Colegiul Tehnic „Henri Coandă”, Tg-Jiu

Profesori: Oprițescu Valentina

Anițescu Adriana-Roxana

Creativitate didactică și deschidere culturală

Creativitatea individuală este vitală pentru dezvoltarea individului, constituie premisa

creativității sociale, indispensabilă oricărei societăți sau oricărei culturi. - Landau, E.
Fără creativitate am repeta mereu aceleași tipare - Eduard de Bono
Fără creativitate nu există soluții la probleme, nu există o viziune a viitorului, nu există
găsirea oportunităților și fructificarea lor, nu există alternative, nu există exprimarea ființei umane
la întregul ei potențial. – Pera Novacovici

În contextul actual, al schimbărilor rapide, al competiției acerbe și accelerate care ne

influențează viața, ne dinamizează mediul, ne impune noi determinări, ne provoacă la o regândire a
sistemelor și a structurilor economice și sociale, dintre identitatea națională și globalizare, se fac
eforturi de adaptare a societății la exigențele lumii de mâine. Trăim într-o lume bazată pe competiție
și eficiență, a cărei forță rezidă în cunoaștere. Astăzi, mai mult decât oricând, creativitatea reprezintă
o condiție fundamentală a calității educației, una dintre premisele esențiale ale performanței.
Un element fundamental în crearea unei societăți bazate pe cunoaștere îl comstituie
creativitatea. Creativitatea este motorul inovării și factorul cheie al dezvoltării personale,
ocupaționale, antreprenoriale și sociale și al bunăstării tuturor indivizilor în societate.
Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare cadrului didactic pentru
proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de înnoire
permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ.
Autorul N. Jurcău precizează: ,,Creativitatea vizează abilitatea de rezolvare a problemelor într-un
mod original, competent şi adaptativ”
Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în
planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare
reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea nu
se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi
verificări.
Anumiți factori pot contribui la promovarea creativității și capacității de inovare:
♦ evidențierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de încurajare a comunicării
interculturale și promovarea unei mai strânse legături între arte, precum și cu școlile și universitățile.
♦ lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare, atât prin intermediul
învățământului formal, cât și prin activități neformale și informale pentru tineret.
♦ încurajarea dechiderii de către schimbare, creativitate și rezolvarea problemelor în
competențe favorabile inovării, care se pot apleca unei varietăți de contexte profesionale și sociale.
Şcoala, definită prin atribute ca accesibilitate, creativitate, flexibilitate şi continuitate (V.
Chis, 2002, p. 36), reprezintă principalul factor care poate contribui, decisiv, la valorificarea
creativităţii potenţiale a elevilor, la stimularea înclinaţiilor lor creative şi de educarea creativităţii (M.
Ionescu, 2007, p. 412). Şcolii îi revine responsbilitatea de a acţiona pentru stimularea potenţialului
creativ al elevilor în următoarele direcţii:
♦ identificarea potenţialului creativ al elevilor, crearea premiselor gnoseologice ale
activităţii creatoare;
♦ dezvoltarea posibilităţilor individuale de comunicare, care să înlesnească punerea
rezultatelor creaţiei la dispoziţia societăţii;
♦ dinamizarea potenţialului creativ individual, în sensul valorificării adecvate a
talentelor si a cultivării unor atitudini creative.
Rolul şcolii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne
principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativităţii la membrii ei
tineri, de vârstă şcolară. Creativitatea este o nevoie socială. Provocările lumii moderne impun soluții
creative. C. Rogers consideră că adaptarea creativă este singura soluție pentru a ține pasul cu
schimbarea. Pentru a se putea adapta la realitățile noi, cadrul didactic trebuie să-și cultive
aptitudinile creative, să-și activeze resursele interne care acționează favorabil asupra propriei
creativități și să stimuleze creativitatea elevilor pe care îi formează.
Școala poate deveni un promotor al inițiativelor creative atunci când asigură condiții precum:
♦ crearea unei atmosfere școlare între autoritate și liber-arbitru;
♦ restructurarea programelor școlare, prin extinderea acelor discipline care stimulează în mod
direct creativitatea (literatura, muzica, desenul), dar și prin includerea unor discipline noi, avându-se
în vedere însă și evitarea supraîncărcării, a excesului de informații;
 ♦ democratizarea relației profesor-elev, prin participarea elevului la procesul instructiv-
educativ, proces care să fie interactiv.
Profesorul este cel care trebuie să depisteze la elevi talentul creativ şi să asigure mediul de
dezvoltare a capacităţii lor creative. El trebuie să încurajeze imaginaţia, fanteziile şi sugestiile
creatoare ale elevilor. Când imaginaţia elevilor trece printr-un moment de efervescenţă, profesorul
trebuie să lase ideile să curgă, să observe elevii prin modul în care rezolvă problemele neobişnuite,
prin felul în care pun întrebările. În revista Tribuna învățământului, academicianul Solomon Marcus
a remarcat faptul că în învățământul românesc se face o educaţie bazată pe tăcere. Pauză de
conştientizare. Întrebarea e descurajată. Aici se ascunde o mare problemă a şcolii româneşti. De
aici se trage eşecul educaţional. Elevul nu este încurajat să pună întrebări, să-şi pună întrebări.
(…) Dar accentul trebuie să cadă pe înţelegere, şi nu pe acumularea de cunoştinţe. Nevoia de a
înţelege trebuie educată. Înţelegerea trebuie să primeze în faţa acumulării. Iar problemele cele mai
grave sunt de ordin omenesc. Este vorba de lipsa fiorului. Dacă nu se aprinde acea flacără, dacă
elevul nu simte acea foame de a înţelege, totul se duce de râpă..
În procesul de învăţământ, creativitatea este un factor important, atât pentru profesor, cât şi
pentru elevi. Un profesor care nu are simţ creativ, nu va atrage elevii, lecţiile vor deveni monotone,
neatractive şi vor conduce la o slabă colaborare elevi-profesor. Elevii şi profesorii sunt implicaţi în
procesul de învăţământ şi sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele
acestora.
Creativitatea pedagogică reprezintă, după Sorin Cristea, modelul calităților necesare
cadrului didactic pentru proiectarea și realizarea unor activități eficiente prin valorificarea
capacităților sale de înnoire permanentă a acțiunilor specifice angajate la nivelul sistemului și al
procesului de învățământ. Aptitudinea pedagogică este consecința interiorizării acțiunii educative, în
care sunt incluse trăsături psihologice, psihopedagogice, psihosociale. În acest sens, este relevantă
opinia lui Constantin Noica: o școală în care profesorul nu învață și el este o absurditate.
Creativitatea poate fi stimulată la nivelul întregii clase cu ajutorul unor strategii adecvate. Ea
poate deveni o modalitate de învăţare cu multiple beneficii pentru elevi. Aceștia sunt încântaţi să li
se ofere șansa să-și exprime gândurile și sentimentele în moduri cât mai varíate și originale, jocurile
de creativitate fiind un cadru optim în acest scop.
Lecţiile de limba și literatura română oferă reale posibilităţi de organizare și desfășurare a
unor multiple activităţi menite pentru a dezvolta capacitatea de creaţie a elevilor. La îndemâna
profesorului, pentru a dezvolta creativitatea elevilor, stau diverse metode de învăţare activă. Dintre
acestea merită să fie amintite câteva: brainstormingul, jocul de rol, cubul, tehnica 6/3/5
(brainwriting), frisco, mozaicul, metoda starburst, învățarea prin descoperire, pălăriile gânditoare,
jurnalistul cameleon.
Brainstormingul este o metodă interactivă inițiată de Alex Osborne. În traducere fidelă,
brainstormingul este o furtună în creier( din engl. brain= creier și storm=furtună); în traducere
liberă- metoda asaltului de idei.
Metoda are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții privind modul de
rezolvare a unei probleme, într-un grup coordonat de un moderator ce îndeplinește rolul de animator
și de mediator al discuției. Evaluarea soluțiilor este amânată, pentru a-i determina pe participanți să
comunice eliberați de orice constrângeri, fără teama de a greși sau de a se supune benevol criticii
colegilor.
Avantajele acestei metode sunt obținerea rapidă și spontană a ideilor sau a soluțiilor dorite,
participarea activă a tuturor elevilor, dezvoltarea spontaneității și creativității de grup, dar și
abilitatea de a lucra în echipă, spiritul de cooperare, precum și cel de competiție.
Metoda are și dezavantajul că nu oferă decât soluții posibile, nu neapărat și valabile, fiind,
uneori, obositoare și prea solicitantă pentru unii participanți și mai ales pentru unii moderatori.
Brainstormingul poate da rezultate spectaculoase în momentele în care se încearcă definirea
unui concept literar, a unui termen de o simplitate doar aparentă, ce determină însă confuzii în
gândirea elevilor. Se recomandă ca acesată metodă să nu fie utilizată după o unitate de învățare (gen
Romantismul, Lumi fantastice), ci doar înainte de parcurgerea ei.
Sugestii de folosire:
♦ Clasa a IX-a:
- Ce este iubirea?
- Ce înseamnă fantasticul?
♦ Clasa a XII-a
- Numiți o trăsătură pe care o credeți esențială pentru modernism.
Cubul este o metodă creată de Cowan în 1980 și presupune analiza unui concept, a unei
noțiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele 6 fațete ale unui cub, care trebuie să
răspundă la următoarele instrucțiuni:
1. Descrie – Cum arată?
2. Compară – Cu ce se aseamănă și prin ce se diferențiază?
3. Asociază – La ce te face să te gândești?
4. Analizează – Din ce e făcut?
5. Aplică – Cum poate fi folosit?
6. Argumentează pro sau contra – E bun sau rău? De ce?
 Avantajele acestei metode sunt acelea că stimulează atenţia şi gândirea, oferă posibilitatea
elevilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare, lucrul
individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea cerinţelor cubului si este o provocare
şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.
Metoda activ-participativă are însă şi dezavantaje: necesită o pregătire mai riguroasă şi mai
îndelungată, nu poate fi folosită în cadrul oricărei lecţii, bagajul informaţional este mai mic, necesită
atenţia sporită a elevilor dar şi capacitatea lor de a face conexiuni şi de a descoperi singuri
răspunsurile.
La ora de literatură, aplicabilitatea este largă: prin metoda cubului se pot analiza categorii
estetice precum: fantasticul, absurdul, comicul, grotescul, dar și noțiuni de teorie literară, anume:
nuvela, comedia, romanul, povestirea, basmul.
Tehnica 6/3/5 (brainwriting)
Această tehnică presupune împărțirea clasei în grupe – de câte 6 membri însă; în plus, spre
deosebire de brainstorming și dezbaterea Philips 6/6 participanții notează pe o foaie de hârtie câte
trei soluții fiecare la o problemă dată, timp de 5 minute (consemnarea scrisă a ideilor noi ale
participanților determină și celălalt nume al metodei – brainwriting). Totalull obținut însumează,
așadar, 18 răspunsuri în 30 de minute, pentru fiecare grup.
Nici în acest caz nu sunt de neglijat avantajele și dezavantajele metodei. Tehnica 6/3/5 oferă,
chiar și celor mai puțin comunicativi dintre elevi, posibilitatea de a se exprima în scris, stimulează
construcția „idei pe idei”, încurajează spiritul de competiție și pe cel de cooperare în grup, îmbină
activitatea individuală cu cea de grup, dezvoltă gândirea, imaginația, creativitatea, atenția. Riscurile
utilizării tehnicii derivă din timpul limitat, care poate determina elevii să dea, din grabă, răspunsuri
greșite; există și posibilitatea blocajului creativ, dar mai ales al contagiunii negative între răspunsuri.
Metoda se poate utiliza cu suuces în orele de analiyă și interpretare a unor texte lirice, dar
mai ales în cele de evaluare a unei unități întregi(povestirea, nuvela sau romanul).
Sugestii de folosire:
♦ Clasa a X- a:
- Identificați și analizați tehnicile narative proprii povestirilor studiate.
- Care sunt modalitățile de caracterizare a personajului preferat din nuvela psihologică/
romanul subiectiv studiat?
Frisco
Este o metodă propusă de o echipă de cercetare din San Francisco, numită The Four Boys of
Frisco (Cei patru băieți din San Francisco). Ea seamănă cu metoda „pălăriilor gânditoare”, întrucât
presupune, ca și aceasta, interpretarea unor roluri, de data aceasta în număr de patru: conservatorul,
exuberantul, pesimistul, optimistul.
Elevii ce participă la joc trebuie să cunoască foarte bine însușirile atribuite fiecărui rol:
- conservatorul apreciază mai mult meritele soluțiilor celor vechi, pentru a căror păstrare se
pronunță, deși nu exclude și posibilitatea ca acestea să fie ameliorate;
- exuberantul asigură grupului imaginație și creativitate, privind mereu spre viitor și
propunând soluții aparent imposibile;
- pesimistul vede lucrurile în negru, cenzurând ideile celorlalți și amendând chiar și
sugestiile de ameliorare;
- optimistul încurajează grupul să vadă totul într-o lumină și o perspectivă reală/ realizabilă
găsind soluții realiste sau stimulând participanții să gândească pozitiv.
Avantajul major ala metodei Frisco este că abordează o problemă din perspective
multiple, încurajând așadar spiritul de empatie. Pe lângă acesta, metoda solicită spiritul
critic, dar și cel de cooperare, dacă elevii sunt împărțiți în echipe., stimulează gândirea,
imaginația și creativitatea., cerință de bază a noului curriculum.
Ca dezavantaj, utilizarea metodei poate întâmpina aceleași piedici ca și alte tehnici de
dramatizare, scopul ei real putând să fie perceput greșit de către elevi. La fel, în cazul în
care un participant joacă un rol, riscă să se identifice atât de bine cu acesta, încât să nu
mai poată vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Sugestii de folosire:
♦ Clasa a X- a:
- Interpretați alegerea Otiliei pentru căsătoria cu Pascalopol dintr-o perspectivă
conservatoare, una exuberantă, una pesimistă și una optimistă, luând în calcul celelalte
posibilități pe care le-a avut personajul călinescian.
♦ Clasa a XII- a:
- Judecați alegerile personajului Victor Petrini din aceleași perspective, accentuându-i
tendința spre revoltă față de regim și tradiție (conservatorul), erorile grave (pesimistul),
respectiv posibilitățile de a-și schimba viața prin act (optimistul) și avantajele reale ale
opțiunii (exuberantul).
Mozaicul (Jigsaw) este o metodă bazată pe conceptul de team learning, deci pe învățarea în
echipă – deloc întâmplător denumită și „metoda grupurilor independente”(Adrian Neculau). Metoda
preupune împărțirea clasei de elevi în grupe de lucru, în cadrul cărora fiecare membru primește o
sarcină în care trebuie să devină expert, în așa fel încât ulterior să-și inițiezeși colegii cu privire la
subiectul respectiv.
 Ca avantaje, metoda dezvoltă capacitățile de ascultare, dar și de exprimare liberă, fiecare elev
din clasă trebuind să fie mai întâi capabil să asculte activ, apoi să le transmită verbal colegilor ceea
ce au învățat, într-o formă adecvată, accesibilă și atractivă. De asemenea, metoda stimulează spiritul
de cooperare, capacitatea de reflecție, de rezolvare a problemelor, dar nu exclude cu totul nici
creativitatea.
Sugestii de folosire:
♦ Clasa a X- a:
- Romanul – tipologii și caracteristici
♦ Clasa a XI- a:
- Figuri de sunet și de construcție;
- Manifeste ale curentelor literare studiate în clasă;
- Teme și motive recurente în lirica romantică.
♦ Clasa a XII- a:
- Succesul unor specii literare (romanul în perioada interbelică, memorialistica după 1990)
La clasele de liceu, cu precădere cele din cadrul liceelor tehnologice, eficienţa instruirii
presupune determinarea elevilor de a învăţa. Competenţele nu mai vizează însușirea unor cunoștinţe
teoretice, ci capacitatea elevilor de a aplica pe text noţiunile însușite. La limba română se dezvoltă
competenţele de comunicare, pregătindu-i pe elevi pentru integrarea lor pe piaţa muncii.

În esență, trăsăturile principale ale profesorului creator sunt:

♦ îmbinarea judicioasă a muncii practice cu cea teoretice;
♦ motivaţie şi angajament puternice;
♦ imagine de sine pozitivă;
♦ ţinerea pasului cu noutăţile;
♦ flexibilitate, inteligenţă, curiozitate;
♦ intoleranţă faţă de dogmatism, şablonism sau rutină;
♦ capacitate de imaginaţie şi intuiţie;
♦ profesorul creator este motorul care pune în mişcare colectivul de specialişti.
Educarea creativității este un proces continuu ce trebuie realizat pe tot parcursul școlii, având
în vedere toți factorii cognitivi, caracteriali și sociali. Dezvolatrea acestui tribut esențial al
personalității omului contemporan poate fi favorizată de următorele condiții: existența în școală a
unor laboratoare și ateliere bine dotate, a unor cercuri tehnico-științifice, literar artistice, conduse de
profesori creativi, mediul școlar creativ, concretizat în folosirea la lecții și lucrări practice a
metodelor și procedeelor euristice.
 Posibilitatea deschiderii culturale este indicată, de unii cercetători, printr-o anumită
capacitate de interculturalitate. Capacitatea de interculturalitate (Nicklas, 1996, p. 180-181) este
rezultatul unui proces de învăţare. Ea tinde către două obiective:
♦ lărgirea capacităţii de percepţie pentru tot ceea ce este străin. Această capacitate
presupune ca noi să fim capabili de a ne interoga certitudinile proprii şi de a trăi insecuritatea ce
rezultă din faptul că nu putem interpreta ceea ce este străin cu grilele de lectură prestabilite. Situaţiile
ambivalente angajează stări de insecuritate pentru că nu putem răspunde stimulilor externi prin
reacţii obişnuite E de dorit ca prin educaţie să favorizăm astfel de deschideri şi să le convertim în
ceva fecund;
♦ capacitatea de a-l accepta pe altul ca fiind altceva. În întâlnirea cu străinii, sunt două
moduri eronate de a reacţiona: primul mod constă în a nega diferenţa şi a refuza acomodarea cu
altul; al doilea mod constă în a-l recepta pe altul ca pe ceva negativ, a-l percepe cu duşmănie, temere
sau agresivitate.
Constantin Cucoș afirma că diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate ce
trebuie fructificată în mediul şcolar. Optica se schimbă: fiecare copil are dreptul, individual, să-şi
cultive limba, tradiţiile, obiceiurile. Profesorii nu se mai raportează la culturi abstracte, dezincarnate
sau folclorizate, ci la culturi vii, manifeste la nivelul claselor şcolare, puse acum în relaţie cu
modelul cultural dominant. Concepţia fixistă şi oarecum reificată asupra culturilor este depăşită.
Recunoaşterea eterogenităţii culturale a publicului şcolar generează o tensiune nouă între universal şi
particular, pentru că se încearcă construirea din fragmente a unităţii culturale. Şcoala ia legătura cu
reprezentanţii noilor veniţi, cu părinţii copiilor, pentru a colabora şi a proiecta strategii educative
bazate pe o pedagogie diferenţiată. Educaţia interculturală era înţeleasă ca o pregătire a copilului
pentru două culturi diferite. Alfabetizarea se realizează în limba de origine a fiecăruia, progresiv
făcându-se paşi şi în direcţia limbii majoritare. Sunt valorizaţi în acest scop profesori de aceeaşi
origine ca şi a copiilor. Fiecăruia i se garantează specificitatea. Dar nu era de ajuns. Pedagogia
diferenţiată cultivă diferenţele luate separat. Punctele de întâlnire şi de comuniune culturală sunt
neluate în seamă. Există riscul, la indivizii altfel formaţi, de a rămâne “între culturi”, nefiind bine
instalaţi nici în cultura de origine, nici în cea a ţării de primire.
Solomon Marcus, în Tribuna învățământului, scoate în evidență lipsa unei diversități
culturale în școală, afirmând că una dintre crimele educaţionale este problema muzicii în şcoală. E
la pământ. Este o mare pierdere faptul că elevii nu sunt puşi să asculte, măcar o dată, muzică
clasică. Omenescul se poate educa prin muzică. O altă problemă este incapacitatea de a folosi
jocul. Imaginaţi-vă un copil de până la doi ani care învaţă să meargă şi care se simte inundat de o
libertate fără margini la care nici nu visa. El cade, uneori plânge, apoi încearcă din nou să facă
acel lucru. Nimeni, niciun adult, nu se gândeşte să pedepsească nereuşita copilului. Greşeala şi
eşecul în învăţare nu trebuie deci pedepsite. Niciodată. Îmi amintesc ce le-a spus Steve Jobs
studenţilor săi: să fiţi flămânzi, să fiţi nebuni şi să vă trăiţi viaţa. Să analizăm aceste cuvinte.
Flămând? A nu te opri din căutare, din înţelegere. Nebun? A descoperi noi moduri de a te exprima,
de a găsi soluţii, de a lăsa în urmă pe cele vechi. Şi nu lăsa pe alţii să-ţi trăiască viaţa, ci fă
lucrurile în felul tău. Oamenii care îi lasă pe alţii să le trăiască viaţa gândesc ca alţii dinaintea lor,
nu se pot rupe de maniera de a gândi a înaintaşilor.
A învăţa recunoaşterea diversităţii codurilor culturale diferite, a şti să comunici într-un
context intercultural, a lua cunoştinţă de propria identitate culturală, a fi capabil de a trece dincolo
de stereotipuri şi prejudecăţi, de a cunoaşte mai bine instituţiile, caracteristicile sociale, formele de
vieţuire din diverse ţări europene, acestea ar putea să fie obiectivele unei practici interculturale
lărgite în educaţie. (Lipiansky, 1999, p. 15).
 Bibliografie:
1. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1976;
2. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom , Iasi, 2001;
3. Cristea, Sorin, Teorii ale învățării. Modele de instruire. Editura Didactica și Pedagogică R.A.,
București, 2005
4. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2008.
5. Gârboveanu, Maria, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti,1981;
6. Joița, Elena, Pedagogie și elemente de pedagogie școlară, Editura Arves.
7. Joița, Elena, Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii. Editura Aramis,
2006
8. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983;
9. http://www.tribunainvatamantului.ro
10. http://www.traditionalnet.ro
11. http://www.constantincucos.ro