Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Chimia Farmaceutica
Curs Chimia Farmaceutica
ANORGANICI FARMACEUTICI
- NOTE DE CURS -
AN I
1
NORME DE PROTECŢIE A MUNCII
ÎN LABORATORUL DE CHIMIE
2
21. Probele, deşeurile solide, sticlăria spartă şi alte deşeuri de laborator se
vor strânge în locuri speciale. Coşurile sunt numai pentru hârtie.
22. Mesele de laborator şi ustensilele vor fi curăţate şi uscate la începutul şi
la sfârşitului orei de laborator.
23. Consideră toţi reactivii otrăvitori şi de aceea nu-i gusta.
24. Informează profesorul despre sticlăria spartă, reactivii împrăştiaţi pe
masă sau orice ţi se pare în neregulă.
3
„Dacă aţi putea trăi din aroma pământului şi asemenea plantelor, să vă
îndestulaţi cu lumină, atunci aţi trăi sănătoşi” Kahili Gibran”Profetul”
Încă din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de propria sănătate, motiv
pentru care a folosit diverse metode de tratament pe care le-a transmis din generaţie în
generaţie până în zilele noastre cu îmbunătăţirile corerspunzătoare.
Primii specialişti au apărut la greci şi egiptenii, care preparau medicamente în
temple.
Şcoala din Alexandria a început să facă deosebire netă între:
-„dietetică” care se ocupa cu regimuri.
-„chirurgie” care se ocupa cu intervenţia fierului şi focului
-„farmaceutică” studiază prepararea medicamentelor.
La romani Gallenus a dezvoltat farmaceutica şi a creat doctrina sa bazată pe
observaţii şi experienţă. După căderea imperiului roman lumea s-a întors la
obscurantism şi cuceririle grecilor şi romanilor au fost abandonate. O revenire
puternică este determinată de patriarhul Constantin Nestorius care, exilat, ca eretic în
deşertul Siriei, pune bazele unei importante şcoli FARMACIA care devine o ştiinţă de
sine stătătoare cu perceptele ei.
Paracelsius(1493-1541) a dezvoltat concepţia după care corpu omenesc este
rezultatul combinării multor substanţe chimice, a pus bazele „IATROCHIMIEI”
teorie care a considerat că starea de boală era provocată de dezechilibrul acestor
substanţe şi pentru însănătoşirea era necesar să se administreze organismului tocmai
substanţele care lipsesc. A intrdus noţiunea de principiu activ al substanţelor chimice.
În epoca iatrochimiei, chimia farmaceutică a dominat întreaga chimie din acea
vreme. În farmacii se studiau diferiţi compuşi organici şi anorganici în scop
terapeutică şi realizările preţioase ale alchimiştilor au îmbogăţit mult patrimoniul altor
ramuri.
În secolul al XVIII-lea: Lomonosov şi Lavoisier au pus bazele chimiei moderne
şi descopereau: alcaloizii, glicozizii.
Ţara noastră a dispus şi dispune de un număr foarte variat de plante, fapt
confirmat de cronicile scrise în Moldova şi Ţara Românească. Ca urmare am şi vom
exporta plante medicinale, care din păcate revin sub formă de medicamente sau ca
atare, ambalate în străinătate şi purtând marca vreunei firme străine.
Astăzi, se impune mai mult ca oricând să se stopeze astfel de exporturi, să se
valorifice plantele medicinale judicios evitând pericolul dispariţiei unor specii. Se pare
că incep, să apară la orizont o serie de legi care să protejeze flora şi fauna contribuind
la perpetuarea unor specii indeosebi de plante din toate zonele ţării.
4
substanţelor de natură minerală sau organică întrebuinţate ca medicamente, precum şi
al materiilor prime care servesc la prepararea şi condiţionarea lor.
Este strâns legată de biochimie prin faptul că structura substanţei, sinteza ei ,
comportamenzul fizico – chimic determină o modificare metabolică la nivelul fiecărui
tip de celulă. Fapt confirmat de multitudinea de observaţii care s-au făcutşi se fac
asupra comportamentului unei reacşii metabolice drum care după umila mea părere
este de abia la început, adică încet incet descoperim un număr din ce în ce mai
surprinzător de substanţe care sunt responsabile de cancer de S.I.D.A., sau alte boli
care au existat în vechime , a căror medicaţie o redescoperim.
Nu trebuie neglijată legătura cu farmacognozia deoarece numai pe baza acestei
corelaţii ne putem edifica asupra farmacodinamiei medicamentelor de orice fel, care
presupune cunoaşterea substanţei active şi a rolului acesteia asupra unei reacţii
metabolice.
Cunscând compoziţia chimică a viruşilor vom putea depista mult mai bine
modul în care îi putem stopa sau distruge natural ori artificial, fapt ce confirmă
legătura ei cu virusologia.
Orice ramură a ştiinţelor naturii are la bază cunoaştereea compoziţiei şi
structurii substanţei cu scopul de a găsi cele mai bune metode de a combate
multitudinea de afecţiuni care apar la fiiţa umană şi nu numai.
Chimia farmaceutică, după natura substanţelor studiate se împarte în anorganică
sau minerală şi organică. Această despărţire s-a făcut cam la începutul secolului al
XIX-lea, partea organică fiind mult mai extinsă. Astăzi se folosesc în terapii peste 80%
medicamente de natură organică.
Studiul chimiei farmaceutice este în strânsă lagătură cu ce lelalte discipline pe
care se fundamentează : chimia anorganică şi organică, chimia analitică, biochimia,
toxicologia, farmacia galenică, farmacoterapia, virusologia, microbiologia,
aromoterapia, etc.
O problemă importantă este cea legată de structura chimică a substanţelor şi
implicit de acţiunea farmacodinamică a medicamentelor. Ca urmare a acestui fapt
astăzi se pot sintetiza un număr foarte mare de medicamente din ce în ce mai valoroase
pentru terapeutica actuală.
Un obiectiv de bază al acestei discipline este cunoaşterea aprofundată a
relaţiilor dintre structură şi proprietăţile fizico-chimice ale medicamentelor, în vederea
rezolvării problemelor legate de controlul şi analiza metodelor de conservare şi de
receptură.
Obiectul disciplinei este strâns legat de industria de medicamente care în
prezent este în plină dezvoltare. Procesele tehnologice de obţinere şi de purificare,
precum metodele de control al medicamentelor, asigură calitatea acestora.
Medicamentele folosite în mod curent în farmacie sunt înscrise în Farmacopeea
Română, ediţia a X-a, cât şi în broşurile “Produse farmaceutice”, “Memomed”
elaborate de Editura Medicală. În aceste cărţi sunt trecute în parte: D.C.I, formula
brută şi formula de structură, însuşiri fizice, principalele solubilităţi, punct de topire,
densitatea, acţiuni terapeutice, indicaţii terapeutice, mod de administrare,
contraindicaţii, reacţii adverse, coservare, după caz.
Pentru identificarea substanţelor am ales cele mai specifice reacţii care să
permită o cât mai bună diferenţiere a substanţei respective faţă de altele similare.
Pentru puritatea substanţelor se folosesc etaloane de culoare aşa cum prevăd cele mai
moderne manuale, stabilindu-se just limita de impurităţi.
5
Pentru determinarea cantitativă se folosesc atât metode clasice cât şi moderne.
Se folosesc metode care să poată fi uşor aplicbile in laboratorul farmaceutic având în
vedere aparatura şi reactvii cu care trebuie să fie înzestrată o masă de laborator de
analiză.
În prezent majoritatea medicamentelor se obţin în minifăbricuţe în condiţii
igienice deosebite, motiv pentru care nu mai sunt necesare atât de multe tehnici de
analiză a substanţelor. Se fac multe controale cu scopul de a verifica dacă
medicamentele sunt păstrate corespunzător în farmacie în conformitate cu normele de
protecţie în laboratorul de chimie farmaceutică , legea 300/2002, Decretul 466/1979.
Sănătatea este bunul cel mai de preţ.
Înţelepciunea noastră românească populară face ca printre cele mai frumoase
urări şi adesea salutări să fie : « Sănătate !, Să fii sănătos !, Sănătate şi spor în toate !
Fiinţa umană este cea mai complicată vietate şi cea mai delicată. Ea poate fi
afectată de factori patogeni : bacterii, microbi, viruşi, perturbări ale ecosistemului,
mijloace precare de trai, excese alimentare, negijenţă personală, poluare, stres, etc.
Pentru a reface funcţiile normale ale organismului medicul prescrie un
tratament cu anumite substanţe simple sau asociate. Ce sunt aceste substanţe ? Cu cele
putem înlocui ? În ce condiţii ? În ce cantitate ? La ce vârstă ? Câteva din răspunsurile
la aceste întrebări le puteţi găsi în paginile următoare.
6
DEFINIREA CHIMIEI FARMACEUTICE
7
COMPUŞII HALOGENILOR
Halogenii sunt elemente componente ale grupei a VII-a (grupa a XVII –a) care
se intâlnesc într-un număr foarte mare de forme medicamentoase. Aceştia sunt : F, Cl,
Br, I.
FLUORUL
8
- colorarea în galben – brun a dinţilor
- erodarea dinţilor.
Cind. Nu este necesar la copiii sub 6 luni dacă NaF este prezent în apă în
cantităţi suficiente (mai mici de 0,3mg la litru. Nu se administrează la copiii sub 2 ani
dacă apa are între 0,3-0,7mg NaF intr-un litru de apă. Nu se administrează dacă NaF
este în apă în cantitate mai mare de cca 1mg la litru.[4]
M.d.a. – oral comprimatele se sug seara la culcare. Se administrează numai
dacă în ap apotabilă se găseşte mai puţin de 0,3 mg NaF la litru.[2]
Cons. În vase de sticlă parafinate în interior bine închise, pentru a feri produsul
de umezeală.
CLORUL-generalităţiî
H2 + Cl2 = 2HCl
9
Cons. – vare de sticlă cu dop rodat.[1]
10
Se foloseşte sub formă de :
a) soluţie hipotonică – ser fiziologic 0,8 – 0,9 % - izotonic cu sângele, fiind
utilizat la izotonizarea soluţiilor injectabile şi a colirelor.
b) Soluţie hipertonică 10 %, 20 %, pentru
o a înlocui pierderile datorate vomismentelor
o atenuarea efectelor toxice
o acţiunea coagulantă
o inhalaţii
o clisme
o este prezentă în apele minerale clorurate necesare în tratamentul
gastritelor
o băi reumatice.
C. i. reumaticilor deoarece reţine cantităţi mari de apă(circa 6 moli apă la un
mol sare . [2]
SERUL FIZIOLOGIC
11
Produse farmaceutice cu NaCl
12
Produse farmaceutice cu KCl
13
Produse farmaceutice cu CaCl2
BROMUL
14
- psihoze însoţite de insomnii
- convulsii
R. a. – tulburări digestive
- erupţii cutanate
- slăbirea memoriei.
Cind. –vârstnici cu afecţiuni cardiovasculare şi renale.
Precauţii :cardiaci şi afecţiuni renale
M.d.a. –intern – poţiuni în: siropuri, granule, comprimate efervescente în
cantităţi de 1-2g/o dată.
- se asociază cu : NaBr, NH4Br, numit amestecuri de
polibromuri.
Cons. Ferit de lumină.
Obs. – nu este compatibilă cu : acizii, sărurile acide, morfina.[1]
15
Produse farmaceutice cu NaBr
IODUL
Prop. fiz. – cristale tabulare rombice, cu aspect de foiţe sau plăci cenuşii-
violacee cu reflexe metalice, cu un miros caracteristic pătrunzător deoarece emite
vapori violeţi, solubilitatea în apă este mică (1/3500), iar în alcool este mare (1/10), în
eter etilic (1/20), formând soluţii de culoare brună (solvenţi care conţin oxigen în
moleculă). Se dizolvă în cloroform (1/46), sulfură de carbon (1/7), benzen , benzină
formând soluţii de culoare violetă (/solvenţi fără oxigen în moleculă ).
Obţ. Din alge marine (Fucus, Varach ). După calcinarea acestor alge rezultă
ioduri minerale, din care se pune iodul în libertate cu ajutorul unui oxidant. În
România se obţin din apele sărate de la la Govora după procedeul elaborat de C.N.
Ionescu, care în principiu se bazează pe precipitarea iodurilor cu nitrat de argint,
uscarea precipitatului, neutralizarea soluţiei şi tratarea Nai cu ajutorul hipocloritului de
sodiu. Iodul obţinut se purifică prin resublimare (sublimare repetată).
În prezenta soluţiei de amidon, iodul elementar formează o coloraţie albastră
care apare la rece şi dispare la cald, fiind rezultatul unui fenomen de adsorbţie.
Puritatea : produsul folosit în farmacie nu trebuie să conţină impurităţi ca :
bromuri, cloruri, sulfaţi.
M.d.a.În farmacie, iodul serveşte la prepararea soluţiei alcoolice de iod (numită
impropriu tinctură de iod), folosită ca dezinfectant, antimicotic şi revulsiv (tinctură de
iod cu gaiacol ). Este folosit, de asemenea, solubilizat în benzină pentru dezinfectarea
pielii (benzină iodată care în prezent nu se mai prepară ).
Solubilizat în glicerină se întrebuinţează la badijonarea gurii şi a gâtului în
stomatite şi în faringite, precum şi în dermatologie.
Intern se administrează sub formă de soluţie obţinută prin solubilizarea cu
iodură de potasiu (soluţie Lugol)
Este incompatibil cu substanţe cu reacţie alcalină, substanţe reducătoare, săruri
ale metalelor grele, alcaloizi etc. Atacă metalele şi trebuie evitată folosirea aparatelor
şi instrumentelor de metal la manipularea lui.
Cons. Se păstrează în vase de sticlă brună, cu dop rodat pentru a evita
sublimarea sa.
16
SOLUŢII CU IOD
SOLUŢIA LUGOL
TINCTURA DE IOD
SĂRURI CU IOD
17
Este incompatibil cu acizii minerali, alcaloizii, novocaina, substanţe oxidante,
săruri de argint, de mercur.
Puritatea : sarea nu trebuie să conţină impurităţile menţionate la KI
F.f. – linimente
- soluţie injectabilă – 10%
Sin. D.C.I. Natrii iodidum
A.t. -– extern – acţiune fungicidă
- intern – activează circulaţia periferică şi viscerală
- stimulează activitatea leucocitară şi metabolismul bazal
- fluidifică secreţia bronşică
I.t. – sifilis
- hipertensiune arterială
- bronşită cronică
-reumatism cronic
- actinomicoză
- arterioscleroză
Este mai bine tolerată de organism decât KI
Prop. fiz. cristale incolore, transparente, anhidre, sau pulbere cristalină albă,
fără miros, cu gust sărat puţin amar. Se dizolvă în apă (1/0,75), glicerină (1/2,5), greu
solubil în alcool. Se îngălbeneşte încet la aer şi la lumină, mai ales sub influenţa
umidităţii.
Puritatea nu trebuie să conţină : săruri de sodiu, metale grele, cianuri, bariu,
oxalaţi, fosfaţi, fier, iodaţi, tiosulfat, sulfit, nitraţi, nitriţi, săruri de amoniu, arsen.
Sin. Kalii Jodidum
A.t. – diuretic
- expectorant
- creşte secreţia glandulară
- sclerozant al varicelor
I.t. – varice
- actinomicoză
- profilaxia şi tratamentul curativ al guşii (boala Basedow)
- reumatism cronic
- bronşită acută
18
- arterioscleroză
- hipertensiune arterială
Cind. – tuberculoză pulmonară
- adenom tiroidian toxic
- sensibilizări la iod
M.d.a. – intern – soluţii şi poţiuni în doze de 0,1-0,5g de mai multe ori pe zi.
Cons. Ferit de lumină
Produse farmaceutice cu KI
OXIGENUL ŞI PEROXIZII
OXIGENUL
19
APA DISTILATĂ
Prop. fiz. lichid incolor, limpede, fără miros, fără gust, cu p.f..=1000C
Obţ. – distilarea apei comune cu aparat de diferite tipuri, cu circuit continuu.
sau discontinuu, metalice din sticlă.
Puritate : trebuie să nu conţină substanţe minerale, compuşi organici, substanţe
pirogene (produse de microorganisme)
Întrebuinţări : solvent important în practica farmaceutică pentru a obţine forme
lichide. La prepararea soluţiilor injectabile nu se recomandă apa demineralizată cu
ajutorul schimbătorilor de ioni deoarece nu se înlătură complet microorganismele şi
alte substanţe pirogene. Motiv pentru care prepararea soluţiei injectabile apa distilată
trebuie obţinută recent (cel mult 24 h) pentru a evita infectarea cu microorganisme din
aer. Se indică bidistilarea (redistilarea ) are ca scop îndepărtarea completă a urmelor de
impurităţi, îndeosebi organice, pentru a căror distrugere înainte de redistilare se adaugă
KMnO4(0,2g la un litru de apă)
Cons. Saci, vase de sticlă bine închise.[1]
PEROXID DE HIDROGEN(H2O2)
Masa moleculară=34
F.S. H-O-O-H
Prop.fiz. lichid limpede, incolor în strat subţire, albăstrui în strat mai gros, cu
miros asemănător acidului azotic. Este foarte puţin stabil, descompunându-se chiar sub
acţiunea urmelor de praf din aer. Prin descompunerea completă eliberează de 476 de
ori volumul său de oxigen.
În farmacie se foloseşte sub formă de soluţie 3% şi respectiv 30% .
APA OXIGENATĂ
20
M.d.a. –extern- la spălarea şi dezinfectarea rănilor şi la schimbarea
pansamentelor.
PERHIDROL
OXIZI
21
OXID DE MAGNEZIU (MgO)
PEROXIZII
SULFUL
22
În farmacie se foloseşte S purificat fie printr-o nouă sublimare (sulf sublimat
depurat) fie prin precipitarea lui din compuşii polisulfuraţi (sulf precipitat)[1]
Reacţionează la rece cu halogenii (excepţie iodul), cu oxigenul şi la încălzire
cu majoritatea metalelor. Arde cu flacără albastră, cu formare de SO2[1]
SULF PRECIPITAT
Prop. fiz. Este o pulbere foarte fină, alb – argintie sau galbenă – deschis, fără
gust şi aproape fără miros.
Puritate Sulful precipitat nu trebuie să conţină : sulfiţi, sulfuri şi cloraţi.
23
Se foloseşte intern ca laxativ şi purgativ în doze de 0,5-2g pe zi de obicei în
amestec cu alţi compuşi.[2]
24
- urticarii
- toxidermii
- prurit
- antidot
- purgativ
I.t. – desensibilizant în stări alergice
- dermatoze inclusiv scabie
- intoxicaţii cu HCN
Cind. Insuficienţă renală acută şi cronică
M.d.a. – oral sau intravenos ca desensibilizant în stări alergice, în tratamentul
diverselor dermatoze, furunculoze, urticarii, toxidermii, prurit, intoxicaţii cu HCN. În
doze de20-30g pe cale orală acţionează ca purgativ. Sub formă de loţiuni, urmate de
fricţiuni cu soluţie diluată de HCl (5%) se foloseşte în tratamentul scabiei.
Cons. Ferit de aer şi umiditate
Obs. Este incompatibil cu substanţe acide, oxidante, săruri ale metalelor grele.
[1],[2].
Sin.Barii sulfas
Prop fiz. Pulbere amorfă albă, fără miros, insolubilă în apă, solvenţi organici,
alcalii şi acizi diluaţi.
Ba are greutate moleculară mare ţi este opac la razele X, motiv penrtu care
sarea este lipsită de toxicitate fiind insolubilă şi se utilizează ca substanţă de contrast în
examenul radiologic al tractului gastro - duodenal.
25
Puritate să nu conţină săruri de bariu solubile sulfuri, sulfiţi, metale grele, As,
fosfaţi, cloruri, sulfaţi solubili, Fe, şi substanţe reductoare.
M.d.a. oral – suspensie în doze de 60, 100, 150g în 150-250g apă
Obs. Nu se admit prescurtări pentru a nu fi confundat cu sulfura de bariu
(BaS)[1],[3].
SULFAT DE MAGNEZIU(MaSO4*7H2O)
I.t. – constipaţie
- tuburări de irigaţie cerebrală, coree, eclamsie
- intoxicaţii cu stricnină
Cind. – insuficienţă renală
- boala Addison,
- intoxicaţii cu barbiturice, curarinice şi acid nicotinic.
M.d.a. – purgativ 10-20-30g o dată
- laxativ -5g
- anticonvulsivant, soluţie injetabilă 20%
- antiemetizant în vărsăturile incoercibile din cursul sarcinii – 3ml din
soluţia 12%, cu o oră înaintea meselor.
Cons. În recipiente bine închise.[1]
AZOTUL
Sin. Nitrogen
26
AMONIAC (NH3)
M. mol. 17
Prop. fiz. Gaz incolor, cu miros puternic înţepător, sufocant, lacrimogen, uşor
lichefiabil, foarte solubil în apă, solubil în alcool.
Obţ. Sinteza directă din elemente la 650-7000C sub presiune de 200 atm şi in
prezenţa unui catalizator (Fe, Mo, Ni, W)
Se foloseşte soluţia de amoniac. Soluţiile de amoniac au densităţi cu atât mai
mici cu cât concentraţia este mai mare ( de pildă sol. 10% are densitatea de 0,957-
0,960, iar soluţia de conc. 25% are densitatea de 0,91 şi cea de 30% are densitatea de
0,892. Acestă soluţie are un moros caracteristic de amoniac.
A.t. revulsiv
- accelerarea ritmului cardiac
I.t. antiacid
- revulsiv în frecţii
- neutralizant în înţepăturile de albine, viespe, ţânţari.
M.d.a. – intern - antiacid şi expectorant V-XX picături în apă
- extern se utilizeză pentru proprietăţile sale revulsive în frecţii (liniment
amoniacal, liniment saponat- camforat) şi ca neutrlizant pentru tamponatea
înţepăturilor de insecte.
Inhalat acţonează ca iritant asupra mucoasei nazale ; reflexul produs determină
acclerarea ritmului cardiac şi în felul acesta întrerupe stările de leşin.
În farmacie serveşte pentru preparatea spirtului amoniac anisat.
Soluţia de amponiac în aer pierde din conţinutul său şi absoarbe bioxid de
carbon ; motiv pentru care se păstrează în sticle cu dop rodat. Nu se recomandă dopuri
de cauciuc ; se pot folosi dopuri dopuri de plută învelite în foiţă de staniol.[1], [6]
27
leziuni ireversibile, chiard upă expuneri de scurtă durată. Prezintă avntajul că în
concentraţii subanestezice (50%, 35%, 20% - în aer sau în oxigen protoxidul se poate
utiliza pentru obţinerea analgezinei folosind tehnici anestezice compleze, ori singur,
în mica chirurgie, în cadrul unor explorări instrumentale, etc
I.t.anestezie generală inhalatorie sau intrvenoasă
R.a. vărsături la copii
- hipoxia (anoxia) cerebrală
- aplazie în exces de protoxid.
M.d.a. cu ajutorul aparatelor de anestezie prevăzute dispozitiv pentru dozarea
protoxidului.
Cons. Butelii bine inchise, la adăpost de lumină şi căldură având capacitatea de
2, 3, 5, 10, 40 litri. [2]
28
FOSFORUL ŞI COMPUŞII SĂI
FOSFORUL
29
Produse farmaceutice cu hipofosfit de calciu
« sirop tonic »
30
Produse farmaceutice cu fosfat disodic.
Vin tonic
Sin. D.C.I. calcii fosfas, fosfat de calciu tribazic, fosfat neutru de calciu
Prop. fiz. Pulbere albă. amorfă sau microcristalină, fără miros şi fără gust,
insolubil în apă şi în alcool, solubil în acizii azotic şi clorhidric dilut, mai greu solubil
în acid acetic.
Puritate nu trebuie să conţină ca impurităţi : cloruri, sulfaţi, Ba, Fe, As, metale
grele, substanţe organice.
Prin uscare nu trebuie să piardă mai mult de 3% şi prin calcinare mai mult de
8% din greutatea sa. Pierderea prin calcinare este admisă şi explică prin transformarea
urmelor de fosfat monocalcic în pirofosfat de calciu.
A.t. – antiacid
- antidiareic
- consolidarea fracturilor
- antirahidic
I.t. – antiacid
- antidiareic
- consolidarea fracturilor
- antirahidic
M.d.a. în doze de 2-10g pe zi ca antiacid şi antidiareic
În doze de 2.3g pe zi ca reconstituent în tuberculoză, pentru consolidarea
fracturilor şi respectiv antirahitic.
Cons. În vase bine închise.
ARSEN
31
Sin. Anhidridă arsenioasă, şoiricioaică
Prop. fiz. Pulbere albă, microcristalină, cu gust slab acru, sau bucăţi albicioase
cu aspect de porţelan. Este o substanţă polimorfă. Se cunosc trei varietăţi : actaedrică,
prizmatică, amorfă. Forma ocoedrică este cea mai stabilă dar şi uşor solubilă. Se
foloseşte numai forma amorfă şi cea cristalină. Se dizolvă greu îm apă la rece şi mai
uşor în glicerină.
A.t. paralizantă asupra sistemului nervos central.
- caustică
I.t. caustic pentru a fi folosit în formă de pastă arsenicală, pentru distrugerea
pulpei dentare.
M.d.a. se utilizeză cu multă prudenţă, deoarece este foarte toxic. Nu se folseşte
intern deoarece diminuează oxidările celulare.
Cons. La Venena.[1]
BISMUTUL ŞI COMPUŞII
BISMUT
Sin: bismutii
32
- astringent
- antiseptic intestinal,
- absorbant
- protector al mucoasei gastrice
I.t. - antidiareic
- astringent
- antiseptic intestinal,
- absorbant
- protector al mucoasei gastrice
Prop. fiz. Pulbere albăsau foarte slab gălbuie, fără miros, fără gust, insolubilă în
apă şi în alcool, solubilă în acizi cu efervescenţă.
A.t. antidiareic
- antiacid
- antiparazitară
I.t. antidiareic
- antiacid
- antiparazitară
M.d.a. intern- antdiareic în diareea estivală, fermentaţii şi înfecţii intestinale în
2-5g, asociat cu săruri de magneziu, se foloseşte ca antiacid în boala ulceroasă, în dite
de 10-20g pe zi. Are de asemenea acţiune antiparazitară, în special contra oxiurilor.
CARBONUL
33
A.t. adsorbant
- decolorant
- dezodorizant
I.t. adsorbant
- decolorant
- dezodorizant, deoarece este stabil în timp şi este uşor de preparat.
Obţ. Prin ardere în spaţiu limitat a diferitelor materii organice. După natura
materiilor organice se obţin :cărbunele de lemn (carbo ligni), cărbunele animal (carbo
animalis)[1]
CĂRBUNE ANIMAL
34
Acidul carbonic nu este stabil. Se cunoaşte soluţia de bioxid de carbon î
napă (ape minerale şi băuturi carbogazoase). Este un acid bibazic foarte slab şi
generează carbonaţi acizi numiţi bicarbonaţi şi carbonaţi neutrii sau normali.
Sărurile acidului carbonic după numărul atomilor de H care se substituie pot fi
acide (MHCO3) şi neutre (MCO3)
35
Produse farmaceutice cu bicarbonat de sodiu
36
- diaree de fermentaţie
- intoxicaţii cu acizi
M.d.a. per os, sub formă de pulberi simple sau compuse, în doze de 1-10g/zi.
Cons. In recipiente bine închise.[2]
I.t. – hiperaciditate
- meteorism
- intoxicaţii cu acizi
- dermatite (fără supuraţie)
M.d.a. – intern- ca atare sau în amestecuri de pulberi în doze de 0,5-1g o dată.
Se foloseşte la prepararea soluţiei Roge/.
Cons. În recipiente bine închise.
SILICIU
TALCUL
37
Produse farmaceutice cu talc
CAOLIN
BENTONITE
38
BOR
M. mol = 62
Sin acidum boricum
Prop. fiz – pulbere vristalină, albă, sau lamele cristaline, lucioase, cu aspect
sidefos, unsuroase la pipăit, cu gust slab acid, solubil în apă rece (1/25), mai solubil la
cald(1/3,5)
Obţ. – din unele izvoare terminerale, cât şi prin tratarea boraţilor de calciu
naturali cu acid sulfuric din care se eliberează H3BO3.
Puritate – nu trebuie să conţină substanţe organice, As, metale, acizi minerali
A.t – antiseptic
I.t - oftalmologie
- otorinolaringologie (O.R.L)
M.d.a – soluţie apoasă 3-4 % în soluţie alcoolică, glicerină sau în unguente şi
pudră. Fiind neiritat, se foloseşte mai ales în oftalmologie şi O.R.L, ca antiseptic al
mucoaselor.
Conservare – vase bine închise
BORAX
39
ALUMINIU ŞI COMPUŞII SĂI
Aluminiul este cel mai răspândit metal din natură, unde se găseşte numai sub
formă de combinţii.
Aluminiul metalic este materia primă din care se obţin combinaţiile sale
necesare în farmacie.
ALAUNII
40
SULFATUL DE ALUMINIU ŞI POTASIU [KAl(SO4)2*12H2O]
ARGINTUL
SĂRURI DE ARGINT
41
ARGINT PROTEINIC
ARGINT COLOIDAL
ZINCUL
42
Răspândire în natură apare numai sub formă de combinaţii. În corpul
vegetalelor şi al animalelor se află în cantităţi mici. Ficatul îl reţine şi poate ajunge la o
concentrţie de 0,03%. Se foloseşte pentru obţinerea oxidului, clorurii şi a sulfatului,
combinaţii care se folosesc în farmacie.[1]
43
Mercurul se găseşte în natură ca mineral sub formă de sulfură de mercur
(cinabru) HS.
Este sinonim cu hidrargir de unde şi simbolul Hg.
În farmacie se foloseşte doar mercurul purificat.
Prop. fiz.-chim. – singurul metal lichid la temperatură obişnuită
Culoare – alb-argintiu; are tensiune superficială foarte mare şi este mobil;
insolubil în apă şi solvenţi obişnuiţi
Se dizolvă în acid sulfuric diluat, iar în cel concentrat numai la cald.
Întrucât este foarte toxic pentru organism nu se mai utilizează în farmacie nici
măcar pentru prepararea de unguente.
Cons. - vase de porţelan de capacitate mică
FIER REDUS
44
Se prepară prin reducerea trioxidului de fier cu hidrogen, de unde şi denumirea
fier redus prin hidrogen.
A.t. – antianemic
Ind. t – anemii feriprive
C.ind – iminenţă de avort, tuberculoză pulmonară, diateză hemuragică
M.d.a – intern – pulberi compuse divizate sau pilule ce conţin 0,05 – 0,2 gr
odată.
Obs. Când se prescrie fier se foloseşte ferrum reductum.
Nu se asociază cu compuşi ca arsen, deoarece in stomac, în prezenţa acidului
clorhidric, produce hidrogen arseniat foarte toxic pentru organism
Cons. Recipiente mici pentru a nu se oxida şi bine închise
FIER POLIMALTOZAT
45
SULFAT FEROS
FeSO4 x 7H2O
TRICLORURĂ DE FIER
FeCl3 x 6H2O
Metabolism bazal-
Liniment-
Actinomicoză-
Boala Addison – piele bronzată fără a sta la soare
1ppm=1ml/l sau 1mg/l
edem = umflătură
nefrită= infacţie la rinchi
purpură= vase de sânge sparte la nivelul ochiului
46
BIBLIOBRAFIE
47