PROIECT DE LECŢIE

OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: PSIHOLOGIE

CLASA: a X-a
SUBIECTUL: ETAPE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ( factorii fundamentali ai formării personalităţii; etape în dezvoltarea
personalităţii)
TIPUL LECŢIEI: de comunicare de noi cunoştinţe

OBIECTIVE :
Competenţă generală: Cunoaşterea fenomenelor psihice, a componentelor şi trăsăturilor specifice personalităţii umane, în scopul înţelegerii
vieţii subiective a omului;

Obiective operaţionale: Oo1: să definească şi să caracterizeze factorii fundamentali ai dezvoltării psihice, ai formării personalităţii;
Oo2:să enumere etapele dezvoltării personalităţii şi să explice semnificaţia fiecăreia;

STRATEGII DIDACTICE:

 METODE ŞI PROCEDEE:
expunerea, explicaţia didacticǎ, conversaţia, problematizarea, observaţia sistematicǎ şi independentǎ, reflecţia personalǎ,
activitatea independentǎ.

 MIJLOACE ŞI MATERIALE:
fişe de lucru individuale

BIBLIOGRAFIE:
Mielu, Zlate – coordonator manual „Psihologie” – cls. A X-a, Edit. Aramis 2005
Tinca, Creţu ; Nicolae , Mitrofan; Mihai, Aniţei – colab.

1
 Elemente esenţiale de conţinut Strategii didactice
Secvenţele lecţiei T Ob. Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode Mijloace

1. Captarea 3' - se va realiza discutând pe -strategie -manual de observarea

atenţiei marginea următoarei discursivǎ de tip psihologie- sistematicǎ a
afirmaţii pentru tema în cauzǎ : argumentativ- Editura elevilor;
persuasiv ; Aramis;
„Personalitatea , aşa cum se
manifestă ea la persoana - participǎ la discuţii,
matură, cu structura şi argumentându-şi
funcţionalitatea sa complexă, rǎspunsurile ;
este rezultatul unui îndelungat
proces de dezvoltare care începe
încă din copilăria timpurie.
Astfel, omul nu se naşte cu
personalitate, ci aceasta se
formează treptat.” -dezbaterea ;

2.Comunica-rea 2' - se vor trece în revistǎ - ascultǎ cu atenţie

subiectului şi a elementele-cheie ale temei, obiectivele lecţiei ;
obiectivelor lecţiei prezente în schema lecţiei
(anexa nr. 1) ;
3. Dirijarea
învăţării Factorii fundamentali ai
30' Oo1 dezvoltării psihice , ai formării
personalităţii

Factorii fundamentali ai - ascultǎ ceea ce li se

dezvoltării psihice şi ai formării comunicǎ ;
personalităţii sunt :
1. EREDITATEA
2. MEDIUL -strategie
3. EDUCAŢIA - participǎ la discuţii discursivǎ de tip
enumerâmd factorii explicativ ;
1. Ereditatea este primul factor fundamentali ai dezvoltării
fundamental al dezvoltării personalităţii umane
2
personalităţii şi primul care se -manual de
manifestă (nu există nici o -expunerea ; psihologie- observarea
manifestare psihică fără o bază Editura sistematicǎ a
organică asigurată de ereditate). Aramis; elevilor;
Ereditatea este proprietatea
fiinţelor vii de a transmite
urmaţilor caractere dobândite
de-a lungul filogenezei.
Mecanismul transmiterii acestor
caractere este codul genetic –
care reprezintă ansamblul - oferǎ exemple practice ;
genelor proprii speciei umane,
organizate în mod specific la
fiecare fiinţă, deci fiecare
individ are propriul lui genom.
Ereditatea este un factor
necesar pentru dezvoltarea -conversaţia ;
personalităţii, ea asigură
premisele organice ale vieţii
psihice în general şi implicit şi
ale personalităţii.
Ereditatea este importantă la
vârste timpurii când se asigură
creşterea şi funcţionarea cu
deosebire a sistemului nervos şi - caracterizează ereditatea
la formarea temperamentului,
inteligenţei, aptitudinilor -strategie
speciale. didacticǎ de tip
Ereditatea nu este suficientă, ea argumentativ-
asigură premisele care sunt deductiv ;
potenţiale şi polivalente şi abia
intervenţia celorlalţi factori
conduce la definirea şi formarea
anumitor componente ale
personalităţii. - explică importanţa eredităţii
Ereditatea nu se transformă în conturarea personalităţii
nemijlocit în componente ale
3
personalităţii ci se implică în manual de
interacţiuni complexe cu ceilalţi -conversaţia ; psihologie- observarea
doi factori. Editura sistematicǎ a
2. Mediul este al doilea factor Aramis; elevilor;
fundamental al personalităţii.
Totalitatea influenţelor naturale - explică importanţa
şi sociale, fizice şi spirituale, mediului în dezvoltarea
directe şi indirecte, spontane şi personalităţii
organizate, intenţionate şi
neintenţionate, care constituie
ambientul în care se naşte,
trăieşte şi se dezvoltă omul – se -problematiza-rea
numeşte mediu. ;
Pentru om este important şi
mediul natural dar cea mai mare
influenţă este exercitată de
componentele socio-culturale.
Mediile cu care interacţionează
omul de-a lungul vieţii sale
sunt : - enumeră mediile cu care
- familial interacţionează omul de-a -strategie
- al instituţiilor educative de lungul vieţii sale discursivǎ de tip
diverse grade explicativ;
- al grupului de prieteni
- al grupului de muncă
- al comunităţii urbane sau
rurale, al celei regionale sau
continentale , care au şi un
anumit specific socio-cultural.
Mediul exercită influenţe
variate şi caracteristice pentru - exemplifică cu situaţii -expunerea;
fiecare vârstă , acestea definesc concrete ;
NIŞA DE DEZVOLTARE care se
referă la :
- obiecte şi locuri accesibile
copilului în cadrul aceluiaşi
mediu
4
- răspunsurile şi reacţiile manual de
persoanelor din jurul copilului -explicaţia ; psihologie- observarea
- cerinţele adulţilor privind - îşi alcătuiesc propria nişă Editura sistematicǎ a
comportamentele şi de dezvoltare Aramis; elevilor;
performanţele pe care trebuie să
le atingă copilul
- activităţile propuse, impuse sau
desfăşurate din iniţiativa
copilului şi acceptate de cei din
jur. -expunerea;
După aceste dimensiuni se pot -explicaţia ;
analiza condiţiile de dezvoltare
oferite de diferite tipuri de
familie şi diferite culturi.
Dacă influenţele mediului se
exercită la timp în concordanţă
cu desfăşurarea programului
ereditar, atunci dezvoltarea se
realizează la niveluri înalte. Cea
mai bună perioadă în
desfăşurarea acestor influenţe
este între 2 şi 8 ani, când au loc
procese importante de - identifică unele situaţii -strategie
maturizare somatică şi în care modelele au rol didacticǎ de tip
funcţionare generală a determinant argumentativ-
organismului şi mai ales a deductiv ;
sistemului nervos ; mediul
exercită influenţe puternice
asupra formării caracterului , s-a temǎ de
demonstrat că familia reprezintă lucru în
un puternic factor de dezvoltare -conversaţia ; clasǎ ;
în copilărie. Mediul familial şi
şcoala contribuie foarte mult la
dezvoltarea sistemului
motivaţional şi a aspiraţiilor, la
formarea idealului de viaţă.
Începând cu preadolescenţa ,
5
creşte foarte mult rolul
grupurilor formale şi mai ales al problematizarea ; manual de observarea
celor informale. Aceşti factori psihologie- sistematicǎ a
pot consolida anumite trăsături Editura elevilor;
caracteriale, pot dezvolta altele, Aramis;
lărgesc experienţa socială a
tinerilor, diversifică atitudinile şi
comportamentele lor prosociale.

3. Educaţia – este cel de-al

treilea factor fundamental al - exemplifică importanţa
dezvoltării personalităţii educaţiei în dezvoltarea
Educaţia este ansamblul de personalităţii -activitatea
acţiuni şi activităţi care independentǎ;
integrează fiinţa umană ca pe un
factor activ, se desfăşoară
sistematic, unitar şi organizat,
pe durate lungi de timp, având
conţinuturi definite în raport cu
cerinţele societăţii, utilizând
metode şi strategii fundamentate
ştiinţific şi fiind conduse de -exerciţiul;
persoane competente, special
calificate.
- educaţia este considerată ca
fiind un factor hotărâtor în - enumeră caracteristicile
dezvoltarea personalităţii pentru educaţiei, ca factor
că : ea proiectează devenirea fundamental al dezvoltării
acesteia, asigură condiţii personalităţii
corespunzătoare de realizare,
dezvoltă la nivel înalt
capacităţile umane, asigură
dezvoltarea deplină a -observaţia
personalităţii, promovează sistematicǎ şi
constant valori şi norme care independentǎ;
ajută la formarea caracterului , a
aspiraţiilor şi proiectelor de viaţă
6
 - educaţia este o premisă a - reţin importanţa fiecărui -conversaţia;
dezvoltării psihice, mediul este mediu implicat în manual de observarea
sursă şi o condiţie, educaţia este dezvoltarea personalităţii psihologie- sistematicǎ a
un factor determinant, o forţă Editura elevilor;
motrică a dezvoltării. Aramis;

Oo2 Etape în dezvoltarea - enumeră etapele dezvoltării

personalităţii personalităţii

1. Copilăria şi formarea bazelor

personalităţii

- personalitatea nu se manifestă
imediat după naştere, chiar dacă
unele particularităţi
temperamentale pot fi deja -conversaţia;
constatate
- după trei ani se conturează
componentele de bază ale - enumeră caracteristicile
personalităţii copilăriei
- aptitudinile se dezvoltă în
şcolaritatea mică sub influenţa
sistematică a procesului
instructiv - educativ
- în cazul unei înzestrări native
speciale, chiar în preşcolaritate ,
aptitudinile pot atinge niveluri
înalte şi se pot exprima în
rezultate remarcabile - exemplifică cu situaţii
- în preşcolaritate încep să se concrete - activitatea
formeze primele trăsături de independentǎ;
caracter ( respectul faţă de alţăă,
hărnicia, autonomia,
independenţa, iniţiativa etc.);
modelele şi cerinţele parentale
joacă un rol foarte important ; în
grădiniţă se dezvoltă - reliefează rolul familiei şi
7
sociabilitatea, disponibilitatea la al educaţiei şcolare în
colaborarea cu altul adaptarea socială a -reflecţia manual de
- odată cu intrarea la şcoală se individului personalǎ; psihologie- observarea
dezvoltă trăsături caracteriale ca: Editura sistematicǎ a
sârguinţa, conştiinciozitatea, Aramis; elevilor;
punctualitatea, autoexigenţa etc.
- încep să fie evidente
diferenţele individuale în
manifestarea personalităţii , iar
cunoaşterea acestora este foarte
importantă pentru optimizarea
educaţiei şcolare şi familiale de
la aceste vârste. -conversaţia;

2. Preadolescenţa şi
adolescenţa – etape - participă la discuţii
semnificative în dezvoltarea reliefând importanţa
personalităţii adolescenţei în consolidarea
personalităţii
- acum au loc schimbări
importante la nivelul
personalităţii . se dezvoltă
capacităţile şi aptitudinile şi se
manifestă talentul pentru noi
domenii
- creativitatea se exprimă în
preadolescenţă printr-un spor de
fluiditate, iar în adolescenţă prin - reţin modificările şi
creşterea originalităţii evoluţiile ce au loc în -observaţia
- se consolidează trăsăturile de adolescenţă sistematicǎ şi
personalitate formate în independentǎ;
copilărie, altele evoluează şi se
schimbă
- se formează noi însuşiri
caracteriale ce reglează relaţiile
sociale mai largi ale
adolescentului
8
- procesul transformărilor - exemplifică cu situaţii
caracteriale este răscolitor , concrete ( personale) -activitatea manual de observarea
tensionat, devenind o adevărată independentǎ; psihologie- sistematicǎ a
criză de dezvoltare ce a fost Editura elevilor;
numită „criza de originalitate a Aramis;
adolescentului”
- mai ales în adolescenţă se
formează noi componente ale
personalităţii ce exprimă
orientarea generală a persoanei,
aşa cum ar fi : concepţia despre
propria viaţă, un sistem personal
de valori, un proiect sau un ideal
de viaţă, conştiinţa apartenenţei
la generaţie, imaginea de sine şi
identitatea de sine.

3. Stadiul tinereţii şi al
adultului - etape semnificative - reţin caracteristicile -observaţia
în maturizarea personalităţii stadiului tinereţii şi al sistematicǎ şi
adultului independentǎ;
- angajările fundamentale ale
tinerilor în profesie, în viaţa
socială, în cea de familie
consolidează şi îmbogăţesc
structura personalităţii
- aptitudinile şi talentele devin o - reţin importanţa relaţionării
certitudine şi se exprimă în sociale a individului şi
rezultate semnificative mai ales implicarea acestuia în -conversaţia;
în plan profesional profesie, în acest stadiu
- tinerii sunt interesaţi de
sarcinile creative şi de ocaziile
de manifestare a
disponibilităţilor lor
- componentele temperamental- - elevii participă la discuţii
caracteriale sunt stabilizate şi
consolidate fără a fi rigide şi
9
exprimă un nivel nou al -activitatea manual de
maturizării personalităţii independentǎ; psihologie- observarea
- tinerii au unele trăsături Editura sistematicǎ a
dominante cum ar fi : energie şi Aramis; elevilor;
dinamism, orientare expresă spre
nou şi viitor, aspiraţii înalte,
generozitate şi încredere în alţii, - elevii răspund solicitărilor
curaj şi temeritate etc.
- intrarea în profesie şi
întemeierea propriei familii
cristalizează identitate
profesională, familială şi socio-
culturală ce reprezintă o
particularitate a evoluţiei
personalităţii între 25 şi 35 de
ani
- în cursul stadiului adult se
consolidează identitatea
profesională, familială şi socio-
culturală şi se maturizează pe
deplin personalitatea ; trăsăturile
dominante ale personalităţii din
acest stadiu sunt : stăpânirea de - enumeră şi exemplifică
sine, echilibrul afectiv, caracteristicile stadiului -observaţia
independenţa în decizii şi tinereţii şi al adultului sistematicǎ şi
acţiuni, autonomia, prudenţa, independentǎ;
obiectivitatea în perceperea de
sine şi a altora, expansiune
moderată şi fundamentată cu
privire la proiectarea viitorului,
înfruntarea matură a marilor
încercări ale vieţii.

- caracterizează etapa
4. Bătrâneţea şi schimbările bătrâneţii -conversaţia;
caracteristice ei în funcţionarea
personalităţii
10
 - despre bătrâneţe se spune că manual de
are un trecut lung şi un viitor psihologie- observarea
scurt, ceea ce simplifică Editura sistematicǎ a
planurile de viaţă şi exprimă Aramis; elevilor;
înţelepciunea adaptării la
scăderea treptată a forţelor fizice - enumeră aspectele acestui
şi psihice stadiu şi implicaţiile lui
- ieşirea din câmpul profesional asupra individului uman
(pensionarea) şi organizarea
vieţii în jurul problemelor
casnice generează o descreştere
a responsabilităţii sociale
personale şi aduce relaxare şi
posibilitatea de a se bucura de o
anumită libertate
- un aspect foarte important al
oamenilor în vârstă este şi cel al
înfruntării mature a finalului - participă la discuţii
vieţii şi a deteriorării sănătăţii
- cercetările actuale sunt
orientate cu precădere asupra
susţinerii persoanelor de vârsta a
treia pentru ca ele să parcurgă
optim această parte a vieţii şi să
îşi rezolve singure cât mai mult
timp problemele de existenţă.
4.Obţinerea
performanţei ; 5' - pe baza datelor privind - participă la discuţii -activitatea
asigurarea feed- factorii fundamentali ai independentǎ;
back-ului dezvoltării personalităţii precum
şi a etapelor de dezvoltare a
personalităţii şi implicarea lor în
dezvoltarea individului uman , -fişe de lucru temǎ de
se va realiza o caracterizare a individuale; lucru în
factorilor şi a etapelor clasǎ ;
personalităţii umane
11
5.Intensificarea
retenţiei şi 7' - se va realiza frontal, prin -reflecţia
transferului evaluarea răspunsurilor obţinute personală
la solicitările adresate; evaluarea
va avea o componentǎ
predominant stimulativǎ; evaluare
orală

6. Evaluarea
performanţei 3' - se vor da îndrumǎri -conversaţia;
bibliografice, referitoare la tema
abordatǎ.

12
 ANEXA NR. 1
SCHEMA LECŢIEI

I. FACTORII FUNDAMENTALI AI DEZVOLTĂRII PSIHICE, AI FORMĂRII PERSONALITĂŢII

1 .Ereditatea este primul factor fundamental al dezvoltării personalităţii şi primul care se manifestă (nu există nici o manifestare psihică fără o bază
organică asigurată de ereditate).
Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite urmaţilor caractere dobândite de-a lungul filogenezei.
2. Mediul este al doilea factor fundamental al personalităţii.
Totalitatea influenţelor naturale şi sociale, fizice şi spirituale, directe şi indirecte, spontane şi organizate, intenţionate şi neintenţionate, care
constituie ambientul în care se naşte, trăieşte şi se dezvoltă omul – se numeşte mediu.Pentru om este important şi mediul natural dar cea mai mare influenţă este
exercitată de componentele socio-culturale.
Mediul exercită influenţe variate şi caracteristice pentru fiecare vârstă , acestea definesc NIŞA DE DEZVOLTARE care se referă la :
- obiecte şi locuri accesibile copilului în cadrul aceluiaşi mediu
- răspunsurile şi reacţiile persoanelor din jurul copilului
- cerinţele adulţilor privind comportamentele şi performanţele pe care trebuie să le atingă copilul
- activităţile propuse, impuse sau desfăşurate din iniţiativa copilului şi acceptate de cei din jur.
3 .Educaţia – este cel de-al treilea factor fundamental al dezvoltării personalităţii
Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ, se desfăşoară sistematic, unitar şi organizat, pe durate
lungi de timp, având conţinuturi definite în raport cu cerinţele societăţii, utilizând metode şi strategii fundamentate ştiinţific şi fiind conduse de persoane
competente, special calificate.

II. ETAPE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

1. Copilăria şi formarea bazelor personalităţii
- personalitatea nu se manifestă imediat după naştere, chiar dacă unele particularităţi temperamentale pot fi deja constatate
- după trei ani se conturează componentele de bază ale personalităţii
2. Preadolescenţa şi adolescenţa – etape semnificative în dezvoltarea personalităţii
- acum au loc schimbări importante la nivelul personalităţii . se dezvoltă capacităţile şi aptitudinile şi se manifestă talentul pentru noi domenii
- creativitatea se exprimă în preadolescenţă printr-un spor de fluiditate, iar în adolescenţă prin creşterea originalităţii
- procesul transformărilor caracteriale este răscolitor , tensionat, devenind o adevărată criză de dezvoltare ce a fost numită „criza de originalitate a adolescentului”
- se consolidează trăsăturile de personalitate formate în copilărie, altele evoluează şi se schimbă
3. Stadiul tinereţii şi al adultului - etape semnificative în maturizarea personalităţii
- angajările fundamentale ale tinerilor în profesie, în viaţa socială, în cea de familie consolidează şi îmbogăţesc structura personalităţii
- componentele temperamental-caracteriale sunt stabilizate şi consolidate fără a fi rigide şi exprimă un nivel nou al maturizării personalităţii
4. Bătrâneţea şi schimbările caracteristice ei în funcţionarea personalităţii
- cercetările actuale sunt orientate cu precădere asupra susţinerii persoanelor de vârsta a treia pentru ca ele să parcurgă optim această parte a vieţii şi să îşi rezolve
singure cât mai mult timp problemele de existenţă.

13