 abdomenul reprezintă

segmentul din trunchi, cuprins

între torace şi excavaţia
pelvină

 în excavaţia pelvină se găsesc

o parte din organele
abdominale: ansele intestinale
subţiri, colonul sigmoid,
partea superioara a rectului

 cele 2 cavităţi sunt descrise la

un loc sub denumirea de
cavitate abdomino-pelvină
 Cilindru turtit sagital

 Sup. separat incomplet de

cavitatea toracică prin
diafragm; comunicarea
între cele 2 cavități: hiatus
esofagian și orificiul
aortic, delimitate de pilierii
diafragmului

 Inf. incluzând şi cavitatea

pelvină, închiderea
abdomenului este făcută
de diafragmul pelvin al
ridicatorilor anali, care îl
separă de perineu.
 un conţinător
 alcătuit din pereţii abdominali

• conţinut
•organele abdominale,
învelite de seroasa
peritoneală,
(intraperitoneale) şi
unele retroperitoneale, în
contact direct cu
peretele post. (rinichii,
gl. suprarenale)
 orizonatala sup. ce uneşte
extremităţile ant. coastele X

 orizontala inf. ce uneşte cele 2

spine iliace ant.-sup.

 două verticale duse prin

mijlocul arcadelor crurale, care
ajung pe rebord la extremitatea
ant. coaste VIII

 nouă regiuni topografice

 cuprins între rebordul costal,
orizontala sup.şi marginea ext. a
dreptului abdominal dr.
- corespunde în profunzime
ficatului (lobul drept), căilor
biliare extrahepatice, bulbului
duodenal, unghiului dr. al
colonului şi parte din capul
pancreasului
• cuprins între rebord, apendicele
xifoid, orizontala sup. şi marginile
ext. ale drepţilor abdominali,
- corespunde lobului stâng hepatic,
regiunii celiace Luschka (regiunea
plexului celiac a ganglionilor
semilunari),mica curbură şi porț.
orizontală a stomacului
• cuprins între rebordul stg.,
orizontala sup. şi marginea ext.
a dreptului stg.
- corespunde splinei, polului sup.
al stomacului, esofagului
abdominal, segmentului vertical
al stomacului, unghiul stâng al
colonului şi cozii pancreasului
 cuprins între tangenta la peretele
abdominal, marginea ext.a dreptului
dr. şi cele două orizonatale de
demarcaţie ale regiunilor abdominale
- corespunde în profunzime colonului
ascendent, celei de a II porțiuni a
duodenului şi parţial capului
pancreasului, retroperitoneal
rinichiului dr.
 centrat pe regiunea
ombilicală, este delimitată de
cele două orizontale şi
marginile laterale ale drepților
 corespunde în profunzime
duodenului III și IV, capului,
istmului şi o parte din corpul
pancreasului, precum si
primelor anse jejunale
3.

 delimitat la fel ca cel drept, având

intern marginea externă a
dreptului stg.
- corespunde masei intestinale,
jejunale, colonului descendent, şi
profund, retroperitoneal,
rinichiului stâng
1.

 delimitată de linia bispinoasă, arcada

crurală dr. şi marginea ext. a dreptului dr.
- corespunde în suprafaţă regiunii inghino-
abdominale,(zona herniilor inghinale), si
în profunzimea cecului şi joncţiunii ileo-
cecale şi apendiceului cecal
2.

 delimitată de linia bispinoasă, marginea

ext.a drepţilor şi marginea sup. a simfizei
pubiene, prelungită lateral de arcadele
femurale
- corespunde în profunzime vezicii
urinare, când este plină şi
anselor intestinale ileale
3.

 delimitată la fel cu cea dreaptă, cu

excepţia marginii interne care este
formată de marginea externă a
dreptului stg.
- corespunde parietal regiunii
inghino-abdominale stg. iar în
profunzime colonului sigmoid
ABORD GENERAL
CONDIŢII ESENŢIALE
 lumina bună
 pacient relaxat
 expunere largă a abdomenului de la apendicele
xifoid la simfiza pubiană
 regiunile inghinale trebuie să fie expuse
 examinarea se efectuează postmicţional.
 pacientul în decubit dorsal, comfortabil cu o pernă sub
cap şi cu picioarele uşor flectate.
 membrele superioare în poziţie relaxată în lungul corpului
sau încrucişate pe torace.
 palparea se începe întreabând bolnavul care este punctul
sau regiunea abdominală dureroasă şi se examinează
acea regiune la sfârşit.
 mâinile examinatorului să fie calde, stetoscopul încălzit şi
unghiile tăiate, scurt.
 mişcările sunt blânde evitându-se mişcările bruşte,
neaşteptate.
 se distrage atenţia bolnavului dacă este necesar, prin
conversaţie.
 urmăreşte mimica bolnavului în timpul examinării pentru a
putea observa orice grimasă de durere determinată de
manevra de palpare.
 din poziţia din dreapta bolnavului se inspectează
abdomenul

1. Tegumentul:
- cicatrici
- striuri dobândite prin dezvoltarea stratului
adipos(Cushing)
- circulaţie colaterală venoasă (ciroza hep)
- alte leziuni cutanate
1. Tegumentul:
- Echimoze parietale posttraumatice

- Marca traumatică

- Echimoză flanc stg. în pancreatita ac. gravă

2. Ombilicul: contur, aspect, localizare, semne de
inflamatie sau de
hernie
3. Conturul abdomenului
- plat,protruziv,destins uniform sau nu, scafoid
excavat, concav
- simetric sau nu, prezintă vreo modificare de
contur anatomic, include examinarea regiunilor
inghinale
- mase tumorale sau organe vizibile
(hepatomegalie, splenomegalie)
 - observă peristaltica; în ocluzii şi la persoane slabe
- observa pulsaţiile vaslor mari (aorta, atenţie la anevrisme)
 bolnavul în clinostatism, cu
trunchiul uşor ridicat şi cu
coapsele flectate, pentru a se
obtine o relaxare a musc.
abdominale, care să permită în
special palparea profundă

 palparea uşoară, superficială

permite decelarea zonelor
dureroase şi permite
aprecierea organelor
superficiale şi a maselor
tumorale
 cu palma şi antebraţul într-un plan orizontal,
cu degetele adunate şi nu răsfirate, cu toată
palma aplicată pe suprafaţa abdomenului în
totalitate, se începe palparea calm încet şi
întotdeauna la distanţă de zona presupusă a
fi afectată

 odată apreciată palparea superficială în zona

respectivă se pătrunde mai profund

 palma care examinează se deplasează de la o

regiune la alta ea trebuie doar uşor ridicată de
pe abdomen, cu mişcări fine uşoare care să
nu determine din partea bolnavului nici o
reacţie de apărare
 se identifică şi reţine orice zonă sau arie de dureroasă
sau creştere a rezistenţei la palpare

 în identificarea unei o zone de rezistenţă trebuie

determinat dacă este vorba despre o reacţie de
rezistenţă voluntară sau este un spasm muscular
involuntar

 la un pacient relaxat în mod normal muşchiul drept

abdominal este relaxat în timpul expirului

 Rigiditatea involuntară indică inflamaţia peritoneului

 durerea provocată la palpare constituie un semn de
importanţă deosebită în semiologia abdominală

 reflectarea de către bolnav a intensităţii acestei dureri,

trebuie analizată cu atenţie

 studierea şi aprecierea existenţei unor zone sau puncte

dureroase, percepute prin palpare, va aduna date ce
vor contribui la stabilirea diagnosticului de afectare de
organ
 necesară pentru delimitarea şi aprecierea
caracterelor unor formaţiuni tumorale

 palpare cu toată palma care trebuie să

învingă rezistenţa musculară iniţială, şi se
execută în toate cadranele, notându-se dacă
se identifică o masă tumorală, localizarea ei,
marimea, (nu comparatii, cu vegetale sau
fructe….!!!!), forma, consistenţa, durerea,
existenţa pulsaţiilor şi a mobilităţii sale care
la rândul ei poate fi de 2 feluri: cu respiraţia
şi cu mâna examinatoare
 general tumorile abdominale pot fi împărţite
în mai multe categorii:

- Fiziologic = uterul gravid

- Inflamator = peritonita localizată, blocul
apendicular, diverticulita colonică
- Vascular = anevrismul de aortă
- Neoplazie = tumori aparţinâmd diverselor
organe
- Pseudotumori în ocluzii, volvulusul intestinal
Regiunea epigastrică şi mezogastrică

 punctul xifoidian, situat sub apendicele xifoid,

corespunde în profunzime cardiei
 punctul epigastric, situat la unirea 1/3
superioare cu 1/3 mijlocie a liniei xifo-
ombilicale
 punctul solear, situat la unirea 1/3 mijlocie cu
1/3 inferioară a liniei xifo-ombilicale,
corespunzând plexului solar
 punctul ombilical corespunde jejuno-ileonului
Regiunea epigastrică şi mezogastrică

 punctul pancreatic descris de Desjardin, situat

la 6 cm de ombilic pe linia ombilico-axilară,
reprezentând de fapt zona pancreatico -
coledociană descrisă de Chauffard ce
defineşte segmentul terminal intrapancreatic
al coledocului (linia ombilco-axilară, linia
mediană epigastrică; perpendiculara ridicată
de pe prima, la 6 cm de ombilic)
 punctul piloric si duodenal (punctul Kalk)
situat la dreapta liniei albe, aproximativ la
înalţimea punctului cistic
Regiunea hipocondrului drept
 punctul cistic (Fleming), pe
extremitatea anterioară a
coastei X, la locul de
intersecţie a marginei externe
a dreptului cu rebordul costal;
el corespunde bisectoarei
unghiului format dintre linia
xifo-omblicală şi
perpendiculara dusă la
peretele lateral al
abdomenului, în locul unde
aceasta atinge rebordul costal
- în profunzime el corespunde
proiecţiei fundului veziculei
biliare, la indivizi cu un torace
normal conformat.
Regiunea hipocondrului drept

Semnul Murphy care este

pozitiv în bolile colecistului
- constă în apariţia unei dureri
provocate la nivelul punctului
cistic, atunci când se
insinuează degetele sub
rebordul costal, bolnavul
executând un inspir profund,
astfel fundul veziculei biliare
vine în contact cu mâna
examinatorului determinând
durerea care poate opri
inspirul profund pe parcursul
său
Flancul şi fosa iliacă dreaptă

 Punctul McBurney, situat la mijlocul

liniei ce uneşte spina iliacă antero-
superioară cu ombilicul, corespunde
bazei apendicelui
- se descrise şi o zonă apendiculară -
triunghiul Iacobovici determinat de
linia bispinoasă, linia spino-ombilicală
şi marginea dreptului abdominal
 Punctul Morris, situat la locul unde
linia spino-ombilicală întretaie
marginea ext. a dreptului abdominal
 Punctul Lanz situat pe linia bispinoasă,
la unirea treimii drepte cu două treimi
stângi
 Punctul Sonneburg, situat pe linia
bispinoasă la intersecţia acesteia cu
marginea externă a dreptului
abdominal
Flancul şi fosa iliacă dreaptă

 Punctul ovarian se situează la câţiva cm. deasupra

arcadei crurale, pe linia care uneşte mijlocul arcadei cu
ombilicul
 Punctele ureterale,superior si mijlociu sunt reprezentate:
 -cel superior de intersecţia marginii externe a
dreptului abdominal cu orizontala dusă prin ombilic,
 -cel mijlociu, corespunde punctului Lanz sau
Sonnenburg.
 -cel inferior, vezico-vaginal sau vezico-rectal
Bazy este înregistrat lateral în timpul tuşeului rectal sau
vaginal
 Punctul uterin este înregistrat pe linia mediana deasupra
simfizei pubiene
 Semnul Mallet-Guy, pozitiv în suferinţele
corpului şi mai ales ale cozii pancreasului,
- constă în apariţia unei dureri vii când se
insinuează profund degetele, de jos în sus sub
rebordul costal stâng, la un bolnav în poziţie de
decubit lateral drept

 Semnul Mayo-Robson, diagnostic pentru

patologia coazii pancreasului, determinând
durere vie în punctul costo-vertebral stâng, pe
bolnavul în decubit lateral drept
Manevra Blumberg: durere
brutală la depresiunea bruscă a
peretelui abdominal în FID

Semnul Rovsing- durere în FID la

palpare în FIS

Lanz: dispariţia reflexelor cutanate

Semnul Mandelpott (semnul
clopoţelului): dureri maxime în FID la
percuţia superficială a peretelui
abdominal
Manevra psoasului: accentuarea durerilor prin
ridicarea membrului inferior drept în extensie şi
compresiunea fosei. Manevra obiectivează procesul
inflamator din proximitatea psoasului.

Apendicele inflamat în
contact cu psoasul
contractat
 Apendicele inflamat este în
Semnul obturatorului: contact cu obturatorul
durere hipogastrică la contractat determinând durere
rotaţia membrului cu
coapsa flectată – este
prezent într-o apendicită
pelvină
 Palparea decelează şi fenomenele de iritaţie
peritoneală

 apărarea musculară şi contractura musculară

- durerea abdominală asociată cu spasmul muscular
sugerează inflamaţia peritoneului parietal
- trebuie localizată cu acurateţe
- bolnavul este pus să tuşească şi se determină dacă
tusea îi produce durere şi dacă da unde este
localizată aceasta
Apărarea musculară
 contracţie reflexă a musculaturii peretelui
abdominal, care relevă o iritaţie peritoneală
 este manifestarea de debut a unei iritaţii
peritoneale care va evolua în funcţie de
amploarea fenomenului de iritaţie peritoneală
spre contractura musculară generalizată
 apărarea musculară dispare la palparea
blânda susţinută a peretelui abdominal şi care
permite într-un anumit grad palparea
profundă
depinde de o serie de factori:

 felul şi cauza iritaţiei peritoneale: cel mai iritant pare

sa fie sucul gastric, acid, care inundă peritoneul în
perforaţia ulcerului, (arsura chimică), lichidele
purulente şi conţinutul intestinal (factorul iritant este
infectia), gazele ce sunt eliberate în urma perforaţiei
unui organ cavitar, bila sângele (S.E.U. ruptă)

 diferenţa de reactivitate individuală, inegalitatea

reflexelor - sunt bolnavi cu reflexe puternice si cu
reflexe mai şterese (bătrânii, caşecticii, alcoolicii,
neoplazicii)
 epuizarea reflexului neuro-muscular
- contractura diminuă odată cu trecerea timpului,
atât datorită cataboliţilor cât şi datorită alterării
reflexului prin toxinele microbiene

 starea musculaturii peretelui abdominal, integritatea

sa (este mai slab reprezentat la batrâni caşectici,
obezi, multiparitatea, intoxicatiile cronice)
- faza iniţială activă a iritaţiei peritoneale cedează
progresiv prin toxemie, colaps sau prin localizarea
iritaţiei spre una din regiuni în situaţia în care
mecanismele de apărare sunt integre

 locul iniţial al procesului inflamator, pe micul bazin

contractura va fi foarte redusă, la fel şi în localizările
înalte subdiafragmatice
“A vedea zece degete cautând o realitate gravă şi
iscodind să o descopere, cu forţa unei explorări,
cu răbdare şi cu talent tactil, este unul din
momentele, în care apare grandoarea
profesiunii noastre. Lecţia palparii ar trebui să
fie una dintre primele şi dintre cele mai lungi.”

Mondor
 Contractura musculară
 stare de tensiune (rigiditate)
musculară, permanentă, involuntară
şi ireductibilă

- prezenţa sa înseamnă totodată şi

intervenţia chirurgicală de urgenţă

 se datorează iritaţiei continue a

seroasei peritoneale şi ca un reflex de
apărare o contractură a musculaturii
suprajacente deci a peretelui
abdominal

 semnul fizic patognomonic al iritaţiei

peritoneale, al sindromului peritonitic
acut
 se poate descrie şi un fals sindrom peritonitic, o falsă
contractură musculară

- în traumatisme vertebro-medulare (sdr.pseudo-peritoneal

acut descris de CORNIL)
- colici renale, rupturile traumatice ale musculaturii
dreptului abdominal

 Rigiditatea musculară se apreciază la palpare, dând

impresia unui perete de lemn, contractura nefiind
influenţată nici de voinţa bolnavului nici de modalitatea de
examinare a medicului
 iniţial localizată, contractura abdominală indică
sediul şi adesea cauza leziunii initiale

1. în fosa iliacă dreaptă-apendicita acută

2. în epigastru - ulcerul gastric sau duodenal
perforat
3. în hipocondrul drept - colecistita acută
 ulterior contractura se generalizează urmând
fenomenul iritativ peritoneal
 iritaţia se întinde în spaţiul parieto-colic drept
→fosa iliacă dreapă→ concomitent cu contractura
care din epigastru şi hipocondrul drept se coboară
spre flancul şi fosa iliacă dreaptă, → generalizare
în întregul abdomen
 faza de contractura musculara generalizată
↓
“abdomen de lemn”, imobil cu respiraţia, fix, rigid,
dureros la atingerea superficială însoţit reflex de o
hiperestezie cutanată, palparea profundă, fiind
imposibilă
 permite determinarea
 limitelor unor organe
parenchimatose (ficat,
splina),
 prezenţa revărsatului
lichidian
 formaţiuni tumorale solide
sau chistice,
 timpanismul specific
distensiei gazoase a unei
anse de intestin subţire sau
gros
 se poate face întii palparea
întregului abdomen şi apoi
percuţia sa sau se combină
palparea şi percuţia pe
măsura efectuării examinării
 ca orientare percuţia se face
în fiecare cadran, notând
fiecare zonă de timpanism şi
matitate
 în iritaţia peritoneală percuţia va deveni
foarte dureroasă anunțând ca un “clopoţel”
locul procesului inflamator al cavităţii
peritoneale (semnul clopoţelului al lui
Mandel)

 contractura este generalizată, percuţia chiar

blânda, este dureroasă şi va trebui să fie
surprinsă zona cea mai dureroasă, care
reprezintă zona de debut a procesului de
peritonită
 determinarea matităţii hepatice ne va permite
aprecierea împreună cu palparea dimensiunilor
ficatului
 se măsoară înălţimea ficatului pe linia medio-
claviculară
 similar se poate determina dimensiunea splinei
prin percuţia în lungul coastelor 9,10, şi 11
 percuţia va permite de asemeni aprecierea
prezenţei lichidului liber în cavitatea
peritoneală, prin detereminarea matităţii
deplasabile pe flancuri
 matitatea hepatică poate fi abolită în situaţia în
care gaze sunt eliberate din tubul digestiv în
cavitatea peritoneală şi se localizează ascendent
sub cupolele diafragmatice

 există o singură situaţie în care matitatea hepatică

poate fi abolită în afara perforaţiei unui organ
cavitar şi anume este vorba despre interpoziţia
hepato-diafragmatică a colonului transvers,
sindrom congenital fară semnificaţie patologică
 percuţia apreciază existenţa
unor formaţiuni tumorale
abdominale din cavitatea
peritoneală
- o zonă de matitate centro-
abdominală înconjurată de o
zonă de timpanism, poate
semnifica existenţa unui
chist de ovar care este
înconjurat de anse intestinale
 hipersonoritatea abdominală poate apare în
cazul meteorismului (timpanismul abdominal),
prezent în cazurile de ocluzie intestinală, în
special la nivelul jejuno-ileonului, situaţie în
care pe lângă hipersonoritate există şi o
distensie marcată, vizibilă la inspecţie cât şi la
palpare
 la palpare se înregistrează o masă intestinală
destinsă, de rezistenţa elastică
 Ascultaţia abdomenului
 zgomote conţinutului intestinal

zgomotele fine scurte, corespund unor

mişcări peristaltice normale, şi se aud sub
forma unui murmur abdominal

zona de predilecţie de ascultat este

paraombilical drept dar pot fi înregistrate în
orice cadran mişcările peristaltice
 abdomen mut ascultatoriu, dacă ascultăm
abdomenul un interval de 5-7 minute şi nu se
înregistrează nici un zgomot intestinal atunci
înseamnă că este o situaţie patologică = ileus
paralitic- postoperator, peritonite,
hemoperitoneu, iritaţii retroperitoneale, cauze
sistemice, dezechilibre hidro-electrolitice
 zgomotele intestinale pot fi accentuate uneori cu
caracter metalic, şi care se repetă la intervale mici
de timp, însoţite de durere în punct fix = ocluzie
mecanică

 o astfel de ocluzie surprinsă tardiv va înregistra

zgomote caracteristice de clipocit la intervale mai
mari de timp - anse de intestin mult destinse,
obosite care au conţinut hidro-aeric.
 ascultaţia abdomenului va depista sufluri sau
alte zgomote transmise (stenoză art.
mezenterică, anevrism de aortă)

 ascultarea unui suflu sistolo-diastolic în

abdomenul superior la un bolnav hipertensiv,
poate atrage atenţia asupra unei stenoze de
arteră renală