Gfi

UNIVERSITATEA HYPERION
FACULTATEA DE ȘTIINŢE ECONOMICE
* ANCA GHEORGHIU * CORINA – MARIA ENE

*VICTOR STOICA * DANIELA NICULESCU
GESTIUNEA FINANCIARĂ
A
ÎNTREPRINDERII
-- SSU
UPPO
ORRT
TDDE
ECCU
URRSS IIN
N FFO
ORRM
MAAT D ––
T IID
GESTIUNEA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII 2
CUPRINSUL SUPORTULUI DE CURS
I. Unitatea de învăţare nr. 1 – POZIŢIA ŞI ECHILIBRUL

FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII
I.1. Bilanţul contabil – document de bază al analizei echilibrului financiar 6
I.2. Bilanţul financiar – instrumentul central de analiză a echilibrului financiar
11
patrimonial
I.2.1. Situaţia netă – expresia drepturilor proprietarilor asupra întreprinderii 15
I.2.2. Fondul de rulment – expresia realizării echilibrului financiar pe termen
16
lung
I.2.3. Nevoia de fond de rulment – indicatorul echilibrului financiar pe termen
21
scurt
I.2.4. Trezoreria netă – expresia realizării echilibrului financiar 23
I.3. Menţinerea echilibrului structurilor financiare la S.C.C.A. Tricotextil 26
I.4. Analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional 28
I.4.1. Ciclul de producţie – bază a analizei financiare funcţionale 30
I.4.2. Elaborarea bilanţului funcţional la S.C.C.A. Tricotextil 32
I.5. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 1 35
I.6. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 1 35
II. Unitatea de învăţare nr. 2 - ANALIZA RENTABILITĂŢII
ÎNTREPRINDERII PE BAZA CONTULUI DE
REZULTATE
II.1. Contul de rezultate – documentul de evidenţiere a performanţelor întreprinderii 38
II.2. Tabloul marjelor de acumulare bănească 42
II.2.1. Cascada soldurilor intermediare de gestiune 43
II.2.2. Evidenţierea soldurilor intermediare de gestiune la S.C.C.A. Tricotextil 44
II.3. Capacitatea de autofinanţare – expresie a potenţialului financiar degajat de
46
întreprindere
Universitatea Hyperion | 2011

II.4. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 2 48

II.5. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 2 48
III. Unitatea de învăţare nr. 3 - DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL
RENTABILITĂŢII
III.1. Sistemul ratelor de eficienţă 49
III.2. Rentabilitatea structurii financiare 57
III.3. Ratele de rotaţie a capitalurilor 75
III.4. Descompunerea şi analiza cauzelor şi efectelor determinate de valorile ratelor de
80
rentabilitate
III.5. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 3 84
III.6. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 3 84
IV. Unitatea de învăţare nr. 4 - ANALIZA ŞI EVALUAREA
RISCURILOR ÎNTREPRINDERII
IV.1. Riscul economic 86
IV.2. Riscul financiar 88
IV.3. Evaluarea riscului de faliment 89
IV.3.1. Modelul Altman 90
IV.3.2. Modelul Canon & Holder 91
IV.3.3. Modelul Centralei bilanţurilor din cadrul Băncii Centrale a Franţei 93
IV.4. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 4 97
IV.5. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 4 97
V. CONCLUZII 99
VI. TESTUL DE AUTOEVALUARE 105
VII. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ ÎNTREGULUI SUPORT

106
DE CURS
VIII. NOTIŢELE CURSANTULUI 108
IX. ANEXE 111
IX.1. Anexa nr. 1 111
IX.2. Anexa nr. 2 114

INTRODUCERE
În contextul situaţiei economice din România de azi, funcţionarea eficientă a

întreprinderilor fără o gestiune sănătoasă a resurselor financiare şi a utilizărilor acestora nu
poate fi concepută.
Gestiunea financiară a întreprinderii influenţează în mod direct situaţia economică a
întreprinderii, punând la dispoziţie o serie de metode şi tehnici de obţinere de capitaluri la
costuri reduse şi de alocare a acestora în condiţii de eficienţă maximă. Numai astfel poate fi
îndeplinit obiectivul fundamental al întreprinderii, acela de creştere a patrimoniului
acţionarilor.
În cadrul gestiunii finanţelor întreprinderii pot fi distinse patru faze: analiza
economico-financiară, decizia financiară, gestiunea financiară şi planificarea bugetară. Cele
patru faze, aparent distincte, funcţionează însă în intercondiţionalitate.
Principalele obiective ale gestiunii financiar-patrimoniale pot fi sintetizate astfel:

 stabilirea patrimoniului net, ca formă de evaluare contabilă a averii acţionarilor;
 detectarea unor eventuale situaţii ale dezechilibrului financiar, care ar putea
constitui o ameninţare pentru continuitatea exploatării;
 stabilirea lichidităţii şi solvabilităţii (bonitatea firmei), care interesează, în
principal, instituţiile financiare şi de credit;
 determinarea stării financiare;
 caracterizarea eficienţei elementelor patrimoniale etc.
Suportul de curs se întinde pe parcursul a patru unităti de învăţare ce cuprind atat teme de
control cat si bibliografie specifică, astfel dând ocazia studentului sa poată aprofunda
- gestiunea financiară a intreprinderii.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. I:
ANALIZA POZIŢIEI ŞI A ECHILIBRULUI

FINANCIAR
Timp de studiu individual estimat: 4 h
Competenţele specifice unităţii de învăţare:

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi putea:
 să cunoaşteţi definiţia bilanţului contabil, fondului de rulment, bilanţului financiar
 să realizaţi analiza echilibrului financiar unei societăţi comerciale
Cuprinsul unităţii de studiu:
I.1. Bilanţul contabil – document de bază al analizei echilibrului financiar 6

I.2. Bilanţul financiar – instrumentul central de analiză a echilibrului financiar patrimonial 11
I.2.1. Situaţia netă – expresia drepturilor proprietarilor asupra întreprinderii 15
I.2.2. Fondul de rulment – expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung 16
I.2.3. Nevoia de fond de rulment – indicatorul echilibrului financiar pe termen
scurt 21
I.2.4. Trezoreria netă – expresia realizării echilibrului financiar 23
I.3. Menţinerea echilibrului structurilor financiare la S.C.C.A. Tricotextil 26
I.4. Analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional 28
1.4.1. Ciclul de producţie – bază a analizei financiare funcţionale 30
1.4.2. Elaborarea bilanţului funcţional la S.C.C.A. Tricotextil 32
I.5. Tema de control a unităţii nr. 1 35
I.6 Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 1 35

Echilibrul financiar al întreprinderii este o noţiune care se referă la armonizarea

resurselor financiare aflate la dispoziţia întreprinderii cu nevoile de finanţare pe care le impun
diferitele funcţii ale întreprinderii la un moment dat.
Varietatea resurselor şi a utilizărilor acestora, aşa cum reies din bilanţ, duce la abordări
diferite privind elaborarea bilanţului:
 Bilanţul patrimonial – care regrupează elementele de activ în funcţie de

scăderea duratei în care acestea se vor transforma în monedă, iar elementele de
pasiv, în funcţie de creşterea duratei la care acestea vor deveni scadente.
 Bilanţul funcţional – prezintă o imagine a resurselor şi utilizărilor, grupate

după funcţiile cărora le sunt destinate în cadrul întreprinderii. Regruparea
acestor elemente pentru funcţiile de investiţii, finanţare, respectiv exploatare,
are meritul de a evidenţia modul în care nevoile unei funcţii sunt satisfăcute din
resursele destinate acelei funcţii (caz în care se poate vorbi de echilibru), sau
din resurse afectate altei destinaţii (caz în care este vorba de un dezechilibru
funcţional).
Corespunzător diferenţierii prezentate mai sus se fundamentează cele două studii ale
echilibrului financiar al întreprinderii, respectiv analiza echilibrului patrimonial şi analiza
echilibrului financiar funcţional.
I.1. Bilanţul contabil – document de bază al analizei echilibrului

financiar
Contabilitatea este singura formă a evidenţei economice care reflectă întreaga

activitate economică a unităţilor patrimoniale. Ea realizează acest lucru, nu ca un scop în sine,
ci pentru a asigura informaţiile necesare fundamentării deciziilor de conducere economică,

pentru a asigura gestiunea patrimonială şi pentru a se cunoaşte rezultatele activităţii

economice.
Multă vreme, secole în şir, informaţia contabilă a deservit cu succes aceste ţeluri, s-a
impus ca fiind necesară, a fost folosită şi de comercianţi şi de bancheri şi de administraţia
localităţilor.
Pe o anumită treaptă a dezvoltării economico-sociale, activitatea economică s-a
amplificat în mod deosebit şi, corespunzător, s-a amplificat informaţia contabilă. Au apărut
mari întreprinderi industriale, s-a dezvoltat transportul maritim apoi cel feroviar, au apărut
ramuri noi folosind unele cercetări ştiinţifice în domeniul fizicii şi al chimiei etc.
Creşterea cantităţii şi diversităţii informaţiei contabile, legată de progresul economic
mondial, a îngreunat folosirea ei în conducerea activităţilor economice. Informaţia contabilă,
acum numeroasă şi diversificată, nu putea fi folosită cu uşurinţă de conducători. În aceste
condiţii s-a simţit nevoia unor măsuri de sistematizare şi generalizare a informaţiei contabile,
aceasta ducând la uşurarea folosirii ei. Aşa se face că, din necesităţi practice, dar şi prin
contribuţia a numeroşi reprezentanţi ai gândirii contabile, contabilitatea şi-a creat o serie de
posibilităţi de sistematizare şi generalizare a informaţiei sale, dintre care cea mai importantă
lucrare a primit numele de bilanţ.
Aşadar, bilanţul reprezintă un instrument contabil despre care se vorbeşte din cele mai
vechi timpuri, ca situaţie finală a unei activităţi desfăşurate.
Aristotel, în lucrarea ’’Politica’’ vorbeşte despre bilanţul preventiv, respectiv despre
bugetul de venituri şi cheltuieli, iar autorul italian Branbilla vorbeşte despre bilanţul cetăţii
Treviza din 1341. Alţi autori menţionează încheierea, în anul 1368, a unui bilanţ al cetăţii
Roma, iar mai târziu al oraşului Milano1.
Principiul dublei reprezentări a patrimoniului înseamnă că în bilanţ se află înscris
patrimoniul dar privit din două puncte de vedere. Pe de o parte este privit din punct de vedere
al formei sale concrete şi astfel patrimoniul îmbracă forma de active imobilizate şi active
circulante. Pe de altă parte, acelaşi patrimoniu este privit în bilanţ din punct de vedere al
provenienţei şi astfel privit, patrimoniu îmbracă forma de surse patimoniale.
Cu timpul, cele două părţi ale bilanţului au căpătat şi denumiri proprii, caracteristice.
Astfel, partea stângă a bilanţului poartă denumirea de activ. În această parte se reflectă
1
Octavian Bojian – Bazele contabilităţii, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997

patrimoniul unităţii din punct de vedere al formei sale concrete, respectiv în activ se găsesc
activele imobilizate şi activele circulante. Denumirea de activ, dată părţii din stânga bilanţului
nu este întâmplătoare, ci este dată de o principală caracteristică ce o au componentele sale,
respectiv ele sunt deosebit de active, în sensul că se află într-o continuă mişcare dintr-o stare
fizică de existenţă în alta. Astfel, de exemplu, activele băneşti se consumă cumpărând materie
primă, acestea se consumă devenind produse finite şi ele se vând transformându-se din nou în
bani.
Partea dreaptă a bilanţului, a fost denumită pasiv, unde se găseşte tot patrimoniul, dar
privit din punct de vedere al provenienţei, deci în pasiv se găsesc sursele patrimoniale.
Denumirea de pasiv dată părţii din dreapta bilanţului, nici ea nu este întâmplătoare, ci
provine de la o caracteristică principală ce o au componentele sale, şi anume tendinţa lor
relativ statică. Şi ele se modifică în timp, dar mult mai lent decât se petrec faptele în activ.
În activitatea practică, de câţiva ani, bilanţul nu mai are din punct de vedere grafic,
forma asemănătoare unei balanţe cu două laturi, ci are formă de tabel în care cele două părţi se
succed. Aceasta însă nu schimbă cu nimic esenţa fenomenului. O formă grafică a bilanţului
este prezentată în tabelul 1.1..
Tabelul 1.1.
B I L A N Ţ U L .........
încheiat la data de ............
ACTIV PASIV
ACTIVE PATRIMONIALE SURSE PATRIMONIALE
Ceea ce posedă societatea Ceea ce datorează societatea acţionarilor
(bunuri şi creanţe) (capitaluri)
Ceea ce datorează societatea terţilor (datorii)
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
Abordările contemporane privind bilanţul contabil au în vedere conceptul de

patrimoniu privit sub aspect juridic, economic şi economico-juridic.

Această din urmă accepţie a patrimoniului ( economico-juridică ) îl defineşte ca

ansamblul bunurilor ( corporale şi necorporale ) al drepturilor şi obligaţiilor ce caracterizează
situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat.
Bilanţul cuprinde evaluate elementele patrimoniale, respectiv posturile bilanţiere în
două momente. La încheierea exerciţiului financiar precedent şi la încheierea exerciţiului
financiar pentru care s-a întocmit. Plecând de la conceptul de patrimoniu, bilanţul poate fi
analizat din mai multe unghiuri.
Astfel conceput, bilanţul are în primul rând o importanţă economică în sensul că
fiecare post bilanţier conţine informaţii despre un element patrimonial de care agentul
economic are nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea în bune condiţii. Orice activ imobilizat
sau circulant, orice sursă, orice proces economic, fie că are forma de cheltuieli sau forma de
venituri, satisfac anumite necesităţi economice ale unităţii patrimoniale, creează condiţiile
necesare pentru ca agentul economic să participe la activităţi din sfera producţiei şi cea a
circulaţiei.
Din punct de vedere economic, bilanţul dezvăluie capitalurile titularului de
patrimoniu. Capitalurile sunt prezentate atât sub aspectul originii lor, sub forma resurselor (
aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii etc. ), cât şi al modului de utilizare ( bunuri
economice, creanţe, pierderi etc. ). Rezultatul acestui mod de interpretare îl constituie ecuaţia
economică a bilanţului:
UTILIZĂRI = RESURSE
sau
ACTIV = PASIV
Bilanţul privit din punct de vedere economic permite să se răspundă la sfârşitul

exerciţiului la întrebări de natura următoare: de unde vin fondurile necesare finanţării
necesităţilor întreprinderii?, care a fost întrebuinţarea dată resurselor de care întreprinderea a
dispus?.
Este de remarcat în acelaşi timp şi importanţa juridică a bilanţului corespunzător
personalităţii juridice pe care unitatea patrimonială o are. De exemplu, în activ sunt elemente

patrimoniale, respectiv posturi bilanţiere ce exprimă relaţii juridice, contractuale, cu alţi agenţi
economici sau chiar cu persoane fizice. Postul bilanţier "Clienţi", postul bilanţier "Debitori
diverşi" sau postul bilanţier " Decontări cu asociaţii privind capitalul", sunt doar câteva
exemple de posturi bilanţiere cu proeminentă valoare juridică. În ceea ce priveşte pasivul
bilanţului, toate posturile bilanţiere au importanţă juridică, exprimând relaţii de acest fel. De
exemplu, postul bilanţier "Capital social", la fel postul bilanţier "Furnizori", postul bilanţier
"Personal - remuneraţii datorate" sau "Dividende de plată". Evident că între importanţa
economică a bilanţului şi cea juridică există relaţii de intercondiţionare, în care principală este
importanţa economică. Aceasta înseamnă că nu poate exista importanţă juridică fără
importanţă economică, pe când invers este posibil ca unele posturi bilanţiere cu importanţă
economică să nu aibă în acelaşi timp şi importanţă juridică.
Aşadar, abordarea juridică a bilanţului are ca rezultat evidenţierea în activ a
drepturilor de proprietate şi de creanţă, iar in pasiv a datoriilor întreprinderii faţă de terţi şi
datoriile acesteia faţă de aportorii de capitaluri. Din punct de vedere procedural, relaţia de
bază ce decurge dintr-o astfel de interpretare este:
S=A-D
unde:
S – situaţia netă;
A – active;
D – datorii.
Situaţia netă constituie valoarea datoriilor întreprinderii faţă de asociaţi sau, altfel spus,
valoarea drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entităţii patrimoniale. Într-o
accepţiune mai largă, situaţia netă este echivalenţa capitalurilor proprii.
Bilanţul nu cuprinde numai situaţia patrimonială la un moment dat, ci el are şi
importanţa de a oglindi rezultatele financiare finale prin prezenţa în bilanţ, ca post bilanţier
distinct, elementul patrimonial "Profit şi pierdere". Acest post bilanţier se găseşte totdeauna în
pasivul bilanţului.
Deci, o altă grupă de abordări se concentrează asupra capacităţii bilanţului de a
răspunde nevoilor analizei economico-financiare.

Bilanţul este considerat în contabilitate ca „o stare pe loc”. El se întocmeşte pe baza

celorlalte informaţii contabile. În aceste condiţii, pentru ca un bilanţ să fie calitativ superior,
trebuie ca însăşi contabilitatea să fie organizată şi realizată la un nivel superior. În
conformitate cu legislaţia financiar-contabilă, toate unităţile patrimoniale, inclusiv instituţiile,
trebuie să întocmească bilanţ şi să-l prezinte la termen, către Direcţia Generală Judeţeană a
Finanţelor Publice.
Pe baza celor prezentate despre bilanţ, se pot trage următoarele concluzii:
a - bilanţul este un tablou ce reflectă în expresie valorică şi într-o formă sistematizată,
situaţia patrimoniului agenţilor economici, la un moment dat, precum şi rezultatele financiare
finale obţinute de aceştia;
b - sistematizarea informaţiei contabile în bilanţ se face în trepte şi duce la obţinerea
unor indici şi indicatori din ce în ce mai sintetici, cu valoare sporită pentru fundamentarea
deciziilor de conducere economică;
c - între activul şi pasivul bilanţului, trebuie să existe o deplină egalitate, numită
egalitate bilanţieră. Aceasta deoarece la baza întocmirii bilanţului stă principiul dublei
reprezentări a patrimoniului ceea ce face ca orice post bilanţier din activ să aibă o sursă de
provenienţă în pasiv, după cum oricărei surse prezente în pasivul bilanţului să-i corespundă un
activ patrimonial, prezent în partea stângă a bilanţului.
I.2. Bilanţul financiar – instrumentul central de analiză a

echilibrului financiar patrimonial
Analiza lichiditate – exigibilitate a situaţiei financiare a întreprinderii are la bază

elaborarea bilanţului financiar. Acesta se prezintă similar unui cont. Activele sunt asimilate
utilizărilor, fiind structurate în funcţie de creşterea gradului de lichiditate, iar pasivele sunt
considerate resurse, fiind structurate în ordinea crescătoare a gradului de exigibilitate.
Drept urmare, elementele de activ vor fi structurate în ordinea descrescătoare a
termenului la care acestea se vor materializa în monedă lichidă. Separând această ierarhie a
activelor în imobilizări (caracterizate prin durată de rotaţie mai mare de un an) şi activele

circulante (cu lichiditate mai mică de un an) va rezulta structura nevoilor de finanţare:
întrebuinţări permanente, respectiv întrebuinţări temporare.
Elementele de pasiv sunt ordonate în funcţie de scadenţa acestora. Astfel, se vor înscrie
mai întâi capitalurile proprii (capital social, rezerve, subvenţii, provizioane reglementate),
respectiv datoriile pe termen mediu şi lung, a căror scadenţă depăşeşte un an. Aceste elemente
vor fi asimilate resurselor permanente. Restul datoriilor, caracterizate printr-o scadenţă mai
apropiată de un an, sunt încadrate resurselor temporare.
Clasificările prezentate mai sus sunt arbitrare, evidenţiindu-se câteva situaţii în care
încadrarea în structura bilanţului nu este fidelă scadenţei:
 Imobilizările financiare, spre exemplu, sunt elemente foarte uşor vandabile şi
pot fi convertite în lichidităţi într-o perioadă mai mică de un an. Totuşi,
convenţional, bilanţul financiar le asimilează utilizărilor permanente;
 Creanţele incerte şi stocurile nevandabile sunt incluse la active temporare, cu
toate că durata de valorificare a acestora poate depăşi această perioadă;
 Creditele bancare curente, acordate întreprinderii în mod cvasicontinuu pot fi
încadrate resurselor permanente tocmai datorită acestei caracteristici, şi nu
resurselor temporare.
În urma clasificărilor prezentate vizând structurarea utilizărilor şi resurselor, rezultă
următoarea configuraţie a bilanţului financiar prezentată în figura 1.1..

ALOCĂRI PERMANENTE RESURSE PERMANENTE
Active imobilizate (>1 an) Capitaluri permanente

- imobilizări necorporale - capital social
- imobilizări corporale - prime legate de capital
EXIGIBILITATE
- imobilizări financiare - rezerve
LICHIDITATE
- profit net nerepartizat

- provizioane pentru
NEVOI TEMPORARE riscuri şi cheltuieli (>1 an)
Active circulante (<1 an) - datorii financiare (>1 an)
- stocuri RESURSE TEMPORARE
- creanţe – clienţi
- active de trezorerie (titluri Datorii pe termen scurt
de plasament şi - Furnizori
disponibilităţi) - Salariaţi
- Stat; bănci
Figura 1.1. Bilanţul funcţional – schematizare
Compunerea pe orizontală a bilanţului financiar poate fi interpretată astfel:
 Partea superioară a bilanţului reflectă structura financiară prin stabilitatea

elementelor din care este alcătuit. Compararea resurselor stabile cu
întrebuinţările stabile pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung.
 Partea inferioară a bilanţului reflectă echilibrul financiar pe termen scurt
prin evidenţierea conjuncturii economice şi a ciclului de activitate.
În situaţia în care mărimea surselor permanente este mai mare decât cea a
întrebuinţărilor stabile, se constituie un fond de rulment care apare ca o marjă de securitate
financiară2, de fapt un surplus de resurse durabile care poate fi utilizat pentru reînnoirea
activelor circulante.
Pe baza datelor puse la dispoziţie de S.C.C.A. Tricotextil, am întocmit bilanţul
financiar al întreprinderii, care, sintetizat pe trei exerciţii (2001-2003) se prezintă astfel
(Tabelul 1.2.):
2
Georgeta Vintilă – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003

BILANŢ FINANCIAR
- mii lei - Tabelul 1.2.
UTILIZĂRI 2001 2002 2003 RESURSE 2001 2002 2003
Imobilizări
necorporale 0 0 0 Capital social 57280 57280 57280
Imobilizări Diferenţe din
corporale 7.329.706 7106352 6852401 reevaluare 5035842 5035842 5035842
Imobilizări Rezultat reportat 0 0 0
financiare 82.610 118.086 120.557 Fonduri diverse 2210588 2246263 2594800
CAPITALURI
PROPRII 7303710 7339385 7687922
NEVOI Datorii cu scadenţa
PERMANENTE 7412316 7224438 6972958 mai mare de 1 an 0 0 0
Provizioane pentru
Stocuri 971753 1242824 1405981 riscuri şi cheltuieli 0 0 0
Clienţi, furnizori
– debitori, alte
creanţe 203059 116167 176750
Disponibilităţi în CAPITALURI
bănci, casa etc. 1170329 1151915 967864 PERMANENTE 7303710 7339385 7687922
Datorii
financiare 0 0 0
Furnizori, clienţi
creditori, alte
NEVOI datorii 2453747 2395959 1835631
TEMPORARE 2345141 2510906 2550595 Credite bancare
curente 0 0 0
RESURSE
TEMPORARE 2453747 2395959 1835631
TOTAL TOTAL
NEVOI 9757457 9735344 9523553 RESURSE 9757457 9735344 9523553
Reprezentarea sintetică a bilanţului financiar la S.C.C.A. Tricotextil poate fi realizată

după cum urmează (Figura 1.2.).

ACTIV IMOBILIZAT NET CAPITALURI PROPRII
2001: 7412316 7303710

2002: 7224438 7339385
2003: 6972958 7687922
ACTIV CIRCULANT NET DATORII PE TERMEN LUNG

0
DATORII PE TERMEN SCURT
2001: 2345141 2453747

2002: 2510906 2395959
2003: 2550595 1835631
Figura 1.2. Reprezentare sintetică 2001-2003
I.2.1. Situaţia netă – expresia drepturilor proprietarilor asupra

întreprinderii
Echilibrul financiar poate fi considerat realizat atunci când masa resurselor stabile este
superioară nevoilor permanente ale întreprinderii. Excedentul de autofinanţare care se degajă
din acest surplus de resurse permanente reprezintă în fapt efectul pozitiv al întregii activităţi
desfăşurate de întreprindere.
Dacă resursele stabile sunt inferioare valoric utilizărilor permanente se impune
alocarea unei părţi din resursele pe termen scurt nevoilor permanente, scadenţa resurselor fiind
iminentă scadenţei activelor. În acest caz se poate vorbi de un dezechilibru financiar.
Analiza patrimonială are ca primă etapă determinarea activului net contabil, expresia
cea mai simplă a valorii patrimoniului întreprinderii. Acest indicator se calculează ca diferenţă
între activul total (suma bunurilor din patrimoniul întreprinderii, exclusiv activele fictive) şi
suma datoriilor contractate. Acelaşi rezultat va fi obţinut prin însumarea capitalului social cu
rezultatele sau rezervele care se cuvin asociaţilor.

Pornind de la abordarea juridică a bilanţului (§ 1.1.) se desprinde conceptul de Situaţie

Netă (SN).
Situaţia netă este expresia valorică a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra
întreprinderii:
Situaţia Netă = Activ – Datorii Totale
O situaţie netă pozitivă denotă o gestiune economică sănătoasă. Creşterea valorii

acestui indicator poate fi datorată reinvestirii unei părţi din profit şi reprezintă un mod de
evidenţiere a atingerii obiectivului primordial al gestiunii financiare, maximizarea valorii
patrimoniale.
O situaţie netă negativă este rezultanta încheierii cu pierderi a exerciţiilor financiare
anterioare şi semnalează o probabilă stare prefalimentară a întreprinderii. În acest caz, aşa cum
rezultă din relaţia de calcul, activele nu pot acoperi datoriile întreprinderii. Ramânînd
neacoperite, datoriile cad în sarcina creditorilor, care şi-au asumat riscul de insolvabilitate.
Pentru determinarea ratei reale de creştere a indicatorilor s-a utilizat următoarea relaţie
de calcul:
Crestere relativa nominala - Rata inflatiei

Crestere relativa reala
1 Rata inflatiei
I.2.2. Fondul de rulment – expresia realizării echilibrului financiar pe

termen lung
Fondul de rulment constituit la nivelul întreprinderii permite acesteia să facă faţă fără
dificultăţi diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt. Acest instrument garantează
solvabilitatea, aflându-se la dispoziţia întreprinderii în caz de probleme de natură comercială
(scăderea vânzărilor, întârzierea încasărilor de la clienţi, accelerarea plăţilor către furnizori
etc.).

Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a

contribuţiei acestuia la finanţarea echilibrului pe termen scurt. Neînscrierea fondului de
rulment într-un post distinct din pasivul bilanţier este consecinţa gestiunii unitare şi globale a
fondurilor întreprinderii, fără a distinge fondurile destinate investiţiilor de cele pentru
producţie (exploatare). Utilizarea globală permite întreprinderii alocarea fondurilor acolo unde
nevoia de finanţare impune acest lucru.
Provenienţa surplusului de resurse permanente duce la distingerea a două accepţiuni
asupra fondului de rulment:
 Fondul de rulment financiar – se determină pe baza bilanţului financiar, fără

a ţine cont de structura resurselor durabile. Acest indicator poate fi calculat în
două moduri, rezultatul fiind însă acelaşi:
 Ca diferenţă între capitalurile permanente şi utilizările stabile:

FRF = Capitaluri permanente - Nevoi permanente
(exclusiv amortizări şi provizioane) (valoarea netă)
sau
FRF = Capitaluri permanente - Nevoi permanente

(plus amortizări şi provizioane) (valoarea brută)
Din relaţia de mai sus, specifică modelului financiar francez, se deduce că fondul de
rulment reprezintă partea capitalurilor permanente care nu este folosită pentru finanţarea
nevoilor permanente, fiind disponibilă pentru acoperirea nevoii de finanţare din partea de jos a
bilanţului.
 Ca diferenţă între activul circulant net şi datoriile pe termen scurt:

FRF = Activ circulant net - Datorii mai mici de 1 an şi
(cu lichiditate < 1 an) pasive de trezorerie

Această relaţie, specifică sistemelor contabile anglo-saxone, evidenţiază prin fondul de

rulment un surplus de active circulante nete în raport cu datoriile pe termen scurt.
În funcţie de valorile pe care le ia indicatorul Fondul de Rulment Financiar, pot apare

trei situaţii diferite ale echilibrului financiar:
1. Capitaluri permanente > Activ imobilizat net  FRF > 0

Capitalurile permanente acoperă o parte din nevoia de finanţare a activelor circulante,
egală cu mărimea fondului de rulment. Această situaţie pune în evidenţă fondul de rulment
financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung.
2. Capitaluri permanente < Activ imobilizat net  FRF < 0

O astfel de situaţie denotă absorbirea unei părţi din resursele temporare pentru
finanţarea unor nevoi permanente, ceea ce echivalează cu un dezechilibru financiar. Dacă în
cazul întreprinderilor care au ca obiect de activitate comerţul, acest dezechilibru este permis,
datoriile financiare către furnizori fiind asimilate în acest caz resurselor permanente datorită
continuităţii acestora, în cazul întreprinderilor cu activitate industrială, situaţia este deosebit de
periculoasă atât sub aspectul nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt (care au finanţat
imobilizările înainte ca acestea să intre în funcţiune, sau înaintea degajării surplusului de
monedă din vânzări, corespunzător amortizării), cât şi sub aspectul costului ridicat de
procurare a creditelor pe termen scurt, uneori în condiţii de dobândă, penalităţi, rambursare şi
garantare mai puţin avantajoase decât în cazul creditelor pe termen mediu sau lung.
3. Capitaluri permanente = Activ imobilizat net  FRF = 0

Acest caz, foarte puţin probabil să apară în practică, denotă o armonie totală a
structurii resurselor cu necesităţile de alocare a acestora.
Cele trei situaţii de realizare a echilibrului sunt prezentate grafic în figurile 1.3., 1.4. şi
1.5..

1. Capitaluri permanente > Activ imobilizat net  FRF > 0
ACTIV IMOBILIZAT CAPITALURI

NET PROPRII
FR
propriu
ACTIV CIRCULANT DATORII PE TERMEN FRF
NET LUNG FR
împrumutat
DATORII PE TERMEN
SCURT
Figura 1.3. Cazul FRF > 0
2. Capitaluri permanente < Activ imobilizat net  FRF < 0

NET PROPRII
FRF propriu
FR DATORII PE TERMEN
împrumutat
negativ
LUNG
DATORII PE TERMEN
FRF negativ ACTIV CIRCULANT SCURT
NET
Figura 1.4. Cazul FRF < 0
3. Capitaluri permanente = Activ imobilizat net  FRF = 0


NET PROPRII
DATORII PE TERMEN
ACTIV CIRCULANT SCURT
NET
Figura 1.5. Cazul FRF = 0
Prin prisma relaţiei (2) şi comparând suma elementelor de activ circulant net cu
datoriile pe termen scurt, se vor regăsi aceleaşi situaţii evidenţiate mai sus, interpretarea
acestor conjuncturi fiind următoarea:
1. Activ circulant net > Datorii pe termen scurt  FRF > 0

Activele circulante se transformă în monedă lichidă într-un termen mai mic de un an
permiţând astfel nu numai rambursarea integrală a datoriilorpe termen scurt, dar şi degajarea
de lichidităţi execedentare, care conferă întreprinderii o perspectivă favorabilă.
2. Activ circulant net < Datorii pe termen scurt  FRF < 0

Activele circulante care se vor transforma în monedă sunt insuficiente pentru a acoperi
datoriile pe termen scurt. Dezechilibrul poate fi însă numai aparent dacă scadenţa medie a
activelor circulante este mai apropiată decât a datoriilor pe termen scurt, acesta fiind cazul
societăţilor comerciale.
3. Activ circulant net = Datorii pe termen scurt  FRF = 0

Activele circulante acoperă în totalitate, fără a degaja vreun excedent, datoriile pe
termen scurt.

 Fondul de rulment propriu – este expresia excedentului de capitaluri proprii

asupra imobilizărilor nete, neluând deci în calcul datoriile pe termen lung.
Meritul acestui indicator este faptul că pune în evidenţă gradul de de autonomie
financiară a întreprinderii. Relaţia de calcul care permite determinarea acestui
indicator este următoarea:
FRF propriu = Capitaluri proprii - Imobilizări nete
 Fondul de rulment împrumutat – reflectă fracţiunea din fondul de rulment

care nu este acoperită de capitalurile proprii:
FRF împrumutat = FRF - FRF propriu
Acest indicator evidenţiază măsura îndatorării pe termen lung pentru finanţarea

nevoilor pe termen scurt. În cazul existenţei unui fond de rulment propriu negativ, fondul de
rulment împrumutat asigură întreprinderea împotriva insolvabilităţii numai până la scadenţa
acestor datorii, nu şi în perspectivă.
I.2.3. Nevoia de fond de rulment – indicatorul echilibrului financiar pe

termen scurt
Având ca finalitate evidenţierea echilibrului care trebuie menţinut între nevoile
temporare şi resursele temporare, bilanţul financiar stă la baza unui alt indicator de echilibru,
denumit nevoia de fond de rulment (NFR).
Relaţia de calcul a acestui indicator este următoarea:
NFR = Nevoi Temporare – Resurse Temporare
(fără disponibilităţi) (exclusive credite bancare pe
termen scurt)

O valoare pozitivă a acestui indicator pune în evidenţă un surplus de nevoi temporare

(stocuri şi creanţe) nefinanţate de resurse pe termen scurt. Această situaţie poate fi considerată
normală atunci când este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de
finanţare a ciclului de exploatare. Dacă nu este cazul aplicării unei astfel de politici, nevoia de
fond de rulment pozitivă este expresia unui decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi
creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, ceea ce se traduce prin încetinirea
încasărilor şi urgentarea plăţilor.
Grafic, fenomenul poate fi prezentat ca în figura 1.6..
Achitarea
furnizorilor Încasare
Aprovizionare contravaloare
timp
Stocaj + vânzare
timp
Deficit de
trezorerie
Figura 1.6. Decalajele nefavorabile între încasarea clienţilor şi plata furnizorilor
Nevoia de fond de rulment negativă semnifică un surplus de resurse temporare în

raport cu nevoile temporare. Aceasta este o situaţie favorabilă pentru întreprindere atunci când
este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii de exploatare cu
scadenţe mai mari.
Această situaţie favorabilă, întâlnită îndeosebi la întreprinderile cu activitate de comerţ
este prezentată în figura 1.7.:

Încasare Achitarea
Aprovizionare contravaloare furnizorilor
timp
Stocaj + vânzare
Excedent de
trezorerie timp
Figura 1.7. Decalajele favorabile între încasarea clienţilor şi plata furnizorilor
Această situaţie, tradusă printr-o nevoie de fond de rulment de semn negativ şi de

mărime egală cu surplusul de resurse temporare atrase este avantajoasă pentru8 întreprindere
deoarece nevoia de fond de rulment se constituie într-o resursă pe termen scurt. Această
nevoie nu mai trebuie finanţată, ci, dimpotrivă, ea finanţează fondul de rulemnt, degajând o
trezorerie netă pozitivă.
I.2.4. Trezoreria netă – expresia realizării echilibrului financiar

Analiza patrimonială urmăreşte determinarea acestui indicator ca diferenţă între fondul
de rulment financiar şi nevoia de fond de rulment pentru a evidenţia modul în care
întreprinderea dispune în mod real de moneda acumulată.
Relaţia de calcul pentru determinarea trezoreriei nete este următoarea:
Trezoreria Netă = Fond de Rulment – Nevoia de Fond de Rulment
O valoare pozitivă a trezoreriei nete evidenţiază întregul echilibru financiar al

întreprinderii. Prin constituirea unui fond de rulment superior nevoii de finanţare pe termen
scurt, execedentul de finanţare, expresia cea mai concludentă a eficienţei activităţii, se va
regăsi sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă. Această îmbogăţire a
trezoreriei este o situaţie favorabilă pentru întreprindere care astfel beneficiază de lichidităţi

care pot fi utilizate fie pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt, fie pentru efectuarea de
plasamente pe piaţa financiară. În acest caz, pe lângă consolidarea echilibrului financiar,
trezoreria netă permite atingerea autonomiei financiare pe termen scurt.
Îmbogăţirea continuă a trezoreriei prin obţinerea unei trezorerii nete pozitive de-a
lungul mai multor exerciţii succesive este rezultatul unei rentabilităţi economice ridicate care
dă posibilitatea plasării rentabile a surplusului de disponibilităţi pentru întărirea poziţiei
întreprinderii pe piaţă.
Trezoreria netă negativă înregistrată ca urmare a insuficienţei fondului de rulment de a
acoperi nevoia de finanţare a activelor circulante, semnifică un dezechilibru financiar, un
deficit monetar care trebuie acoperit prin contractarea de credite pe termen scurt. În acest caz
întreprinderea se vede pusă în situaţia dependenţei de resursele financiare externe. Această
situaţie, defavorabilă, impune obţinerea celui mai mic cost de procurare a noilor surse de
finanţare.
Dacă fondul de rulment acoperă strict nevoia de fond de rulement, fără a degaja
excedent de trezorerie, se poate vorbi de asigurarea unui echilibru perfect al trezoreriei. În
acest caz se impune analiza variaţiilor nevoii de fond de rulment pentru a nu ameninţa acest
fragil echilibru.
Indicatorii prezentaţi au fost calculaţi în scopul exemplificării pe baza datelor

bilanţiere puse la dispoziţie de S.C.C.A. Tricotextil.
EVOLUŢII INDICATORI
Tabelul 1.3.
Creştere absolută Creştere relativă

2001 2002 2003 -Mii lei-
-mii lei- -mii lei- -mii lei- Nominală Reală
Activ 9769244 9743528 9550994 -25716 -192534 -0,003 -0,02 -0,235 -0,14
Datorii 2465534 2404143 1863072 -61391 -541071 -0,025 -0,225 -0,201 -0,32
Situaţia
netă 7303710 7339385 7687922 35675 348537 0,005 0,047 -0,119 -0,227
FRF -108606 114947 714964 223553 600017 2,06 5,22 1,51 4,46
FR propriu -108606 114947 714964 223553 600017 2,06 5,22 1,51 4,46

FR
împrumutat 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Nevoi
temporare 2345141 2510906 2550595 165765 39689 0,07 0,02 -0,12 -0,11
Resurse
temporare 2453747 2395959 1835631 -57788 -560328 -0,02 -0,23 -0,20 -0,33
NFR -108606 114947 714964 223553 600017 2,06 5,22 1,87 4,46
FR -108606 114947 714964 223553 600017 2,06 5,22 1,51 4,46
NFR -108606 114947 714964 223553 600017 2,06 5,22 1,51 4,46
TN 0 0 0 0 0 0 0 0 0
8000000
7000000
6000000
5000000
4000000
3000000
2000000
1000000
0
-1000000
2001 2002 2003
Situatia neta FR NFR TN
Figura 1.8. Evoluţia indicatorilor
În urma calculelor se observă că situaţia netă este egală cu capitalurile proprii

evidenţiate în bilanţul financiar pe cele trei exerciţii consecutive. Dacă în anul 2002 se observă
o uşoară creştere faţă de anul 2001, în 2003 creşterea este spectaculoasă datorită scăderii
drastice a datoriilor.
Datorită efectelor inflaţiei, situaţia netă în termeni reali are o evoluţie nefavorabilă
pentru acţionari în 2002 faţă de 2001, dar în anul 2003 situaţia se remediază datorită reducerii
inflaţiei la 14%.
Situaţia netă are o valoare pozitivă, ceea ce se traduce pentru creditori prin lipsa
riscului de insolvabilitate. În caz de faliment, creditorii întreprinderii pot să-şi recupereze

creanţele prin valorificarea activelor întreprinderii, iar acţionarii vor avea de partajat sumele
rămase după achitarea tuturor datoriilor, în cazul de faţă, datorii relativ reduse ca valoare.
Fondul de rulment la S.C.C.A. Tricotextil prezintă valori pozitive în ultimii doi ani. În
anul 2001 situaţia este deosebit de periculoasă atât sub aspectul nevoii de rambursare a
datoriilor pe termen, cât şi sub aspectul costului ridicat de procurare a creditelor pe termen
scurt. În 2002 şi 2003 se remarcă redresarea situaţiei. Anul 2003 este caracterizat de o creştere
spectaculoasă a fondului de rulment, chiar şi în termeni reali, efectele inflaţiei nefiind în
măsură să schimbe tendinţa de creştere a acestui indicator.
În cazul de faţă, fondul de rulment financiar se identifică cu cel propriu, întreprinderea
nefiind îndatorată pe termen lung. Fondul de rulment propriu cu valori în ascensiune poate fi
pus pe seama faptului că cesiunile de imobilizări au determinat scăderea activului imobilizat,
aşa cum reiese din bilanţul contabil (Anexa 1).
Valoarea negativă a fondului de rulment în anul 2001 exprimă existenţa unui fond de
rulment constituit numai din împrumuturi pe termen lung. Se poate presupune că aceste
împrumuturi au fost achitate anticipat.
Evoluţia NFR sugerează o situaţie dezavantajoasă pentru întreprindere. Desigur, fiind
o întreprindere din sfera producţiei, activitatea de exploatare consumă resurse, iar ritmul
creşterii acestei nevoi este accelerat.
Detaliind nevoile temporare de finanţare, se observă o creştere puternică a stocurilor,
în timp ce creanţele asupra clienţilor, respectiv datoriile către furnizori, urmeaza un trend
asemănător, de uşoară creştere.
Soluţia pentru o activitate de exploatare mai eficientă constă în găsirea de posibilităţi
pentru a valorifica stocurile de produse finite, respectiv stoparea aprovizionărilor până la
consumarea în limite rezonabile a stocurilor existente de materii prime şi materiale.
Se observă că în toţi cei trei anii studiaţi TN este zero. Rezultă că fondul de rulment
acoperă integral nevoia de fond de rulemnt, fără a degaja însă excedent de trezorerie. Aşadar,
se poate spune că situaţia financiară a întreprinderii este caracterizată de un echilibru perfect al
trezoreriei, însă mult prea fragil, dacă ţinem cont de variaţia nevoii de fond de rulment (§
1.2.3.).

I.3. Menţinerea echilibrului structurilor financiare la S.C.C.A.

Tricotextil
Alături de riscul de insolvabilitate, pus în evidenţă de analiza patrimonială, regulile

care vizează menţinerea echilibrului structurilor financiare ocupă o poziţie deosebit de
importantă în cadrul diagnosticului financiar al întreprinderii.
Stabilirea echilibrului financiar patrimonial are la bază trei reguli fundamentale:
 Regula echilibrului financiar minim –impune ca resursele utilizate pentru finanţarea
activelor să rămână la dispoziţia întreprinderii pe durata unei perioade cel puţin egale cu
durata de imobilizare. Având
în vedere decalajele care se pot RF lichiditate > 0
produce în categoria
elementelor
 de lichiditate sau exigibilitate mai apropiată de un an, întreprinderea trebuie să

constituie un fond de rulment pozitiv , care va reprezenta marja de securitate.
În cazul întreprinderii studiate se constată că RF lichiditate are valoare pozitivă, deci

este respectată această regulă fundamentală.
 Regula îndatorării maxime se referă la împrumuturile pe termen mediu şi lung. Prin
prisma analizei patrimoniale, aceste credite au strict rolul de acoperire a unui decalaj temporar.
De fapt îndatorarea la termen trebuie să respecte două limite superioare care nu trebuiesc
depăşite şi anume:
 Suma datoriilor permanente nu trebuie să fie mai mare decât suma
capitalurilor proprii:
Datorii pe termen mediu şi lung < Capitaluri proprii

sau
Datorii pe termen mediu şi lung /Capitaluri permanente ≤ 50%

sau
Datorii pe termen mediu şi lung / Capitaluri proprii ≤ 50%
Şi în acest caz întreprinderea analizată respectă regula, mai cu seamă datorită faptului
că datoriile pe termen mediu şi lung au fost achitate în anul 2001, ulterior fiind egale cu zero.
 Suma datoriilor pe termen mediu şi lung nu trebuie să depăşească
autofinanţarea medie aferentă unei perioade de trei ani:
Datorii pe termen mediu şi lung < Autofinanţarea medie anuală x 3

 R
egula finanţării maxime este de fapt punerea în practică a primelor două reguli enunţate.
Pentru fiecare operaţie de investiţie angajată de întreprindere, recurgerea la îndatorare pe
termen nu trebuie să depăşească un anumit procent din valoarea investiţiei prevăzute. Acest
procent poate fi cuprins între 50% şi 75% din valoarea investiţiei, respectiv între 60% şi
88,5% din valoarea care includse TVA.
Limitele analizei patrimoniale nu sunt legate de axarea acestei analize asupra riscului
de insolvabilitate, urmărind în general creditorii întreprinderii în detrimentul evidenţierii
riscului de exploatare, de importanţă mult mai vitală pentru conducerea întreprinderii. Astfel,
analiza patrimonială efectuată de către bancă asupra potenţialei întreprinderi debitoare va avea
ca instrument central fondul de rulment financiar.
Acordând insuficientă atenţie rentabilităţii economice şi perspectivei de creştere a
întreprinderii, analiza patrimonială tratează superficial şi profilul de activitate al întreprinderii,
în funcţie de care trebuie apreciat fondul de rulment.
O relevanţă sporită ar aduce acestui model de analiză exprimarea dinamică, folosită de
sistemul de indicatori exprimaţi în număr de zile. Eliminând influenţa volumului specific de
activitate asupra echilibrului financiar, indicatorii cu caracter dinamic sunt recomandaţi în
calculele de previziune financiară, cu condiţia relativei stabilităţi economice la nivel micro şi
macroeconomic.

Toate aceste deficienţe la nivelul analizei lichiditate – exigibilitate au impus analiza

funcţională a întreprinderii, model cantrat pe o noţiune dinamică ce poate fi dimensionată în
raport cu volumul de activitate al întreprinderii.
I.4. Analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional
Bilanţul funcţional are rolul de a oferi o imagine asupra modului de funcţionare din
punct de vedere economic a întreprinderii, punând în evidenţă utilizările şi sursele
corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare.
Ciclurile întreprinderii sunt: de investiţii, de exploatare, de finanţare şi de trezorerie.
Regruparea acestor operaţiuni în cadrul bilanţului funcţional şi caracteristicile de bază ale
acestuia sunt prezentate în figura 1.9.
Funcţia de exploatare
ANALIZA FUNCŢIONALĂ Operaţii vizând obiectul de activitate

Regruparea diferitelor operaţii
pe funcţii
Funcţia de investire
Preponderenţa realităţii
economice şi financiare asupra Operaţii care permit menţinerea şi
viziunii juridice dezvoltarea mijloacelor de producţie
Funcţia de finanţare
Operaţii care susţin nevoia de finanţare

a celorlalte funcţii
Figura 1.9. Analiza funcţională
Ciclul de investiţii cuprinde achiziţionarea de active imobilizate, iar ciclului de

exploatare îi corespund fluxurile de aprovizionare, producţie şi distribuţie (vânzări) atât sub
forma unor fluxuri fizice, cât şi a unor fluxuri financiare.

Ciclul de finanţare cuprinde ansamblul operaţiunilor dintre întreprindere şi proprietarii

de capital (acţionarii şi creditorii întreprinderii).
Fluxul de finanţare permite ca întreprinderea să facă faţă decalajului dintre fluxul de
lichidităţi de intrare şi de ieşire provocat de ciclul de exploatare.
Stabilirea bilanţului funcţional se realizează avându-se în vedere următoarele principii:
 activele sunt luate în calcul la valoarea lor brută (se are în vedere valoarea de
intrare în patrimoniu);
 imobilizările închiriate, deţinute în leasing sau în locaţie de gestiune sunt
integrate în activ şi, corespunzător, în pasiv la “Împrumuturi şi datorii
asimilate” datorită faptului că ele servesc ciclului de exploatare;
 conceptul de activ fictiv nu mai este operaţional;
 cheltuielile ce privesc exerciţiile financiare următoare se asimilează activelor
imobilizate;
 efectele scontate neajunse la scadenţă, debitorii privind capitalul subscris şi
nevărsat, primele privind rambursarea obligaţiunilor şi diferenţele de conversie
de activ şi de pasiv se tratează în acelaţi mod ca şi la elaborarea bilanţului
patrimonial;
 amortizarea şi provizioanele sunt incluse în pasivul bilanţului funcţional ca
surse aciclice (care rămân la dispoziţia întreprinderii o perioadă mai mare de un
an).
Principiile menţionate provoacă anumite corecţii ale informaţiilor cuprinse, caz în

care bilanţul funcţional va avea următoarea formă:
Tabelul 1.4.
Forma generală a bilanţului funcţional

Bilanţul funcţional permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii, stabilirea

din punct de vedere funcţional a fondului de rulment, necesarului de fond de rulment şi
trezoreriei nete.
I.4.1. Ciclul de producţie – bază a analizei financiare funcţionale

Analiza financiară prezintă un puternic interes în analiza ciclului de producţie ( de
exploatare ).
Structura tipică a ciclului de producţie industrială se desfăşoară în patru faze distincte
şi anume:
1. Faza de aprovizionare – este punctul de pornire al activităţii de producţie şi este
reprezentată de constituirea unui stoc fizic de materii prime. Aprovizionarea antrenează un
flux monetar care poate fi imediat (dacă plata se face în numerar) sau la un termen stabilit de
către furnizor (dacă achiziţionarea se efectuează pe credit).În acest ultim caz se produce un
decalaj avantajos: pe durata sa de disponibilitate se constituie ca o sursă de finanţare.
2. Faza de fabricaţie – este perioada în care stocurile de materii prime sunt transformate în
produse finite angajând concomitent fluxuri reale de muncă, materiale auxiliare, energie etc.,
care la rândul lor antrenează fluxuri monetare de contrapartidă, imediate sau decalate.
Finalitatea acestei faze este evidenţiată de un flux de produse finite.
3. Faza de comercializare – necesită o finanţare a stocajului produselor finite, precum şi a
cheltuielilor de desfacere. Dacă vânzarea se face în numerar, fluxul monetar de contrapartidă
se va concretiza imediat în aport la trezorerie. În cazul acordării unui credit client, se va

produce un decalaj nefavorabil, materializat într-o nevoie de finanţare pe durata acordării

creditului.
4. Faza de încasare – reprezintă momentul în care creanţele asupra clienţilor sunt
transformate în numerar. Această situaţie poate interveni fie la termenul convenit, fie mai
devreme, prin scontarea creanţei la o instituţie financiară specializată.
Aceste faze corespund activităţii industriale, situaţia S.C.C.A. Tricotextil. În cazul

desfăşurării altor activităţi, precum şi în cazul organizării atipice a procesului de producţie,
una sau mai multe etape pot lipsi din acest ciclu.
Obiectivul primordial al analizei funcţionale este evidenţierea impactului diferitelor
operaţii asupra trezoreriei. Plăţile efectuate şi încasările în numerar afectează imediat
trezoreria, în timp ce creditele acordate sau angajate dau naştere unor decalaje până la data la
care trezoreria va fi efectiv modificată.
Analiza operaţiilor de exploatare are ca finalitate determinarea rezultatului brut al
exploatării, iar operaţiile de încasări sau de distribuire a veniturilor, care nu au incidenţă
asupra exploatării, sunt încadrate la funcţia de repartiţie, influenţând capacitatea de
autofinanţare a întreprinderii.
Analiza operaţiilor de investiţii şi de finanţare completează analiza funcţională statică
prin studiul echilibrului dinamic pe baza tabloului de finanţare utilizări-resurse, care este
instrumentul central al anlizei dinamice a echilibrului funcţional.
I.4.2. Elaborarea bilanţului funcţional la S.C.C.A. Tricotextil
Intreprinderea este definită din punct de vedere funcţional ca o entitate economică şi

financiară asigurând diferite funcţii în raport cu gradul ei de dezvoltare: funcţia de producţie
(fabricarea bunurilor şi serviciilor livrate pe piaţă), funcţia de investire şi dezinvestire
(achiziţionarea, crearea şi cesiunea elementelor de activ imobilizat) şi funcţia de finanţare
(stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării întreprinderii).
Din punct de vedere funcţional bilanţul are meritul de a oferi o imagine asupra
modului de funcţionare economică a întreprinderii, scoţând în evidenţă stocurile şi resursele
corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare.

Analiza funcţională presupune o grupare a diferitelor operaţii realizate de întreprindere

în raport cu natura, destinaţia sau funcţia lor.3
ACTIV = NEVOI PASIV=RESURSE
Activ imobilizat Capitaluri proprii

Funcţia de brut Amortismente şi Funcţia de
investiţie provizioane finanţare
Activ circulant de Datorii financiare
exploatare Datorii de FRNG
Activ circulant din exploatare
afara exploatării Datorii în afara
Funcţia de Activ de trezorerie exploatării Funcţia de
exploatare
Pasive de exploatare
trezorerie
Figura 1.10.-Bilanţ funcţional

Funcţia de investiţie grupează imobilizările (necorporale, corporale şi financiare) pe
două categorii (de exploatare şi în afara exploatării), indiferent de durata lor de viaţă.
Imobilizările regrupate prin funcţia de investiţie constituie nevoi stabile care sunt
finanţate din resursele durabile existente în pasivul bilanţului.
Funcţia de finanţare regrupează posturile privind capitalurile proprii, datoriile
financiare, indiferent de scadenţa lor (împrumuturile, mai puţin creditele de trezorerie,
exclusiv dobânzile aferente lor), provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
Activele imobilizate sunt reţinute în activ în valoarea lor brută, iar amortismentele şi
provizioanele sunt asimilate resurselor proprii.
Funcţia de exploatare corespunde fluxurilor de aprovizionare, producţie şi vânzări,
generatoare de stocuri reale şi financiare, care se reînnoiesc cu o anumită regularitate.
Posturile de activ legate direct de operaţiile ciclului de exploatare (stocuri, creanţe,
clienţi, cheltuieli de exploatare constatate în avans) constituie active circulante de exploatare
(ACE), care trebuie finanţate din datoriile de exploatare (DE) (datorii furnizori şi asimilate,
venituri din exploatare constatate în avans). Activele circulante şi resursele pentru finanţarea
lor au caracter ciclic, recuperarea capitalurilor alocate şi reînnoirea surselor se face după
încheierea fiecărui ciclu de exploatare.
3
Georgeta Vintila - Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000 pag60

Toate celelalte posturi reflectă operaţiuni diverse (creanţe diverse, operaţiuni legate de
funcţia de repartiţie a veniturilor, capital social subscris şi nevărsat, datorii fiscale şi sociale,
alte datorii) sunt grupate în categoria active circulante în afara exploatării (ACAE).
Procedând la exemplificarea concretă în ceea ce priveşte întocmirea bilanţului
funcţional în cazul întreprinderii analizate, obţinem următoarea structură (Tabelul 1.5.):
BILANŢ FUNCŢIONAL (mii lei) Tabelul 1.5.

2001 2002 2003 2001 2002 2003
AIAE 0 0 0 RPR 7303710 7339385 7687922
IE 7412316 7224438 6972958

FRNG -25996 233033 835521 IMPRUMUTURI 0 0 0
NEVOI
STABILE 7412316 7224438 6972958 RES DURABILE 7303710 7339385 7687922
Stocuri 971753 1242824 1405981 DAT EXPL 605037 610244 611500
Creanţe de
exploatare 203059 116167
176750 NFRE 541864 748747 971231
DATORII
DIVERSE 1860497 1793899 1251572
Creanţe NFRAE -650470 -633800 -256267
diverse 27911 0 0 NFR -108606 114947 714964
NEVOI CICL. 1174812 1358991 1582731 RES CILCICE 2453747 2395959 1835631
CREDITE TREZ 0 0 0
Disponibilităţi 1170329 1151915 967864 TN 0 0 0
TOTAL TOTAL
UTILIZĂRI 9757457 9735344 9523553 RESURSE 9757457 9735344 9523553
Evoluţia indicatorilor de echilibru financiar determinaţi pe baza bilanţului funcţional

sunt prezentaţi în figura 1.11.:

100%
80%
60% 971231
40% 748747 NFRE

20% 541864 714964 NFRAE
114947
0% -108606 -256267 NFR
-20% -633800
-650470
-40%
-60%
2001 2002 2003
Figura 1.11. Evoluţia indicatorilor de echilibru financiar
Se remarcă o creştere a nevoii de finanţare a exploatării ca urmare a creşterii stocurilor,

pe fondul unei evoluţii moderate a creanţelor de exploatare şi a datoriilor de exploatare.
Nevoia de finanţare în afara exploatării înregistrează o creştere datorită reducerii
postului „Alte datorii” până la zero în anul 2003, în timp ce creanţele diverse au rămas relativ
constante pe perioada celor trei ani analizaţi.
Cei doi indicatori prezentaţi determină prin însumare algebrică nevoia de fond de
rulment. Analizând evoluţia indicatorilor prin prisma bilanţului funcţional se deduce că în cei
trei ani, deficitul generat de creşterea nevoii de finanţare a activităţii de exploatare a dus la
creşterea nevoii de fond de rulment.
În ceea ce priveşte trezoreria netă nulă, aceasta este rezultanta insuficienţei fondului de
rulment net global pentru acoperirea nevoilor de finanţare a activităţii ciclice a întreprinderii,
aflate într-o ascensiune mai accentuată.
De reţinut:
Contabilitatea este singura formă a evidenţei economice care reflectă
întreaga activitate economică a unităţilor patrimoniale. Ea realizează acest lucru,
nu ca un scop în sine, ci pentru a asigura informaţiile necesare fundamentării
deciziilor de conducere economică, pentru a asigura gestiunea patrimonială şi
pentru a se cunoaşte rezultatele activităţii economice.
I.5. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 1

- Definiţi bilanţul contabil.
- Definiţi bilanţul financiar
I.6 Bibilografia specifică unităţii de învăţare nr. 1

1. Leonardo Badea – Modele practice de gestiune a societăţilor comerciale, Ed. Macarie,
1998
2. Paul Bran – Finanţele întreprinderii, Ed. Economincă, Bucureşti, 1997
3. Petre Brezeanu – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 1999
4. Horia Cristea, Ioan Talpeş – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Mirton,
Timişoara, 1998

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. II:
ANALIZA RENTABILITĂŢII ÎNTREPRINDERII PE BAZA

CONTULUI DE REZULTATE

 să cunoaşteţi modul de interpretare al contului de rezultate
 să cunoaşteţi modul de calcul al soldurilor intermediare de gestiune
II.1. Contul de rezultate – documentul de evidenţiere a performanţelor întreprinderii 38

II.2. Tabloul marjelor de acumulare bănească 42
2.2.1. Cascada soldurilor intermediare de gestiune 43
2.2.2. Evidenţierea soldurilor intermediare de gestiune la S.C.C.A. Tricotextil 44
II.3. Capacitatea de autofinanţare – expresie a potenţialului financiar degajat de

întreprindere 46
II.4. Tema de control a unităţii nr. 2 48
II.5. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 2 48
Funcţia scop a oricărei societăţi comerciale este de a maximiza averea acţionarilor.

Realizarea acestui obiectiv este posibilă numai prin desfăşurarea unei activităţi
rentabile, profitul net obţinut putând servi pentru remunerarea imediată a acţionarilor, prin
dividende, sau pentru remunerarea la termen prin creşterea valorii firmei ca urmare a alocării
acestuia pentru autofinanţare.
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit
prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie
utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie
şi vânzare.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi
ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în
care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata
rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii).
II.1. Contul de rezultate – documentul de evidenţiere a

performanţelor întreprinderii
Activitatea oricărei firme se poate concretiza în obţinerea de produse, executarea de

lucrări şi prestarea de servicii, raţiunea de a exista constituind-o obţinerea unui beneficiu
scontat.
În termeni generali, bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la finele
exerciţiului financiar. Însă, documentul contabil care exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare
patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat traiectoria

evoluţiei întreprinderii între începutul şi sfârşitul exerciţiului financiar îl reprezintă contul de

profit şi pierdere.
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil dee
sinteză care măsoară performanţele activităţii întreprinderii în cursul perioadei analizate. El
sintetizează şi explică într-o formă analitică fluxurile economice aferente perioadei de
gestiune, prin prisma raporturilor de echilibru dintre venituri şi cheltuieli astfel:
▫ Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de întreprindere în cursul
exerciţiului şi cuprinde: consumurile materiale, cheltuielile cu personalul, amortizări şi
provizioane calculate, valoarea contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute,
cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, sau orice altă cheltuială în
afara celor prevăzute de lege.
▫ Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de „îmbogăţire” a întreprinderii provenind din:
vânzări de mărfuri, producţia vândută, creşterea stocurilor de producţie în curs
(neterminată), a stocurilor de produse finite, reluări asupra amortizării şi provizioanelor,
dobânzi încasate sau orice alt venit în afara celor prevăzute de lege.
Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli constituie rezultatul (profitul sau pierderea)
exerciţiului. Unii utilizatori ai informaţiei contabile sunt interesaţi mai mult de informaţia
privind profitul întreprinderii, în timp ce alţii urmăresc fluxurile viitoare ale trezoreriei.
Măsurarea performanţelor întreprinderii vizează în principal măsurarea profitului, a
cărui abordare poate fi făcută din trei puncte de vedere distincte:
1. Din punct de vedere patrimonial, rezultatul exerciţiului rezidă din compararea valorii
întreprinderii la sfârşit cu cea de la începutul exerciţiului. Determinarea are loc în trepte,
pornindu-se de la ecuaţia juridică a bilanţului:
Active – Datorii = Capitaluri proprii ,
rezultatul determinându-se prin compararea capitalurilor proprii aferente a două exerciţii
succesive ( variaţia capitalurilor proprii ):
Capitaluri proprii la - Capitaluri proprii la = Rezultatul
finele exerciţiului „N” finele exerciţiului „N+1” exerciţiului „N”
Această relaţie permite evidenţierea conexiunii dintre bilanţ şi contul de rezultate, prin
intermediul rezultatului exerciţiului, ca element comun al celor două documente de sinteză:
Variaţia capitalurilor = Rezultatul exerciţiului = Venituri - Cheltuieli

Proprii (Bilanţ + Cont (Cont de rezultate)

(Bilanţ) de rezultate)
Însă, în cursul exerciţiului în structura pasivului bilanţier, pot avea loc modificari
determinate de majorarea capitalului social şi a rezervelor, distribuiri de dividende etc. .
Determinarea rezultatului exerciţiului se face cu luarea în considerare a variaţiei capitalurilor
proprii şi, respectiv, a distribuirilor de capital social aferente exerciţiului din care se deduc
majorările de capital social aferente aceluiaşi exerciţiu.
Concepţia patrimonială porneşte de la premisa determinării rezultatului exerciţiului
prin compararea valorii întreprinderii între două momente de referinţă, utilizând aceleaşi
metode de evaluare. Dar, în cursul perioadei analizate, creşterea inflaţiei conduce la elaborarea
preţurilor care îşi pun amprenta asupra elementelor patrimoniale. În procesul de ajustare a
valorii elementelor patrimoniale, datorită evoluţiei preţurilor se utilizează metode diferite care
influenţează asupra mărimii şi caracterului real al rezultatului, ceea ce priveşte determinarea
rezultatului potrivit acestei abordări.
2. Din punct de vedere economic, rezultatul exerciţiului este dat de diferenţa dintre venituri
şi cheltuieli. Mărimea valorică pozitivă semnifică obţinerea de profit, în timp ce mărimea
negativă semnifică pierdere.
3. Din punct de vedere financiar, rezultatul exerciţiului rezultă din compararea fluxurilor de
încasări cu cele de plăţi, respectiv din variaţia trezoreriei.
Sursa autofinanţării întreprinderii o constituie rezultatul exerciţiului (profit), care se
determină potrivit relaţiei:
Capacitatea de - Cheltuieli cu amortizarea = Rezultatul

autofinanţare şi provizioanele exerciţiului
Prezentarea contului de profit şi pierdere poate lua în considerare două forme: forma
bilaterală (în cont), în care cheltuielile şi pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar
veniturile şi profitul, în partea dreaptă (Tabelul 2.1.) şi forma verticală (în listă) care explică
formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exerciţiului (Tabelul 2.2.).

Contul de profit şi pierdere la data de ...

Tabelul 2.1.
CHELTUIELI VENITURI
Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
Cheltuieli financiare Venituri financiare
Cheltuieli excepţionale Venituri excepţionale
Impozit pe beneficiu
( + ) Rezultatul exerciţiului Rezultatul exerciţiului ( - )
Contul de profit şi pierdere la data de ...

Tabelul 2.2.
INDICATORI EXERCIŢIUL EXERCIŢIUL
N-1 N
I. Venituri din exploatare
II. Cheltuieli pentru exploatare
A. Rezultatul din exploatare ( I-II )
Profit ( I>II )
Pierdere ( I<II )
II. Venituri financiare
III. Cheltuieli financiare
B. Rezultatul financiar ( III-IV )
Profit ( III>IV )
Pierdere ( III<IV )
C. Rezultatul curent al exerciţiului ( A+B )
Profit ( I+III>II+IV )
Pierdere ( I+III<II+IV )
V. Venituri excepţionale
VI. Cheltuieli excepţionale
D. Rezultatul excepţional
Profit ( V>VI )
Pierdere ( V<VI )
VII. Venituri totale ( I+III+V )
VIII. Cheltuieli totale (II+IV+VI )

E. Rezultatul brut al exerciţiului (VII-VIII)

Profit ( VII>VIII )
Pierdere ( VII<VIII )
IX. Impozit pe profit
F. Rezultatul net al exerciţiului
Profit
Pierdere
În contul de rezultate, veniturile şi cheltuielile sunt evidenţiate potrivit principiului

independenţei exerciţiului, la angajarea lor, indiferent de data încasării veniturilor şi, respectiv,
a plăţii cheltuielilor. La nivel global, întreprinderea suportă cheltuiala cu impozitul pe profit,
care reprezintă „remunerarea” factorului stat în calitate de garant al interesului general.
Structurarea în contul de profit şi pierdere a informaţiilor privind activitatea unei
întreprinderi pe cele trei niveluri (exploatare, financiar şi excepţional) permite calcularea unor
indicatori valorici care caracterizează comportamentul economic al întreprinderii, cunoscuţi
sub denumirea de solduri intermediare de gestiune. Aceşti indicatori se prezintă sub forma
unor solduri denumite şi marje, care pun în evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului
în concordanţă cu structurile de venituri şi cheltuieli aferente activităţii unei întreprinderi.
Deşi practica mondială în domeniu recomandă utilizarea soldurilor intermediare de
gestiune, în ţara noastră instituţiile de normalizare contabilă nu au prevăzut obligativitatea
întocmirii acestui document şi nici nu au creat posibilitatea unei opţiuni în acest sens. Cu toate
acestea, modul cum este structurat contul de profit şi pierdere permite întreprinderilor din ţara
noastră întocmirea soldurilor intermediare de gestiune, fapt ce creează largi perspective de
investigare analizei economico-financiare, cât şi funcţionării sistemului conturilor naţionale,
considerat ca fiind una dintre finalităţile reformei contabile din ţara noastră.
II.2. Tabloul marjelor de acumulare bănească
Întreprinderea , având libertatea să desfăşoare orice activitate economică legală care să

conducă la o rentabilitate, concentrează o complexitate de acţiuni economice şi financiare sub
forma fluxurilor şi stocurilor. Fiecare tip de activitate (operaţională, financiară şi excepţională)
degajă un anumit rezultat (profit sau pierdere) stabilit ca diferenţa între veniturile şi

cheltuielile perioadei de gestiune în cadrul contului de profit şi pierdere pe cele trei domenii
de activitate.
Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei domenii de activitate oferă

posibilitatea determinării unor marje de acumulări băneşti potenţiale destinate să îndeplinească
o anumită funcţie de renumerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare,
denumite solduri intermediare de gestiune. Aceste solduri reprezintă de fapt palierele
succesive în formarea rezultatului final al exerciţiului. Construcţia indicatorilor se realizează
în cascadă pornind de la cel cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi
încheindu-se cu cel mai sintetic (profitul net al exerciţiului).
II.2.1. Cascada soldurilor intermediare de gestiune
Structura contului de rezultate permite pe cele trei tipuri de activităţi degajarea unor
solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să remunereze factorii de producţie şi să
asigure finanţarea activităţii viitoare. Acestea poartă numele de solduri intermediare de
gestiune (SIG).
Soldurile intermediare de gestiune sunt trepte succesive care duc la formarea
rezultatului final. Fiecare sold intermediar reprezintă rezultatul gestiunii financiare la treapta
respectivă de acumulare.
Marja comercială reprezintă excendentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de

cumpărare al acestora. Costul de cumpărare al mărfurilor (vândute) (revândute) include preţul
de cumpărare (preţ fără TVA) majorat cu cheltuielile de cumpărare şi corectat cu variaţia
stocurilor de mărfuri.
Valoarea adăugată (primul sold intermediar de gestiune) exprimă creşterea de
valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie (forţă de muncă şi capital) peste

valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a

întreprinderii.
EBE exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, resursa principală a
întreprinderii cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a capacităţii de dezvoltare a
întreprinderii. EBE exprimă astfel măsura resurselor degajate de exploatare pe baza cărora
întreprinderea exercită decizii strategice. Luând în calcul veniturile încasabile şi cheltuielile
plătibile, indicatorul capătă o semnificaţie deosebită în termen de resurse financiare (EBE
reprezentând fundamentul autofinanţării întreprinderii) şi trezorerie (EBE măsoară trezoreria
potenţială degajată de exploatare şi decalajele dintre scadenţa încasării creanţelor şi plata
datoriilor).
Rezultatul exploatării reflectă mărimea absolută a rentabilităţii de exploatare obţinută
prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile
şi calculate) .
Rezultatul net al exerciţiului evidenţiază mărimea absolută a rentabilităţii
financiare cu care vor fi renumeraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit
net (dacă se înregistrează) trebuie să fie susţinut de existenţa unor disponibilităţi reale, altfel el
va rămâne doar un potenţial de finanţare.
II.2.2. Evidenţierea soldurilor intermediare de gestiune la S.C.C.A.

Tricotextil
La S.C.C.A. Tricotextil, calculul soldurilor intermediare de gestiune pune în evidenţă

următoarea situaţie:
CASCADA SIG (mii lei)
Tabelul 2.3.
CASCADA SIG 2001 2002 2003
Vânzări de mărfuri 2224848 2730076 3357993
Cost mărfuri vândute 1649273 1968659 2362391
Marja comercială 575575 761417 995603
Producţia vândută (CA) 13177400 14588969 19367499

Producţia stocată 226283 496157 843467

Producţia imobilizată 1772282 1737762 1571060
Producţia exerciţiului 11178835 12355050 16952972
Marja comercială +
producţia exerciţiului 11754410 13116467 17948575
Consumurile provenite de
la terţi 1764999 1203325 1504156
Valoarea adăugată 9989411 11913142 16444419
Subvenţii de exploatare 0 0 0
Impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate 325582 236606 414061
Cheltuieli cu personalul 6769691 9121965 12279386
Excedent brut de
exploatare 2894138 2554571 3750972
Reluări asupra
provizioanelor pt.exploat. 0 0 0
Alte venituri (din
exploatare) 19419 47 125000
Amortizarea si proviz.
calculate (expl) 374764 485076 625748
Alte cheltuieli de
exploatare 1883945 2205213 2650495
Rezultatul exploatării
(profit) 654848 -135671 599729
Venituri financiare 374039 922465 24225
Cheltuieli financiare 35680 39090 42608
Rezultat curent (înainte
de imp.) 993207 747704 581346
Rezultat excepţional -73263 -105117 193323
Impozit pe profit 357421 292879 0

Rezultat net al
exerciţiului 562523 349708 774669
După cum se poate observa, marja comercială a înregistrat creşteri de la un an la altul,

ceea ce înseamnă că întreprinderea a înregistrat un excedent valoric al mărfurilor vândute în
raport cu preţul plătit la achiziţionarea acestora.
Valoarea adăugată (primul sold intermediar de gestiune) are de asemena o evoluţie
ascendentă, ceea ce pune în evidenţă faptul că ea reprezintă de fapt sursa de acumulări băneşti
din care se face renumerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică a
întreprinderii.
Se observă că întreprinderea înregistrează profit în urma activităţii de exploatare,
ceea ce înseamnă că în 2003 s-a redus nivelul cheltuielilor în raport cu veniturile obţinute din
activitatea de exploatare.
In ceea ce priveşte rezultatul curent înainte de impozit, se observă o dinamizare a
acestuia, dar negativă, în sensul reducerii, fapt datorat creşterii cheltuielilor financiare.
II.3. Capacitatea de autofinanţare – expresie a potenţialului financiar
degajat de întreprindere
Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de creştere economică a

întreprinderii respectiv sursa financiară generată de activitatea industrială şi comercială a
firmei după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă. Acest indicator se
determină pe baza contului de rezultate.
Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode:

- metoda deductivă porneşte de la excedentul brut de exploatare la care se adaugă toate
veniturile susceptibile de a fi încasate (de exploatare, financiare, excepţionale) şi din care se
scad succesiv toate cheltuielile plătibile ale întreprinderii.
- metoda adiţională pune în evidenţă elementele contabile negeneratoare de fluxuri
monetare, antrenate de calculul capacităţii de autofinanţare. Se porneşte de la rezultatul net al
exerciţiului, la care se adaugă cheltuielile calculate (amortizări, provizioane) neplătibile la o
anumită scadenţă şi se scad veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor).

Astfel,
CAF = EBE + Venituri financiare şi excepţionale încasabile – Cheltuieli
financiare şi excepţionale plătibile – Impozit pe profit
Comparativ cu EBE, CAF prezintă inconvenientul de a fi mai sensibilă decât primul,
fiind influenţată de amortizări, provizioane şi impozitul pe profit. În compensare îinsă, ea
prezintă avantajul de a cuprinde în calcul toate elementele care generează cash-flow-ul
întreprinderii. Prin limitele şi avantajele lor aceste două noţiuni (EBE + CAF) devin
complementare şi nicidecum exclusive.
CAF = Rezultatul net al exerciţiului + Cheltuielile calculate – Venituri calculate

– venituri din cesiune
Capacitatea de autofinanţare exprimă deci un surplus financiar degajat de activitatea
rentabilă a întreprinderii. Ea nu are decât un caracter potenţial dacă nu este susţinută de
mijloace financiare efective. Surplusul monetar, degajat prin creşterea trezoreriei nete
dovedeşte că cea mai mare parte a acestei capacităţi de autofinanţare este susţinută de o
trezorerie efectiv disponibilă.
CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE (mii lei)

Tabelul 2.4.
2001 2002 2003
EBE 2894138 2554571 3750972
+ Alte venituri din exploatare 19419 47 125000
- Alte cheltuieli din exploatare 1883945 2205213 2650495
+ Venit financiar 374039 922465 24225
- Cheltuieli financiare 35680 39090 42608
+ Venit excepţional 757550 19926 571470
- Cheltuieli excepţionale 830813 125043 378147
- Impozit pe profit 357421 292879
CAF 937287 834784 1400417

4000000
3500000
3000000
2500000
2000000 EBE
1500000 CAF
1000000
500000
0
2001 2002 2003
Figura 2.1. Evoluţia CAF şi EBE
Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de creştere economică a

întreprinderii, respectiv sursa financiară generată de activitatea industrială şi comercială a
firmei, după scăderea tuturor cheltuielilor posibile la o anumită scadenţă. După cum se
observă, în anul 2003, potenţialul financiar al întreprinderii a crescut în proporţie de peste
70%, ceea ce înseamnă că întreprinderea a avut suficiente resurse pentru finanţarea activităţii
curente.
De reţinut:
În termeni generali, bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la
finele exerciţiului financiar. Însă, documentul contabil care exprimă cum s-a ajuns
la respectiva stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli
care au marcat traiectoria evoluţiei întreprinderii între începutul şi sfârşitul
exerciţiului financiar îl reprezintă contul de profit şi pierdere.

II.4. Tema de control a unităţii de invăţare nr. 2

- Enumeraţi soldurile intermediare de gestiune.
- Ce este capacitatea de autofinanţare?
II.5. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 2

1. Ilie Vasile – Gestiunea financiară a întreprinderii, EDP, Bucureşti, 1997
2. Georgeta Vintilă – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderii, EDP,
Bucureşti, 1998
3. Georgeta Vintilă – Gestiunea financiară a întreprinderii , Ediţia a III-a , EDP,
Bucureşti, 2003
4. Georgeta Vintila - Diagnostic financiar şi evaluarea întreprinderii – Cota 106990
5.*** Colecţia Tribuna economică mai 2003 – martie 2004
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. III:
DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL
RENTABILITĂŢII

 să cunoaşteţi modul de calcul al ratelor de eficienţă
 să cunoaşteţi modul de calcul al ratelor de rotaţie ale capitalurilor
III.1. Sistemul ratelor de eficienţă 49

III.2. Rentabilitatea structurii financiare 57
III.3. Ratele de rotaţie a capitalurilor 75

III.4. Descompunerea şi analiza cauzelor şi efectelor determinate de valorile ratelor de

Rentabilitate 80
III.5. Tema de control a unităţii nr. 3 84
III.6. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 3 84
III.1. Sistemul ratelor de eficienţă
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă de tipul

efect/efort.
Efectul reprezintă profitul sub diversele sale forme de exprimare: brut, net, din
exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor (proprii, permanente),
resurselor consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor părţi din acestea, veniturilor etc.
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au o valoare informaţională
variată şi oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare firmei.
Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor
şi cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.
1. Rata marjei comerciale pune în evidenţă strategia comercială a întreprinderii, apreciind

influenţa constrângerilor pieţei şi a politicii preţurilor de vânzare.
Relaţia de calcul a marjei comerciale este următoarea:
Marja comerciala
Rata marjei comerciale
Vanzari de marfuri
O rată a marjei comerciale redusă este rezultatul unor cheltuieli mari prilejuite de
vânzarea mărfurilor. Dimpotrivă, o rată ridicată evidenţiază cheltuieli reduse cu vânzarea
mărfurilor, şi deci o distribuţie eficienţă.

2. Rata EBE exprimă capacitatea activităţii de exploatare de a degaja profit. Relaţia de calcul
este următoarea:
EBE
Rata EBE
Cifra de afaceri
Dacă rata EBE este ridicată, acest fapt este rezultatul unei activităţi de exploatare
eficiente care oferă posibilitatea de reînnoire rapidă a echipamentelor întreprinderii.
Ameliorarea ratei, dar nu ca şi consecinţă a creşterii ratei marjei comerciale, pune în evidenţă
creşterea productivităţii activităţii.
3. Rata marjei nete este expresia eficienţei globale a întreprinderii. Se calculează folosind
următoarea relaţie:
Rezultat net al exercitiului

Rata marjei nete
Cifra de afaceri
4. Rata marjei nete de exploatare pune în evidenţă eficienţa activităţii de exploatare.
Rezultatul exploatarii
Rata marjei nete de exploatare
Cifra de afaceri
5. Rata marjei brute de autofinanţare este expresia cantitativă a surplusului de resurse de

care dispune întreprinderea pentru a-şi asigura dezvoltarea şi/sau remunerarea acţionarilor săi.
CAF
Rata marjei brute de autofinant are
Cifra de afaceri
6. Rata marjei valorii adăugate exprimă rezultatul brut de care dispune întreprinderea după
scăderea cheltuielilor de exploatare. Relaţia de calcul este următoarea:
EBE
Rata marjei valorii adaugate
Valoarea adaugata

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi

mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei
rentabilităţii economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării sau excedentul brut
din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.
Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de
îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului, precum şi de elementele excepţionale.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:
Rezultat economic
Rata rentabilitatii economice
Activ total
sau
EBE
Activ total
Modificarea ratei a rentabilităţii economice, se explică prin prisma celor doi factori
direcţi: viteza de rotaţie a activului total şi rata rentabilităţii comerciale sau rata marjei brute la
1 leu vânzări, a cărei analiză poate fi aprofundată prin intermediul celor trei factori indirecţi
(structura producţiei vândute pe produse, preţurile medii de vânzare unitare şi costurile
unitare).
În termeni reali, rata rentabilităţii economice are două accepţiuni:
- pentru remunerarea capitalurilor investite cel puţin la nivelul ratei medii a dobânzii;
- pentru remunerarea riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat posesorii
capitalurilor puse la dispoziţia întreprinderii.
Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor

de surse de finanţare a activităţii întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a
capitalurilor, proprii şi permanente, analiza ratei rentabilităţii financiare se pliază acestei
structurări.

1. Rentabilitatea financiară netă măsoară în mărime relativă remunerarea capitalurilor

acţionarilor aduse ca aport, sau a profitului net lăsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare.
Rata în cauză, reflectă corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi capitalurile
proprii ale întreprinderii.
Relaţia de calcul:
Rezultat net al exercitiului
Rentabilitatea financiara neta
Capitaluri proprii
Este important de subliniat intercondiţionarea acestei rate cu următoarele operaţiuni

din cadrul întreprinderii:
 accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială
pentru sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;
 factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu cât este mai mare, cu atât
creşte rentabilitatea financiară. În practica economică însă, există o limită de
îndatorare acceptată de bănci. Unele bănci apreciază ca limită maximă de
îndatorare 70% din sursele totale ale firmei, depăşirea acestei limite de
îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi mai mari şi garanţii
suplimentare solicitate de bănci, deoarece riscul financiar este mai mare;
 sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de
creştere a profitului net şi reflectă, în principal, eficienţa activităţii de
exploatare a firmei.
2. Rentabilitatea financiară înainte de impozit are rolul de a evidenţia corelaţia dintre

capitalul permanent şi profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile şi a
impozitului pe profit. Acestă rată de rentabilitate pune în evidenţă şi faptul că marja brută
trebuie să asigure acoperirea cheltuielilor cu dobânzile, ca formă de remunerare a datoriilor pe
termen scurt, mediu şi lung, cât şi a impozitul pe profit, astfel încât firma să obţină profit net,
care să permită remunerarea acţionarilor săi.
Relaţia de calcul:

Rezultat curent inainte de impozit

Rentabilitatea financiara neta
Capitaluri proprii
3. Randamentul capitalurilor proprii evidenţiază capacitatea întreprinderii de a-şi remunera

acţionarii pe baza capitalurilor proprii.
Dividende
Randamentu l capitalurilor proprii
Capitaluri proprii
Evoluţia indicatorilor prezentaţi la S.C.C.A. Tricotextil este redată în tabelul 3.1..
CALCULUL RATELOR DE RENTABILITATE
Tabelul 3.1.
Ratele rentabilităţii comerciale 2001 2002 2003
Rata marjei comerciale 0,2587 0,2789 0,2965
Rata EBE 0,2196 0,1751 0,1937
Rata marjei nete 0,0427 0,0240 0,0400
Rata marjei nete de exploatare 0,0497 -0,0093 0,0310
Rata marjei brute de autofinanţare 0,0711 0,0572 0,0723
Rata marjei valorii adăugate 0,2897 0,2144 0,2281
Rata rentabilităţii economice 0,2962 0,2622 0,3927
Rentabilitatea financiară netă 0,0770 0,0476 0,1008
Rentabilitatea financiară ante impozit 0,1360 0,1019 0,0756

30 28,97 29,65
27,89
25,87
25
22,81
21,96 21,44
20 19,37
17,51
15
10
7,11 7,23
5,72
5 4,274,97 4
2,4 3,1
0
-0,93
-5
2001 2002 2003
Rata marjei comerciale Rata EBE Rata marjei nete

Rata marjei nete de exploatare Rata marjei brute de autofinantare Rata marjei valorii adaugate
Figura 3.1. Ratele de rentabilitate comercială
39,27
40
29,62
30 26,22
20
10
0
2001 2002 2003
Figura 3.2. Rata de rentabilitate economică

14 13,6
12
10,19 10,08
10
8 7,7 7,56
6 4,76
4
2
0
2001 2002 2003
Rentabilitatea financiara neta Rentabilitatea financiara ante impozit
Figura 3.3. Rentabilitatea financiară
Aşa cum se poate observa, strategia comercială a întreprinderii este foarte bine
orientată. Sporirea ratei marjei comerciale este rezultatul reducerii costurilor de desfacere a
produselor, concomitent cu modificarea structurii vânzărilor.
Rata EBE, fluctuantă, relevă faptul că întreprinderea a optat pentru creşterea
productivităţii în anul 2003 şi totodată, că activitatea de exploatare degală profit.
Rata marjei nete a înregistrat o dinamizare în sens pozitiv, reflectând astfel faptul că
întreprinderea a luat măsuri prompte în vederea creşterii activităţii.
Rata marjei nete de exploatare se înscrie abia din anul 2003 pe o curbă ascendentă,
activitatea de exploatare devenind rentabilă abia din acest an.
Rata marjei brute de autofinanţare relevă faptul că întreprinderea dispune de un surplus
de resurse care îi permite remunerarea acţionarilor săi.
Rata marjei valorii adăugate relevă faptul că activitatea întreprinderii se desfăşoară pe
baza criteriilor de eficienţă.
Înregistrând în toţi cei trei anii analizaţi valori care depăşesc 20% (în 2002 şi 2003
superioară ratei inflaţiei), se poate spune cu certitudine că activitatea întreprinderii este
rentabilă.
Rata rentabilităţii economice în termeni reali se calculează folosind relaţia:

Rn Ri
Rr
1 Ri
unde:
Rr - rata rentabilităţii economice în termeni reali;
Rn - rata rentabilităţii economice în termeni nominali;
Ri - rata inflaţiei.
Evoluţia în termeni nominali a ratei rentabilităţii se calculează pe baza relaţiei:
Rn Rn 1
Rn
Rn 1
Ţinând cont de faptul că rata inflaţiei a fost de 30,3% în 2001, de 22% în 2002 şi de
14% în 20034, rezultă că rata rentabilităţii economice în termeni reali are următoarele valori:
- în 2001: Re=29,62-30,3=-0,68%
- în 2002: Re=26,22-22=4,22%
- în 2003: Re=39,27-14=25,27%
Întreprinderea nu urmăreşte obţinerea unui profit imediat, astfel încât se poate spune că
activitatea desfăşurată este per ansamblu rentabilă.
III.2. Rentabilitatea structurii financiare
Echilibrul financiar trebuie înţeles ca un ansamblu de corelaţii care se formează în

procesul de rotaţie a capitalului. În starea generală de echilibru financiar se circumscriu atât
egalităţi cât şi inegalităţi, cu semnificaţiile lor economice.
Ratele de finanţare pun în evidenţă modalităţile de finanţare a investiţiilor

întreprinderii, investiţii care pot fi: strategice, de exploatare şi de echilibru.
Principalele rate folosite sunt:
1. rata autonomiei financiare - reflectă ponderea capitalului propriu în cadrul surselor ce

sunt la dispoziţia întreprinderii pentru o perioadă mai mare de 1 an:
4
Sursa: www.inss.ro

Capital propriu
Rata autonomiei financiare
Capital permanent
Exprimă în ce proporţie capitalul permanent se regăseşte în capitalul propriu.
Cu cât valoarea ratei este mai mare şi tinde spre 1, cu atât situaţia financiară a
întreprinderii, din punct de vedere al autonomiei financiare, este mai bună.
2. rata de finanţare a stocurilor pe seama fondului de rulment:

Fond de rulment
Rata de finantare a stocurilor
Stocuri
Rata evidenţiază proporţia corespunzătoare din fondul de rulment funcţional care
finanţează partea cea mai stabilă a nevoilor de fond de rulment legate de exploatare, respectiv
stocurile.
Raportul poate fi considerat satisfăcător dacă fondul de rulment reprezintă aproximativ
2/3 din stocuri.
3. rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment:

Fond de rulment
Rata de finantare a activelor circulante
Active circulante
Rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment semnifică faptul
că ansamblul activelor circulante este finanţat din fondul de rulment.
Creşterea valorii raportului corespunde unei atenuări a structurii de finanţare, iar
diminuarea lui exprimă deteriorarea situaţiei.
4. rata de finanţare a necesarului de fond de rulment:

Fond de rulment
Rata de finantare a NFR
NFR
Rata menţionată poate fi mai mare, egală sau mai mică decât 100, după cum trezoreria
netă este pozitivă, egală cu zero sau negativă.
5. rata de autofinanţare a activelor:

Capital propriu
Rata de autofinant are a activelor
Active circulante Active imobilizate
Dacă valoarea raportului este mai mare decât unu, înseamnă că întreprinderea dispune
de capacitate de autofinanţare suficientă pentru a finanţa investiţiile, respectiv a creşte nevoia
de fond de rulment pentru exploatare, generată de acestea.
6. rata datoriilor:
Datorii totale
Rata datoriilor
Active circulante Active imobilizate
Această rată este complementară cu rata de autofinanţare a activelor. Cu cât valoarea ei
este mai scăzută cu atât gradul de îndatorare este mai mic.
7. rata de finanţare a imobilizărilor pe seama capitalului propriu:

Capital propriu
Rata de finantare a imobilizarilor
Active imobilizate
Dacă rata este mai mare decât 100, atunci întreprinderea înregistrează un fond de
rulment propriu pozitiv, iar o parte a activelor circulante este finanţată pe seama acestuia.
8. rata de finanţare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent, arată în

ce proporţie investiţiile întreprinderii sunt finanţate pe seama capitalului permanent:
Capital permanent
Rata de finantare a imobilizarilor
Active imobilizate
Dacă rata este mai mare decât 100 se înregistrează un fond de rulment pozitiv.
Aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii pe baza acestor rate se realizează

ţinându-se cont de dinamica lor la nivelul întreprinderii, precum şi prin compararea cu ratele
medii ale ramurii de activitate a întreprinderii.
Ratele de lichiditate caracterizează situaţia financiară a întreprinderii pornind de la

partea de jos a bilanţului financiar. Aceste rate măsoară capacitatea de plată a întreprinderii,
respectiv solvabilitatea pe termen scurt.

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată la
scadenţă.
Capacitatea de plată este reprezentată de solvabilitatea imediată şi exprimă capacitatea
mijloacelor băneşti disponibile la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp (de
obicei până la 30 de zile) de a acoperi obligaţiile scadente pentru acelaşi interval de timp.
Pentru analiza lichidităţii şi solvabilităţii unei firme se recomandă folosirea metodei ratelor.
Pentru caracterizarea lichidităţii unei firme se impune compararea pasivelor pe termen scurt cu
resursele disponibile pentru aceeaşi perioadă.
În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute şi sub denumirea de rate
de trezorerie şi au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv
solvabilitatea pe termen scurt.
Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale (active
transformabile în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii rambursabile pe
termen scurt), constituie o metodă rapidă şi uşor de utilizat pentru aprecierea gradului în care
firma face faţă obligaţiilor pe termen scurt. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
1. Rata lichidităţii generale (RLG), se determină prin raportarea valorii activelor curente la
valoarea pasivelor curente.
Active curente
R LG
Pasive curente
Activele curente includ disponibilităţile, valorile mobiliare foarte lichide, efectele

comerciale de primit şi stocurile, iar pasivele curente sunt formate din efecte comerciale de
plătit, credite bancare pe termen scurt, partea din împrumuturile pe termen mediu şi lung a
căror scadenţă este în cadrul exerciţiului financiar curent impozite de plătit şi alte obligaţii (în
principal cele salariale).
Dacă o întreprindere trece prin dificultăţi financiare aceasta începe să-şi onoreze plăţile
mai târziu, să acumuleze credite bancare etc. Dacă pasivele curente cresc mai rapid decât
activele curente rata curentă scade , ceea ce constituie semnalul apariţiei unor probleme de
natură economico-financiară.

Valoarea supraunitară a acestei rate este expresia existenţei unui fond de rulment care
îi permite întreprinderii să facă faţă incidentelor care apar în mişcarea activelor circulante sau
unor deteriorări ale valorii acestora. Cu cât această rată este mai mare decât 1 cu atât
întreprinderea este pusă la adăpost de o insuficienţă a trezoreriei care ar putea fi determinată
de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor.
Când valoarea acestei rate este subunitară, înseamnă că lichidităţile sunt mai mici
decât exigibilităţile potenţiale. Aceasta se datorează faptului că datoriile exigibile pe termen
scurt nu sunt acoperite, în principiu, de activele circulante, iar fondul de rulment are o valoare
negativă. Totuşi, valoarea subunitară a ratei nu constituie un pericol atunci când stocurile se
reduc treptat în scopul achitării datoriilor exigibile pe termen scurt, dar fără a stânjeni
continuitatea producţiei. Trebuie evitată o evoluţie descendentă a lichidităţii, deoarece aceasta
evidenţiază o activitate în declin, fapt ce determină creditorii să devină circumspecţi în ceea ce
priveşte acordarea de noi împrumuturi.
Rata lichidităţii generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilităţii pe
termen scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt
perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate în lichidităţi în decursul unei
perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor. Deşi media acestei rate în
ramura industrie este de 1,8 ori, ea nu poate fi considerată ca reprezentând un număr magic pe
care toate firmele din sector trebuie să încerce să-l atingă. Aceasta deoarece, unele firme foarte
bine conduse se pot plasa deasupra valorii respective, iar alte firme tot aşa de bune, se pot
plasa sub valoarea medie a ratei. În situaţia în care ratele financiare pentru o anumită firmă
sunt departe de valoarea medie pe ramură, analistul trebuie să cerceteze cauzele acestei
variaţii. În cadrul industriei, există variaţii mari între valorile acestei rate de la o întreprindere
alta.
2. Rata lichidităţii restrânse (RLR), este cunoscută şi sub denumirea de “rata rapidă” sau
“testul acid (quick ratio)”, potrivit teoriei economice nord-americane. Ea exprimă capacitatea
întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi.
Ca modalităţi de calcul, rata se poate determina, astfel:
 prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente şi împărţirea

diferenţei astfel obţinute la valoarea pasivelor curente:
Active curente - Stocuri

R LR
Pasive curente
Stocurile sunt, de obicei, cel mai puţin lichide dintre toate componentele activelor
curente ale unei întreprinderi (pot apare pierderi în momentul în care se pune problema
lichidării acestor stocuri). De aceea, această rată poate fi considerată ca fiind un “test acid”
pentru măsurarea capacităţii firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt.
 prin raportarea sumei creanţelor şi disponibilităţilor la datoriile exigibile pe

termen scurt (pasivele curente), şi anume:
Creante Disponibilitati
R LR
Pasive curente
Această rată este de regulă subunitară. Ea trebuie însă analizată şi interpretată cu

prudenţă prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor (număr de
clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor etc.). În teoria economică există opinii potrivit cărora
o rată cuprinsă între 0,8 şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce priveşte solvabilitatea
parţială.
3. Rata lichidităţii imediate (RLI), realizează corespondenţa dintre elementele cele mai
lichide ale activului cu obligaţiile imediat exigibile ale pasivului. Această rată, cunoscută şi
sub denumirea de rata capacităţii de plată imediate, măsoară capacitatea întreprinderii de
rambursare a datoriilor, utilizând disponibilităţile existente, astfel:
Plasamente si Disponibilitati
R LI
Datorii imediat exigibile

În teoria economică, această rată mai este cunoscută sub denumirea de trezoreria la
vedere sau rata solvabilităţii imediate. Pentru interpretarea acestei rate trebuie luate în
considerare o serie de informaţii privind condiţiile de desfăşurare a activităţii.
Un nivel ridicat al ratei indică o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicată, dar care
poate fi consecinţa unei utilizări mai puţin performante a resurselor disponibile. Valoarea
ridicată a acestei rate nu constituie în acelaşi timp o garanţie a solvabilităţii, dacă restul
activelor circulante au un grad redus de lichiditate.
O valoare redusă a ratei lichidităţii imediate poate fi compatibilă cu menţinerea
echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităţilor sale,
deţinând în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri uşor mobilizabile în concordanţă
cu exigibilitatea datoriilor imediate.
Menţinerea capacităţii de plată este rezultatul unei activităţi complexe desfăşurată de
întreprindere şi care reclamă o corelare judicioasă a termenilor de plată a obligaţiilor cu cele
de încasare a creanţelor. Eficacitatea analizei sporeşte, în situaţia în care este luată
în calcul şi viteza de rotaţie a capitalurilor întreprinderii.
Rata lichidităţii imediate, este totuşi un indicator puţin relevant datorită instabilităţii
încasărilor.
Pentru a măsura gradul în care întreprinderea face faţă datoriilor sale se utilizează
rata solvabilităţii globale (RSG). Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt
acoperite de către activele totale ale întreprinderii (active imobilizate şi active cirulante) şi se
determină, astfel:
Activ Total Active fixe Active circulante

R SG
Datorii Totale Datorii Totale
Solvabilitatea este rezultatul unei activităţi eficiente, iar lipsa capacităţii de plată şi a
lichidităţii pot avea caracter temporar, dacă întreprinderea se bazează pe o solvabilitate
globală.
Rata solvabilităţii globale, exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen
lung şi scurt, precum şi marja de creditare a întreprinderii. O valoare mai mare decât 1,5 a

acestei rate semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a-şi achita obligaţiile băneşti,
imediate şi îndepărtate, faţă de terţi. Tot aşa, o valoare situată sub acest nivel evidenţiază
riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziţia
întreprinderii.
Băncile, în studiile de bonitate efectuate în cazul solicitării de credite, determină şi rata
solvabilităţii patrimoniale (RSP), astfel:
Capitaluri Proprii
R SP
Capitaluri Proprii Credite Bancare
În cazul în care această rată înregistrează valori mai mari de 0,5, situaţia este
considerată ca normală, iar valoarea minimă se apreciază a fi 0,3.
Ratele de îndatorare evidenţiază importanţa îndatorării asupra gestiunii financiare a

întreprinderii. Comparând finanţarea externă prin datorii cu fondurile proprii, ratele pun în
evidenţă componenţa datoriilor din pasiv, dar şi repartiţia capitalurilor permanente între
fondurile proprii şi cele împrumutate pe termen mediu şi lung.
Pot fi calculate următoarele rate de îndatorare:
1.Rata levierului sau coeficientul total de îndatorare reflectă gradul în care capitalurile proprii
asigură finanţarea activităţii întreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat şi ca o rată a
autonomiei a întreprinderii în declin, gradul în care angajamentele sale, pe termen scurt sau
lung, sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.
Relaţia de calcul este:
Datorii Totale (termen lung si scurt)

L
Capitaluri Proprii
Cu cât rata levierului este mai mare decât unu, cu atât întreprinderea va depinde mai
mult de creanţierii săi. Dacă levierul este subunitar, banca va acorda în continuare
împrumuturi în condiţii de garanţie sigură.

2. Rata datoriilor financiare exprimă gradul de îndatorare pe termen lung. Pentru o bună
funcţionare a întreprinderii se impune ca această rată să nu depăşească valoarea de 0,5.
Relaţia de calcul:
Datorii Financiare (termen lung si mediu)

R DF
Capitaluri Permanente
3. Rata independenţei financiare, care este recomandat să fie mai mare sau egală cu 0,5,
măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente.
Capitaluri Proprii
R IF
Capitaluri Permanente
4. Rata capacităţii de împrumut pune în balanţă resursele proprii cu împrumuturile

contractate pe termen lung.
Capitaluri Proprii
R CI
Indatorare la termen
Pentru valori ale lui RCI subunitare, capacitatea de împrumut a întreprinderii este
saturată.
5. Rata capacităţii de rambursare exprimă capacitatea întreprinderii de a rambursa în

totalitate împrumuturile contractate pe terme lung.
Imprumutur i pe termen lung

R CRTL
CAF
Cu cât valoarea raportului este mai mică, cu atât este mai mare capacitatea de
rambursare.

6. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare evidenţiază capacitatea de plată a serviciului

datoriei contractate. Dacă valoarea raportului depăşeşte pragul de 0,6, întreprinderea în cauză
riscă să intre în stare de faliment.
Cheltuieli financiare
R PC
EBE
7. Costul îndatorării se calculează potrivit relaţiei:
R DOB
Imprumutur i Totale
Dacă rata medie a dobânzii este mai mică decât rata de rentabilitate economică a
întreprinderii analizate, atunci îndatorarea favorizează finanţarea prin împrumuturi, caz în care
efectul de levier are o influenţă benefică asupra rentabilităţii capitalurilor proprii.
8. Ponderea creditelor curente în îndatorarea globală:
Credite bancare curente

R CC
Indatorare globala
Proporţia mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii denotă o stare

de vulnerabilitate care depinde de tipul acestor resurse şi de costul lor ridicat.
Indicatorii de rentabilitate a structurii financiare la S.C.C.A. Tricotextil se prezintă

după cum urmează:
RATELE ECHILIBRULUI FINANCIAR

Tabelul 3.2.
Ratele echilibrului financiar 2001 2002 2003
rata autonomiei financiare 1,0000 1,0000 1,0000
rata de finanţare a stocurilor -0,1118 0,0925 0,5085
rata de finanţare active circulante -0,0463 0,0458 0,2803
rata de finanţare a necesarului de fond de
rulment 1,0000 1,0000 1,0000
rata de autofinanţare a activelor 0,7485 0,7539 0,8073
rata datoriilor 0,2524 0,2467 0,1951
rata de finanţare a imobilizărilor 0,9853 1,0159 1,1025
rata de finanţare a activelor imobilizate 0,9853 1,0159 1,1025
Rata lichidităţii generale 0,4765 0,5233 0,6866
Rata lichidităţii relative 0,2791 0,2643 0,3081
Rata lichidităţii imediate 0,2378 0,2401 0,2606
Rata solvabilităţii generale 3,962324 4,052807 5,126476
Efectul de levier 0,3376 0,3276 0,2423
Rata datoriilor financiare 0 0 0
Rata independenţei financiare 1 1 1
Rata capacităţii de împrumut n.a. n.a. n.a.
Rata capacităţii de rambursare 0 0 0
Rata de prelevare a cheltuielilor financiare 0 0 0
Costul îndatorării 0 0 0
Ponderea creditelor curente în îndatorarea
globală 0 0 0
Figura 3.4. Ratele de finanţare
Rata lichiditatii generale
0,8
0,6
Rata lichiditatii
0,4
generale
0,2
0
2001 2002 2003
Figura 3.5. Rata lichidităţii generale
0,32
0,31
0,3
0,29
Rata lichidităţii
0,28
relative
0,27
0,26
0,25
0,24
2001 2002 2003
Figura 3.6. Rata lichidităţii relative
Figu
ra
0,2606
3.7. 2003
Rata
lichi
0,2401 Rata lichidităţii
dităţi 2002
imediate
i
imed
0,2378
iate 2001
0,22 0,23 0,24 0,25 0,26 0,27

Figura 3.8. Rata solvabilităţii generale
5 5,126476
4 3,962324 4,052807
Rata solvabilităţii
3 generale
2
0
2001 2002 2003
0,4 Efectul de levier

0,3376 0,3276
0,3
0,2423
0,2
0,1
0
2001 2002 2003
Figura 3.9. Efectul de levier
Potrivit valorilor calculate, corespunzătoare fiecărei rate, pot fi făcute următoarele

aprecieri:

 rata autonomiei financiare relevă faptul că întreprinderea nu este îndatorată şi deci nu

depinde de creanţierii săi;
 proporţia corespunzătoare din fondul de rulment funcţional care finanţează partea cea
mai stabilă a nevoilor de fond de rulment legate de exploatare, respectiv stocurile
depăşeşte în anul 2003 procentul de 50%, după ce în anul 2002 a fost de aproximativ
9%. Raportul nu poate fi considerat satisfăcător deoarece fondul de rulment reprezintă
mai puţin de 2/3 din stocuri.
 ansamblul activelor circulante este finanţat din fondul de rulment. Creşterea valorii
raportului de la 5% în 2002 la 28% în 2003 corespunde unei atenuări a structurii de
finanţare.
 rata de finanţare a necesarului de fond de rulment este unitară, corespunzătoare
trezoreriei nete, nule;
 valoarea raportului rata de autofinanţare este mai mare de 75% în toţi cei trei anii
analizaţi, ceea ce înseamnă că întreprinderea dispune de capacitate de autofinanţare
suficientă pentru a finanţa investiţiile, respectiv a creşte nevoia de fond de rulment
pentru exploatare, generată de acestea;
 rata datoriilor este complementară cu rata de autofinanţare a activelor. Valoarea ei este
relativ scăzută, ceea ce înseamnă că gradul de îndatorare este mai mic, întreprinderea
având obligaţii pe termen scurt;
 rata de finanţare a imobilizărilor pe seama capitalului propriu depăşeşte procentul de
100% în ultimii doi ani. Aceasta înseamnă că întreprinderea înregistrează un fond de
rulment propriu pozitiv, iar o parte a activelor circulante este finanţată pe seama
acestuia;
 rata de finanţare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent este supraunitară
în 2002 şi 2003, ceea ce denotă faptul că întreprinderea înregistrează un fond de rulment
pozitiv.
În toţi cei trei anii analizaţi rata lichidităţii generale are valoare subunitară, ceea ce
înseamnă că lichidităţile sunt mai mici decât exigibilităţile potenţiale. Aceasta se datorează
faptului că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite, în principiu, de activele
circulante.

Rata lichidităţii reduse este subunitară, însă nu are valori cuprinse între 0,8 şi , ci mai
mici, ceea ce ar reprezenta o situaţie nesatisfăcătoare în ceea ce priveşte solvabilitatea parţială.
Valoarea redusă a ratei lichidităţii imediate este compatibilă cu menţinerea echilibrului
financiar, deoarece întreprinderea minimizează valoarea disponibilităţilor sale (se observă din
bilanţ reducerea de la un an la altul a disponibilităţilor), deţinând în schimb valori de
plasament, creanţe, stocuri uşor mobilizabile în concordanţă cu exigibilitatea datoriilor
imediate.
Valorile mult mai mari decât 1,5 ale ratei de solvabilitate globală semnifică faptul că
întreprinderea are capacitatea de a-şi achita obligaţiile băneşti, imediate şi îndepărtate, faţă de
terţi.
Deoarece rata levierului a înregistrat valori subunitare , întreprinderea nu va depinde
mult de creanţierii săi în cei trei ani de funcţionare analizaţi, înregistrând chiar o reducere
substanţială a valorii în anul 2003. Valorile pozitive înregistrate denotă o rentabilitate
economică bună, dar se impune în continuare monitorizarea cu maximum de seriozitate a
activităţii, afluenţei de comenzi, a timpilor de execuţie, a nivelului tarifelor practicate, astfel
încât acestea să fie suficient de acoperitoare pentru bunul mers al firmei şi respectiv să
genereze profit.
În ceea ce priveşte celelalte rate de îndatorare, se observă clar că întreprinderea nu este
îndatorată. Neavând contractate împrumuturi pe termen mediu şi lung, şi nici datorii
financiare, cea mai mare parte a indicatorilor calculaţi au valoarea 0. Ca atare, în asemenea
condiţii şi rata capacităţii de rambursare este maximă . Întreprinderea este independentă din
punct de vedere financiar .
Ratele de structură patrimonială stabilesc ponderea fiecărui post de activ sau de

pasiv în totalul bilanţului, oferind posibilitatea exprimării bilanţului în procente.
Analiza se realizează pe baza datelor din activul bilanţului patrimonial.
Valorile ratelor de structură a activului sunt influenţate de caracteristicile tehnice,
economice şi juridice ale activităţii întreprinderii.
Principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:

 Rata activelor imobilizate:

Această rată măsoară ponderea activelor imobilizate în patrimoniul total al

întreprinderii.
Conţinutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifică utilizarea şi a unor
rate complementare:
 Rata imobilizărilor necorporale:
Mărimea acestui indicator reflectă ponderea activelor intangibile (brevete, licenţe,

mărci, fond comercial etc.) în cadrul patrimoniului firmei. În întreprinderile româneşti
imobilizările necorporale deţin o pondere foarte redusă. În alte ţări, ponderea activelor
necorporale este importantă, de exemplu în S.U.A. unde ponderea valorii activelor necorporale
este cuprinsă între 40% şi 80% din valoarea de înlocuire a firmelor. Ponderea activelor
necorporale în valoarea de piaţă a unor firme foarte cunoscute este foarte mare, de exemplu:
94% la Microsoft, 96% la Coca-Cola, 84% la Intel şi 82% la General Eleectric.
 Rata imobilizărilor corporale:
Această rată reflectă ponderea capitalurilor fixe în cadrul patrimoniului întreprinderii.

Ea înregistrează valori foarte mari în cazul firmelor care folosesc o infrastructură importantă
sau echipamente costisitoare (producerea şi distribuţia de energie, transporturi etc.). De
asemenea, ia valori ridicate în industria grea, în activităţile ce presupun importante investiţii
imobiliare (industria hotelieră) sau funciare (exploataţiile agricole). Mărimea acestei rate este
influenţată şi de politica de amortizare practicată de întreprindere.
 Rata imobilizărilor financiare:

Această rată reflectă intensitatea legăturilor şi relaţiilor financiare pe care firma

analizată le-a stabilit cu alte firme cu ocazia operaţiilor de creştere externă (participaţii,
investiţii de portofoliu, credite acordate etc.). Rata ia valori foarte ridicate în cazul
holdingurilor al căror obiect de activitate îl constituie gestionarea unui portofoliu de
participaţii. Rata ia valori foarte scăzute la firmele mici şi la cele puţin axate pe o politică de
investiţii financiare.
 Rata activelor circulante
Reflectă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor economice ale

întreprinderii.
Ca rate complementare se recomandă a fi stabilite:
 rata stocurilor:
Această rată ia valori ridicate în cazul firmelor cu activitate de producţie, cu ciclu lung
de fabricaţie, precum şi în cazul firmelor cu specific de distribuţie de bunuri materiale. Rata ia
valori foarte reduse la firmele cu specific de prestare de servicii.
 rata creanţelor
comerciale:
Rata reflectă importanţa portofoliului de creanţe comerciale în cadrul patrimoniului. Ea

este influenţată de durata în care se fac plăţile de către clienţi şi de specificul activităţii

desfăşurate. Această rată ia valori ridicate în cazul întreprinderilor industriale şi înregistrează

valori scăzute la firmele care vin în contact direct cu o clientelă ce plăteşte în numerar.
 rata disponibilităţilor:
Mărimea acestei rate trebuie analizată cu circumspecţie datorită faptului că

disponibilităţile suferă modificări de mare amplitudine pe perioade scurte. Rata are o valoare
informaţională scăzută deoarece nu totdeauna o pondere ridicată a disponibilităţilor în totalul
activului semnifică o activitate bună a firmei.
Analiza structurii pasivului întreprinderii
Obiectivul analizei îl constituie stabilirea ponderii şi evoluţiei principalelor categorii

de surse ce participă la acoperirea mijloacelor economice ale întreprinderii. Analiza se
efectuează pe baza următoarelor rate de structură ale pasivului bilanţului patrimonial:
 rata stabilităţii finanţării:
Capitalul permanent este format din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi
lung. Această rată reflectă ponderea surselor ce rămân la dispoziţia întreprinderii pentru o
perioadă mai mare de un an în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
 rata autonomiei globale:

Această rată reflectă ponderea surselor proprii folosite în finanţarea mijloacelor

economice ale întreprinderii. Ea diferă în funcţie de politica financiară a întreprinderii şi
rentabilitatea ei. Această rată se recomandă a fi ≥1/3.
 rata datoriilor pe termen scurt:
Rata semnifică ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în

totalul surselor întreprinderii.
 rata datoriilor totale:
Valoarea acestei rate

reflectă în ce proporţie activele
firmei sunt finanţate pe seama datoriilor pe termen scurt, mediu şi lung.
III.3. Ratele de rotaţie a capitalurilor

Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator de eficienţă care reflectă
schimbările intervenite în activitatea întreprinderii (în mod deosebit în activitatea de
exploatare). Viteza de rotaţie a activelor circulante corelează cifra de afaceri sau o componentă
a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element al acestora.
Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată ca:
1. număr de rotaţii (n):
în care:
AC reprezină soldul mediu al activelor circulante
2. durată în zile (V):

în care:
T reprezină numărul de zile al perioadei analizate.
Efectul direct al modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante poate fi o eliberare
de capital, în cazul accelerării sau o imobilizare de capital, în cazul încetinirii.
Ca principale efecte indirecte determinate de modificarea vitezei de rotaţie a activelor
circulante se pot cuantifica:
a) modificarea cheltuielilor financiare cu dobânzile;
b) modificarea rezultatului financiar;
c) modificarea profitului net.
Pentru a aprofunda viteza de rotaţie a activelor circulante se impune efectuarea analizei
şi pe elementele componente, ţinând seama de stadiul circuitului economic în care se află. În
acest scop se raportează fiecare element de activ circulant (ca sold mediu) la componenta
specifică din cifra de afaceri.
Relaţiile de calcul sunt:
a) în cazul stocului de materii prime şi materiale:
b) în cazul producţiei în curs:
c) pentru produse finite:

d) pentru mărfuri:
e) pentru creanţe:
Informaţiile necesare analizei vitezei de rotaţie a activelor circulante pe elemente

componente, respectiv a indicatorilor de la numitor, se preiau din contul de profit şi pierdere.
Exemplificând pe baza datelor furnizate de S.C.C.A. Tricotextil, ratele privind
structura activului şi pasivului şi duratele privind rotaţia capitalurilor sunt prezentate în tabelul
3.3.
RATELE PRIVIND STRUCTURA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI ŞI RATELE DE
ROTAŢIE
Tabelul 3.3
Indicatori (%) 2001 2002 2003
Rata active imobilizate 75,87 74,15 73,01
Rata imobilizări necorporale 0,00 0,00 0,00
Rata imobilizări corporale 75,03 72,93 71,75
Rata imobilizărilor financiare 0,85 1,21 1,26
Rata activelor circulante 24,01 25,77 26,71
rata stocurilor 9,95 12,76 14,72
rata creanţelor comerciale 1,79 1,19 1,85
rata disponibilităţilor 11,98 11,82 10,13
rata stabilităţii finanţării 74,85 75,39 80,73
rata autonomiei globale 74,85 75,39 80,73
rata datoriilor pe termen scurt 25,24 24,67 19,51
rata datoriilor totale 25,24 24,67 19,51
număr de rotaţii 1,35 1,50 2,03
durata în zile 266,89 240,43 177,53

Figura 3.10. Rata activelor imobilizate
75,87
76
75 74,15
74 73,01 Rata
73 active…
72
71
2001 2002 2003
26,71
27
25,77
26
25 Rata
24,01
activelor…
24
23
22
2001 2002 2003
Figura 3.11. Rata activelor circulante
16 14,72
14 11,98
12,76
11,82
12 rata stocurilor
9,95 10,13
10 rata creanţelor
8 comerciale
rata
6 disponibilităţilor
4
1,79 1,19 1,85
2
0 Universitatea Hyperion | 2011
2001 2002 2003
Figura 3.12. Ratele stocuri, creanţe, disponibilităţi
2003 rata datoriilor totale
rata datoriilor pe
2002 termen scurt
rata autonomiei
globale
2001 rata stabilităţii
fin a n ţă rii
0 50 100
Figura 3.13. Ratele stabilităţii financiare
Ponderea activelor imobilizate în totalul activelor urmează un trend descrescător, ceea

ce denotă politica întreprinderii de înlocuire a activelor imobilizate învechite, de
retehnologizare şi modernizare în scopul obţinerii unei eficienţe sporite a utilizării acestora.
În cadrul societăţii nu există imobilizări necorporale.

Rata imobilizărilor corporale cunoaşte, de asemenea un trend descrescător, cu toate că

procentele reprezentative sunt mari. Acest lucru denotă faptul că întreprinderea activează în
sfera producţiei, dispune de o infrastructură importantă şi de ecipamente costisitoare.
Rata imobilizărilor financiare se înscrie pe un trend crescător, lucru care denotă
intensificarea relaţiilor financiare ale întreprinderii cu alte societăţi similare cu ocazia unor
investiţii de portofoliu, credite etc.
Rata activelor circulante denotă ponderea relativ redusă a acestora în total active.
Rata stocurilor înregistrează, de asemenea valori reduse, cu tendinţă de creştere,
punând în evidenţă faptul că activitatea întreprinderii presupune un ciclu redus de fabricaţie.
Rata creanţelor comerciale a crescut în 2003 faţă de anul precedent, ceea ce înseamnă
că s-a reuşit accelerarea încasărilor.
Rata disponibilităţilor urmează în cei trei anii analizaţi un trend descrescător.
Rata stabilităţii financiare şi rata autonomiei globale înregistrează valori mai mari de
75%, ceea ce denotă autonomia întreprinderii, respectiv faptul că aceasta dispune de surse de
finanţare suficiente care acoperă o perioadă mai mare de un an.
Rata datoriilor înregistrează valori modice. Din bilanţ rezultă clar că întreprinderea nu
are angajate împrumuturi pe termen mediu şi lung. Valoarea ratei datoriilor este în principal
rezultatul datoriilor către furnizori, stat sau salariaţi.
Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante s-a datorat, în totalitate, reducerii
soldului mediu al activelor circulante într-un ritm inferior însă celui al cifrei de afaceri.
III.4. Descompunerea şi analiza cauzelor şi efectelor determinate

de valorile ratelor de rentabilitate
Aşa cum am prezentat (§ 3.1.), rata rentabilităţii economice este independentă de

structura financiară (gradul de îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului, precum şi
de elementele excepţionale.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:

Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice, se poate realiza pe baza următoarelor

modele de analiză:
în care:
Rc - reprezintă rata rentabilităţii comerciale
reprezintă marja brută din exploatare la 1 leu cifră de afaceri;

Ai - active imobilizate;
Ac - active circulante;
este viteza de rotaţie a activului total.
Potrivit primului model de analiză, modificarea ratei a rentabilităţii economice, se

explică prin prisma celor doi factori direcţi: viteza de rotaţie a activului total şi rata
rentabilităţii comerciale sau rata marjei brute la 1 leu vânzări (Rc), a cărei analiză poate fi
aprofundată prin intermediul celor trei factori indirecţi (structura producţiei vândute pe
produse, preţurile medii de vânzare unitare şi costurile unitare).

Utilizând cel de-al doilea model de analiză, acesta evidenţiază în plus faţă de primul,
eficienţa utilizării mijloacelor economice de natura activelor circulante, care reprezintă o
condiţie esenţială pentru sporirea rentabilităţii economice.
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza relaţiei:
Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii, poate fi

aprofundatăutilizând în acest sens următoarele două modelemultiplicative de analiză:
Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de îndatorare a firmei,

fapt demonstrat cu ajutorul relaţiei:
în care:
Pt reprezintă pasivul total;
D - datoriile totale;
D/Kp - gradul de îndatorare, sau braţul pârghiei financiare.
Utilizând acest model de analiză, considerăm ca fiind necesar a sublinia următoarele

aspecte:

a. accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială

pentru sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;
b. factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu cât este mai mare, cu atât
creşte rentabilitatea financiară. În practica economică însă, există o limită de
îndatorare acceptată de bănci. Unele bănci apreciază ca limită maximă de
îndatorare 70% din sursele totale ale firmei, depăşirea acestei limite de
îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi mai mari şi garanţii
suplimentare solicitate de bănci, deoarece riscul financiar este mai mare;
c. sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de
creştere a profitului net şi reflectă, în principal, eficienţa activităţii de
exploatare a firmei.
Potrivit celui de-al doilea model de analiză, se pune în evidenţă eficienţa utilizării
capitalului propriu, rentabilitatea brută a veniturilor totale şi ponderea profitului net în profitul
brut (reflectă evoluţia impozitului pe profit, a elementelor nedeductibile din punct de vedere
fiscal, precum şi a deducerilor fiscale).
Utilizarea ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu are rolul de a evidenţia
corelaţia dintre capitalul permanent şi profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare
cu dobânzile şi a impozitului pe profit.
Modelul de analiză este următorul:
în care:
Rfp reprezintă rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent;
Pb - profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile şi a impozitului pe
profit;
Kpr - capitalul permanent (este format din capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli şi datoriile pe termen mediu şi lung).

Mai poate fi avut în vedere şi următorul model de analiză a ratei rentabilităţii

financiare a capitalului permanent:
Acest model de analiză pune în evidenţă eficienţa utilizării capitalului permanent al

întreprinderii, prin intermediul vânzărilor medii la 1 leu active finanţate pe seama capitalurilor
permanente şi a marjei medii brute ce revine la 1 leu vânzări. Marja brută, trebuie să asigure
acoperirea cheltuielilor cu dobânzile, ca formă de remunerare a datoriilor pe termen scurt,
mediu şi lung, cât şi a impozitul pe profit, astfel încât firma să obţină profit net, care să
permită remunerarea acţionarilor săi.
De reţinut:
Echilibrul financiar trebuie înţeles ca un ansamblu de corelaţii care se formează în
procesul de rotaţie a capitalului. În starea generală de echilibru financiar se circumscriu
atât egalităţi cât şi inegalităţi, cu semnificaţiile lor economice.
III.5. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 3
- Care sunt ratele de eficienţă?
- Analizaţi efectele determinate de valorile ratelor de rentabilitate.
III.6. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 3

1. Carcota Dumitrache - Previziune economică-elemente de macroeconomie,
ASE – Cota 106029

2. Marius Herbei – Echilibrul financiar la nivel microeconomic, Ed. Mirton,

Timişoara,1998
3. Margulescu Dumitru,Niculescu Maria,Robu Vasile - Diagnostic economico-financiar
– ASE, Cota 104979
4. Anghel, Dinu - Strategia şi analiza economico – financiară. Studii de caz-ASE,
Cota 120360
5. Isfanescu, Robu,Anghel - Evaluarea întreprinderii –ASE, Cota 122040
6. Isfanescu şi alţii - Ghid practic de evaluare a întreprinderii –ASE, Cota 109265
7. Isfanescu, Robu, Hristea, Vasilescu - Analiza economico – financiară –ASE,
Cota 120604.
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. IV:
ANALIZA ŞI EVALUAREA RISCURILOR

ÎNTREPRINDERII

 să cunoaşteţi definiţia riscului economic, a riscului financiar
 să cunoaşteţi modalitatea de evaluare a riscului de faliment
IV.1. Riscul economic 86
IV.2. Riscul financiar 88

IV.3. Evaluarea riscului de faliment 89

IV.3.1. Modelul Altman 90

IV.3.2. Modelul Canon & Holder 91
IV.3.3. Modelul Centralei bilanţurilor din cadrul Băncii Centrale a Franţei 93
IV.4. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 4 97
IV.5. Bibliografia specifică unităţii de învăţarenr. 4 97
Activitatea unei întreprinderi este supusă riscului economic întrucât aceasta nu poate
să prevadă cu certitudine diferitele componente ale rezultatului său (cost, cantitate, preţ) şi ale
ciclului de exploatare (cumpărări, prelucrări, vânzări). Riscul economic evaluează posibilitatea
obţinerii unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Această eventualitate este legală de
importanţa cheltuielilor fixe care diminuează flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea
acesteia de a se adapta la variaţia cifrei de afaceri.
Riscul este o noţiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în
posibilitatea ca o acţiune viitoare să genereze pierderi datorită informaţiilor incomplete în
momentul luării deciziei sau inconsistenţei unor raţionamente, economice în cazul de faţă, de
tip logic. Riscul există atunci când o mulţime de consecinţe nefavorabile este asociată unor
decizii posibile şi se poate determina şansa apariţiei acestor consecinţe.
Pentru a stabili viabilitatea deciziilor din punct de vedere al eficienţei economice şi
financiare în condiţii de incertitudine sau de variaţie probabilă a factorilor, parametrilor şi
condiţiilor exogene considerate am analizat următoarele categorii de riscuri: de faliment
(analiza pragului de rentabilitate), riscul economic (prin extinderea analizei anterioare) şi
riscului global .
IV.1. Riscul economic
Cunoasterea pragului de rentabilitate si riscului economic este utila activitatii practice,

deoarece se pot face judecati asupra comportamentului firmei in cazul modificarii unor
variabile care influenteaza mecanismul de functionare al acesteia.

Riscul reflecta probabilitatea mai mare sau mai mica pentru ca rezultatele economico-
financiare ale firmei sa evolueze nefavorabil conducand la starea critica (implicit, faliment).
Riscul economic reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic
cost la variatiile mediului
Pragul de rentabilitate reprezinta acel punct in care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
De aceea, in teorie si practica i se mai spune si "punct critic".
Pragul de rentabilitate este o masura a flexibilitatii intreprinderii in raport cu
fluctuatiile sale, deci o modaliare de masurare a riscului. Pragul de rentabilitate este punctul la
care cifra de afaceri acopera cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul. Peste acest prag
activitatea intreprinderii devine rentabila.
Structura cheltuielilor, mai ales repartitia intre cheltuielile fixe si cheltuielile variabile
in raport cu cifra de afaceri, exercita o influenta puternica asupra rentabilitatii, ceea ce
determina formarea efectului de levier al exploatarii.
Cheltuielile fixe cuprind cheltuielile cu apa si energia, intretinere, personal
administrativ, cheltuielile cu amortizarea,impozite si taxe etc.
Cheltuielile variabile cuprind cheltuielile cu materiile prime si materiale, cheltuielile
cu lucrarile si serviciile executate de terti, cheltuielile cu personalul.
Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat
(CAmin) pentru ca intreprinderea sa fie profitabila. Dar, masura riscului determinat de atingerea
punctului critic, este evidentiata de coeficientul efectului de levier al exploatarii, componenta
a riscului global.
Calculul cifrei de afaceri la pragul de rentabilitate presupune utilizarea relaţiei:

CF
CAPR =
MCV %
Pragul de rentabilitate a cifrei de afaceri in zile; cifra de afaceri aferenta pragului de

rentabilitate respectiv va fi realizata in urmatorul numar de zile al exercitiului contabil:
CApr
Pr= * 360
CAreala

Pornind de la cele de mai sus putem calcula:

CApr
 rata RPR= *100 care exprima direct riscul de exploatare. Cu cat
CAreala
aceasta rata este mai mare cu atat riscul va fi mai mare.
CAreala CApr
 indicele de securitate IS= arata marja de securitate de care
CAreala
dispune intreprinderea . Marja de securitate a intreprinderii va fi cu atat mai
mare cu cat indicele este mai mare.
IV.2. Riscul financiar
Riscul global al intreprinderii asumat de proprietari, definit ca sensibilitatea

rezultatului net in raport cu CA, se exprima sub forma coeficientului de elasticitate global (
coeficientul efectului de levier combinat : CELC).
Coeficientul de elasticitate masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii (si deci a
posibilelor pierderi sau castiguri) la variatia cifrei de afaceri si are la baza repartita
cheltuielilor intreprinderii in fixe sau structurale si variabile sau operationale.
CA
CELE=
CA CApr
Aceasta relatie dovedeste dependenta riscului economic de variatia cifrei de afaceri si
de pozitia ei fata de pragul de rentabilitate.
Acest coeficient exprima sensibilitatea rezultatului inainte de deducerea impozitului pe

profit la o modificare a rezultatului exploatarii.
Re
CELF= Re- rezultatul exploatarii
Re CheltFinanciare

La S.C.C.A. Tricotextil, situaţia indicatorilor de evaluare a riscului economic şi

financiar se prezintă după cum urmează:
INDICATORII RISCULUI ECONOMIC ŞI FINANCIAR

Tabelul 4.1.
2001 2002 2003
Cheltuieli variabile (mii lei) 9.484.449 11.452.221 15.308.028
Cheltuieli fixe (mii lei) 410.444 524.166 668.356
Cifra de afaceri (mii lei) 13177400 14588969 19367499
Cheltuieli variabile (mii lei) 9484449 11452221 15308028
Marja cheltuielilor 3692951 3136748 4059470,8
variabile (mii lei) (28.02%) (21.5%) (20.96%)
Cifra de afaceri la pragul de
rentabilitate (mii lei) 1464570 2437888 3188688
Pragul de rentabilitate a
cifrei de afaceri (zile) 40 60 59
Rata riscului de exploatare 11,11% 16,71% 16,46%
Indicele de securitate 0,89 0,83 0,84
Coeficientul de elasticitate 1,125 1,201 1,197
IV.3. Evaluarea riscului de faliment
Mentinerea echilibrului economico-financiar, care atesta starea de sanatate a

intreprinderii, este conditionata de corelatia dintre factorii de succes si cei care conduc spre
faliment.
Metoda de diagnosticare a scorurilor consta in masurarea si interpretarea riscului la
care se expune investitorul, creditorul firmei dar si firma, ca sistem, in activitatea ce urmeaza a
o desfasura in viitor. Tehnica de realizare a functiei scor presupune combinarea informatiilor
catorva rate financiare intr-o singura functie, in cadrul unui model de analiza a falimentului.

Functia scor5 se bazeaza pe o combinare liniara a unui grup de indicatori semnificativi,

fiecare avand un coeficient de pondere stabilit de statistica.
Aceste functii permit enuntarea unei judecati rapide asupra situatiei intreprinderii, dand
posibilitatea depistarii mai din timp a unor posibile probleme majore cu care aceasta se
confrunta.
Metoda sorurilor (scoring) a fost si este folosita, in special, de catre investitorii si
creditorii intreprinderii, pentru a stabili nivelul riscului la care se expun daca si-ar investi
lichiditatile de care dispun intr-o astfel de firma. Ea este un instrument important, aflat la
dispozitia managementului executiv, de sesizare din timp a problemelor cu care se confrunta
sau se va confrunta in viitor.
Scorul se constituie intr-o metoda de diagnostic care consta in masurarea si
interpretarea riscului la care se expune investitorul, creditorul, dar si intreprinderea in sine, in
activitatea viitoare.
Selectarea indicatorilor care urmeaza a fi folositi in cadrul functiei scor trebuie
realizata cu mare grija astfel incat sa fie alesi acei indicatori cu o actiune permanenta si
puternica in cadrul esantioanelor cercetate.
Distributia diferitelor scoruri permite clasificarea intreprinderilor din punct de vedere al
sanatatii financiare:
Z=a1x1+a2x2+a3x3+…+anxn
x- ratele implicate in analiza a- coeficientii de pondere
Numarul de indicatori luati in calcul difera de la un model la altul (intre5 si 8).
Indicatorii financiari inclusi inmodelele de previzionare a falimentului contin aproape
toate ratele financiare relevante.
IV.3.1. Modelul Altman

În concepţia lui Altman, declinul unei companii traversează cinci faze:
I. apariţia semnalelor de declin ( descreşterea profitabilităţii, descreşterea cifrei

de afaceri, creşterea datoriilor, descreşterea lichidităţilor etc. ) , de regulă
desconsiderate;
5
Ion Anghel - Teza de doctorat:Analiza discriminanta,teorie si practica economico-financiara,Bucuresti,2000

II. existenţa semnalelor clare pentru care însă nu se iau măsuri, existând
speranţa ca acestea să dispara fără nici o intervenţie;
III. acţiunea puternică a factorilor de declin cu agravări serioase ale situaţiei
financiare;
IV. colapsul, imposibilitatea echipei manageriale de a asigura masuri corective;
V. intervenţia, fie prin acţiuni de redresare, fie declararea falimentului.
Modelul Altman se bazează pe următoarea formulă:
Z = 3,3 x1 + 1,0 x2 + 0,6 x3 + 1,4 x4 + 1,2 x5
unde:
Rezultat curent inaintea impozitarii

x1 ;
Activ total
Cifra de afaceri
x2 ;
Activ total
Capitaliza re bursiera
x3 ;
Imprumutur i
Profitul reinvestit
x4 ;
Activ total
Activ circulant
x5 .
Activ total
Pe baza experimentării acestei ecuaţii pe un număr mare de firme s-a constatat că

gradul de încredere pe perioada de un an este de 95%, iar plajele de valori ale scorului Altman,
cu ajutorul cărora firma poate fi caracterizată, sunt:
▫ Când Z < 1,81 firma este insolvabilă, aflându-se în fazele IV sau V descrise mai sus;

▫ Când 1,81 < Z ≤ 2,90 firma este considerată în dificultate, aflându-se în fazele II sau III;
▫ Când Z > 2,90 firma poate fi considerată sănătoasă economic.
IV.3.2. Modelul Canon & Holder

Modelul Canon şi Holder presupune determinarea scorului Z cu ajutorul ecuaţiei:
Z = 16 x1 + 22 x2 – 87 x3 – 10 x4 + 24 x5
x1 reprezintă rata lichidităţii parţiale ( reduse ), care se determină cu ajutorul a două

relaţii:
Activ circulant - Stocuri

x1 ;
Datorii pe termen scurt
sau
Creante Plasamente Disponibilitati

x1 ;
Datorii pe termen scurt
x2 reprezintă rata stabilităţii financiare, care se determină pe baza formulei de calcul :
Capital permanent
x2 ;
Pasiv total
x3 reprezintă rata ( nivelul ) cheltuielilor financiare, calculată cu ajutorul formulei:

x3 ;
Cifra de afaceri
x4 este rata de remunerare a personalului, sau ponderea cheltuielilor cu personalul din

valoarea adăugată:

Cheltuieli cu personalul
x4 ;
Valoarea adaugata
x5 este dat de ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea adăugată:
Excedent brut de exploatare

x5 .
Valoarea adaugata
Pe baza valorilor scorului astfel determinat, se poate stabili care este

probabilitatea de faliment a unităţii, conform tabelului de mai jos:
SCOR Z Probabilitatea
de faliment
Negativ 80%
0 – 1,5 75 – 80% Firma în situaţie
nefavorabilă Z≤4
1,5 – 4,0 70 – 75%
4,0 – 8,5 50 – 70% Firma în situaţie incertă
4<Z<9
9,5 35%
10,0 30%
13,0 25% Firma în situaţie favorabilă
Z≥9
16,0 15%

Mai mare ca 16 Sub 15%
IV.3.3.Modelul Centralei bilanţurilor din cadrul Băncii Centrale

a Franţei
Funcţia de scor stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei cuprinde o
ecuaţie cu 8 factori:
Z = -1,255x1 + 2,003x2 – 0,824x3 + 5,221x4 – 0,689x5 – 1,164x6 + 0,706x7 +1,408x8
unde:
x1 este rata cheltuielilor financiare:
x1 ;
Excedent brut al exploatarii
x2 rata de acoperire a capitalului investit :
Capital permanent
x2 ;
Capital investit
x3 rata capacităţii de rambursare a datoriilor:
Capacitate a de autofinant are

x3 ;
Datorii

x4 rata marjei brute de exploatare:
Excedent brut de exploatare

x4 ;
Cifra de afaceri
x5 durata medie a creditului – furnizori :
Sold mediu furnizori

x5 T;
Cumparari de marfa
x6 rata de creştere a valorii adăugate
VA n VA n 1
x6
VA n 1
x7 durata medie a creditului clienţi
Sold mediu clienti

x7 T;
Vanzari
x8 rata investiţiilor fizice
Investitii
x8 .
VA
În funcţie de valoarea scorului Z, se disting:
◦ o zonă nefavorabilă: Z < - 0,25 ;
◦ o zonă de incertitudine: – 0,25 ≤ Z ≤ 0,125 ;

◦ o zonă favorabilă: Z > 0,125.
MODELE ALE RISCULUI DE FALIMENT
Tabelul 4.1.
Modelul ALTMAN 2001 2002 2003

x1 0,0941674 0,0659501 0,081109
x2 1,3488659 1,4972984 2,027799
x3 0 0 0
x4 0 0 0
x5 0,2400535 0,2576999 0,26705
Z 1,95 2,02 2,62
Modelul CANON & HOLDER
x1 0,56 0,53 0,61
x2 0,75 0,75 0,81
x3 0,00 0,00 0,00
x4 0,68 0,77 0,75
x5 0,29 0,21 0,23
Z 25,56 22,51 25,60
Modelul BĂNCII FRANŢEI
x1 0,00 0,00 0,00

x2 1,00 1,00 1,00

x3 0,38 0,35 0,75
x4 0,22 0,18 0,19
x5 0,00 0,00 0,00
x6 0,19 0,38
x7 0,00 0,00 0,00
x8 0,00 0,00 0,00
Z 2,84 2,41 1,95
Potrivit modelului Altman, în toată perioada analizată întreprinderea este considerată

în dificultate, aflându-se în fazele II sau III.
Modelul Canon & Holder relevă însă faptul că probabilitatea ca întreprinderea să dea
faliment este situată sub 15%.
De asemenea, modelul Băncii Franţei conduce la un scor mai mare decât 0.125 în toţi
cei trei anii, deci nu se pune problema falimentării.
De reţinut:
Riscul este o noţiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se
află în posibilitatea ca o acţiune viitoare să genereze pierderi datorită informaţiilor
incomplete în momentul luării deciziei sau inconsistenţei unor raţionamente, economice
în cazul de faţă, de tip logic. Riscul există atunci când o mulţime de consecinţe
nefavorabile este asociată unor decizii posibile şi se poate determina şansa apariţiei
acestor consecinţe.
IV.4. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 4

- Descrieţi modelul Altman.
- Descrieţi modelul Canon & Holder.

IV.5. Bibliografia specifică unităţii de învăţare nr. 4
1. Margulescu Dumitru, Niculescu Maria,Robu Vasile - Diagnostic economico-financiar –

ASE, Cota 104979
Cota 120360
3. Isfanescu, Robu Anghel - Evaluarea întreprinderii –ASE, Cota 122040
4. Isfanescu şi alţii - Ghid practic de evaluare a întreprinderii –ASE, Cota 109265
5. Isfanescu, Robu, Hristea, Vasilescu - Analiza economico – financiară –ASE,
Cota 120604
6. Ion Stancu – Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 1999

7. Carcota, Smedescu - Previziune economică-elemente de macroeconomie, ASE,
Cota 107685
9. Georgeta Vintilă – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderii, EDP,
Bucureşti, 1998

V. CONCLUZII
firmă, indiferent de obiectul de activitate, tipul de organizare al activităţii, localizarea
geografică, se confruntă cu o multitudine de factori care formează mediul de afaceri. Firma
intră necondiţionat în interacţiune, directă sau indirectă, cu mediul extern: comunitatea de
afaceri, acţionarii, creditorii, sindicatele, firmele concurente, angajaţii, clienţii, furnizorii,
instituţiile guvernamentale şi non-guvernamentale, mass-media, organismele de protecţie a
consumatorilor etc. . Relaţiile de interacţiune dintre firmă şi societate sunt reciproce şi extrem
de complexe. Managerii unei firme nu o pot administra cu succes fără a ţine cont de factorii
care decurg din aceste relaţii, factori care acţionează în interdependenţă.
Astfel, valoarea unei întreprinderi este determinată atât de factori interni cât şi factori
externi. Influenţa acestor factori este deseori contradictorie deoarece neexistând o formă unică
a valorii firmei, respectiv un singur model de evaluare, este posibil ca prin utilizarea unei
metodologii, unul din factori, interni sau externi, să aibă o influenţă directă pozitivă, iar
utilizând un alt procedeu, să aibă o influenţă negativă.
Printre factorii interni ai firmei se numără următorii:
1. Cifra de afaceri – O cifră de afaceri ridicată evidenţiază puterea firmei pe piaţă,

deoarece există metode de evaluare ce afirmă că dimensiunea acestui factor influenţează într-o
foarte mare măsură valoarea întreprinderii. În general, cifra de afaceri, nu are un impact
nefavorabil asupra firmei.

2.Profitul – este o variabilă determinantă a valorii întreprinderii cu influenţă directă,

dar nu putem afirma că un profit ridicat reprezintă un aspect nedorit. Într-o economie de piaţă
obţinerea unui profit mare este asociat cu un risc superior, astfel anumite metode de evaluare
nu consideră că dacă o firmă are un profit exagerat, este un punct bun, forte în evaluare.
3.Activul total – este un factor cu o dublă influenţă, astfel metodele patrimoniale de

evaluare afirmă că activul este un element determinant direct al valorii întreprinderii.
4.Capitalurile proprii – indică potenţialul firmei de a face faţă unor probleme legate de
solvabilitate.
5.Capitalurile împrumutate (datoriile firmei) – constituie un factor ce determină

scăderea valorii firmei în cazul în care utilizează evaluările patrimoniale.În cazul în care
valoarea firmei, determinată ca valoare de piaţă, este independentă de gradul de îndatorare ,
respectiv de structura capitalului, valoarea firmei va fi dată de suma capitalurilor proprii şi a
datoriilor.Dacă datoriile firmei nu reprezintă cu certitudine un factor ce determină scăderea
valorii firmei (din punct de vedere al proprietarilor întreprinderii şi ai deţinătorilor de acţiuni)
pe o piaţă caracterizată printr-o funcţionare normală, o firmă nu se va putea îndatora decât
atunci când se constată posibilităţi de creştere a valorii firmei. Cu cât va prezenta perspective
mai bune, cu atât băncile vor fi tentate să acorde credite ţinând seama de riscul de
nerambursabilitate. Un investitor potenţial de pe piaţa de capital, va căuta întreprinderi
îndatorate dar profitabile, ce duc la creşterea cursului bursier, şi deci, la creşterea valorii firmei
6.Politica de dividende – reprezintă o problemă a evaluatorilor pentru că nu există o

teorie optimală la nivelul firmei. Există trei curente fundamentale ce se au în vedere la
repartizarea profitului:
a) orientarea fondurilor către investiţii;

b) orientarea fondurilor către acţionari prin intermediul dividendelor;
c) considerarea deciziei de reinvestire, respectiv distribuirea de dividende ca fiind
indiferentă.
Factorii de natură externă ( din afara firmei ) sunt:
1.Creşterea economică – la nivelul economiei naţionale reprezintă un prim reper al

performanţei întreprinderii. Dacă rentabilitatea întreprinderii evaluate este mai redusă decât

rentabilitatea medie a ramurii, aceasta reprezintă un semnal al inferiorităţii firmei. Evoluţia la

nivel de ramură va genera modificări asupra valorii firmei, astfel: pe de o parte putem vorbi de
o creştere a valorii firmei în cazul în care evoluţia ramurii este crescătoare deoarece creşte
interesul pentru achiziţionarea titlurilor, iar pe de altă parte, creşterea performanţei firmei din
ramura respectivă se poate interpreta ca o concurenţă puternică ce poate influenţa în sens
negativ firma.
2.Rata dobânzii – reprezintă un etalon al performanţei la nivel de firmă şi un

instrument necesar în evaluare atunci când se folosesc anumite metode:
- se va ţine seama de rata dobânzii la depozite (ca rată cu risc minim), această rată constituie
rata de remunerare minimă acceptată de acţionari pentru propria investiţie. Dacă remunerarea
este sub nivelul acestei rate a dobânzii, se va evidenţia o pierdere pentru investitor ce se
materializează prin scăderea valorii firmei.
- rata dobânzii la credite, ce reprezintă o limită minimă a rentabilităţii firmei îndatorate.

Scăderea sub această valoare va genera o utilizare şi un consum al potenţialului firmei
conform efectului pârghiei de îndatorare ce se transformă în efect de măciucă.
3.Rata inflaţiei – de obicei în condiţiile unei economii normale este mai mică decât rata
dobânzii la depozite, astfel, pe termen lung, va influenţa comportamentul agenţilor economici.
În România, rata inflaţiei depăşeşte rata dobânzii iar în acest caz va trebui să
comparăm şi rata de remunerare a acţionarilor cu rata inflaţiei, deoarece în cazul în care prima
este mai mică, se pune în evidenţă neviabilitatea firmei.
Inflaţia are efecte negative şi asupra elementelor bilanţiere dar şi asupra elementelor
din contul de rezultate. În aceste cazuri evaluatorul trebuie să ţină seama de toate modificările
ce intervin asupra potenţialului firmei.
4. Comportamentul agenţilor economici ce acţionează pe piaţa firmei – poate avea

diverse influenţe asupra valorii firmei:
- diverse anunţuri oficiale pot determina reorientarea fondurilor investite deci acţionează
asupra creşterii sau diminuării valorii firmei, mai ales în cazul utilizării metodelor bursiere de
evaluare;
- existenţa unor mişcări de protest, înclinaţia spre greve, generează scăderea valorii firmei;

- interesele managerului firmei pot determina scăderea sau creşterea valorii firmei prin politica
de dividend dar şi prin alte metode.
Descentralizarea şi liberalizarea folosirii valutei şi elasticitatea utilizării

disponibilităţilor băneşti au determinat o responsabilitate sporită pentru activitatea financiară
de la nivel microeconomic, concretizată în acţiunile de întocmire şi realizare a deciziilor
privind trezoreria, decizii care fac parte integrantă din bugetul general al firmei cu capital
integral sau majoritar de stat şi cu capital privat sau mixt.
Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a întreprinderilor, în

contextul mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se
poate realiza pe bază de rutină, ci printr-o studiere atentă a realităţii, pe o analiză pe baze
ştiinţifice care să faciliteze adoptarea deciziilor corespunzătoare.
Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de
domeniul pe care-l vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului
complex de cauze şi factori care o determină.
Deoarece fiecare organizaţie creşte ca mărime şi complexitate, managementul ei
trebuie să se adapteze, devenind mai specializat. In măsura în care mărimea firmei şi numărul
de produse oferite cresc, creşte şi complexitatea muncii managerului. Dat fiind faptul că
managerii trebuie să fie capabilii să opereze într-o lume care include schimbarea forţelor de
mediu, ei trebuie să răspundă la aceste schimbări, dar, indiferent de reacţii, ei trebuie să
identifice schimbările cruciale din mediul extern şi să posede aptitudinile necesare pentru a
proceda la acţiuni adecvate .
Analizând toate aspectele economico-financiare ale întreprinderii, putem face următoarele

propuneri:
1. În privinţa ratelor de rentabilitate şi a celor de structură financiară se recomandă

scăderea costurilor şi revizuirea tehnologiilor, analiza pieţei şi a concurenţilor, reevaluarea
patrimoniului, majorarea capitalului social prin reevaluarea capitalului fix, atragerea unei
infuzii de capital fie printr-o emisiune de acţiuni, fie prin atragerea unui investitor strategic cu
un aport semnificativ, preocupare mărită a echipei manageriale de reducere a pierderilor
financiare şi a datoriilor firmei, creşterea vânzărilor şi reducerea cheltuielilor plătibile,

creşterea rotaţiei capitalului economic prin cifra de afaceri şi reducerea preţurilor prin
reconsiderarea costurilor.
2. Din punctul de vedere al lichidităţii, se recomandă ca firma să procedeze în exerciţiile
următoare la reducerea pe cât posibil a datoriilor prin abţinerea de a mai face noi împrumuturi
concomitent cu atragerea de capital de pe piaţa financiară care să ducă la creşterea
capitalurilor proprii ajungându-se astfel la un raport subunitar al ratei levierului şi bineînţeles
la creşterea ratei solvabilităţii pe termen lung la o valoare de peste 1.5. Concomitent cu aceasta
se recomandă creşterea ratei autonomiei financiare globale la o valoare de peste 30% prin
măsuri similare. Sub aspectul împrumuturilor, se recomandă ca acestea să fie reduse până la
momentul în care rata dobânzii va fi inferioară rentabilităţii economice caz în care efectul de
levier va juca un rol pozitiv fapt ce va duce la eliminarea riscului financiar.
3. Pentru modificarea cifrei de afaceri în sens pozitiv se recomandă:
- creşterea volumului de comenzi;
- găsirea de noi pieţe;
- reducerea volumului de personal slab calificat;
- creşterea randamentului mijloacelor fixe, în special a celor active.
Măsurile strategice care să ducă la mărirea volumului vânzărilor şi implicit la creşterea
cifrei de afaceri, în procesul de penetrare a pieţei de către firmă sunt:
- conjuncturale : economice, politice, sociale, fiscale;
- social-economice, unde veniturile prezintă importanţă deosebită mai ales pe piaţa
bunurilor de lux;
- prezentarea principalilor clienţi interni si externi, unde cunoaşterea lor, precum şi
obiectivele acestora sunt elemente importante în elaborarea strategiei proprii;
- schimbările intervenite în structura şi numărul clientelei în ultimii ani, cauzele care le-au
determinat şi implicaţiile asupra vânzărilor proprii;
- atitudinea clientelei proprii faţă de produsele comercializate de firmele concurente.
Urmărirea unor asemenea aspecte este importanta în ceea ce priveşte măsurile care
trebuiesc întreprinse pentru menţinerea şi eventual sporirea numărului de clienţi.
4. Din analiza valorii adăugate reflectată în performanţele economico-financiare ale firmei
rezultă că direcţiile principale de acţiune, în vederea sporirii acesteia în perioadele
viitoare, sunt :

- creşterea productivităţii muncii orare, ca urmare a calificarii forţei de muncă şi a

organizării acesteia;
- îmbunătăţirii utilizării timpului de muncă prin reducerea şi, respectiv lichidarea absenţelor
nemotivate şi crearea unor condiţii de muncă favorabile care să contribuie la diminuarea
timpului nelucrat din motive justificate;
- creşterea ratei rentabilităţii financiare a capitalului permanent prin infuzia de capital care
să ducă la creşterea acestuia.
5. În ceea ce priveşte structura bilanţului, la activ se recomandă diminuarea creanţelor în
paralel cu creşterea disponibilităţilor care ar constitui un bun semnal asupra solvabilităţii
firmei, iar la pasiv se recomandă sporirea capitalului propriu care duce la întărirea
autonomiei financiare concomitent cu reducerea datoriilor totale. Aşadar, obiectivul
principal trebuie să-l constituie, pentru conducerea firmei, valorificarea corespunzătoare a
elementelor patrimoniale (accelerarea procesului de încasare a creanţelor ) în vederea
creării disponibilităţilor băneşti, necesare achitării obligaţiilor.
6. Cu toate că a obţinut scoruri bune în evaluarea riscului de faliment, se recomandă, din
prudenţă, urmărirea acestora şi în perioadele următoare.

VI. TESTUL DE AUTOEVALUARE
- Analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional.
- Care sunt formulele de determinare ale soldurilor intermediare de gestiune?
- Care sunt ratele de rotaţie ale capitalurilor?
-Ce este riscul economic?
- Ce este riscul financiar?

VII. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ ÎNTREGULUI

SUPORT DE CURS
1. Leonardo Badea – Modele practice de gestiune a societăţilor comerciale, Ed. Macarie,

1998
2. Paul Bran – Finanţele întreprinderii, Ed. Economincă, Bucureşti, 1997
3. Petre Brezeanu – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 1999
4. Horia Cristea, Ioan Talpeş – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Mirton,
Timişoara, 1998
5. Carcota Dumitrache - Previziune economică-elemente de macroeconomie,
ASE – Cota 106029
6. Marius Herbei – Echilibrul financiar la nivel microeconomic, Ed. Mirton, Timişoara,
1998
7. Margulescu Dumitru, Niculescu Maria,Robu Vasile - Diagnostic economico-financiar –
ASE, Cota 104979
Cota 120360
9.Isfanescu, Robu Anghel - Evaluarea întreprinderii –ASE, Cota 122040
10.Isfanescu şi alţii - Ghid practic de evaluare a întreprinderii –ASE, Cota 109265

11.Isfanescu, Robu, Hristea, Vasilescu - Analiza economico – financiară –ASE, Cota

120604
12.Ion Stancu – Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
13.Carcota,Smedescu - Previziune economică-elemente de macroeconomie, ASE,
Cota 107685
15.Georgeta Vintilă – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderii, EDP,
Bucureşti, 1998
16.Georgeta Vintilă – Gestiunea financiară a întreprinderii , Ediţia a III-a , EDP,
Bucureşti, 2003
17.Georgeta Vintilă - Diagnostic financiar şi evaluarea întreprinderii –, Cota 106990
18.*** Colecţia Tribuna economică mai 2003 – martie 2004
Teze de doctorat
 Diagnosticarea financiară a Societăţilor Comerciale în procesul privatizării
(G. Vintilă/1997) Cota 106322
 Analiza diagnostic în strategia financiară a firmei (Stela Maria Coban/1999) Cota 108136
 Diagnostic global şi strategia de restructurare financiară a firmei (Ioan Simion/2002)
Cota 122144

VIII.NOTIŢELE CURSANTULUI
________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________

_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
______________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
IX. ANEXE
IX.1. ANEXA 1 : Bilanţul contabil la S.C.C.A. Tricotextil

Active 2001 2002 2003
Imobilizari necorporale
Cheltuieli de constituire si de
Active imobilizate
cercetare/dezvoltare 0 0 0
Alte imobilizari 0 0 0
Imobilizari necorporale in curs 0 0 0
Total 0 0 0
Imobilizari corporale
Terenuri 0
Constructii 6.864.916
Echipamente tehnologice 164357
Mijloace de transport 89.446
Alte mijloace fixe 210.987
Imobilizari corporale in curs
Total 7.329.706 7.106.352 6.852.401
Imobilizari financiare - Total 82.610 118.086 120.557
Active imobilizate - TOTAL 7.412.316 7.224.438 6.972.958
Stocuri
circulante
Active
Stocuri de materii prime, consumabile, obiecte

inventar 136.334
Stocuri aflate la terti 857

Productie in curs de executie 0

Semi-fabricate, produse finite, produse
reziduale 63.369
Animale 0
Marfuri 770.394
Ambalaje 799
Total stocuri 971.753 1.242.824 1.405.981
Alte active circulante
Furnizori-debitori 0 CREANTE CREANTE
Clienti si conturi asimilate 175.148 116.167 176.750
Alte creante 27.911
Decontari cu asociatii privind capitalul 0 0 0
Titluri de plasament 0 0 0
Conturi la banci in lei 1.150.579
Conturi la banci in devize, in tara 5.676
Conturi la banci in devize, in strainatate 0 1.151.915 967.864
Casa in lei 3.062
Casa in devize 0
Acreditive lei 0
Acreditive devize 0
Valori de incasat 0 0 0
Alte valori 11.012
Total 1.373.388 1.268.082 1.144.614
Active circulante-TOTAL 2.345.141 2.510.906 2.550.595
Conturi de regularizare si asimilate
Cheltuieli inregistrate in avans 11.366 8.184 27.441
Decontari din operatii in curs de clarificare 421 0 0
Diferente de conversie-activ 0 0 0
Conturi de regularizare si asimilate-total 11.787 8.184 27.441
Prime privind rambursarea obligatiunilor 0 0 0
Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana
la 1 an 2.465.534 2.404.143 1.863.072
Active circulante nete, respectiv datorii curente
nete 109.027 114.947 714.964
Total active minus datorii curente 7.303.289 7.339.385 7.687.922
Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare
de 1 an 0 0 0
Venituri inregistrate in avans 0 0 0
TOTAL ACTIV 9.769.244 9.743.528 9.550.994
Pasive
Capital social 57.280 57.280 57.280

Capital capital subscris varsat 57.280 57.280 57.280
propriu Patrimoniul regiei 0 0 0

Contul intraprinzatorului individual 0 0 0

Prime legate de capital 0 0 0
Diferente din reevaluare 5.035.842 5.035.842 5.035.842
Rezerve 896.991 2.246.263 2.246.263
Rezultat reportat 0 0 0
Pierdere neacoperita 0 0 0
Rezultatul exercitiului - profit 812.523 624.708 348.537
Pierdere 0 0 0
Distribuirea profitului 812.523 624.708 0
Alte fonduri 1.313.597 0 0
Subventii pentru investitii 0 0 0
Provizioane reglementate 0 0 0
Total capitaluri proprii 7.303.710 7.339.385 7.687.922
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Imprumuturi si datori asimilate 0 0 0
Furnizori si conturi asimilate 595.094 600.000 600.000
Clienti creditori 9.943 10.244 11.500
Alte datorii 1.860.497 1.793.899 1.251.572
Total datorii 2.465.534 2.404.143 1.863.072
Conturi de regularizare si asimilate 0 0 0
TOTAL PASIV 9.769.244 9.743.528 9.550.994

IX.2. ANEXA 2 : Contul de profit şi pierdere al S.C.C.A. Tricotextil

Indicatori 2001 2002 2003
Venituri din vinzarea marfurilor 2.224.848 2.730.076 3.357.993

Venituri din exploatare
Productie vinduta 10.952.552 11.858.893 16.009.506

Cifra de afaceri 13.177.400 14.588.969 19.367.499
226.283 496.157 843.467
Venituri din productia stocata 0 0 0
Venituri din productia de imobilizari 0 0 100000
Productia exercitiului 11.178.835 12.355.050 16.952.972
Venituri din subventii de exploatare 0 0 0
Alte venituri din exploatare 19.419 47 125.000
Venituri din provizioane 0 0 0
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL 13.423.102 15.085.173 20.435.966
Cheltuieli privind marfurile 1.649.273 1.968.659 2.362.391
Cheltuieli pentru exploatare
Cheltuieli cu materiile prime 417.027 612.187 899.915

Cheltuieli cu materiale consumabile 250.000 275.000 302.500
Cheltuieli cu energia si apa 324.062 414.775 526.764
Alte cheltuieli materiale 892.856 903.251 921.316
Cheltuieli materiale - total 1.883.945 2.205.213 2.650.495
Cheltuieli cu servicii executate de terti 1.764.999 1.203.325 1.504.156
Cheltuieli cu impozite, taxe si
varsaminte asimilate 325.582 236.606 414.061
Cheltuieli cu remuneratiile personalului 4.884.367 6.745.614 9.308.947
Cheltuieli privind asigurarile si
protectia sociala 1.885.324 2.376.351 2.970.439

Cheltuieli cu personalul - total 6.769.691 9.121.965 12.279.386

Alte cheltuieli de exploatare 0 0 0
Cheltuieli cu amortizari si provizioane 374.764 485.076 625.748
CHELTUIELI PENTRU
EXPLOATARE - TOTAL 12.768.254 15.220.844 19.836.237
Rezultat din exploatare - profit 654.848 -135.671 599.729
Venituri din participatii 1.428 824.560 0
Venituri din titluri de plasament 0 0 0
Venituri din diferente de curs valutar 0 0 0
Venituri din dobanzi 366.851 97.824 23.100
Alte venituri financiare 5.760 81 1.125
Venituri din provizioane 0 0 0
Total venituri financiare 374.039 922.465 24.225
Pierderi din creante legate de
participatii 0 0 0
Cheltuieli privind titlurile de plasament
cedate 0 0 0
Cheltuieli din diferente de curs valutar 0 0 0
Cheltuieli privind dobanzile 0 0 0
Alte cheltuieli financiare 35.680 39.090 42.608
Cheltuieli cu amortizarile si
provizioane 0 0 0
Total cheltuieli financiare 35.680 39.090 42.608
Rezultatul financiar 338.359 883.375 -18.383
Rezultat curent - profit - pierdere 993.207 747.704 581.346
Venituri exceptionale 757.550 19.926 571.470
Cheltuieli exceptionale 830.813 125.043 378.147
Rezultat exceptional - profit -73.263 -105.117 193.323
Rezultat exceptional - pierdere 904.076 230.160 184.824
Total venituri 14.554.691 16.027.564 21.031.661
Total cheltuieli 13.634.747 15.384.977 20.256.992
Rezultat Brut - profit - pierdere 919.944 642.587 774.669
Impozit pe profit 357.421 292.879
Rezultat net - profit 562.523 349.708 774.669

Gfi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gfi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINŢE ECONOMICE

* ANCA GHEORGHIU * CORINA – MARIA ENE

CUPRINSUL SUPORTULUI DE CURS

I. Unitatea de învăţare nr. 1 – POZIŢIA ŞI ECHILIBRUL

Universitatea Hyperion | 2011

II.4. Tema de control a unităţii de învăţare nr. 2 48

VI. TESTUL DE AUTOEVALUARE 105

VII. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ ÎNTREGULUI SUPORT

IX. ANEXE 111

IX.1. Anexa nr. 1 111

IX.2. Anexa nr. 2 114

Universitatea Hyperion | 2011

În contextul situaţiei economice din România de azi, funcţionarea eficientă a

Principalele obiective ale gestiunii financiar-patrimoniale pot fi sintetizate astfel:

Universitatea Hyperion | 2011

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. I:

ANALIZA POZIŢIEI ŞI A ECHILIBRULUI

Timp de studiu individual estimat: 4 h

Competenţele specifice unităţii de învăţare:

 să realizaţi analiza echilibrului financiar unei societăţi comerciale

Cuprinsul unităţii de studiu:

I.1. Bilanţul contabil – document de bază al analizei echilibrului financiar 6

Universitatea Hyperion | 2011

Echilibrul financiar al întreprinderii este o noţiune care se referă la armonizarea

 Bilanţul patrimonial – care regrupează elementele de activ în funcţie de

 Bilanţul funcţional – prezintă o imagine a resurselor şi utilizărilor, grupate

I.1. Bilanţul contabil – document de bază al analizei echilibrului

Contabilitatea este singura formă a evidenţei economice care reflectă întreaga

Universitatea Hyperion | 2011

pentru a asigura gestiunea patrimonială şi pentru a se cunoaşte rezultatele activităţii

Universitatea Hyperion | 2011

Abordările contemporane privind bilanţul contabil au în vedere conceptul de

Universitatea Hyperion | 2011

Această din urmă accepţie a patrimoniului ( economico-juridică ) îl defineşte ca

Bilanţul privit din punct de vedere economic permite să se răspundă la sfârşitul

Universitatea Hyperion | 2011

Universitatea Hyperion | 2011

Bilanţul este considerat în contabilitate ca „o stare pe loc”. El se întocmeşte pe baza

I.2. Bilanţul financiar – instrumentul central de analiză a

Analiza lichiditate – exigibilitate a situaţiei financiare a întreprinderii are la bază

Universitatea Hyperion | 2011

Universitatea Hyperion | 2011

ALOCĂRI PERMANENTE RESURSE PERMANENTE

Active imobilizate (>1 an) Capitaluri permanente

- profit net nerepartizat

Figura 1.1. Bilanţul funcţional – schematizare

Compunerea pe orizontală a bilanţului financiar poate fi interpretată astfel:

 Partea superioară a bilanţului reflectă structura financiară prin stabilitatea

Universitatea Hyperion | 2011

Reprezentarea sintetică a bilanţului financiar la S.C.C.A. Tricotextil poate fi realizată

Universitatea Hyperion | 2011

ACTIV IMOBILIZAT NET CAPITALURI PROPRII

2001: 7412316 7303710

ACTIV CIRCULANT NET DATORII PE TERMEN LUNG

DATORII PE TERMEN SCURT

2001: 2345141 2453747

Figura 1.2. Reprezentare sintetică 2001-2003

I.2.1. Situaţia netă – expresia drepturilor proprietarilor asupra

Universitatea Hyperion | 2011

Pornind de la abordarea juridică a bilanţului (§ 1.1.) se desprinde conceptul de Situaţie

Situaţia Netă = Activ – Datorii Totale

O situaţie netă pozitivă denotă o gestiune economică sănătoasă. Creşterea valorii

Crestere relativa nominala - Rata inflatiei