Plumb

de Lucian Blaga

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeană ce a apărut în Franţa la sfârşitul

secolului al XIX-lea, constituie o reacţie împotriva parnasianismului, a romantismului, dar şi a
naturalismului. Astfel, simbolismul renunţă la modalităţi care sunt de domeniul epicului sau al
dramaticului, optând, în schimb pentru o lirică a inefabilului realizată prin sugestie, aluzie,
analogie, corespondenţă. Simboliştii refuză ideile şi imaginile clare, precise, preferând să
exprime impresii vagi, stări sufleteşti neclare, să cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea
simbolistă se caracterizează prin melancolie, anxietate, nevroză, spleen, prin gustul pentru
bizar.
Bacovia este unul dintre marii poeţi originali de după Eminescu, deşi opera sa a stârnit
reacţii controversate în rândurile criticilor. Nichita Stănescu consideră că “dintre poeţii a căror
tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilităţii emotive, în ordinea poeziei
româneşti, Bacovia este primul”, pe când George Călinescu îl pune în mari drepturi,
numindu-l “poet care cultivă artificiul”.
Poezia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916 si care marcheaza debutul
lui Bacovia in lumea literara.
Tema poeziei o constituie condiţia de damnat a poetului într-o societate meschină,
care nu-l înţelege, o societate superficială, neputincioasă să aprecieze valoarea artei
adevărate.Ideea exprimă starea de melancolie, tristeţe, solitudine a poetului care se simte
încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l apasă, în care se simte închis definitiv, fără a
avea vreo soluţie de evadare.
Poezia poate fi considerată, aşadar, o artă poetică pentru lirica lui George
Bacovia. Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea
despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale,
într-un limbaj literar care-l particularizează.
Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvânt care are drept corespondent în natură
metalul, ale cărui trăsături specifice sugerează stări sufleteşti, atitudini poetice: greutatea
metalului- sugerează apăsarea sufletească; culoarea cenuşie- sugerează monotonia, angoasa;

1
maleabilitatea metalului - sugerează labilitate psihică, dezorientarea; sonoritatea surdă a
cuvântului (patru consoane şi o singură vocală) sugerează închiderea definitivă a spaţiului
existenţial, fără soluţii de ieşire.
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza laitmotivului "plumb" ,care
este reluat de sase ori pe parcursul poeziei.Fiecare strofa formeaza o secventa poetica ce
corespunde unui plan al realitatii:cea exterioara,obiectiva simbolizata de cimitir si cavou si
cea interioara subiectiva ,simbolizata de sentimentul iubirii invocat cu disperare.
Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte poetul,
ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viaţă, destinul sau odaia. Oricare dintre
aceste spaţii este sugerat de simboluri din câmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele
de plumb", "cavou", "funerar vestmânt", "coroanele de plumb"-, trimiţând, ca stare, către
iminenţa morţii. Verbul cu care debuteaza primul vers "dormeau"este o metafora a mortii care
prin imperfectul formei sugereaza un sfarsit continuu specific liricii bacoviene.Starea poetului
de solitudine este sugerată de sintagma "stăm singur", care, alături de celelalte simboluri
creează pustietate sufletească, "era vânt", nevroză, spleen, "scârţâiau". Repetarea simetrică a
simbolului "plumb", plasat ca rimă la primul şi ultimul vers al strofei întâi sugerează apăsarea
sufletească, neputinţa poetului de a evada din această lume apăsătoare, obositoare, stresantă,
sufocantă.
Strofa a doua a poeziei ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin sentimentul de
iubire care "dormea întors", sugerând disperarea poetului, "strig", într-o solitudine morbidă,
"stăm singur lângă mort". Dragostea nefiind înălţătoare, ci dimpotrivă este rece, "frig" şi fără
nici un fel de perspective de împlinire, "atârnau aripile de plumb".
Relaţia de simetrie este dată de prezenţa simbolului "plumb", aşezat ca rimă, de
sintagma "flori de plumb", aflată la începutul versului al doilea din fiecare strofă.
Poezia "Plumb" este o confesiune lirică, Bacovia exprimându-şi stările prin mărcile persoanei
I singular în sintagma "stăm singur", care se regăseşte simetric la începutul versului al treilea
din fiecare strofă si pronume sau adjective pronominale la persoana I singular ("amorul meu").
Imaginile surprinzătoare şi inedite dau o profundă semnificaţie stărilor sufleteşti
exprimate, poetul alăturând simbolului "plumb" alte cuvinte, formând sintagme extrem de
sugestive: "flori de plumb" (viaţă-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihică, sentimente
apăsătoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea împlinirii idealului).

2
Alte simboluri sunt verbele auditive a căror sonoritate stridentă, enervantă sugerează tristeţe
şi disperare, "să strig" sau stare de nevroză, "scârtâiau", precum şi intemperii ale naturii ce
simbolizează un suflet pustiit, "era vânt" sau încremenire şi răceală interioară, "era frig".
Imperfectul verbelor sugerează lipsa oricăror stări optimiste, stările interioare ale poetului
fiind proiectate în veşnicie, eternitate ("dormeau", "stăm", "era", atârnau"), acţiunea lor
neavând finalitate.
Cromatica este numai sugerată în poezia "Plumb", prin prezenţa elementelor funerare:
veşminte, flori, coroane şi plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".
Limbajul artistic
Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domină aproape întreaga poezie,
alternând cu peonul şi amfibrahul.
Muzicalitatea este ilustrată de rima în cuvinte cu sonoritate surdă, terminate în
consoane (plumb/vestmânt/vânt/plumb), de verbele la imperfect(dormea, stăm) şi de cele cu
sonoritate stridentă, onomatopeică(scârtâiau, vânt, strig).
La nivel fonetic se remarca predominanta vocalelor inchise o,i si u care dau
sentimentul de vid interior.Consoanele dure b,p,m creeaza o sonoritate bizara
,lugubra.Versurile au masura fixa de zece silabe cu rima imbratisata ,aceste doua elemente
contribuind in plus la ideea de inchidere.
La nivel morfologic, se remarca prezenta verbelor statice situate mai ales la inceput
de vers.Majoritatea sunt la imperfect sugerand prelungirea la nesfarsit a starii.Singurele care
difera "am inceput" si "sa strig"marcheaza constientizarea dramatica a eului liric.
La nivel sintactic, propozitiile sunt predominant principale ,independente,deseori
coordonate prin "si"ceea ce intensifica prin aglomerare senzatiile.
La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al
mortii;repetarea lor are ca efect monotonia.
In concluzie, autorul valorifica intr-un stil inconfundabil elemente precum
simbolurile,tehnica repetitiilor, sugestiile cromatice, dramatismul eului liric , corespondenta
interior-exterior. Totusi poezia isi deschide semnificatiile si spre modernism prin revolta
creatorului fata de sensul inalt, ideal al poeziei.

3
4