PROMOVAREA TURISMULUI RURAL

ROMANESC

STUDIU DE CAZ – SATELE TURISTICE

BRAN SI MOECIU

Introducere

Am ales ca tema pentru aceasta lucrare de licenta „Promovarea turismului rural

romanesc” pentru a evidentia ca in tara noastra aceasta forma de turism a luat amploare din ce in
ce mai mult si tinde sa se extinda. Unul din exemplele cele mai elocvente este zona turistica Bran
– Moeciu, pe care am si prezentat-o in lucrare ca studiu de caz incepand cu capitolul III.

In inceputul lucrarii mele am prezentat conceptele si definitiile despre turismul rural, apoi
am adaugat niste date despre turismul rural si agroturismul in tarile Uniunii Europene cu
programe europene pentru dezvoltarea turismului rural, asociatii infiintate in turimul rural
european si masuri de stimulare a activitatilor de turism rural si agroturism.

Tot la acest capitol am continuat cu prezentarea turismului rural din tara noastra cu
legislatie, forme actuale de turism rural si promovarea activitatilor de turism rural.

Capitolul II este dedicat in intregime satelor turistice, cu absolut toate datele despre ele: de
la definitii si concepte pana la tipuri de sate turistice, amenajarea si echiparea lor si in final
promovarea unor astfel de sate. Promovarea satelor turistice se realizeaza, partial, concomitent
cu oferta agroturistica, prin ANTREC sau asociatii turistice locale, fara a exista in acest scop, un
program concret la nivel national. “Satul turistic” reda specificitatea si originalitatea spirituala
locala sau dintr-o zona a tarii (etnografica) si de aceea trebuie sa fie promovat ca “produs
turistic” global.

Mai departe, in capitolul urmator, am continuat cu un studiu de caz, unde am prezentat in

intregime zona turistica Bran – Moeciu, zona care s-a dezvoltat foarte mult in ultimul timp din
toate punctele de vedere. Am prezentat profilul fizico – geografic al zonei, bogatia cultural –
istorica a zonei, apoi am folosit in tabelele si diagramele realizate date exacte despre circulatia
turistica la Bran si Moeciu si in comunele vecine, date despre unitatile de cazare, numarul de
innoptari, dar si oferta turistica din zona si calculul densitatii turistice in raport cu locuitorii.

Oferta de cazare in anul 2007 este este destul de avantajoasa, preturile variind intre 20 si
55 de euro pe noapte la pensiuni de 3-4 margarete, unele dintre acestea oferind si pensiune
completa. La foarte multe pensiuni se pot face rezervari cu un anumit timp inainte oferindu-se
reduceri la pachete de 7 zile. Rezervarile se pot face telefonic dar si prin internet, multe dintre
pensiuni avand publicate anunturi pe site-uri de specialitate sau chiar pe propriul site.

In ultimul capitol am prezentat strategiile si prioritatile privind dezvoltarea si

promovarea turismului rural din zona Bran – Moeciu dar si in general din Romania.

Interventia statului, cred ca ar fi principala cale pentru ca turismul rural sa se dezvolte

bine, repede si eficient dar si pentru a fi promovat cum trebuie. Ar trebui adoptate niste
Ordonante de Guvern prin care proprietarii de pensiuni turistice sa fie scutiti pe o anumita
perioada de timp de plata impozitelor pe venit si pe profit, sa beneficieze de credite bancare cu
dobanda preferentiala si de alte facilitati.

Alte metode de promovare a turismului rural sunt tiparirea de catre asociatile turistice
locale sau fermierii – prestatori de servicii turistice, de pliante, harti, ghiduri etc, promovarea
prin mass-media (audio-vizuala, presa scrisa), promovarea prin intermediul unor agentii turistice
tour-operatoare sau detailiste, interne sau straine, prezentarea ofertei agroturistice la targuri,
expozitii si burse de turism, promovarea ofertei agroturistice prin reteaua INTERNET.

O alta metoda importanta de promovare a turismului rural este insasi calitatea serviciilor
oferite, care determina satisfactia turistilor, ceea ce ii poate transforma in clienti fideli. Mai mult,
ei pot recomanda pensiunea la care s-au simtit bine si altor persoane si, prin aceasta reclama
verbala, gradul de ocupare poate creste considerabil.

In finalul lucrarii am prezentat prioritatile privind promovarea si dezvoltarea turismului

rural romanesc pe piata externa. Cateva idei in acest sens sunt sustinerea promovarii turistice
prin sprijin financiar in realizarea unor imagini de marca pentru recunoasterea unor produse
turistice romanesti; participarea la targuri de turism din strainatate; organizarea unor seri
romanesti; modernizarea si intretinerea corespunzatoare a infrastructurii; cresterea calitatii
serviciilor turistice etc.

CAPITOLUL I

TURISM RURAL SI AGROTURISMUL. CONCEPTE SI DEFINITII

Desi multi din expertii contemporani considera turismul ca un fenomen specific al epocii
contemporane, acesta s-a cristalizat in a II a jumatate a sec XIX. Timp de un secol, turismul a
avut o evolutie lenta, dar dupa al II-lea razboi mondial, dupa anii 60, turismul a cunoscut o
expansiune deosebita, de unde si caracterizarea acestuia ca fiind un fenomen specific lumii
moderne. Aceste mutatii in evolutia turismului au dus si la intensificarea cercetarilor privind
continutul si trasaturile definitorii ale acestuia.

1.1. Turismul rural. Definitii si continut

Turismul rural cuprinde toate activitatile turistice desfasurate in mediul rural, in afara zonelor
destinate 'turismului luminilor' (in orase), 'turismului albastru' (de litoral), 'turismului de sanatate'
(in statiuni balneoclimatice) si 'turismului alb' (in statiuni montane).

In Uniunea Europeana (UE), piata turismului rural este estimata la peste 370 mil. persoane,
iar 25% din turistii europeni isi petrec concediile in spatiul rural.1 Cu toate acestea, statisticile
UE arata ca 57% din cei care-si petrec vacanta in mediul rural nu au avut o sursa de informare in
acest scop, ceea ce arata ca posibilitatea petrecerii unei astfel de vacante este foarte putin
cunoscuta in tarile UE.2

Cazarea in spatiul rural cuprinde toate formele de cazare turistica, de la ferme la hoteluri rurale
sau la camerele de oaspeti, gestionate direct si personal de proprietari, persoane fizice, asociati
sau comunitati locale.
 La nivelul UE, in 1990, a fost creata EUROGITES – Federatia Europeana pentru Cazarea
Turistica la Locuitori (fermieri) in Spatiul Rural, la ferma si in sat, care reuneste 22 de asociatii
nationale si regionale din 14 tari europene. Scopul Federatiei este unul promotional si anume:
definirea unui concept european, crearea unei marci comune, definirea unei strategii comerciale.
EUROGITES contribuie la: mentinerea modului de viata in spatiul rural european, oferirea unei
alternative a turismului de masa, edificarea tolerantei si a intelegerii intre rural si urbanul
diferitelor tari europene.

Dar, in fiecare tara din UE, turismul rural si agroturismul au o organizare proprie la nivel de
comunitate, localitate, departament, zona si tara, prin asociatii sau sindicate de initiativa care se
ocupa de dezvoltarea si promovarea acestor forme de turism.

Prin existenta sa milenara, satul romanesc a reprezentat firul continuitatii poporului nostru pe
teritoriul Romaniei, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formarii
acestuia, a culturii si civilizatiei sale.

De milenii s-au perpetuat traditiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populara, transmise
pana la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea si acuratetea artei
populare. Acest tezaur etnofolcloric se pastreaza in mai toate satele romanesti, dar cu precadere
in cele din ariile de munte si deal, acolo unde tentaculele emanciparii contemporane au patruns
intr-un ritm mai lent. De aceea, se impune ca satul sa ramana si mai departe pastratorul
autenticului romanesc.

Potentialul agroturistic din satul romanesc este deosebit de complex, cuprinzand in

alcatuirea sa componente naturale si cultural-istorice de mare varietate si atractivitate turistica.
Cadrul natural pitoresc din ariile montane, de deal si delta este, cu unele exceptii, lipsit de surse
de poluare, dar, in schimb, detine resurse si atractii turistice dintre cele mai variate, care permit
realizarea in spatiul rural a unor oferte turistice larg diversificate si personalizate, satisfacand o
paleta larga de motivatii turistice. Se impun, astfel, aspectele peisagistice, elementele floristice si
faunistice (inclusiv cinegetice si piscicole), formele de relief de mare atractivitate, raurile si
lacurile, factorii naturali de cura (ape minerale, namoluri terapeutice, saline, bioclimat etc.),
unele rezervatii naturale, parcuri nationale etc., toate generand o multitudine de posibilitati de
loisir si de practicare a agroturismului.

Alaturi de cadrul natural, spatiul rural romanesc beneficiaza si de un potential etnografic si

folcloric de mare originalitate si autenticitate. Aceasta zestre spirituala reprezentata prin valori
arhitecturale populare, instalatii si tehnici populare, mestesuguri traditionale, folclor si obiceiuri
ancestrale, sarbatori populare etc. se completeaza cu numeroase monumente istorice si de arta,
vestigii arheologice, muzee, care amplifica inestimabilul tezaur cultural-istoric al satului
romanesc.

Turismul rural cu componenta sa agroturismul se practica, empiric, in Romania de peste 60

de ani. Dar, abia dupa 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai ampla si chiar o organizare pe
piata interna si externa.¹

Pentru promovare, la nivel national, s-a infiintat ANTREC – Asociatia Nationala pentru
Turism Rural, Ecologic si Cultural – cu 29 de filiale in teritoriu. Pentru dezvoltarea complexa a
zonei montane s-a constituit FRDM – Federatia Romana pentru Dezvoltare

Montana. De asemenea, au aparut si alte asociatii locale, de promovare si chiar de

¹ G. Botez, Indrumator pentru turismul rural, editura Rentrop & Straton, Bucuresti, 1998

dezvoltare a turismului rural.

Cu toate acestea, turismul rural (si, in special, agroturismul) nu are o organizare proprie la
nivelul prestatorilor de servicii turistice sau conexe acestora cat si la nivel zonal si national.

Din experienta europeana si, indeosebi, germana, austriaca, elvetiana si franceza, se remarca
faptul ca 'turismul rural' cu componenta sa 'agroturism' sunt bine definite ca organizare si
promovare pe plan local, regional si national, se inscriu in politica generala a UE de amenajare si
dezvoltare a mediului rural si de sprijinire a populatiei in acest spatiu. De asemenea, in
activitatea turistica locala sunt implicate comunitatile si autoritatile locale, alte asociatii, firme si
persoane fizice, care concura la desfasurarea activitatii de turism, fiecare avand o contributie
financiara la dezvoltarea si promovarea acestuia.

Turismul rural si agroturismul, ca activitati economice si socio-culturale, se inscriu in

normele de protectie a mediului inconjurator natural si umanizat, adica a turismului, pe principii
ecologice. De aceea, consideram ca aceste doua forme de turism se inscriu in aria 'ecoturismului'
care, ca definitie si continut, trebuie sa depaseasca sfera 'ariilor protejate'. Dezastrele datorate
activitatii de turism in unele state – insule din Oceanele Pacific si Indian si chiar din Caraibe, cu
o economie – monocultura 'turism' se regasesc in actualitate.¹

Turismul rural este, de fapt, un fenomen de data recenta. De mult timp – chiar decenii
pentru multe tari europene – se practica fie spontan, fie organizat, ca activitati turistice in mediul
rural. Ceea ce este nou, insa, se refera la dimensiunea fenomenului turistic in spatiul rural.
Aceasta expansiune este determinata de existenta a doua motivatii pentru turismul rural: pe de o
parte este vorba de relansarea si dezvoltarea domeniului rural, iar pe de alta parte, de o forma de
turism alternativa la turismul de masa traditional (clasic), care sa vina in sprijinul unor categorii
variate de turisti.

Desi se desfasoara in spatiul rural, agroturismul si turismul rural sunt doua concepte care,
pentru unii autori, reprezinta acelasi lucru, iar pentru altii, sunt doua notiuni diferite.

Practica arata ca aceste categorii se identifica pana la un anumit nivel, au un numitor comun care
scoate in evidenta elementele de identitate, de incluziune, cat si elementele diferite care le
conduc la departajare, la diferentiere.²

Privit in ansamblu, turismul rural include o paleta larga

de modalitati de cazare, de activitati, evenimente, festivitati, sporturi si distractii, toate
desfasurandu-se intr-un mediu

¹ E. Buciuman, Economia turismului rural si agroturimului, Alba Iulia, 1999

² St. Mitrache, V. Manole, Agroturism si turism rural, editura Fox Press, Bucuresti, 1996

tipic rural. Cu toate acestea, o definitie cat mai exacta a termenului de turism rural si care sa fie
utilizata in mod unitar pe tot continentul european se confrunta cu numeroase probleme
specifice.

'Turismul rural este un concept care include toate activitatile turistice care se desfasoara in
mediul rural'. Specialistii din UE isi pun, astfel, intrebarea: are oare turismul rural calitati
specifice intrinseci sau e vorba doar de o simpla activitate turistica ce se desfasoara intr-o
localitate rurala? Care sunt acele trasaturi pe care trebuie sa le aiba turismul rural astfel incat sa
merite intr-adevar calificativul 'rural' ? Lista acestor trasaturi ar include: apropierea de natura,
absenta multimii de oameni, liniste si un mediu ambiant 'nemecanizat', contacte personale – in
opozitie cu izolationismul si anonimatul tipic urban; senzatia de continuitate si stabilitate, de
traire a unei 'istorii', vie si trainica, posibilitatea de a cunoaste indeaproape locurile si oamenii
acelor locuri; contactul nemijlocit cu autoritatile locale, cu preocuparile, cu activitatea specifica
zonei, cunoasterea indeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local, iar fata de comunitatea rurala,
inregistrarea in minte a identitatii indivizilor comunitatii, precum si a altor trasaturi specifice ce
tin de 'adevaratul' turism rural este un fel de integrare in comunitate pe perioada sejurului
(Grollean, 1987).

O alternativa la definitia de mai sus, de asemenea, eludeaza aspectul teritorial, cum ar fi:
'Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de
populatia locala si care are la baza o stransa legatura cu mediul ambiant, natural si uman' (UE,
H. Grollean, 1987). Aceasta definitie, mai generoasa, care poate fi majoritar acceptata, pune in
evidenta turismul rural fata de activitatea turistica ce se desfasoara in zonele de litoral, in cele
urbane sau in cele destinate sporturilor de iarna, locuri in care in mod constant, turistii insisi,
precum si natura activitatii lor exclud orice relatii semnificative cu populatia locala ce constituie
mediul ambiant uman.

In lipsa unei alte definitii adecvate a turismului rural, agreata pe teritoriul UE si in afara
acestuia, termenul indeobste folosit este acela de 'turism verde', culoarea – simbol, avand rostul
de a distinge aceasta forma de turism de celelalte, cum sunt: 'turismul alb' (sporturile de iarna),
'turismul albastru' (vacantele la mare) si asa-numitul 'turism al luminilor' (turismul urban). In
acest fel, 'turismul verde' poate fi definit ca o activitate turistica practicata atat in zonele rurale si
in acele locuri de litoral si delta unde turismul specific nu este prea dezvoltat, cat si in zonele de
dealuri si montane care nu au o destinatie speciala privind practicarea sporturilor de iarna,
precum si in alte spatii rurale. In toate aceste areale 'turismul verde' vine in intampinarea
dorintelor vizitatorilor de a se integra ei insisi mediului ambiant, natural si uman, precum si in
implicarea directa a populatiei locale in prestarea de servicii catre turisti.

Turismul 'verde', 'dulce' este o forma de turism sinonima turismului rural, deci, in principiu,
are acelasi continut, o oferta diferentiata de cea clasica, diversa, originala si intotdeauna
organizata si condusa de oamenii de la sate.

Henri Grollean, in Raportul Turismul rural in cele 12 state membre ale UE, formula, inca din
1987 propuneri pentru sustinerea si incurajarea turismului rural ca si pentru dezvoltarea si
promovarea acestuia, si anume:

• Formularea mai exacta a definitiei turismului rural, o definire care sa fie agreata de
toate statele membre si care sa faciliteze inlesnirea culegerii de date statistice privitoare la acest
sector. O intelegere comuna asupra continutului rural ca sector de activitate, ar putea, de
asemenea, inlesni elaborarea strategiilor de dezvoltare ale acestei forme de turism in intreaga
Europa, iar cei ce se ocupa de planificarea (organizarea) turismului rural, precum si alti
profesionisti din state membre ar lucra cu aceeasi definitie asupra ceea ce se intelege prin 'turism
rural'.

• Definirea notiunii de agroturism in vederea unei mai bune orientari a acestui sector catre
consumator. In unele state membre, sectorul 'agroturismului' este definit in mod simplist in
conformitate cu profesia celor ce lucreaza in acest sector. In aceste tari, oricine poseda o ferma o
poate pune la dispozitia turistilor in cautare de 'agroturism'; dar aceasta presupune ca proprietarii
dispun de ferme mari, moderne, mecanizate cu foarte putine urme de ruralitate si care deseori
realizeaza monocultura intensiva a turistilor, privind viata la tara. De asemenea, sunt tari unde
termenul 'agroturism' poate fi folosit numai pentru a desemna acele produse oferite de fermieri
din care se obtine mai putin de jumatate din venitul lor total, realizat din latura turistica a afacerii
lor, restul provenind din activitatile normale, de fermier. Daca mai mult de jumatate din venitul
lor provine din activitati turistice, atunci acesti fermieri nu pot pretinde ca desfasoara un
agroturism autentic, desi ferma insasi si buna primire pe care i-o face fermierul si familia lui sunt
tocmai ceea ce cauta turistul respectiv. Aceste inconsecvente trebuie puse in legatura cu
asigurarea ca termenul 'agroturism' descrie acel fel de produs si acele servicii care indeamna
turistii sa viziteze fermele si zonele rurale. ¹

• Codificarea produselor turismului rural. Cei ce activeaza in domeniul turismului rural,

trebuie sa ajunga la o intelegere globala, la nivelul UE, asupra unei codificari precise

¹ Mincu Rodica, Economia turismului, editura Uranus, Bucuresti, 2000

a produselor turistice ce se ofera pe piata. Aceasta nu inseamna ca se impune o uniformizare sau

standardizare a acestor produse, ci sa se ajunga la un limbaj comun caresa tina seama de doua
cerinte: aceea de a putea fi comparate produsele similare din diferitele tari membre si aceea de a
se realiza o mai buna comercializare in domeniul turismului rural, atat inauntrul, cat si in afara
UE.

• Popularizarea principalelor elemente ale turismului rural prin folosirea de

pictograme. S-a realizat un sistem de pictograme si simboluri care sa reprezinte elementele
produsului turismului rural – hoteluri rurale, campinguri rurale, locurile de la tara unde se asigura
'pat si mic dejun', ferme turistice etc., astfel incat aceste produse sa fie imediat recunoscute
(identificate) de catre client.

• Armonizarea indicatoarelor de semnalizare a turismului rural pe drumuril turistice.

Deoarece turismul rural este in principal practicat de turisti individuali (pe cont propriu), aceste
semne de circulatie sunt vitale, pe drumurile de acces, pentru dirijarea turistilor spre destinatiile
lor, care, adesea, sunt departe de aceste drumuri. Pentru a fi intr-adevar eficiente, aceste
indicatoare 'de circulatie' trebuie sa fie intelese de toti si de aceea este necesar ca semnele si
semnalele 'de circulatie' sa fie armonizate in toata Europa.

• Infiintarea de centre de atractie specifice turismului care stimuleaza productia si

comercializarea serviciilor oferite de turismul rural.

• Incurajarea unei largi cooperari pe plan european a organizatiilor implicate in

activitatea de turism rural. In fiecare din statele membre exista organizatii care activeaza in
domeniul turismului rural.

Asadar, turismul rural este o forma de turism care se desfasoara in mediul rural, valorificand
resursele turistice locale (naturale, culturale si umane) ca si dotarile si echipamentele turistice,
inclusiv pensiunile si fermele agroturistice. Utilizeaza diverse spatii de cazare: hanuri si hoteluri
rurale, adaposturi, sate de vacanta etc. si imbraca forme variate de sejur, cu un spectru larg de
motivatii: odihna si recreere, de tranzit cultura, cunoastere, religie, practicarea unor sporturi etc.

Turismul rural constituie o alternativa la turismul traditional, clasic, desfasurat in statiuni si

centre turistice precum si la oferta turistica 'standard' – de tip industrial.

1.2 Agroturismul – componenta a turismului rural

Agroturismul este un concept de data mai recenta in UE, cu referire la diferitele forme de
turism aflate in legatura directa cu activitatile agricole si/sau cu constructiile care au avut alte
destinatii, decat agricole. Aceasta forma specifica de turism rural este sustinuta de micii
proprietari de la tara – de obicei ca activitate secundara – activitatea desfasurata in gospodaria
proprie ramanand deci principala ocupatie si sursa de venit. Adesea, se face o distinctie intre
'agroturism' si 'farm tourism' (turism de tip 'ferma taraneasca') sau echivalentul acestuia, care se
foloseste de obicei pentru a desemna simplu si clar folosirea caselor taranesti drept locuri de
cazare a turistilor (case de oaspeti inchiriate pe perioada concediilor, case de sanatate etc.).
Acesta nu este agroturism in sensul strict al cuvantului, de vreme ce aceste case taranesti isi pierd
functiunea agricola sau nu sunt prea mult timp ocupate de taranii activi. In ciuda pierderii
legaturii directe cu activitatea agricola propriu-zisa, 'farm tourism'-ul este o importanta forma de
turism rural cu un considerabil aport in economia locala, acolo unde acesta se practica (Anglia,
Islanda).

Agroturismul este o forma a turismului rural care utilizeaza pentru cazare si servirea mesei
numai pensiunile turistice si pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat si
pitoresc, de atractiile turistice naturale si de valorile cultural-istorice, de traditiile si obiceiurile
prezente in mediul rural. Spatiul rural prin componentele sale satisface o paleta larga de
motivatii: odihna si recreere, cunoastere, cultura, practicarea sportului, cura de aer sau balneara,
vanatoare si pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilitatilor de loisir. ¹
 Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrala a mediului rural cu
potentialul sau agricol, turistic, uman si tehnico-economic. Agroturismul prezinta unele trasaturi
ce-l diferentiaza de turismul traditional, standard si anume:

• consumul turistic se petrece in mediul rural, unde esentiale sunt: calitatea pensiunii
turistice sau agroturistice si a serviciilor de primire la fermieri, cunoasterea mediului natural,
uman si cultural, precum si originalitatea produselor turistice;

• oferta turistica este autentica, originala, diversa si personalizata, organizata si

condusa de fermieri, deci de oamenii satului;

• este o activitate economica complementara exploatatiei agricole si nu o alternativa sau o

substitutie a acesteia;

• ofera populatiei cu venituri mai reduse posibilitatea de odihna si reconfortare, de petrecere a

timpului liber din vacante sau week-end-uri, in peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori
cultural-educative si cu o ospitalitate specifica;

• nu necesita investitii foarte mari pentru amenajari de infrastructura generala si

dotarii turistice sau pentru alte amenajari de profil;

¹ Eugen Buciuman, Economia turismului rural si

agroturismului, Alba Iulia, 1999

• se evita marile aglomerari turistice de pe litoral sau din statiunile balneare sau montane;

• este un turism 'difuz' prin specificul ofertei sale diversificate si de mare raspandire in
spatiu;

• nu este compatibil cu turismul de masa, dezvoltat in statiuni si centre turistice si in arii

periurbane.

Spatiile turistice rurale se diferentiaza dupa trasaturile fizico – geografice dupa modul de
utilizare al terenului, dupa resursele specifice, posibilitatea de integrare a activitati turistice, etc.
 In functie de acestea se disting urmatoarele categorii:

- Vetrele satelor;

- Padurile (al doilea element al mediului rural);

- Apele

- Terenurile agricole

Exista anumite obiective concrete ale produselor turistice oferite, se vorbeste de turism de
descoperire, educativ, de recuperare, religios, sportiv, cultural. Fiecare dintre aceste forme
necesita produse capabile sa raspunda aspiratiilor clientelei specifice. Cei care sunt responsabili
cu activitatile turistice trebuie sa prospecteze noi cai de oferte pornind de la buna cunoastere a
clientelei turistice, a modului sau de viata, a aspiratiilor exprimate sau neexprimate in majoritatea
cazurilor. Pentru a se putea promova cererea e trebuie anticipata: trebuie adoptata si urmarita o
anumita logica a produselor turistice.

Produsul turistic prezinta o structura complexa manifestata in diverse combinatii ale

elementelor: cazare, hrana, transport, primire, excursii, calitatea mediului inconjurator, servicii
practicate si dozate in functie de cerere.

Se disting doua tipuri de componente:

 primare (de baza): cazare, hrana, transport

 secundare (auxiliare): primirea, agrementul, animatia, activitatile sportive

Produsul turistic trebuie sa imbine elementele componente in functie de specificul

mediului inconjurator si poate avea o paleta restransa limitata doar la componentele de baza,
daca turistul are garantia practicarii unei activitati la alegere in apropiere.

Oferta poate fi amplificata in mod corespunzator atunci cand exista elemente auxiliare
atractive (balneoterapie). In toate cazurile trebuie prevazute servicii publice comerciale,
administrative si de asistenta medicala.
 Din punct de vedere structural produsul turistic include o diversitate de componente: cele
de baza si cele auxiliare.

Construirea produsului turistic este o problema deficitara in marea majoritate a cazurilor;

de multe ori cererea turistilor este imprecis conturata si in aceasta situatie existenta unei game de
produse poate garanta stabilirea unor relatii comerciale intre turisti si produsul turistic oferit.
Produsul turistic la fel ca si cel industrial (comercial) nu are forta comerciala daca nu satisface
cateva cerinte:

 imagine de marca

 raport optim intre calitate si pret

 unicitate (raritate) pe piata

 asigurarea unei game largi de elemente turistice

In Romania exista putine asezari rurale care sa poata oferi ceva unic pe piata.

Produse rare: manastirile din N Moldovei, Olteniei, bisericile din M Apuseni, Cimitirul
vesel de la Sapanta, prelucrarea mestesugareasca a lemnului, olaritul, cusaturi sau fibre textile.

Agroturismul ca activitate economico-sociala trebuie sa devina o componenta a

ecoturismului si ca atare, cele 10 principii pentru dezvoltarea durabila turismului se pot aplica si
in acest caz. Punctam aceste principii:

 Folosirea durabila a resurselor turistice (exploatare optima, conservare, protejare).

 Reducerea supraconsumului si a risipei de resurse turistice.
 Mentinerea diversitatii naturale, culturale si sociale a spatiului rural.
 Integrarea agroturismului in planificarea si strategia de dezvoltare nationala, regionala si
mai ales locala (dezvoltarea ofertei, promovare si organizare, precum si dezvoltarea
infrastructurii generale si tehnico-edilitare).
 Sprijinirea economiilor locale in dezvoltarea socio-economica a comunitatii, dar si in
protejarea naturii si a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).
  Implicarea comunitatilor locale in sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de initiativa
pentru dezvoltarea si sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului
inconjurator si a bunurilor culturale, de aici rolul organizatiilor locale ale prestatorilor de
servicii turistice, in cazul nostru, Asociatia Sateasca de Turism Rural.
 Consultarea specialistilor si a publicului in dezvoltarea agroturismului si a economiei
locale pentru a se evita conflictele de interese intre politica guvernamentala si cea locala.
 Dezvoltarea durabila a agroturismului trebuie sustinuta prin pregatirea profesionala,
calificare, perfectionare, formarea formatorilor din randul localnicilor, pregatirea civica si
sociologica adecvata.
 Promovarea marketingului in agroturism prin studierea pietei turistice din aria locala si
regionala pe plan national si international.
 Cercetarea si monitorizarea activitatii de turism si a actiunilor de protejare si conservare a
mediului inconjurator, precum si a resurselor turistice.
 In UE se considera ca succesul activitatii de agroturism are in vedere o singura strategie
si anume: calitatea serviciilor. Aceasta strategie se aplica in toate componentele activitatii
de turism (managementul total) si permite sa se realizeze servicii turistice competitive si
sa completeze lacunele existente in definirea produselor agroturistice, in controlul
operativ pentru protectia turistilor sub aspectul prestatiilor, in organizarea si distributia
ofertei turistice diferentiate si multiple in continut si forma, personalizata si dispersata in
teritoriu. Conceptul de calitate pune in evidenta responsabilitatea fermierului la nivelul
ofertei sale, al retelei in care se insereaza, dar si in mediul inconjurator local.

De aceea, in turismul rural si, cu precadere, in agroturism, trei componente sunt esentiale:
teritoriul, produsele turistice si oamenii. Profesionalismul, parteneriatul (deci asocierea intre
fermieri si intre acestia si administratia locala sau alte asociatii/ institutii locale) si creativitatea
(deci personalizarea) sunt axele care conduc agroturismul spre un veritabil factor de dezvoltare
rurala, sursa de utilizare a fortei de munca, directa si indirecta, intr-un mediu rural in plina
transformare (Information agricole, nr. 661, 1993).

Analizand cele trei componente ale activitatii de turism rural si agroturism se poate aprecia
faptul ca 'fermierul' este actorul principal, care sta in atentia guvernelor si organismelor ce se
ocupa de amenajarea si dezvoltarea spatiului rural. Luand in calcul cele trei componente, se pot
concluziona urmatoarele:

1. teritoriul satului cu mediul sau inconjurator – natural si construit – si resursele turistice

aferente acestuia reprezinta suportul si 'materia prima' pentru agroturism; exploatarea
durabila a acestuia se inscrie in conceptul de ecoturism;

2. produsele agroturistice (oferta turistica) trebuie sa fie cat mai autentice si de calitate,
oferta fiind diversa si alternativa la cea 'standard'.

3. oamenii (fermierii) responsabili de activitatea de agroturism organizeaza si conduc

aceasta activitate.

Din cele prezentate rezulta ca agroturismul poate fi numai o componenta a turismului rural,
dar, cu cele mai mari implicatii in valorificarea resurselor turistice locale si in ridicarea nivelului
de viata al locuitorilor, in dezvoltarea socio-economica a localitatii rurale si comunitatii in
general si nu in ultimul rand, in protejarea si conservarea mediului natural si construit, in
contextul unei activitati economice pe principii ecologice (si durabile).

1.3. Turismul rural si agroturismul in Uniunea Europeana

1.3.1. Initiative la nivelul Uniunii Europene

• Consiliul Europei a lansat campania pentru 'Lumea Rurala' care a avut cu siguranta o
incidenta puternica asupra dezvoltarii turistice a acestor regiuni. Raportul Adunarii Parlamentare
cu privire la turismul rural si integrarea sa intr-o politica globala, invita toate statele membre sa
promoveze turismul rural care – prin protejarea mediului si a identitatii culturale locale – poate
contribui la realizarea unui contract social care va garanta, intr-o politica europeana integrata,
echilibrul eco-cultural si social dintre oras si sat.Ca o contributie la Anul European al Turismului
(1990), Consiliul Europei a elaborate un ghid pentru promovarea turismului 'inteligent', adica
promovarea unui turism care sa protejeze mediul si care sa reprezinte o sursa complementara de
resurse financiare pentru populatia rurala, si, deci, ca un factor important de stopare a depopularii
satelor. Parlamentul European a elaborat un raport cu privire la crearea parcurilor, protejarea si
dezvoltarea agroturismului. ¹
 • Comisia Uniunii Europene, prin raportul Viitorul Lumii Rurale, ca si prin reforma
fondurilor structurale si incidenta lor asupra dezvoltarii turismului rural, subliniaza importanta pe
care trebuie s-o acorde aceasta comisie sectorului economic. Programele operationale din
aproape toate regiunile si majoritatea planurilor de afaceri ale gruparilor locale de dezvoltare in
cadrul initiativei LEADER, contin proiecte novatoare si demonstreaza ca 'actorii ' locali
(prestatorii de servicii agroturistice) se implica in dezvoltarea armonioasa a unui turism rural de
inalt nivel.²

Dezvoltarea integrata, echilibrata si pe termen lung – asa numitul tip de dezvoltare

'durabila' sau 'sustinuta' – presupune existenta unor politici comunitare care sa sustina

turismul rural – 'turismul verde' – , pentru valorificarea spatiului rural. In aceasta privinta

merita sa amintim Planul de actiuni comunitare in favoarea turismului si Programul

¹ ¸² Vasile Glavan, Agroturism. Ecoturism, editura Alma

Mater, Sibiu, 2002

comunitar de politica si actiuni in materie de mediu si de dezvoltare durabila (Consiliul UE,

1990, 1993). De asemenea, s-au alocat fonduri structurale (Fondul de Dezvoltare Structural si
Fondul Regional) pentru dezvoltarea turistica a zonelor rurale si pentru pregatirea profesionala in
acest domeniu. Ca urmare a experientelor realizate in cursul Anului European al Turismului,
actiunile comunitare in favoarea turismului rural merg in directia sustinerii definitiei, crearii si
comercializarii produselor 'turism rural' intr-o retea europeana identificabila prin marcile de
calitate.

• Politica agricola comuna in Uniunea Europeana (UE)

Reglementarile UE menite sa sporeasca eficienta structurilor agricole au in vedere un

sistem de ajutor financiar pentru cresterea investitiilor in activitatile turistice si mestesugaresti in
fermele taranesti. Schema se bazeaza pe conceptia comisiei asupra a ceea ce se intelege prin
agroturism, definitia aplicandu-se numai fermierilor care obtin 25% din totalul veniturilor lor,
din activitatea de ferma. Sub acest prag, orice activitate de turism, efectuata in cadrul fermei, nu
mai este considerata ca parte a activitatii acesteia si deci, nu se acorda ajutorul mentionat
conform reglementarilor adoptate. Desi reglementari generale se aplica in intreaga comunitate,
exista unele masuri specifice in agroturism care prevad acordarea de asistenta financiara zonelor
mai putin favorabile, care includ vestul Irlandei, unele zone din Italia si unele insule ale Scotiei.

• Politica regionala in Uniunea Europeana

Turismul rural se realizeaza in majoritatea cazurilor in acele regiuni care beneficiaza de

ajutor financiar din partea Fondului de Dezvoltare Structural si Fondului Regional al Uniunii
Europene, care s-au redus simtitor. De exemplu, in cadrul sprijinului acordat de UE pentru
realizarea obiectivelor de dezvoltare in mediul rural, locul cel mai important il ocupa masurile de
incurajare a turismului rural si a pregatirii profesionale in domeniul turismului. Aceasta
presupune finantarea investitiilor menite sa creeze facilitati in domeniul turismului, cum ar fi:
cazarea la fermele taranesti, dezvoltarea parcurilor naturale, a activitatilor sportive (golf, ski
etc.).

• Initiativa LEADER

In anul 1990, Comisia UE a adoptat o noua initiativa pentru dezvoltarea rurala,

intitulata LEADER (Links between Actions for this Development of the Rural Economy' –
legaturi intre actiunile pentru dezvoltarea economiei rurale). Conform acestei initiative,
Comunitatea si-a propus sa incurajeze integrarea dezvoltarii rurale la nivel local. Prin initiativa
LEADER s-a infiintat o retea de circa 100 grupuri de actiune in domeniul localitatilor rurale.
Fiecare grup are urmatoarele sarcini:

 dirijarea subventiilor pentru finantarea zonelor geografice proprii;

 furnizarea de informatii intregii Comunitati Europene cu privire la masurile si fondurile

menite sa incurajeze dezvoltarea rurala in zona;

 pregatirea profesionala a fortei de munca si asigurarea asistentei tehnice;

 dezvoltarea turismului rural;

 incurajarea crearii de firme mici, intreprinderi mestesugaresti si asigurarea de servicii

 locale;

 exploatarea si comercializarea produselor agricole locale.

1.3.2. Programe europene privind dezvoltarea turismului rural

Pentru incurajarea turismului rural, in tarile Uniunii Europene si in altele, s-au elaborat o
serie de programe (Euroturism, 1992). Se remarca programele: 'Expert', 'The Village I Love',
'Data Base on Rural Tourism Services', 'Interregional Celtic Cooperation', 'European Rural
Tourism Network', 'Transnational Agri –Tourism Information Centre', 'Study on Rural Tourism'
s. a., in unele dintre acestea a fost implicata si Romania.

• Programul 'EXPERT', al carui obiectiv principal l-a reprezentat incurajarea

dezvoltarii turismului rural in regiunile si tarile participante (Belgia, Germania, Ungaria,
Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franta, Polonia, Rusia, Suedia), se bazeaza
pe principiile de inovare, transferabilitate, dezvoltare durabila si profitabilitate. Sectorul vizat a
fost cel al 'turistilor specializati' cum ar fi: organizatiile profesionale, scolile, universitatile,
grupurile avand o anumita vocatie. Dupa primul an de functionare a fost creata Asociatia pentru
Dezvoltarea Turismului Rural (ATRAC), cu scopul de a incuraja turismul rural si cultural si de a
continua proiectele programului 'EXPERT'. Proiectul a permis crearea unor activitati ale
turismului rural luand in considerare protejarea mediului inconjurator, dar si crearea unei retele
cuprinzand 17 tari.

• Programul 'THE VILLAGE I LOVE' organizat de EUROTER are 51 de modele de

proiect. Acest program este o publicatie trilingva (germana, engleza si franceza) si trateaza
probleme in materie de turism rural prin organizarea unor concursuri. Astfel, in anul 1990 'Anul
European al Turismului', au fost prezentate cele mai bune 51 proiecte din 14 tari europene.

• Programul 'DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES'. Tinand cont de

importanta noilor tehnologii, responsabilii acestui proiect au pus la punct un program pe
calculator (MS–DOS, MacIntosh) pentru a colecta informatii relative despre serviciile oferite pe
piata turismului rural. Aceste informatii indica intreprinderile care ofera servicii turistice,
elementele de arta si cultura specifice regiunii respective, caracteristicile mediului inconjurator.
Proiectul vizeaza armonizarea informatiilor disponibile cu serviciile necesare turismului rural,
pentru a facilita contactele intre prestatorii de servicii de turism rural si agentii. Programul a fost
testat in regiunile Friuli–Venezia–Giulia si oferit altor regiuni de catre Ministerul Italian al
Turismului. Utilizarea noilor tehnologii in turismul rural este foarte importanta deoarece tine
cont de distantele lungi si de nevoia de stabilire de retele de comercializare.

• Programul 'INTERREGIONAL CELTIC COOPERATION' Proiectul a

promovat crearea unei identitati comune celte, alaturi de constientizarea protectiei mediului pe
tot timpul sezonului turistic.

• Programul 'EUROPEAN RURAL TOURISM NETWORK', organizat de

EUROGITES in colaborare cu 12 organizatori din turismul rural in 9 state europene si
EUROTER. Acest proiect comporta trei elemente si permite cunoasterea pietei europene a
turismului rural si asista la crearea unui program de informare si promovare a locuintelor
turistice din fiecare tara. Activitatile federatiei propun trimiterea de specialisti in aceste tari,
formarea profesionala a celor ce gireaza activitatea turistica a satelor si a proprietarilor de ferme
si pensiuni turistice.

• Programul 'TRAINING SEMINAR FOR RURAL TOURISM OPERATORS'.

Pentru a diversifica sursele venitului rural si a imbunatati calitatea produselor turismului rural au
fost organizate cinci seminare de pregatire profesionala pentru operatorii din mediul rural
avandu-se in vedere, mai ales, femeile. Seminariile au avut ca obiectiv imbunatatirea
cunostintelor de tehnici de management si marketing ale participantilor, ca si aspectele relevante
ale comertului si taxelor legale, cuplate cu ore instructive de planificare a investitiilor si calculare
a costurilor. Proiectul, la care au participat Danemarca, Ungaria, Irlanda, Marea Britanie si
Portugalia s-a aplicat in mai multe regiuni decat in etapa precedenta si a avut ca scop realizarea
prosperitatii pe termen lung in zona, printr-o abordare integrala a activitatilor socio-economice,
culturale si de mediu. ¹

¹ Puiu Nistoreanu, Ecoturismul si turismul rural, editura ASE, 2002

 • 'Agricultura–Mediul–Turismul', proiect elaborat de Franta, Italia, Spania si
Belgia, a urmarit realizarea unei 'deschideri' a agriculturii catre alte activitati, in special, pentru
sudul Europei. Scopul programului a fost crearea si dezvoltarea unui produs turistic rural de
inalta calitate, care sa tina cont de protejarea mediului, de cultura locala si care sa realizeze noi
legaturi intre agricultura, mediu si turismul rural. Activitatile programului au inclus realizarea
unor studii de caz la nivel intercomunal, precum si patru seminarii interregionale pe baza acestor
studii. S-a studiat, de asemenea, posibilitatea dezvoltarii unui sistem de conectare a turismului
rural si sectorul agricol, plecand de la analizele detaliate a zece lucrari europene: seminarii, teste
si schimb reciproc de informatii. Programul pune accent pe calitatea turismului prin descoperirea
naturii. El se axeaza pe transferul de tehnologie si experienta, pe baza unor studii de caz
concrete.

• Opération Villages Roumaines (BELGIA), in programele – pilot realizate in Romania

(1992–1997), a avut in vedere urmatoarele: sustinerea dezvoltarii descentralizate, regionale a
turismului; sustinerea dezvoltarii sectorului privat in dezvoltarea de forme alternative de turism
(crearea de produse si activitati specifice turismului rural); crearea de asociatii turistice locale
care sa functioneze in retea si formarea responsabililor turistici locali; crearea mijloacelor de
promovare si informare turistica; producerea si difuzarea materialelor de promovare a
produselor turistice rurale; dezvoltarea resurselor umane cu formarea de formatori si de agenti
de dezvoltare locala; transmiterea know–how in randul prestatorilor de servicii turistice din
mediul rural.

1.3.3. Asociatii si organisme in turismul rural

In tarile Uniuni Europene (Germania, Franta, Belgia, Luxemburg, Italia etc.) s-a incurajat
crearea de asociatii si organisme pentru promovarea turismului rural si serviciilor conexe. Astfel,
la nivelul Uniunii Europene s-a creat reteaua EUROTER, care are ca obiectiv principal
promovarea produselor agroturistice in Europa. Sub egida EUROTER s-a infiintat in septembrie
1990, Asociatia EUROGITES (Federatia Europeana pentru Cazarea Turistica Rurala la Cetateni,
Ferma si in Sat), care reuneste 22 de organizatii nationale din 14 tari europene (inclusiv
Romania), totalizand peste 95.000 de structuri de primire (cazare) in mediul rural. EUROGITES
are ca scop valorificarea si protejarea spatiului rural si a turismului rural la ferme si la sate.
Creata prin mobilizarea asociatiilor Fédération des Eurogites, asociatia EUROGITES da
imaginea de marca pentru cazarea turistilor la locuitorii satelor si la ferme in spatiul UE.

Intre obiectivele EUROGITES enumeram urmatoarele:

• definirea ofertelor turistice in mediul rural si stabilirea criteriilor unitare de calitate in

turismul rural din Europa;

• crearea bancii de date cu informatii despre fiecare organizatie membra;

• codificarea produsului Turism rural, astfel incat sa fie inteligibil pentru client (prin
marca sau logo) si in asa fel incat clientul sa poata recunoaste produsul la prima vedere;

• atragerea de noi clienti pentru turismul rural si descoperirea spatiului rural prin turism
in mediul rural;

• sa construim Europa inseamna sa fim solidari. Deci, trebuie sa ajutam tarile in care
turismul rural se afla in faza de organizare, punand la dispozitie experti, astfel incat sa se
realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care sa poata fi oferit pe piata turistica.

La nivel european s-au infiintat si alte asociatii cum sunt: Asociatia pentru Dezvoltarea
Turismului Rural (ATRAC) cu scopul de a incuraja turismul rural si cultural in cadrul
programului EXPERT (incurajarea turismului rural si protejarea mediului inconjurator) si
asociatia ECOVAST Strategia pentru o Europa Rurala, care are ca obiectiv turismul rural ca
mijloc de dezvoltare a economiei locale si nationale, cu implicatii ecologice si socio-economice.

In Franta, sub auspiciile Ministerului Turismului si ale Ministerului Agriculturii s-a

infiintat Federatia Nationala de Habitat Rural si de Amenajare Rurala care promoveaza
produsul agroturistic Rendez–vous en France, la decouverte ce ofera cazare, servicii si agrement
in localitati rurale.

In Belgia functioneaza Fédération de Gites de Wallonie, iar in Germania sunt mai multe
organizatii de turism rural sprijinite de Ministerul Agriculturii din fiecare land. Cele mai
reprezentative sunt: Vacanta in gospodaria taraneasca cu 14 uniuni de land, Turism rural si
Vino la tara (Komm aufs Land), care sunt autonome, dispun de un marketing propriu si se
preocupa de alcatuirea ofertelor, reclama si comercializarea lor, pregatirea si perfectionarea
membrilor organizatiei s.a.¹

¹ Vasile Glavan, Agroturism. Ecoturism, editura Alma Mater, Sibiu, 2002

1.3.4. Masuri de stimulare a activitatii de turism rural

In Germania, in anul 1992, s-a pus in aplicare un program de pregatire a operatorilor din
domeniul turismului rural (in speta, agroturismul) pentru fermierii din

West Flanders si din provincia Limburg. Programul cuprinde toate informatiile practice necesare
pentru dezvoltarea agroturismului, consultanta in domeniul juridic si fiscal, marketing,
management si asistenta privind posibilitatile de sprijin financiar etc. Obiectul programului
avea in vedere constientizarea populatiei locale asupra posibilitatilor pe care agroturismul le-ar
putea oferi. Urmare acestui proiect s-au inregistrat rezultate pozitive. De exemplu, numarul de
operatori localnici care ofera cazare a crescut cu peste 50% (de la 60 la 93 de case), in anul 1993.

Proiectul a inclus si crearea unui nou produs turistic in regiune, cu elemente rurale si locale,
asigurand pe de alta parte, locuri de munca pentru doi manageri de proiect care ofera consultanta
si asistenta noilor operatori din domeniul turismului rural. Interventia statului in vederea
sprijinirii financiare, se realizeaza la nivelul fondurilor, iar aceste ajutoare sunt atribuite
organizatiilor. Masurile de sustinere a turismului la ferma (agroturism) prevad asistenta
financiara in anumite domenii. Astfel, in anii 1994–1995 s-a investit de catre landul Bavaria cca.
1,5 miliarde DM, din care 6 milioane DM numai pentru studii de marketing si promovare.

Prin regimul fiscal din Germania, prestatorii particulari sunt supusi impozitarii pe venit, dar
in anumite landuri, prestatiile sunt supuse TVA (in Baden – Wurttemberg si Renania – Palatinat,
TVA = 14%). In landul Renania –Palatinat se prevede, in plus, o taxa de ocupare pentru un
spatiu de primire. Urmare a dezvoltarii turismului rural, in Germania s-au inregistrat la nivelul
anului 1996, circa 20 milioane de turisti (germani, americani, olandezi, austrieci, japonezi etc.)
cu peste 645 milioane de innoptari si o cifra de afaceri de cca. 5 milioane de DM (Uwe Schulte,
Simpozionul de turism rural, Mangalia, 1997).

In Italia, utilizarea noilor tehnologii a capatat importanta pentru turismul rural, luand in
considerare distantele de parcurs si lipsa de comercializare. Pe langa acest proiect autoritatile
italiene se preocupa intr-o mare masura si de protejarea mediului prin agroturism. De fapt, nu
este posibila dezvoltarea cu succes a agroturismului, daca peisajul si mediul nu si-au conservat
caracteristicile lor traditionale. In acelasi timp, sustinerea dezvoltarii agroturistice poate sa
reprezinte o sustinere indirecta a dezvoltarii 'serviciilor' aduse mediului rural. Prin regimul fiscal
italian, organizatiile turistice rurale platesc impozit pe venitul obtinut din agroturism, precum si
TVA de 9%.

In Belgia, Federation des Gites de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea

spatiului de cazare in mediul rural si a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale
din Wallonia ca acestea pot fi restaurate si valorificate in mod eficient pentru primirea turistilor.

Proiectul incearca sa stimuleze economia rurala si agricola a regiunii Wallonia, sa

diversifice activitatile regiunii, aratandu-se totodata, ca mediul natural si rural, in general, nu este
afectat negativ. Pentru a se atinge obiectivele proiectului a fost realizat un film video cu o durata
de 9 min. filmul, intitulat Genese d'un gite (Crearea unui popas rural), care arata cum o familie
modesta din Ardennes, un sat slab populat, isi transforma treptat hambarul intr-un spatiu de
primire rurala pentru turisti.

Proiectul subliniaza si necesitatea protejarii mediului inconjurator, sugerandu-se in acelasi

timp, o activitatea concreta si rentabila intr-o regiune mai putin dezvoltata turistic. El permite, de
asemenea, transformarea imobilelor nefunctionale in structuri de primire, locuibile, integrand
astfel agricultura in activitatea turistica. Regimul fiscal din Belgia prevede un impozit pe venitul
realizat din activitatea agroturistica, considerata ca fiind complementara. De asemenea, pentru
camerele–pensiune se aplica un TVA unic.

Sprijinul din partea statului consta in acordarea de subventii regionale pentru finantarea
popasurilor rurale si subventii ale anumitor provincii, pentru acelasi scop. Asociatia Fetourag
este subventionata, in proportie de 30%, de catre Comunitatea franceza, avand in acelasi timp si
anumite bonificatii asupra dobanzilor de catre Uniunea Europeana, iar organizatia Vlaamse
Federatie primeste fonduri din partea UE si a Bancii Agricole Belgiene.

In Spania, sprijinul financiar din partea statului pentru dezvoltarea activitatii de cazare la
cetateni consta in:

• subventii pentru reabilitarea patrimoniului in localitatile cu mai putin de 2000 de

locuitori, din Catalonia si Insulele Canare;

• subventii pentru investitii (30%) in Galicia si Asturia;

Agroturism Basc primeste subventii din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din
totalul subventiei provinciei.

Prin regimul fiscal adoptat, cele doua asociatii nu sunt supuse impozitarii in acest domeniu.

In Franta, in localitatea Anvergue s-au acordat subventii pentru structurile agroturistice de

primire, acestea obtinand astfel, clasificari de minimum doua stele.

De asemenea, se constata – conform unui studiu de fezabilitate – ca cererea pentru hanurile

turistice este sensibila la urmatoarele elemente: autenticitate, arhitectura specifica, valorificarea
superioara a produselor rurale si dotari cu echipamente de calitate. In perspectiva se va avea in
vedere realizarea unui catalog 'Auberges de Pays', a carui marca este in proprietatea Camerei
Regionale de Comert si Industrie ANVERGUE, urmareste extinderea retelei de hanuri si in alte
regiuni sau comitate ale Frantei, contribuind astfel la promovarea si dezvoltarea turismului rural.

1.4. Turismul rural si agroturismul in Romania

1.4.1 Scurt istoric al turismului rural si agroturismului in Romania

In Romania turismul rural se practica de peste sase decenii – dar in mod sporadic si
neoficial – prin cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezari rurale. In mod
organizat, in cadrul retelei de turism, inca din anii 1967–1968, s-au realizat primele actiuni
turistice in mediul rural pentru grupuri de turisti pe litoralul romanesc al Marii Negre.

Incepand cu anul 1972, Centrul de Cercetari pentru Promovare a Turismului International a

trecut la identificarea si selectarea unor asezari reprezentative pentru satul romanesc, pentru a fi
lansate si promovate in turism. In urma elaborarii acestor studii s-au stabilit cataloage pentru 118
localitati rurale ca 'sate turistice', creandu-se astfel, premisele dezvoltarii oficiale a
agroturismului si turismului rural.

Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declara
experimental 'sate turistice' urmatoarele 13 localitati rurale: Leresti, Rucar, Fundata, Sirnea,
Rasinari, Sibiel, Tismana, Vaideeni, Halmagiu, Bogdan–Voda, Vatra Moldovitei, Murighiol si
Sfantu Gheorghe. Se poate mentiona faptul ca, tot prin acelasi ordin, s-a aprobat cadrul de
organizare, functionare si indrumare a activitatii turistice, ca si de promovare in turism a acestor
localitati. ¹

Prin Decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turistilor straini in locuintele particularilor, satele
turistice devenind astazi nefunctionale pentru turismul international. Insa, o parte din satele
turistice amintite, au primit derogarea de a fi incluse in programele cu caracter cultural si
folcloric contractate de catre ONT Carpati–Bucuresti, cu diferite firme din strainatate. Acestea au
fost: Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan.

Perioada scurta cuprinsa intre data oficializarii satelor turistice (iulie 1973) si aparitia
Decretului 225/1974 nu a facut posibila organizarea activitatii de turism in satele turistice si nici
amenajarea in mod corespunzator a acestora. Astfel, inainte de 1989, nu s-a putut definitiva
cadrul de organizare si functionare a 'satelor turistice', cu toate ca unele dintre

¹ Botez G., Lupu N., Indrumator pentru turismul rural, ed. Rentrop si
Straton, Bucuresti, 1998

ele erau cuprinse in circuitul turistic intern si international.

Dupa decembrie 1989, in Romania s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare in
pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodarii
inscrise in reteaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu–Bran–Rucar, apoi, intr-un ritm
mai rapid, peste 3000 de gospodarii raspandite pe meleagurile Barsei, Dornelor, Maramuresului,
Muntilor Apuseni, imprejurimile Sibiului, Clujului etc., si-au deschis portile pentru primirea
turistilor.

Incepand cu anul 1990 i-au nastere diverse asociatii si organisme care prin obiectivele
propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una dintre acestea este
Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate
formele a locuitorilor din zona Montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea
agroturismului. Urmeaza Agentia Romana pentru Agroturism (1995) ce isi propune racordarea
agroturismului romanesc la sistemul international de turism si Asociatia Nationala pentru Turism
Rural Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC) – 1994 - , membra a Federatiei Europene de
Turism Rural (EUROGITES).

Din randul acestora, ANTREC este cea mai viabila si in mare parte a realizat ceea ce isi
propunea la fondare:

 identificarea si popularizarea potentialului turistic din spatiul satesc

 formarea profesionala prin colocvii, seminarii, cursuri de scurta si lunga durata

 burse de specializare

 schimburi de experienta in tara si in strainatate

 editarea de buletine informative si reviste

 infiintarea unei banci de date

 cooperarea cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale de specialitate din

tara si strainatate

 campanii de publicitate a pensiunilor si fermelor agroturistice prin mediatizare

 participarea la targuri si expozitii nationale si internationale

  realizarea unui sistem de rezervari in turismul rural romanesc

Preocupari din ce in ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul

Turismului, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Ministerul Educatiei Nationale si insusi
Guvernul Romaniei.¹

Urmare fireasca a interesului general a fost Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor

¹ www.antrec.ro

facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona Montana, Delta Dunarii si
litoralul Marii Negre (Ordonanta Guvernului nr 62/24 august 1994) si Ordinul Ministrului
Turismului nr. 20/1995referitor la normele si criteriile de clasificare a pensiunilor si fermelor
agroturistice.

Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC), reunea la sfarsitul

anului 1995 peste 2000 de membrii, in 15 filiale. Activitatea turistica s-a desfasurat in cadrul a
1240 echipamente (ferme, pensiuni sau gospodarii taranesti), care au atras 18500 de turisti – din
care 3500 de turisti straini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist.

Urmare a dinamismului activitatii desfasurate de catre ANTREC, saptamanalul economico-

financiar “Capital” a acordat asociatiei premiul OSKAR – CAPITAL pentru anul 1995,
recunoscand si confirmand prin aceasta “initiativa cu cel mai mare impact social”.

Anul 1996 a marcat cresterea dimensiunilor ANTREC la 25 de filiale si ridicarea nivelului

calitativ al echipamentelor, serviciilor si a intregii activitati. Din punct de vedere calitativ,
ANTREC a fost preocupat de ridicarea nivelului pregatirii profesionale a prestatorilor de servicii
turistice rurale, prin organizarea de seminarii, colocvii si cursuri de tehnica turistica si marketing
turistic in mod centralizat sau zonal in regiunile cu circulatie turistica insemnata (Brasov,
Maramures, Bucovina). Pe de alta parte, anul 1996 este punctul de pornire a programului
PROGRAM PHARE pentru turism rural din tara noastra. Cu acest prilej a fost demarata o
puternica activitate de promovare a resurselor turismului rural romanesc si au inceput
demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervari.
 In cel de-al treilea an de existenta (1997) al ANTREC Romania numarul membrilor sai a
ajuns la aproape 3000, iar cel al filialelor la 28. Asociatia a reusit editarea primului CD-rom, al
primului catalog al pensiunilor si fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente
promotionale (targuri si expozitii, reuniuni si congrese) a fost preocupata de realizarea unui
climat de descentralizare a actiunilor sale.

Anul 1998 concretizeaza imaginea ANTREC-ului:

 cei peste 2500 de membri, organizati in 30 de filiale judetene;

 mai mult de 1000 de pensiuni turistice si agroturistice – omologate si clasificate
 aproximativ 150.000 turisti romani si straini, cu un sejur mediu de 4 zile

Preocuparile actuale vizeaza: editarea celui de-al doilea catalog al pensiunilor turistice si
agroturistice, finalizarea sistemului national informatizat de rezervare si racordarea sa la sisteme
similare din tarile membre EUROGITES, prezenta in paginile INTERNET-ului. O problema
vitala ce se doreste realizata in cel mai scurt timp este cea a implementarii unui sistem viabil de
asigurari pentru turistii ce practica turismul rural, pentru pensiunile si fermele turistice, pentru
gazdele si pentru gospodariile acestora.

Legat de strategia dezvoltarii turismului rural in tara noastra ANTREC si Ministerul

Turismului au optat mai mult pentru calitate si nu atat pentru cantitate. Pentru solutionarea cu
operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural in
Romania a fost constituita, prin ordinal Ministerului Turismului 59/iulie 1995, Comisia tehnica
pentru dezvoltarea turismului rural. Din aceasta comisie fac parte specialisti de la ministerele si
institutiile care-si pot aduce o contributie in acest domeniu: Ministerul Agriculturii si
Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism,
Institutul National de Formare Manageriala in Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei
Mediului si Ministerul Educatiei Nationale.

Pe langa cele prezentate pana acum, consideram ca nu lipsita de importanta este existenta,
in momentul de fata, a peste 25 de firme ce desfasoara activitate de touroperatori cu produse
turistice rurale. Dintre acestea amintim doar cateva: “Branimex” si “Ovidiu Tour” Bran (Brasov),
“Trans Tour” Praid (Harghita), “Dublion” Campulung (Arges), “Daragus” Balvanyos (Covasna),
“Montana Service” Vidra (Vrancea).

1.4.2 Legislatia romaneasca in domeniul turismului rural si agroturismului

Principalele acte normative emise dupa anul 1990, pentru stimularea dezvoltarii turismului
rural romanesc se refera la:

• definirea termenilor: pensiune turistica si ferma (pensiune) agroturistica prin Ordonanta

Guvernului nr. 62 din 24 august 1994, aprobata prin Legea nr. 145/1994; ulterior, prin Ordinul
Autoritatii Nationale pentru Turism nr. 61/1999, publicat in Monitorul Oficial nr. 242 bis/1999,
s-au reactualizat notiunile si continutul in forma actuala. Actul legislativ stipuleaza si
urmatoarele conditii pentru organizarea unei pensiuni turistice rurale/agroturistice:

- amplasarea pensiunilor turistice urbane, a pensiunilor turistice rurale si a pensiunilor

agroturistice trebuie realizata in locuri ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care
ar pune in pericol sanatatea sau viata turistilor;

- dotarile din camere si din grupurile sanitare destinate turistilor vor fi cu exclusivitate la
dispozitia acestora. In interiorul camerelor nu se admit obiecte personale ale proprietarului
(articole de imbracaminte si incaltaminte, bibelouri sau alte obiecte care ar stanjeni turistii);

- spatiile pentru prepararea si servirea mesei, in cazul in care sunt destinate si pentru
consumatorii din afara, numarul locurilor la mese fiind mai mare decat al celor de cazare, dar
mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifica similar unitatilor de alimentatie pentru turism,
potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului (M. O. 242 bis/1999);

- pensiunile agroturistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare

vor respecta, pentru montarea corturilor si rulotelor, criteriile privind echiparea sanitara si
dimensiunea parcelelor, conform Anexei 1.6. (Criterii minime privind clasificarea
campingurilor, satelor de vacanta si a popasurilor turistice; Monitorul Oficial al Romaniei,
partea I, nr. 242 bis/1999).

• Prin aceleasi acte normative s-au stabilit si unele facilitati pentru dezvoltarea turismului rural.
Intre acestea amintim:
  acordarea de prioritati la instalarea de linii pentru telecomunicatii (telefon, telex, fax);

 asistenta tehnica de specialitate – sub toate formele – din partea Ministerului

Turismului si a asociatiilor profesionale;

 consiliile locale pot pune la dispozitie din terenurile disponibile, in formele si

conditiile prevazute de lege, suprafete de teren necesare construirii, dezvoltarii si
exploatarii de pensiuni si ferme agroturistice;

 cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor si pensiunilor agroturistice in materialele de

promovare turistica editate de Ministerul Turismului si ANTREC;

 includerea in programele institutiilor de invatamant cu profil de turism sau agricol a

problemelor specifice a pensiunilor si fermelor agroturistice (ASE Bucuresti, Centrul
de Formare si Inovare pentru Dezvoltare in Carpati–Dorna Candreni etc., Tourism,
Hotel, Restaurant–Consulting Group etc.).

Prin facilitatile acordate se creeaza un cadru favorabil pentru dezvoltarea turismului rural si
agroturismului in zonele mentionate, impunandu-se mediatizarea si aplicarea corecta a acestor
masuri.

• Organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, aprobate prin
HGR nr. 364/15.05.1996 in completarea HGR nr. 201/1990 pentru aprobarea Normelor de
aplicare a Decretului Lege nr. 54/1990;

• Aprobarea a doua amendamente la Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 83/1994, pentru apararea
intereselor locuitorilor zonei montane.

• Stabilirea 'Normelor si criteriilor privind clasificarea pe flori (margarete) a pensiunilor rurale

si pensiunilor agroturistice' aprobate prin ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 si
publicate in Monitorul Oficial nr. 10/1995. ¹

In scopul protectiei calitatii produsului turistic, activitatea pensiunilor si pensiunilor

agroturistice trebuie sa se desfasoare cu respectarea actelor normative ce reglementeaza turismul
in Romania. In acest sens, in functie de calitatea serviciilor oferite si la nivelul de dotare,
pensiunile turistice din mediul rural sunt clasificate pe flori (mai precis, de la 1 la 4 margarete),
iar pensiunile agroturistice de la 1 la 3 margarete.

La activitatea consiliilor tehnice de clasificare si verificare, alaturi de specialisti din

Ministerul Turismului, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor pot participa si
reprezentantii asociatiilor profesionale din turism (Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana
– FRDM, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural –ANTREC, Asociatia
Cabanierilor, Asociatia Hotelierilor din Romania), acordand consultanta tehnica de specialitate
pentru intocmirea documentatiei de clasificare.

De altfel, in scopul solutionarii cu operativitate a problemelor privind organizarea si

promovarea turismului rural in Romania, la nivelul Ministerului Turismului a fost constituita
'Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural', din care fac parte specialisti de la
ministerele si institutiile implicate si anume: Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru
Turism, Centrul National de Invatamant Turistic, Ministerul Apelor si Ministerul Educatiei si
Cercetarii.

1.4.3. Forme actuale de organizare a turismului rural

Punctul de plecare in definirea formelor organizatorice de dezvoltare a turismului rural il

constituie facilitatile create de cadrul legislativ existent la un moment dat. Mai precis, prin
efectul Decretului Lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice
pe baza liberei initiative, se creeaza coordonatele infiintarii agentilor economici cu vocatie in
desfasurarea de activitati specifice turismului rural.

Dupa anul 1990, masurile privind constituirea si intarirea cadrului organizatoric necesar
stimularii dezvoltarii turismului rural s-au concretizat in:

• constituirea – cu sprijinul Ministerului Turismului – a Asociatiei Nationale pentru

¹ Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 242 bis/ 31.5.1999

Turism Rural,Ecologic si Cultural (ANTREC), care numara 31 filiale, respectiv: Alba, Arges,
Bacau, Buzau, Bistrita-Nasaud, Bihor, Brasov, Cluj, Caras-Severin, Covasna, Dambovita, Dolj,
Giurgiu, Gorj, Galati, Harghita, Hunedoara, Iasi, Ilfov, Litoral, Maramures, Mehedinti, Mures,
Neamt, Prahova, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Tulcea, Vrancea si Valcea, insumand in prezent
peste 3000 de gospodarii;

• constituirea Federatiei Romane pentru Dezvoltare Montana (FRDM), cu peste 400 locuinte
omologate de Federatie (pentru turismul rural in zone pilot); federatia nu utilizeaza clasificarea
spatiilor de cazare conform normelor nationale aprobate prin norme legislative;

• avizarea de catre Ministerul Turismului a constituirii altor organizatii nonguvernamentale

care au ca scop dezvoltarea turismului rural, precum:

􀂾Asociatia 'Agroturism Montan' cu sediul in Cluj Napoca, jud. Cluj;

􀂾Fundatia de Agroturism 'Marea Neagra', cu sediul in Constanta;

􀂾Asociatia de Turism Montan Prahova;

􀂾Asociatia Rural Eco–Tours Agro–Montan' (RETAM) cu sediul in Cluj Napoca;

􀂾Fundatia Turistica 'Agro–Tour OSR' cu sediul in Vadu Izei, jud. Maramures;

􀂾Asociatia de Turism Montan 'Carpatina Sud', cu sediul in Sibiu s.a.

• infiintarea Agentiei Nationale a Zonei Montane cu 28 de sectii teritoriale care au in atributiile

lor si promovarea agroturismului;

• constituirea Asociatiei Operation Villages Roumaines (1989);

• crearea primei organizatii a agricultorilor privati, denumita 'Federatia Agricola Montana–

Dorna', care numara 1500 de membri in 10 asociatii comunale;

• infiintarea Asociatiei Turistice 'Botiza'.

 1.4.4. Promovarea activitatii de turism rural si agroturism

Activitatea de turism rural si agroturism se promoveaza prin Asociatia Nationala de Turism

Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) – Bucuresti, care editeaza cataloage si brosuri, pliante de
uz international si national.

Cataloagele editate respecta codificarea EUROGITES privind pictogramele pentru fiecare

pensiune turistica si agroturistica. Promovarea ofertei turistice rurale se realizeaza si prin
intermediul expozitiilor si Targului National de Turism din Romania, unde ANTREC cu filialele
sale participa cu exponate artizanale si mestesugaresti locale. De asemenea, ANTREC este
prezenta la toate targurile si bursele de turism internationale.

Prin programele PHARE s-au realizat studii de marketing pentru oferta agroturistica
romaneasca, cu solutii concrete in organizarea si promovarea agroturismului la nivel local (Vatra
Dornei, Bran–Moeciu, Arieseni–Garda etc.).

Infiintarea unor centre de informare si documentare turistica in unele arii de dezvoltare a

agroturismului (Suceava, Brasov, Cluj, Maramures etc.), ca si a unor dispecerate de cazare
informatizate (Moeciu), conduce la o promovare eficienta a acestei oferte turistice pe piata
turistica interna si externa.

Publicitate isi fac si celelalte asociatii de turism locale prin pliante sau mici monografii ale
satelor respective. ¹

¹ Puiu Nistoreanu, Management in turism,editura ASE, Bucuresti,

2002

CAPITOLUL 2

SATUL TURISTIC SI ROLUL SAU IN DEZVOLTAREA TURISMULUI

RURAL SI AGROTURISMULUI

2.1. Definitii. Concepte. Motivatii turistice pentru vizitarea spatiului rural si a

satelor turistice
 Prin valorile sale cultural-istorice, etnografice, naturale si socio-economice satul
romanesc este o componenta de baza a spatiului rural, iar prin valoarea turistica atestata poate
deveni un 'produs turistic' de mare originalitate si de marca pentru turismul romanesc. De aceea,
pentru a da imaginea reala a spatiului rural romanesc cu spiritualitatea sa ancestrala, turismul
rural si agroturismul nu pot fi promovate ca oferte turistice decat in contextul 'satului turistic' si
al 'zonei etnografice' careia se integreaza. Satul turistic a fost lansat in Romania inca in 1973,
cand, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744/16 iulie 1973, s-au declarat, experimental, 'sate
turistice' urmatoarele 14 localitati rurale (din 118 localitati identificate si selectate): Leresti,
Rucar (jud. Arges), Fundata, Sirnea (jud. Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Vaideeni
(Valcea), Halmagiu (Arad), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldovitei (Suceava),
Murighiol si Sfantu Gheorghe, Crisan (Tulcea), Racos (Timis). Prin acest ordin s-a aprobat
cadrul de organizare, functionare si indrumare a activitatii turistice si de promovare in turism a
acestor localitati, cu alte cuvinte, s-au creat premisele dezvoltarii oficiale a turismului rural si
agroturismului.

Dar, prin decretul nr. 225/1974, s-a interzis cazarea turistilor straini in locuinte
particulare, astfel ca, satele turistice au devenit nefunctionale pentru turismul international.
Totusi, printr-o derogare a Cancelariei C.C. al P.C.R., au fost incluse in programele cu caracter
cultural si folcloric ale O.N.T. Carpati–Bucuresti satele: Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si
Crisan, din care au functionat doar Leresti (pentru Ambasadorii Prieteniei–grupuri de tineri
artisti din SUA) si Sibiel (circuit turistic international deschis).

Pentru turismul cu turisti romani aceste 'sate turistice' si alte localitati rurale au functionat
sporadic. In anii '70 O.N.T. Carpati–Bucuresti a promovat programul turistic Nunta in Carpati in
satele Bogdan Voda (Maramures), Sibiel (in zona etnofolclorica Marginimea Sibiului) si Leresti
(Muscelele Argesului).

Dupa anul 1992 Programul Operatiunii Satele Romanesti (O.V.R.–Operation

Villages Roumaines) a promovat proiecte turistice de organizare si dezvoltare in domeniul
turismului, in zone pilot, care se suprapun unor entitati etnografice cu o certa valoare turistica si
anume: Bucovina, Maramures, Valea Ariesului (Tara Motilor), Bran. Preocuparea pentru gasirea
unor noi formule de vacanta, din care sa se reflecte cat mai fidel posibil preferintele turistilor si
sa satisfaca cerintele unui turism ce tinde sa devina un fenomen de masa, s-a bucurat si se bucura
de atentia cuvenita din partea organizatiilor de turism din tara si de peste hotare. Faptul este
explicabil, deoarece turismul modern cauta mereu altceva, alt aer, locuri noi, necunoscute, o
ambianta umana diferita de cea proprie locului de provenienta, dar si cu un alt cadru edilitar–
gospodaresc, toate acestea fiind menite sa raspunda aspiratiilor sale spre o deplina fructificare si
traire a timpului liber de care dispune.

Alaturi de vacantele combinate – mare–munte, munte–mare, tratament balnear–excursii

etc.–, in ultimul timp s-au impus, ca formule de concediu, satele de vacanta, dar mai ales 'satele
turistice' cu sejur la fermele agroturistice, atat ca necesitate, cat si ca 'moda turistica'.

O definitie acceptata si in alte tari contureaza satele turistice drept “asezari rurale bine
constituite, pastratoare de valori si traditii etnofolclorice si cu un bogat trecut istoric, care, in
afara functiilor politico–administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc,
sezonier sau in tot cursul anului si pe aceea de gazduire si asigurare a hranei pentru turistii
care isi petrec un sejur cu durata nedefinita sau le viziteaza in cadrul unor programe de
turism itinerant, cu sau fara servirea mesei” (V. Glavan, colab., ICT, 1980).¹

Intre conditiile minime ce trebuie sa le indeplineasca o localitate pentru a deveni sat turistic
amintim:

• amplasare intr-un cadru natural atragator sub aspect peisagistic, fara surse de poluare;

• accesibilitate usoara pe cai rutiere, feroviare, fluviale sau aeriene;

• infrastructura generala (alimentare cu apa, curent electric, incalzire, canalizare, cai

de comunicatie);

• prezenta unor traditii si valori etnofolclorice reprezentative (arhitectura populara,

mestesuguri si artizanat, folclor si port popular, muzeu etnografic, sarbatori folclorice, traditii si
obiceiuri populare etc.);
 • existenta unor resurse turistice bogate si posibil a fi valorificate prin desfasurarea

unor activitati de vacanta cat mai variate: odihna, plimbari in

aer liber, cura de aer, soare si ape minerale, inot si sporturi nautice, excursii usoare, ascensiuni
montane, alpinism si

¹ Maria Bacanu, Satul romanesc contemporan, editura Academiei, Bucuresti, 1996

speoturism, activitati culturale sau participarea la actiuni culturale ce se desfasoara in sat,

integrare in activitatile economice traditionale etc.;

• existenta unor gospodarii cu un nivel de confort, asigurat cu mijloace locale, simple

sau mai complexe (instalatii sanitare si baie, apa curenta) si care sa corespunda normelor de
clasificare existente.

Alaturi de acestea, la sporirea valorii unui sat turistic mai pot contribui si urmatoarele:

• existenta unei traditii in ce priveste activitatea turistica;

• aportul unor eventuale resurse balneoclimatice (ape minerale si termale, namoluri si

gaze terapeutice, lacuri sarate, plaja maritima etc.);

• existenta unor valoroase vestigii arheologice, monumente istorice, de arta si

arhitectura;

• prezenta unor dotari sanitare, social-culturale, sportive, comerciale etc.;

• dotarile tehnico–edilitare adecvate (drumuri, alei, canalizare).

Dezvoltarea impetuoasa a turismului contemporan, care a dus la edificarea unor adevarate

'cetati turistice' in regiuni pline de pitoresc si inedit ale lumii, a scos la iveala, mai ales in ultima
perioada, un aspect deosebit de interesant, in exploatarea caruia, converg mai multe discipline.
Este vorba de cerinta crescanda pentru turismul in regiuni rurale, de reorientarea unor aspiratii,
gusturi, trebuinte spre folclor, traditie si mod de viata rural, puritate a naturii etc. In aceste
conditii se poate vorbi si de un comportament turistic specific care, la randul sau, implica un set
de motivatii adecvate.

O analiza mai profunda, facuta din punct de vedere psihosociologic, pune in evidenta
ansamblul de impulsuri, mobiluri, imbolduri, care se constituie intr-un proces psihic determinant
pentru actiunea umana. Motivatia fiind o adevarata forta dinamica in complexul bio–psiho–
social.

Observatiile repetate si experienta care s-a acumulat in aprecierea calitativa a fenomenelor

psiho-sociale legate de turism, se cristalizeaza intr-o conceptie generala asupra motivatiei legate
in cazul de fata, de turismul in zone rurale.

Trebuie sa evidentiem, de la inceput, ca trebuinta umana se poate transforma intr-un motiv numai
in situatia in care a fost constientizata si integrata unei imagini, care ocupa un loc bine definit pe
scara de valori a individului.

Pornind de la caracteristicile mediului citadin alaturate obligatiilor si conventiilor sociale

specifice, se pot depista o serie de trebuinte, pe care oraseanul, cetateanul angrenat in ambientul
urban, le emite din ce in ce mai constant si tinde sa le transforme in actiune.

Intre aceste trebuinte si motivatii turistice legate de spatiul rural amintim urmatoarele :

Reintoarcerea la natura modificata, motivatie valabila pentru toate categoriile de varsta, sex,
socio-profesionale, statut social, este rezultatul necesitatii de conservare, sanatate, confort fizic si
spiritual. Ea demonstreaza ca omul modern nu se poate rupe de cadrul originar de viata, iar
contactul lui cu mediul rustic are ecouri largi in mecanismul echilibrului functional.

Cunoasterea si adeziunea temporara la grupurile de apartenenta specifice zonelor rurale,

dintre care se desprind: familia de tip patriarhal, comunitatea locala, grupul de munca, grupul
folcloric. Turistul care vine in contact cu aceste grupuri primare isi satisface trebuintele sociale
fundamentale, a caror realizare este adesea obstructionata in mediul citadin. Anonimatul si
uniformitatea, caracteristice grupurilor mari, ca si starile tensionale ce se manifesta deseori in
ambianta urbana se atenueaza considerabil in cadrul climatului rustic, in care turistul isi recapata
conditia de membru al comunitatii, reputatia, prestigiul, consideratia celorlalti, precum si
posibilitatea de a participa la actiuni comune creatoare.

Cunoasterea, intelegerea, inventarea si elaborarea sunt, de asemenea, motivatii care se pot

realiza cu succes in ambianta satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese ale tezaurului istoriei
nationale, ale folclorului, ocupatiilor traditionale si obiceiurilor populare, transforma vacantele
rustice intr-un veritabil proces de asimilare a unor noi si numeroase cunostinte si de dobandire a
unor deprinderi ce dau turistilor satisfactii personale si sentimentul unitatii. In acelasi timp, prin
initierea in mestesuguri si ocupatii traditionale locale turistii isi pot manifesta din plin
aptitudinile creative personale, iesind din monotonia si rutina activitatilor cotidiene.

Motivatii estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalete
indeamna pe majoritatea turistilor care iau contact cu satele respective si vecinatatile lor sa se
considere privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si farmecul
lor.

Totodata, curiozitatea ce decurge din informatii asupra ospitalitatii populare, obiceiurilor

gastronomice, artizanatului si ritualurilor satesti, determina largi categorii de turisti sa cunoasca
la fata locului si sa pastreze amintiri durabile din vacantele inedite.

Odihna, cura de aer si de fructe, consumul de alimente proaspete si ecologice, terapia

ocupationala, de care doresc sa beneficieze cei ce isi ingrijesc sanatatea in vacanta, se intrunesc
armonios in raza asezarilor rurale, concurand adesea prin particularitatile lor cu regimul de cura
oferit de statiunile balneare. ¹

¹ Vasile Glavan, Agroturism. Ecoturism, editura Alma Mater,

Sibiu, 2002

Nu pot sa lipseasca din sfera motivatiilor nici sportul, vanatoarea, pescuitul sportiv,
ascensiunile si drumetiile, care capata o nota autentica, lasand loc suficient initiativei,
imaginatiei si inclinatiilor individuale.

Desigur, resursele subiectivitatii indivizilor depasesc, de regula, orice cadru formal de

enumerare si clasificare. Este cu atat mai indicat sa se dea curs, in mod concret, actiunilor ce
mijlocesc si favorizeaza desfasurarea unui lant complex de motivatii, care odata cunoscute, pot
stimula dezvoltarea turismului in forme pe cat de originale, pe atat de competitive si rentabile.

Intrucat satul turistic romanesc nu se prezinta ca un produs turistic de serie, ci poarta

amprenta originalului, ineditului si surprizei, el constituie, in momentul de fata, una din cele mai
bogate surse de satisfacere a trebuintelor, deci si a motivatiei.

Principala caracteristica cu care se impune acest produs turistic in fata consumatorilor este cadrul
de compensare, fizica si spirituala a deficientelor ce insotesc, in majoritatea situatiilor, viata din
colectivitatile urbane.

Turistul care aspira la o 'vacanta ideala', ale carei efecte pozitive sa dureze cat mai mult, in
timp, gaseste in universul satului turistic romanesc, paleativele care atenueaza impactul cu
mediul urban, cu elementele de stress ale vietii citadine si totodata ii maresc considerabil sansele
de adaptare la conditiile traiului modern.

Fata de cele aratate mai sus, consideram ca satele prezinta calitati deosebite, care coincid si
genereaza noi perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le infatiseaza in prezent
peisajul rural romanesc.

2.2. Satul turistic in cateva tari europene

Cerintele mereu sporite de asigurare a unor forme cat mai diversificate de petrecere a
timpului liber, aduc frecvent in atentia organizatorilor de vacante, notiunea de 'sat turistic'.

Consecinta a dezvoltarii industriei si a cresterii populatiei urbane, turismul in spatiul rural

a devenit o realitate a zilelor noastre, cu perspective de extindere in anii urmatori.

Atat in practica turistica internationala, cat si in literatura de specialitate si de alte profiluri, se

constata ca populatia oraselor se indreapta pentru recreere, tot mai mult, spre mediul rural.

In acelasi timp, se remarca faptul ca formele de turism, organizate in mari centre

aglomerate, cu programe fixe, rigide si monotone, cu deplasari dintr-un mediu aglomerat in altul,
adeseori mai aglomerat si mai trepidant, nu mai satisfac, la nivelul aspiratiilor, motivatiile si
optiunile turistice ale unei insemnate parti din randul populatiei urbane. Ca urmare, cautarea
mediului rural, pentru odihna si recreere, este o tendinta generala in practica mondiala a
turismului.

Venind in intampinarea generala a acestei tendinte, numeroase organizatii de turism,

lucrative sau obstesti, din diverse tari europene se preocupa, de mai multi ani de organizarea si
institutionalizarea turismului in spatiul rural. Astfel, in tarile cu un grad superior de urbanizare si
industrializare a aparut necesitatea de a recrea sau crea ambientul rustic–rural, sub multiple
forme: sate de vacanta, vacante la ferme, sate–club, sate pentru tineret, statiuni rurale de odihna,
precum si satul turistic, care, in ultimii ani, detine un loc prioritar.

Primele sate turistice au aparut in Franta, inca din anul 1954, fiind considerate forma cea
mai originala de turism din a doua jumatate a secolului XX. Aparitia lor corespunde cerintei, tot
mai stringente in zilele noastre, de a crea un confort corespunzator intr-un cadru natural cat mai
nealterat.

Satele turistice sunt solicitate tot mai mult de diverse categorii de turisti si in primul rand de
categoria de turisti cu copii si de tineret care vor sa-si petreaca vacanta sau concediul intr-o zona
linistita si la preturi abordabile.

Tipurile si caracteristicile unor asemenea asezari difera de la o tara la alta, in functie de

conditiile geografice si sociale, de traditii si preferinte, de valentele istorico–culturale etc.
personalul este redus la minimum, satele turistice fiind dotate si echipate corespunzator. De
regula, cazarea familiilor este solutionata in asa fel incat ele sa se poata intretine singure
(menajul, aprovizionarea, prepararea mancarurilor etc.) sau, in pensiune completa, demipensiune
ori numai micul dejun.¹

In literatura de specialitate se scot in evidenta, tot mai pregnant, avantajele acestei noi forme
de turism care constau, indeosebi, in:

• valorificarea prin intermediul turismului a bogatului potential rural;

 • economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica,
agrement;

• reducerea la minimum a personalului de servire;

• descongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;

• imbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea

si dotarea acestor spatii ca baza materiala turistica;

¹ Zahiu Letitia, Agricultura Romaniei in procesul de integrare agricola europeana, editura EX PONTO,

Constanta, 2002

• stabilirea populatiei rurale prin crearea de ocupatii in sfera serviciilor turistice;

• surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala.

In vederea rentabilizarii satelor turistice se folosesc diverse metode. Asa, de pilda, in

perioada de extrasezon se organizeaza reuniuni, sesiuni, conferinte, seminarii, sejururi pentru
pensionari, diverse actiuni la sfarsit de saptamana.

Pentru buna desfasurare a activitatii, in satul turistic exista un comitet local compus din
reprezentantii tuturor forurilor interesate in dezvoltarea turistica a zonei: primaria, reprezentanti
ai organelor locale, personalitati interesate in activitatea satului turistic. Acest comitet se
intruneste cu regularitate si rezolva problemele care se ivesc in legatura cu: organizarea
turismului, cazarea, asigurarea produselor agroalimentare (aprovizionare), calitatea serviciilor
etc. Comitetul are capacitatea sa ia toate masurile in directia eliminarii lipsurilor, greutatilor,
neajunsurilor si organizarii in cele mai bune conditii ale activitatii turistice, in general si a
prestatiilor, in special.

In continuare, ne vom rezuma la cateva informatii generale, menite sa contribuie la

intelegerea unor aspecte, privind organizarea si functionarea satului turistic in Austria, Polonia si
Bulgaria.
 In legatura cu turismul, in AUSTRIA au aparut, inca din anii '80 ai secolului trecut, doua
notiuni: 'Satul turistic de recreatie' si 'Statiune de odihna'. Prin acestea s-au creat tipuri noi in
cuprinsul localitatilor turistice, marindu-se simtitor miscarea turistica in tara respectiva.
Preocuparea de frunte a fost aceea ca locurile de odihna sa corespunda nevoii, mereu crescande,
de liniste a oamenilor ce locuiesc in orase si centre industriale. Localitatile care indeplinesc cel
mai bine conditiile cerute, trebuie ajutate in dezvoltarea lor pentru primirea vizitatorilor.
Concomitent au fost luate masuri de stimulare a acestor localitati rurale tinere si
neexperimentate, sprijinindu-le sa evite, pe cat posibil, eventualele greseli in dezvoltare.

Prin 'sate turistice de recreatie' se au in vedere asezari satesti, cu caracter predominant

taranesc, in care turistul poate sa-si petreaca concediul in izolare si liniste si in acelasi timp sa
cunoasca obiceiurile si bogatia de folclor a zonei.

Pentru ca o localitate sa fie recunoscuta ca 'sat turistic de recreatie' ea trebuie sa indeplineasca in

Austria urmatoarele conditii:

- izolarea asezarii, de exemplu, in vai, in regiuni impadurite sau muntoase, deluroase sau
langa o apa, amplasand-o la o distanta corespunzatoare de caile de comunicatie mai
frecventate, ca de exemplu, sosele principale, cai ferate, trasee aeriene sau piste de aterizare
etc.;

- asezarea sa corespunda, prin numarul si structura populatiei, caracterului unui sat. Ea ar

putea fi chiar numai o portiune izolata, apartinatoare unei localitati;

- arhitectura trebuie sa se integreze in stilul satului. Satul nu trebuie sa fie o aglomerare de

blocuri noi; orice fel de intreprindere industriala va fi amplasata la periferia localitatii. Se
recomanda ca noile constructii sa nu depaseasca 2 nivele;

- pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat unitati modeste, unde tarifele nu le vor depasi
pe cele medii;

- in amenajarea restaurantelor din zona se va pune accentul pe caracterul taranesc in ceea ce

 priveste aspectul exterior si mobilarea incaperilor; vor fi servite de preferinta mancaruri cu
specific si denumiri locale. Personalul de serviciu va purta costumul national local. Pentru a
corespunde nevoii de odihna a vizitatorilor in concediu, se exclud complet zgomotele si
agitatia produse de localuri de petrecere, localuri de noapte, sali de dans, orchestre de jazz
si orice zgomot mecanic. Instalarea de automate muzicale este interzisa, iar la cele existente
se vor reduce timpul si intensitatea de folosire;

- pastrarea datinilor, a portului popular, prezentarea de obiecte de arta populara, manifestari

sportive locale cad in sarcina organizatiilor locale. Acolo unde asemenea nu exista, ele se
vor crea si vor fi sprijinite in desfasurarea actiunilor respective;

- aceste tipuri de localitati vor incuraja concediile familiale, creand posibilitati de cazare
pentru familiile cu copii, inclusiv spatii de joaca pentru copii;

- asigurarea ingrijirii localitatii. In acest scop se iau masuri corespunzatoare pentru

infrumusetarea strazilor si a pietelor, cu sprijinul organizatiilor locale. Se pune accentul pe
bazine de inot, marcarea aleilor si potecilor pentru drumetie, pajisti pentru joaca, odihna si
plaja. In imprejurimile satului se vor amenaja zone de odihna cu banci. Populatia este
stimulata sa-si intretina ingrijit casele, curtile si gradinile si sa asigure aspectul general
estetic prin decorarea cu flori a ferestrelor si balcoanelor.

In Austria 'statiunile de odihna' sunt localitati organizate pentru vizitatori, care din punct
de vedere al aspectului, al pozitiei, structuriii si regulilor pentru pastrarea linistii etc, corespund
caracteristicilor unui sat turistic de recreatie, dar care, prin numarul vizitatorilor, echipamentelor
(agrement, sporturi de iarna, structuri de cazare etc) si, in parte, si prin preturi, il depasesc. Ele
reprezinta o treapta superioara in categoria acestor tipuri noi de localitati turistice. Recunoasterea
unei localitati ca 'sat turistic de recreatie' sau 'statiune de odihna' se acorda in Austria pe baza de
lege, de catre Uniunea Comunala (Gemeindebund) la cererea localitatii respective. Aceasta
cerere se va inainta numai in urma deciziei presedintelui autoritatii locale, de a deveni sat turistic
de recreatie. Decizia include totodata obligatia autoritatii locale de a asigura pastrarea
caracterului acestui tip de localitate. La cerere se anexeaza si un formular foarte detaliat, ce se
completeaza de catre autoritatile locale.
 La examinarea acestor cereri se aplica criterii severe. Examinrea localitatii respective se
face, de regula, prin vizitarea la fata locului si consultarea cu organele locale privind interesul
turistic al localitatii. Aprobarea obtinuta (fie ca sat turistic de recreatie, fie ca statiune de odihna)
poate desigur sa fie retrasa localitatilor care nu mai corespund conditiilor cerute.

Pentru a inlesni finantarea dotarii unitatilor de cazare, se pot folosi anumite credite ale
Ministerului de Comert si Reconstructie. De asemenea, Ministerul de Agricultura si Silvicultura
sprijina construirea de camere pentru straini la fermele taranesti. Se poate face apel si la alte
masuri de incurajare si sprijin din partea forurilor de resort.

In Austria un numar tot mai mare de 'statiuni de odihna' ofera sejururi numai pentru
familii. In majoritatea cazurilor este vorba de sate situate intr-o regiune pitoreasca in care exista
cresa sau un camin, terenuri de jocuri special amenajate pentru copii, educatoare calificate pentru
gradinite. In aceste sate, atit parintii cat si copii, isi pot petrece vacanta impreuna, in conditii
optime. Numai in regiunea Salzburg, exista 26 de asemenea sate pentru familii. La Reith,
Brixlegg, Kitzbuhel, Bagdastein, Seefeld, camerele sunt dotate cu paturi pentru copii. Dar si
localitati mai putin cunoscute ca Altenmarkt, Kosen, Schladming etc, au fost profilate pentru
acest gen de vacanta.

In POLONIA exista circa 3000 de sate turistice din care 200 au o activitate deosebita.
Dezvoltarea intr-o asemenea proportie a acestei forme complementare de cazare se datoreaza si
faptului ca baza materiala traditionala nu a putut satisface solicitarile tot mai numeroase ale
turistilor.

Prin promovarea satelor turistice respective in Polonia se realizeaza asigurarea conditiilor

necesare pentru ca un numar cat mai mare de turisti interni si straini sa-si poata petrece vacanta
in conditii avantajoase, contribuind, totodata, la descongestionarea centrelor turistice
supraaglomerate si la completarea capacitatii de cazare.

Procedura de omologare si valorificare a satelor turistice in Polonia este in linii mari,

urmatoarea:
 - satele turistice sunt create din initiative locale, ele trebuind sa indeplinesca unele

criterii minime (cadru natural, climat, cai de acces, cazare corespunzatoare, posibilitati de
aprovizionare si servire a mesei, posibilitati de agrement si conditii sanitare bune);

- pentru a fi incluse in categoria satelor turistice, la inceputul anului, Comitetul de Initiativa

locala inainteaza autoritatilor in drept cereri de inregistrare a satelor noi. In urma acestora, un
corp de inspectori se deplaseaza in localitatile rurale respective pentru stabilirea incadrarii si in
baza constatarilor facute pe teren, satele sunt declarate ca sate turistice si inregistrate ca atare;

- satele turistice functioneaza pe baza unui act normativ emis de autoritatea centrala de
turism, iar coordonarea, inclusiv propaganda si publicitatea, apartin unui organ specializat, cu
ramificatii regionale;

- pe plan local exista Comitete de Initiativa alcatuite din reprezentanti ai administratiei, ai

corpului didactic, ai organelor sanitare si ai locuitorilor satului. De regula, de activitatea turistica
din sat raspunde un salariat cu problemele turismului. Pe langa acestea mai sunt si alte
organizatii cu caracter obstesc, care sprijina activitatea din satele turistice (Asociatia Tinerilor
Tarani).

- sejurul in satele turistice se poate asigura fie prin relatii directe intre turisti si gazde, fie
prin intermediul birourilor de turism, unde se afla evidenta locuintelor respective. In scopul
incurajarii acestei forme de turism, birourile de turism nu percep comisioane pentru operatiunile
de repartizare a turistilor si nici pentru informatiile acordate;

- pentru punerea in evidenta a satelor turistice exista o emblema conventionala care apare
pe tablite indicatoare la intrarea in sat, cat si la gospodariile celor care inchiriaza camere;

- popularizarea satelor turistice se face prin presa, reviste, radio, televiziune si prin
publicarea anuala a unei brosuri cu informatii;

- pentru stimularea activitatii turistice se organizeaza concursuri intre sate pentru obtinerea
titlului de sat model, pentru cele mai bune preparate culinare si asigurarea in general a celor mai
bune servicii;
 Si in BULGARIA a existat preocuparea de a transforma unele localitati rurale in centre
“unicate” destinate in special pentru turismul international. Tendinta de petrecere a vacantei in
asa-numitele “sate unicate” creste continuu pe piata internationala turistica. Clientii acestora sunt
cu prioritate turisti din paturile cu posibilitati materiale si reprezentanti ai intelectualitatii. Oferta
turistica in aceste sate “unicate” este subordonata ideii de se forma o infatisare specifica
rusticului din Bulgaria, prin sublinierea puternica a unor elemente etnografice (port, obiceiuri,
datini etc). Conceptia architectural-constructiva a fost indreptata spre atingerea unei armonii in
constructia noua, cea veche si mediul natural, care intr-o serie de localitati a fost in mod brutal si
ireparabil incalcat de cladiri uniforme cu multe etaje si strazi intortocheate, supraaglomerate.

Infatisarea vechii localitati, combinata cu resursele natural-climatice, cu monumente

cultural-istorice, din diferite epoci, creeaza noi valente, de exemplu, pentru satul Sozop, ca
localitatea sa se afirme ca “centru-unicat” pentru un turism international de mare eficienta.
Transformarea accelerata a orasului Sozop in centru “unicat” al turismului bulgar s-a realizat
prin rezolvarea unor probleme ca: imbunatatirea si cresterea conditiilor de cazare, alimentatie,
agrement, folosirea maxima a fondului particular de locuinte prin prelungirea perioadei de
exploatare si optimizare a spatiilor de cazare.

De importanta primordiala in vederea indeplinirii cu succes a acestor idei este coordonarea

eficienta intre institutiile care iau parte la valorificarea Sozop-ului ca centru “unicat”.

Pastrand atmosfera dimensiunilor mici, arhaice, cu suprafete intime, asezarea a reusit sa-si
pastreze individualitatea, fapt deosebit de important pentru un centru turistic “unicat”. S-au
infiintat si mici ateliere pentru vechi meserii, in care turistul va avea acces direct si contact cu
procesul de fabricatie, cu renasterea unei vechi traditii, tipice pentru asezarea respectiva. S-a
asigurat organizarea unei permanente expozitii-bazar care permite turistilor sa-si procure unicate
de arta si suveniruri.¹

2.3. Criterii de identificare a asezarilor rurale ca sate turistice

O asezare rurala pentru a avea o functie turistica trebuie sa indeplineasca anumite cerinte,
legate in primul rand de valoarea traditiilor etnofolclorice, dar si de calitatea mediului, de
eventualele alte resurse turistice, ca si de accesibilitatea si pozitia geografica.
 Se impune, astfel, stabilirea unor criterii pentru determinarea potentialului turistic rural si
deci identificarea si clasificarea acelor asezari ce pot fi valorificate in circuitul turistic. Se au in
vedere urmatoarele criterii: valoarea etnofolclorica, valoarea turistica, dotarea gospodariilor
taranesti, calitatea ecologica, dotarea tehnico-edilitara si comerciala, accesibilitatea si pozitia
geografica.

¹ Victor Neagu, Romania, cartea europenaa a spatiului rural,

editura Ceres, Bucuresti, 1996.

 Criteriul valorii etnografice si folclorice

Are in vedere traditiile etnografice si folclorice (mestesuguri, port popular, specificul

asezarii, folclorul muzical, coregrafic, literar), ocupatiile traditionale specifice satului si
nemodificate in timp, arhitectura populara (a caselor si asezarii, bisericii de lemn), manifestarile
folclorice specifice zonelor etnografice romanesti si putin alterate de-a lungul anilor, institutiile
muzeale pavilionare sau in are liber etc. Toate aceste elemente si fenomene etnofolclorice se
constituie in cea mai mare parte in patrimoniu specific, care da “marca” asezarii rurale.

 Criteriul valorii turistice

Este vorba de acele elemente ale cadrului natural precum aspectele peisagistice, resurse de
ape minerale si alte resurse turistice (fond cinegetic, piscicol, domeniu schiabil, strat de zapada
etc), dar si ale cadrului socio-economic si cultural-istoric care permit realizarea unei oferte
diversificate de programe intr-un sejur (programe culturale, sportive, excursii si ascensiuni
montane etc). Volumul, varietatea si valoarea pentru turism a resurselor din localitate, dar si cele
din imprejurimile acestora, urmarindu-se izocronele de 15-30 km, in functie de gradul de
mobilitatea a turistului, dau aprecierea asupra functiei turistice ale localitatii.

 Criteriul exigentei si calitatii gospodariilor taranesti, ca pensiuni agroturistice si

pensiuni turistice

Criteriul se refera la existenta unor pensiuni agroturistice sau pensiuni turistice care sa ofere
cazare si masa in baza unor standarde de confort, dotare si igiena sanitara. Aceste standarde au
fost elaborate de Ministerul Turismului in corelatie cu cele internationale. Aici se include si alte
unitati de cazare.

 Criteriul calitatii ecologice

Are in vedere calitatea mediului din asezarea respectiva si a cadrului natural limitrof (surse
de poluare si degradare, conflicte intre dezvoltarea asezarii si economia acesteia cu turismul si
mediul ambient, dar si intre turism-mediu ambient). Aspectul general al asezarii (urbanizare,
curatenie, athitectura specifica, dotarea edilitara) contribuie la sporirea acestei calitati ecologice
precum si modul de gestionare a conflictelor ivite intre economie-turism si mediu sau turism si
mediu.

 Criteriul inzestrarii tehnico-edilitare, comerciale si sanitare

Dotarea tehnico-edilitara (alimentare cu apa, energie, canalizare, retea stradala, unitati

comerciale, sanitare etc) constituie un criteriu important in aprecierea oportunitatii introducerii
asezarilor rurale in circuitul turistic. Tot la dotari tehnice trebuie sa includem si pe cele sportive
sau de agrement, fie structuri turistice de primire existente, unele dintre acestea din urma nefiind
obligatorii. Un loc important il au si amenajarile tehnice ale raurilor, padurilor si pasunilor din
apropiere.

 Criteriul accesibilitatii

Accesibilitatea la asezarea rurala, in interiorul ei, dar si la gospodariile omologate sau la

obiectivele turistice joaca un rol important. Este vorba atat de drumuri nationale, magistrale
feroviare, aeroporturi, noduri rutiere sau feroviare, cat si de drumuri comunale, alei, trotuare etc.

 Criteriul pozitiei geografice

Are un rol important in aprecierea localitatii rurale, ca destinatie turistica, in raport cu

principalele centre emitente de turism, zone si obiective turistice de mare valoare, puncte de
frontiera, magistrale rutiere si feroviare, si poate conduce la ierarhizari valorice, in acest sens.

Sintetic aceste criterii pentru identificarea si clasificarea satelor turistice se prezinta astfel:
 1. Existenta unor gospodarii care sa asigure cazare si masa (demipensiune sau pensiune
completa) corespunzator anumitor standarde, pe care le-a elaborat Ministerul Turismului.

2. Cadrul natural pitoresc si nepoluat, care sa ofere posibilitati de recreere.

3. Traditii etnografice si folclorice ( mestesugaresti, port si folclor muzical, coregrafic si

literar).

4. Ocupatii traditionale specifice locului si nemodificate in timp.

5. Resurse turistice variate – locale si in imprejurimi – (naturale, cultural-isorice etc) care

sa permita realizarea unei oferte diversificate de programe turistice (de odihna, recreere,
tratament balnear, cultura-cunoastere, sporturi si sporturi de iarna, unele indeletniciri
specifice mediului rural etc).

6. Accesibilitate usoara si o infrastructura adecvata (apropiere de cai ferate si drumuri

nationale, drumuri modernizate sau pavate cu piatra de rau, alimentare cu apa si curent
electric, canalizare etc).

7. Dotari tehnico-edilitare, comerciale, de comunicatii, culturale si sanitare

corespunzatoare.

Desigur aceste criterii pot fi definite prin prisma marketingului turistic, tinand seama de
oferta si cererea turistica, inclusive prin viziunea motivatiilor turistice.

Mentionam ca aceste criterii sunt utilizabile in identificarea si determinarea asezarilor rurale

cu patrimoniu rural specific si cu valoarea turistica de ‘marca”, ceea ce echivaleaza cu
identificarea unui nou “produs turistic” – “satul turistic romanesc”, care prin organizare si
promovare poate conduce la diversificarea ofertei turistice romanesti pentru piata externa.

2.4. Tipuri de sate turistice

Resursele naturale (asezarea geografica, relief, clima, ape, peisaj, flora si fauna etc), cat si
cele umane (obiective cultural-istorice, monumente, muzee, ospitalitate, limba, mentalitate,
obiceiuri si datini, etnografie si folclor, arta, cultura etc) sunt cele ce genereaza diverse forme de
turism. Astfel, cele naturale sunt acelea care pot fi valorificate direct ca factori constitutiv ai
produsului turistic. De exemplu, litoralul, cursurile de apa si, in general, orice oglinda de apa
sunt folosite pentru promovarea turismului de odihna, pentru diversificarea gamei de servicii de
agrement (sporturi nautice); de asemena fondul cinegetic si piscicol genereaza vanatoarea si
pescuitul sportiv; padurile din zonele montane si submontane, frumusetea peisajului, rezervatiile
naturale etc, favorizeaza drumetia, turismul itinerant sau turismul de sejur intr-un cadru natural
nepoluat.

Pe de alta parte, resursele turistice cretate de om, care prin existenta lor raspund chiar unor
motivatii ale calatoriilor turistice, pot deveni factori de stimulare a activitatii turistice (de
exemplu, elemente arheologice, monumente istorice, elemente de etnografie si folclor etc
afirmate ca valori spirituale mostenite de generatii si generatii). Tot aici includem si atractiile
create de omul contemporan, care, la randul lor, pot contribui la intensificarea interesului pentru
alegerea unui sat ca destinatie a calatoriilor.

Intreg pamantul romanesc abunda in valori ale culturii populare, iar ospitalitatea este o
trasatura comportamentala “de marca” a poporului nostru. Cadrul natural de la Sfantu Gheorghe,
Murighiol, sau Crisan, in Delta Dunarii, pana la Sirnea sau Fundata in Culoarul Bran-Rucar,
Botiza si Vadu Izei in Maramures, ca se ne oprim doar la cateve exemple – completeaza stralucit
comorile de arta, etnografie si folclor ale spatiului rural, punand in lumina frumusetea satului
romanesc.¹

Iata de ce consideram ca, din punctul de vedere al resurselor turistice – naturale si cultural-
istorice – satele romanesti raspund in cel mai inalt grad unor multiple motivatii ale turistilor
interni si internationali, valorificarea lor ca produse turistice impunandu-se cu

¹ Puiu Nistoreanu, Turismul rural – o afacere mica cu perspective

mari, editura Didactica si pedagogica,

1996, pg 24 si 26

necesitate.
 Stabilirea tipurilor de sate turistice in baza criteriilor enuntate mai sus consta in identificarea
si relevarea specificului localitatilor si gruparea lor in cateva tipuri fundamentale, in vederea
promovarii, in fiecare localitate, a celor mai adecvate forme de turism, in functie atat de
principalele caracteristici geografice, sociale si economice, cat si de alinierea la principalele
motivatii si optiuni ale categoriilor de turisti care frecventeaza localitatea respectiva. Aplicarea
principiului specializarii in domeniul organizarii si functionarii satului turistic este cu atat mai
necesara, cu cat fiecare localitate rurala constituie o enitate fizica, sociala si economica, cu
particularitati proprii si activitati specifice, ce nu trebuie decat sa fie identificate si valorificate
cat mai eficient posibil din punct de vedere turistic.

De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selectionare a

turistilor, acestia grupandu-se de la sine intr-un sat sau altul, in functie de principalele lor
motivatii si optiuni turistice.

Aceasta permite o mai buna cunoastere si functionare a mecanismului economic cerere-oferta

si, ca urmare, organizarea spatiilor de cazare si a celorlalte servicii, in functie de principalele
caracteristici social-economice ale clientelei turistice. In sfarsit, stabilirea tipurilor de sate
turistice permite realizarea unei promovari si publicitati concrete si specifice, in functie de
particularitatile fiecarui tip de sat turistic.

Deoarece satul turistic romanesc nu se prezinta ca un produs turistic de serie, ci poarta

amprenta originalului, ineditului si surprizei, el constituie, pana in prezent, una dintre cele mai
bogate surse de satisfacere a trebuintelor, deci si a motivatiei turistice. Principala caracteristica
cu care se impune acest produs turistic in fata consumatorilor este cadrul de compensare, fizica si
spirituala, a deficientelor din colectivitatile urbane.

Din punct de vedere teoretic, problema tipologiei satelor turistice poate fi abordata ca o
chestiune de natura optionala, insa, decizia aplicarii ei in practica, determinarea tipului satului
turistic este de natura obiectiva. Pentru aceasta, este necesar ca, alaturi de dorinta si intentia
organizatorilor, satul turistic sa intruneasca un cuantum de conditii naturale, cultural-istorice si
social-econimice, obiective care sa fie definitorii si caracteristice pentru fiecare tip de sat turistic.
Intrucat caracteristicile care pot fi luate in considerare in tipologia satelor turistice sunt
numeroase si variate de la o zona geografica/etnografica la alta, ma voi rezuma doar la
prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice, care se regaseste si in unele tari europene
cu traditie in turismul rural.

Sate turistice etnografico-folclorice. In aceasta categorie se pot incadra satele in

care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioarelor, in stil rustic, muzica si
coregrafia populara predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv. In aceste
sate pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice (mobilier, decor si
echipament de pat in stil popular; meniuri traditionale, servite in vesela si cu tacamuri specifice –
farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn etc) ceea ce nu exclude, desigur, posibilitatea
utilizarii, la cerere si a tacamurilor moderne.

In aceste sate din care face parte si Bogdan Voda (Maramures), Sibiel (Sibiu), Vama

(Suceava), Vaideeni (Valcea) etc se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare),
iar pentru turistii care nu raman in localitate, ci numai o viziteaza, se pot amenaja una sau mai
multe gospodarii, ca muzeu etnografic in are liber. De asemenea, in aceste sate pot fi identificati
si stimulati rapsozi populari (vocali si instrumentali), permanentizate horele duminicale si la
sarbatori, targurile, alte obiceiuri si traditii locale, la care sa participe efectiv si turistii.

Este de stiut, insa, ca pastrarea si perpetuarea folclorului si, indeosebi, a etnografiei

(portul popular, tehnicile de lucru, arhitectura, mobilarea si decorarea interioarelor etc), in
formele lor originale si traditionale, se afla intr-un declin, devenind puncte tot mai izolate pe
harta etno-folclorica a tarii. Formele si continutul modului de viata citadin au patruns si continua
sa patrunda impetuos si ireversibil si in mediul rural.

Abordand viitorul unor localitati rurale din perspectiva turistica si adaptandu-le acestui
scop, consideram ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat (in
forme adecvate). In caz contrar, interesul actual al turistilor pentru satul romanesc, pentru mediul
rustic, in general scade treptat. Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor
administrative si de specialitate, se pot perpetua, chiar si in conditiile civilizatiei contemporane,
specificul etnografic si spiritual al unor sate romanesti.
 Acest deziderat trebuie urmarit cu atat mai mult, cu cat numerosi sateni din unele localitati
manifesta vadit interes pentru mentinerea stilului lor traditional de viata, aceste localitati avand
sanse sa devina baze turistice permanente, de popularitate internationala, deosebit de rentabile.

 Sate turistice de creatie artistica si artizanala. Este cunoscut interesul numerosilor

turisti pentru creatia artistica si artizanala ca si dorinta lor pentru achizitionarea unor astfel de
creatii direct de la sursa, de la producatorul insusi. Pana in prezent, in aceste localitati se practica
doar turismul de circulatie. Aceste sate ofera, insa, posibilitatea practicarii unui turism de sejur,
in cadrul caruia in ateliere special amenajate si sub indrumarea unor artisti si mesteri populari
renumisi, turistii s-ar putea initia in arta si tehnici arhaice populare ca: pictura icoanelor pe sticla,
pictura naiva, sculptura in lemn si piatra, tesatorie populara, confectii si cusaturi populare,
ceramica, muzica si dansuri populare etc. Aceste sate detin, de regula, ateliere artizanale sau au
creatori populari renumiti: Tismana (Gorj), Marga (Caras Severin), Marginea (Suceava), Vadu
Izei si Dragomiresti (Maramures). Se pot identifica posibilitatile de practicare a unora din aceste
activitati chiar in cadrul gospodariilor gazduitoare.

Exista numeroase sate in care preocuparea de baza a gospodinelor este tesutul la razboaie
taranesti, cusaturile sau broderiile populare, activitati in care pot fi initiati turistii amatori. Prin
urmare, caracteristica esetiala a acestor sate, imaginea lor de marca, ar urma sa fie productia
artistica si artizanala, valorificabila turistic, complex si eficient. De altfel, s-au initiat mai multe
programe pentru sustinerea mestesugurilor si a creatorilor populari, de catre diverse fundatii si
organisme din tara si mai ales din strainatate.

 Sate turistice climaterice si peisagistice

Caracteristica predominanta a acestor sate, adecvate turismului de sejur ( pentru amatorii

de liniste, de plimbari solitare, intr-un cadru natural pitoresc), este cadrul natural si pozitia
geografica izolata de centrele aglomerate si de marile artere de circulatie. Satele de deal si de
munte, cu casele raspandite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele fata de altele, cu pajisti,
fanete, livezi, satisfac motivatia fundamentala a numerosi turisti “reantoarcerea la natura” ca in
localitatile: Fundata si Sirnea (Brasov), Leresti (Arges), Botiza (Maramures), Agapia (Neamt).

 Sate turistice pescaresti si de interes vanatoresc

 In afara posibilitatilor de cazare, in aceste sate se pot oferi servicii culinar/gastronomice
pescaresti (indeosebi in Delta) si vanatoresti. De asemenea, populatia locala poate organiza in
limitele legii, pentru turisti, unele forme de agrement specifice – pescaresti si vanatoresti ca in
Murighiol, Crisan si Sf. Gheorghe (Tulcea), Ciocanesti (Suceava), Botiza (Maramures), Tismana
(Gorj).

 Sate turistice viti-pomicole

In satele in care predomina cultivarea pomilor fructiferi si a vitei de vie, activitatile turistice
sunt posibile pe toata durata anului, atat in perioada recoltarii, cat si dupa aceea, prin oferirea
fructelor, strugurilor si a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute in vedere multe alte
preparate culinare, comune sau dietetice, pe baza de fructe. In aceste sate, o atractie deosebita si,
in acelasi timp, o sursa principala de venituri, poate s-o constituie bauturile racoritoare si
reconfortante preparate din fructe sau degustarile de vin: Recas si Giarmata (Timis), Agapia
(Neamt), Leresti (Arges). Recent promovatul program “Drumul vinului” este un mod de
valorificare a podgoriilor din satele turistice romanesti.

 Sate turistice pastorale

In aceasta grupa pot fi incluse, in general, satele de munte, in care preocuparea de baza a
localnicilor este cresterea oilor si a vitelor, si care pot sa atraga turistii, prin meniuri bazate pe
produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine si de bovine,
iar pentru divertisment, pot fi organizate ospete ciobanesti (cu batal la protap, berbec haiducesc,
balmus, urda si jantita), petreceri specifice si traditionale oierilor ca la Vaideeni (Valcea), Jina,
Sibiel si Gura Raului (Sibiu), Huta Certeze (Satu Mare), Prislop (Maramures).

 Sate turistice pentru practicarea sporturilor

Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de

iarna (satele montane si de deal) si nautice (litoral, Dunarea si Delta Dunarii, raurile interioare,
lacuri de acumulare), fara amenajari speciale si costisitoare. Acest tip de sat poate sa atraga doua
categorii de turisti, in general din randul tineretului: sportivi amatori, initiati in practicarea
sporturilor respective sau turisti mai putin initiati, dar dornici sa invete sa le practice. Pentru
aceasta din urma categorie pot functiona instructori sportivi de schi, inot etc, recrutati din randul
populatiei locale. De asemenea, in aceste sate, pot functiona puncte de inchiriere a
echipamentului sportiv. Spre exemplificare, citam satele: Fundata, Sirnea si Bran (Brasov),
Murighiol si Crisan (Tulcea), 2Mai si Vama Veche (Constanta).¹

Aceasta clasificare nu este nici limitata, nici exhaustiva, putand fi avute in vedere si alte
crierii ( sate balneare, sate muzeale-ecomuzeu etc), ceea ce demonstreaza diversitatea
posibilitatilor de organizare si functionare a satului turistic, in general.

Important este de a sesiza caracteristicile naturale si istorico-culturale esentiale, specifice

fiecarei localitati, de a le evidentia si de a tine seama de ele in actiunea de organizare si
functionare a unei localitati ca “sat turistic”, pentru a evita uniformitatea si monotonia turismului
rural.¹

¹ Vasile Glavan, Agroturism. Ecoturism, editura Alma Mater, Sibiu, 2002

2.5. Amenajarea si echiparea satelor turistice

Diversitatea satului romanesc ca potential turistic natural si cultural-istoric, va determina in

viitor noi posibilitati de dezvoltare a turismului rural. Pentru aceasta trebuie remediate in timp si
spatiu, in urmatorii ani, deficientele unei politici negative de sistematizare si amenajare a
spatiului rural.

Prioritatile vor trebui stabilite in functie de gradul de dezvoltare economico-sociala, de

posibilitatile viitoare de dezvoltare a turismului, de gradul de viabilitate a localitatilor rurale.

In politica de amenajare si dotare a localitatilor rurale ca “sate turistice”, se detaseaza doua

tipuri de prioritati:
 Prioritati cu caracter general:

 Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii generale: lucrari hidrotehnice de

regularizare a raurilor, statii de epurare si tratare a apelor, platforme ecologice de depozitare a
desurilor menajere si de alt tip, modernizarea cailor de comunicatie etc.

 Mentinerea si dezvoltarea patrimoniului cultural istoric-istoric si indeosebi etno

folcloric;

 Asigurarea dezvoltarii microeconomice, inclusiv a agroturismului, revigorarea vietii

social-culturale, pentru stabilizarea populatiei, indeosebi a tineretului;

 Dezvoltarea si asigurarea autonomiei primariilor locale in stabilirea bugetelor locale, a

prioritatilor de utilizare a acestora;

 Mentinerea unui grad cit mai redus de poluare.

Prioritati cu caracter special:

 Exploatarea mai eficienta a resurselor turistice si a terenurilor agricole;

 Dezvoltarea posibilitatilor de semiindustrializare si industrializare partiala a

produselor agricole (lactate, carne, fructe de padure, ciuperci etc) in plan local, cu punerea la
dispozitia turistilor a subproduselor cu caracter ecologic, realizarea de complexe agroindustriale
zonale;

 Punerea in valoare a caselor traditionale, fara proprietar, cu valoare de monument sau

a altor cladiri, prin amenajarea si asigurarea unor servicii turistice de cazare, masa, agrement;

 Valorificarea prin dotari de agrement a resurselor de ape minerale, oglinzilor de apa,

pantelor favorabile sporturilor de iarna, a arealelor cu fond cinegetic si piscicol, a manifestarilor
etnofolclorice si mestesugurilor traditionale s.a.; sunt necesare crearea unor ateliere si centre
artizanale, amenajarea accesului si pentru vizitare a monumentelor istorice si de arta.
 Amenajarea si echiparea spatiului rural sunt actiuni complexe care necesita investitii mari
si se refera la: modernizarea si dezvoltarea infrastructurii (cai de comunicatie, alimentare cu apa,
energie electrica si termica, lucrari de canalizare, statii de epurare, platforme pentru deseuri,
telecomunicatii etc), realizarea unor dotari tehnico-edilitare, dotari sanitare, culturale, comerciale
s.a.

Un loc important in acest demers il are inventarierea si analiza resurselor turistice naturale
si antropice, precum si stabilirea tipologiei satului turistic si a functiei turistice, in raport cu care
se stabileste forma de turism ce se poate organiza si promova.

Pe de alta parte, aceste amenajari trebuie sa se realizeze in contextul protejarii si conservarii

mediului inconjurator si al valorificarii durabile a resurselor turistice locale.¹

2.6 Promovarea “satelor turistice” romanesti

Pana in prezent, in Romania, satele turistice nu au fost decat partial obiectul unei promovari
si publicitati turistice pe pietele externe, fiindca nu au constituit o oferta turistica prioritara.
Exceptie au facut satele turistice Sibiel (Sibiu) si Leresti (Arges), care au fost promovate in
strainatate de catre S.C. “ONT Carpati” S.A. atat prin materiale publicitare proprii, cat si prin
cataloagele internationale, primul sat ramanand, in continuare, un produs turistic viabil.

In prezent, promovarea satelor turistice se realizeaza, partial, concomitant cu oferta

agroturistica, prin ANTREC sau asociatii turistice locale, fara a exista in acest scop, un program
concret la nivel national. Relansarea, in ultimul deceniu, a “satului turistic” romanesc ca produs
turistic, face ca promovarea si implicit publicitatea pe piata interna si externa sa capete noi
dimensiuni.

“Satul turistic” reda specificitatea si originalitatea spirituala locala sau dintr-o zona a tarii
(etnografica) si de aceea trebuie sa fie promovat ca “produs turistic” global. El este compus din
mai multe “subproduse turistice” respectiv, pensiunile agroturistice si pensiunile turisitce, care
particularizeaza oferta turistica locala, o diversifica in raport cu profesionalismul, traditia si
ospitalitatea gospodarului (ex: satele turistice Bran, Moeciu – Brasov; Vama, Dorna , Candreni –
Bucovina; Vadu Izei – Maramures; Sibiel – Sibiu etc),
¹ Gherasim Toader, Gherasim Daniel, Marketing turistic, editura Economica, Bucuresti 1999

care reprezinta specificitatea etnografica zonala si in care se comercializeaza o serie de

gospodarii ca pensiuni agroturistice si pensiuni turistice.

De aceea, este corect ca, in cataloage, ANTREC sau alte agentii turistice sa includa “satul
turistic” si zona etnografica alaturi de pensiunea agroturistica si nu judetul, care, ca entitate
administrativa, poate sa dispara, dar realitatea etnografica va dainui mult timp si da imaginea de
marca.

De asemenea, este necesara semnalizarea valorii turistice a satului printr-o pictograma “sat
turistic” instalata la intrarile in sat si la primarie.

CAPITOLUL 3

SATELE TURISTICE MOECIU SI BRAN. PARTICULARITATI

Atat in practica turistica internationala, cat si in literatura de specialitate, se constata o

indreptare a populatiei oraselor spre recreere catre mediul rural. In acelasi timp se remarca faptul
ca formele de turism organizate in mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone,
cu deplasari dintr-un mediu aglomerat in altul (adeseori mai aglomerat si mai trepidant) nu mai
satisfac aspiratiile, motivatiile, optiunile turistilor, ale unei insemnate parti din randul populatiei
urbane, ca urmare cautarea mediului rural pentru odihna si recreere este o tendinta generala in
practica mondiala a turismului si in ultimii ani si in Romania.

Treptat insa, turismul rural a inceput sa fie privit ca o posibilitate concreta de dezvoltare a
perimetrelor rurale. Aceasta s-a dovedit a fi o sansa reala pentru zonele rurale defavorizate, dar si
pentru toate regiunile rurale: valorificarea unui bogat potential natural si cultural,
descongestionarea zonelor turistice aglomerate, imbunatatirea nivelului de trai al populatiei
acestor perimetre, stabilizarea fortei de munca locala prin crearea de noi locuri de munca in
domeniul serviciilor, constructiilor, cresterea rapida a echipamentelor de cazare datorita
cheltuielilor mici necesare dotarii lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte
de petrecere a concediilor, etc.¹

3.1. Profilul fizico-geografic al comunelor Moeciu si Bran

Comuna Moeciu este situata in centrul tarii, la extremitatea sudica a judetului Brasov,
intre masivele Piatra Craiului si Bucegi, in culoarul Rucar-Bran. Aflata la o altitudine cuprinsa
intre 800 si 1200 m, ocupa o suprafata de 103,4 km, cu o populatie de 5.575 locuitori si dispune
de o suprafata impadurita de 5482 ha.

Aceasta asezare a fost atestata documentar in anul 1405, in cadrul acesteia existand ca
monumente istorice de arta si arhitectura: Biserica ortodoxa-romana “Sf. Nicolaie” din sec.
XVIII si “Adormirea Maicii Domnului”, din1818.Comuna Moeciu face parte din unitatea
geografica social-economica a localitatilor branene. Este situata la 30 km distanta de resedinta de
judet – Brasov –, pe DN 73 si are in componenta sase sate care au fuzionat in 1968: Moeciu de
Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Drumul Carului, Magura si Pestera.

¹ www.infomoeciu.ro

Accesul in Moeciu din Bucuresti pe drumul european E60, distanta intre localitati fiind
de 182 km. Accesul pe cale ferata se face folosind reteaua Bucuresti-Brasov (166 km) si Brasov-
Zarnesti (cca. 30 km). Cat priveste accesul cu autobuzul, acesta se face din Autogara II-
Bartolomeu, plecarile efectuandu-se zilnic, din 30 in 30 de minute, sambata si duminica din ora
in ora, desi nu este foarte confortabil si circula cu viteza relativ redusa.

Profilul de baza al comunei este unul agricol, in special zootehnic, si este dat de
ocupatiile pastorale ale locuitorilor, de altfel vestiti crescatori ai ovinelor si bovinelor). De-a
lungul timpului locuitorii acestei asezari si-au castigat un bun renume cu produsele lactate
fabricate din retete stravechi. Comuna este slab industrializata, sectorul de stat fiind reprezentat
in trecut de trei societati ce activau in domeniul transportului de calatori, intretinerii pasiunilor si
exploatarii fondului forestier.
 Cadrul natural prezinta particularitati deosebite, datorita imbinarii armonioase a dife-
ritelor forme de relief (munte inalt, platou, forma valurita de-a lungul raurilor si vaIlor ce strabat
terenul modelat de o retea hidrografica bogata), toate acestea creand un valoros potential
economic si turistic, slab exploatat pana in prezent. Zona montana in care este amplasata comuna
Moeciu, intre cele doua parcuri nationale Bucegi si Piatra Craiului, creeaza conditii favorabile
organizarii si dezvoltarii turismului rural. Ca puncte de atractie pentru turisti se enumera
obiectivele: Pestera Liliecilor, Cheile Moeciului, Prapastiile Magurei, etc.

Clima din zona Moeciu este temperata de depresiune intramontana caracterizata prin veri
racoroase si ierni reci. Temperatura medie anuala este de 5°C, iar in zonele vecine se inregistraza
valori cuprinse intre 4°C (Rucar), 7°C (Brasov), 8°C (Campulung). In luna iulie, care este cea
mai calduroasa din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar in luna ianuarie temperatura variaza
intre -10 si -15°C. Zona Moeciu este bogata in precipitatii, numarul mediu al zilelor ploioase
fiind de 120 zile/an. In sezonul rece, numarul mediu de zile cu ninsoare este de 60 zile/an, iar
grosimea stratului de zapada este de 40-50 cm. Vanturile predominante in zona au o viteza de 3-
5 m/s.

Deschiderea depresiunii catre capete conditioneaza permanenta miscare a maselor de aer,

inversiunile termice fiind prezente pe vaile adanci ale raurilor. Sunt prezente si brizele de munte-
vale. Din analiza factorilor climatici reiese amplitudinea termica redusa, adapost de vanturi
puternice, umezeala relativ redusa, strat de zapada bogat si indelungat, insolatie ridicata cu
valente turistice deosebite.

Reteaua hidrografica este bogata, caracterizata in general de prezenta cursurilor de apa

temporara. Intreg teritoriul se incadreaza in bazinul hidrografic al raului Turcu, afluent al raului
Barsa.

Fauna: pe crestele montane cu deosebire in Bucegi si Piatra Craiului turistii pot admira
capra neagra. Dintre mamiferele cu valoare cinegetica amintim: ursul, lupul, vulpea, mistretul,
veverita, capriorul, rasul, toate fiind ocrotite.

Avifauna este reprezentata de cocosul de munte, acvila de munte, ciocanitoarea, mierla,

cinteza, pitigoiul. In apele de munte traiesc pastravi, scobari, clean si boistean.
 Flora: altitudinea culoarului incadreaza Moeciul in zona padurilor de fag, care la limita
inferioara se afla in amestec cu gorunul iar la partea superioara cu coniferele. Paduri compacte de
molid sau in amestec cu fag, brad apar in masivul Leaota, Piatra Craiului, Muntii Bucegi
indeosebi in versantii nordici. Ca urmare a popularii indelungate, regiunea a fost puternic
despadurita, pajistile si fanetele luand locul codrilor de altadata.

Dintre plantele medicinale care se gasesc in zona sunt: sunatoarea, musetelul, coada
soricelului. Pentru iubitorii de zmeura si mure, Moeciu este o destinatie ideala. Nu lipsesc nici
livezile de pomi fructiferi: meri, peri, visini, ciresi.

Localitatea Bran se afla in partea de SV a judetului Brasov, la intrarea in culoarul

Rucar – Bran si are altitudini cuprinse intre 700 – 900 m. Branul se afla la o distanta de 27 km de
Brasov pe DN 73, 109 km de Pitesti, 57 km de Campulung, 179 km de Bucuresti pe drumul
european E60. Accesul pe calea ferata se face folosind reteaua Bucuresti – Brasov si Brasov –
Zarnesti.

Comuna Bran, atestata pentru prima data in 1367, este specifica satului montan romanesc
si este formata din 5 sate: Poarta, Predelut, Sohodol, Simon, avand centrul comunal in satul
omonim.¹

Aceasta regiune are o clima temperata de depresiune intramontana cu veri racoroase si

ierni reci.Temperatura medie anuala este de 5 grade C, iar in zonele vecine se inregistreaza valori
cuprinse intre 4 grade (Rucar), 7 grade (Brasov), 8 grade (Campulung).

In luna iulie, care este cea mai calduroasa din an, temperatura ajunge la 25-27 grade C, iar in
luna ianuarie temperatura variaza intre -10 si -15 grade C. Zona Bran este bogata in precipitatii,
numarul mediu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. In sezonul rece, numarul mediu de zile cu
ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de zapada este

¹ Colectia Tezaurul Romaniei – Castelul Bran, brosura 1997

de 40-50 cm. Vanturile predominante in zona au o viteza de 3-5 m/s.

 Din analiza acestor factori climaticireiese amplitudinea termica redusa, adapost de vanturi
puternice, strat de zapada bogat si indelungat, ceea ce arata ca aceasta zona are valente turistice
deosebite.

Reteaua morfo-hidrografica din regiune este desfasurata conform orientarii reliefului catre
bazinul Transilvaniei si spre Campia Romana. Exista ape de adancime si de suprafata. Apele de
adancime reprezentate de izvoarele aflate la contactul dintre munti si culoarul Rucar – Bran, ele
fiind slab mineralizate si cu o potabilitate buna. In cadrul apelor de suprafata, culoarul Rucar –
Bran – Dragoslavele, are rol de cumpana de ape intre bazinul muntean si cel transilvan. Sunt
doua rauri colectoare: Barsa – in sectorul nordic si Dambovita in sud.

Din punct de vedere al faunei si florei, perimetrul se afla in cadrul padurilor de fag ce se
amesteca la limita inferioara cu gorunul si la cea superioara cu coniferele. Padurile compacte de
molid sau amestec de fag si brad apar in Muntii Piatra Craiului, Leaota si Bucegi, in special la
altitudini de 1400-1700 m, iar la altitudini inalte exista jnepeni, ienupari, flora subalpina. Izolat
apar portiuni de larice, tisa, amestecate cu molid, fag, dar din cauza poluarii pajistle si fanetele
inlocuiesc acum zona de padure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colt,
garofita Pietrii Craiului, bulbucii de padure, sangele voinicului.

Fauna este reprezentata in special in Muntii Piatra Craiului si Bucegide exemplare ca:
lupul, capra neagra, ursul, mistretul, veverita, rasul, vulpea etc. Avifauna este reprezentata de:
cocosul de munte, ierunca, acvila de munte, ciocanitoarea, cinteza, pitigoiul etc. In apele de
munte se gasesc pastravi, scobari, clean, boistean.

3.2. Bogatia cultural-istorica a zonei Bran-Moeciu

Comuna Moeciu pastreaza o instalatie traditionala pentru prelucrarea lanei, o piva, un

joagar, o moara, acestea numarandu-se printre putinele piese originale ramase in Romania. Satul
Pestera reprezinta un alt punct de atractie prin existenta “Pesterei cu lilieci”. Satul Magura atrage
turistii prin casa traditionala Runceanu, construita in totalitate din lemn, in vreme ce satul Simon
este o localitate recunoscuta prin portul popular, tesaturi, impletituri din lana si arta cojocaritului.
 - Vecinatatea Castelului Bran, precum si toate aceste valori culturale si istorice repre-
zinta atractive destinatii pentru turistii ce viziteaza zona Bran, iar aceasta nu a fost nici un
moment in istorie straina de practicile turismului rural, insa incepand cu anul 1994 aceasta forma
de turism a fost aplicata intr-o maniera organizata prin sprijinul Asociatiei nationale de turism
rural, ecologic si cultural - ANTREC, in zona Bran – Moeciu activand principala filiala a
asociatiei coordonata de Mioara Stoian.

- Muzeul etnografic in aer liber din Bran este amenajat in parcul din vecinatatea
Castelului Bran. In acest muzeu au fost aduse si reconstituite unele din cele mai vechi si mai
tipice constructii din zona. Deschis pentru public in 1961, muzeul numara in 1981, 14 gospodarii
taranesti si instalatii tehnice. Monumentele au fost selectionate si grupate pe baza cercetarilor din
1958-1960.

- Muzeul Vamii, supraveghea trecatoarea care face legatura intre Transilvania si Mun-
tenia. Din 1377-1382 cand a fost construit, pana astazi, el a fost martorul unor evenimente-reper
pentru istoria locurilor pentru care, prin pozitia si rangul sau, era pus sa dea seama.

- Jos, in vale, la baza stancii, odihneste simbolic inima Reginei Maria, semn al pretuirii
de care Branul si branenii s-au bucurat in anii de glorie ai monarhiei romanesti.

- Case memoriale din zona Bran

- Sextil Puscariu (1877-1948) – lingvist, filolog si istoric literar, membru al Acade

miei Romane

- Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Presedintele Consiliului National Romanesc din

Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil si primar al localitatii
Bran.

- Dr. Iosif Puscariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din Brasov

- Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de stiinta si neurolog

de renume mondial, membru al Academiei de Stiinte Medicale.

- Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al istoriei

medicinei si membru al unui numar de 23 de societati si academii de stiinte, legat de Bran prin
origine si iubire.

- Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultatii de Istorie

din Bucuresti, cercetator si dascal de exceptie, fiu al Branului.

- Cheile Moeciului cu Cascadele Moeciului

- Biserica Adormirea Maicii Domnului construita in 1820 si pictata in 1836¹

¹ Bebe Negoescu, Geografie economica, editura Teora, 1998

Principalele targuri si sarbatori din zona Bran

 1 ianuarie – obiceiul sorcovitului

 martie, aprilie – obiceiuri legate de sarbatoarea Invierii Domnului

 martie – urcarea oilor la munte

 25 aprilie – masurarea laptelui, alegerea celui mai bun crescator de animale

 24 iunie – Olimpiada de vara Sirnea

 20 iulie – Santilie

 25-26 iulie – Targul de vara de la Moeciu

 9 august – Sf. Pantelimon

 august – Nedeeia muntilor (Fundata)

 25 octombrie – Focul lui Sumedru

 octombrie - ravasitul oilor

 8 noiembrie – targul de Sf. Arhangheli Mihail si Gavril

 24 decembrie – colindatul – Buna dimineata la Mos Ajun

 25 decembrie – Sarbatoarea Craciunului

 31 decembrie – Revelion

Pe 17 decembrie 2005, cu cateva zile inainte de Craciun, Primaria Comunei Moeciu, in

colaborare cu ANTREC Brasov, si-a propus sa prezinte turistilor prezenti in acea perioada la
Moeciu intregul ceremonial legat de taierea porcului si pregatirea bucatelor pentru Craciun,
precum si alte obiceiuri stravechi ale zonei. Spectatorii au fost martorii sacrificarii unui porc, pe
care apoi „specialistii” l-au transat si l-au transformat in carnati, caltabosi, sarmale si in alte
preparate moiecene. In acordurile tarafurilor populare, a avut loc si pomana porcului (degustarea
produselor traditionale din porc). Spectacolul nu putea fi complet fara dansurile populare din
zona Bran – Moeciu, sezatoarea traditionala, pregatirea si servirea de gogosi si cozonaci sau alte
demonstratii ale unor indeletniciri specifice zonei: tors, tesut, cusut, sfaturi si povesti la gura
sobei. La Moeciu au venit si americanii: cativa specialisti de la USAID au apreciat in mod
deosebit traditiile si obiceiurile locale, pentru majoritatea dintre ei fiind pentru prima oara cand
au vazut asa ceva.

3.3. Circulatia turistica in cadrul unitatilor de cazare

Majoritatea locurilor de cazare din cadrul turismului rural practicat in zona Moeciu,
asemeni intregii zone a Branului, apartin pensiunilor incadrate agentiei Bran-Imex. Acestea
reprezinta, de altfel, cea mai reprezentativa forma de cazare pentru turismul rural. De la infiin-
tarea agentiei, numarul turistilor care au apelat la serviciile de cazare si masa oferite de pensiu-
nile acesteia a crescut din ce in ce mai mult, o data cu cresterea numarului gospodariilor ce fac
parte din agentie.

In tabelul 1. este prezentata situatia statistica a turistilor cazati in pensiunile Bran-Imex si

in fermele agroturistice, pentru a ilustra cresterea semnificativa a numarului lor, in paralel cu
cresterea numarului pensiunilor ce colaboreaza cu agentia Bran-Imex pentru oferirea serviciilor
de cazare si masa.

Tabel 1 . Ponderea in timp a numarului de turisti cazati in pensiunile turistice din zona Bran-
Moeciu (2004-2006)

An Romani % Straini % Total turisti %

2004 3416 - 1713 - 4329 -
2005 3460 + 1,47 + 17,63 5405 + 6,41
1945
(‘05/’04) (‘05/’04)
2006 3643 + 6,03 + 4,9 (‘06/’05) 5664 + 5,65
2021
(‘06/’05)

Sursa: Bran-Imex (2007)

Numarul turistilor romani si straini cazati in pensiunile turistice, ca urmare a cresterii

numarului unitatilor de cazare, a cunoscut o crestere continua in perioada 2004-2006. Astfel,
ponderea in 2004 a numarului de turisti cazati in pensiuni turistice (fata de 2005) a crescut cu
6,41% (cresterea mai mare a cunoscut-o numarul turistilor straini cazati), iar in 2006 cresterea a
fost de 5,65%, numarul turistilor straini cazati in pensiuni fiind in crestere, dar nu atat de
semnificativa ca in anul precedent. In 2006 o crestere semnificativa a cunoscut numarul turistilor
romani cazati in pensiunile din zona Bran-Moeciu – 6,03%.

www.insse.ro

www.bran-imex.ro

Tabel 2. Evolutia numarului pensiunilor din zona Bran-Moeciu in perioada 2004-2006

 Localitatea 2004 2005 2006
Moeciu-Cheia 8 12 22
Moeciu de Jos 24 29 44
Predelut 4 10 18
Moeciu 8 24 48
Bran Poarta 2 8 15
Bran 25 29 41
Sohodol 5 8 18
Simon 7 17 23
Poarta 6 9 19
Sirnea 5 7 14
Pestera 3 3 6
TOTAL 97 156 268

Sursa: Bran-Imex (2007)

O imagine a dimesiunii ofertei, sub forma capacitatii de cazare a turismului rural din zona
Bran– Moeciu este redata prin tabelul nr. 3 din care se distinge tendinta generala de crestere a
acesteia in perioada 2004 – 2006.

In anul 2004 cele mai multe pensiuni se aflau in localitatea Bran si erau in numar de 25, iar
in localitatea Bran Poarta se aflau cele mai putine, 2 la numar.

In 2006, situatia s-a mai schimbat, si anume, in localitatea Moeciu se aflau 48 de pensiuni
turistice, in timp ce in localitatea Pestera se aflau doar 6.
 Fig. 1: Evolutia numarului de pensiuni in zona Bran - Moeciu

In diagrama de mai sus este redata evolutia numarului de pensiuni din cateva localitati mai
importante din zona Bran – Moeciu in intervalul 2004-2006.

Se vede foarte clar o crestere intensa de la an la an a numarului de pensiuni, in fiecare din

localitatile prezentate mai sus, ceea ce este un lucru imbucurator.

In acest an, 2007, se asteapta o crestere si mai semnificativa tinand cond de interesul
turistilor pentru aceste zone, de ofertele agentiilor de turism si a persoanelor care vor sa
investeasca din ce in ce mai mult.

Tabel 3. Evolutia numarului locurilor de cazare din zona Bran-Moeciu (2004-2006)

Localitatea 2004 2005 2006

Moeciu-Cheia 43 73 110
Moeciu de Jos 167 223 272
Predelut 39 62 70
Moeciu 234 297 338
Bran Poarta 27 39 69
Bran 198 241 312
 Sohodol 18 28 33
Simon 56 93 122
Poarta 32 43 49
Sirnea 24 19 28
Pestera 14 20 22
TOTAL 852 1138 1425

Sursa: Bran-Imex (2007)

Numarul de pensiuni si implicit de locuri de cazare a crescut in fiecare an (cele mai

importante cresteri semnalandu-se in localitatile Moeciu, Bran, Simon), aceasta datorita
incurajarii dezvoltarii acestei forme de turism prin acordarea de facilitati pentru persoanele care
investesc in turismul rural.

Cei care investesc in aceste zone sunt de obicei chiar proprietarii pensiunilor, care
majoritatea dintre ei sunt specializati in administrarea pensiunilor. Aceste specializari sunt
organizate in judetul Brasov de ANTREC filiala Brasov impreuna cu THR SC Tourism, Hotel
and Restaurant Consulting Group SRL. La finalul cursului se elibereaza un certificat de calificare
care este recunoscut de 3 ministere: Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si Invatamantului,
Autoritatea Nationala de Turism.

Perioada de desfasurare a cursurilor este de 4 luni. Cursurile sunt organizate pe 4 module

si au loc o data la doua saptamani. Locul de desfasurare a cursurilor este la sediul filialei
ANTREC Brasov, strada Principala nr. 509, localitatea Bran.
 Fig. 2: Evolutia numarului locurilor de cazare in zona Bran – Moeciu

Se vede in aceasta diagrama diferenta dintre cele mai importante localitati din aceasta zona (
Bran si Moeciu) si localitatea Sirnea. Chiar daca si aici s-a constat o crestere a numarului
locurilor de cazare, diferenta fata de cele 3 localitati este considerabila si ca numar de locuri si ca
evolutia cresterii (in 2005 in Sirnea a avut loc o scadere, ceea ce nu s-a intamplat in Bran sau
Moeciu).

Tabelul 4. Calculul indicatorului ofertei de locuri de cazare (nr. locuri):

2004 2005 2006

Nr. innoptari turist 13.727 22.893 24.190
Nr. locuri cazare 852 1138 1425
Indicatorul ofertei 16,11 20,11 16,97

Sursa: prelucrare date statistice Primaria Bran (2007)

Conform tabelului nr. 5, odata cu cresterea numarului locurilor de cazare si cu cresterea

numarului de innoptari a turistilor, indicatorul ofertei este in scadere.
 Indicatorul ofertei se calculeaza cu numarul innoptarilor raportat la numarul locurilor de
cazare.

Cu cat diferenta dintre numarul locurilor de cazare si numarul innoptarilor este mai
mica cu atat v-a scadea si indicatorul ofertei.

Dupa cum reiese si din tabelul 4, in anul 2005, numarul innoptarilor a crescut mai mult
decat numarul locurilor de cazare, iar rezultatul indicatorului ofertei este de 20, 11. In anul
urmator, numarul innoptarilor a fost dublu fata de 2005, dar si locurile de cazare au crescut
considerabil si s-a ajuns la un indicator al ofertei de 16,97, aproape la fel ca in anul 2004.

Tabel 5. Durata medie a sejurului (zile):

2004 2005 2006

Numar innoptari turist 13.727 22.893 24.190
Nr. total turisti (pensiuni) 4303 5405 5664
Dms [zile] 3,19 4,23 4.27

Sursa: prelucrare date statistice Primaria Bran (2007)

Privind tabelul nr. 6, ne dam seama ca durata medie a sejurului este in continua crestere,
ceea ce este un lucru foarte bun pentru turismul rural din aceasta zona si nu numai.

La nivelul anului 2004 numarul total de turisti era in jur de 4300, iar numarul innoptarilor
era de circa 13.700. Pe parcurs s-a investit din ce in ce mai mult in aceasta zona, agentiile de
turism au venit cu oferte variate si avantajoase, iar turistii au inceput sa vina in numar din ce in
ce mai mare (dupa cum vedem si in tabel, in anul 2005 au sosit in zona Bran – Moeciu aproape
5500 de turisti, iar in 2006 aproape 5700). Numarul innoptarilor a crescut si el, de la 13727 in
anul 2004 la 24.190 in anul 2006.
Fig. 3: Durata medie a sejurului in zona Bran – Moeciu

In aceasta diagrama este prezentata procentual durata medie a sejurului in anii 2004, 2005
si 2006. Asadar in 2004 un turist isi petrecea in zona Bran – Moeciu in jur de 3,19 zile. Odata cu
trecerea anilor, sejurul a crescut pana la 4,27 zile in anul 2006.

Cresterea este evidenta de la an la an. Dupa estimarile facute de autoritatile locale, in 2007
se asteapta ca sejurul unui turist sa creasca pana la 4,9-5 zile.

Tabel 6. Calculul indicatorului densitatii turistice in raport cu populatia si cu suprafata comunei

Moeciu:

2004 2005 2006

Nr. total turisti cazati 4303 5405 5664
la pensiuni
Populatia Moeciului 5575 5652 5814
Supraf. Moeciului 103,4 103,4 103,4
dp [loc] 0,7718 0,8102 0,8467
dt [km2] 41,615 44,284 46,786
 Sursa: prelucrare date statistice Primaria Bran (2007)

Din tabelul numarul 6 se observa ca numarul populatiei Comunei Moeciu este cu putin mai
mare fata de numarul turistilor sositi.

Din 2004 si pana in prezent, atat populatia cat si numarul turistilor este in continua crestere.
In 2004 se inregistrau circa 41,615 turisti pe kilometru patrat, in 2005 erau 44, 284, iar in 2006
nu s-a inregistrat o crestere foarte mare fata de anul precedent, 46, 786.

In ceea ce priveste densitatea turistica in rapot cu populatia, in 2004 se inregistrau 0,77

turisti/ 1 locuitor, in timp ce in 2006 numarul turistilor a mai crescut pana la 0,84/ 1 locuitor.

Moeciu este o comuna mica dar foarte cunoscuta pentru turismul rural atat de romani cat si
de straini, de aceea in fiecare an vin foarte multi turisti, iar numarul lor tinde sa-l egaleze pe cel
al populatiei comunei.

Tabel 7. Structura populatiei – comuna Moeciu (2006)

Specificatia Comuna MOECIU Judetul Brasov

Populatia totala 5575 643.201
Populatia activa 2444 298.210
Populatia ocupata 1737 280564
Nr. someri in evidenta 286 17646
Rata somaj (pop. activa) 11,7% 5,9%

Sursa: prelucrare date statistice Primaria Bran (2007)

La nivelul anului 2006, totalul populatiei comunei Moeciu era de 5575 locuitori, cu o
densitate de 54 locuitori/km2. Pe categorii de varsta intre 16-30 ani erau 1201 locuitori si intre
30-62 ani, 1243 locuitori. Populatia activa insuma 2444 locuitori; angajati in industrie in orasele
invecinate 1281 locuitori, iar lucratori individuali in agricultura erau 409 locuitori. Populatia
ocupata numara 1737 locuitori, iar numarul somerilor in evidenta era de 286.
 Din datele oferite de tabelul III.8. se pot desprinde urmatoarele concluzii: populatia activa
reprezenta 43% din populatia totala; raportul dintre populatia angajata in industrie la nivelul
comunei si populatia totala era de 21%, rata somajului este de 11,5% insa cu perspective de a
ajunge la 25% din cauza restructurarii industriei; categoriile expuse somajului sunt tinerii,
populatia in varsta pana la 30 de ani, in special femeile.

Incepand cu 1997, ANTREC a editat anual un catalog ce include oferta turistica rurala la
nivelul intregii tari. Brosura cuprinde oferta turistica din cele cinci zone ale tarii (Moldova si Bu-
covina, Dobrogea, Muntenia si Oltenia, Maramures, Crisana si Banat, Transilvania). Fiecare
echipament turistic este prezentat cu ajutorul unor pictograme ce include:

 numar persoane ce pot fi cazate, suprafata, numar camere cu 1,2,3 paturi, numar

de bai, numar de dusuri, telefon, incalzire, mic dejun, toaleta, televizor, masina de spalat,
acceptare animale, curte, limba straina vorbita de gazda, distanta la cel mai apropiat oras din
zona.

O centralizare a tuturor datelor privind gospodariile clasificate din satul turistic Bran, evi-
dentiaza urmatoarele: suprafata minima de cazare a unei gospodarii este de 23 m2 cu posibilitatea
de a caza 4 persoane, iar suprafata maxima de 162 m2 putand caza 16 persoane. Gospodariile au
in general camere cu 2 paturi si cu baie. Pentru sezonul rece, majoritatea gospodariilor sunt
prevazute cu incalzire. Aproape toate echipamentele au in dotare masini de spalat, ofera mic
dejun si au curte. Proprietarii vorbesc limbi straine de circulatie internationala: franceza,
germana si engleza, dar si italiana sau spaniola.

Tabel 8. Numarul turistilor in turismul rural - zona Bran-Moeciu (2004-2006)

An Tip echipament Romani % Straini % Total turisti %

2004 Pensiuni turistice 2987 69,42 1316 30,58 4303 100

Han turistic Bran 3002 80,94 707 19,06 3709 100

2005 Pensiuni turistice 3443 66,19 1962 33,80 5405 100

Han turistic Bran 2775 87,07 412 12,92 3187 100

2006 Pensiuni turistice 3627 66,43 2037 33,57 5664 100

Ferme agroturistice 874 83,64 171 16,36 1045 100

Motel Bran 2163 86,83 328 13,17 2491 100

Sursa: Bran-Imex (2007)

In anul 2004 au fost cazati in pensiunile turistice din zona Bran-Moeciu un total de 4303
turisti din care 2987 romani si 1316 straini, iar in Hanul turistic Bran au fost cazati un total de
3709 turisti, din care 3002 romani, iar 707 straini, acestia din urma fiind cu 46,27% mai putini
decat in pensiunile turistice atestate ANTREC. Media sejurului a fost de 2 zile in trimestrele I, II
si IV si de 6 zile in trimestrul III, aceasta medie ramanand valabila si pentru anii urmatori (2005,
2006).

In anul 2005, ca urmare a cresterii numarului de locuri in pensiunile turistice, a crescut si

numarul de turisti, acesta ajungand la 5405 (3443 romani si 1962 straini), cu 6,41% mai mare
decat in anul precedent. Numarul turistilor cazati in Hanul turistic Bran a cunoscut o scadere cu
14,07% fata de anul precedent, o crestere mai mare constatandu-se in cazul turistilor straini, care
au fost cu 41,73% mai multi decat in anul precedent, in comparatie cu numarul turistilor romani
care au fost doar cu 7,56% mai putini in 2005 comparativ cu 2004.

In anul 2006 se observa modificari in totalul turistilor cazati in pensiuni – 3627 romani si
2037 straini, ambele categorii cunoscand cresteri, iar in cadrul fermelor agroturistice au fost
cazati in total 1045 turisti (874 turisti romani si 171 turisti straini).

Dupa 2004, fluxul de turisti a inceput sa creasca si sa nu mai fie concentrat doar in
trimestrul III, ci si in trimestrele I si IV cand satele din zona Bran-Moeciu sunt solicitate pentru
diversele manifestari traditionale.

3.4 Oferta agentiilor de turism rural pentru zona Bran – Moeciu

Oferta turistica din spatiul rural este diversa: cazare in diverse tipuri de structuri de primire
(pensiuni turistice si pensiuni agroturistice, cabane, hanuri, hoteluri si moteluri rustice,
campinguri etc), alimentatie (gastronomie specifica zonei etnofolclorice), produse
agroalimentare naturale, fructe de padure, dotari pentru agrement (terenuri de sport, partii de
schi, piste pentru cicloturism etc), programe si dotari culturale, poteci pentru plimbari si drumetie
etc.

In aceasta diversitate de oferte/produse turistice rurale, calitatea devine o mare strategie, ce

se regaseste in:

 profesionalism in prestarea serviciilor

 imaginea de marca a produselor si serviciilor turistice

 controlul operativ al calitatii produselor turistice

 garantia pentru consumatorii-turisti

 organizarea, promovarea si distribuirea ofertei turistice.

Printre agentiile de turism care ofera pachete turistice in zona Bran – Moeciu se numara si
Carpatia Tour, Varianttravel, OMTravel, S.C. Turism Montan SRL, Active Holidays etc

Promovarea si publicitatea ofertei turistice rurale in Romania se face la nivel national prin
Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), care editeaza cataloage
cu pensiunile turistice si agroturisitce, participa la targuri si expozitii interne si internationale,
organizeaza seminarii, work-shop-uri, schimburi de experienta, asigura legatura cu presa si mass-
media, in general. Pe plan local, filialele ANTREC si asociatiile locale/familiale de turism isi
promoveaza oferta proprie prin prospecte, pliante, presa locala etc. De asemenea, Federatia
Romana pentru Dezvoltare Montana (FRDM), are propriul sau sistem de promovare si
publicitate prin cataloage, pliante, postere etc.

In cataloagele ANTREC sunt promovate circa 900 de pensiuni turistice si agroturistice, din
peste 3000 de locatii inregistrate. Cele mai multe se regasesc in judete cu traditii in turismul rural
(Brasov peste 140, Cluj – 73, Sibiu – 68, Alba – 63, Maramures – 37 etc).
 In judetul Brasov cele mai multe pensiuni sunt in zona Bran – Moeciu, mai exact in zonele
Bran (Pensiunea Magura Branului, Pensiunea Baile Persani, Complex Turistic Dumbrava,
Pensiunea La Residenza), Bran – Predelut, Bran – Simon, Moeciu (Pensiunea Fota, Casa Stan,
Vila Niculina, Pensiunea Silvana, Pensiunea Dragoslovean, Pensiunea La Izvoare, Vila Moeciu
Bucegi), Fundata, Pestera etc.

Tabel 9. Oferta de cazare in zona Bran – Moeciu pe anul 2007

ZONA DENUMIRE TIP CAZARE PRET EURO/ PERIOADA

PENSIUNE NOAPTE
(2007)
Bran – Predelut Casa Serena Cam. dubla BB 35 05.01 – 15.12

Cam dubla HB 50

Cam dubla AI 72
Bran Cristal Cam dubla BB 55 01.01 – 20.12
Bran Mama Cam dubla 24 01.02 – 20.12
Cozonacilor
Cam dubla HB 45

Cam dubla AI 58
Moeciu Perla Carpatilor Cam dubla 30 03.01 – 15.12
Moeciu de Jos Casa Stan Cam dubla 35 03.01 – 20.12
Bran Casa Alex Cam dubla 27 05.01 – 20.12

Cam single 20

Apartament 40

Sursa: Revista Vacante la tara, ianuarie 2007

BB – mic dejun HB – demipensiune AI – pensiune completa

 Oferta de preturi in aceasta zona variaza aproximativ intre 25 si 55 de euro/noapte in functie
de camere si dotarile pe care le are. Unele pensiuni includ si masa in pret, dar cele mai multe
ofera masa la pret separat.

O oferta foarte avantajoasa pentru Revelion 2007 – 2008 la Bran o ofera proprietarii vilei
Bran pentru toti cei care vor sa-si petreaca revelionul intr-un mediu rural:

TARIFE Pachet 1 Pachet 2 Pachet 3 Pachet 4 Pachet 5

Vila Bran 1 Cam. 325 285 245 230 190
1,2,3,4,5,6
Vila Bran 2 Cam. 325 385 245 230 190
1,2,3,4,5.
Vila Bran 3 Cam. 325 385 245 230 190
3,4,5,6,7.
Vila Bran 4 Cam. 360 320 280 265 225
1,2,3,4,5,6.
Vila Bran 5 Cam 360 320 280 265 225
1,2,3,4,5.6.
Casa Cam 325 285 245 230 190
Taraneasca 1,2,3,4,5.

*Nota: - Tariful este in EUR/pers;

- Pachetul 1 include 5 nopti cazare, pensiune completa, masa festiva de Revelion;

- Pachetul 2 include 5 nopti cazare, demipensiune, masa festiva de Revelion;

- Pachetul 3 include 5 nopti cazare, mic dejun, masa festiva de Revelion;

- Pachetul 4 include 5 nopti cazare si masa festiva de Revelion;

 - Pachetul 5 include 5 nopti cazare; Acest pachet se vinde doar in cazul inchirierii vilei
integral si include si un salon la dispozitia exclusiva a turistilor din vila respectiva.

- Camerele se inchiriaza in regim de DBL;

In tarif nu este inclusa bautura. De asemenea, in restaurantul si in spatiile comune ale Vilei
Bran nu este permis consumul de bauturi sau mancaruri procurate din afara Vilei;

Pachetele 1 si 2 includ si activitati de agrement: plimbari cu sania (in functie de conditiile

meteo), diverse concursuri (ping pong, aruncare la cosul de baschet, tras cu arma de tir), joc de
paintball (organizat pentru 8-10 participanti);

In 2 dintre seri se organizeaza foc de tabara cu muzica folk, respectiv dansuri populare;

- Orele de servire a mesei sunt : mic dejun – 8.30 – 11.00;

pranz – 13.00 – 15.30;

cina – 18.30 – 21.00;

masa festiva de Revelion – incepand cu 20.30;

- Pentru a 3-a si a 4-a persoana cazata in camera, acolo unde camera o permite, se percep
urmatoarele tarife:

sub 6 ani - cazare - gratuit;

- masa – 50% din tarif;

intre 6 si 12 ani - cazare – 40% din tarif;

- masa – 60% din tarif;

peste 12 ani - cazare – 60% din tarif;

- masa – tarif integral;

 - La rezervare se achita un avans de 50% din valoarea serviciilor. Acesta se constituie ca o
garantie a rezervarii si este nerambursabil.

- Vila Bran nu se face raspunzatoare de eventualele efecte ale unor calamitati naturale,
inzapeziri sau diverse lucrari ce ar putea cauza blocarea traficului rutier, alimentarea cu apa, gaz
sau energie electrica.

3.5 Propuneri cu privire la amenajarea turistica a zonei

In Romania, turismul rural s-a practicat de multi ani, dar nu a existat o legislatie adecvata
care sa permita diferentierea pensiunilor dupa criterii de clasificare specifice in clase de confort,
fapt ce s-a realizat ulterior (a se vedea anexa 1) si nu erau agentii specializate in cazarea la ferme
taranesti. Mergand la Bran, am intalnit turisti care veneau pentru prima data si erau impresionati
de buna organizare a localitatii din punct de vedere turistic. Cel mai clar poti afla neajunsurile
sau lucrurile bune din Bran-Moeciu, de la turistii care se opresc in Bran cu ocazia petrecerii
vacantelor sau de la cei care doar tranziteaza zona; sunt multi cei care vin aici special pentru a
vizita Castelul Bran.

Pentru imbunatatirea imaginii statiunii, precum si pentru inlesnirea accesului, mai ales in
zona muzeului, unii turisti au sugerat construirea unei parcari si a unei sosele laterale, ce ar
diminua traficul in localitate. De asemenea, a fost considerata o necesitate stringenta amenajarea
unei piete agroalimentare pentru asigurarea unei mai bune aprovizionari, cu atat mai mult cu cat,
o parte a turistilor nu au asigurata masa in unitatile de cazare. Crearea unei piete ar oferi turistilor
posibilitatea sa cumpere renumitele branzeturi de Bran.

O diversificare a paletei de servicii a firmelor de turism din localitate ar avea un efect

benefic pentru dezvoltarea turismului. Vecinatatea muntilor nu poate constitui decat un factor
extrem de favorabil pentru diversificarea ofertei prin organizarea unor excursii, numerosi turisti
neincumetandu-se sa porneasca singuri pe carari de munte, necunoscand zona.

Se constata nevoia orientarii ghizilor si catre un alt segment de varsta al vizitatorilor

Castelului Bran, asupra copiilor.
 Zona Branului este o zona turistica care se bucura de un cadru natural foarte pitoresc si
sanatos, de o bogatie cultural-istorica inestimabila si de o baza materiala de cazare si alimentatie
bine pusa la punct. Ceea ce nu este inca bine pus la punct la Bran este modalitatea de petrecere a
timpului liber al turistilor intr-un mod care sa ii faca pe acestia sa cheltuiasca mai mult. Pentru
aceasta propunem:

- amenajarea unui parc de distractii cu dimensiuni medii in apropierea Castelului;

- organizarea in incinta Castelului Bran unor intalniri pe inserat cu Contele Dracula

(legenda care a adus atat de multi turisti la Bran, mai ales straini);

- amenajarea unui centru de echitatie, turistii urmand sa invete sa calareasca si totodata

avand posibilitatea realizarii unor plimbari calare in imprejurari;

- prezenta abundenta a zapezii face posibila amenajarea unei partii de schi;

- valorificarea Cetatii Rasnovului aflata la 14 km de Bran;

- asigurarea serviciului de ghid in zona;

- dezvoltarea cailor de acces (mijloace de transport care sa asigure un nivel calitativ mai
ridicat al serviciului de transport);

Branul va continua sa atraga turistii atata timp cat va sti sa le ofere noi atractii. Priceperea
si talentul conducatorilor din turism se vor demonstra prin determinarea turistilor care au fost
deja in Bran sa revina, nu prin faptul ca vin turisti pentru prima data, caci acestia din urma sunt
atrasi in special de renumele castelului sau de calitatile naturale ale zonei.

Primaria Moeciu, date statistice 2006

www.insse.ro

Propunere program turistic „Vacanta in zona Bran” pentru turistii straini

Ziua I: sosire la Aeroportul Henry Coanda, plecare spre Bran. Cazare in gospodariile satenilor.
Masa de seara.

Ziua II: mic dejun, vizita la castelul Bran si la complexul muzeal taranesc. Pranz. Dupa amiaza
libera. Spre seara, organizarea unei mici petreceri in functie de sezon: vara in aer liber, iarna,
langa vatra – intalnire cu satenii, posibilitate de a vedea si practica diferite mestesuguri
traditionale: torsul lanei, tesut etc. Seara romaneasca: masa traditionala, muzica, dansuri
populare din zona.

Ziua III: mic dejun, excursie in comuna Moeciu (cu autocarul, biciclete, carute, sanii etc). Masa
la una din pensiunile turistice. Cina.

Ziua IV: mic dejun, excursie in Brasov si Poiana Brasov, cu vizitarea orasului, a Bisericii Negre,
Primei Scoli Romanesti si Bisericii Sf Nicolae. Pranz in Poiana Brasov. Cina la Bran.

ZiuaV: mic dejun, excursie in satul Dambovicioara, vizitarea pesterii Dambovicioarei si Pesterii
Ursilor. Pranz. Vizitarea gospodariilor taranesti, cu participarea turistilor la activitatile
domestice. Intalnire cu mesteri populari, posibilitatea achizitionarii de produse de artizanat. Cina
la Bran.

Ziua VI: mic dejun, excursie pe cararile din Piatra Craiului. Masa de pranz in natura. Cina la
Bran.

Ziua VII: mic dejun, excursie la Fundata. Intalnire cu mesteri populari si observarea sau
practicarea unor vechi indeletniciri (tesutul covoarelor, confectionarea costumelor populare),
posibilitatea achizitionarii de produse de artizanat. Masa la o stana. Seara foc de tabara si
divertisment.

Ziua VIII: mic dejun. Plecarea spre aeroportul Henry Coanda. Imbarcarea in avion.

Costul unei excursii de 7 nopti petrecute in Bran-Moeciu: 275 euro (grup de 42 turisti
straini exclusiv biletele de avion).

Conditii de transport – cazare – masa:

 - autocar 3 stele

- pensiuni 2 margarete

- masa la pensiuni (se ofera gratuitate la mesele servite la stana si cina de despartire)

- taxe de vizita: 10 euro

CAPITOLUL IV

STRATEGII DE PROMOVARE A TURISMULUI RURAL

SI AGROTURISMULUI

Aceste forme de turism ofera posibilitatea cunoasterii directe a traditiilor poporului roman,
ospitalitatea acestuia si bucataria autentica din fiecre zona si creeaza in acelasi timp premisele
cunoasterii de catre populatia din zona rurala, an special din spatiul montan, de importante
venituri suplimentare.

Totusi, turismul rural nu este dezvoltat la nivelul cererii pietei turistice interne si
internationale.

Turismul rural se poate practica pe toata durata anului, implica investitii reduse si grad de
risc scazut, reprezinta o alternativa ocupationala pentru forta de munca rurala, o modalitate de
diversificare a activitatilor economice din mediul rural si un factor de stabilitate si stabilizare a
populatiei din zona. In acelasi timp, turismul rural are si o puternica componenta de dezvoltare
durabila si ofera o cale de integrare in UE a societatii rurale romanesti.

Legea muntelui stabileste unele facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din
zona montana, pentru sustinerea initiativelor familiale in sensul ca gospodariile taranesti pot fi
autorizate sa presteze servicii turistice in calitate de pensiuni sau ferme agroturistice.

Pentru incurajarea si dezvoltarea turismului rural sunt necesare si urmatoarele

amendamente:
  Valorificarea experientei “Organizatiei satului romanesc” , care, sub patronajul PHARE,
a elaborate in anii 1996 – 1997 un “program de dezvoltare a satelor turistice”, iar nucleul
acestui program este “Asociatia locala pentru dezvoltarea turismului”,care are menirea sa
dezvolte si sa promoveze un turism cu “sprijinul si sub controlul populatiei locale” avand
ca partener autoritatile locale. Deci, este benefic pentru comunitatile locale organizarea si
dezvoltarea turismului rural prin asociatii independente de acestea.
 Elaborarea unor criterii de identificare si omologare a satului romanesc ca „sat turistic” si
legiferarea acestei categorii de produs turistic prin lege sau hotarare de Guvern.

Argumente: satul romanesc prin valoarea turistica atestata poate deveni un „produs turistic” –
„satul turistic” (format din mai multe subproduse: culturale, istorice, gastronomice, pensiunea
turistica si agroturistica etc) de mare originalitate si de marca pentru turismul romanesc.

 Pentru a da imaginea reala a spatiului rural romanesc cu spiritualitatea sa ancestrala,

turismul rural si agroturismul nu pot fi promovate ca oferta turistica decat in contextul
„sat turistic” si al „zonei etnografice” careia se integreaza.

Ex. Nu promovam judetul Sibiu si pensiunea „X”, ci zonele etnofolclorice Marginimea

Sibiului, Brasov sau Mures cu pensiunile, din judetul Sibiu.

4.1 Sprijinul statului in consolidarea turismului rural

Desi recunoasterea internationala devenise o certitudine, atingerea standardelor oferite

turistilor necesita anumite amenajari interioare ale gospodariilor gazda (intrarea separata pentru
turisti, grupuri sanitare pentru acestia, parcari acoperite etc). Pentru realizarea acestora, erau, si
mai sunt si acum, necesare importante sume de bani. Din fericire, interventiile si memoriile la
Guvern nu au ramas fara un raspuns, din contra, cand acesta a venit, a fost chiar multumitor.
Astfel ca, Ordonanta de Guvern 63/1997, privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea
turismului rural, venita in completarea Legii nr. 145/1994, a mai usurat din problemele
practicantilor de turism rural din Romania. Conform aceste ordonante, “persoanele fizice,
asociatiile familiale si societatile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea
serviciilor turistice in pensiunile turistice si pensiunile agroturistice beneficiaza de scutire de
plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioada de 10 ani”. In varianta adoptata de
Camera Deputatilor, ordonanta prevede ca persoanele fizice si juridice mentionate pot beneficia
de credite, cu dobanda preferentiala acordate pe o perioada de maximimum 10 ani. Pentru astfel
de credite, acordate pentru dezvoltarea si amenajarea capacitatilor de cazare, dobanda va fi
stabilita la un nivel reprezentand 50% din valoarea dobanzilor practicate pe piata bancara.
Asigurarea sumelor necesare acordarii de credite preferentiale se face din Fondul special pentru
dezvoltarea si promovarea turismului, in limitele prevazute de Ministerul Turismului.

Potrivit prevederilor aceleiasi ordonante, pensiunile turistice si cele agroturistice vor plati
energia electrica si gazul metan consummate la tariful stabilit pentru consumul casnic, iar
serviciile de telecominicatii la tariful pentru personae fizice. Pensiunile au beneficiat de
asemenea, de acordarea de prioritati la instalarea de linii pentru telecominicatii, la racordarea la
reteaua electrica, de alimentare cu apa si gaz metan, precum si la sistemul de canalizare.

Din pacate aceste oportunitati nu au fost mentinute in totalitate, astfel ca de la inceputul

anului 2006 s-a reintrodus impozitarea intreprinzatorilor pe veniturile/profiturile obtinute, iar
obtinerea creditelor a fost destul de dificila. De asemenea, presedintele ANTREC considera drept
ridicata taxa de autorizare solicitata detinatorilor de pensiuni de catre Oficiul de Autorizare si
Control in Turism din cadrul Autoritatii Nationale de Turiam, in present aceasta putand ajunge la
300 RON.

Cu toate aceste greutati, datele privitoare la fluxul de turisti in mediul rural, cu sprijinul
agentiilor de turism affiliate ANTREC, semnaleaza o expansiune a cazarilor la pensiuni in
ultimii ani.

4.2 Promovarea si publicitatea turismului rural

Pentru a putea oferi si comercializa produsele agroturistice, ofertele trebuie prezentate

conform uzantelor de pe piata turistica si corespunzator cererii.
 In conditiile adaptarii si integrarii ofertei turistice romanesti, inclusiv cea agroturistica, in
turismul european, ofertele trebuie definite clar in sistemul unitar din UE de pictograme, care
reprezinta un sistem eficient de codificare si recunoastere. Aceste pictograme se refera la
pensiunea turistica/agroturistica cu oferta sa de servicii de cazare si/sau masa, dotarile de
agrement si animatie, specificul agrar/ zootehnic/silvic al fermei etc. Pentru amenajarile si
dotarile din afara fermei trebuie sa fie amintite locul si distanta, iar pictogramele respective vor fi
tipizate ca forma, semn si culoare.

Acest sistem de inscriptionare prin pictograme in cataloage si pe tablele indicatoare este

recunoscut de majoritatea tarilor europene si prezinta avantajul ca nu mai necesita traducere si
tiparire.

Promovarea pensiunilor turistice si agroturistice se realizeaza prin mai multe forme si

mijloace publicitare si anume:

- inscrierea in cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice.

- tiparirea de catre asociatile turistice locale sau fermierii – prestatori de servicii turistice
de pliante, harti, ghiduri etc.

- promovarea prin mass-media (audio-vizuala, presa scrisa).

- promovarea prin intermediul unor agentii turistice tour-operatoare sau detailiste, interne
sau straine, alti agenti economici interesati.

- prezentarea ofertei agroturistice la targuri, expozitii si burse de turism; prin Legea nr.
187/1998 privind aprobarea OUG nr 63/1997, art. 2, alin. (d) Ministerul Turismului ofera
“Prezentarea gratuita a ofertei turistice a pensiunilor turistice si agroturistice in materiale de
promovare turistica si in actiuni de promovare intreprinse de birourile de informare turistica din
tara si din strainatate ale ministerului”.

- colaborarea cu diverse organisme specializate interne (ANTREC si filialele judetene) sau

internationale (EUROGITES, alte asociatii europene de profil).
 - promovarea ofertei agroturistice prin reteaua INTERNET.

O alta metoda importanta de promovare a turismului rural este insasi calitatea serviciilor
oferite, care determina satisfactia turistilor, ceea ce ii poate transforma in clienti fideli. Mai mult,
ei pot recomanda pensiunea la care s-au simtit bine si altor persoane si, prin aceasta reclama
verbala, gradul de ocupare poate creste considerabil.

Desigur, existenta unui site pe internet care sa atraga atentia asupra existentei pensiunii si
sa popularizeze oferta acesteia este intotdeauna binevenita. Mai putin eficienta se dovedeste o
promovare costisitoare (presa scrisa, radio TV), care de cele mai multe ori nu isi justifica prin
sporul de eficienta costurile foarte ridicate. Exceptie fac revistele sau emisiunile care au ca
subiect calatoriile, turismul etc.

4.3 Promovarea turismului rural in zona Bran – Moeciu

Promovarea turismului rural in aceasta zona se realizeaza in principal de catre ANTREC

prin aparitia ofertelor turistice din zona Bran – Moeciu in cataloage, brosuri, pliante, prin
prezentele la targurile de turism si expozitii, dar cel mai mult prin internet pe site-urile
www.antrec.ro, www.infomoeciu.ro si www.vacantelatara.ro etc

Pentru o promovare si o publicitate foarte mare a turismului rural din aceasta zona sunt o
serie de factori care trebuie indepliniti si anume:

 Accentul trebuie sa se puna pe dezvoltarea parteneriatelor in zona, adica

reunirea sub o singura marca a mai multor intreprinzatori cu produse similare.

 Este esential sa se identifice cerintele turistului si in functie de asta sa se

dezvolte turismul rural, respectiv pachete de servicii care sa se promoveze si sa se vanda pe piata
externa. Pentru exportul pachetelor turistice rurale este necesara dezvoltarea pensiunilor turistice
conform standardelor europene dar si a unor puncte de agrement.
  In momentul de fata se inregistreaza o cerere din ce in ce mai mare a turistilor

straini pentru acest gen de turism, tot mai multi oameni cauta turismul ecologic. In acest sens se
impune crearea unui adevarat produs turistic rural, care sa implice si activitatile de petrecere a
timpului liber dar si turismul cultural. De asemenea este nevoie de stabilirea unor criterii clare
privind specificitatea produselor, echipamentele standard si calitatea serviciilor.

 Calitatea produselor turistice destinate exportului (si nu numai) trebuie sa se

reflecte in special in modul in care sunt concepute produsele, adica in ingeniozitatea activitatilor
incluse in diversele tururi in zona ( castelul Bran, muntii Bucegi, Cetatea Rasnov, orasul Brasov
etc) in modul in care reusesc sa implice activ turistii si apoi sa ii fidelizeze prin diverse programe
de facilitati: gratuitati pentru copii, nopti de sedere gratuite, tarife de cazare speciale, bauturi
gratis la cina si altele.

 De asemenea se promoveaza o serie de alte programe turistice cu specific romanesc

cum ar fi: “Acasa la mesteri populari”( care include vizite la atelierele unor mesteri populari, unii
dintre acestia avand posibilitatea de a oferi cazare turistilor si chiar de a-i initia pe acestia in
tainele unor mestesuguri traditionale din zona);

Se incurajeaza desfasurarea unor targuri de arta populara si artizanat, a spectacolelor

cultural folclorice traditionale si a unor manifestari religioase din zonele turistice. De exemplu
Consiliul Judetean Brasov in parteneriat cu Centrul pentru Conservarea si Valorificarea Traditiei
Populare Brasov au organizat, in perioada 20 - 22 decembrie 2006, in zona Bran-Moeciu,
evenimentul « Obiceiuri de Craciun in judetul Brasov ».

Scopul evenimentului a fost acela de a promova traditiile si obiceiurile populare din judet,
tinandu-se cont de multiculturalitatea ce-l caracterizeaza. Organizatorii si-au propus, de asemena,
sa incurajeze activitatile de ajutorare a familiilor cu venituri mici din judet. Ca urmare, produsele
culinare preparate in timpul evenimentului au fost donate acestor familii. Cu aceeasi ocazie au
fost premiati reprezentantii Administratiei Publice Locale cu rezultate deosebite in dezvoltarea
durabila a comunitatii brasovene.
 In cadrul acestui proiect de promovare a turismului si agroturismului brasovean au fost
reprezentate 12 localitati ale judetului : Apata, Bran, Bunesti, Homorod, Moeciu, Ormenis,
Prejmer, Sacele, Sambata, Sinca Noua, Tarlungeni si Vama Buzaului. Fiecare dintre aceste
localitati au avut cate o echipa de bucatari cazata intr-una dintre cele 12 pensiuni agroturistice ce
au participat la eveniment.

Motivul pentru care s-a ales 20 decembrie ca data de incepere a evenimentului a fost acela
ca este o zi speciala pentru comunitatea traditionala romaneasca. Cu cateva zile inaintea
inceperii ciclului zilelor “festive”, are loc sacrificarea porcului, de Ignat sau in ziua de 20
decembrie. In unele parti, taierea porcilor se face la Ignat, prin altele datina

amanandu-se pana la Craciun.

Pentru zona Bran – Moeciu, turismul rural inseamna si probleme edilitare, iar sprijinul
intern si extern acordat zonei s-a facut simtit repede. Taranul a inteles ca turism nu inseamna sa
iei banii omului si apoi sa-i dai papucii, trebuie sa ii si oferi ceva. In primul rand confort.
Oamenii si-au mutat toaleta in casa si si-au construit bai cu apa calda la discretie. Femeile au
devenit mai atente la tinuta, asa cum au vazut ca fac de multe ori doamnele de la oras. Asta
inseamna civilizatie si pentru ei. Apoi, toti isi indeamna copii sa invete limbi straine. Pana acum
ziceau ca daca stiu limba romana, la ce iti mai trebuie engleza? Acum au nevoie de cineva sa se
inteleaga cu strainii. S-au dezvoltat vechile meserii: tamplaria – oamenii isi fac case noi, special
pentru turism, - si meseriile artizanale. Turistii cumpara pulovere, caciuli, plapumi, iar branenii
nu mai sunt nevoiiti sa stea prin piete, la oras, sa-si vanda marfa. Asadar, se poate constata cu
usurinta, de ce turismul clasic a pierdut partida, la Bran. Hotelul din localitate practica tarife mai
mici, dar solicitarile sunt mult sub cele catre Agentia de Turism Rural BRANIMEX. O
explicatie? Agroturismul in Romania are o deviza: “Vino ca turist, pleaca prieten!”¹

Sprijinirea investitiilor turistice care promoveaza bucataria traditionala romaneasca

specifica zonei Bran – Moeciu sau a unor initiative de valorificare turistica resurselor locale, pot
constitui de asemenea factori de dezvoltare a turismului rural in zona.

4.4 Prioritati privind dezvoltarea si promovarea turismului rural romanesc pe piata

externa:
 Sustinerea promovarii turistice prin sprijin financiar in realizarea unor imagini de
marca pentru recunoasterea unor produse turistice romanesti;
 Sprijinirea parteneriatului dintre sectorul de stat si cel privat, cu acordarea unor reale
facilitati de sprijin pentru sectorul privat;
 Acordarea unor scutiri de impozite pe o durata de 5 ani din momentul clasificarii
pensiunii turistice;
 Sprijinul financiar pentru o promovare agresiva pe piata externa a produsului
turistic rural prin elaborarea unor materiale: cataloage regionale, brosuri, Cd-uri;
 Participarea la targuri de turism din strainatate; organizarea unor seri romanesti
 Modernizarea si intretinerea corespunzatoare a infrastructurii
 Cresterea calitatii serviciilor turistice
 Sporirea fondurilor necesare includerii ofertei turistice rurale romanesti in
cataloagele marilor firme touroperatoare din lume
 Amplificarea „excursiilor de ospitalitate” la care participa reprezentanti mass-media
din strainatate , cu accent pe turism rural, pentru promovarea imaginii Romaniei

Obiectivele strategice:

- Elaborarea unei legi a turismului rural

- Diminuarea turismului practicat in mod neoficial

- Diversificarea ofertei turistice prin promovarea unor “produse unicat” precum:

Drumul Vinului (Vrancea, Prahova, Iasi), Focurile Vii( Buzau),

Drumul Ceramicii (Valcea), Delta Dunarii, Acasa la Mesteri Populari.

- Sporirea atractiei turistice prin originalitate si inedit

- Orientarea investitiilor si pentru construirea unor puncte de agrement

- Definitivarea unui numar restrans de produse turistice rurale pentru piata externa,
bine puse la punct;
 - programe comune de promovare - vin – turism rural – mestesug
CONCLUZII GENERALE

Interesul manifestat pentru sustinerea turismului rural in Romania a crescut si ca urmare

a desfasurarii la Bucuresti in 4-6 septembrie 1995, la nivelul Natiunilor Unite, a lucrarilor
Comisiei Economice pentru Europa. Lucrarile s-au materializat prin adoptarea unui document
privind rolul asezarilor rurale si dezvoltarea lor durabila sub aspectul planificarii regionale cu
accent pe sustinerea unei dezvoltari rurale multifunctionale.

Mai aproape, la Conferinta Internationala „Turismul rural si ecoturismul - potential si

perspective” desfasurata in anul 2004 la Bran – Moeciu, sub egida Organizatiei Mondiale a
Turismului, dl. Francesco FRANGIALLI secretarul general al O.M.T. a aratat ca Romania
dispune de toti factorii de baza pentru intensificarea dezvoltarii turismului rural si anume de:
sate dezvoltate pe diferite forme de relief aparute din timpuri stravechi, care au pastrat si mai
pastreaza inca aspecte si manifestari traditionale, datini si obiceiuri strabune, elemente valoroase
de etnofolclor; potential natural; populatie rurala numeroasa; traditii bogate; pozitionare
geografica atractiva;

Inceputul turismului rural in Romania se situeaza in jurul anilor ’30 si se leaga de

valorificarea resurselor turistice montane si balneare. Ca urmare se concentreaza in zonele Bran-
Rucar, Valea Oltului, Harghita-Covasna. In jurul statiunilor turistice de renume respectiv in
zonele rurale limitrofe acestora se ofera cazare pe timpul verii, in case; ulterior activitatea se
dezvolta ajungandu-se pana la construirea de pensiuni turistice.

Dupa cel de al doilea razboi mondial si intrarea comunismului, activitatea se dilueaza pana
la disparitie. Reluarea turismului rural se face in perioada anilor 1973 – 1974, cand la cererea
Ministerului Turismului din guvernul socialist se lanseaza actiunea de „identificare” a 33 de
„sate turistice” din toate zonele etnografice si a gospodariilor taranesti pentru omologare.
Ulterior au fost atestate 13 sate si au functionat doar doua: Leresti(jud.Arges) si Sibiel(jud.Sibiu).
 Practicarea in mod organizat a turismului rural a inceput insa dupa anul 1989, cu
concentrare in zona montana a tarii, a carei populatie numara cca.1,7 mil. locuitori si peste 600
mii gospodarii familiale.

Incepand cu anul 1992 Romania a beneficiat de Programul PHARE pentru turism care s-
a derulat in doua etape pana in anul 1997, avand alocate fonduri de cca. 9,5 mil. ECU pentru:

- dezvoltare institutionala;

- pregatirea personalului;

- elaborarea strategiilor de dezvoltare;

- pentru grant-uri in turism si cofinantarea unor proiecte de dezvoltare.

Pentru dezvoltarea turismului rural au fost alocate cca. 900.000 ECU in perioada 1995-
1997.In acest context si sub coordonarea autoritatii administratiei publice centrale in domeniul
turismului (permanent modificata ca forma institutionala creand instabilitate din punct de vedere
al continuitatii institutionale) s-a actionat pe urmatoarele directii-cadru de dezvoltare si
organizare:

- legislatie, prin crearea cadrului legal general pentru:

desfasurare a activitatii de turism rural;

omologare si clasificare a structurilor turistice de cazare din turismul rural;

sustinerea activitatii prin acordarea de facilitatii si subventii;

- evaluare a patrimoniului rural si a posibilitatilor de integrare in sistemul turistic european

prin elaborarea de studii de catre Institutul National de Cercetare Dezvoltare Turism;

- sustinerea infiintarii si dezvoltarii a unei retele organizatii non-guvernamentale si a

Asociatiei Nationale a Turismului Rural, Ecologic si Cultural(A.N.T.R.E.C.) prin care s-a derulat
si sectiunea de dezvoltare a turismului rural din programul PHARE.
 Atributiile A.N.T.R.E.C. constau in reprezentarea, dezvoltarea si promovarea intereselor
turismului rural in cooperare si colaborare, in primul rand, cu autoritatea admnistratiei publice
centrale in turism. In prezent, asociatia are cca. 3000 de pensiuni clasificate si o retea nationala
compusa din 31 de filiale.

Analizand piata turistica externa a turismului rural si comparand, atuu-rile ofertei

romanesti in domeniu aceasta se particularizeaza prin:

- ponderea ridicata a cadrului natural montan virgin, in componenta naturala, nemodificata;

- conservarea elementelor vechi de civilizatie rurala si aplicarea lor in viata de zi cu zi;

- prezenta unor traditii si valori etnofolclorice reprezentative(arhitectura populara,

mestesuguri, folclor si port popular, sarbatori folclorice si obiceiuri populare, etc.).

- ospitalitatea romaneasca cu influente de tip latin, obiceiurile gastronomice de la marile

sarbatori religioase crestin ortodoxe; cura de fructe si alte produse de padure, consumul de
alimente proaspete bio si ecologice la preturi foarte mici, practicarea terapiei ocupationale si
initierea in tainele medicinii naturiste populare romanesti.

- integrarea in viata comunitatilor rurale foarte vechi si trairea atmosferei specifice acestora;
un numar mare de vorbitori de limbi straine de larga circulatie internationala; facilitatea in a
intelege si a vorbi limbi straine

Ritmul constant crescator al veniturilor din turismul rural chiar daca nivelul nu atinge cote de
boom economic a determinat cresterea numarului de pensiuni turistice rurale si agroturistice iar
in unele situatii de concentrare a lor realizand adevarate “micro - statiuni de turism rural”.

Un rol deosebit de important in valorificarea ofertei turistice a turismului rural l-a avut
promovarea agresiva prin participarea la majoritatea targurilor de turism interne si internationale
cu standuri proprii.
 Principalul motiv pentru care vizitatorii aleg destinatii turistice rurale il reprezinta faptul ca
doresc sa se bucure de calitatea peisajului rural natural, dar si antropic. Mentinerea calitatii
mediului reprezinta o conditie esentiala pentru ca zona respectiva sa fie atractiva.

Furnizarea de transport si alte servicii ar trebui sa vina in intampinarea nevoilor vizitatorilor

si localnicilor si sa tina seama de politicile de mediu.

Este necesar sa se urmareasca cresterea ponderii numarului de vizitatori ce utilizeaza

mijloacele de transport in comun pentru a ajunge la destinatia turistica respectiva, prin
imbunatatirea calitatii acestora, prin stabilirea unor rute si a unor orare atractive si printr-o
promovare de calitate.

Un rol esential il au si unele dotari tehnico-edilitare, care sa sporeasca gradul de confort si

igiena, fara a duce la urbanizarea agresiva a spatiului rural. Realizarea acestei cerinte devine o
conditie primordiala pentru crearea si mentinerea unui flux turistic constant care sa asigure
amortizarea investitiilor si acumularea profitului. Dezvoltarea si modernizarea transporturilor,
mai ales prin cresterea calitativa si cantitativa a mijloacelor de transport, a telecomunicatiilor este
un alt factor imporant.

Turismul rural - o activitate care in ultimii ani a cunoscut o puternica dezvoltare - se

confrunta cu probleme datorate faptului ca proprietarii de pensiuni turistice din mediul rural,
provin din alte sectoare de activitate si nu au pregatirea adecvata pentru a face fata exigentelor
turismului actual.

Pe piata turistica mondiala si indeosebi pe cea europeana are loc fenomenul de puternica
segmentare a cerintelor consumatorilor.

Perfectionarea modalitatilor de promovare care este esentiala in momentul de fata chiar

daca aparent se constata un caracter mai difuz si dimensiuni mai reduse ale activitatilor turistice
din spatiul rural.
 Valorificarea atenta a tuturor resurselor turistice prezente, amenajarea acestora creaza
conditii de realizare a unor produse autentice “de marca” care sa intereseze turistul si care cere
un anumit mod de prezentare si vanzare a ofertei.

Datorita schimbarilor intervenite in ultima perioada in economia romaneasca, rolul

resurselor umane a capatat o importanta deosebita. Din cauza conditiilor economice actuale si
mai ales dinamicii transformarilor fara precedent din sectorul serviciilor in special a celor din
turism , se constata o necesitate acuta de calificare si recalificare a fortei de munca din acest
domeniu de activitate.

Lipsa unei Legi Turismului Rural.

Este necesara elaborarea unor noi norme de clasificare a pensiunilor turistice astfel incat sa
ne aliniem cerintelor europene.

Stimularea micilor intreprinzatori in crearea si intretinerea facilitatilor (mijloace de

transport, pensiuni, gradini, paduri, alei, parcuri,etc.) prin programe si inlesniri guvernamentale
reprezinta un alt aspect care trebuie luat in calcul in elaborarea unei strategii de dezvoltare a
acestui gen de turism si implicit a strategiei nationale de export.

Un factor decisiv in dezvoltarea turismului rural il constitue lipsa unor facilitati pentru
proprietarii de pensiuni care au posibilitatea si doresc sa-si dezvolte ferme agricole
ECOLOGICE, conform normelor europene si inscrierea lor in organismul european cum ar fi:
scutirea sau reducerea la jumatate a platii impozitului pentru pensiunile cu o capacitate de pana
la 10 locuri pentru o perioada de 5 ani de la inceperea activitatii.

Accesul limitat la fondurile europene cauzat de lipsa informatiei in unele regiuni ale tarii si
unor organisme care sa ofere servicii de consultanta pentru potentialii investitori in vederea
realizarii si implementarii unor proiecte ( ex. trasee montane pentru ciclisti, drumetii in natura,
echitatie, pescuit), care sa dezvolte turismul in zona respectiva si sa ofere turistului ceva in plus
din punct de vedere al agrementului , impiedica dezvoltarea unor pachete turistice care ar putea fi
vandute cu succes pe piata externa.
 Potentialul turistic existent trebuie valorificat la maxim iar sprijinirea oricaror proiecte
inovatoare in domeniu sunt activitati care pot fi cu succes aplicate in Romania.

Promovarea este un factor esential in dezvoltarea turismului rural.

Infiintarea unui birou de informare turistica in Bucuresti, destinat in special turistilor

straini, este o masura care se impune.

Metodele de promovare trebuie realizate in functie de cerintele turistului strain care se

indreapta tot mai mult catre natura, catre turismul rural si ecologic. In momentul de fata se
inregistreaza o cerere tot mai mare pentru vacante active, pentru produse turistice inedite care sa
atraga turistul. Acest gen de pachete turistice trebuiesc promovate pe piata externa.

Bibliografie

Bacanu Maria – Satul romanesc contemporan, editura Academiei, Bucuresti, 1996

Bebe Negoescu, Gh. Vlasceanu – Geografia economica, editura Teora 1998

Botez G., Lupu N., Miron A. – Indrumator pentru turismul rural, editura Rentrop si

Straton, Bucuresti, 1998

Eugen Buciuman – Economia turismului rural si agroturismului, Alba Iulia, 1999

Firoiu D. - Industria turismului si a calatoriilor, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2006

Glavan V. – Agroturism. Ecoturism, editura Alma Mater, Sibiu, 2002

Gherasim Toader, Gherasim Daniel – Marketing turistic, Editura Economica, Buc. 1999

Ionescu Dunareanu – Muntii nostri, editura Sport Turism, Bucuresti, 1996

Mitrache St., Manole V. – Agroturism si turism rural, editura Fox Press, Buc. 1996

Minciu Rodica – Economia turismului, editura Uranus, Bucuresti, 2000

Nistoreanu P.– Management in turism, editura ASE, Bucuresti, 2002

Nistoreanu P. – Turismul rural – o afacere mica cu perspective mari, editura

Didactica si pedagogica, 1999

Nistoreanu P. – Ecoturismul si turismul rural, editura ASE, Bucuresti, 2002

Snak Oskar – Economia turismului, editura Expert, Bucuresti, 1996

Stanciulescu G. – Managementul operatiunilor de turism, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

Zahiu Letitia, Lazar T. – Agricultura Romaniei in procesul de integrare europeana,

Editura Ex Ponto, Constanta, 2000

Zaharia M. – Economia serviciilor, Ed. Universitaria, Bucuresti, 2005

*Colectia Tezaurul Romaniei – Castelul Bran, brosura, 1997

*Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 242 bis/ 31.5.1999

*Monitorul Oficial al Romaniei nr. 374 din 31.12.1994

*Primaria Moeciu - date statistice 2006

www.insse.ro www.pensiuni-turistice.ro

www.antrec.ro www.infotravelromania.ro

www.mt.ro www.vacantelatara.ro

www.mturism.ro www.infomoeciu.ro

www.turismrural.ro www.bran-imex.ro

www.ecotour.ro

Zona Bran - Moeciu – prezentare generala

Moeciu

Harta rutiera – zona Bran - Moeciu

Castelul Bran
Rucar – Bran – vedere panoramica
Hotel – pensiune Colt de Rai - Ranov
Pensiunea Milenium - Moeciu