Importanţa raportărilor financiare pentru dezvoltarea economică a ţării

Informaţia în general şi cea economică în special, sunt principalele surse folosite pentru luarea
deciziilor in procesul de management.
Ca importanta, întîia sursă de date a sistemului informaţional economic este în continuare
contabilitatea.
De-a lungul timpului, contabilitatea a evoluat formidabil de la simple însemnări izolate, cu
mijloace primitive ce stăteau la dispoziţia oamenilor, până la înregistrările sistematice şi
sistematizate, bazate pe diverse reguli şi principii contabile.
Contabilitatea reprezintă atât teorie, cât şi practică aflate într-un proces de continuă perfecţionare.
Practica contabila este o activitate desfasurata in campul de actiune a cel putin trei protagonisti in al
caror joc de interese apar adesea fenomene de divergenta si chiar de contradictie, si anume:
- managerii firmelor;
- profesionistii contabili;
c)- utilizatorii informatiilor financiare

La intrebarea «daca exista un singur adevar contabil» raspunsul este categoric negativ, dar se poate
raspunde ca totusi contabilitatea furnizeaza fiecarui participant la viata economico-sociala adevarul
de care acesta are nevoie.
Informatiile contabile nu au nici o relevanta daca sunt prezentate haotic. Ele sunt cu atat mai utile
cu cat maniera de evaluare si prezentare se circumscrie cat mai exact fondului economic al pozitiei
financiare si al tranzactiilor efectuate de o entitate economica.

Pentru a răspunde nevoii de informaţii este necesar sa se identifice cei interesaţi în obţinerea
acestora. Cine sunt utilizatorii informaţiilor financiare?

1. investitorii prezenţi şi potenţiali – ei au nevoie de informaţii pentru a putea decide daca ar

trebui să cumpere, să vândă sau să păstreze participările. Acţionarii sunt interesaţi si de
informaţii care le permit sa evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti dividende.
2. angajaţii – sunt interesaţi de informaţii privind stabilitatea si profitabilitatea întreprinderii
lor, şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti salariile,
asigurările sociale, etc.
3. creditorii financiari - sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine daca
împrumuturile şi dobânzile vor fi rambursate la scadenta;
4. furnizorii si alţi creditori comerciali - dacă întreprinderea are capacitatea plăţii datoriilor la
scadenta; informaţii privind lichiditatea imediata;
 5. clienţii – daca întreprinderea are continuitate, în special dacă activitatea lor este dependenta
de întreprinderea respectivă;
6. guvernul si instituţiile sale solicita informaţii pentru a reglementa activitatea
întreprinderilor, pentru a determina politica fiscală, şi ca bază pentru calculul indicatorilor
macroeconomici;

Situaţiile financiare generale trebuie sa răspundă cerinţelor tuturor acestor utilizatori întrucât ei nu
se afla in poziţia de a solicita anumite rapoarte specifice care sa conţină acele informaţii de care au
nevoie.

Pentru ca un singur raport sa satisfaca intreaga gama de utilizatori a fost necesar ca sinteza si
rezultatul operatiunilor economice desfasurate de o entitate economica sa fie prezentate intr-o
reprezentare financiara structurata. Aceasta reprezentare financiara se concretizeaza in situatiile
financiare, sursa principală de informaţii financiare şi contabile pentru mediul extern.

Elementele componente ale situaţiilor financiare, sunt:

a) bilanţul contabil;
b) contul de profit si pierdere;
c) situaţia modificărilor in capitalurile proprii;
d) situaţia fluxurilor de numerar;
e) politicile contabile si notele explicative.

Obiectivul situaţiilor financiare este acela de a oferi informaţii despre poziţia financiară,
performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii.

Pentru a fi luate, deciziile economice necesită evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera
numerar sau echivalente de numerar. Această evaluare se poate realiza prin analiza poziţiei
financiare, performanţei întreprinderii şi evoluţiei acestora.

Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de resursele economice pe care le

controlează, de structura sa financiară, lichiditatea şi solvabilitatea sa precum şi de capacitatea sa
de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea.
Situaţiile financiare, în structura lor includ componente care să ofere infomaţiile necesare pentru
evaluarea întreprinderii.
Companiile sunt încurajate sa prezinte o analiza financiara întocmită de conducere în care să se
specifice principalele trăsături ale poziţiei si performanţei financiare, cum ar fi o analiza a:

a) principalilor factori si influenţe care au afectat performanta întreprinderii, de exemplu impactul

creşterii bruşte a preţului la materii prime si reducerea cererii unui produs;
b) sursele de finanţare ale întreprinderii, politica privind gradul de îndatorare si politicile de control
a riscului;
c) potenţialul si resursele întreprinderii ale căror valori nu sunt înregistrate în bilanţul contabil, de
exemplu potenţialul si competenta angajaţilor.

Pentru a-şi atinge obiectivele, situaţiile financiare trebuie elaborate cu respectarea celor două
conceptele de bază, contabilitatea de angajamente şi continuitatea activităţii.

Potrivit contabilităţii de angajamente, efectul tranzacţiilor şi ale altor evenimente care au loc sunt
recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în evidenţele contabile şi raportate în
situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

Situaţiile financiare sunt elaborate, de regulă, pornind de la ipoteza că o întreprindere îşi va

continua activitatea şi în viitorul previzibil. Astfel, se presupune că întreprinderea nu are intenţia şi
nici nevoia de a lichida sau de a-şi reduce în mod semnificativ activitatea; dacă o astfel de intenţie
sau nevoie există, ar putea fi nevoie ca situaţiile financiare să fie întocmite pe o bază diferită de
evaluare şi, în acest caz, trebuie indicată baza utilizată.

Pentru a răspunde obiectivelor propuse, pentru a fi utile, informaţiile cuprinse în situaţiile

financiare, trebuie să îndeplinească anumite caracteristici calitative, cum sunt: inteligibilitatea,
relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.

Situaţiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a poziţiei financiare,
performanţei şi modificării poziţiei financiare a unei întreprinderi. Se presupune că aplicarea
caracteristicilor calitative principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are, în mod normal,
ca rezultat întocmirea unor situaţii financiare care reflectă, în general, o imagine fidelă a situaţiei
întreprinderii.

La întocmirea situaţiilor financiare, se pune accentul pe furnizarea de informaţii pe care se bazează

luarea deciziilor economice. De calitatea deciziilor economice depinde atât dezvoltarea
microeconomică, la nivel regional cât şi dezvoltarea macroeconomică, la nivelul întregii ţări.
Şi pentru că dezvoltarea economică determina în final împlinirea socială a fiecărui individ în parte
şi a naţiunii în ansamblul ei, este firesc ca toţi profesioniştii care concură la întocmirea raportărilor
financiare să asigure acestor situaţii criteriile de regularitate şi sinceritate, ca o certitudine a
adevărului vorbit de cifre şi ca o premisă a dimensiunilor viitorului configurat conştient.

Sibiu, 21 septembrie 2006 Expert contabil,

Toader Doina