Basmul– apartenența la gen

Schemă orientativă

I Introducere: a) fraza introductivă

b) definiția basmului
c) părerea

II.Cuprins A primul argument

a) formule specializate (dacă sunt prezente)
a) spațiul și timpul
b) procedeul triplicării
c) caracter moralizator
d) tulburarea stării inițiale
e) formula mediană
B al doilea argument
a) motive specifice (triplicarea, superioritatea mezinului, elemente fabuloase/obiecte
magice
b) personaje polarizate bine-rău, real-fantastic; caracterizare
c) etapele inițierii
d) modul de expunere

III. Încheiere: reluare rezumativă a patru trăsături ale speciei

Model

”Împăratul și hoții”

Literatura răspunde nevoii de confesiune a omului. Când autorul alege ca afectele sale să fie
transmise indirect, prin intermediul lumii fabuloase, avem de-a face cu basmul. Acesta este specie a genului
epic de mare întindere, ce surprinde confruntarea forțelor reale sau imaginare, reprezentanți ai binelui și ai
răului, într-o suită de întâmplări fantastice din care forțele binelui ies biruitoare. Aparține atât literaturii
populare, cât și celei culte, este reactat atât în proză, cât și în versuri, cuprinde formule tradiționale și are
un stil oral caracterizat prin spontaneitate și dinamism. (Consider că) fragmentul dat aparține basmului
pentru că prezintă toate trăsăturile de formă și conținut ale acestei specii literare.
(Mai întâi,) basmul debutează cu formula inițială ”a fost odată ca niciodată”, prin care întâmplările
povestite îmbină realitatea lui ”a fost odată” cu fabulosul ”niciodată”. Nu sunt precizate cu exactitate timpul
și spațiul – ”țara cu munți tineri”, basmul având, în esență, un caracter profund moralizator, transmițând
adevăruri etern valabile.
Putem vorbi de o situație inițială echilibrată, în care ni se prezintă o țară bogată, prosperă, condusă
de un împărat care avea trei fete. Apare un factor perturbator, și anume, hoții care tulbură liniștea din întreg
ținutul. Acest neajuns duce la decizia mezinei de a pleca în căutarea hoților și pedepsirea acestora.
Pe parcursul basmului apare formula mediană ”și merseră și merseră”, care dinamizează
desfășurarea acțiunii și păstreazî trează atenția lectorului, conferind, totodată, oralitate ce-l implică afectiv
pe cititor.
 (Mai apoi,) un element distinct al basmului este prezența motivelor literare specifice, precum
procedeul triplicării – ”trei fiice”, ”a treia zi”, superioritatea mezinei, prezența elementului negativ,
respectiv a hoților.
”Oamenii de hârtie”, personajele, sunt prezentați puternic polarizați real-fantastic sau pozitiv-
negativ; sunt prezenți protagonista, mezina împăratului , și antagoniștii, tâlharii care neliniștesc viața
armonioasă a oamenilor din împărăție. Personajele sunt caracterizate, în special, indirect. Fata cea mică a
împăratului este hotărâtă să un renunțe atunci când tatăl ei o alungă pe motiv că ea un poate să facă nimic
pentru a-l ajuta. Ea se implică, se luptă cu cei patruzeci de hoți, omorând treizeci și nouă dintre ei, dovedind
curaj, forță, încredere, toate izvorâte dintr-un înalt ideal și din dorința de a face dreptate.
În basm apare drumul sau perioada de inițiere în care protagonista trebuie să dovedească forță,
dăruire, maturitate și să demonstreze că este demnă de încredere. În construcția narativă a basmului, trebuie
menționată o gradare a faptelor, care crește treptat ca intensitate, creatorul popular având un real simț al
echilibrului. Liniștea țării este tulburată de hoții care își făcuseră ”cuib” în peșterile din vârful munților.
Oamenii îngrijorați de acești prădători, vin la împărat pentru a cere remedierea problemei. Împăratul este
trist și gânditor, deoarece un-i poate împiedica pe tâlhari să facă rău poporului său. Cele trei fiice ale sale,
observând acestea, încearcă timp de trei zile, să-l întrebe care era motivul supărării. Primele două un fac
nimic pentru a-l ajuta, însă mezina hotărăște să plece pentru a răpune tâlharii și pentru a restabili liniștea
ținutului, ucigându-i pe toți înafară de căpitanul lor.
Desprinderea de realitate și intrarea în spațiul fabulos se realizează cu ajutorul modului de expunere
narațiunea, împletită cu dialogul. Narațiunea are rolul de a presenta faptele, gradat, organízate logic sub
forma momentelor subiectului, iar dialogul dinamizează desășurarea faptelor și imprimă un tonus viu, real,
plin de oralitate.
Astfel, textul aparţine unui basm popular pentru că personajele sunt puternic polarizate pozitiv-
negativ, acțiunea se petrece în spațiul și timpul fantasticului, apar obiectele magice și procedeul triplicării.