Introducere

La început chirurgia era o indelitnicire manuală pe care o practicau doar cei

care aveau abilități. Datorită marilor descoperiri: anestezia generală și antisepsia
chirurgia a luat o dezvoltare destul de mare.
Dacă la început patologia chirurgicală se numea patologie externă (se
trataexteriorul) apoi aceasta denumire a devenit necorespunzatoare fiindcă se
practică în prezent intervenții pe organe interne.
În prezenta lucrare am descris toate cele necesare pentru realizarea cu succes
a operației de rumenotomie , etapele și tehnicile acestei intervenții care poate
menține bunăstarea animalului și salva viața acestuia în următoarele cazuri:

-în toate cazurile în care există în rumen sau rețea un corp străin susceptibil de a
produce ruminite și reticulite (se recomandă a se face în primele 8-10 zile de la
apariția semnelor clinice);

-în indigestia prin supraîncărcare a rumenului (la recomandarea intervenției se ține

cont de vîrsta, starea de întreținere, rezistența și valoarea economică);

-timpanism ruminal;

-împăstarea (oblitetrarea) foiosului;

*este contraindicată la animalele cu stare foarte bună de întreținere cînd

valorificarea prin abataj este mai avantajoasă.

*Nu se recomandă la animalele cu tulburări circulatorii grave, cu edem de stază la

nivelul salbei, puls venos pozitiv, dureri toracice, respirație grea.

1
 Rememorări Anatomo-Topografice a regiunii şi a peretelui
abdominal.

La rumegătoare stomacul este policavitar(fig.1), compus, alcătuit din patru

compartimente: rumen, reţea, foios şi cheag; primele trei au mucoasă aglandulară
şi formează proventriculul, iar cheagul, cu mucoasă glandulară, reprezintă
stomacul propriu-zis.
Stomacul la vacă ocup ¾ din cavitatea abdominală extinzându-se în toată
jumătatea stângă şi parţial în jumătatea dreaptă.
Capacitatea totală a compartimentelor gastrice la animalul adult variază în
funcţie de rasă şi vârstă, între 110 şi 300 l, dintre care 80% revine rumenului, 5%
reţelei, 7% foiosului şi 8% cheagului.
Rumenul, ocupă jumătatea stângă a cavităţii abdominale şi prin porţiunea sa
caudo-ventrală se extinde şi în jumătatea dreaptă. Privit la exterior rumenul are
forma unui sac ovoid şi prezintă:
Conformaţia interioară a rumenului este marcată de prezenţa pilierilor
ruminali, care corespund la exterior şanţurilor ruminale. Suprafaţa mucoasei este
amplificată de prezenţa a numeroase papile ruminale (filiforme, foliate, conice etc),
dar lipsesc la nivelul pilierilor.

(fig.1)

2
 Pregătirea animalului

Contenția: patrupedal în travaliu tip Gherțen sau animalul este fixat cu capul de un
stîlp bine pus sau se alipește cu flancul drept de un perete într-un loc curat,
spațios,bine luminat și ferit de curenții de aer.

Pregătirea regiunii operatorii(fig.2) : cîmpul de operaţie se tunde şi se rade în

regiunea flancului stîng la 3-4 cm înapoia ultimei coaste și paralel cu ea pe o
lungime de 18-20 cm , la 3-4 cm sub extremitatea apofizelor transversale lombare,
apoi se spală cu soluţie de permanganat, se pensulează cu tampoane cu alcool şi
tinctură de iod. (fig.3)

Anestezia: neuroplegie + anestezia paralombară după Magda- Bașchirov +

blocajul suprapleural după V.V. Mosin.

(fig.2)

3
(fig.3)

4
 Pregătirea chirurgului

Se realizează prin antiseptizarea mâinilor şi îmbrîcarea echipamentului de

protecţie.
Antiseptizarea mâinilor se efectuiază prin spălarea insistentă cu apă caldă şi
săpun, folosind peria pentru unghii. Apoi urmează o spălare a palmelor şi
antebraţelor aproximativ 10 min. . După spălarea mâinilor se şterg cu un prosop
steril, sau se usucă la un curent de aer cald.
Urmează apoi dezinfectarea mâinilor care se antiseptează cu ajutorul unui
tampoan cu alcool şi tinctură de iod. (fig.4)
Pentru protecţia mîinilor se folosesc mănuşile de cauciuc sterile, care se
îmbracă obligatoriu după antiseptizarea riguroasă a mîinilor. De asemenea pentru
protecţia mîinilor este obligaoriu ca ungiile să fie tăiate, iar pielea integră. Pentru a
se preveni efectele negative date de spălare şi antisepsia chimică repetată, la
terminarea programului de lucru mîinile se vor unge cu balsamuri sau pomezi, cu
glicerină, lanolină sau vaselină. După antiseptizarea mîinilor chirurgul îmbracă
masca, boneta şi halatul steril.

(fig.4)

5
 Instrumentar
Trusă standard(incizie-hemostază-sutură) (fig.5)
Bisturiu, foarfece drept și curb,pense hemostatice, depărtătoare, ace pentru
sutura rumenului și a pielii,catgut , fire de sutură (mătase, nailon) , comprese de
tifon, seringa 10-20 ml , fixatorul rumenului tip Gherțen.
Instrumentele după fiecare întrebuințare se curată prin spălare cu peria,
folosind detergenți sau săpun. Pentru păstrare se supun uscării, iar
cele demontabile se desfac în parțile componente.
Aseptizarea în mod curent se realizează prin metode fizicice și chimice.
Metode fizice:
Sterilizarea prin fierbere
Fierberea se efectuează în sterilizatoare, speciale construite în acest scop, cu sursă
termică electrică sau flacară.Tehnica de sterilizare prin fierbere,este simplă și
realizabilă în orice condiție de teren.Materialul trebuie să fie acoperit în totalitate
cu apă pe tot intervalul celor 30 min.

(fig.5)

(fig.6)

Aparatul de fixare a rumenului la bovine tip Gherțen(fig.6) reprezintă un

corp de formă elipsoidală cu o deschidere si marginea externă netedă,iar cea
internă ascuțită.Marginea externă prezintă 12 fante în forma litere “T” pentru
atașarea inelelor de fixare de cauciuc , la care sînt anexate cîrligele metalice
ascuțite.Pe fața internă sînt prezentate doua dilatatoare movile cu șuruburi pentru
fixarea pielii la locul de incizie.
6
 Tehnica și etapele operatorii

Laparatomia în flancul stîng la 3-4 cm înapoia ultimei coaste și paralel

cu ea pe o lungime de 18-20 cm , la 3-4 cm sub extremitatea apofizelor
transversale lombare. (fig.7)

(fig.7)

7
 Etapele operatorii
1. Incizia (fig.8)pielii și a țesutului conjunctiv subcutanat. Incizia pielii trebuie să fie
destul de lungă(17-18 cm) încît să permită pătrunderea mînii chirurgului în
abdomen fixarea de piele a fixatorului P.P. Gherțen.

(fig.8)

8
2. Dilacerarea mușchilor pe cale manuala pe traiectul striației acestora.
*Mușchiul oblic extern;
*Mușchiul oblic intern;
*Mușchiul transvers abdominal.
(fig.9)

(fig.9)

9
 3. Incizia peritoneului .Se efectuează după instalarea aparatului de fixare de tip
Gherțen pe suprafața rănii .(fig.10)

(fig.10)

10
4. După o spălare suplimentară a mîinilor, în cavitatea abdominală se introduce
mîna dreaptă pentru a cerceta starea peritoneului și nivelul supraîncărcării
rumenului.Apoi ,cu mișcări compresive ale mîinii, se impinge conținutul
rumenului în direcția rețelei și se apucă cu putere sacul caudal dorsal al
rumenului , se trage ușor și progresiv cît mai mult în plagă.Scoaterea și fixarea
la exterior a peretelui rumenului se realizează cu ajutorul dispozitivului pe
bază de cauciuc pentru fixarea rumenului ( fixarea elastică a cutiei după P.P
Gherțen).De-a lungul porțiunii rumenului eventrat din ambele părți se așează
doua tampoane de vată și tifon (10x30 cm și grosimea 1-2 cm ), umezite cu
soluție izotonică sau novocaină 0,5%.În așa fel partea metalică a aparatului de
fixare se acoperă complet , protejînd seroasa rumenului de traume.
5. Incizia rumenului(fig.11) (camera dorso-caudală a rumenului , paralel cu vasele
sanguine care sunt vizibile) .Incizia se face de jos în sus pentru a evita
scurgerea excesivă a conținutului ruminal. Izolarea rănii peretelui cavității
abdominale și fixarea peretelui ruminal scos din cavitatea abdominală trebuie
realizată cu atenție pentru a evita nimerirea conținutului ruminal și infectarea
rănii operatorii.

(fig.11)

11
6. Evacuarea conținutului rumenului si explorarea acestuia. (fig.12) (Evitînd
traumatizarea mucoasei ruminale , prin utilizarea unor unguente aplicate atît pe
mîna chirurgului cît și pe peretele rumenal exteriorizat) Maximum 80 % din
conținutul ruminal poate fi evacuat pentru a păstra microflora ruminală .

(fig.12)

12
7. Curățirea de conținut ruminal excesiv(fig.13) a pereților rumenului și spălarea
acestuia cu soluție de furocilină.

(fig.13)

13
8. Rumenul se suturează(fig.14) apoi printr-o sutura intestinală bietajată de tip
Plahotin-Sadovski , care este o sutură în fir continuu neperforantă cu fir
resorbabil , acul și firul de sutură pătrund viu în seroasă și seromusculoasă pe
fiecare parte a rănii, paralel față de marginea ei.Se aplică în doua etaje,
înfundarea buzelor rănii se face spre lumenul organului , deci este o sutură
inversată , stenozată.

(fig.14)

14
9. Se înlătură fixatorul de rumen și acesta se readuce în cavitatea abdominală la
poziția normală.
10.Peritoneul și mușchiul transvers abdominal se suturează împreună printr-o
sutură simplă în fir continuu.
11.Mușchii oblic intern si oblic extern se suturează împreuna .
12.Înainte de aplicarea suturii , pe fiecare strat anatomic se pudrează antibiotice,
pentru evitarea complicațiilor.
13.Pielea se sutureaza printr-o sutură cu burdoneț. (fig.15)
Se aplică în puncte separate cu fire de mătase și 3 burdoneți.

(fig.15)

15
 Reuşita operaţiei constă din 50% actul operator şi 50% tratamentul
postoperator.
Tratamentul postoperator:
• Prescrierea cursului de antibiotice în dependenţă de starea procesului
patologic
• Repetarea administrării antibioticelor în cavitatea peritoneală
• Blocajul repetat după V.V. Mosin
• Dieta (2-3 zile), hrană uşor digestibilă şi treptat se trece la raţia
obişnuită
După datele lui Tarasov, Gherţen, în toate cazurile operate se obţin rezultate
favorabile în 94-95%.

Concluzii
Lucrarea dată a fost efectuată pe baza lucrărilor de laborator precum şi
completată din mai multe surse de literatură avînd o combinaţie variată de idei
propuse de autori din anul 1954 pînă în prezent. Astfel selectînd esenţialul comun
care s-a folosit cu succes în trecut şi se foloseşte şi astăzi.
În lucrarea am atenţionat la căpătarea datelor cît mai corecte.
Lucrarea dată prezintă o suficientă gamă de informaţie ce ar fi suficientă de a
fi cunscută pentru a evita complicaţiile postoperatorii.
Rumenotomia reprezintă o operație de importanță majoră pentru practica
veterinară, prin faptul ca permite salvarea vieții animalului care este pusă în pericol
și poate fi folosită în complexele de creștere a bovinelor pentru unele deziderate
economice.

16
 Bibliografie

Gheorghe Donica, Maria Moldovanova Chirurgie Operatoare veterinară,-

Chişinău 2004
Nicolae Moroşanu Anatomie Chirurgicală şi Tehnică Operatorie Veterinară,-
Bucureşti, 1989
N. Mateş Propedeutică şi Tehnică Chirurgicală Veterinară,- Cluj-Napoca, 1996
N. Mateş Lucrări Practice de Propedeutică şi Medicină Operatorie, Ediţia a 2-a,-
Cluj-Napoca, 1990
N. Mateş Lucrări Practice de Propedeutică şi tehnică Chirurgicală veterinară, -
Cluj-Napoca, 1996

17