Eseu

Portretul profesional al pedagogului

„Arta supremă a profesorului este

de a trezi bucuria exprimării creatoare
şi bucuria cunoaşterii...” Albert Einstein

Noțiunea „pedagog” este definită în DEX ca fiind „o persoană cu pregătire specială,

care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă”.
Pedagogul este una dintre cele mai nobile profesii, fiindcă este cel ce modelează cu
dăruire și responsabilitate cetățeanul de mâine.
În fabrică, o piesă turnată greşit se retopeşte şi se toarnă din nou. În educaţie, un elev
pierdut devine o problemă pentru societate, de aceea toţi ochii sunt îndreptaţi spre
sistemul educaţional şi cerinţele faţă de acest sistem sînt din ce în ce mai mari.
Un bun pedagog modelează mintea celor cu care lucrează, îi formează, le aranjează
gândirea, îi învaţă nu numai ce să gândească, dar și cum să gîndească. Pentru aceasta
pedagogul are nevoie nu doar de competențe, voință, răbdare, ştiinţă ci de foarte multă
dăruire.
Profesia de pedagog este dificilă, solicită calităţi speciale, care se pot forma şi
dezvolta doar dacă persoana respectivă doreşte cu adevărat să fie pedagog.
Un bun pedagog trebuie să fie inteligent, integru, comunicativ, cu multă voință, să
înveţe continuu, să se recompună şi să se transforme în permanență.
Din păcate, absolvirea unei facultăţi nu este garanţia că oricine va deveni un pedagog
cu adevărat bun. Există numeroase exemple cînd aceștea termină facultatea și nu dețin
nici cele mai elementare cunoștințe în domeniu, scriu incorect și au o exprimare
incoerentă.
Sînt multe virtuți pe care trebuie să le posede un adevărat pedagog, dintre acestea ar
mai fi răbdarea, bunătatea, obiectivitatea, perseverența, dinamismul, eficacitatea,
gândirea critică, autodeterminarea, simțul practic etc.
Un pedagog cu adevărat bun trebuie să fie discret și să respecte etica profesională.
El trebuie să fie model pentru sine însuși, pentru colegi, elevi și pentru întreaga societate.
Abilitatea de comunicare este unul dintre ingredientele esențiale. Printr-o
comunicare eficientă, prin diplomație, poți aplana conflicte, poți convinge și poți să
motivezi elevii să abordeze învățarea cu mai multă deschidere și dorință de a cunoaște
și a persevera.
Cred că o altă calitate apreciabilă este și spiritul creativ. Nu este destul să cunoști
materialul teoretic, ci trebuie să știi să dezvolți spiritul de aventură, explorare, competiție
prin utilizarea unei game cît mai variate de metode și tehnici.
Este important, deasemenea, să ai capacități organizatorice, manifestate în întreaga
activitate pe care o desfăşoară pedagogul: planificarea propriei munci, pregătirea şi
desfăşurarea lecţiilor, îndrumarea activităţii colectivului de elevi și părinți etc.
 Gândirea critică e o altă piesă indispensabilă. E necesar să ai capacitatea de a analiza,
de a alege variante corecte, de a le integra într-un sistem educațional eficient. Printr-o
gândire critică depășești aparențele și pui în valoare ceea ce cu adevărat e important în
procesul educațional de formare a tinerei generații.
Un bun padagog trebuie să fie și obiectiv. Trebuie să oferi fiecărui discipol afecțiune
și înțelegere, dar distribuită în mod egal. Elevii simt diferențele și se lasă ușor ofensați.
Întotdeauna pedagogul e cel care caută calea de mijloc și implică ambele tabere, pe cei
mulțumiți și pe cei nemulțumiți, pentru a rezolva problema și a-i mulțumi pe toți.
Din portretul profesional al pedagogului nu ar trebui să lipsească flexibilitatea.
Flexibilitatea într-un colectiv pedagogic este importantă, în primul rînd, pentru o bună
funcționare a instituției, dar indinspensabilă și în triunghiul pedagog-elev-părinte. Între
pedagog-elev-părinte trebuie să existe o strânsă legătură, deoarece de aceasta depinde
calitatea procesului educațional și rezultatele acestuia. Între ei trebuie să se stabilească
înțelegere și respect, părintele să se intereseze permanent de rezultatele copilului său și
să se implice activ în viața școlii, iar pedagogul să informeze părintele despre rezultatele
școlare, despre implicarea în viața școlii a acestuia și să evidențieze atât aspectele
pozitive, cât și cele negative.
A fi pedagog este o adevărată artă. Trebuie să ştii să treci peste micile greşeli ale
celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de succesele lor, să-i încurajezi continuu,
dându-le mereu aripi de zbor spre viitor. Trebuie să ştii mereu să aprinzi în sufletul
fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!
Societatea apreciază un profesor bun dacă „ştie carte“. Aceasta este o condiţie fără
de care nu poţi fi considerat pedagog, dar este important şi cum exerciţi profesia
didactică, în ce fel transmiţi ceea ce ştii, cât de mult antrenezi elevii în proces, cum îi
transformi din obiecte asupra cărora se exercită actul educaţional, în participanţi activi
la propria formare şi educare.
Pedagogul trebuie să aibă şi vocaţie, dar ca în orice artă, reuşita se datoreşte şi
capacităţii de muncă, virtuţilor personale - inteligenţa, conştiinţa îndeplinirii datoriei,
competenţa şi, mai ales, pasiunea, care ţine de inima omului. Pentru a învăţa pe altul
trebuie să ai o înaltă pregătire culturală şi psihopedagogică, o voinţă puternică şi un
caracter ferm în atingerea scopului propus și să iubești cu adevărat copiii.
Procesul educațional trebuie întreținut continuu, trebuie elaborat inteligent și
calitativ.

Lelfer Tatiana,
profesor de istorie,
I.P.Gimnaziul „Ștefan cel Mare”
or.Nisporeni