însã,
identificarea sarcinii este dificilã sau pot exista modificãri morfologice / funcţionale care sã
mimeze gestaţia.
Semnele şi simptomele se intricã adesea, un element putând fi simptom dacã este perceput
de pacientã sau semn dacã este identificat de medic (exemplu: amenoreea, MAF, creşterea
în volum a abdomenului, modificãrile tegumentare, mamare, contracţiile uterine). De aceea,
grupãm mai jos în aceeaşi categorie semnele şi simptomele.
A. Amenoreea
Este cel mai frecvent motiv de consultaţie. Este semnificativ în cazul opririi brutale a
menstruaţiei la o femeie de vârstã reproductivã cu cicluri regulate în prealabil, 10 zile
dupã data aşteptatã a unei menstruaţii. Amenoreea de sarcinã este întreţinutã de
estrogenii şi progesteronul secretaţi de cãtre placentã.
10
B. Manifestãri digestive
Greaţã emezis - apar de obicei la 6 SA (dispare peste 6-12 sãptãmâni), se manifestã în
prima parte a zilei, pentru câteva ore, dar poate persista sau apare în alt moment. Etiologia
este neclarã.
sialoree;
modificãri de gust;
modificãri de apetit;
pirozis;
constipaţie.
C. Tulburãri urinare
Polakiuria este explicatã de creşterea uterului (care exercitã presiuni asupra vezicii urinare)
şi a debitului urinar (poliurie). Pe mãsurã ce sarcina avanseazã, uterul devine organ
abdominal iar polakiuria diminuã. Ea reapare spre sfârşitul sarcinii, când prezentaţia exercitã
o presiune asupra vezicii.
F. Modificãri cutanate
Hiperpigmentarea cutanatã este explicatã de stimularea MSH (melanocyte - stimulating
hormone): linea alba se pigmenteazã şi devine linea nigra; zone eritematoase pot apare în
arii diverse pe corp, deseori pe obraji (mascã de sarcinã - cloasmã) şi în palme; pete maronii
pot apare în locuri diverse. Toate aceste manifestǎri sunt inconstante.
Vergeturile pot apare pe sâni, abdomen, coapse, fese. Cele recente (eritematoase) se
deosebesc de cele corespunzãtoare unei sarcini precedente (albe sidefii).
G. Modificãri vasculare
Varicele, hemoroizii sunt fenomene explicate de împiedicarea întoarcerii venoase de cãtre
uterul gravid şi de modificãrile ţesutului de colagen.
11
H. Modificãri mamare
Sunt caracteristice la primipare:
la 20 SA - la ombilic;
între 20-34 SA - înãlţimea fundului uterin (în cm) = numãr SA;
la termen - 33 cm.
Circumferinţa abdominalã (la nivelul ombilicului), la termen = 92 cm.
K. Modificãri cervicale
Zona de joncţiune este uşor vizibilã.
Consistenţa cervicalã scade de la 6-8 SA - semnul Tarnier (schimbarea consistenţei de la
cea asemãnãtoarea cartilajului nazal la cea asemãnãtoare buzelor).
Canalul cervical se întredeschide, putând admite indexul.
Glera cervicalã este în cantitate micã şi, examinatã la microscopc pe lamã, are o
dispoziţie specificã, caracteristicã stimulãrii progesteronice.
L. Modificãri uterine
1. DIMENSIUNI
Se aproximeazã pentru facilitatea examenului cu cele ale unor obiecte la îndemânã şi uşor
comparabile, oarecum repetitive:
6 SA - mandarinǎ
12
8 SA - portocalǎ
12 SA - grepfruit (aproximativ 8 cm)
Ia conctact ulterior cu peretele abdominal şi, spre termen, cu abdomenul superior şi
ficatul.
2. FORMÃ
În primele sãptãmâni creşterea intereseazã diametrul anteroposterior; dupã aceea corpul
uterin devine aproape globular. De la o formã piriformã acesta devine globular şi aproape
sferic, umplând fundurile de sac vaginale (semnul Noble).
3. CONSISTENŢÃ
Uterul devine pãstos - elastic, “ca o bucatã de unt”; la 6-8 SA corpul uterin elastic şi colul
încã ferm pot fi identificate ca douã formaţiuni independente, deoarece sunt unite de istmul
cu o consistenţã scãzutã (semnul Hegar).
M. Contractilitate uterinã
Contracţiile (Braxton Hicks) sunt palpabile, indolore, neregulate, pot creşte în frecvenţã /
intensitate în cazul masajului uterin. Frecvenţa lor creşte în special în timpul nopţii, la
sfârşitul sarcinii.
N. Balotare fetalã
La mijlocul sarcinii volumul fetal este mic în comparaţie cu cel al lichidului amniotic şi poate
apare balotare la palparea abdominalã.
O. Palpare fetalã
În a doua parte a sarcinii contururile fetale pot fi palpate la examenul abdominal matern.
Efectul Doppler permite identificare activitãţii cardiace fetale de la 8-10 SA (pacientã slabã,
uter anteversat).
13
II. PARACLINIC
Testul de sarcinã implicã identificarea / dozarea hCG (sau a subunitãţii beta) în sânge sau
urinã prin anticorpi anti-hCG / anti--hCG (ELISA, imunofluorometrie, inumocromatografie,
RIA, imunoradiometrie). Evident, testele care identificã / dozeazã subunitatea beta sunt
specifice.
Deşi identificate în plasmã / urinã la 6-11 zile dupã ovulaţie, determinarea hCG nu are
suficientã acurateţe pentru a constitui o dovadã sigurã de sarcinã (dupǎ cum este menţionat
şi ulterior, la diagnosticul diferenţial). Pe de altã parte, în special testele urinare, pot fi fals
negative în aproximativ 25% din cazuri.
Dozarea hCG are importanţã diagnosticã (datoritã dinamicii) şi în: sarcina ectopicã, boala
trofoblasticã, avort (trofoblast remanent).
B. Ecografie
1. Ecografia abdominalã identificã sarcina dupã 5 SA:
6 SA - sac gestaţional;
7 SA - ecouri embrionare;
8 SA - cap / plexuri coroide, activitate cardiacã; lungimea craniocaudalã apreciazã
vârsta gestaţionalã cu o aproximaţie de 4 zile pânã la 12 SA.
2. Ecografia endovaginalã oferã informaţii cu o sãptãmânã mai devreme:
14
poziţia şi caractere placentare.
sarcina ectopicã;
oul clar;
diverse anomalii ale fãtului sau ale anexelor sale.
C. Radiografie
Uneori examenul radiologic al abdomenului este fie obligatoriu, fie realizat fãrã cunoştinţa
existenţei unei sarcini. Scheletul fetal se distinge dupã 16 SA. Diagnosticul sarcinii nu
reprezintã o indicaţie radiologicã ci, dimpotrivã, o contraindicaţie.
A. Importanţã
Este importantã pentru:
B. Determinare
Elementele pe care se bazeazã determinarea vârstei gestaţionale:
1. ANAMNEZÃ
data ultimei menstruaţii (DUM + 10 zile + 9 luni calendaristice = DPN);
primele MAF – 18 SA la multipare, 20SA la primipare (20-40% dintre femei nu pot
preciza);
cunoaşterea precisã a momentului ovulaţiei sau concepţiei (curba terminã, determinarea
picului LH, inducţia ovulaţiei, FIV);
2. EXAMEN CLINIC
dimensiunile uterine / mãsurarea înãlţimii fundului uterin
15
3. ECOGRAFIE
Este cea mai precisã, în special în cazul utilizãrii mai multor parametrii, dintre care cei mai
utilizaţi sunt:
a) în primul trimestru:
diametrul mediu al sacului gestaţional;
lungimea cranio-caudalã;
2. SEMNE DE PROBABILITATE
Creşterea în volum a abdomenului;
Modificãri uterine;
Modificãri cervicale;
Contracţii Braxton Hicks;
Balotare fetalã;
Palpare fetalã;
Detectarea hCG.
16
B. În funcţie de perioada sarcinii
1. TRIMESTRUL I
a) Anamnezǎ: amenoree, tulburãri digestive, ale stãrii generale / neuropsihice,
urinare, mamare.
17
Când ecoul embrionar atinge 5 mm lungime se poate vizualiza foarte bine ca o
structură separată de peretele sacului vitelin şi la nivelul căruia se vizualizează ecouri
pulsatile (pulsaţii cardiace vizibile care demonstrează că sarcina evoluează). Aceste
dimensiuni ale embrionului corespund la 6,5 săptămâni de amenoree şi la o dimensiune a
sacului gestaţional de 15-18 mm DMS.
Atunci când dimensiunea embrionului ajunge la 12 mm lungime, se poate diferenţia
ecografic extremitatea cefalică a embrionului de restul structurilor, craniul embrionului
reprezentând jumătate din volumul total al acestuia.
Când embrionul atinge o lungime de 30-35 mm (11 săptămâni de amenoree) acesta
se transformă in făt şi se pot vizualiza mugurii membrelor, cordonul ombilical, centrii de
osificare ai mandibulei, claviculei şi maxilarului.
Aprecierea vârstei gestationale
Estimarea vârstei gestaţionale pune două probleme: prima o reprezintă acurateţea
măsurătorilor realizate, iar cea de-a doua o reprezintă măsurători care dau o apreciere cât
mai exactă a vârstei sarcinii.
Cu cat măsurătorile sunt realizate mai precoce in cursul sarcinii, cu atât aprecierea
vârstei gestaţionale este mai aproape de realitate.
Până la 5-6,5 săptămâni de amenoree aprecierea cu acurateţe a vârstei sarcinii se
face măsurând sacul gestaţional (DMS).
La 4 săptămâni corespunde la 2-3 mm.
La 5 săptămâni corespunde la 5 mm.
După 6,5 săptămâni de amenoree aprecierea vârstei sarcinii se face măsurând
lungimea embrionului de la extremitatea cefalică la extremitatea distală ( c r o w n — rump
lenght). Cu toate că şi după 6,5 săptămâni de amenoree se poate măsura sacul gestaţional,
s-a constatat că după această vârstă aprecierea lungimii embrionului este singurul
parametru care apreciază cu
acurateţe maximă vârsta gestaţională.
La 6,5 săptămâni de amenoree embrionul are o lungime de 5 mm şi pot fi vizualizate
şi pulsaţiile cardiace.
18
săptămâni apare o creştere progresivă a variabilităţii dimensiunilor DBP raportat la vârsta
gestaţională, până la sfârşitul trimestrului III.
Variabilitatea DBP la sfârşitul trimestrului III in aprecierea vârstei gestaţionale este de ±31/2
săptămâni.
b. Circumferinta craniană (CC)
Circumferinţa craniană este un parametru care apreciază dezvoltarea fătului.
Totodată, circumferinţa craniană este un parametru cu ajutorul căruia se poate aprecia cu
acurateţe vârsta gestaţională, dar ca şi alţi parametrii prezintă o variabilitate care creşte cu
vârsta sarcinii.
La sfârşitul trimestrului III de sarcină Variabilitatea circumferinţei in aprecierea vârstei
gestaţionale este de ± 3 săptămâni. Măsurarea CC se face pe aceeaşi secţiune ca pentru DBP.
c. Circumferin_a abdominală
Determinarea circumferinţei abdominale se face pe o secţiune transversală a
abdomenului fetal la nivelul ficatului, care trebuie să cuprindă următoarele repere:
porţiunea ombilicală a venei porte şi stomacul fetal. Acest parametru prezintă o variabilitate
care creşte cu vârsta sarcinii, in aprecierea vârstei gestaţionale. Între 26-31 săptămâni
circumferinţa
abdominală se pare că prezintă cea mai mare acurateţe in determinarea vârstei gestaţionale.
Totodată, cu ajutorul acestui parametru putem aprecia creşterea şi dezvoltarea fetală.
d. Lungimea femurului
Determinarea lungimii femurului se realizează poziţionând transductorul in lungul
axului femurului. Se va măsura numai lungimea diafizei femurului fără a include şi epifizele.
Majoritatea studiilor sugerează că lungimea femurului reprezintă parametrul cu cea mai
mare acurateţe in aprecierea vârstei gestaţionale, in trimestrul II de sarcină, iar unii autori
susţin că această acurateţe se menţine şi in trimestrul III.
A. Orientare
Reprezintã relaţia între coloanele vertebrale (axele longitudinale) fetalǎ şi maternǎ:
- longitudinalã - mama şi fãtul sunt orientaţi în acelaşi ax;
(verticalã)
- transversã - fãtul poziţionat la 90° faţã de coloana maternã;
- oblicǎ - fãtul în poziţie intermediarã între orientarea longitudinalã şi transversã.
B. Atitudine
Reprezintã relaţia diferitelor pãrţi fetale între ele.
În mod normal fãtul este în flexie universalã - rezultatã prin tipul de creştere fetalã şi prin
necesitatea fetalã de a ocupa cât mai puţin spaţiu din cavitatea uterinã. Este utilã ecografia.
19
C. Prezentaţie
Prezentaţia este porţiunea voluminoasã fetalã plasatã cel mai jos în pelvisul matern sau în
proximitatea acestuia. Poate fi simţitã prin orificiul cervical / uterin la tuşeul vaginal.
Partea prezentatã determinã tipurile de prezentaţie:
1. PREZENTAŢIE CRANIANÃ
Are 3 tipuri, în funcţie de gradul de flexie al capului:
- occipitalã - flectatã;
- BREGMATICÃ- INCOMPLET FLECTATÃ;
- frontalã - parţial deflectatã;
- facialã - complet deflectatã.
2. PREZENTAŢIE PELVIANÃ
Are 3 tipuri:
- completã - flexie la nivelul articulaţiilor coapsei şi genunchiului;
- incompletã - flexie la nivelul coapsei, extensie la nivelul genunchiului;
- intermediarã- unul sau ambele picioare, unul sau ambii genunchi pot fi în poziţie inferioarã
(rarã).
3. PREZENTAŢIE UMERALÃ
Este descrisǎ în orientarea transversã
4. În orientãrile oblice partea prezentatã este de obicei umãrul sau mâna.
2. VARIETATEA DE POZIŢIE
Exprimã relaţia unei anumite porţiuni (element de reper) a pãrţii prezentate cu partea
anterioarã, lateralã (transversã) sau posterioarã a pelvisului matern. Existã deci trei varietãţi
pentru fiecare poziţie (dreaptã şi stângã) şi 8 varietãţi pentru fiecare prezentaţie - 3 drepte,
3 stângi, una anterioarã şi una posterioarã.
20
DETERMINAREA poziţiei şi a varietǎţii de poziţie se face prin examen clinic (palparea
abdominalã şi, în special, tuşeul vaginal), detailate în capitolul corespunzǎtor travaliului.
E. Nivelul prezentaţiei
Nivelul prezentaţiei în interiorul pelvisului matern (în literatura anglo-saxonã: “station”) este
un element esenţial de diagnostic în special în travaliu şi va fi detailat, împreunã cu
determinarea sa, în capitolul corespunzǎtor.
PERIOADELE NAŞTERII
1. Angajarea
Reprezintă trecerea diametrului biparietal (cel mai mare diametru cranial transvers din
prezentaţia occipitală) prin strâmtoarea superioară (figura 6.2.) – poate avea loc în timpul
ultimelor săptămâni de sarcină sau la începutul travaliului.
21
Manevre Leopold: distanţa între umărul fetal şi simfiza maternă < 7 cm.
Tact vaginal: examinatorul poate introduce numai două degete între prezentaţie şi perineul
matern – semnul Farabeuf (figura 6.3.). Stadii prealabile sunt reprezentate de craniul mobil,
aplicat şi fixat – examinatorul nu mai poate împinge craniul, care permite introducerea a trei
degete între prezentaţie şi perineu.
ORIENTARE
Timp complementar: diametrul suboccipito-frontal (care va trece prin strâmtoarea
superioară) se orientează în diametrul oblic (mai frecvent stâng şi cu occiputul anterior) sau
transvers al acesteia.
ASINCLITISM
Sutura sagitală interparietală fetală nu se află la mijlocul distanţei între simfiză şi
promontoriu: anterior (sutura sagitală este deplasată posterior; palparea preponderentă a
osului parietal anterior) / posterior (sutura sagitală deplasată spre simfiză). Grade moderate
de asinclitism apar frecvent în travaliu dar asinclitismul sever poate induce disproporţie
cefalo-pelvică.
FLEXIE
Timp complementar, începe în timpul angajării datorită rezistenţei întâmpinate de
extremităţile inegale ale diametrului antero-posterior al prezentaţiei, în contact cu
strâmtoarea superioară. Diametrul occipito-frontal (12 cm) este substituit cu cel suboccipito-
frontal, mai scurt (10,5 cm). În timpul coborârii craniul fetal întâmpină rezistenţa planşeul
pelvin şi flexia se accentuează, prin substituirea diametrului occipito-frontal cu cel
suboccipito-bregmatic (9,5 cm).
2. Coborârea
Prezentaţia este coborâtă prin presiunea exercitată de lichidul amniotic, fundul uterin (asupra
pelvisului), contracţia muşhilor abdominali materni şi extensia / tonusul fetal. Craniul ajunge
pe perineu iar examinatorul poate introduce un singur deget între prezentaţie şi perineu
(semnul Farabeuf).
22
ROTAŢIE INTERNĂ
Timp complementar: datorită configuraţiei anatomice a muşchilor pubococcigian şi
ileococcigian, craniul fetal va rota în diametrul antero-posterior al strâmtorii inferioare cu
occiputul anterior, subsimfiză (mai rar posterior, către sacrum). Rotaţia se realizează până la
coborârea craniului pe planşeul pelvin în 70% din cazuri; imediat după aceea în 25% şi deloc
în 5%.
3. Degajarea
Începe din momentul craniului coborât cu occiputul fixat (în varietăţile anterioare) sub
simfiză şi are doi timpi complementari.
EXTENSIA
Sub efectele combinate ale contracţiilor uterine şi rezistenţei planşeului pelvin / perineu,
facilitată de repropulsia coccisului (care măreşte diametrul antero-posterior al strâmtorii
inferioare) se observă distensia progresivă perineală şi deschiderea orificiului vaginal iar
craniul este expulzat prin apariţia succesivă (deasupra marginii anterioare a perineului) a
occiputului, frunţii, nasului, gurii şi mentonului.
Imediat după expulzie craniul “cade” iar bărbia este în contact cu regiunea anală maternă.
ROTAŢIA EXTERNĂ
Restituţia, reorientarea craniului în poziţie oblică (umerii fetali trec cu diametrul biacromial
prin diametrul oblic al strâmtorii superioare) urmată de completarea rotaţiei – craniu în
poziţie transversă (diametrul biacromial în diametrul antero-posterior al strâmtorii
inferioare). Rotaţia se face înspre partea spre care era orientat iniţial occiputul (spre stânga
OISA).
4. Naşterea umerilor
Umărul anterior apare sub simfiză şi, apoi, umărul posterior.
23
timpul angajarii mobilul fetal face 2 timpi complementari :
ORIENTAREA: diametrul suboccipito-frontal (care va trece prin strâmtoarea
superioară) se orientează în diametrul oblic (mai frecvent stâng (11.5 cm) şi
cu occiputul anterior) sau transvers al acesteia.
FLEXIA: începe în timpul angajării datorită rezistenţei întâmpinate de
extremităţile inegale ale diametrului antero-posterior al prezentaţiei, în
contact cu strâmtoarea superioară. Diametrul occipito-frontal (12 cm) este
substituit cu cel suboccipito-frontal, mai scurt (10,5 cm). În timpul coborârii
craniul fetal întâmpină rezistenţa planşeul pelvin şi flexia se accentuează,
prin substituirea diametrului occipito-frontal cu cel suboccipito-bregmatic
(9,5 cm).
NASTEREA UMERILOR:
Angajarea umerilor. în timp ce craniul fetal se degajează la nivelul strâmtorii
inferioare diametrul biacromial se angajează în diametrul oblic drept a> strâmtorii superioare.
în acest moment diametru, biacromial se micşorează prin tasare.
Coborârea se produce cu rotaţia anterioară s umărului drept astfel încât diametrul
biacromial se situează în diametrul antero-posterior al excavaţiei
Degajarea. Umărul drept se fixează sub simfiza pubiană (Fig.74). Urmează degajarea
umărului posterior la nivelul comisurii vulvare posterioare.
24
10. SUPRAVEGHEREA TRAVALIULUI IN SALA DE NASTERE
25
urmăreşte:
La dilataţie completă gravida este transferată sala de expulzie. Poziţia gravidei este
de decub dorsal cu coapsele flectate pe abdomen. Se asigur o linie venoasâ în vederea
unei eventua administrări de droguri impusă de particularităţii expulziei şi posibila
reechilibrare volemică circumstanţele apariţiei unor complicaţii hemoragicAsemenea după
expulzie. Asistenţa expulziei se face respectări riguros regulile de asepsie chirurgicală. în acest sco
se face toaleta antiseptică a abdomenul subombilical, a coapselor, perineului şi
vaginulu urmată de izolarea câmpului obstetrical cu material sterile. în prealabil se evacuează
vezica (clism evacuatorie s-a efectuat la primirea gravidei în sa de naşteri). Administrarea de
oxigen gravidei p mască sau sondă endonazală trebuie să fie regu deoarece în această
perioadă stresul hipoxic copilului este maxim. în plus dinamica uterin suportul metabolic
al acesteia necesită oxigen.
26
Instrumentarul necesar naşterii va fi dispus pe naşă specială acoperită cu câmp
steril. Sunt necesare două pense Kocher, foarfece, pensă de :ol, ace, portace, material de
sutură, compresii iterile şi instrumente necesare unei extrageri rapide le necesitate a fătului
(forceps sau ventuză ibstetricală). în camera care va prelua nou-născutul n vederea primelor
îngrijiri postnatale va exista de isemenea o masă sterilă cu sistem de aspiraţie irotraheală,
material pentru secţionarea, aseptizarea ii ligatura cordonului ombilical, soluţii antiseptice
>entru instilare palpebrală în scopul prevenirii iftalmitei gonococice şi trusă completă
de [eanimare.
1. Starea mamei la care se va consemna:
- reactivitatea neuropsihică a gravidei şi gradul de suportabilitate a durerii;
-tensiunea arterială şi pulsul.
Combaterea durerii se face fie prin administrarea je cale generală, respiratorie a unor
droguri inalgetice care se elimină rapid sau prin proceduride anestezie locală şi locoregională
(vezi procedeul Aburel).
- Fenomene dinamice în expulzie. Contracţiile uterine vor fi monitorizate tocografic,
urmărindu-se sincronizarea acestora cu contracţiile parieto-abdominale, în scopul
creşterii randamentului de expulzie.
2. Starea fătului. Bătăile cordului fetal se ascultă suprapubian după fiecare contracţie sau
sunt înregistrate grafic împreună cu dinamica uterină prin cardiotocografie. Modificări
semnificative ale acestora indică şi obligă la extragerea fătului printr-o metodă instrumentală.
După expulzie se pensează şi se secţionează cordonului ombilical, după care fătul este predat
serviciului de neonatologie unde se vor lua primele măsuri de reanimare dacă este cazul. Se
efectuează profilaxia oftalmitei gonococice şi prelevarea eşantioanelor de sânge în vederea
stabilirii unui bilanţ biologic complet. Starea fătului se apreciază după scorul Apgar.
Ritm cardiac:
- Absenţa bătăilor cardiace = 0;
-Frecvenţa sub 100/min. = 1;
- Frecvenţa peste 100/min. = 1;
Modificări respiratorii:
- Apnee = 0;
- Respiraţie neregulată cu gasping = 1;
- Respiraţie spontană regulată = 2.
Tonicitate musculară:
- Stare flască = 0;
- Tonus muscular moderat cu motilitate spontană
la nivelul extremităţilor = 1;
- Mişcări active generalizate = 2.
Reflexe la iritaţie (introducerea cateterului nazal):
- Absenţa răspunsului = 0;
- Reacţie manifestată prin strâmbătura feţei = 1;
- Reacţie de tuse şi strănut = 2
Coloraţia tegumentelor
- Cianoză sau paloare generalizată = 0;
- Cianoză limitată la extremităţi = 1
27
- Coloraţie roză generalizată = 2.
Un indice Apgar zero este echivalent cu un făt mort. La noii născuţi cu scor Apgar = 7
se va repeta Apgar-ul peste 5 minute.
A. PREZENTAŢIA FACIALĂ
1. DEFINITIE
Craniul fetal se prezinta la stramtoarea superioara complet deflectat, occiputul fiind in
contact direct cu spatele fetal. Punctul de reper al prezentatiei este mentonul fetal.
Diametrul de angajare al prezentatiei este diametrul submentobregmatic, de 9,5 cm.
2. INCIDENTA
0,25-0,30%
3. ETIOLOGIE
Este comună tuturor prezentatiilor deflectate.
a. Cauze fetale
Anencefalie
Encefalocel
Fat voluminos
Hidrocefalie
Nastere prematura
b. Cauze anexiale:
Placenta jos inserata
Polihidramnios
Cordon scurt
c. Cauze materne
Bazin distocic
Multiparitate
Tumori praevia
4. MECANISMUL DE NASTERE
Angajarea craniului se realizeaza cu diametrul submentobregmatic(9.5cm) intr-un
diametru oblic al bazinului, de obicei cel stang(11.5cm).
Coborarea este caracterizata de rotatia inalta cu mentonul anterior obligatoriu. Rotatia
mentonului spre posterior duce la blocarea nasterii,datorita diametrului sincipito-
presternal de 13.5 cm. Rotatia anterioara permite mentonului sa depaseasca marginea
inferioara a simfizei pubiene si prin flexie, craniul fetal se desolidarizeaza de spatele fetal
si dispare acest diametru mare.
Degajarea craniului-mentonul se fixeaza sub simfiza pubiana;degajarea are loc prin flexie,
aparand succesiv la vulva fata, fruntea, parietalele si occciputul.
Nasterea umerilor ca in prezentatia craniana.
5. EVOLUTIE/COMPLICATII
Lipsa de angajare a craniului fetal
Rotatia posterioara a mentonului cu blocarea mecanismului de nastere si sindrom de
preruptura uterina
28
Ruptura uterina
Suferinta fetala acuta in expulzie
Deformari importante ale craniului fetal
6. DIAGNOSTIC
a. Semne si simptome
Manevrele Leopold stabilesc diagnosticul de prezentatie craniana. Deflexiunea craniului
este semnalata de semnul Tarnier – palparea la nivelul segmentului inferior a unghiului
dintre occiput si spatele fetal, cunoscut si sub numele de semnul „loviturii de secure”.
Focarul maxim de auscultatie a BCF este situat paraombilical, de partea spatelui fetal.
Tact vaginal – la o dilatatie convenabila si membrane rupte, in aria orificiului uterin se
palpeaza mentonul, nasul, orbitele, gura, fruntea dar nu se palpeaza marea fontanela.
b. Paraclinic
Ecografia vizualizeaza deflexiunea craniului si apreciaza dimensiunile fetale
c. Diagnostic diferential
Prezentatia pelviana decompleta – in prezentatia faciala se palpeaza la nivelul nasului
narinele (nasul poate fi confundat cu creasta sacrata).
Prezentatia frontala – in prezentatia faciala nu se palpeaza bregma, iar in prezentatia
frontala nu se palpeaza mentonul.
7. CONDUITA
a. Nastere pe cale vaginala cu o monitorizare atenta a travaliului, starii mamei si fatului in
conditiile urmatoare:
Bazin eutocic
Fat apreciat nu prea mare
Rotatia inalta anterioară a mentonului
Absenta suferintei fetale
b. Nastere pe cale inalta
Rotatia posterioara a mentonului
Orice alt factor distocic, chiar minor, supraagaugat
8. PROGNOSTIC
Matern – bun. Este, însă, o nastere la limita distocicului şi poate fi la originea rupturii
uterine si a dilacerarilor de parti moi.
Fetal – in conditiile asistentei corecte a nasterii, mortalitatea este apropiata de cea
corespunzătoare nasterii in prezentatia occipitala.
B. PREZENTAŢIA FRONTALĂ
1. DEFINITIE
Prezentatia frontala este o prezentatie partial deflectată, in care craniul prezinta in centrul
stramtorii superioare fruntea. Puntul de reper este nasul fetal. Diametrul de angajare este
diametrul sincipitomentonier, de 13,5 cm.
2. INCIDENTA
0,05% din nasteri
3. ETIOLOGIE
comuna cu toate prezentatiile deflectate
29
4. MECANISM DE NASTERE
Prezentatia frontala cu fat la termen nu are mecanism de nastere, fiind considerata
prezentatie distocica.
5. EVOLUTIE/COMPLICATII
Sindrom de preruptura / ruptura uterina
Prolabarea de cordon
Suferinta fetala acuta
Moartea fatului intrapartum
6. DIAGNOSTIC
a. Semne si simptome
Manevrele Leopold stabilesc diagnosticul de prezentatie craniana
Focarul de auscultatie a BCF este localizat paraombilical, de partea spatelui fetal.
Tactul vaginal identifica, in conditii de dilatatie convenabila si membrane rupte, in aria
stramtorii superioare, fruntea, arcadele orbitale, bregma, nasul.
Prezentatia frontala este o prezentatie secundara de travaliu astfel ca diagnosticul poate
fi stabilit numai daca craniul fetal este fixat.
b. Diagnostic diferential
Prezentatia faciala – se palpeaza mentonul
Prezentatia bregmatica – in centru stramtorii superioare se palpeaza bregma
Prezentatia occipitala, varietati posterioare – se palpeaza mica fontanela
7. CONDUITA
Nastere prin operatie cezariana
C. PREZENTAŢIA BREGMATICĂ
1. DEFINITIE
Prezentatia bregmatica este o varianta de prezentatie deflectata (partial flectată), in care
craniul se prezinta la stramtoarea superiora in pozitie indiferenta, fontanela bregmatica fiind
situata in centru. Punctul de reper este fruntea fetala. Diametru de angajare este diametrul
occipitofrontal, de 12 cm.
2. INCIDENTA
0,03% din nasteri
3. ETIOLOGIE
Comuna prezentatiilor deflectate
4. MECANISM DE NASTERE
Angajarea craniului este posibila datorita modificarilor plastice excesive de la nivelul
craniului, care reduc dimensiunile diametrului de angajare. Craniul fetal capata forma
cilindrica, asa numitul „craniu in turn”.
Coborarea este greoaie iar rotatia interna aduce fruntea in spatele simfizei.
Degajarea incepe odata ce santul naso-frontal ia punct de sprijin sub marginea inferioara
a simfizei pubiene. Initial se degaja prin flexie occiputul urmata de degajarea prin
deflexie a fruntii si fetei.
Umerii se nasc prin mecanism identic cu prezentatia occipitala.
5. EVOLUTIE / COMPLICATII
Travaliu prelungit cu epuizare materna
Distocii dinamice
30
Suferinta fetala acuta
Leziuni ale canalului moale matern
Edem, echimoze, bose si hematoame la nivelul craniului fetal
6. DIAGNOSTIC
a. Semne si simptome
Manevrele Leopold stabilesc diagnosticul de prezentatie craniana
La gravidele cu panicul adipos scazut se pot palpa fruntea si occiputul simultan in
segmentul inferior.
Tact vaginal – in aria stramtorii superioare se palpeaza central bregma. Sunt palpabile
orbitele, fruntea si radacina nasului.
Prezentatia bregmatica este o prezentatie secundara de travaliu.
b. Paraclinic
Ecografia vizualizeaza occiputul si fruntea in acelasi plan orizontal
c. Diagnostic diferential
prezentatia faciala - se palpeaza metonul
prezentatia occipitala - se palpeaza occiputul.
7. CONDUITA
Nasterea pe cale vaginala este posibila in 75% din cazuri.
Nasterea prin operatie cezariana se impune in lipsa angajarii craniului fetal, aparitia
semnelor de suferinta fetala acuta.
8. PROGNOSTIC
Matern - de regula bun, cu riscul de leziuni ale canalului moale de nastere
Fetal - grevat de complicatii neurologice, bosa si cefalhematom.
DEFINIŢIE
Prezentaţia pelviană se defineşte ca prezentaţia în care fătul ia contact cu
strâmtoarea superioară / se angajează / coboară / se degajă cu pelvisul şi membrele
inferioare. Reperul prezentatiei este sacrul fetal.
FORME CLINICE
Prezentaţia pelviană completă - pelvisul fetal este însoţit la nivelul ariei strâmtorii
superioare de membrele inferioare flectate (gambele flectate pe coapse, iar coapsele pe
abdomen). Frecvent această formă clinică se întâlneşte la multipare.Diametrul de
angajare în prezentaţia pelviană completă este diametrul sacro-pretibial, de 13,5cm -
reductibil prin tasare la 11-12 cm.
Prezentaţia pelviană decompletă - membrele pelvine sunt flectate înaintea planului
ventral al corpului fetal, „în atelă”. Această formă clinică este majoritară în cadrul
prezentaţiilor pelviene, reprezentând aproximativ 2/3 din acestea. Diametrul de angajare
este diametrul bitrohanterian, de 9,5cm. Diametrul antero-posterior sau pubosacrat nu
pune probleme de angajare deoarece este un diametru mic (5-6,5 cm). Variante de
prezentatie pelviana decompleta, inalnite doar in sarcinile mici:
- prezentaţia pelviană „modul genunchilor” în care numai gambele sunt flectate pe
coapse, în aria strâmtorii superioare prezentându-se genunchii.
31
- Prezentaţia pelviană „modul picioarelor” în care fătul stă în picioare în cavitatea
uterină. Este cunoscută şi ca prezentaţia podalică.
MECANISMUL NAŞTERII
Naşterea în prezentaţia pelviană presupune 3 naşteri succesive: naşterea pelvisului,
naşterea umerilor şi naşterea capului din urmă. Fiecare dintre aceste naşteri comportă trei
timpi şi anume angajarea, coborârea şi degajarea.
1. NAŞTEREA PELVISULUI FETAL
Angajarea. Deşi în prezentaţia pelviană completă diametrul de angajare este cel sacro-
pretibial (12-13,5 cm) iar în prezentatia pelviana decompleta diametrul bitrohanterian
(9,5 cm), în interes didactic, vom considera diametrul bitrohanterian diametrul de
angajare in prezentatia pelviana, indiferent de forma clinica. Acest diametru se angajeaza
in oricare din diametrele oblice ale stramtorii superioare.
Coborârea. In timpul coborârii se realizeaza rotaţia care aduce diametrul bitrohanterian
în diametrul antero-posterior al bazinului.
Degajarea pelvisului. Şoldul anterior se degajă şi coapsa anterioară ia punct fix sub
simfiza pubiană. Degajarea şoldului posterior necesită o mişcare de lateroflexiune a
trunchiului fetal în jurul simfizei pubiene.
2. NAŞTEREA UMERILOR.
Angajarea. Toracele se angajeaza cel mai frecvent cu diametrul biacromial în acelaşi
diametru oblic ca şi diametrul bitrohanterian, braţele rămânând flectate pe trunchi.
Coborârea. Diametrul biacromial rotează în excavaţie până se dispune în diametrul
antero-posterior al bazinului matern şi uneori în cel transvers - cu spatele anterior.
Degajarea. Dacă membrele superioare au rămas flectate pe torace, umerii se degajă fără
dificultate. Umărul anterior se degajă primul, ia punct de sprijin sub simfiza pubiană şi
umarul posterior se degajă urmărind curbura sacrată. Membrele superioare se degajă
odată cu umerii.
3. NAŞTEREA CAPULUI DIN URMĂ.
Angajarea. Capul din urmă, solidar cu umerii din cauza lungimii de 5 cm a gâtului fetal, se
angajează simultan cu degajarea umerilor. Este absolut necesară atitudinea de flexie a
capului care astfel aduce în diametrul oblic al bazinului, contralateral celui în care s-a
angajat diametrul biacromial, diametrul suboccipito-bregmatic.
Coborârea. In timpul coborârii craniul flectat rotează astfel încât la final diametrul
suboccipito-bregmatic este orientat în diametrul anteroposterior al bazinului, cu
occiputul anterior.
Degajarea. Subocciputul ia punct fix sub simfiza pubiană iar degajarea se face în occipito-
pubiană. Se degajă succesiv mentonul, gura, nasul, fruntea, parietalele şi în final
occiputul craniului flectat.
13. AMNIOSCOPIA
A. DEFINITIE
32
Observarea aspectului macroscopic al LA prin examen vizual cu ajutorul
amnioscopului(tub metallic de forma conica,prevazut cu lumina rece),
introdus prin colul uterin (prin transparenta membranelor).
B. INDICATII
C. TEHNICA SI DESFASURARE
Medicul introduce amnioscopul (tubul inzestrat cu un sistem optic) in vagin,
apoi il face sa inainteze de la col spre uter → atingerea membranelor cavitatii
amniotice
D. EFECTE SECUNDARE
contractii uterine, normale in acest stadiu al sarcinii
poate produce rupture premature de membrane
ceva pierderi de sange, fara gravitate
E. DIAGNOSTIC
Este negativ cand :
cantitatea de LA este suficienta sau abundenta
LA prezinta circulatie activa
Culoarea este tranparenta sau opalescenta
Este pozitiv cand :
Cand amnioscopia este negativa ,este necesara repetarea ei din 2 in 2 zile.Cand amnioscopia
este pozitiva,are valoare de test de suferinta fetala.
33
14. AMNIOCENTEZA (amniotic fluid test, AFT)
A. DEFINITIE
Investigatie medicala folosita in diagnosticul prenatal a factorilor de risc genetici
Extractia din cavitatea amniotica a unei mici cantitati de lichid amniotic ce contine
tesut fetal
Syndromul Down
Trisomia 18
Spina bifida
In afara celulelor fetale, pot fi efectuate si alte teste pentru depistarea unor patologii
non-genetice
34
α-fetoproteina → hidrocefalia
C. RISCURI
Detresa respiratorie
Defecte posturale
Traumatisme fetale
Izoimunizare in sistem Rh
Definitie
Ruptura membranelor survine inainte de debutul travaliului cu cel putin 24 de ore.
35
Ruptura prelungita a membranelor se defineste ca deschiderea oului cu maxim 24 de ore
inaintea debutului travaliului. Ruptura precoce a membranelor se defineste ca deschiderea
oului la debutul travaliului.
Factori de risc
nivel socio-economic si educational scazut
igiena genitala deficitara
infectiile vaginale
malformatiile uterine
incompetenta cervico-istica
placenta jos inserata
polihidramniosul
prezentatiile distocice: asezarea transversa, prezentatia pelviana
activitate sexuala intensa
examene vaginale frecvente
Diagnostic
1. SEMNE SI SIMPTOME
gravida acuza pierderi de lichid “in val”
diminuarea cantitativa a pierderilor de lichid in orele urmatoare
diminuarea dimensiunilor abdomenului gravidei
palparea cu dificultate a polilor fetali
uterul se muleaza pe fat
MAF diminuate si percepute dureros de gravida
tampon de vata imbibat cu lichid (proba torsonului in suspiciunea de membrane rupte)
examenul cu valve obiectiveaza in cele mai multe cazuri scurgerea de lichid amniotic prin
canalul cervical
amnioscopia vizualizeaza direct polul inferior al oului si verifica integritatea/ruptura
membranelor
corioamniotita adauga tablului clinic:
- febra (valori ale temperaturii > 38C)
- tahicardie materna si fetala
- lichid amniotic tulbure, urat mirositor
- sensibilitate uterina la palpare
2. PARACLINIC
pH vaginal alcalin
cristalizarea continutului vaginal pe lama sub aspect de frunza de feriga (influenta
estrogenilor crescuti din lichidul amniotic asupra glerei cervicale)
izolarea diaminoxidazei in continutul vaginal, enzima prezenta doar in lichidul amniotic
testul Zeiwang (identificarea celulelor fetale in continutul vaginal)
raportul L/S in lichidul amniotic
culturi endocervicale
proteina C reactiva (depistarea precoce a corioamniotitei)
leucocite (leucocitoza in corioamniotita)
ecografia apreciaza volumul de lichid amniotic, varsta de gestatie, maturitatea fetala
36
3. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
leucoree infectioasa
pierderi de urina
ruptura unei pungi amniocoriale
hidroreea deciduala
Evolutie / Complicatii
Marea majoritate a travaliilor debuteaza spontan in primele 24 de ore dupa ruptura de
membrane
Riscul de corioamniotita creste odata cu intevalul de timp scurs de la ruptura
membranelor
Poate fi la originea prematuritatii fetale, detresei respiratorii fetale si infectiei neonatale.
FACTORI ETIOLOGICI:
- Boli materne care asociază scăderea concentraţiei sanguine a oxigenului;
- Sindromul vasculo-renal;
- Malformaţiile fetale;
- Prematuritatea;
- Sarcini suprapurtate;
- Placentă praevia;
- Dezlipire prematură de placentă normal
inserată;
- Prolabare de cordon;
- Distocii dinamice,mecanice;
-Ruptura prematură a membranelor;
- Manevre de extragere a fătului;
DIAGNOSTIC.
Semnele clinice majore ale suferinţei fetale în travaliu sunt:
-Alterarea bătăilor cordului fetal;
-Coloraţia în verde a lichidului amniotic.
Explorări complementare:
- înregistrarea bătăilor cordului fetal sugerează o suferinţă fetală dacă:
- frecvenţa cardiacă este mai mare de 180 bătăi / min.;
- frecvenţa cardiacă este mai mică de 120 bătăi / min.;
-ritmul cardiac fetal este invariabil;
- sunt prezente decelaraţiile tardive în anoxia fetală sau deceleraţii variabile în patologia
cordonului ombilical.
37
- Valoarea ph-ului sanguin fetal extras din scalpul fetal. în mod normal pH-ul fetal scade pe
parcursul travaliului de la 7,40 la debut, la 7,30 - 7,20 la sfârşitul expulziei. Scăderea pH-
ului sanghin sub 7,20 semnifică o acidoză fetală care poate fi respiratorie, metabolică sau
mixtă de cele mai multe ori. Este importantă diferenţierea celor trei tipuri de acidoză deoarece
sunt de gravitate variabilă. Dacă acidoza respiratorie se remite rapid după naştere prin
hiperventilaţia fătului, acidoza metabolică este mult mai gravă şi mai dificil de tratat.
Naşterea provocată este naşterea pe căi naturale în care travaliul este declanşat artificial
prin utilizarea unor substanţe medicamentoase. Tehnicile de excitare cervicoistmica utilizând
sonde cu balonet au fost în mare parte abandonate.
INDICAŢII
38
- Col ramolit, suplu şi dehiscent;
- Segment inferior complet format, subţire, mulat pe prezentaţie;
Factorii locali întruniţi realizează scorul lui Bishop Tabel nr.14). La un scor mai mare de 8,
şansele reuşitei declanşării sunt foarte mari.
Utilizarea ocitocinei.
Modalitatea de utilizare a perfuziei ocitocice este cea descrisă anterior. Pe parcursul travaliului
este obligatorie monitorizarea instrumentară a dinamicii uterine şi a stării fătului. Dacă există
condiţii, înainte de instalarea perfuziei ocitocice, se vor rupe artificial membranele.
Utilizarea prostaglandinelor.
Dacă perfuzia ocitocică sau perfuzia cu prostaglandine eşuează, aceste două metode pot
fi utilizate asociat.
39
1. Considerente generale:
Amniotomia propriu-zisă poate declanşa travaliul; este o tehnologie simplă,
necostisitoare, însă utilizarea s-a implică obligaţia de finalizare a sarcinii: odată ce
membranele s-au rupt, nu mai există cale de întoarcere; totodată creşte
riscul de infectare intranatală şi de prolabare a cordonului ombilical.
2. Avantajele RAM:
Când apele amniotice s-au scurs:
volumul intrauterin se micşorează;
creşte producţia prostaglandinelor endogene;
apar contracţiile uterine spontane la gravide, ori se accelerează travaliul la
parturiente;
este o procedură simplă, necostisitoare;
necesită un minim de intrumentar.
3. Dezavantajele RAM:
Principalul dezavantaj al amniotomiei constă în imprevizibilitatea intervalului de
timp, ocazional mare, scurs până la debutul contracţiilor uterine şi deci, până la naştere;
Din cauza simplităţii este utilizată excesiv.
4. Indicaţii:
Declanşarea travaliului după indicaţiile medicale pe fon de col uterin maturizat.
Accelerarea travaliului în caz de decurgere lui prelungită.
Punga amniotică plată.
Polihidroamnios.
Oligoamnios.
Hipertensiunea severă.
Placenta praevia marginală.
Deschiderea colului uterin completă sau aproape completă.
5. Contraindicaţii:
Hemoragii vaginale neexplicate.
Lipsa angajării părţii prezentate.
Malprezentare (exp. transversală).
Placenta praevia completă.
Prezentaţie pelvină.
6. Conditii esentiale:
Evaluaţi indicaţiile, contraindicaţiile şi condiţiile esenţiale.
Explicaţi procedeul femeii şi persoanei însoţitoare.
Înainte de procedeu femeia eliberează vezica urinară.
Evaluaţi BCF, tonusul uterin şi starea generală a mamei.
Efectuaţi examenul vaginal şi evaluaţi starea colului uterin (gradul maturizării
40
după consistenţa, lungimea, poziţia şi dilataţia).
Nota: RAM cu scop de declanşarea naşterii se va face numai pe fon de col uterin maturizat
(vezi capitolul “Declansarea nasterii”).
7. Procedura
In conditii aseptice, sub controlul degetelor, introduse in vagin, iar apoi in canalul cervical
până la extremitatea de jos a pungii fetale cu un instrument special sau cu pensa Koher
rupeţi membranele. Lichidul amniotic se va extrage incet si atent sub controlul degetului
introdus in orificiul membranelor rupte fapt care reduce riscul de prolabare a anselor
ombilicului si partilor marunte ale fatului.
Notaţi culoarea, cantitatea şi mirosul lichidului amniotic.
Controlaţi poziţia părţii prezentate şi angajarea ei la întrarea în bazinul mic.
Evaluaţi din nou BCF, tonusul uterin, contracţiile uterine peste fiecare 30 minute.
Măsuraţi la mama temperatura, tensiunea arterială, puls fiecare 2 ore.
În caz când după RAM travaliul decurge mai mult de 18 ore (OMS), începeţi
antibioticoterapia cu scop de profilactica infecţiei intrauterină:
- Penicilina G 2 mln. intravenous
- ori Ampicilina 2 g intravenous peste fiecare 6 ore.
Dacă peste 1-1,5 ore după RAM nu se declanşează travaliu spontan:
- începeţi administrarea intravenos oxitocinei (vezi protocolul)
În caz că declanşarea naşterii are loc din cauza patologiei materne grave, infuzia de
oxitocină poate fi începută îndată după RAM.
Hipnoticele.
41
Hipnoticele induc o deconectare şi relaxare maternă fără influenţarea mersului
travaliului şi se administrează numai la debutul travaliului şi numai hipnotice cu eliminare
rapidă sau asociate cu antispastice sau sedative. Cel mai utilizat hipnotic cu eliminare
rapidă este nembuthalul care se administrează în doză de 100 mg.
Analgezia inhalatorie.
Analgezia inhalatorie sau autoanalgezia utilizează dispozitive speciale (butelii) care
conţin amestecuri de oxigen cu diferite substanţe analgetice gazoase, care pot fi utilizate atât
în perioada de dilataţie cât şi în expulzie:
- Protoxidul de azot, este un gaz analgetic puţin toxic, care nu deprimă centrii respiratori.
Se utilizează în amestec în părţi egale cu oxigenul în scop analgetic. Parturienta efectuează
două- trei inspiruri care-i asigură abolirea durerii pe o anumită perioadă, după care
autoadministrarea este reluată.
- Penthranul, se utilizează tot în autoanalgezie, oferă o bună analgezie dar inducţia şi
eliminarea este relativ tardivă.
Anestezia intravenoasă de lungă durată.
Utilizează substanţe anestezice în doze subapneizante, a căror administrare
poate fi repetată:
- Hidroxibutiratul de sodiu (gama OH) este netoxic şi induce somnul fiziologic după 3-10
minute de la administrarea intravenoasă. Doza utilizată este de 3-4 g intravenos. Nu
afectează mersul travaliului iar administrarea poate fi reluată la trezirea bolnavei. Se
menţionează că dozele mari utilizate pot provoca convulsii parturientei.
- Penthotalul, în soluţie de 2,5% poate fi administrat repetat, până la o doză totală de
30- 50 cg. Injectarea anestezicului se va face în momentul unei contracţii uterine în
scopul reducerii afluxului spre făt. Doza şi ritmul de administrare vor fi apreciate de la caz
la caz în funcţie de reactivitatea parturientei.
Penthotalul are şi efecte relaxante asupra colului şi favorizează dilataţia, dar reduce dinamica
uterină. Din acest considerent este necesară asocierea perfuziei ocitocice şi aplicaţia
forcepsului în expulzie.
ANALGEZIA PERIDURALÂ .
Analgezia peridurală este o tehnică de analgezie cu rezultate excelente, utilizată pe
scară largă în majoritatea serviciilor de specialitate. Riscurile şi complicaţiile, redutabile
uneori, sunt rezultatul injectării accidentale a substanţei anestezice în canalul rahidian. Din
acest motiv această tehnică de analgezie presupune prezenţa în sala de naşteri a medicului
anestezist. Calităţile deosebite ale acestei anestezii o indică şi în intervenţiile
chirurgicale la parturientele anxioase cu gestoză, diabet, boli cardiace şi renale, la care
anestezia generală presupune riscuri.
42
- Monitorizarea permanentă a TA şi pulsului parturientei;
- Instalarea unei perfuzii cu acces la o venă care săpermită intervenţia rapidă în situaţia în
care se instalează hipertensiunea;
- Monitorizarea instrumentală a dinamicii uterine şi a stării fătului.
Contraindicaţii.
- Placenta praevia cu hemoragii mari;
- Boliinfecţioase asociate;
- Circumstanţe patologice care predispun la hipovolemie;
- Naşterea gemelară;
- Uterele cicatriciale.
Tehnica de execuţie.
- Bolnava este poziţionată în decubit lateral stâng, cu membrele inferioare în flexie, în vederea
încurbării posterioare a coloanei vertebrale şi expunerea spaţiilor interspinoase.
- Dezinfecţia riguroasă locală. Medicul care efectuează analgezia va respecta rigorile
asepsiei chirurgicale.
- Reperarea locului de puncţie vertebrală între a 3- a şi a 4-a vertebră lombară.
Cu acul de puncţie rahidiană, montat la o seringă cu ser fiziologic, se pătrunde între
apofizele spinoase ale vertebrelor menţionate. înaintarea progresivă a acului va întâlni şi
depăşi rezistenţa ligamentului galben, moment în care pistonul seringii înaintează cu
uşurinţă datorită laxităţii spaţiului peridural
Complicaţii.
Două complicaţii majore sunt posibile, însă respectarea riguroasă a
contraindicaţiilor şi tehnicii de efectuare, fac ca acestea să fie foarte rare.
- Vasoplegia şi hipotensiunea arterială sunt cel mai frecvent consecinţa injectării chiar şi
parţial a substanţei anestezice, intrarahidian. în această circumstanţă se umple rapid
patul vascular prin accelerarea ritmului perfuziei şi se administrează un vasoconstrictor
puternic (metaraminol 10 mg în 500 ml soluţie ser glucozat);
- Depresia respiratorie prin ascensiunea anesteziei, care interesează centrii respiratori cervico-
toracali, mai ales în condiţiile în care substanţa anestezică este supradozată. în această
circumstanţa se instituie respiraţia protejată mecanică cu intubaţie oro-traheală, până la
dispariţia anesteziei.
ANESTEZIILE LOCO-REGIONALE.
43
Infiltraţiile anestezice loco-regionale sunt tehnici relativ simple care pot fi efectuate de
orice specialist, şi realizează cuparea transmiterii durerii, prin blocarea căilor senzitive,
utilizând substanţe anestezice cu efect local. Infiltraţiile loco-regionale au unele avantaje:
- Nu influenţează dinamica uterină;
- Oferă o anestezie de calitate şi de lungă durată;
- Sunt utilizabile la bolnave cu contraindicaţii pentru utilizarea substanţelor narcotice
(consum de alimente, afecţiuni ale căilor respiratorii);
- Parturienta rămâne trează şi colaborantă în timpul expulziei când efortul voluntar al presei
abdominale este necesar;
- Sunt tehnici simple, uşor de aplicat, fără o aparatură complexă.
Aceste tehnici de anestezie au însă şi unele riscuri care trebuiesc cunoscute, prevenite
şi tratate corespunzător:
- Complicaţii septice, mai ales dacă regiunea anatomică nu este perfect dezinfectată;
- Reacţii de intoleranţă, care pot îmbrăca în unele cazuri alura şocului anafilactic. De aceea
înaintea efectuării manevrei, este necesară testarea sensibilităţii bolnavei la anestezic.
Blocajul cervical.
Are drept scop întreruperea căilor senzitive de la nivelul lamelor anterioare ale plexului
hipogastric, prin injectarea paracervical a unei soluţii anestezice. Tehnica de execuţie este
simplă:
- Poziţia bolnavei este cea ginecologică.
- Toaletă riguroasă vulvo-perineo-vaginală
- Fixarea colului cu o pensă şi tracţionarea laterală a acestuia cu expunerea succesivă a
fundurilor de sac vaginale laterale. Puncţia va fi efectuată te nivelu! fundurilor de sac vaginale
laterale, în dreptul orelor 4 şi 8.
- După introducerea acului în punctele menţionate, pe o profunzime de 2-3 cm, spre regiunile
inghinale, se aspiră pentru evitarea pătrunderii într-un vas sanguin.
- Injectarea succesivă, la nivelul orei 4 şi 8 a unei cantităţi de 10 - 20 ml xilină 1%.
44
abolirea completă a durerii în treimea inferioară a vaginului şi perineului, care permite
aplicaţia forcepsului în condiţii excelente.
Tehnica de execuţie:
- Bolnava este în poziţie ginecologică;
- Dezinfecţie vulvo-perineală şi vaginală;
- După testarea sensibilităţii la substanţa anestezică se pătrunde cu acul, fie
transperineal la jumătatea distanţei dintre anus şi tuberozitatea isciatică, sau transvaginal
înaintându-se spre spina sciatică, acul dirijându-se cu un deget introdus în vagin. Manevra
se efectuează bilateral şi se injectează 20 ml xilină 1% de fiecare parte, pe faţa internă a
spinelor sciatice.
Infiltraţia în dublu 'H' a perineului (procedeul Aburel).
Este o tehnică anestezică care efectuată corect interesează toate planurile musculo-
fasciale perineale asigurând o bună anestezie a perineului. Locul de pătrundere a acului este
jumătatea distanţei dintre comisura vulvară posterioară şi tuberozitatea ischiatică. Acul este
direcţionat anterior sub tegumentele vulvare, către orificiul inghinal extern. Pe măsura
retragerii acului, se injectează cea. 20 ml soluţie anestezică. în continuare, fără a fi extras, acul
se orientează posterior, lateral de anus la 2-3 cm şi pe măsura retragerii se injectează strict
sub tegumente cea. 10 ml substanţă anestezică. De aceeaşi manieră sunt infiltrate planurile
profunde musculo-fasciale. Manevra se repetă identic şi de partea opusă după care acul este
dirijat transversal între anus şi comisura vulvară posterioară şi se mai injectează 15-20 cm
soluţie anestezică în grosimea nucleului fibros al perineului. Această tehnică anestezică, ca şi
infiltraţia nervilor ruşinoşi, anulează reflexul de screamăt în timpul expulziei, fiind necesară
utilizarea forcepsului.
1. Beneficii
Previne ruptura perineală şi înlocuieşte o ruptură neregulată, necontrolată cu o incizie
lineară, uşor de suturat; previne (controversat) prolapsul genital / IUE.
2. Indicaţii
Epiziotomia poate fi indicată:
primipară;
multipară cu epiziotomie / chirurgie perineală prealabilă;
varietăţi de poziţie posterioare;
cazurile în care aprecierea clinică implică probabilitatea rupturii perineale;
travalii prelungite cu epuizare maternă;
45
nelegate de nasterea normală: naşterea prematură, pelviană, distocia de umeri, extracţia
prin forceps / vacuum, sarcina multiplă, reducerea expulziei în cazul necesităţii diminuării
presiunii intraabdominale sau a altor patologii materne, prelungirea expulziei sau suferinţă
fetală.
3. Contraindicaţii
Cea mai importantă este refuzul pacientei. Contraindicaţii relative sunt anomaliile perineale:
limfogranulomatoza veneriană, cicatrici perineale severe, malformaţii perineale şi colită.
4. Moment
Este realizată la o deschidere vulvo-vaginală de 3-4 cm – mai devreme ar putea induce o
hemoragie crescută; mai târziu, nu ar contracara întinderea perineală cu consecintele
tardive.
5. Tehnică
Sunt utilizate frecvent două tipuri (tabel x.3.): mediană (verticală) şi medio-laterală – pe care
o preferăm pentru evitarea extinderii (la sfincterul anal, rect) şi posibilitatea prelungirii în
naşterile dificile.
6. Epiziorafie
Sutura este realizată după expulzia placentei pentru supravegherea atentă a perioadei a III-a
a naşterii. Principiile numeroaselor tehnici sunt hemostaza şi restituţia anatomică fără sutură
excesivă.
46
uterină şi se va efectua controlul sistematic, manual. în unele cazuri, extracţia manuală a
placentei întâmpină dificultăţi;
-Datorită încarcerării placentei în cavitatea uterină prin contracţie spastică cervicală, sau la
nivelul unui corn uterin. în această circumstanţă se aprofundează anestezia iar mâna
extractoare va depăşi ferm, dar cu blândeţe, obstacolul spastic.
-Datorită pătrunderii dificile în spaţiul de clivaj, în cazul placentelor aderente, circumstanţă
în care extracţia poate fi dificilă, complicată cu sângeraţi semnificative. Placenta va fi totuşi
extrasă chiar şi fragmentar, urmată de controlul sistematic, manual, al cavităţii uterine. Dacă,
în condiţiile unei contractilităţi uterine bune, după administrare de ergomet, hemoragia
persistă semnificativ, intră în discuţie histerectomia de hemostază.
A. HEMORAGIA ÎN POSTPARTUM
1. DEFINIŢIE
sângerarea mai mare de 500 ml la o naştere pe cale vaginală a unui singur făt sau mai
mare de 1000 ml în operaţia cezariană sau sarcina gemelară.
2. INCIDENTA
10% din naşteri
3. ETIOLOGIE
Atonie uterină
Laceraţiile vaginului şi colului
Epiziotomie largă
Ruptura uterină
Inversiune uterină
Retenţie de ţesut placentar
Defecte de coagulare
47
4. EVOLUTIE / COMPLICATII
Hemoragie masivă cu şoc hemoragic
Insuficienţă renală acută
Sindrom Sheehan
Anemie secundară severă
Deces matern
5. DIAGNOSTIC
a. Tablou clinic
Hemoragie indoloră
Identificarea lipsurior placentare la examinarea placentei după delivrenţă
Extracţia de resturi placentare la controlul cavităţii uterine
Glob de siguranţă absent, uter de consistenţă scăzută, cu fundul depăşind ombilicul
Lezarea părţilor moi ale canalului de naştere
Alterarea echilibrului hemodinamic (tensiune, puls), paloare
b. Paraclinic :
Hemogramă completă
Grup sanguin şi Rh
Timpi de sângerare şi de coagulare
Fibrinogen
c. Diagnostic etiologic
Atonia uterină – uter flasc, sângerare continuă, severă, cu sânge roşu
Laceraţia tractului genital - uter bine retractat, ferm, hemoragie persistentă, identificarea
leziunilor
Retenţia de placentă – sângerare discontinuă, în valuri, la apăsarea pe fundul uterin sau
în contracţie, controlul cavităţii uterine
Traumatismele tractului genital – prezentate în capitolul respectiv
Tulburări de coagulare – uter bine retractat, sănge necoagulabil, teste hematologice
modificate
Inversiunea uterină – prezentată mai jos
6. CONDUITA
a. Măsuri generale
Evaluarea echilibrului hemodinamic: tensiune, puls, coloraţia tegumentelor
După delivrenţă, verificarea integrităţii placentei şi a prezenţei globului de siguranţă
Controlul părţilor moi ale canalului de naştere, pentru identificarea soluţiilor de
continuitate
Controlul cavităţii uterine pentru a fi siguri că este goală
Masaj uterin
Reeechilibrare hidroelectrolitică, transfuzie cu sânge sau derivaţi
b. Măsuri în situaţii particulare
În atonie – ocitocină iv. şi/sau metilergometrină im. sau local în col, analogi de
prostaglandine F2
Placentă nedelivrată şi sângerare - extracţie manuală a placentei urmată de controlul
manual al cavităţii uterine (+examinarea placentei)
Retenţie de fragmente placentare – controlul manual/instrumental al cavităţii uterine
Soluţii de continuitate – sutură imediată
Fire hemostatice în X pe comisuri în cazul persistenţei hemoragiei
48
Inversiune uterină – corectarea acesteia
Discrazii sanguine – tratament specific cu sânge şi derivaţi (masă trombocitară,
crioprecipitat, plasmă, etc.)
7. PROGNOSTIC
50% din mortaliatea maternă prin risc obstetrical direct
B. Anomalii de aderenţă placentara
1. DEFINIŢIE
Placenta acreta descrie orice implantare placentară în care există aderenţa anormală a
placentei dată de penetrarea vilozităţilor placentare în porţiunea superficială a miometrului.
Placenta increta se caracterizează prin invadarea miometrului în toată grosimea sa.
Placenta percreta se caracterizează prin invadarea miometrului şi depăşirea lui, ajungănd
până la seroasă.
2. ETIOLOGIE
Placentă jos inserată
Cicatrici uterine
Curetaj abraziv al cavităţii uterine
Endometrite
3. EVOLUTIE / COMPLICATII
şoc hemoragic
inversiune uterină
ruptură uterină
4. DIAGNOSTIC
Sângerarea reprezintă simptomul dominant, gravitatea ei depinzând de:
locul de implantare al placentei
profunzimea penetrării miometrului
numărul de cotiledoane implicate
Ecografia – diminuarea grosimii complexului retroplacentar (normal 1-2 cm) sau chiar
dispariţia sa.
5. CONDUITA
placentă acreta focală sau parţială – tratament conservator - extracţia manuală, eventual
control instrumental urmat de tamponarea cavităţii
placentă acreta totală, increta sau percreta – histerectomie totală cu pastrarea anexelor
6. PROGNOSTIC
Histerectomia împietează funcţia de procreere
C. INVERSIUNEA UTERINA
1. DEFINITIE
Reprezintă exteriorizarea uterului în periodul III al naşterii.
2. INCIDENŢĂ
1/2000 naşteri
3. ETIOLOGIE
Factori favorizanţi
Tracţiune puternică asupra cordonului ombilical
Relaxarea fundului uterin
Tracţiunea pe fundul uterin prin greutatea placentei
Manevre de apăsare pe fundul uterin
Placenta acreta
49
4. EVOLUTIE / COMPLICATII
Soc hemoragic
Soc neurogen
Deces matern
5. DIAGNOSTIC (clinic)
Durere violentă
Stare de şoc
Sângerare vaginală
Examenul obiectiv – apreciază gradul inversiunii uterine
- depresiunea fundului uterin (inversiune incompletă) - mâna transabdominală palpează o
depresiune la nivelul fundului uterin, iar degetele vaginale – fundul uterin la nivelul
segmentului inferior.
- invaginarea totală a corpului uterin - istmul şi colul rămân ca un inel
- inversiunea totală, inclusiv a colului. In gradele 2 şi 3 se observă uterul inversat în afara
vulvei.
6. CONDUITA
Necesită terapie imediată:
Reducerea imediată a inversiunii parţiale cu placenta dezlipită, sub anestezie
Corectarea hipovolemiei
Dacă placenta nu se dezlipeşte şi anestezia nu este instituită - medicaţie tocolitică şi
repoziţionarea uterului
Ocitocina sau derivaţii prostaglandinici nu se administrează decât după repunerea
uterului în poziţie normală
După ce uterul este bine contractat este obligatorie monitorizarea sa pentru a observa o
eventuală recidivă
Dacă uterul nu poate fi repoziţionat – intervenţie chirurgicală.
7. PROG/NOSTIC
Bun în condiţiile conduitei corecte
Accidentul se poate repeta la naşterile viitoare
A. DEFINITIE
Prezentaţia umerală sau aşezarea transversă a fătului este caracterizată de prezenţa
în aria strâmtorii superioare a umărului si toracelui fetal. Axul longitudinal al fătului este
dispus perpendicular pe axul coloanei vertebrale materne. Asezarea oblică se caracterizează
prin oblicitatea axului longitudinal fetal faţă de axul coloanei vertebrale materne. Punctul de
reper al prezentaţiei este acromionul fetal. Sunt definite patru varietaţi de poziţie:
Acromioiliacă dreaptă a umărului drept (cefaloiliacă dreaptă dorsoposterioară)
Acromioiliacă dreaptă a umărului stâng (cefaloiliacă dreaptă dorsoanterioară)
Acromioiliacă stângă a umărului drept (cefaloiliacă stânga dorsoanterioară)
Acromioiliacă stângă a umărului stâng (cefaloiliacă stangă dorsoposterioară)
Prezentaţia umerală nu are diametru de angajare.
B. INCIDENTA
50
0.3-0.5% din sarcinile la termen
Incidenţa este mai mare cu cât vârsta de gestaţie a sarcinii este mai mica
Incidenţa maximă este la 24 SA.
C. ETIOLOGIE
1. Cauze materne
Marea multiparitate
Malformaţii uterine: uter unicorn, cordiform, septat
Fibroame uterine localizate la nivelul segmentului inferior
Tumori anexiale voluminoase
Bazinele distocice
2. Cauze anexiale
Placenta jos inserată
Cordon scurt
Ruptura prematură a membranelor
Polihidramnios
Oligohidramnios
3. Cauze fetale
Anencefalie
Hidrocefalie
Higroma cervicala
Hidrops fetal
Omfalocel si laparoschizis
Spina bifida
Sarcina gemelara
Macrosomie
D. FIZIOPATOLOGIE
Oricare dintre cauzele enunţate anterior pot interfera culbuta fetală, având drept efect
blocarea fătului in aşezare transversă sau oblică.
E. MECANISM DE NASTERE
Fătul la termen nu se poate naşte pe cale joasă in cazul aşezării transverse –
prezentaţie distocică fără mecanism de naştere.
Apariţia contracţiilor uterine poate determina verticalizarea prezentaţiei, mai ales în
cazul marilor multipare şi a aşezarilor oblice.
F eţii mici, avortonii si feţii morţi, maceraţi au mecanism de naştere particular, pentru
că dimensiunile reduse permit naşterea:
Conduplicatio corpore – fătul suferă o indoire la nivelul trunchiului, capul aplicându-
se pe trunchi. Fătul, compactat sub forma unui ovoid, se angajeaza si se naşte.
51
Evoluţia spontană – dupa inflexiunea exagerată a trunchiului fetal, pelvisul şi membrele
inferioare se angajează, transformând aşezarea transversă intr-o prezentaţie pelviană cu
pelvisul angajat.
F. EVOLUTIE/COMPLICATII
Ruptura precoce a membranelor prin lipsa de acomodare a prezentaţiei la
stramtoarea superioara
Prolabare de cordon
Ruptura uterină
Suferinta fetală acută
Moarte fetală
Prezentaţia transversă neglijată: membrane rupte, contracţii uterine cu intensitate
crescută şi dureroase, uter retractat pe făt membru superior prolabat.
Inclavarea (sub efectul contracţiilor uterine) a umărului in conturul strâmtorii superioare
determină instalarea sindromului de preruptură uterină.
G. DIAGNOSTIC
1. Semne si simptome
Axul mare al uterului este perpendicular pe axul coloanei vertebrale materne
Inălţimea fundului uterin mai mică decât inălţimea corespunzatoare vârstei de gestaţie
Manevrele Leopold: în cele două flancuri abdominale materne se palpează poli fetali -
cefalic respectiv pelvin; segmentul inferior este fără conţinut; în varietaţile dorsoanterioare
se palpeaza planul convex al spatelui fetal; în varietaţile dorsoposterioare se palpează
transabdominal părţi mici fetale.
Focarul de auscultaţie a BCF este situat la 1-2 cm subombilical, de partea craniului fetal.
Tact vaginal: în afara travaliului – segment inferior gros, neformat, fără conţinut; in travaliu,
dacă membranele sunt intacte, ele bombează in vagin; odată cu ruperea membranelor, se
palpează grilajul costal, acromionul, axila, omoplatul si uneori mâna prolabată.
2. Paraclinic
Ecografia stabileşte cu acurateţe prezentaţia şi varietatea de poziţie.
3. Dg diferential
Prezentaţia pelviană – este posibilă confundarea piciorului cu mâna fetală (dar degetul mare
al mâinii prolabate este opozabil).
Prezentaţia craniană cu prolabare de membru superior – se identifică la tact craniul fetal în
aria strâmtorii superioare.
H. CONDUITA
Nasterea fătului la termen în aşezare transversă este prin operaţie cezariană.
Operaţia cezariană în regim de urgenţă pentru prezentaţia transversă neglijată,
sindrom de preruptură uterina sau prolabare de cordon.
52
Versiune externă înainte de debutul travaliului – manevră transabdominală prin care
se tentează verticalizarea fătului.
Versiunea internă cu mare extractie – manevră obstetricală intrauterină prin care se
transformă aşezarea transversă în prezentaţie pelviană urmată de extracţia fatului. Actual
rămâne indicată pentru sarcina gemelară cu al doilea făt in transversă si pentru feţii mici ai
multiparelor.
Embriotomie in cazul feţilor morţi aşezaţi transversal (după obstetrica clasică).
I. PROGNOSTIC
Bun atât pentru mamă cât şi pentru făt, dacă diagnosticul obstetrical a fost pus în
timp util şi s-a practicat operaţia cezariană.
Nerecunoaşterea prezentaţiei transverse neglijate duce la ruptură uterină şi moartea
fătului.
53
, troficitate , elasticitate , cicatrici , secretii patologice , scurgeri sangvine , chisturi , ulceratii ,
vegetatii, tumori , malformatii.
Mucoasa vaginala are in mod normal o coloratie roz-trandafirie uniforma. Mucoasa
pote deveni violacee in sarcina sau palida , atrofiata in menopauza . In inflamatii ( vaginite )
mucoasa este hiperemiata si acoperita de secretii patologice . Peretii vaginali sunt elastici la
femeia adulta datorita troficitatii adecvate si prezentei pliurilor epiteliale . Dupa menopauza
pliurile epiteliale au tendinta sa dispara , epiteliul se atrofiaza si elasticitatea vaginului
diminua mult .
Secretiile patologice vaginale difera in functie de agentul patogen : in candidoze
secretia e alb grunjoasa , in infectiile cu trichomonas este spumoasa , aerata , abundenta ,
iar gonococul produce o secretie galben-verzuie purulenta .
In timpul urmator se examineaza peretele anterior si posterior al vaginului . Lasand
aplicata doar valva posterioara se evidentiaza peretele anterior si pacienta este rugata sa
tuseasca , astfel putandu-se constata un cistouretrocel . Se efectueaza aceeasi manevra cu
aplicarea valvei anterioare pentru evidentierea unui rectocel .
In timpul examenului cu valve se pot recolta frotiuri din fundurile de sac vaginal
posterior , de pe suprafata exocolului sau din canalul cervical .
Examenul colului . Se observa : situatia si orientarea colului , forma si marimea
orificiului extern al colului , aspectul mucoasei exocolului , prezenta unor secretii patologice,
existenta unor leziuni patologice , prezenta si aspectul glerei , scurgerea de secretii
patologice prin orificiul colului .
In mod normal mucoasa colului ester roz . In caz de sarcina mucoasa este violacee , la
femeile la menopauza este palida , iar in caz de inflamatii mucoasa este hiperemiata.
La aproximativ 30% din femei se poate observa o zona rosie periorificiala ce indica
situarea jonctiunii scoamo-cilindrice pe exocervix .
Orice modificare aparuta la nivelul colului ( pete rosii , leucoplazie , ulceratii , eroziuni
, tumori ) necesita investigatii aprofundate .
Pozitia si orientarea colului depind de situatia corpului uterin : colul priveste
posterior in anteversia uterina si anterior in caz de uter retroversat .
Orificiul extern al colului este punctiform la nulipare , sub forma de fanta la multipare
. In mod normal este inchis , dar poate fi intredeschis sau chiar deschis in avort sau polip
submucos acusat prin col.
Studierea glerei cervicale poate sugera momentul ovulatiei . Preovulator (ziua a 12-
a ) sub actiunea estrogenilor glera este abundenta , filanta iar in timpul ovulatiei ( ziua 14)
este abundenta si transparenta si cristalizeaza pe lama sub forma de “ feriga” .
Pe suprafata colului de pot obs. noduli endometriozici de culoare violacee , noduli
fibromatosi sau chiste albicioase ce contin mucus gros( chiste de retentie Naboth) . In cazul
unor eroziuni cu marginile neregulate , a unor ulceratii cu suprafata granuloasa care
sangereaza usor sau a unei formatiuni conopidiforme , se suspecteaza o leziune maligna si se
actioneaza cat mai rapid in vederea clarificarii diagnosticului .
54
34.Colposcopia
56
solutiei de acid acetic . La testul Schiller zona cu epiteliu cilindric este iod negativa dar fara
semnificatie patologica .
Zonele albe opace care apar dupa aplicarea de acid acetic , denumite epiteliu aceto-
alb semnifica fie fazele precoce ale metaplaziei fiziologice , fie procesele de displazie sau
neoplazie .
Zonele iod-negative dupa aplicarea solutiei de Lugol au semnificatie diagnostica in
contextul corelarii cu datele obtinute la testul cu acid acetic .
Suprafata , conturul si vascularizatia ariilor afectate sunt criterii importante in
orientarea diagnosticului . Astfel imaginile colposcopice atipice au o suprafata cu atat mai
neregulata cu cat afectarea histologica este mai severa .
57
Fixarea frotiurilor este esentiala pt o interpretare corecta .Pentru coloratia
Papanicolau fixatorul folosit este amestecul alcool-eter in parti egale , aplicat inainte de
uscarea lamei , iar pt coloratia hematoxilina-eozina sau May-Grunwald-Giemsa frotiurile se
fixeaza prin uscare la temperature camerei .
Clasificarea citologica a frotiurilor
Clasificarea Papanicolau -5 clase
1. clasa I-absenta de celule anormale sau atipice
2. clasa a II-a – citologie atipica dar fara evidenta pt malignitate
3. clasa a III-a – citologie sugestiva dar neconcludenta pt malignitate
4. clasa a IV-a – citologie puternic sugestiva pt malignitate
5. clasa a V-a – citologie concludenta pt malignitate
Clasificarea Richart introduce conceptul de CIN( cervical intraepithelial neoplasia) si
CIE ( carcinoma intraepithelial ) clasand anomaliile epiteliului malpighian in trei grade cu
gravitate progresiva :
1. CIN I-displazie usoara
2. CIN II- displazie moderata
3. CIN III- displazie agravata
Clasificarea citologica propusa de National Cancer Institute cuprinde :
-precizarea semnificatiei frotiului , a caracterului normal sau nu al acestuia
-pt frotiuri patologice inscrierea in unul din grupurile urmatoare:
-frotiuri inflamatorii(bacterii , protozoare , virusuri , micoze)
-proces de reepitelizare
-anomalii ale celulelor epiteliale:
-celule epidermoide: -viroze cu HPV-leziune de grad redus
-CIN I-leziune de grad redus
-CIN II- leziune de grad inalt
- CIN III – leziune de grad inalt
-carcinom epidermoid infiltrant
-celule glandulare: - celule endometriale benigne la femeile in
postmenopauza
- celule glandulare atipice cu semnificatie
nedeterminata
58
Citologie . Cele mai multe dintre displaziile usoare se aseamana cu celulele mature .
Displazia moderata se aseamana cu celulele metaplazice . Displazia severa sau carcinomul in
situ se aseaman cu celulelel bazale sau de rezerva . Leziunile displazice de grad inalt pot fi
caracterizate prin celulele necheratinizate pleomorfe , anormale , si de membrane nucleare
neregulate dand nucleilor aspect de strugure . Prezenta koilocitelor pune diagnosticul de
condilomatoza sau infectia cu HPV .
Frotiurile cervico-vaginale Papanicolau pot oferi informatii foarte valoroase , mai ales
pt depistarea leziunilor maligne , in cazul recoltarii corecte si a respectarii conditiilor de
recoltare , fixare si interpretare .
Recomandari :
Inflamatiile , parakeratozele , hiperkeratozele , diskeratozele necesita un examen
bacteriologic cervico-vaginal si un tratament antiinfectios adaptat ,daca este necesar
. Se repeta frotiul dupa 3 luni
Prelevarea se face in perioada cea mai potrivita , in afara menstruatiei , fara aplicarea
de lubrefianti , crème , ovule , fara efectuarea tuseului vaginal , toaletei vaginale , a
colposcopiei
Evitarea efectuarii frotiurilor successive la interval mai mic de 3 luni
Pacienta trebuie informata asupra necesitatii efectuarii frotiului cel putin o data pe
an
Dupa tratamente pt CIN de grad inalt se indica realizarea unui frotiu dupa 3 luni ,
apoi frotiu si colposcopie de doua ori pe an timp de 2 ani , dupa care se trece la
frotiul anual
Frotiurile fals pozitive implica histopatologul
Frotiurile atipice au valoare orientativa
Nu se neglijeaza rezultatele fals negative , care sunt in proportie relativ mare ( 5-35
%)
Supravegherea numai prin frotiuri a pacientelorce prezinta anomalii citologice
minore sau CIN I nu este recomandabila
In fata unui frotiu anormal diagnosticul este orientat numai de colposcopie , mai ales
pt evaluarea leziunilor endocervicale
Atitudine terapeutica
Daca se utilizeaza clasificarea Papanicolau:
-frotiurile din clasa I si II nu au celule atipice si nu necesita biopsie
-frotiurile persistente de tip II necestia biopsie
-frotiurile de clasa III , IV , V necesta biopsie
Daca se utilizeaza clasificarea Richart :
-CIN I – colposcopie sau urmarire un an si apoi colposcopie
-CIN II si III – direct colposcopie
Examenul Papanicolau este un test de screening , nu reprezinta un test diagnostic si
orice abatere de la normal trebuie investigate aprofundat prin colposcopie si/sau biopsie .
Singurul diagnostic cert este pus de examenul histopatologic .
59
36. Citodiagnosticul bacteriologic
Conditii
- nu se fac irigatii vaginale cu cel putin 24 de ore inaintea prelevarii
- nu se folosesc ovule sau crème vaginale cu cel putin doua zile inainte
- nu se administreaza tratamente antiinfectioase cu cel putin 8 zile inainte
- prelevarea nu se face in prezenta sangelui in vagin
Secretia se recolteaza cu ajutorul valvelor sau a speculului , nelubrifiate . Prima
prelevare se face din fundul de sac posterior . Produsul recoltat se intinde pe lama in strat
subtire , se aplica o picatura de ser fiziologic si eventual o picatura de albastru de Cresyl si
apoi o lamela . Se recomanda studierea imediata . A doua prelevare se face in acelasi mod ,
iar dupa intinderea pe lama se aplica o solutie apoasa de hidroxid de potasiu KOH 5-10%si
apoi lamela .
60
Daca pe lama nu apare Trichomonas la o prima examinare , se repeta recoltarea si se
realizeaza frotiul citologic exfoliativ Papanicolau care va evidentia prezenta parazitului . In
cazuri foarte rare este necesara realizarea culturilor .
3. Secretia purulenta , dar pe lama nu se regasesc nici Trichomonas , nici Candida
In contextul unei contaminari venerice sau al unei infectii genitale inalte se fac
prelevari strict de la nivel endocervical , al fundului de sac vaginal posterior , de la nivelul
meatului urinar , al canaleleo glandelor Bartholin , cu insamantare imediata intr-un mediu de
cultura si studierea intr-un laborator specializat .
Testul consta in aplicarea solutiei Lugol la nivelul colului . Acest test se bazeaza pe
propietatea glicogenuluii din celulele epiteliului pavimentos normal de a fixa iodul din solutie
. Celulele epiteliului pavimentos stratificat sunt bogate in glicogen si se coloreaza prin fixarea
iodului in brun inchis. Celulele epiteliului pavimentos displazic , lipsite de glicogen , nu
fixeaza iodul , aparand ca zone albe cu margini nete – zone iod negative ( nu se considera
zone iod negative decat cale care se gasesc la nivelul epiteliului pavimentos stratificat :
zonele cu epiteliu cilindric sau eroziunile sunt zone iod-negative dar fara semnificatie
oncologica ) . Zonele iod-negative pot fi : ectopii , eroziuni , ulceratii , displazii , neoplasme .
38. Biopsia
61
In cazul unor leziuni suspecte sau invizibile cu ochiul liber se indica prelevarea sub
control colposcopic , dupa aplicarea solutiei de acid acetic si Lugol .
Biopsia de suprafata se face cu pensa Kervourkian – Young , otinandu-se sectiuni
subtiri de mucoasa ce cuprind epiteliul in intregime si o parte din corion .
Biopsia in cadran consta in prelevari multiple periorificeale la orele 3,6,9,12 . Metoda
este mai precisa , reduce proportia rezultatelor fals negative , dar nu le exclude .
Biopsia in inel consta in excizia circulara periorificiala de cuprinde jonctiunea
scuamo-cilindrica , sediul debutului celor mai multe leziuni neoplazice .
Biopsia cu ansa diatermica da artefacte si pune in dificultate anatomopatologul .
Conizatia (biopsia conica sangeranda ) reprezinta metoda de diagnostic si tratament
definitive sau de etapa la femeile cu citologie suspecta sau pozitiva pt CIN si neoplazie cu
invazie stromala minima . Metoda consta in extirparea unei portiuni conice in jurul orificiului
extern cervical cu baza in afara zonelor iod-negative exocervicale si varful la diferite niveluri
de profunzime ale canalului cervical pana la orificiul intern .
Indicatiile conizatiei sunt :
- la femeile tinere care nu au copii sau care doresc in continuare copii la care s-a
diagnosticat prin biopsii exo- , endocervicale o displazie severa sau chiar CIS
- in caz de citologie persistent sugestiva sau pozitiva pt CIN sau chiar CIS cu biopsie
tintita sub examen colposcopic negativa sau neconcludenta
- in caz de citologie persistent pozitiva , colposcopie negativa , chiuretaj endocervical
negativ
- citologie suspecta sau pozitiva , colposcopie cu leziune intinsa si biopsie dirijata cu
rezultate incerte
- citologie sugestiva sau pozitiva , colposcopie negativa , chiuretaj endocervical
neconcludent
Tehnica . Se insera intravaginal un specul si se evidentiaza colul . Se efectueaza
anestezie locala cu xilina 1% sau noradrenalina pt a reduce hemoragia . Aplicarea solutiei de
Lugol va evidentia zona exocervicala iod-negativa ce va trebui extirpata .Se sectioneaza un
con cu baza ce se intinde in afara leziunii si varful in adancimea canalului cervical.Se aplica
firele de hemostaza .
Complicatia cea mai frecventa este sangerarea abundenta , aparuta la 5-10 zile dupa
interventia cu hemostaza inadecvata . Alte complicatii , rare , sunt stenoza sau incompetenta
cervico-istmica .
62
-diagnosticul insuficientei luteale
-realizarea de culturi din tesuturile endometriale
Contraindicatii :inflamatii cervicale , uterine sau parauterine , sarcina .
Tehnica :
Se insera un specul vaginal si se expune colul . Se aplica la nivelul buzei anterioare a
colului o pensa Pozii . Se introduce chiureta Novak , se chiureteaza cavitatea uterina si se
recolteaza produsul .Materialul recoltat se examineaza histopatologic .
Pentru diagnosticarea cancerului endometrial este bine de stiut ca numai o biopsie
pozitiva poate confirma diagnosticul , in cazul unei biopsii negative recomandandu-se alte
investigatii mai precise .
Chiuretajul endocervical
Este indicat in determinare extinderii endocervicale a CIN , carcinomului
endometrial , sau in determinarea prezentei la nivelul endocolului a displaziei , carcinomului
in situ sau invaziv . Se contraindica la femeile gravide .
Tehnica . Se introduce un specul intravaginal si se evidentiaza colul care se apuca cu o
pansa Pozzi . Se efectueaza anestezie locala cu xilina 1% . Se introduce chiureta Kevourkian
prin orificiul extern al canalului cervical pan la nivelul orificiului intern apoi se racleaza
peretii canalului cervical astfel incat sa cuprinda toata circumferinta .
Indicatii :
- pt determinare extinderii CIN endocervical
- diagnosticarea unui polip endocervical , a hiperplaziei glandulare , a unei
endocervicite cronice
- diagnosticul unei displazii glandulare endocervicale , CIS , sau carcinom invaziv
- stabilirea conduitei terapeutice la femeile cu displazie cervicala
63
Contraindicatii : infectii acute ale tractului genital inferior si sarcina .
Tehnica . Se practica tuseu vaginal pt stabilirea exacta a pozitiei si marimii uterului .
Se insera speculul vaginal care evidentiaza colul si se aplica local un dezinfectant . Cu o pensa
Pozzi se prinde colul . Anestezia locala completeaza preanestezia si consta in infiltrare local
paracervicala la orele 3 si 9 cu xilina 1% .
Se recomanda efectuarea chiuretajului endocerviacl inaintea dilatarii canalului
cervical si a patrunderii in cavitatea uterina . Se examineaza cavitatea uterina cu un
histerometru pt determinarea exacta a directiei si marimii acesteia . Se procedeaza apoi la
dilatarea progresiva a canalului cervical utilizand dilatatoare Hegar . Se efectueaza
chiuretajul cavitatii uterine cu atentie pt a nu depasi limitele fundului uterin , prin miscari de
inainte si inapoi cu chiureta , racland peretii cavitatii pana se aude un zgomot caracteristic
( “tipatul uterului “) .
Complicatii .
Complicatii precoce:
- sectionarea colului cu ghearele pensei necesita de cele mai multe ori aplicarea unui
fir de sutura
- perforarea uterului – una din cele mai grave complicatii ale chiuretajului . Riscul
creste la multipare , la femeile in postmenopauza , in prezenta inflamatiilor
peretelui , a unui proces tumoral sau a sarcinii
Complicatii tardive:
- sindromul Asherman in cazul unor chiuretaje foarte abrazive - obliterarea totala
sau partiala a cavitatii uterine din cauza sinechiilor
- incompetenta cervico-istmica ce duce la avorturi fetale mari
- infectia –pune in pericol capacitatea reproductiv ulterioara a pacientei
40. Histerometrie
64
In mod normal lungimea totala cavitatii uterine este de 70-75 mm la nulipare si de
75-80 mm la multipare . In timpul introducerii histerometrului se percepe o rezistenta mai
mult sau mai putin accentuata la nivelul orificiului intern cervical , permitand astfel
masurarea canalului cervical , care in mod normal are 25-35 mm . Scazand lungimea
canalului cervical din lungimea totala se obtine lungimea cavitatii uterine propriu-zise de 40-
45 mm .
In hipoplazia uterina aceasta lungime diminua , asociata cu inversarea raportului
cervico-corporeal , care se modifica la 1/1 sau 3/2 , in loc de 2/3 .
In prolapsul genital se constata o alungire a colului uterin , iar in fibromul uterin se
noteaza cresterea cavitatii uterine .
Histerometria realizeaza si aprecierea directiei cavitatii uterine . Astfel , in mod
normal uterul fiind in anteversie histerometrul patrunde fara dificultate , manerul fiind
orientat oblic in jos . In caz de hiperanteroversoflexie se exercita o tractiune mai puternica
asupra pensei de col iar manerul histerometrului va fi indreptat mai mult spre inferior pt a
patrunde fara efort . In caz de retroversie uterina histerometrul se orienteaza cu
concavitatea in jos .
Daca histerometrul nu poate patrunde in cavitatea uterine se iau in considerare : o
tehinica deficitara , o anomalie a colului , sau un spasm la acest nivel . Se poate recurge in
acest caz la o histerografie practicata cu o canula scurta .
41.HISTEROSALPINGOGRAFIA
Alte indicatii pentru HSG sunt: studiul durerilor pelvine (endometrioza), a unei malformatii
congenitale sau evidentierea expunerii in utero la dietilstilbestrol (DES).
65
Infectia locala sau generala este alta contraindicatie importanta a examenului. Cand pacienta
este febrila se indica un examen biologic minim (hemoleucograma, VSH). Daca s-a decelat o
infectie genitala, HSG se amana sau se anuleaza. Hidrosalpinxul diagnosticat la ecografie
este o contraindicatie a HSG. Daca antecedentele pacientei includ endometrita sau salpingita cu
cel putin sase saptamani in urma se poate recurge la HSG sub protectie antibiotica.
Cancerele uterine pot fi explorate fara pericol de diseminare (dupa unii autori)-. In cazul
unei imagini suspecte se evita injectarea sub presiune a lichidului de contrast in cavitatea
peritoneala.
aparat Schultze;
seringa de 20 cm3;
solutie iodata radio-opaca hidrosolubila (Omnipaque, iopamidol,
Histeropaque, Odiston);
pensa de col Pozzi;
specul vaginal sau valve;
pense port-tampon;
solutie dezinfectanta (betadina);
tampoane de vata.
HSG se efectueaza (la femeia sexual activa si care nu este la menopauza) dupa
menstruatie si inaintea ovulatiei (mtre zilele 6-12 ale ciclului), pentru a evita astfel orice risc de
lezare a sarcinii. In cazul unui bilant de sterilitate se tine cont de faptul ca aspectele
histerografice variaza in functie de impregnarea hormonala. Modificarile luteinice ale
endometrului si ale tonusului uterin, precum si scaderea permeabilitatii tubare fac din HSG un
examen putin fiabil in a doua parte a ciclului. In caz de amenoree persistenta sau de cicluri
neregulate se recomanda dozarea HCG pentru a exclude o sarcina.
Se aplica un specul vaginal care evidentiaza colul uterin, se dezinfecteaza local. Se prinde
colul cu o pensa Pozzi si, tractionand user de pensa pentru a derula istmul se introduce canula
aparatului Schultze in canalul cervical, aproximativ doi centimetri.
66
- indicand un fibrom calcificat, litiaza ureterala, schelet fetal; cprpi straini - in special sterilet),
modificari osoase de origine tuberculoasa, metastatica, degenerativa sau traumatica.
Dupa primul film se injecteaza incet substanta de contrast si se realizeaza al doilea film, pe
care se observa cavitatea uterina de forma triunghiulara.
Al patrulea film este cliseulde profil, si arata cavitatea uterina fusiforma, defileul
istmului si colul. Istmul si corpul fac cu colul un unghi de 120° deschis inainte (in caz de uter
anteversat).
Incidentele imediate sunt rare si fara mari consecinte. Hemoragiile consecutive HSG
sunt putin abundente si de scurta durata, cedand la repaus. Efractiiie mucoasei sunt favorizate de
fragilitatea endometrului (atrofie, tuberculoza, cancer) si nu au expresic clinica daca se folosesc
substante de contrast iodate hidrosolubile.
Perforatiile uterine sunt localizate la nivelul istmului, rezultand din tentativa de perforare a
unei sinechii uterine cu histerometrul sau cu o canula mai lunga.
67
Un accident secundar relativ frecvent in caz de explorare histerosalpingografica
este rcprezentat de aparitia confractiilor uterine foarte dureroase, asociate cu balonare abdominala,
care pot evoca o inflamatie pelvina incipienta.
Infectiile pelvine sunt accidentele secundare cele mai grave ale HSG. Sunt redutabile in
caz de staza tubara sau hidrosalpinx. La constatarea acestor anomalii se iau imediat masuri
profilactice riguroase, riscul de piosalpinx si de pelviperitonita fiind de 10%.
Riscurile legate de iradiere sunt neglijabile, efectele biologice ale radiatiilor ionizante
pentru doze atat de mici (75-550 milirad) fiind minime.
Imaginile anormale ale cavitatii uterine pe HSG sunt deformarile marginilor si variatiile de
tonalitate in interiorul cavitatii uterine. In general leziunile miometrului alungesc, tractioneaza sau
curbeaza contururile cavitafii, iar cele ale endometrului produc lacune, heterogenitati ale
cavitatii, contururi neregulate, fara a modifica dimensiunile si forma triunghiulara a cavitatii.
Lacunele intracavitare regulate corespund polipilor endocavitari si fibroamelor submucoase.
Lacunele endocavitare neregulate corespund cancerelor, sinechiilor si hiperplaziei endometriale.
Prezenta calciticarilor se poate datora unor fibroame, chiste dermoide, leziuni de tuberculoza
genitala, ganglioni. Modificarile conturului, dimensiunilor si formei cavitatii uterine sunt foarte
bine exprimate in caz de malformafii uterine.
Imaginile anormale ale trompelor la HSG sunt: modificarea traiectului prin procese de
vecinatate, obturafia, diverticulii peritubari (endometrioza, tuberculoza), lacunele intratubare
(polipi, sarcina tubara, tumori).
In cazul in care cel putin una din salpinge este permeabila, se percep cu ajutorul unui
stetoscop obisnuit, aplicat in fosele iliace, zgomote hidro-aerice caracteristice, produse prin pasajul
gazului prin ostiumul abdominal, in cavitatea peritoneala pe trompa permeabila. Apare
perceputa durerea scapulara, de catre femeie, din cauza iritatiei frenicului, odata cu instrtuirea
pneumoperitoneului. Pneumo-peritoneul poate fi pus in evidenta si radiologic.
68
Curba normala prezinta o prima panta ascendenta continua, sub un unghi de 50°, ce se
mentine ca atare pana la umplerea cu gaz a cavitatii uterine si a salpingelor. Dupa ce este
atinsa o presiune de aproximativ 70-80 mmHg, curba descrie in continuare mai mute oscilatii
cu o frecventa de 5-1 O/minut si o amplitudine de 10-40 mmHg. in ziua a 8-a de ciclu, nivelul
de baza in jurul caruia se produc oscilatiile, este de 60 mmHg.
Curba de obstructie proximala prezinta o creftere liniara, continua, pana la 200 mmHg,
cand suntem obligati sa stopam introducerea de gaz.
Alte curbe particulare sunt cele intalnite in hidrosalpinxuri, stenoza rigida, pasajul
atipic sau incontinenta salpingiana instalata dupa implantatiile utero-tubare.
Incidente / accidente.
I.U.T se practica foarte rar, astazi locul ei fiind luat de HSG, IUT cu antibiotice,
mucolitice si antispastice, salpingografia retrograda cu balonet, histeroscopia si
tuboscopia, testarea permeabiiitatii prin cromatoscopie/ cromotubatie indirecta si
directa.
69
44. CURBA TERMICA
Curba termica este o metoda simpla si ieftina, reprezentand cel mai accesibil test
pentru aprecierea existentei ovulatiei, pentru evocarea unei insuficiente
progesteronice, pentru precizarea datei efectuarii diferitelor investigatii, cu conditia sa fie
corect determinata.
prima faza este hipotermica, in medie 36.5°C, incepand din zilele 1-3 ale ciclului.
Durata acestei faze rezulta scazand din durata ciclului 14 zile. Ultimul punct cu cea mai
mica valoare a temperaturii pe grafic se numeste Nadir. Aceasta faza corespunde
dezvoltarii foliculului ovarian(faza foliculara).
a doua faza este hipertermica, in perioada postovulatorie si prelungindu-se pana
la debutul menstruatiei si chiar in primele 2-3zile ale acesteia. Aceasta faza dureaza
in mod normal 14 zile. Hipertermia este legata de actiunea progesteronului asupra
centrului hipotalamic al termoreglarii. Progesteronul,este produs de corpul galben,
deci hipertermia va persista pe toata durata existentei.
faza intermediara, de decalaj, corespunde perioadei de ovulatie si are durata
variabila: de cele mai multe ori 3-5 zile, dar poate dura si o zi.
O curba termica prea inalta sau prea joasa dar difazica trebuie considerata normala.
O curba monofazica, fara decalaj, ilustreaza absenta corpului galben si a ovulatiei. Ciclul
poate fi in acest caz regulat sau neregulat. O astfel de curba monofazica se intalneste in amenoree
(graficul este plat sau prezinta mari variatii, inferioare insa a37°C).
70
platouri termice insuficiente cu durata mai mica de 10 zile,
demonstrand o insuficienta luteala fara a preciza natura sau intensitatea acesteia
platouri termice prelungite mai mult de 14 zile ce reflecta persistenta
corpului galben, care apare in sarcina, sau dupa administrarea de gonadotrofine
corionice care prelungesc durata corpului galben si intarzie aparitia menstruatiei, chiar
in lipsa sarcinii
decalajul poate fi tardiv (a 18-20-a zi). Daca este brusc, net, traduce o ovulatie
tardiva. Decalajul progresiv pe parcursul a 5 zile, exprimat clinic prin temperatura
bazala aproape de 37°C ce nu dureaza decat cateva zile, reflecta insuficienta luteala.
Bine realizata, curba termica poate furniza informatii foarte importante pentru
clinician:
In cazurile de sterilitate curba termica permite alegerea momentului optim pentru realizarea
examenului complet:
pH-ul este acid la nivelul introitului vaginal cu rol de protectie impotriva infectiilor
pH-ul la nivelul fundului de sac vaginal si cel al glerei cervical este alcalin(7-8), favorizand
patrunderea si ascensiunea spermatozoizilor
pH-ul vaginal creste, devenind chiar alcalin, in caz de insuficienta ovariana prin
diminuarea glicogenului
in infectiile vaginale pH-ul creste (except!e fac candidozeje, levurile dezvoltandu-se in
mediu_acid)
in sarcina pH-ul vaginal scade, fiind in medie 4,3 (intre 3.5 si 6).
Se aplica valvele sau un specul vaginal de asa maniera incat la deschidere lama
anterioara sa deplaseze spre anterior colul si sa evidentieze fundul de sac vaginal posterior. Se
prinde buza rjpsterioara a colului cu o pensa Pozzi si se dezinfecteaza (de preferinta cu o solutie
iodata) vaginul si colul. Se efectueaza anestezia locala cu xilina 1%, infiltrand strat cu strat locul
de punctie dintre ligamentele utero-sacrate (de la mucoasa vaginala la seroasa). Se evita
72
astfel declansarea unor reflexe inhibitoare ce pot produce lipotimii, sincope, datorita
bogatei inervatii sensitive a seroaselor peritoneale.
Cand punctia extrage sange, acesta se examineaza timp de cateva minute. Sangele
care coaguleaza provine din punctionarea unui vas sau din revarsarea recenta desange in
peritoneu (sange care nu a avut timp sa se defibrineze).
Punctia prin care nu se extrage nimic (punctie "alba") sau prin care nu se extrage
sange, nu infirma diagnosticul de sarcina extrauterina.
Incidentele culdocentezei
73
Incontinenta urinara de efort (I.U.E.) la femeie reprezinta pierderea involuntara a
urinii prin uretra normala in afara mictiunilor, chiar si in decubit dorsal, sub efectul oricarui
efort ce implica o contractie musculara abdomino-toracica susceptibila sa creasca
presiunea intraabdominala deci si pe cea intravezicala.
Pentru precizarea diagnosticului si aprecierea gradului de I.U.E. sunt deosebit de utile testele
clinice. examenele radiologice, ca si testele urologice, si anume:
a.Teste clinice
testul Miculitz-Radecki-Schultheis
testul Narick
testul Bonney-Marchet
testul Magendie -Q tip testul
testul Youssef
b.Teste urologice
uretrocistoscopia
c.Examene radiologice
sfincterouretrografia
uretrocistografia
colpocistograma.
d.Teste urodinamice
cistomanometria
profilul de presiune uretrala (static si la efort)
uroflowmetria (debitmetria)
electromiografia
studiile combinate.
Teste clinice
a.2. Testul Narick . Pacienta este situata in pozitie ginecologica. Se introduc in vezica urinara
300 ml solutie sterila de acid boric sau solute izotonica clorurata, colorata cu albastru de
metilen (solutie sterile).Dupa evidentierea meatului uretral pacienta este invitata sa tuseasca
puternic. Daca se observa pierderea lichidului colorat din vezica in timpul efortului de tuse
este vorba de I.U.E. certa. Apoi se aplica un torson la nivelul vulvei si pacienta este invitata
sa se ridice (ortostatism) si sa realizeze aceeasi proba de efort (tuse puternica).Daca se
observa pierderea colorantului pe torson, acest fapt reprezinta o proba de I.U.E. Daca si acest
74
test este negativ pacienta este invitata sa execute o saritura de pe scarita ginecologica.
Pierderea de lichid colorat numai la aceasta ultima proba denota o I.U.E. usoara.
a.3. Testul Bonney-Marchet. Dupa confirmarea pierderii de urina la efort cu vezica plina, se
introduce in vagin un tampon montat pe o pensa lunga, care ajunge pana sub colul vezical. O
varianta este ridicarea pe doua degete introduse in vagin a colului si jonctiunii cisto-
uretrale. Daca se constata incetarea pierderii de urina la efort in aceste conditii
(ascensionarea jonctiunii produce un bun control urinar)se considera ca pacienta poate
beneficia cu succes de o intervenfie chirurgicala care ridica uretra si jonctiunea
cistouretrala.
a.4. Testul Magendie - Q tip test - (explorarea uretrei cu sonda canelata). Uretra sufera in
cursul derularii vezicale o veritabila miscare de bascula. In stare normala la o femeie in decubit
dorsal uretra are o pozitie orizontala sau usor inclinata spre superior facand un unghi de 5-10°
cu orizontala. Pe masura formarii cistocelului colul vezical coboara si se indeparteaza de pubis.
Uretra se inclina la 45° sub orizontala si incepe sa se cudeze, retinuta de ligamentul suspensor.
In acelasi timp extr emitatea anterioara a uretrei si meatului se ridica printr-o veritabila
bascula in jurul un fix situat foarte aproape de meat. Deplasarea care rezulta se poate pune
foarte evidenta cu ajutorul unei sonde canelate. Aceasta, introdusa in uretra, arata modificarea
directiei uretrei: initial capatul extern al canulei face cu orizontala un unghi superior de 30-40°,
evidentiind unghiul de aceeasi marime facut de uretra cu orizontala, dar inferior, iar la efort
unghiul se mareste pana la 50-80° (capatul extern al canulei se deplaseaza spre superior si
demonstreaza bascularea uretrei spre inferior). Diferenta dintre aceste doua pozitii (repaus si
la efort) constituie ceea ce Magendie numeste unghiul de bascula al uretrei. Valoarea acestui
unghi este un indiciu pretios in aprecierea tipuluide interventie.
a.5. Testul Youssef. Se practica in cazurile de prolaps genito-urinar important in care pacienta nu
pierde urina la efort (evidentiabila prin teste clinice). Manevra consta in reducerea
prolapsului, dupa care pacienta este invitata sa efectueze un nou efort. Proba Youssef
depisteaza incontinentele potentiale nemanifeste datorita existentei prolapsului. Este un test
simplu de realizat, cu valoare profilactica, ce indica aplicarea unui procedeu operator ce rezolva
si incontinenta mascata, evitand aparitia acesteia dupa rezolvarea prolapsului.
Teste urologice
Examene radiologice
75
Pentru afirmarea incontinentei urinare de efort examenul radiologic este necesar atat
in scopul-precizarii caracterului sau la efort cat si pentru diferentierea de alte tipuri de
incontinenta (fistule uretro-vaginale sau uretero-vaginale, implantare ectopica a ureterului
etc.).
c.2. Uretrocistografia reprezinta cel mai obiectiv procedeu de diagnostic radiologic al I.U.E..
Poate fi facuta ca ultim timp in cadrul unei urografii intravenoase, constituind
cistouretrografia mictionala, sau pe cale retrograda constituind uretrocistografia
retrograda.
Semnele mai sus mentionate sunt observate la femeia cu I.U.E. in timpul efortului, si
numai efortul poate sa le evidentieze.
76
efectuarea a doua clisee de profil, cu pacienta in ortostatism, primul
film (pozitia I) in timpul contractiei planseului pelvin, al doilea (pozitia II) in timpu
puseului de efort
alcatuirea pe o hartie transparenta a unei diagrame ce contine cadrul
osos pelvian (simfiza pubiana, sacrul si coccisul) si conturul viscerelor in repaus si la
efort.
Interpretarea colpocistogramei:
Teste urodinamice
77
d.l. Cistometria (cistomanometria ) este metoda prin care se masoara variatiile de presiune
intravezicala o data cu cresterea continutului vezical. Capacitatea medie normala a vezicii la
adult este de 350-400 ml. Pana la acest volum presiunea intravezicala nu creste mai mult de
cativa cm apa (in medie 6 cm apa).
Pentru cistomanometrie se pot folosi atat apa cat si CO 2. Presiunea masurata in vezica
urinara este compusa din presiunea detrusorului si din presiunea intraabdominala. Cresterea
presiunii intravezicale reflecta si cresterea presiunii intraabdominale. Pentru a evita acest
artefact este nevoie de determinarea presiunii intraabdominale. Aceasta se poate exprima
prin presiunea intrarectala masurata cu un cateter intrarectal.
Alta tehnica folosita este cea cu cateter cu balon. Tehnica ce utilizeaza transductori
electrici este cea mai moderna metoda de determinare a profilului de presiune uretrala.
Aceste metode standardizate permit diferentierea tipurilor de I.U.E. prin determinarea
concomitenta a presiunii intraabdominale, a presiunii totale vezicale, a presiunii detrusorului,
a presiunii uretrale maxime si a presiunii de inchidere a uretrei.
d.3. Uroflovmietria (debitmetria). Permite determinarea volumului de urina eliminat prin uretra in
unitatea de timp si inregistrarea unor trasee de golire.
Metoda consta in a cere pacientei sa urineze intr-un debitmetru. Curba obtinuta nu este
interpretabila decat daca volumul de urina este intre 200-600 cmc, iar conditiile de intimitate
necesare sunt respectate. Curba normala are aspect de clopot cu o faza ascendenta rapida si cu o
faza descendenta mai lenta.
78
d.4. Electromiografia sfincteriana. Electromiografia singura furnizeaza informafii utile asupra
functiei sfmcteriene, dar este mai pretioasa atunci cand se realizeaza simultan cu
cistomanometria. Exista mai multe tehnici de explorare electromiografica a sfincterului urinar; in
principiu, acestea folosesc electrozi de suprafata si ace. Inregistrarea cu ajutorul electrozilor de
suprafata se poate efectua la nivelul lumenului uretral in regiunea sfincterului extern, dar mai
frecvent la nivelul sfincterului anal, utilizand un electrod anal.
Ecografia reprezinta metoda imagistica de explorare "in vivo" a corpului uman cu ajutorul
ultrasunetelor.
79
ultrasunetelor sunt impinse in sus, realizand o veritabila cale de acces - fereastra - catre pelvis).
De asemenea cicatricile abdominale si stratul adipos bine reprezentat scad calitatea imaginii.
Sonda transvaginala evita atenuarea produsa de stratul abdominal prea gros sau de
lipsa de umplere vezicala, permitand accesul in apropierea structurilor. Dezavantajele sale sunt
legate de jena pacientei, de imposibilitatea realizarii examenului la fetite sau femei in varsta cu
atrofie vaginala, de dificultatile in vizualizarea maselor pelvine mai mari de 7-10 cm sau la
distanta mai mare de fundul vaginal, de aceea este recomandata ca un al doilea timp al
explorarii, dupa examinarea abdominala.
Sarcina intrauterina se confirma prin prezenta unui sac ovular inconjurat de un ecou
trofoblastic, si a unui embrion, dupa 6 saptamani de amenoree abdominala si dupa 5
saptamani de amenoree cu sonda intravaginala. Sacul diferentiaza de pseudosacul aparut in
sarcina extrauterina.
Steriletele se evidentiaza sub forma unor zone hiperecogene la nivelul cavitatii uterine.
Ecografia poate evidentia si epansamentele la nivelul fundului de sac Douglas, care pot
apare in mod normal dupa ovulatie, dar mai ales in situatii patologice precum sarcina
extrauterina, inflamatiile in regiunea pelvina sau formatiunile maligne.
81
-avort sau ingrijire post-avort: o sarcina nedorita poate fi oprita din
evolutie prin chiuretaj; un avort spontan are nevoie de aceeasi interventie,
intrucat tesutul ramas in urma conceptiei poate provoca sangerari grave si
infectii care pun in pericol viata femeii;
Desfasurarea chiuretajului
82
naproxen.
Contactul sexual este interzis timp de doua saptamani, din pricina cervixului
dilatat si predispus infectiilor diverse.
Riscurile chiuretajului
Chiuretajul prezinta o serie de riscuri mai mult sau mai putin grave:
Definitie
Avortul este separarea si expulzarea totala sau partiala a produsului de conceptie si a
anexelor sale in afara uterului, inaintea obtinerii viabilitatii produsului de conceptie.
Limita superioara a varstei de gestatie pana la care se considera avort este 28SA sau, in unele
tari, precum USA, 20-22 SA (greutate fetala <500 g; talie < 25 cm).
83
Epidemiologie
1. INCIDENTA
30-50% din ovulele fecundate sunt avortate spontan
10-15% din sarcinile diagnosticate sunt avortate spontan
avorturile sunt mai frecvente la extremele varstei reproductive: <15 ani sau >35 ani
2. FACTORI DE RISC
malformatii uterine
antecedente de avort spontan
anomalii cromozomiale ale produsului de conceptie (riscul de avort spontan creste de
100 de ori)
etilismul
toxicomania
afectiuni endocrine materne (diabet, hipo/hipertiroidia)
infectii bacteriene si virale
Etiopatogenie
In afara faptului ca o mare parte a avorturilor este de etiologie necunoscuta, cauzele care
pot declansa avortul sunt multiple:
anomalii cromozomiale ale produsului de conceptie, raspunzatoare de marea parte a
avorturilor de prim trimestru
hipofunctia de corp galben
disfunctii endocrine
insuficienta cervico-istmica, cauza majora de avort tardiv
malformatii uterine
infectii sistemice
insuficienta placentara
traumatisme intense fizice si psihice
interventii intrauterine terapeutice sau criminale
factori imunologici
Forme anatomo-clinice
Avort spontan:
- Amenintare de avort, stare reversibila in care produsul de conceptie este in stare
buna intrauterin.
- Iminenta de avort, stare morbida cu potential reversibil, sarcina gasindu-se in
totalitate in cavitatea uterina.
- Avort in curs de efectuare, potential slab de reversibilitate, produsul de conceptie
find pe cale de expulzare.
- Avort incomplet, produsul de conceptie este partial expulzat, in cavitate existand
resturi ovulare.
- Avort complet, forma destul de rara, caracteristica avorturilor foarte timpurii, asa-
zisele “avorturi menstruale”.
Avortul indus se refera la evacuarea cavitatii uterine prin metode medicale si
chirurgicale.
Avortul complicat infectios, in care procesul infectios implica produsul de conceptie si
organele genitale interne.
84
Avortul septic cu diseminarea agentilor patogeni prin curentul sanguin la nivelul altor
organe.
Avortul nemedical, criminal, indus prin manevre empirice.
Avortul habitual (boala abortiva): trei sau mai multe avorturi spontane consecutive.
Diagnostic
1. SEMNE SI SIMPTOME
Sangerare vaginala
Dureri lombo-abdominale
Contractii uterine
Dilatatie cervicala
Membrane rupte
Febra (avortul complicat infectios)
Semnele socului hipovolemic (avortul cu sangerare abundenta)
2. PARACLINIC
HCG urinar (diagnostic prezumtiv de sarcina)
-hCG plasmatic in dinamica (diagnostic de sarcina intrauterina in evolutie)
Hb, Ht (anemia posthemoragica)
Uree, creatinina, TGO, TGP, glicemie, fibrinogen (avortul septic)
Culturi endocervicale
Citologie vaginala (index cariopicnotic 20% indica insuficienta progesteronica)
Progesteronul seric >25 ng/ml este un argument pentru o sarcina intrauterina in
evolutie.
Ecografia este utila in confirmarea existentei sarcinii intrauterine precum si a viabilitatii
sale. Ecografia cu sonda vaginala de 5,5 MHz poate vizualiza sarcina intrauterina la 5SA.
4. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Sarcina extrauterina (ecografia endovaginala evidentiaza sacul gestational intrauterin ;
titrul -HCG plasmatic se dubleaza la 2 zile in sarcina intrauterina in evolutie). Absenta
evidentierii sacului gestational intrauterin prin ecografie endovaginala la un titru de -
HCG plasmatic >1000 UI/l trebuie considerata sarcina ectopica pana la proba contrarie.
Polipi cervicali
Cancer cervical
Endometrita hemoragica
Boala trofoblastica gestationala
Dismenoreea
E. Evolutie / Complicatii
Amenintarea, iminenta de avort, chiar in conditiile unei terapii corecte pot evolua spre
avort.
Complicatii imediate:
- Sangerarea abundenta
- Soc hipovolemic
Complicatii tardive:
- Retentia de tesut ovular
- Infectia – endometrita / BIP
- Infertilitatea
- Sensibilizarea Rh - cu cat varsta de gestatie la care survine avortul este mai mare
85
F. Conduita
1. PROFILAXIE
Evitarea efortului fizic intens si a stressului
Regim igieno-dietetic echilibrat
Educatia si pregatirea gravidei pentru sarcina
2. MASURI GENERALE
a) Amenintarea/iminenta de avort:
Spitalizarea nu este obligatorie
Repaus la pat
Evitarea contactelor sexuale
Recoltarea analizelor uzuale de sarcina
b) Avortul incomplet efectuat
Spitalizare
In caz de sangerare abundenta - reechilibrare hemodinamica cu solutii
macromoleculare, sange sau preparate de sange
Antibioterapie
Uterotonice (Oxiton 3-10 unitati im, Ergomet 0,2 mg im)
Imunoglobulina anti-D, daca gravida este Rh negativa si exista incompatibilitate cu
partenerul in sistemul Rh (300 micrograme in primele 72 de ore de la avort)
3. TRATAMENT MEDICAMENTOS
Este, in general, prima alegere in cazul amenintarii / iminentei de avort:
1. Antispastice anticolinergice (Scobutil), musculotrope (Papaverina, Drotaverina)
2. Progestative (Utrogestan, Alilestrenol)
3. Tocolitice de tipul simpaticomimeticelor (Terbutalina, Fenoterol, Salbutamol)
4. MASURI CHIRURGICALE
Avortul incomplet sau imminent, mai ales daca este insotit de sangerare abundenta,
impune dilatare si chiuretaj uterin de urgenta
Incompetenta cervico-istmica, cauza de boala abortiva, necesita corectie prin cerclaj al
colului uterin
Prognostic
Bun, cu conditia unui tratament corect instituit
Avortul ocupa primul loc in cauzele de mortalitatea materna - prin hemoragie, soc
infectios si tulburari de coagulare
Risc crescut de avorturi ulterioare
Pot apare complicatiile chiuretajului: perforatie, sangerare sau infectie
86
vulvovaginita trichomoniazica
A. Agent etiologic / transmitere:
Trichomonas vaginalis = parazit unicelular flagelat
Transmisia de la bărbat (purtător sănătos).
B. Diagnostic
1. CLINIC
scurgere spumoasă galben-verzuie;
usturimi;
dispareunie.
2. PARACLINIC
pH ≥ 5,5;
examenul preparatului proaspăt între lamă şi lamelă;
examenul frotiurilor colorate Geimsa;
culturi.
C. Tratament
Pentru ambii parteneri:
Metronidazol: tb. 250mg si ovule 500mg; DS Int. 1tb x 3/zi 7 zile pentru ambii parteneri,
tratament local – 1 ovul intravaginal/seara.
Tinidazol tb. 500mg DS Int. 4tb/zi (2g) priză unică pentru ambii parteneri; repetă peste
10 zile aceeasi doza.
CANDIDOZA VAGINALA
A. Agent etiologic :Candida albicans
B. Factori de risc
tratament cu antibiotice
diabet
tratament cu corticosteroizi, citostatice
sarcină
SIDA - HIV
C. Diagnostic
1. CLINIC
prurit, usturimi, leziuni de grataj, dispareunie;
leucoree caracteristică – alb-grunjoasă, brânzoasă.
2.PARACLINIC
examenul preparatului proaspăt între lamă şi lamelă;
examenul frotiurilor colorate Geimsa;
culturi pe mediul Saburaud.
D. Tratament
Pentru ambii parteneri:
oral:
- Ketoconazol (Nizoral) 200mg/tb: 2tb/zi timp 5 zile + partenerul.
- Stamicin 500 000 UI: 1tb x 3/zi.
- Diflucan 150 mg: 1tb/priză unică.
local:
- Clotrimazol comprimate vaginale 100mg: 1ovul/seara 12 ovule.
87
- Mac Miror ovule: 1ovul/seara 12 ovule sau
- Lomexin 600: 1ovul/seara/pentru cazurile incipiente/1ovul la 3 zile pentru
candidozele cronice (nu necesita toaleta vaginala cu solutii alcaline pentru
modificarea pH vaginal.
CHLAMIDIAZA
A. Agent etiologic
Chlamydia trachomatis
Serotipurile L-1, L-2, L-3 raspunzatoare de limfogranulomatoza vaginală
B. Forme anatomo-clinice / consecinţe
forme inaparente clinic.
cervicitele mucopurulente – secreţie mucopurulentă gălbuie şi hiperemia mucoasei
colului.
Sindrom uretral acut: polachiurie + disurie cu uroculturi sterile.
BIP acută sau sindrom Fitz-Hugh-Curtis (perihepatita).
tulburări digestive, iritaţie peritoneală
sterilitate prin obstrucţie tubară
posibil rol in nasterea prematura, ruptura prematura a membranelor si endometrita
postpartum.
D. Diagnostic
culturi - cost ridicat
Teste rapide din secreţiile patologice pun în evidenţă Chlamydia prin:
- Anticorpi monoclonali conjugaţi fluorescenţi – evidenţiază corpii elementari
intracelulari;
- Procedeul imunoenzimatic colorimetric – evidenţiază antigenul chlamidial.
Testele serologice - mai puţin utilizate în localizările urogenitale.
E. Tratament
Tetraciclina 4 x 500mg/zi 10 zile + partener.
Eritromicina 4 x 500mg/zi 10 zile + partener.
Doxiciclina 2 x 100mg/zi 7-10 zile + partener.
Josamicina 2 x 500mg/zi 10 zile + partener.
GONOREEA
A. Agent etiologic : diplococul – Neisseria gonorrhoeae
B. Diagnostic
1. CLINIC
la bărbat: polakiurie + disurie + secreţie uretrală purulentă;
la femeie: secretie vaginala galben-verzuie, purulenta sau asimptomatica.
2. FORME CLINICE
Bartolinitele sau abcesele glandei Bartholin.
Proctită.
Faringita gonococică: disfagie, disfonie.
Forme înalte ale bolii: salpingita + peritonita gonococică sau perihepatita.
3. PARACLINIC
pe frotiu aspect „de boabe de cafea” („în diplo”) cu localizare extra şi intra celulară
(pentru formele patogene)
88
culturi pe mediul Thayer-Martin, mediul Institutului Cantacuzino
se poate asocia cu alte BTS
C. TRATAMENT
Doza unica
per os: Spectinomicina 4g, (2g-partener); Rifampicina 900mg; Vibramicina 300mg;
Amoxicilina 3g + Probenecid (întârzie eliminarea urinară a Ampicilinei) 1g; Cefoxitin 2g +
Probenecid 1g
im.: Ampicilină 3g im doză unică + 1g Probenecid
HERPES GENITAL
A. Etiologie
Herpes simplex tip II şi I.
Incubaţia 7 zile de la contact sexual.
B. Dignostic
1. CLINIC
vezicule care se transformă în ulceraţii
febră, mialgii, adenopatii regionale
recidivele pot apărea între 25 – 350 zile de la primoinfecţie
herpes catamenial apare în timpul menstruatiei
2. PARACLINIC
frotiuri - celule cu incluziuni intranucleare
culturi din vezicule
infectarea nou nascutului la naştere (mortalitate pana la 50%) – naştere prin operaţie
cezariană.
C. Tratament
Analgezic: Algocalmin, Piafen.
Antiviral: (Acyclovir/Zovirax) tablete de 200mg – blochează replicarea virusului: DS Int. –
4tb a 200mg x 4/zi, 7 zile sau 800mgx 4/zi, 7 zile; DS. local: unguent 2 aplicatii/zi.
89
infectia cu papiloma
A. Etiologie
Infecţia cu HPV este în continuă creştere, iar transmiterea este sexuală (tiupurile 6, 11);
tipurile 16, 18, 31, 33, 35 par a fi implicate în etiologia carcinomului colului uterin;
B. Diagnostic - clinic
condyloma acuminata: micropapule roz sau excrescente filiforme - cresc şi realizeaza
tumoretele pediculate, conopidiforme, cu baza largă de implantare.
C. Tratament
aplicaţii de Podofilină 20% in afara sarcinii;
vegetaţii voluminoase sau in sarcina – distrugerea prin diatermie / laser.
sifilis
A. Etiologie
Treponema pallidum
B. Patogenie
Incubaţie medie 21 zile (10 – 90 zile)
SIFILIS PRIMAR
leziune specifică – şancrul sifilitic – papula care se erodează apoi se ulcerează
alte localizări: buze limbă, degete, anus
SIFILIS SECUNDAR
apare la câteva săptămâni de la debut
leziuni cutanate specifice = sifilidele: eritematoase, papuloase, ulceroase, pigmentate;
sunt simetrice şi durează 2-4 săptămâni
se pot asocia cu: leziuni ale fanerelor – unghii (onix, perionix), par (alopecie) – oculare,
hepatice si renale
SIFILIS TERŢIAR
după 3-20 ani de la debut
leziuni specifice = gome - infiltratii hipotermice, rotunde, bine delimitate, nedureroase,
localizate pe gambe, extremitatea cefalica, mucoase, oase lungi si viscere (aparat
cardiovascular si SNC).
SIFILIS CONGENITAL
Transmitere mamă-făt;
Teste serologice pozitive;
Hepatosplenomegalie;
Modificari osoase (periostita, osteocondrita);
Nas in „sa”;
Hidrocefalie, meningita, surditate;
Anemie, trombocitopenie;
Modificari de LCR, icter.
C. Diagnostic
Reactii serologice pozitive după 15-20 zile de la apariţia şancrului
Se folosesc antigene lipoidice
90
TESTE DE SCREENING
VDRL (Veneral Disease Research Laboratory) pozitivă în 1-2 săptămâni.
- rezultate fals pozitive pot apare: boli autoimune, lupus eritematos diseminat (LED),
hepatita cronica, administrare de narcotice.
RBW (R. Bordet Wasserman).
TESTE DE CONFIRMARE – testele treponemice
antigenele treponemice TPHA (Treponema Pallidum Hemmaglutination Assay) şi FTA-ABS
(Fluorescent Treponemal Antibody Absorbtion);
sunt pozitive in 85% din cazuri in sifilisul primar, in 100% in cel secundar si singurele teste
pozitive in cel tertiar;
rezultate fals pozitive pot apare la bolnavii cu hipergamaglobulinemii;
mamele cu sifilis tratat transferă pasiv IgG fătului prin urmare fatul prezinta la nastere
serologie pozitivă fără a fi bolnav;
D. Tratament
Penicilina: 600 000 UI/6h, 10 zile.
Moldamin: 1 200 000 UI.
Alergie: Tetraciclină 500mg x 4/zi, 15 zile.
LA GRAVIDE
Penicilină V per os in doze crescătoare, in ziua a cincea se administreaza Moldamin
injectabil 1,2milioane UI/zi, 10zile. Se instituie două cure in primul şi în al III-lea trimestru
de sarcina.
DISPENSARIZARE
3, 6, 12 luni după tratament prin testare serologica. Cura va fi repetata daca VDRL se
menţine pozitiv.
NOU-NĂSCUT
Tratamentul nou-născuţilor cu sifilis congenital sau a celor proveniţi din mame bolnave (se
trateaza toţi nou-născuţii cu VDRL pozitiv): Penicilina G i.m. in doze crescatoare incepand cu
10 UI/12h in prima zi de tratament.
În sifilisul congenital se practica trei cure separate prin pauze de 2 săptămâni.
BTS MAI RARE
Infectii cu Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum
SIDA - AIDS (sindrom Imunodeficienţei dobândite)
Şancrul moale – Hemophylus ducreyi
1. ETIOLOGIE
Stafilococ auriu, Streptococ ß-hemolitic, E. Colli, Klebsiella
2. FORME CLINICE
a. Limfangita
apare în zilele 5-7 de la naştere
placard roşu, sensibil la palpare
ganglioni axilari palpabili
stare febrilă
91
trenuri de limfangită
b. Mastita acută
Se dezvoltă în zilele 10-15 după limfangită sau galactoforită
Stadii:
presupurativ:
- febră, frisoane, alterarea stării generale, tahicardie, cefalee
- sân mare, hiperemic cu zone indurate şi suprafaţă neregulată
supurativ (abcesul mamar):
- stare febrilă, durere cu caracter pulsatil
- sân mărit, cu tegumente lucioase, infiltrate, cu zone de fluctuenţă bine delimitate
Diagnostic diferenţial:
- „furia laptelui” – durată 2 zile, sâni angorjaţi
- galactocel (acumularea laptelui în canalele galactofore) - formaţiune chistică bine
delimitată, nedureroasă, fără aderenţe la planurile superficiale sau profunde
- mastita carcinomatoasă - sâni măriţi bilateral, ating dimensiuni impresionante, fără
zone de fluctuenţă
c. Mastita cronică
apare după tratarea medicală sau chirurgicală a formelor acute; abcese mici formate din
ţesut scleros nedureros care se reactivează la intervale variabile
tratament – excizie
3. CONDUITĂ
- profilaxie: igiena tegumentelor, spălarea mâinilor, tratarea ragadelor (oprirea
alăptării)
- Tratament curativ:
limfangita: comprese reci, tratament antialgic, antiinflamator
mastita acută
- tratament medical: antibiotice (oxacilină, eritromicină, cefalosporine), antialgice,
antiinflamatoare, pungă cu gheaţă
- tratament chirurgical (abcesul mamar): incizie radiară cu debridare digitală, lavaj,
drenaj şi meşaj
Infertilitate = lipsa concepţiei unui copil după 12 luni de raporturi sexuale normale,
neprotejate.
Sterilitate = infertilitate definitivă / ireversibilă.
Infertilitatea masculina
A. Analiza spermei / spermograma
Face parte din investigaţia de bază a cuplului infertil. Este un test relativ uşor de
realizat, neinvaziv şi ieftin. Identifică normalitatea sau anomaliile gameţilor masculini şi este
o metodă orientativă: sperma poate varia în timp la aceeaşi persoană, poate fi interpretată
diferit de către diverse laboratoare, bărbaţi cu sperma anormală pot fi fertili iar
spermograma normală nu asigură fertilitatea. Investigaţia orientează medicul către proceduri
speciale sau către explorarea partenerei.
Sperma este obţinută, preferabil, după 2-3 zile de abstinenţă (scăderea densităţii în cazul
92
ejaculărilor frecvente). Aspectul iniţial este gelatinos, coagulat, semi-translucid.
Lichefierea apare 3-5 minute.
Vâscozitatea este apreciată calitativ prin picurare.
Volumul este măsurat.
Concentraţia / densitatea este exprimată prin numărul spermatozoizilor / ml.
Motilitatea spermatozoizilor este probabil cel mai important parametru şi se exprimă
prin procentul de spermatozoizi mobili sau prin caracterizarea lor pe o scală: 0 = imobili,
1 = progresie slabă, 2 = progresie moderată, 3 = progresie bună, 4 = progresie excelentă
“glonţ”.
Morfologia spermatozoizilor depinde mult de criteriile utilizate: majoritatea gameţilor la
bărbaţii normali au anomalii minore.
Aglutinarea nu trebuie să existe.
Celulele rotunde (anormal > 5 milioane /ml – OMS) pot fi limfocite (prostatită) sau celule
germinale imature (spermatogeneză anormală).
Leucocitele sunt normal, sub 1 milion /ml; piospermia sugerează infecţia.
Testele imunologice – anticorpii IgG şi IgA antispermatozoizi sunt căutaţi în spermă în
cazul aglutinării, infertilităţii inexplicate sau anamnezei cu identificarea situaţiilor cu risc de
rupere a barierei hemato-testiculare (traumă / torsiune testiculară, infecţii, reversia
vasectomiei).
93
4. ANOMALII DE MOTILITATE
Astenospermia (motilitate diminuată) are oetiologie care se explorează secvenţial:
a. varicocel – dilataţii anormale ale venelor cordonului spermatic aproape
întotdeauna pe partea stângă (drenarea venei spermatice stângi în vena renală şi nu în vena
cavă inferioară). Pacientul este examinat în picioare după câteva minute într-o cameră caldă.
Varicocelul poate fi mare, moderat (masa compresibilă nu modifică tegumentul scrotal) sau
mic (palpat numai în timpul manevrei Valsalva). Investigaţii complementare utilizate sunt:
venografia, ecografia, Doppler, termografia.
b. anticorpi – în cazul prezenţei lor (şi absenţei varicocelului) conduita (cu rezultate
parţiale) implică o tehnică de spălare (“swin-up”, care reduce aderenţa anticorpilor) sau
prednisolon (zilnic 40 mg – 2 săptămâni, 20 mg – 1 săptămână, 10 mg – 1 săptămână) cu
atenţie la efectele adverse (acnee, insomnie, ulcer gastrointestinal şi, rar, necroză de cap
femural).
c. infecţie subclinică – în cazul absentei varicocelului şi anticorpilor este indicată
căutarea leucocitelor şi culturi din spermă, cu tratament specific.
d. etiologie necunoscută – se indică procesarea spermei şi ART cu micromanipulare.
PROCESAREA SPERMEI poate implica:
- ejaculare fracţionată;
- spălarea spermei: diminuarea unor factori seminali precum anticorpi sau prostaglandine
(elimină contracţiile uterine / reacţiile anafilactice);
- proceduri de separare – cresc densitatea, motilitatea şi morfologia normală:
centrifugare, proceduri de migrare spermatică sau de aderenţă difereţială;
- pentoxifilina (inhibitor al fosfodiesterazei) – creşte motilitatea, reacţia agrozomială şi
capacitatea de fertilizare.
5. ANOMALII DE DENSITATE
a. oligospermia (scăderea densităţii spermatozoizilor) implică următoarea secvenţă:
eliminarea hipertermiei locale toxicelor şi drogurilor: chimicale, chimioterapie, iradiere,
marijuana, cocaină, steroizi anabolizanţi, cimetidină, eritromicină, nitrofuran,
spironolactonă, sulfasalazină, tetraciclină, tutun, consum exagerat de cafea;
varicocel – tratat (dacă mare sau moderat) prin ligatura venei spermatice interne
(chirurgie deschisă / laparoscopie) sau injectare de agenţi embolizanţi;
în cazul absenţei varicocelului (şi a normalităţii endocrinologice):
- IUI sau inseminare intraperitoneală cu spermă procesată în jurul ovulaţiei; rezultate
superioare prin asocierea stimulării ovariene;
- fecundaţie in vitro (FIV); în oligospermie severă asociată cu micromanipulare – multiple
tehnici dintre care cea mai eficientă este ICSI (intracytoplasmic sperm injection);
- tratamente hormonale propuse: testosteron “rebaund”, citrat de clomifen (CC), hCG /
hMG, FSH.
b. Azoospermia (absenţa spermatozoizilor în ejaculat) implică verificarea centrifugării
spermei, în laborator (pentru identificarea chiar şi a spermatozoizilor rari.
ejacularea retrogradă este căutată în primul rând.
atrezia ductelor mezonefroase (în care au originea veziculele seminale, ductele
deferente, ampulele lor şi epididimul: 1-10%; examenul clinic nu identifică ductele iar
valorile LH, VSH, Te sunt normale. Se recomandă ecografie renală (agenezie renală în
13% din cazuri).
obstrucţia (retetestis, tuburi eferenţi, epididim, vase deferente) implică o anamneză cu
identificarea traumatismului infecţiei sau chirurgiei scrotale / inghinale, examen clinic şi
94
biopsii succesive normale. Examenul microchirurgical şi vasografia identifică sediul
obstrucţiei. Conduita utilizează microchirurgie sau aspiraţie microscopică epididimală a
spermatozoizilor utilizaţi apoi în FIV + ICSI.
insuficienţa gonadală (biopsii testiculare anormale) face apel la IUI sau FIV cu spermă de
donor sau la adopţie.
c. Polispermia (densitate crescută) implică diluţia cu o substanţă tampon şi IUI.
C. Demers endocrinologic
1. FSH CRESCUT
insuficienţă testiculară ireversibilă cu panhipogonadism (Te scăzut, LH crescut) sau
insuficienţa compartimentului germinal (Te şi LH normale) – IUI cu spermă de donor /
adopţie.
2. FSH NORMAL
Te şi LH normale: etiologie nonendocrinologică;
Te şi LH crescute: rezistenţă parţială / insensibilitate la androgeni (receptori cutanaţi la Te
scăzuţi / alteraţi) – nu există tratament.
3. FSH SCĂZUT – FRECVENT ASOCIAT CU RH SCĂZUT
a. PRL normală – hipogonadism hipogonadotrop idiopatic; conduită: GnRH pulsatil sau hCG-
hMG / tratamentul tumorilor, rare (anomalii de şa turcică relevate radiologic) – descris mai
jos;
b. PRL crescută – determină explorarea selară (Rx, CT, RMN):
Şa normală: întreruperea unei eventuale terapii nocive / bromocriptină + reevaluare (Rx)
la 6 luni;
Şa anormală (posibil tumorală): bromocriptină (în caz de microadenoame) sau excizie
chirurgicală (adenoame mari).
95
2 zile sugerează, retrospectiv o ovulaţie normală – CTB este bifazică. CTB monofazice sau
platouri scurte pot fi asociate tulburărilor de ovulaţie.
4. PROGESTERONUL SERIC LUTEAL
Valorile normale ale nivelului maxim de progesteron (zilele 21-23 ale unui ciclu de 28 zile)
diferă mult între autori şi laboratoare. Ovulaţia este considerată probabilă între valori cu
limite largi: între > 3 ng/ml (10 nmol/l) şi > 15 ng/ml. Datorită secreţiei pulsatile este
preferabilă media mai multor determinări.
5. DETERMINAREA RH
Ovulaţia apare la 34-36 ore după debutul creşterii RH (2-3 ori) şi la 10-12 ore după valoarea
maximă.
6. MONITORAJ ECOGRAFIC
Este în principal utilizat pentru monitorizarea inducţiei ovulaţiei. Examinări succesive
evidenţiază creşterea foliculară şi colapsul folicular după 21-23 (cu limite între 17-29) mm.
7. ALTE INVESTIGAŢII
a. Biopsie endometrială realizată în ultimele 2-3 zile ale ciclului poate evidenţia un
endometru secretor – dovadă a ovulaţiei. Datarea endometrială (după criteriile Noyes,
Herman şi Rock) apreciază corespundenţa datelor de microscopie cu cele ale unui ciclu
normal ipotetic. În cazul absenţei corespondenţei endometrul este disfazic (defect de fază
luteală);
b. Explorări hormonale adiţionale – LH, VSH, teste dinamice hipotalamo-hipofizare, PRL,
TSH, T3, T4, DHEAS, Te; hiprolactinemia, hipotiroidismul şi excesul de androgeni pot afecta
ovulaţia;
c. Imagistică selară – Rx, CT, RMN, în caz de suspiciune tumorală;
d. Cariotip; suspiciunea de anomalii genetice implică un abord specific;
e. Laparoscopie – vizualizarea ovarelor + biopsie ghidată.
96
Contracepţia hormonală
1. MOLECULE
a. Estrogen: etinil estradiol (EE).
b. Progestative – clasificaţi în funcţie de structura chimică şi de activitate / efect
androgenic
c. Biodisponibilitatea – 60% din EE / 40% din noretisteronă rămân în ficat restul sunt
biodisponibili. EE circulă sub formă liberă, progestativele sunt legate în circulaţie de
SHBG.
2. ASOCIAŢII ESTROPROGESTATIVE
Asociază EE (20-35 g) cu un progestativ de sinteză (derivat de nostesteron, cu excepţia
acetatului de ciproteron) în 21-22 comprimate şi 6-7 zile de pauză.
a. În funcţie de variaţia componentelor, pilulele sunt:
Clasificare:
Monofazice – posologie constantă;
Bifazice – concentraţia progestativului sau ambele cresc în a doua parte;
Trifazice: progestativul creşte în trei paliere ( creşterea EE în palierul II). Scop: scăderea
cantităţii totale de progestativ / a frecvenţei sângerărilor per terapeutice. Dezavantaje:
spoting flexibilitate diminuată în cazul administrării sau al uitării unui comprimat.
b. Mecanism de acţiune:
Inhibiţia ovulaţiei – de EE în doză mare (100 g) sau progestativ: împiedică sinteza /
eliberarea gonadotropilor hipofizari;
Impenetrabilitatea glerei cervicale pentru spermatozoizi – datorită progestativelor şi
anovulaţiei;
Inhibiţia capacitării spermatozoizilor – de progestative;
Inhibiţia implantaţiei – estrogeni, progestative: prin alterare maturării endometriale.
3. CONTRACEPŢIA PROGESTATIVĂ
a. Microprogestative
Micropilule 0,5 mg progestativ administrate zilnic, fără pauză.
Mecanism de acţiune: impenetrabilitatea glerei cervicale, modificările endometriale,
inhibiţia gonadotropinelor (parţială: 70% din cazuri).
Eficacitate inferioară estroprogestativelor / metroragii mai frecvente.
Utilitatea: contraindicaţia sau refuzul altei metode.
b. Progestative macrodozate
Per os 21 zile (z5 – z25) 1-2 comprimate metroxiprogesteron / zi; inhibă ovulaţia,
atrofiază endometrul, modifică glera cervicală.
Administrare parenterală (formă retardă) – metroxiprogesteron, enantat de noretisteron
im la 3 luni / implanturi de levonogestrel (Norplant – eliberează 80 mg / zi până la 5 ani);
avantaje: facilitatea utilizării; dezavantaje: flexibilitate diminuată, mai multe modificări
ale ciclului (amenoree, neregularităţi, metroragie, spooting).
DIU progestativ.
Inele vaginale.
4. EFECTE SECUNDARE, INCIDENTE, ACCIDENTE
Opiniile corespunzătoare în literatură sunt diverse şi de multe ori contradictorii.
Aprecierea riscului, chiar maxim (de mortalitate) EP pentru pilulele minidozate inferior celor
normodozate – 1/50.000 – nefumătoare; 1/10.000 – fumătoare – trebuie comparat cu acela
al sarcinii şi naşterii în lipsa contracepţiei (1/10.000 în ţările dezvoltate, 1/150 în Africa).
Dispariţia / reducerea impresionantă a reducerii gravităţii efectelor secundare s-a realizat
97
prin ameliorarea moleculelor / selecţia superioară a indicaţiilor (identificarea şi evitarea
persoanelor cu risc).
a. Efecte metabolice
Lipide
Pilulele minidozate nu determină modificări notabile: constanţă HDL şi LDL, constanţă
sau uşoară creştere a CT, TG.
Metabolism glucidic
EP sau progestativele singure cresc glicemia, scad toleranţa la glucoză, determină
hiperinsulinism. Modificările sunt reversibile moderate şi minime cu progestativele de
generaţia a III-a, acetat de ciproteron, asociaţiile trifazice.
Contracepţia hormonală poate agrava un diabet preexistent, comportă un risc diabetogen
pentru femeile cu risc: antecedente heredocolaterale, nou-născuţi macrozomi, deces
neonatal inexplicat, pubertate precoce, multiparitate, antecedent de diabet gestaţional.
b. Hemostază
Creşterea coagulabilităţii, datorată EE progestativelor, este mai puţin evidentă
pentru asociaţiile trifazice:
Hiperagregabilitate plachetară moderată;
Creşterea factorilor VII, VIII, X, uneori, I, II, IX, XII, a activităţii tromboplastinei (III) /
trombochinazei;
Diminuarea inhibitorilor coagulării: antitrombina III (nu pentru minipilule), proteina S;
Activare compensatorie a fibrinolizei: activarea factorilor XII, creşterea plasminogenului,
scăderea inhibitorilor (2 macroglobulina), a acetilhidrolazei (care distruge PAF);
anomaliile endoteliale pot, dimpotrivă, determina diminuarea activităţii
plasminogenului, cu deficit al fibrinolizei.
c. Efecte vasculare
Accidentele cardiovasculare (datorate EE progestativelor) reprezintă principala complicaţie
a EP:
Circulaţie periferică
- accidente arteriale, arteriolare şi capilare;
- creştere moderată a frecvenţei (x 1,6), uneori cu crampe; embolii / tromboze (x 4,4);
- microcirculaţie, fenomene Raynaud (x 1,7), teleangectazii;
- tromboze venoase - x 3 (mai ales profunde); varicele – factor agravator; risc
postoperator;
Cardiopatie ischemică
- minipilulele nu cresc frecvenţa la femeile fără risc (vârstă, fumat, hipercolesterolemie,
HTA, rasă, obezitate, diabet, patologie traumatică, grupe sanguine A, B, AB);
accidente vasculare cerebrale
d. Efecte hepatice
testele hepatice nu sunt perturbate de minipilule;
icter colestatic: 1/10.000 cazuri; creşterea reversibilă (predispoziţie, antecedente,
genotip) a GGT, PA, BC;
litiaza biliară – accentuarea litogenităţii la femeile predispuse (nu pentru minipilule);
tumori hepatice (adenom, hiperplazie medulară focală, hepatocarcinom) – risc x 5,30 dar
frecvenţă excepţională: 1/300.000-1.000.000 cazuri;
leziuni vasculare: tromboza venelor subhepatice (sindrom Budd-Chiari) - x 2,5;
- dilataţii sinusoidale;
- pelioză hepatică (lacuri sanguine mărginite de hepatocite)
98
- tromboza venoasă a trunchiului port, hiperplazia intimei arterei hepatice şi infarct
hepatic – excepţionale.
e. Efecte asupra nutriţiei
greţuri – rare, mai frecvente în primele cicluri; impun ingestia EP înainte de cină;
EP minidozate / trifazice cu progestativ generaţia a III-a nu determină creştere în
greutate.
f. Carcinogeneză
efectul esoprogestativ – cel mult limitat la promovarea / progresia celulelor neoplazice
deja iniţiate;
creşterea riscului de melanom malign, coriocarcinom;
cancerul colului uterin – EP nu cresc riscul;
cancerul mamar – EP nu modifică riscul / prognosticul bolii; antecedentele familiale nu
contraindică EP; mastopatia severă cu leziuni histologice de graniţă impun
microprogestative; contraindicaţia EP în cazul cancerului mamar actual sau tratat;
cancerul ovarian / endometrial – EP au efect protector;
cancerul hepatic – prezentat mai sus.
g. Efecte hormonale
Hipofiză - scăderea FSH, LH, stimularea modestă, reversibilă a sintezei / eliberării
prolactinei (EE – antidopaminergic), EP – stimulează creşterea / secreţia
prolactinoamelor, scăderea ACTH;
Tiroidă – EP cresc tiroxina, fără expresie clinică (creşterea nivelului / afinităţii proteinei
transportoare);
Suprarenale – creşterea cortizolemiei, fără expresie clinică (creşterea CBG) dar cu
diminuarea ACTH – consecinţă: scăderea SDHA (în cazul EP cu progestativ fără efect
androgenic) – util în cazul hirsutismului;
Ovar – blocaj total, cu secreţie hormonală cvasinormală; uneori insuficienţă luteală;
progestativele androgenice scad SHBG cu creşterea fracţiunii plasmatice libere a
estradiolului şi androgenilor;
Efecte androgenice – EE se opune efectelor angrogenice ale progestativelor / creşte
SHBG, cu diminuarea fracţiei hormonilor androgeni liberi / activi.
h. Efecte genitale
Sâni
- tensiune mamară – rară, tranzitorie
- mastodinii – variaţie individuală, diminuată cu EP minidozate (mai mult cu cele cu
20g EE), dispar frecvent spontan după 2-3 cicluri
- creşterea riscului de transformare malignă a mastopatiilor benigne majore cu leziuni
de graniţă
trompe – scăderea peristaltismului tubar
algii pelvine – patogenie legată de distrofia ovariană sub minipilulă
col uterin – minipilulele actuale nu modifică aspectul cervical (uneori aspecte
pseudogravidice: ectropion cu metaplazie maltipighiană ulterioară); glera cervicală este
scăzută şi mai puţin filantă. Nu sunt modificări importante ale frotiului Babeş-
Papanicolau – dar trebuie prevenit (de priza de EP) citologul / anatomo-patologul
vagin – mucoasă cu aspect de fază luteală; uscăciune vaginală / candidoză, fără creşterea
frecvenţei (faţă de neutilizatoare)
i. Efecte cutanate
99
cloasmă (rar, 1-2%); factori de risc: asociaţii cu doze mari de progestativ, antecedente
asemănătoare gestaţionale, hiperpigmentaţie individuală, carenţă în vitamina B
acnee, seboree – favorizată (în special pentru femeile predispuse) de androgenitatea
progestativului
tulburări pilare (foarte rare): alopecie difuză, seboreică, hipertricoză / hirsutism – legate
de climatul androgenic al pilulei
porfirii – formele latente pot deveni simptomatice
tulburări alergice: eczemă, fotosensibilizate, nervodermită localizată
colagenoze – exacerbarea / apariţia unor manifestări clinice evocatoare
j. Efecte oculare
tromboză / hemoragia vaselor retiniene, decolorare de retină, tulburări vizuale şi edem
cornean – consult de specialitate obligatoriu
k. Efecte imunitare
scădere mică a nivelurilor serice de IgA, IgG, IgM (datorate ee), scăderea activităţii
limfocitelor T în primele cicluri, cu revenirea ulterioară la normalitate
l. Risc teratogen
EP administrate la începutul sarcinii nu antrenează în principiu un risc fetal. Totuşi, câteva
cazuri de malformaţii din literatură impun evitarea lor la începutul gestaţiei
m. Efecte generale
Sistem nervos central
- cefalee, migrene – polietiologice şi polimorfe (descrise mai sus); cefalea apărută între
două cicluri de tratament este legată de retenţia hidrosalină atribuită progestativelor
şi impune schimbarea pilulei sau utilizarea unei asociaţii trifazice
- alterări ale eeg – în general reversibile - atribuite progestativelor
- hiperexcitabilitate corticală – poate determina pentru femeile epileptice apariţia
convulsiilor
bună dispoziţie – în general efect benefic (anulând frica de sarcină / sindrom
premenstrual); uneori astenie / tendinţă depresivă
libidou – rezultate contradictorii
6. CONTRAINDICAŢII
Nu există un consens în privinţa contraindicaţiilor absolute / relative.
7. EFECTE BENEFICE EXTRACONTRACEPTIVE
În afara evitării riscurilor legate de gestaţie / naştere / sarcină ectopică:
supraveghere medicală superioară, clinică şi de laborator (+ depistare)
efect favorabil asupra endometriozei
efect benefic asupra chistelor ovariene funcţionale, distrofiilor ovariene
diminuarea efectelor disovulaţiei, dismenoreei, sindromului premenstrual
regularizarea ciclului, tratamentul amenoreei secundare
scăderea fluxului menstrual / prevenţia anemiei feriprive
efect protector înpotriva infecţiilor genitale (gleră impenetrabilă, diminuarea
peristaltismului tubar, a numărului de sarcini / avorturi)
acţiune antivirilizantă, antiacneică, antiseboreică (progestativ generaţia a III-a, acetat de
ciproteron)
diminuarea mastodiniilor
profilaxia afecţiunilor benigne mare şi, după unii, a cancerului mamar
scăderea frecvenţei fibromatozei uterine
100
scăderea incidenţei cancerului endometrial
efect general protector antineoplazic
efect protector în patologia imună: artrită reumatoidă, afecţiuni tiroidiene, SIDA
efect benefic psihic, ameliorarea calităţii vieţii
în premenopauză – regularizarea ciclului menstrual, prevenirea unei sarcini (risc crescut
de mortalitate maternă / anomalii cromozomice)
scăderea numărului de zile de spitalizare
101
Contraindicaţia utilizării concomitente a două prezervative – risc crescut de ruptură.
Eficacitate < EP, DIU, diafragm; > spermicide, metode bazate pe detectarea
ovulaţiei.
2. PREZERVATIV FEMININ
a. prezentare:
- intermediar între prezervativul masculin şi diafragm, teacă cilindrică (15/7 cm)
menţinută deschisă printr-un inel extern flexibil;
- din latex mai gros (x 2) decât prezervativul masculin / poliuretan (mai rezistent);
- lubrefiate;
b. comparaţie cu prezervativul masculin:
- mai rezistent (0,5-0,6% rupturi);
- alunecă / se deplasează mai puţin (3%);
- protejează mai bine împotriva BTS;
- sub controlul femeii (pentru unele paciente – mai satisfăcător).
3. DIAFRAGM
a. formă de prezentare:
- disc suplu, concav, din latex, cu circumferinţa mărginită de un resort metalic;
- existent în 18 mărimi.
b. mecanism de acţiune:
- blocare mecanică a spermatozoizilor + efectul spermicidelor.
c. utilizare:
după plasarea spermicidului pe ambele feţe se plasează de către femeie pentru
acoperirea părţii superioare a vaginului şi colului, cu resortul fixat în fundul de sac
vaginal posterior şi în foseta retrosimfizară;
raporturi repetate – repunerea spermicidului;
în funcţie de spermicid – necesitatea păstrării difragmei 4-8 ore după ejaculare; nu mai
mult de 24 ore; risc de blocaj al secreţiilor, “toxic shock syndrome” – câteva cazuri
raportate (febră, vărsături, diaree, mialgii, vertij, erupţii tip eritem solar); interzicerea
spălării cu săpun în vagin înainte cu 4 ore de raport şi 4 ore după aceea;
întreţinere: spălare (niciodată fierbere), uscare, pudrare cu talc, depozitarea în afara unei
surse de căldură, verificare periodică; durată de utilizare 1-2 ani.
d. eficacitate – 4 ore
4. CAPE CERVICALE
asemănătoare diafragmului
există în 4 mărimi – de cauciuc gros, plasate pe col (unele acoperă parţial şi fundurile de
sac vaginale)
dificultate: identificarea dimensiunii adaptate
necesitatea adiţiei unui spermicid
păstrarea sub 48 ore în vagin.
5. SPERMICIDE
a. mecanism de acţiune: agenţi tensioactivi – distrugerea spermatozoizilor prin dezechilibru
osmotic – nonoxynol-9, clorură de benzalkonium / miristalkonium; agenţi bactericizi / acizi -
mai puţin utilizaţi astăzi
b. forme de prezentare – diverse: ovule, comprimate ginecologice, creme, gel
c. utilizare
interval între aplicare şi debutul eficienţei: 5-10 minute (excepţie, cremele)
102
contraindicaţia irigaţiilor vaginale după raport 1-2 ore (clorură de benzalkonium) – 6-8
ore (nonoxinol-9)
d. eficacitate: asemănătoare bureţilor contraceptivi, mai mică faţă de alte metode locale,
mai mare faţă de metodele bazate pe detecţia ovulaţiei; prea mică pentru femeia tânără,
fertilă, activă sexual; nerecomandat în cazul sarcinii / alăptării
e. acceptabilitate: inferioară bureţilor contraceptivi, superioară pentru pacientele peste 40
ani / cu contraindicaţii pentru EP / DIU.
6. BUREŢI VAGINALI CONTRACEPTIVI
a. forme de prezentare: bureţi cilindrici din derivat polivinilic / poliuretan, impregnaţi cu
spermicide;
b. mecanism de acţiune: eliberarea spermicidului, absorbţia spermatozoizilor, blocarea
parţială a orificiului cervical extern;
c. efecte secundare – “toxic shock syndrome”, edem, iritaţie, prurit, senzaţie de arsură,
uscăciune vaginală, iritarea penisului, risc teratogen teoretic al spermicidelor;
d. eficacitate: asemănătoare spermicidelor, inferioară diafragmului / prezervativelor;
insuficientă pentru o femeie tânără şi fertilă;
e. acceptabilitate: rată mare de continuare la 6 luni (66,2%);
H. Contracepţia postcoitală (CPC)
Este rezervată femeilor care nu acceptă o sarcină, după un raport sexual posibil fecundant;
reprezintă o urgenţă medicală; rămâne posibilă până la întârzierea menstruaţiei.
103
- riscul aparitiei bolii in urma terapiei de substitutie nu este influentat de
antecedentele heredocolaterale de neoplasm de san sau de mastoza
fibrochistica
Hipertensiunea
Nu s-a constatat cresterea riscului aparitiei HTA la femeile cu terapie de substitutie,
care sunt normotensive.
Boala trombembolica
Efectele estrogenilor asupra mecanismelor de coagulare pot contribui la aparitia unei
stari generalizate de hipercoagulare. Estrogenii determina urmatoarele efecte:
- cresc proliferarea endoteliala
- scad fluxul venos
- cresc coagulabilitatea sangelui
- determina modificari trombocitare si scaderea numarului de trombocite
- cresc factorii VII, IX, X
- scad factorii anticoagulanti, cum ar fi antitrombina III
Riscuri metabolice
Terapia de substitutie estrogenica favorizeaza urmatoarele modificari in
metabolismul lipidelor:
b. Indicatii:
- femei la care menopauza naturala sau artificiala s-a instalat inainte de 40 de ani
- femei cu risc cardiovascular crescut
- femei la care simptomatologia functionala este severa
c. Contraindicatii:
- sangerare de cauza neprecizata
- trombembolii si tromboflebite
- afectiuni coronariene
- AVC
- afectiuni hepatice acute sau cronice
- carcinom de col, corp si mamar tratat
- boli vasculare neurooftalmologice
- DZ
- tulburari ale metabolismului lipidic
104
2. terapia sa dureze initial 2-3 ani, dupa care pacienta fie nu doreste intreruperea
tratamentului datorita imbunatatirii simptomatologiei vasomotorii, fie doreste continuarea
tratamentului in vederea inlaturarii riscului osteoporozei sau a riscului cardiovascular; in
aceste situatii se poar\te continua tratamentul de la 3 pana la 8 ani
In cazul profilaxiei osteoporozei si a riscului cardiovascular, administrarea estrogenilor se
face pe timp indelungat, cel putin 5 ani (unii autori sustin cel putin 10 ani).
Indiferent daca administrarea se face pe termen scurt, mediu sau lung, se impune la un
moment dat, in cursul terapiei, intreruperea temporara si progresiva a acesteia. Totodata,
este posibil, ca pe parcursul tratamentului, in cazul femeilor cu uter intact, sa apara o
hemoragie. Daca sangerarea este abundenta sau prelungita, se impune o biopsie (prin
chiuretaj sau prin histeroscopie).
Preparatele care pot fi utilizate in tratamentul substitutiv la menopauza pot fi impartite
in preparate estrogenice si preparate estroprogestative.
Preparate estrogenice:
- Estrofem - contin beta-estriol
- Estracomb TTS – estradiol cu administrare transdermica
- Dermestril - estradiol cu administrare transdermica
- Vagifen – estradiol cu administrare vaginala
Preparate estroprogesteronice:
- Trisequens – contine estradiol si noretisteron
- Kliogest, Climen
105