FACULTATEA DE ŞTIINTE MEDICALE ŞI COMPORTAMENTALE

PROGRAM DE STUDII: ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE FARMACIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINTIFIC: Absolvent: Nae Carla Beatrice

Conf.Univ.Dr. Delia Nica Badea

Târgu-Jiu

2020
Depozitatea si utilizarea lipidelor in
organism
 MOTIVAȚIE

Păstrarea sănătăţii şi lupta împotriva bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale
omului.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătăţii:
„ Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal şi social, şi nu consta numai în
absenta bolii sau a infirmităţii".

Am ales ca temă ” Depozitatea si utilizarea lipidelor in organism”

, deoarece afectează tot mai mulţi oameni. Pacienţii trebuie să participe şi ei la prevenirea
sau tratarea corectă a bolilor urmate de consumul lipidelor.
Ţelul acestei lucrări este de a expune câteva dintre cele mai importante date ştiinţifice
referitoare la Depozitatea si utilizarea lipidelor in organism . Sper ca prin activitatea mea viitoare
voi putea interveni util în îngrijirea acestor suferinzi.
 CUPRINS:
Introduce .............................................................................................................................. 5
Capitolul I Acizi grași ............................................................................................................ 7
Capitolul II Grăsimi neutre( triacilgliceroli)...........................................................................10
II 1. Caracteristi generale....................................................................................................10
II 2. Propietati fizice ale triacilgliceroli.................................................................................11
II 3. Propietăți chimice ale triacilgliceroli ........................................................................... 12
Capitolul III Ceride..............................................................................................................17
Capitolul IV Steride..... .......................................................................................................18
Capitolul V Fisfolipid............................................................................................................22
V 1. Glicerofosfolipide..........................................................................................................24
V 2. Inozitfosfolipde(fosfoinozitide).....................................................................................26
V 3. Sfingofosfolipide..........................................................................................................26
Capitolul VI-Glicolipide....................................................................................................... 28
VI 1. Cerebrozide.................................................................................................................28
VI 2. Gangliozide...... ..........................................................................................................28
Partea a-II-a Material de studiu......................................................................................... 30
Studiu pe cazuri clinice........................................................................................................32
Cazul I ................................................................................................................................33
Cazul II....... ........................................................................................................................37
Cazul III............................................................................................................................. 43
Cazul IV..............................................................................................................................50
Cazul V...............................................................................................................................61
Bibliografie..........................................................................................................................71
 Introducere

Lipidele constituie o clasă heterogenă de compuşi naturali larg răspândiţi în organismele

vii, caracterizate în general prin structură hidrofobă apolară, care le conferă solubilitate în
solvenţi organici şi insolubilitate în apă.
Sunt constituenţi universali ai organismelor vii. În bacterii sunt localizate preponderent în
membrana celulară şi numai în mică proporţie în citoplasmă. Plantele se caracterizează, în
general, printr-o compoziţie constantă în lipide, în cantităţi nu prea mari, excepţie făcând
seminţele plantelor oleaginoase (floarea–soarelui, soia, ricin, măsline, susan etc), care
conţin însemnate cantităţi de lipide denumite generic uleiuri. La animale, lipidele sunt
distribuite în toate celulele, compoziţia în diferite tipuri şi proporţia lor prezentând unele
caracteristici în funcţie de ţesut. Unele lipide participă la structura celulară şi la procesele
biochimice. Ele au capacitatea de a forma compuşi complecşi (în special cu proteinele şi
glucidele) care participă la realizarea unor procese deosebit de importante. Sub forma
complecşilor cu proteinele intră în compoziţia membranelor celulare şi participă la
procesele redox, biosinteza proteinelor, în transportul substanţelor prin membrane.
Complexe ale lipidelor cu proteinele se găsesc şi în citoplasma celulelor, precum şi în
sânge. O cantitate variabilă de lipide se găseşte în celulele adipoase de la nivelul ţesutului
adipos sau în jurul unor organe.
Deci, din punct de vedere funcţional se disting lipide de rezervă şi lipide structurale (sau de
constituţie). Originea lipidelor animale poate fi exogenă (din alimente) şi endogenă (din
biosinteză).
Principalele roluri şi funcţii ale lipidelor sunt: constituie o importantă sursă energetică a
organismelor (furnizează 9,3 kcal/g), au rol plastic, participă la diferite procese metabolice,
vehiculează substanţe liposolubile cu rol biologic ( vitamine, hormoni, acizi graşi esenţiali)
şi au rol de protecţie mecanică şi termică.
Deşi structura lor nu este unitară, în general lipidele pot fi privite drept compuşi care aparţin
unor esteri complecşi ai polialcoolilor sau ai unor alcooli specifici, cu acizi graşi.
Datorită heterogenităţii lor chimice, clasificarea lipidelor este mai mult sau mai puţin
arbitrară. Se pot distinge însă: lipide simple, care cuprind grăsimile neutre, ceridele,
steridele şi lipidele complexe, subdivizate în fosfolipide şi glicolipide.
Ca urmare, schematic, clasificarea lipidelor se poate reda astfel: (Figura 3.1.)

Grăsimi neutre (Triacilgliceroli)

Lipide simple Ceride
Steride

Glicerofosfolipide
Lipide Fosfolipide Inozitolfosfolipide
Sfingofosfolipide
Lipide complexe

Glicolipide Cerebrozide
Gangliozide
 Fig. 3.1. Schema clasificării lipidelor

În funcţie de constituenţii lor, fosfolipidele şi glicolipidele sunt de mai multe tipuri.

 Capitolul I Acizi graşi

Acizi graşi constituie compuşii de bază ai lipidelor. În natură, se găsesc şi în stare liberă,
dar mult mai rar. Cei mai importanţi acizi graşi din punct de vedere biologic, se
caracterizează prin următoarele: 1) sunt, de regulă, acizi monocarboxilici care conţin o
grupă carboxilică ionizabilă şi un lanţ de atomi de carbon nepolar, aciclic, neramificat; 2)
conţin, în general, un număr par de atomi de carbon; 3) pot fi saturaţi sau nesaturaţi, cu
una sau mai multe duble legături.
Acizii graşi saturaţi importanţi din punct de vedere biologic au între 14 şi 24 atomi de
carbon şi sunt următorii:

miristic CH3 - (CH2)12 – COOH, 14:0

palmitic CH3 - (CH2)14 – COOH, 16:0
stearic CH3 - (CH2)16 – COOH, 18:0
arahic CH3 - (CH2)18 – COOH, 20:0
behenic CH3 - (CH2)20 – COOH, 22:0
lignoceric CH3 - (CH2)22 – COOH, 24:0

Dintre aceştia, frecvent se întâlnesc în constituţia lipidelor acidul palmitic şi acidul stearic.
În grăsimile de natură animală predomină acidul palmitic, iar pe locul doi este cel stearic.
Acizii graşi care conţin mai puţin de 14 atomi de carbon, ca şi cei ce au catena foarte
lungă ( până la 28 atomi de carbon) se întâlnesc în cantităţi foarte mici şi foarte rar.
Acizii graşi nesaturaţi se găsesc în lipide într-o cantitate mai mare decât cei saturaţi.
Principalii acizi nesaturaţi au 18, 20, 22 sau 24 atomi de carbon şi una, două, trei, patru
sau conci duble legături. Datorită existenţei dublelor legături şi faţă de acestea, catena
atomilor poate avea o configuraţie cis sau trans.
Acizii graşi nesaturaţi naturali, au în majoritate, conformaţia izomerului cis. Astfel, toţi acizii
graşi care au fost identificaţi în membranele celulare sunt izomerii cis. De asemenea,
dublele legături nu sunt niciodată conjugate sau la distanţe întâmplătoare una de cealaltă,
ci întotdeauna separate de o grupă metilen, adică din 3 în 3 atomi de carbon.
Gradul de nesaturare al acizilor graşi cis influenţează considerabil proprietăţile lor. Astfel,
cu creşterea numărului de duble legături, scade temperatura lor de topire şi creşte
solubilitatea lor în solvenţi nepolari. Toţi acizii graşi nesaturaţi care se întâlnesc în natură la
temperatura camerei sunt în stare lichidă.
Cei mai importanţi acizi graşi nesaturaţi sunt următorii:

palmitoleic :
CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH, 16:1, Δ9 grăsimi animale

oleic :
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH, 18:1, Δ9 majoritatea grăsimilor

erucic :
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)11-COOH, 22:1, Δ13 ulei de rapiţă

nervonic :
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)13-COOH, 24:1, Δ15 cerebrozide, ulei de peşte

linoleic :
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH, 18:2, Δ9,12 (ω-6)
aproape toate grăsimile
linolenic :
CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH,
18:3, Δ9,12,15 (ω-3) ulei de soia, ulei de in

arahidonic :
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-COOH,
20:4, Δ5,8,11,14 (ω-6)
ulei de peşte, fosfolipide
clupanodonic :
CH3-CH2-CH=CH-(CH2)2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)2-CH=CH-(CH2)2-CH=CH-(CH2)2-
COOH,
22:5, Δ5,8,12,15,19 (ω-3) ulei de peşte

Cel mai răspândit acid gras nesaturat este acidul oleic. Se găseşte atât în lipidele de
origine vegetală cât şi în cele de origine animală. De cele mai multe ori, în grăsimile
animale, alături de acidul oleic, se întâlneşte şi acidul palmitoleic. În ţesuturile mamiferelor
frecvent se întâlnesc acidul linoleic şi acidul arahidonic. În lipidele vegetale predomină
acizii oleic şi linoleic.
Dintre acizii menţionaţi mai sus, trebuie precizat că acidul erucic din rapiţă este un
compus toxic, iar acidul clupanodic este responsabil de mirosul specific al ţesuturilor şi
uleiului de peşte.
Acizii graşi esenţiali. Acizii graşi nesaturaţi cu mai multe duble legături (linoleic, linolenic,
arahidonic) nu pot fi sintetizaţi de organismul animal. Absenţa lor din regimul alimentar
determină tulburări esenţiale care pot fi descrise sumar printr-o încetinire a creşterii,
modificare a funcţiilor celulare cu repercusiuni la nivelul pielii, mucoaselor, sistemului
endocrin, tulburări în transportul lipidelor sanguine şi modificări structurale şi funcţionale
ale organitelor celulare.
Una din principalele cauze ale multiplelor tulburări pe care le provoacă lipsa acizilor graşi
polinesaturaţi este legată de faptul că toţi aceştia intră în structura fosfolipidelor, care sunt
componente de bază ale biomembranelor celulare şi subcelulare.
Deoarece sunt compuşi necesari organismului iar acesta nu şi-i poate sintetiza, acizii graşi
polinesaturaţi se mai numesc şi acizi graşi esenţiali. Cel mai abundent acid gras esenţial
la mamifere este acidul linoleic.
Cei mai activi biologic sunt acizii -3 (linolenic, clupanodonic) ,dar şi -6 (arahidonic).
Acizii graşi esenţiali sunt precursori ai unui grup de compuşi biologic activi numiţi
prostaglandine, care au proprietăţi hormonale şi în cantităţi foarte mici au profunde efecte
asupra unor importante activităţi fiziologice.
Organismul animal îşi asigura necesarul de acizi graşi esenţiali numai din hrana.
 Capitolul II Grăsimi neutre ( triacilgliceroli)

II 1.Caractere generale
Triacilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în natură. Sunt substanţe de rezervă care
se acumulează în cantităţi mari în ţesutul adipos al animalelor, în seminţele şi fructele
multor plante şi au un important rol biochimic şi fiziologic. Se numesc şi gliceride.
Sub aspect structural, acilglicerolii sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi. Una, două sau trei
grupe hidroxilice ale glicerinei pot fi esterificate cu acizi graşi cu formarea de mono-, di- şi
triacilgliceroli, respectiv. Dintre aceştia, cei mai răspândiţi sunt triacilglicerolii, însă mono-
şi diacilglicerolii se întâlnesc şi ei în natură şi joacă un rol important în metabolismul
lipidelor.
Structura generală a acilglicerolilor este următoarea:
O O
O H2C O C R
H2C O C R
H2C O C R O O
CH OH HC O C R' HC O C R'
O
H2C OH H2C OH H2C O C R''
Monoacilglicerol Diacilglicerol Triacilglicerol

Unde R, R’ şi R’’ sunt resturile aceluiaşi sau diferiţilor acizi graşi.

Nomenclatura gliceridelor se stabileşte pe baza denumirii acizilor graşi care intră în
compoziţia lor. De exemplu, tristearina conţine trei resturi de acid stearic, iar oleodistearina
– un rest de acid oleic şi două resturi de acid stearic.
Numărul triacilglicerolilor care se pot forma este foarte mare, ţinând cont de natura diferită
a radicalilor R care pot intra în molecula lor. De exemplu, cu cinci acizi graşi diferiţi se pot
forma 75 de trigliceride diferite, iar cu opt acizi graşi diferiţi – 288.
Majoritatea gliceridelor animale conţin, în diverse proporţii, acizii palmitic, palmitoleic, oleic
şi linoleic. Gliceridele din diverse ţesuturi ale aceluiaşi organism pot să se deosebească
foarte mult din punct de vedere al compoziţiei lor. Astfel, gliceridele din ţesutul adipos al
omului sunt mai bogate în acizi graşi saturaţi în comparaţie cu gliceridele din ficat, care
conţin mai mulţi acizi graşi nesaturaţi. Gliceridele din lapte sau unt, în comparaţie cu alte
grăsimi, conţin o cantitate mai mare de acizi graşi cu catenă scurtă
Structura unor triacilgliceroli care intră mai frecvent în compoziţia grăsimilor de rezervă este
următoarea:
 CH2 O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 CH2 O CO (CH2)16 CH3
CH O CO (CH2)14 CH3 CH O CO (CH2)14 CH3
CH2 O CO (CH2)16 CH3 CH2 O CO (CH2)14 CH3
Oleopalmitostearina
Stearodipalmitina
CH2 O CO (CH2)14 CH3
CH O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3
CH2 O CO (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3

Palmitodioleina

Gliceridele vegetale sunt, de asemenea, foarte diferite sub aspectul structurii acizilor graşi,
care se deosebesc atât prin lungimea lanţului atomilor de carbon, cât şi prin gradul lor de
nesaturare.

II 2. Proprietăţile fizice ale triacilglicerolilor

Grăsimile neutre sunt amfifili slabi, deoarece legăturile esterice, la fel ca şi grupele
hidroxilice libere din mono- şi diacilgliceroli, nu sunt ionizabile şi sunt slab polare. Ca
urmare, proprietăţile acestor substanţe sunt determinate, în mare parte, de prezenţa în
molecula lor a grupelor alchil hidrofobe.
Trigliceridele nu sunt solubile în apă şi de aceea nu formează micele cu grad mare de
dispersie. Cu apa, ele dau însă emulsii în prezenţa unui stabilizator (emulgator). In schimb,
datorită grupelor hidroxil libere, mono- şi diacilglicerolii pot forma însă micele. De aceea
ele au o largă utilizare în industria alimentară unde sunt folosite ca emulgatori pentru
obţinerea unor emulsii omogene şi uşor de prelucrat.
Gliceridele se solubilizează bine în solvenţi nepolari. Cu cât conţine mai mulţi acizi graşi
cu catenă scurtă sau nesaturată, cu atât este mai mare solubilitatea gliceridei respective
şi este mai mică temperatura de topire. Saturarea şi creşterea lungimii catenei acizilor graşi
conduc la mărirea temperaturii de topire.
Starea de agregare a trigliceridelor depinde, de asemenea, de compoziţia lor în acizi graşi;
cele bogate în acizi graşi saturaţi inferiori şi în acizi nesaturaţi, sunt lichide. Trigliceridele
celorlalţi acizi graşi sunt substanţe cristaline.
II 3. Proprietăţile chimice ale triacilglicerolilor
Comportările chimice ale gliceridelor corespund proprietăţilor chimice generale ale esterilor,
completate cu cele ale glicerolului şi ale acizilor graşi care intră în compoziţia lor.
Hidroliza gliceridelor. Ca rezultat al hidrolizei, grăsimile neutre formează trei molecule
de acizi graşi şi o moleculă de glicerol:

CH2 O OC R CH2 OH HOOC R

(H+)
CH O OC R' + 3H2O CH OH + HOOC R'
CH2 O OC R'' CH2 OH HOOC R''

Triglicerida Glicerina Acizi grasi

Această reacţie decurge foarte încet în apă caldă, dar este sensibil accelerată de acizii
minerali. În ţesuturile animale şi vegetale, hidroliza este catalizată de enzime care se
numesc lipaze.
Saponificarea gliceridelor este hidroliza la cald, în mediu alcalin ( OH-) . Ionii carboxilici
(R-COO-) care se eliberează în urma acestei reacţii, în prezenţa unor cationi formează
săpunuri:
CH2 O OC R CH2 OH -OOC R
CH O OC R' + 3 OH- CH OH + -OOC R'
CH2 O OC R'' CH2 OH -OOC R''

Glicerida Glicerina

Reacţia este ireversibilă; ionii carboxilici nu se recombină cu grupele hidroxilice ale

glicerinei.
Cantitatea de alcalii necesară saponificării unei gliceride este în funcţie de compoziţia sa
chimică, mai exact de masa moleculară a acizilor graşi care intră în structura sa. Dacă
glicerida conţine acizi graşi cu masă moleculară mare (catenă lungă), atunci cantitatea de
hidroxid consumată la saponificare este mică.
Mărimea care caracterizează gliceridele din punct de vedere al tipului acizilor graşi ce-i
conţin, se numeşte indice de saponificare ( Is) şi reprezintă cantitatea de KOH exprimată
în mg necesară pentru saponificarea unui gram de grăsime. Indicii de saponificare ai unor
grăsimi alimentare sunt următorii: unt 220 – 240; untură 193 – 203; ulei de floarea soarelui
186 – 198.
Hidrogenarea gliceridelor. Gliceridele vegetale, care sunt lichide în mod normal, se
transformă în grăsimi solide prin hidrogenare, reacţie care constă în adiţionarea
hidrogenului la dublele legături ale acizilor graşi. Hidrogenarea decurge în prezenţa unor
catalizatori speciali şi conduce la formarea unor gliceride saturate cu acelaşi număr de
atomi de carbon. De exemplu, din trioleină se obţine prin hidrogenare,tristearină:
CH2 O OC (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 CH2 O OC (CH2)16 CH
Ni 3
CH O OC (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 CH O OC (CH2)16 CH
+ 3H2 3
CH2 O OC (CH2)7 CH CH (CH2)7 CH3 CH2 O OC (CH2)16 CH3

Trioleina Tristearina

Hidrogenarea uleiurilor vegetale este utilizată în industria alimentară pentru obţinerea

margarinei.

Halogenarea gliceridelor nesaturate. Datorită prezenţei dublelor legături în moleculele

acizilor graşi nesaturaţi, triacilglicerolii care conţin aceşti acizi se halogenează, fiecare
dublă legătură adiţionând doi atomi de halogen. În consecinţă, un ulei sau o grăsime
fixează o cantitate cu atât mai mare de halogen cu cât caracterul ei este mai nesaturat.
Pentru caracterizarea, sub acest aspect, unei grăsimi se foloseşte indicele de iod, care
reprezintă cantitatea de iod exprimată în grame fixată de 100 g grăsime. Cu cât indicele de
iod este mai mare cu atât grăsimea este mai nesaturată şi deci, mai instabilă. Valorile
indicelui de iod pentru unele grăsimi alimentare sunt următoarele: ulei de floarea soarelui
119 – 135; ulei de soia 114 – 140; ulei de rapiţă 92 – 123.
Râncezirea. Grăsimile alimentare şi produsele ce conţin grăsimi, păstrate un timp
îndelungat, capătă gust şi miros neplăcute, specifice produsului rânced.
Substanţele care determină gustul şi mirosul caracteristice sunt foarte active asupra
organelor de simţ, din care cauză sunt suficiente cantităţi foarte mici pentru a deprecia
produsul. De aceea, sunt afectate de procesele degradative atât produsele bogate în
grăsimi ( brânzeturi, carne, nuci, alune, arahide, grăsimi alimentare), cât şi produsele care
sunt sărace în grăsimi (făinuri de cereale).
Se deosebesc trei tipuri de râncezire:
● Râncezirea hidrolitică – constă în hidroliza triacilglicerolilor în prezenţa metalelor grele
sau a enzimelor. Mirosul şi gustul străine, neplăcute, apar datorită punerii în libertate a unor
acizi graşi cu catenă scurtă care intră în compoziţia grăsimilor din lapte, acest tip de
râncezire afectând în special produsele lactate. Totodată însă, râncezirea hidrolitică
favorizează şi desfăşurarea celorlalte tipuri de degradări oxidative.
● Râncezirea aldehidică – cunoscută şi sub denumirea de râncezire oxidativă sau
autooxidare este cea mai frecventă şi afectează untura de porc, uleiurile vegetale şi toate
produsele ce conţin triacilgliceride. Procesul se desfăşoară după schema reacţiilor în lanţ,
iar mirosul şi gustul neplăcute se explică prin formarea aldehidelor volatile, ca urmare a
descompunerii hidroperoxizilor.
Autooxidarea triacilglicerolilor are loc sub acţiunea oxigenului atmosferic şi se desfăşoară
cu formarea radicalilor liberi ce posedă o mare capacitate reactivă. Ei sunt instabili din
punct de vedere termodinamic şi de aceea tind să treacă în stare stabilă pe calea
satisfacerii valenţei libere. Ca urmare a acestui fapt, radicalii liberi au o durată de viaţă
scurtă , în contact cu moleculele înconjurătoare. Rup de la aceste molecule atomii, se
saturează şi se transformă în substanţe stabile. În acelaşi timp, moleculele care au pierdut
atomi se transformă în noi radicali liberi care, în continuare suferă aceeaşi transformare
determinând un proces în lanţ.
Viteza reacţiilor depinde de numărul de radicali liberi care se formează în unitatea de timp.
În desfăşurarea reacţiilor în lanţ se disting trei faze: faza de iniţiere sau amorsare, faza de
propagare şi faza finală de descompunere.
▬ Faza de amorsare a reacţiei de autooxidare este legată de apariţia radicalilor liberi prin
absorbţia de energie din mediul exterior (luminoasă, termică etc.):

R-H + h R∙ + H∙
unde: h – este constanta lui Planck;
 - frecvenţa radiaţiei absorbite.
Procesul este lent şi durează un timp mai îndelungat, fiind în funcţie de natura
triacilglicerolilor şi de condiţiile mediului exterior. El estre activat de acţiunea radiaţiilor, în
special a celor cu lungime de undă mică, din zona ultraviolet a spectrului.
▬ Faza de propagare a reacţiei depinde de prezenţa radicalilor liberi care formează
hidroperoxizi după schema:
R + O2 RO2
RO2 + RH ROOH + R
În prezenţa luminii, acizii graşi nesaturaţi suferă deplasări ale dublelor legături în tendinţa
de a forma sisteme de duble legături conjugate. Grupele metilenice active din catenele
acestor acizi sunt transformate în radicali liberi care fixează oxigenul molecular în faza de
propagare, cu formare de peroxizi care atacă alte molecule de acizi, generând
hidroperoxizi. Ca urmare, hidroperoxidul format este localizat la carbonul vecin dublei
legături:
O2
R CH CH CH2 CH CH R + h . CH CH CH CH R
R CH

R H .
R CH CH CH CH CH R R CH CH CH CH CH R +R
OO
. OOH
peroxid hidroperoxid

▬ Faza finală constă în descompunerea hidroperoxizilor nestabili, proces care poate avea
loc pe căi diferite în funcţie de condiţiile de mediu:
a) ruperea lanţului cu formarea de aldehide volatile şi nevolatile;
b) formarea unor compuşi oxigenaţi stabili, ca acidul monohidroxistearic sau acidul
cetostearic;
c) desfăşurarea unor reacţii de polimerizare cu formarea unor dimeri sau polimeri.
Datorită căilor de evoluţie foarte diverse, auto-oxidarea triacilglicerolilor este un proces
complex care determină formarea unui număr mare de compuşi.
De fapt, transformările degradative ale grăsimilor, cunoscute sub denumirea de râncezire
cuprind, pe lângă procesul de auto-oxidare, reacţii hidrolitice, de descompunere, de
condensare, care în ansamblu constituie un fenomen complex ce conduce la schimbarea
profundă a gustului şi mirosului produselor.

● Râncezirea cetonică – cunoscută şi sub denumirea de râncezire aromatică, constă în

transformarea oxidativă a acizilor graşi saturaţi în metilcetone:
R CH2 CH2 COOH R C CH2 COOH R C CH3
CO2
O O
acid gras cetoacid metilcetona
Pentru a evita oxidarea şi degradarea calităţii grăsimilor alimentare (ulei, unt, untură),
precum şi a produselor bogate în grăsimi, ele trebuie ferite de lumină, de contactul cu
aerul şi vaporii de apă. Procesul de auto-oxidare poate fi oprit sau încetinit prin utilizarea
de antioxidanţi, substanţe care în cantităţi foarte mici au capacitatea de a inhiba
degradarea. Mulţi dintre antioxidanţii utilizaţi în acest scop au caracter fenolic (tocoferoli,
hidrochinonă, derivaţi ai acidului galic) şi datorită caracterului reducător reacţionează cu
oxigenul scoţându-l din sistem.
Triacilglicerolii sunt componente de bază ale produselor alimentare, influenţează valoarea
lor energetică şi nutritivă şi prin urmare au un rol important în alimentaţia omului. Conţinutul
lor în alimente este foarte variat şi depinde de natura alimentului, specia animalului sau
plantei din care provin, modul de prelucrare etc. În organismul uman, triacilglicerolii se
acumulează în diferite ţesuturi, în special în ţesutul adipos de unde, în funcţie de necesităţi,
sunt mobilizate pentru a acoperi nevoile energetice.
 Capitolul III Ceride

Ceridele sunt esteri ai unor acizi graşi cu alcooli superiori cu masă moleculară mare şi
reprezintă constituenţii principali ai substanţelor naturale complexe care se numesc ceruri.
În cerurile naturale, pe lângă ceride se găsesc, în cantităţi variate, alcooli superiori liberi,
acizi graşi, steride, hidrocarburi de genul parafinelor, coloranţi şi uleiuri eterice. Cantitatea
totală a acestui amestec poate atinge 50%.
Cerurile se întâlnesc atât în regnul animal (ceara de albine, spermanţetul, lanolina), cât şi
cel vegetal (pruina de pe suprafaţa ţesutului vegetal). Prin proprietăţile lor fizico-chimice, se
aseamănă cu acilglicerolii, dar sunt mai stabile la acţiunea luminii, oxidanţilor, temperaturii,
se hidrolizează greu. De aceea, cerurile îndeplinesc în organisme funcţii de protecţie,
acoperind pielea, lâna, frunzele, fructele, ferindu-le de pierderile de apă, umiditate excesivă
şi atacul microbian.
Un interes deosebit îl prezintă stratul de ceară de la suprafaţa fructelor: struguri, mere, pere
şu prune care reprezintă 0,5-1% din greutatea cojii proaspete. Îndepărtarea acestui strat
protector de pe suprafaţa fructelor face ca ele să se altereze mult mai repede sub acţiunea
microorganismelor, atunci când sunt păstrate în stare proaspătă.
Ceridele sunt substanţe albe, amorfe, nemiscibile cu apa, solubile în solvenţi organici. În
compoziţia lor intră atât acizii graşi obişnuiţi, care se găsesc în

acilgliceroli (palmitic, stearic, oleic) cât şi acizii graşi caracteristici cerurilor, cu masă
moleculară mai mare: ex. acidul cerotic C27H54O2.
Printre alcoolii superiori din compoziţia cerurilor s-au semnalat alcoolii: ceticlic C16H34O,
cerilic C27H56O, melisilic C31H64O.
Hidrocarburile care intră în compoziţia cerurilor reprezintă uneori partea cea mai mare din
totalul compuşilor existenţi. Astfel, ceara de pe frunzele de varză conţine 95% n-nonacosan
şi derivaţi ai săi cu grupa carbonilică, iar ceara de pe frunzele de tutun conţine heptacosan
şi n-triacontan. Ceara de pe suprafaţa strugurilor conţine acid palmitic liber, esterul său cu
alcoolul cu masă moleculară mare numit enocaprol, alcool cerilic, alcool melisilic, acid
cerotic.
 Capitolul IV Steride

Steridele sunt lipide simple, de o mare importanţă biologică care se găsesc larg răspândite
în regnul animal, în regnul vegetal şi la microorganisme, dar în cantităţi mici.
Din punct de vedere chimic, steridele sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori ciclici
hidroaromatici care se numesc steroli.
Steridele sunt substanţe de culoare albă, solide, insolubile în apă; cu apa formează emulsii
fine, stabile. Sunt solubile în hidrocarburi, acetonă, greu solubile în alcool. Steridele
constituie fracţiunea saponificabilă a lipidelor.
Sterolii, componenta alcoolică a steridelor, fac parte dintr-o clasă mare de substanţe
naturale care se numesc compuşi steroizi.
Compuşii steroizi. Compuşii din această mare grupă au unele asemănări structurale cu
terpenele. Proprietăţile lor biologice foarte diverse au făcut ca steroizii să reprezinte o clasă
de substanţe deosebit de interesantă şi ca urmare, mult studiată.
12 17 Sub aspect structural, toţi steroizii derivă de la terpena liniară
11
C
13
D
16
scualen, care se ciclizează uşor, astfel că nucleul de bază al
15
1 9
14
acestor compuşi îl reprezintă steranul – compus alcătuit din trei
2 10 8
3
A B cicluri hexagonale (A, B şi C) şi un ciclu pentagonal (D). Cele trei
5 7
4 6
Steran inele ciclohexanice au configuraţie de „scaun”, iar atomii de carbon
care leagă două cicluri între ele sunt asimetrici.
Prezenţa unui substituent care conţine oxigen la atomul C-3 constituie o caracteristică
aproape a tuturor steroizilor naturali. O altă caracteristică o constituie prezenţa grupelor
metil 18 şi 19 legate la atomii de carbon 13 şi 10 respectiv. Sunt şi steroizi (estrogenii) la
care ciclul A este aromatic şi prin urmare atomul de carbon 10 nu poate fi legat cu o grupă
metil.
La atomul de carbon 17 există frecvent un substituent alifatic. Structura acestui substituent
reprezintă un criteriu convenabil pentru clasificarea steroizilor; astfel,

steroizii pot fi cuprinşi în grupe diferite în funcţie de numărul atomilor de carbon din catena
laterală. Catena laterală a sterolilor conţine 8, 9 sau 10 atomi de carbon (numărul total al
atomilor de carbon este 27, 28 sau 29 respectiv), a acizilor biliari - 5 atomi de carbon
(numărul total al atomilor de carbon este 24), a adrenocorticosteroizilor şi progesteronului –
2 atomi de carbon (număr total 21). La estrogenii şi androgenii naturali lipseşte catena
laterală.
Sterolii. Steroizii care au 8–10 atomi 21 de carbon în catena
CH3
laterală substituită la C-17 şi o grupă Colestan
20
hidroxil alcoolică în
CH
poziţia 3 sunt cuprinşi în clasa 18
CH3 denumită steroli.
22CH2
Sunt derivaţi ai hidrocarburii saturate 11
12
13
17
16 colestan.
19
CH3 14 15 23CH
1 9 2
Diverşii steroli se deosebesc între ei 2 10 8 24CH2 prin structura catenei
laterale, prin gradul lor de saturare şi 3
4
5
6
7
26
25CH
27 prin poziţia şi
orientarea hidroxilului din C-3. H3C CH3

Sterolii au rol important în compoziţia citoplasmei unde

formează complecşi cu proteinele şi intră în structura biomembranelor. Prin structura lor
chimică şi prin transformările biochimice, sunt strâns legaţi de o serie întreagă de
substanţe cu acţiune biologică: vitaminele D, hormonii steroizi, acizii biliari, saponinele.
CH3 Cel mai răspândit reprezentant al sterolilor din ţesuturile
Colesterol
CH
animale este colesterolul. Pe lângă hidroxilul din poziţia
CH3
CH2 3, colesterolul are şi o dublă legătură între atomii de
carbon 5 şi 6.
CH3 CH2 Prin reducerea dublei legături se formează doi produşi:
CH2
5
coprostanol şi colestanol care, de asemenea, se întâlnesc
HO
6 CH în organismul
H3C CH3
animal.
Oxidarea colesterolului conduce la formarea 7-
dehidrocolesterolului care conţine o 7-Dehidrocolesterol pereche de duble
legături conjugate. Acest sterol se găseşte în piele şi
constituie precursorul vitaminei D.
Colesterolul formează cu acizii 8 graşi esteri complecşi
– colesteride (în special cu acizii 5
6
7 stearic, palmitic sau
HO
oleic).
Colesteridele acizilor superiori sunt larg distribuite în organismul animal, însă trebuie
precizat că numai 10% din colesterol este legat cu acizii graşi, adică există sub formă de
colesteride. Restul se găseşte sub formă liberă şi în cantităţi mai mari în sânge, ficat,
creier. Nivelul colesterolului în sânge, în mod normal în limitele 150-220 mg/100 ml, este
atât în stare liberă (1/3) cât şi esterificat (2/3) şi reprezintă colesterolemia.
Colesterolul este prezent în toate celulele şi ţesuturile. În organism îndeplineşte o serie de
funţii vitale: participă la procesele de osmoză şi difuziune care au loc în celule şi la care,
colesterolul menţine apa necesară pentru activitatea vitală; participă la metabolismul unor
hormoni, la neutralizarea toxinelor bacteriene şi parazitare; are proprietăţi antihemolitice
etc.
Ergosterolul sau provitamina D este reprezentantul
sterolilor ce se găsesc în microorganisme.
Ergosterol
Cantităţi mari de ergosterol conţin ciupercile,
drojdiile şi unele bacterii. Se găseşte şi în organismul
animal alături de colesterol în toate ţesuturile, însă în
piele, unde are loc convertirea CH3 în vitamină D2,
ergosterolul reprezintă 35 – HO 40% din totalul sterolilor.
În drojdii, conţinutul de ergosterol reprezintă 2%
din substanţa uscată şi de aceea se folosesc pentru extragerea sa industrială în scopul
obţinerii ulterioare a vitaminelor din grupul D.
În unele produse de origine vegetală se găsesc o serie de steroli, printre care mai frecvent
se întâlneşte sitosterolul care este principalul component al sterolilor din uleiul de soia,
uleiul din seminţe de bumbac şi uleiul din germeni de cereale.
De cele mai multe ori, sitosterolul este însoţit, mai ales în uleiul de germeni, de
stigmasterol.

-Sitosterol Stigmasterol
Acizii biliari sunt
steroizi a căror
caten CH3
C2H5 CH3 ă Colan
CH3
HO HO latera CH2
lă CH3 CH2
este alcătuită din cinci atomi de carbon şi se termină cu o grupă
carboxilică. Împreună cu sărurile lor reprezintă componenţii principali ai CH3
bilei şi sunt sintetizaţi de organismul animal din colesterol. Structura lor
deriva de la hidrocarbura colan.
Diverşii acizi biliari se deosebesc între ei prin numărul de grupe hidroxil şi locul ocupat de
acestea în moleculă. În bila umană au fost izolaţi următorii patru acizi biliari: acidul colic,
acidul dezoxicolic, acidul chenodezoxicolic şi acidul litocolic:
 R2

R1 = R2 = R3 = OH acid colic
R1 = R2 = OH; R3 = H acid dezoxicolic
COOH R1 = R3 = OH; R2 = H acid chenodezoxicolic
R1 = OH; R2 = R3 = H acid litocolic
R1 R3

În toţi aceşti compuşi, toate grupele hidroxil au o configuraţie α (în spatele nucleului
tetraciclic), iar ciclurile A şi B au o configuraţie normală (cis). În bila umană predomină
acidul colic. Acidul colic şi acidul chenodezoxicolic se sintetizează în ficat din colesterol; de
aceea se numesc acizi biliari primari. Ceilalţi sunt sintetizaţi în lumenul intestinal sub
acţiunea microorganismelor, din acizii biliari primari; se numesc acizi biliari secundari.
De regulă, aceşti doi acizi sunt legaţi în bilă cu aminoacizii glicina şi taurina prin legături
amidice, sub forma acizilor glicocolic şi taurocolic:
O O
C23H26(OH)3 C NH CH COOH C23H26(OH)3 C NH CH2 CH2 SO H
2 3
Acidul glicocolic (colilglicina) Acidul taurocolic (coliltaurina)

Aceşti doi compuşi, sub formă de săruri de sodiu sau potasiu (săruri biliare), realizând un
circuit enterohepatic, îşi exercită rolul în digestia şi absorbţia lipidelor şi componentelor
liposolubile. Acest rol este asigurat atât prin activarea lipazelor intestinale cât şi datorită
proprietăţilor tensioactive (detergente) ale acestor săruri, ceea ce permite emulsionarea
grăsimilor alimentare în intestin mărind astfel suprafaţa de acţiune a lipazei pancreatice. De
asemenea, sărurile biliare solubilizează acizii graşi, colesterolul facilitând absorbţia lor prin
peretele intestinal.
 Capitolul V Fosfolipide ( fosfatide)
Fosfolipidele sunt esteri ai unor polialcooli cu acizi graşi superiori în constituţia cărora mai
intră un rest de acid fosforic şi o bază azotată.

În compoziţia fosfolipidelor se găseşte unul dintre următorii trei polialcooli: glicerolul,

inozitolul sau sfingozina:
OH OH
CH2 OH OH
H H H
CH OH OH H CH3 (CH2)12 CH CH CH CH CH2OH
HO H
CH2 OH OH NH2
H OH
glicerol inozitol sfingozina

În funcţie de tipul alcoolului din compoziţia lor, fosfolipidele se împart în:

- glicerofosfolipide;
- inozitfosfolipide;
- sfingofosfolipide.
Uneori, prin termenul de fosfatide se înţeleg numai glicerofosfolipidele şi nu întreaga grupă
de fosfolipide.
Dintre acizii graşi superiori, în molecula fosfolipidelor pot intra atât saturaţi cât şi nesaturaţi
(palmitic, stearic, linoleic, linolenic, arahidonic, lignoceric, nervonic etc.)
În molecula unei fosfolipide se întâlneşte, de asemenea, acidul fosforic, frecvent sub forma
unui singur rest, mai rar două resturi. În sfârşit, moleculele de fosfolipide conţin diverşi
compuşi cu azot, cel mai des colina, etanolamina şi serina.
OH NH2
CH3
HO CH2 CH2 N CH3 HO CH2 CH2 NH2 HO CH2 CH COOH
CH3
colina etanolamina serina

Prin proprietăţile fizico-chimice, fosfolipidele amintesc de acilgliceroli.

Fosfolipidele se dizolvă bine în solvenţi organici (benzen, eter, cloroform etc.); cu apa dau
emulsii şi, de asemenea, formează soluţii coloidale deoarece posedă grupe polare.
Capătul la care este aşezat restul de acid fosforic are proprietăţi hidrofile, în timp ce cele
două grupe acil, provenite de la acizii graşi, formează partea hidrofobă :
 O
CH2 O C CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH3
O
CH O C CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH CH CH CH CH2 CH2 CH2 CH2 CH CH3
2 2 2

HO CH2
O P O
HO

cap polar cozi nepolare, hidrofobe

hidrofil

Datorită acestei structuri, fosfolipidele au proprietatea de a forma emulsii stabile şi sunt

utilizate în industria alimentară în calitate de emulgatori pentru fabricarea cremelor,
ciocolatei, maionezei, sosurilor etc.
Fosfolipidele intră în compoziţia tuturor ţesuturilor şi celulelor organismelor animale şi
vegetale, însă cantităţi foarte mari conţine ţesutul nervos al omului şi vertebratelor. Multe
fosfolipide conţin inima şi ficatul animalelor, seminţele plantelor (soia, bumbac, floarea-
soarelui), ouăle păsărilor, icrele şi lapţii peştilor etc. Ele formează uşor complexe cu
proteinele, participă la formarea biomembranelor şi graţie structurii lor chimice (prezenţa
grupelor polare, a părţilor hidrofilă şi hidrofobă), fosfolipidele asigură semipermeabilitatea
acestora.
După cum se ştie, biomembranele sunt alcătuite din două straturi de lipide înconjurate de
proteine. Către proteine se îndreaptă partea hidrofilă a fosfolipidelor, iar în interior sunt
dispuse cozile hidrofobe ale acizilor graşi.
Rolul biologic deosebit al acestor compuşi este dovedit şi de faptul că ei reprezintă până la
50% din toate lipidele membranelor.
Unele fosfolipide participă la procesele de metilare datorită prezenţei, în molecula lor, a
resturilor de colină.
Cele mai importante grupe de fosfolipide sunt:
V 1. Glicerofosfolipide
Sunt esteri ai glicerolului, acizilor graşi superiori, acidului fosforic şi unei baze azotate. Din
această categorie de lipide fac parte: acizii fosfatidici, colinfosfolipidele,
etanolaminfosfolipidele, serinfosfolipidele şi acetalfosfolipidele (plasmalogene).
a) Acizii fosfatidici sunt cele mai simple glicerofosfolipide; conţin glicerol, acizi graşi şi un
rest de acid fosforic:
CH2 O OC R1 CH2 O OC R1
CH O OC R2 OH
CH O-P=O
OH
OH
CH2 O-P=O
OH CH2 O OC R2

Acid fosfatidic Acid fosfatidic

Acizii fosfatidici intră în structura tuturor glicerofosfolipidelor. Se găsesc în ţesutul nervos,

în ficat, în germenii cerealelor, în frunzele plantelor; ei joacă un rol important în biosinteza
acilglicerolilor şi a fosfolipidelor.
Acizii fosfatidici pot lega încă un rest de glicerină cu formare de fosfatidilgliceroli.

OH
CH2 O OC R1 CH2 OH CH2 O OC R1 CH2 O P O CH2
CH O OC R2 CH OH CH O OC R2 CH OH O CH O OC R3
OH OH CH2 O OC R4
CH2 O P O CH2 CH2 O P O CH2
O O
Fosfatidilglicerol Cardiolipina

Cel mai important compus de acest tip este cardiolipina izolată din miocard şi care este un
difosfatidilglicerol. Se găseşte în membrana internă a mitocondriilor. Este singurul fosfolipid
care posedă proprietăţi imunologice cunoscute.
Cantităţi mari de fosfatidilglicerol se găsesc şi în cloroplaste, reprezentând până la 50% din
cantitatea totală de lipide din frunze.
b) Colinfosfolipidele sunt glicerofosfolipide
care au drept bază azotată colina. În CH2 O OC R1 funcţie de poziţia
restului de acid fosforic la atomul de CH O OC R 2 carbon α sau β al
glicerolului, se deosebesc OH + CH3
CH2 O P O CH2 CH2 N
α- şi β-colinfosfolipide. Se mai numesc CH3 lecitine. Lecitinele
O
naturale sunt de formă α. Sunt optic CH3 active şi aparţin
seriei L. Lecitinele sunt substanţe albe, -colinfosfolipidã hidroscopice,
ceroase, care se solubilizează bine în solvenţi ai grăsimilor. Se găsesc în cantităţi
importante în diferite ţesuturi şi organe animale (ficat, creier, rinichi, ou) şi în cantităţi mai
mici în ţesuturile vegetale (soia, germeni de cereale).
În structura lecitinelor naturale intră cel puţin un acid gras nesaturat (care conţine de la una
la patru duble legături) în poziţia C-2. Acidul gras saturat ocupă, de regulă, poziţia C-1.
Lecitinele se obţin industrial din soia, iar în industria alimentară se folosesc ca emulgatori.
c) Etanolaminfosfolipidele şi serinfosfolipidele sunt glicerofosfatidele care conţin
etanolamina şi respectiv serina drept compuşi cu azot. În natură sunt mai puţin răspândite
decât lecitinele. Au proprietăţi şi roluri metabolice asemănătoare cu colinfosfolipidele. Prin
urmare, intră în structura biomembranelor şi participă la o serie de procese asemănător
lecitinelor.
CH2 O OC R1 CH2 O OC R1
CH O OC R2 CH O OC R2
NH2
OH OH
CH2 O P O CH2 CH2 NH2 CH2 O P O CH2 CH
O O COOH

Etanolaminfosfolipidã Serinfosfolipidã
(Cefalinã)

Se consideră că aceste glicerofosfatide pot trece una în alta deoarece ele se deosebesc
numai prin bazele azotate, între care există o legătură genetică:
 CH3
decarboxilare metilare +
HO CH2 CH NH2 HO CH2 CH2 NH2 HO CH2 CH2 N CH3
CH3
COOH
serinã etanolaminã colinã

d) Acetalfosfolipide (plasmalogene) reprezintă un grup de substanţe diferite oarecum ca

structură de cele descrise anterior, deoarece în locul acidului gras saturat care esterifică
glicerolul în poziţia C-1, se află o aldehidă cu un număr mare de atomi de carbon:
CH2 O CH CH R1 R1 = radicalul aldehidei unui acid gras superior. Baza azotată
CH O OC R2 poate fi colina, etanolamina sau serina.
OH
CH2 O P O CH2 CH2 NH2 Plasmalogenii se întâlnesc în diferite organe animale, mai ales în
O creier şi celulele nervoase. Importanţa lor fiziologică nu este încă
suficient de clară. Se presupune că datorită labilităţii joacă un rol
Plasmalogen
important în metabolismul substanţelor în ţesuturi, în special în
creier. Cu vârsta, cantitatea de acetalfosfolipide se micşorează.

V 2. Inozitfosfolipide (fosfoinozitide)
Sunt lipide complexe care prin hidroliză formează o moleculă de glicerol, o moleculă de
inozitol, două molecule de acid gras şi 1-3 molecule de acid fosforic. Sunt derivaţi ai
acidului -fosfatidic. 4-Difosfo şi 4,5 – trifosfoinozitidele sunt prezente în creier unde
reprezintă mai mult de jumătate din toate fosfoinozitidele.
În unele organisme vii se întâlnesc şi inozitfosfolipide mai complexe, care conţin, pe lângă
componenţii menţionaţi şi monozaharide (arabinoză, galactoză, manoză, glucoză) legate
de acidul fosforic sau de inozitol.
CH2 O OC R1
OH OH CH O OC R2
OH
H O P O CH2
H H
HO OH H O
O P O H
HO
H OH

4-Difosfoinozitidã

V 3. Sfingofosfolipide
Sunt fosfolipide care nu conţin în moleculă glicerol, ci un aminoalcool cu lanţ lung care se
numeşte sfingozină. În molecula unei sfingofosfolipide, sfingozina se leagă prin legătură
amidică cu un acid gras, formând un compus numit ceramidă
şi printr-o legătură esterică cu acidul fosforic şi colina. Acizii graşi care se întâlnesc în
compoziţia acestor fosfolipide sunt: lignoceric, nervonic, stearic, palmitic etc.

O HO CH
3
CH3 (CH2)12 CH CH CH CH CH2 O P O CH2 CH2 N CH3
OH NH CO R OH CH3

Sfingofosfolipidã

Diferitele sfingofosfolipide se deosebesc între ele prin natura acidului gras care intră în
compoziţia lor.
Sfingofosfolipidele constituie una dintre cele mai importante grupe de fosfolipide. Se
găsesc în cantităţi mici în toate ţesuturile animale, în stare liberă în diverse structuri, de
exemplu în membrana celulară sau în teaca de mielină a axonilor. De aceea se mai
numesc sfingomieline.
Conformaţional, sfingofosfolipidele sunt asemănătoare cu colinfosfolipidele, având ca
acestea o porţiune hidrofilă şi una hidrofobă. Deoarece restul de sfingozină şi restul de acid
gras însumează un număr de atomi de carbon sensibil egal cu cel a două resturi de acid
gras din molecula colinfosfolipidei, raportul dintre dimensiunile porţiunilor hidrofilă şi
hidrofobă este acelaşi la cele două tipuri de fosfatide.
 Capitolul VI Glicolipide

Glicolipidele sunt substanţe complexe, care au o structură destul de diferită, însă în toate
sunt prezente sfingozina şi o componentă glucidică. Se împart în cerebrozide şi
gangliozide.

VI 1. Cerebrozide
Sunt lipide complexe care prin hidroliză formează o moleculă de sfingozină, un acid gras şi
o hexoză (mai frecvent galactoza, mai rar glucoza). În molecula unei cerebrozide restul de
sfingozină este legat amidic cu acidul gras şi eteric cu o moleculă de hexoză. Restul de
hexoză este legat -glicozidic.
Structura generală a unei cerebrozide se prezintă astfel:
H2C OH OH acid lignoceric
HO O acid nervonic
O CH2 CH CH CH CH (CH2)12 CH3 R
H
OH H NH CO R acid cerebronic
H H
H HO
Galactocerebrozid

Cerebrozidele se deosebesc între ele prin natura acidului gras pe care-l conţin în moleculă.
De altfel, după acidul gras constituent au şi denumiri diferite: cerebrone - care conţin acid
cerebronic, cerazine – care conţin acid lignoceric, nervone – care conţin acid nervonic etc.
Cerebrozidele se găsesc în cantităţi mari în creier, în măduva spinării şi în microzomi.

VI.2 Gangliozide
Reprezintă un grup de substanţe cu structură complexă. Sunt compuşi cu masă moleculară
mare în compoziţia cărora, alături de acizii graşi superiori, aminoalcoolul sfingozina,
hexoze şi galactozamină intră şi acidul neuraminic sau derivatul său acidul sialic.
Structura generală a unui gangliozid poate fi reprezentată astfel:
Gal (12) NAcGal (14) Gal (14) Glu - Sfingozinã + Acid gras
3
 Ceramida
2
NAcN

Gal = galactoză; Glu = glucoză;

NAcGal = N-acetil-galactozamină;
NAcN = acid N-acetil-neuraminic sau sialic.
Gangliozidele se găsesc în cantităţi mari în creier, la nivelul terminaţiilor nervoase. Au rol
important în transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Au capacitatea de a
restabili excitabilitatea electrică a ţesutului nervos. De asemenea, gangliozidele leagă
specific sau inactivează unele toxine bacteriene.
Au fost găsite gangliozide şi în cloroplaste, ceea ce demonstrează participarea lor şi în
activitatea vitală a plantelor.
 PARTEA A II-A
MATERIAL DE STUDIU

Grasimea in exces nu este doar o problema de ordin estetic.

Persoanele supraponderale prezinta un risc foarte ridicat de deces, din pricina bolilor pe
care excedentul de grasime le poate produce la nivelul intregului organism. De la bolile
cardiovasculare, pana la iminenta declansarii diabetului de tip 2, grasimea in exces este un
ucigas tacut, capabil sa scurteze seminificativ durata de viata.
Supraponderalitatea si obezitatea cresc suscebilitatea dezvoltarii afectiunilor cardiace, a
diabetului si a anumitor tipuri de cancer. In sarcina, kilogramele in exces pun in pericol
sanatatea mamei si supravietuirea fatului.
Calculul greutatii normale a organismului
Multe persoane ignora pericolul acumularii catorva kilograme in plus anual, mai ales daca
ele sunt dificil de sesizat cu ochiul liber. Din pacate, grasimea excedentara tinde sa se
acumuleze de-a lungul timpului intr-un ritm constant si crescator, in lipsa unor masuri de
mentinere a greutatii normale.

Cele doua cai de monitorizare a stadiului greutatii corporale sunt calculul indexului de masa
corporala (IMC) si masurarea dimensiunii taliei.

Indexul de masa corporala evalueaza raportul dintre greutate si inaltime, oferind un indice
relevant pentru categoria ponderala din care o persoana face parte. Astfel

- greutatea normala prezinta un IMC cuprins intre 18,5 si 24,9;

- supraponderalitatea prezinta un IMC cuprins intre 25 si 29,9;
- obezitatea prezinta un IMC de 30 sau mai ridicat;
Masurarea taliei ajuta de asemenea la depistarea grasimii in exces, intrucat stratul de
grasime depus in zona abdomenului este un reper important pentru toate celelalte tesuturi
grase din alte regiuni ale corpului. Femeile cu o talie mai mare de 88,9 cm si barbatii cu o
masura a taliei de peste 100 de cm prezinta un risc crescut de dezvoltare a bolilor provocate
de obezitate.
Boli provocate de grasimea in exces

1. Infarctul
Cercetatorii suedezi au putut confirma, intr-un studiu de specialitate, ca grasimea in exces
este o cauza propriu-zisa a infarctului. Cei 200.000 de subiecti analizati au relevat o relatie
de tip cauza-efect intre atacul cardiac si supraponderalitate sau obezitate.

Astfel, participantii cu un index de masa corporala crescut au prezentat un risc major de

producere a unui infarct.
2. Ciroza hepatica nonalcoolica
Ciroza hepatica determinata de steatohepatita nonalcoolica presupune acumularea grasimii
in ficat. Aceasta boala este asociata de multa vreme cu obezitatea si afecteaza in jur de
24% din populatia Pamantului, fiind totodata responsabila si cu declansarea ocazionala a
cancerului hepatic. Pacientii cu steatohepatita nonalcoolica resimt o stare de oboseala
accentuata si disconfort abdominal, fiind totodata predispusi si bolilor cardiace coronariene.
3. Diabetul de tip 2
Cercetatorii suedezi au mai descoperit o legatura foarte stransa intre grasimea in exces a
corpului (in special cea concentrata in jurul abdomenului) si riscul de dezvoltare a
diabetului de tip 2. Acest lucru este explicabil, intrucat obezitatea influenteaza secretia de
insulina si poate conduce la dezvoltarea rezistentei la insulina, ceea ce cauzeaza fluctuatii
masive ale zaharului in sange.

4. Hipertensiunea arteriala si ateroscleroza

Grasimea in exces conduce de cele mai multe ori la declansarea hipertensiunii arteriale, un
factor de risc major pentru producerea unui infarct. Cresterea greutatii corporale este
insotita de ridicarea nivelului de colesterol in sange, fenomen care
provoaca ateroscleroza (ingrosarea peretilor arteriali prin acumularea unei placi grase in
interior).
5. Afectiunile renale
Tesutul adipos acumulat in jurul rinichilor ajunge in cele din urma sa imbolnaveasca aceste
organe vitale, in special in cazul suferinzilor de diabet si hipertensiune arteriala. Potrivit
publicatiei Societatii Americane de Nefrologie, afectiunile cardiace sunt responsabile cu
31,2% mai multe decesuri premature in randul pacientilor diagnosticati cu diabet de tip 2,
comparativ cu pacientii care nu sufera de diabet.

6. Cancerul de san
Dupa menopauza, productia de estrogen din corpul unei femei provine din tesuturile grase,
incetand sa fie intretinuta de activitatea ovariana. O femeie supraponderala, cu mult tesut
adipos corporal, va avea un nivel de estrogen foarte ridicat, hormon care poate sa
alimenteze cresterea tumorilor sanilor si a celor uterine.
De asemenea, nivelul ridicat de insulina produs de supraponderalitate este si el corelat cu
un risc crescut de dezvoltare a cancerului de san. Femeile cu o greutate in exces si
diagnosticate cu cancer mamar au mai putine sanse de supravietuire, comparativ cu
femeile normoponderale.
In plus, cercetatorii au mai descoperit ca dietele bogate in lactate grase multiplica
ingrijorator riscul decesului dupa declansarea cancerului de san.

7. Tulburarile de somn
Exista un cerc vicios intre greutatea corpului si calitatea somnului deoarece tulburarile de
somn pot determina cresterea in greutate, iar numarul de kilograme in plus provoaca
dificultati de somn.
Persoanele supraponderale ajung deseori de sufere de apnee de somn, insotita de tulburari
de respiratie si senzatii accentuate de ameteala la trezire.

Apneea de somn si privarea de odihna agraveaza conditii medicale cronice, precum

diabetul de tip 2, fibrilatia atriala sau hipertensiunea arteriala. Asadar, combinatia dintre un
index de masa corporala prea ridicat si o tulburare de somn grava poate creste alarmant
riscul mortalitatii.
8. Tulburarile psihice
Persoanele cu obezitate morbida, in special, ajung sa sufere tulburari psihice care le pot
pune viata in pericol. Acestia au tendinta sa se izoleze de societate, sa piarda sensul
existentei lor si sa dezvolte tipuri grave de depresie, soldate ocazional cu suicidul.

Pacientii integrati in aceasta categorie de risc au nevoie de atentia familiei si a medicilor

specialisti, care sa le ofere alternative de a-si recapata echilibrul fizic si mental.
Un regim alimentar recomandat de medic, cateva solutii de specialitate care ajuta la
pierderea kilogramelor in exces si consilierea psihologica pot preveni suicidul survenit pe
fondul tulburarilor psihice produse de complexul supraponderalitatii.
 Studiu pe cazuri clinice:

Cazul 1

Nume:Vasilescu Ṣefan Stare civilǎ:cǎsǎtorit,2 copii

Data naṣterii:17.11.1933 Ocupaṭie:pensionar
Domiciliu:VN.Focṣani
Data internǎrii:24.01.2011
Diagnostic internare: comǎ hipoglicemicǎ
Motivele internǎrii:Pacientul prezintǎ:transpiraṭii profunde,agitaṭie psihicǎ,
contracturǎ muscularǎ,tremurǎturi ale mâinilor.
Nevoi afectate:-nevoia de respira ṣi a avea o bunǎ circulaṭie
-nevoia de a avea o bunǎ posturǎ,prin alterarea mobilitǎṭii,hiperflexia osteo-
tendinoasǎ,semnul Babinski bilateral
-nevoia de a elimina
-nevoia de a miṣca prin alterarea mobilitǎṭii

Diagnostic de Obiective Intervenṭiile asistentei Evaluare

nursing Rol propriu Rol delegat
24.01.2011 Pacientul sǎ aibǎ o -asigurǎ poziṭia cea Medicul recomandǎ Dupǎ
1. Tahicardie tensiune bunǎ mai favorabilǎ Oxigenoterapia, administrarea
(hipotensiune) circulaṭiei Enalapril,recomandǎmedicaṭiei de
-asistenta recolteazǎ ȋn crizǎ i.v. sau urgenṭǎ pacientul
analize biochimice: s.c. o prezintǎ o stare
glicemie,Na,K,Cl,U fiolǎ de glucom 1 ȋmbunǎtǎṭitǎ,
ree,pH,glicemiile se mg,recomandǎ tensiunea
repetǎ din 2 ȋn 2 ore teste mǎrindu-se puṭin.
de Se continuǎ
glicemie,Na,K.La tratamentul
recomandarea
medicului se
recomandǎ:Enala
pril 5 mg,glucozǎ
33% direct pe
venǎ
2.Hipertensiune Pacientul sǎ nu -asigur condiṭii de -administrez medicaṭia
Pacientul prezintǎ
din cauza procesului prezinte febrǎ ȋn confort termic ȋn ȋncǎ stare febrilǎ
cu anribiotice,respectiv
infecṭios manifestatǎ decurs de 24 ore salon Ampicilinǎ 1g/6ore, din cauza infecṭiei
prin febrǎ 38ͦC, -asigur lenjerie Algocalmin1x2/zi ṣi a procesului
frison adecvatǎ -se administreazǎ ṣi infecṭios
-ṣterg tegumentele Antihistaminice(clor-
 pacientului dupǎ feniramin 1cp seara)
fiecare transpiraṭie
-asigur hidratarea
corectǎ

3.Tuse Pacientul sǎ aibǎ o -asigur calmarea Administrez medicaṭia Ȋn urma

bunǎ respiraṭie fǎrǎ pacientului ṣi poziṭi- indicatǎ de medic cu tratamentului se
sǎ se ȋnece sau sǎ onarea lui cât mai antitusive:Flavomed observǎno stare
tuṣescǎ confortabilǎ 1x2/zi,Siofor 850x2/ziamelioratǎ de tuse
25.01.2001 Pacientul sǎ aibǎ 4 -asigur liniṣtea pe -administrez la Pacientul epuizat
1.Dificultate ȋn a se ore de odihnǎ coridor ṣi ȋmi planific indicaṭiile medicului din cauza somnului
odihni nocturnǎ programul de sedative:Diazepam nocturn
-evaluez la orele tratament astfel ȋncât s seara -a dormit un
18:00 ṣi 6:00 sǎ nu deranjez numǎr de 3-4ore
pacientul pe noapte
-aerisesc salonul
pentru a favoriza
somnul

2.Agitaṭie Pacientul sǎ fie -liniṣtesc pacientul ṣi -la indicaṭia Dupǎ

liniṣtit psihic, ȋi vorbesc frumos. medicului curant, administrarea
echilibrat La nevoie ȋl imobolizez administrez calmantetratamentului
la pat pentru liniṣtire ṣi sedative: pacientul este
Diazepam 1cp per osechilibrat psihic

3.Durere toracicǎ Pacientului i se Bolnavul mai

posterioarǎ amelioreazǎ prezintǎ durere
durerea toracicǎ
4.Dispnee ṣi dureri Pacientul sǎ Asistenta mǎsorǎ La indicatiile Ȋn urma
precordiale prezinte o funcṭiile vitale ale medicului i-a analizeadministrǎrii
respiraṭie ȋn limite organismului pentru determinarea: tratamentului
normale si sǎ-i glucozǎ:173mg/dl, bolnavului i s-a
diminueze dispneea uree:26,6mg/dl ameliorat dispneea
ṣi durerile creatininǎ:1,35mg/dl reuṣind sǎ respire
precordiale -medicul recomandǎ bine farǎ oxigen
test pentru
determinare corpi
cetonici absenṭi
Urina:culoare galben-
citrin,aspect limpede
Medicul recomandǎ
oxigenoterapie
26.01.2011 Pacientul sǎ fie Asistenta ȋncearcǎ sǎ Medicul recomandǎ Pacientul prezintǎ
1.Transpiratii echilibrat hidrateze bolnavul cu perfuzie de glucozǎ tegumente uscate
abundente hidroelectrolitic apǎ cu zahǎr,suc de hipertonǎ cu vit.B1, ṣi curate.Obiectiv
fructe cu zahǎr sau B6,B12,recomandǎ realizat.
miere Amaril-1mg/zi
 -asistenta schimbǎ Piracetam 1 fiolǎ
Lenjeria
-cântǎreṣte pacientul
ṣi urmaraṣte bilanṭul
hidric

2.Alterarea Sǎ atingǎ un grad Mobilizez pasiv

mobilitǎṭii hiperfle- de autonomie pacientul la 2ore de
xia osteo-tendinoase Sǎ se deplaseze decubit dorsal
ȋn decubit lateral stâng
ṣi drept
3.Tahicardie Pacientul sǎ -adopt cu pacientul o Medicul recomandǎ Pacientul se
prezinte o bunǎ poziṭie carte sǎ-i -oxigenoterapia prezintǎ cu
circulaṭie ṣi favorizeze respiraṭia -Enalapril 5 mg modificǎri bune
respiraṭie -recoltez probe pentru ale respiraṭiei T.a.
determinarea glicemiei este ȋn limite
din 2 ȋn 2 ore normale
-ridic extremitatea Se recomandǎ
cefalicǎ a somierei continuarea
pentru realizarea\ tratamentului ȋn
acestei ambulatoriu
27.01.2011 Pacientul sǎ Asistenta liniṣteṣte Medicul recomandǎ: Pacientul prezintǎ
1.Agitaṭie prezinte o stare de bolnavul ṣi ȋi ȋnspirǎ Fenobarbital 1fiolǎ o stare amelioratǎ
liniṣte ṣi confort un climat de ȋncredere i.m.,oxigenoterapia de agitaṭie.Ȋn
fizic ṣi psihic -atinge bolnavul ṣi ȋl urma instituirii
calmeazǎ cu vorbe tratamentului
liniṣtitoare.La nevoie obiectivului este
administreazǎ realizat.
calmante.Dacǎ
depaṣeṣte limita este
legat de pat.
Asistenta pregǎteste
masca pentru
oxigenoterapie.
2.Alterarea Pacientul sǎ se -Pacientului i se Ȋn urma tuturor
mobilitǎṭii miṣte singur ṣi sǎ solicitǎ cooperarea la tehnicilor,
aibǎ o buna posturǎ, schimbǎrile poziṭiei pacientul se
sǎ atingǎ un grad de -efectuez masaj,cel prezintǎ cu o bunǎ
autonomie maxim. puṭin 10 minute,al mobilitate.
spatelui ṣi membrelor Obiectiv realizat.
-ȋncurjez pacientul
pentru mobilizarea
activǎ a segmentelor
corpului
Concluzii
 Boala nu vine întâmplător,datorându-se unor încălcări ale legilor naturii într-o
anumită perioadă din viața unei persoane.Această încălcare,voită sau nevoită –
accidentală,având loc cu multe generații în urmă fiind rezultatul unei calamității
naturale.Exemplu find radiațiile meteoritului Tunguska,acum 80 de ani,cauzând mutații
genetice rezultând afecțiuni curente.
Pe lângă aceste radiații,cunoscuți sunt și alți agenți dăunători se aduc pagubă
cromozomilor,fiind:alcoolul,condimentele aromate(piper,ghimbir),tututnul,cafeaua și
multe medicamente și droguri.Și stilul nostru de viață contemporan atrage producerea bolii
fiind incluse:dieta,obiceiurile bune și rele,stresul,activitățile și tipul de recreație.
Dr.Hans Selyei a studiat timp de 30-40 de ani bolile produse de stilul de
viață,devenind expertul de frunte pe plan mondial privind stresul și bolile asemănăoare.În
laborator,acesta experimentează multe feluri de stres cum sunt frigul și oboseala
prelungită,descoperind că organismul se adaptează-acomodează cu schimbări în tensiunea
arterială,în circulația și compoziția sângelui,pupilele se dilată,mușchii devin tensionați,gura
se usucă,schimbându-se și elasticitatea pielii.Toate acestea și multe modificări solicitând
energie de la corp și creier.
Adaptarea și acomodarea la stres continuă cât timp există stresul,atât timp cât
depozit de energie există.
Glandele suprarenale se adaptează și ele eliberând hormoni ai stresului.
Stresul accelerează evoluția celor mai multe boli,făcându-le mai dificile și
dureroase,boli ce apar timpurii în viață.El joacă cu singuranță un rol foarte important și în
apariția diabetului și sindromului hipoglicemic.
Diabetul,sindromul hipoglicemic și afecțiunile asociate acestora cum
sunt:hipertensiunea,cancerul, obezitatea și bolile coronariene sunt astăzi cele mai des
întâlnite în Statele Unite ale Americii,cauza fiind stilul de viață.
Persoanele cu diabet sunt de două ori mai mult predispuse bolilor de inimă decât
cele nediabetice,riscul fiind cauzat de:hipertensiune,colesterolul ridicat și ateroscleroză.
Ținerea diabeticului sub control include reducerea tuturor factorilor de risc
colesterolului ca:
-reducerea cantității de colesterol prin folosirea unei diete fără produse de origine
animală.
-stăpânirea stresului prin exerciții fizice și relaxante.
-reducerea tensiunii arteriale prin exercițiu fizic și dietă relaxantă.
-renunțarea la fumat,fumatul intensificând riscurile în cazul diabetului.
Cazul II

CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE

Iniţiale: U.E. ;

Vârsta: 72 ani;

Sex: M;

Stare civilă: căsătorit;

Nr. copii: 1;

Religie: ortodoxă;

Naţionalitate: română;

Lb. vorbită: română;

Ocupaţia: pensionar;

Domiciliul: localitatea Oneşti; locuieşte cu soţia.

Gr. Sangvin AII, RH (+). Alergic la penicilină.

Data internării: 7.04.2013 (prin Urgenţă)

Diagnostic: HTA stadiul III

Motivele internării: dureri precordiale, vertij, cefalee, dispnee.

Stabilirea legăturii cu pacientul: în prima zi de stagiu şi a doua zi de la internarea pacientului.

Mod de comunicare: comunicare verbală eficientă. Poate da toate relaţiile necesare.

Semne subiective: dureri precordiale, sufocare, ameţeli, cefalee.

Semne obiective: TA=180/100 mmHg, stare generală alterată, tegumente palide, edeme
gambiere.

Antecedente personale:

HTA din 1977

Angor instalat din 1995

Bypass coronarian 1996

Diabet zaharat tip II 1995 (tratament cu insulină din 2002)

Fibrilaţie atrială 2006

AVC embolic 2006

Antecedente heredocolaterale

Mama decedată la 55 ani de cancer gastric.

Tatăl decedat la 42 de ani.

Condiţii de viaţă: locuieşte la bloc într-un apartament cu 2 camere cu soţia în condiţii bune.

Comportament: nu a fumat niciodată. Consumă cafea şi a renunţat acum 8 ani la alcool.

Obişnuinţe alimentare: regim hipoglucidic şi hiposodat.

Aspect fizic: T=1,67m, G=80kg

ISTORICUL BOLII:

Pacientul suferă de HTA din 1997, este anginos, diabetic şi cu obstrucţie obliterantă din
1995 cu bypass aorto-coronarian, în fibrilaţie atrială cronică din 2006 cu un AVC emolic din
2006 cu severe decompensări cardiace în ultimii 2 ani, cu crize anginoase prelungite. Se
internează în 7.04.2013 prezentând dispnee de decubit, durere precordială, ameţeli, cefalee. Are
şi o viroză respiratorie.
 ANALIZA DATELOR

Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientului am constatat că acesta are perturbate
următoarele nevoi:

Nr. Probleme rezultate din

Nevoi perturbate Manifestări
crt. nevoile perturbate

1. Circulaţie şi respiraţie Valori crescute ale TA,

De a evita pericolele
inadecvată glicemiei

2. De a avea o bună Vertij, cefalee, oboseală,

Circulaţie deficitară, HTA
respiraţie şi circulaţie dispnee

3. De a elimina Eliminare deficitară Edeme ale gambelor

Dureri la nivelul membrelor

De a se deplasa şi a
4. Circulaţie inadecvată inferioare, deplasare
avea o bună postură
îngreunată

5. De a se alimenta Regim hiposdat Inapetenţă

Surse de dificultate:

- de ordin biofizic: vârsta, sexul, organism predispus, efort fizic, alimentaţie, boli
preexistente, retenţie de apă în organism;

- de ordin socio-cultural: lipsa cunoaşterii;

- de ordin psihologic: stress, situaţie de criză.

= Diagnostic de nursing =
 1. a. Actual

HTA cauzată de efortul fizic manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii.

b. Potenţial

Pericol de şoc respirator, AVC dacă nu se intervine pentru scăderea TA.

2. a.Actual

Dificultatea de a-şi păstra sănătatea cauzată de cresterea glicemiei peste valorile normale şi
HTA manifestate prin vertij, cefalee, oboseală, hiperglicemie.b.Potenţial

Pericol de comă diabetică dacă nu se intervine pentru scăderea glicemiei.

Pacientul: UE, 72 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare

perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate

Nevoia de Circulaţie deficitară, Pacientul să Asigur repaos in În urma

a avea o HTA manifestată prin prezinte TA în poziţie administrării
bună cefalee, vertij, dureri limite normale. semişezândă, tratamentului,
circulaţie şi precordiale, palpitaţii. Pacientul să înregistrez TA a mai
respiraţie aiba o respiraţie funcţiile vitale, scăzut. Nu mai
Dificultatea de a-şi
normală. administrez prezintă dureri
Nevoia de păstra sănătatea
Pacientul să tratament şi palpitaţii,
a evita manifestată prin valori
prezinte medicamentos, pacientul stă în
pericolele crescute ale TA şi
glicemia in asigur confortul poziţie
glicemiei.
Nevoia de limite normale fizic şi psihic, o semişezândă.
a elimina Eliminare deficitară pregătesc pt Persistă
Pacientul să nu
manifestată prin edeme, examenele edemele.
mai prezinte
dureri la nivelul fiziologice
edeme şi dureri
membrelor inferioare.
Tratez rănile de
Nevoia de Dificultate în a se Pacientul să fie la nivelul Pacientul a
a se alimenta manifestată echilibrat gambelor, ajut înţeles
alimenta şi prin inapetenţă. hidroelectrolitic, pacientul să se importanţa
hidrata să nu mai alimenteze, ajut informaţiilor în
prezinte răni la la crearea unui ceea ce
nivelul regim priveşte
Nevoia de gambelor. corespunzător, alimentaţia şi
Circulaţie inadecvată înregistrez urmează cu
a avea o
manifestată prin edeme funcţiile vitale, stricteţe
bună
şi dureri ale membrelor administrez regimul
postură
inferioare. tratamentul alimentar.
medicamentos, Prezintă FV în
fac educaţie limite normale.
sanitară cu TA=13/8,
pacientul. P=66, R=17
 42

Pacientul: UE, 72 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

EVALUARE FINALĂ

S-a urmărit evoluţia pacientului începând din data de 8.04.2014 până pe 11.04.2014. În urma
tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice pacientul prezintă stare ameliorată
stabilă. Edemele s-au diminuat, durerile s-au estompat.

Pacientul ramâne internat pentru tratament şi supraveghere medicală.

Aportul asistentei medicale:

- înregistrarea funcţiilor vitale;

- administrarea tratamentului medicamentos;

- însoţirea pacientului la examene paraclinice;

- recoltarea sângelui pentru examene de laborator;

- educaţia sanitară a pacientului;

- alimentaţia pacientului;

- supravegherea pacientului.

Pacientul: UE, 72 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

42
 43

- Reprezintă modul de tratare al pacientului prin alimente corespunzătoare, care favorizează

procesul de vindecare şi cu rol în prevenirea complicaţiilor.

Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant

asupra pereţilor arteriali.

Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90 mmHg.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, sistolice (maxima) şi diastolice (minima).

Reorganizarea locului de muncă:

- notez pe foaia de temperatură valoarea obţinută 115/70mmHg;

- dezinfectez olivele şi membrana stetoscopului după care mă spăl pe mâini.

Accidente şi incidente: - întreruperea circulaţiei prin strângerea prea tare a manşetei;

- dacă pacienta este agitată şi nu stă în repaus duce la modificarea reală a valorii.

CAZUL III

DATE GENERALE

Iniţiale: H.S.;

Vârsta: 56 ani;

Sex: F;

Stare civilă: căsătorită;

Nr. copii: 3;

43
 44

Religie: ortodoxă;

Naţionalitate: română;

Lb. vorbită: română;

Ocupaţia: pensionară;

Domiciliul: localitatea Oneşti; locuieşte cu soţul şi cu copiii.

DIAGNOSTICUL: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

alcool, tutun, cafea: nu consumă

greutate: 72 kg; înălţime: 1,52 cm; TA = 240 / 130; puls = 77 bătăi / min.;

resp. = 20 r / min.; tº = 36,5 ºC.

COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientat temporo-spaţial.

MOTIVELE INTERNĂRII:

- valori tensionale = 230 / 130 mm Hg;

- cefalee (predominant occipitală);

- vertij;

- dureri precordiale.

ANAMNEZA:
Antecedente heredo-colaterale: mama = HTA;

Antecedente personale:- PM = 14 ani, UM = 51 ani, S = 5, A = 2, N = 3

- 1954 (9 ani): HVA (hepatită virală acută)

44
 45

- 1982 (37 ani): astm bronşic alergic;

- 1987 (42 ani): HTA ESENŢIALĂ.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

- stare generală relativ bună. Afebrilă;

- tegumente şi mucoase normal colorate;

- ţesut celular subcutanat: bine reprezentat;

(T = 1,52 cm; G = 72 kg: OBEZITATE gr.II)

Pacienta: HS, 56 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

ANALIZA DATELOR

Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are perturbate
următoarele nevoi:

Nr. Nevoi perturbate Probleme rezultate din Manifestări

nevoile perturbate
crt.

1. A respira şi a avea o - circulaţie şi respiraţie Valori crescute ale tensiunii

bună circulaţie inadecvată arteriale

2. A se mişca şi a avea o - poziţie antalgică Dificultate în a se deplasa şi

bună postură în modificări de postură

3. Nevoia de a dormi şi a - dificultatea de a se odihni - ore insuficiente de somn

45
 46

se odihni 4 – 5ore /noapte

4. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe insuficiente - cunoştinţe insuficiente

asupra bolii.

Pacienta: HS, 56 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

Surse de dificultate:

- de ordin biofizic: vârsta, sexul, organismul predispus, alimentaţie;

- de ordin psihologic: stres, nelinişte faţă de diagnostic;

- de ordin sociologic: schimbarea modului de viaţă, imposibilitatea de a urma dieta;

- lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre boală şi complicaţiile în cazul

nerespectării regimului igieno-dietetic.

Diagnostic de nursing:

1. HTA manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii. Pericol de AVC
dacă nu se intervine pentru scăderea tensiunii arteriale;

2. Pacienta prezintă circulaţie şi respiraţie deficitară cauzată de vârstă, moştenire genetică;

3. Dificultatea de a se odihni, cauzată de dureri precordiale, manifestată prin ore insuficiente

de somn 4-5 ore /noapte.

Diagnostic posibil:

Dacă pacienta nu respectă regimul şi tratamentul medicamentos boala poate avea complicaţii
grave (AVC)

Pacienta: HS, 56 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

46
 47

Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii autonome Evaluare

perturbată manifestări şi delegate parţială

Nevoia de Pacienta nu Pacienta să Asigur repaos in În urma

a avea o respiră respire normal, poziţie semişezândă, administrării
bună corespunzător, să nu mai înregistrez funcţiile tratamentului,
circulaţie şi prezintă dispnee, prezinte sete de vitale, administrez TA a mai
respiraţie polipnee, aer, să nu mai tratament scăzut. Nu
circulţie aibă dureri medicamentos mai prezintă
sangvină precordiale, (Aspacardin,Nifedipin), dureri şi
perturbată, dureri palpitaţii, asigur confortul fizic şi palpitaţii.
precordiale, cefalee, ameţeli, psihic, o pregătesc pt
palpitaţii, să prezinte TA EKG.
sufocări, cefalee, in limite
Fac toaleta cavităţii
tulburări de normale.
bucale, tratez rănile de
vedere şi de
la nivelul gingiilor, ajut
echilibru.
Nevoia de pacienta să se
a se odihni alimenteze, înregistrez
funcţiile vitale,
Pacienta prezintă
administrez tratamentul
durere in
medicamentos, fac
regiunea
educaţie sanitară cu
retrosternală,
pacienta.
cefalee,
disconfort, este
anxioasă.

Nevoia de Pacienta să fie Pacienta a

a se echilibrată înţeles
Pacienta prezintă
alimenta şi hidroelectrolitic, importanţa
inapetenţă, are
hidrata să nu mai informaţiilor
anumite leziuni
prezinte răni la în ceea ce
la nivelul
nivelul cavităţii priveşte
gingiilor. E
Nevoia de bucale. alimentaţia şi
irascibilă,
a comunica urmează cu
anxioasă, nu
stricteţe
doreşte să se
regimul
alimenteze.
alimentar.

47
 48

Pacienta: HS, 56 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

EVALUARE FINALĂ

Pacienta H.S. în vârsta de 56 de ani cu domiciliul în Oneşti, s-a prezentat pe data

de 23.01.2014 la Serviciul de Urgenţă din cadrul Spitalului CF2 -Bucuresti unde, în urma
consultului, s-a decis internarea în Secţia Cardiologie cu diagnosticul clinic: HTA
ESENŢIALĂ stadiul III, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: valori
tensionale = 230 / 130 mm Hg, cefalee (predominant occipitală), vertij, dureri precordiale.

După investigaţiile efectuate i s-a administrat tratamentul medicamentos constând

în: antihipertensive, analgezice, sedative precum şi regim de hiposodat; starea pacientei s-
a îmbunătăţit, tensiunea arterială a revenit la normal, respectă regimul alimentar
neconsumând alimentele interzise; anxietatea pacientei s-a diminuat.

Pacienta rămâne în continuare internată urmând tratamentul prescris.

Aportul asistentei medicale – a recoltat sânge pentru examenele de laborator,

urină, a înregistrat funcţiile vitale şi vegetative;

- a comunicat cu pacienta ajutând-o să se acomodeze la mediul spitalicesc;

- a pregătit pacienta fizic şi psihic în vederea efectuarii examenului endoscopic;

- a administrat delegat medicaţia prescrisă de medic;

- a ajutat pacienta să-şi învingă teama, să nu mai fie anxioasă şi neliniştită, să

respecte regimul alimentar de cruţare gastrică.

- a creat un microclimat favorabil prin aerisirea salonului şi schimbarea lenjeriei de

pat.

Pacienta: HS, 56 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA TENSIUNII ARTERIALE

48
 49

Definiţie: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant

asupra pereţilor arteriali.

Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90 mmHg.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, sistolice (maxima) şi diastolice (minima)

Pregătirea materialului: - tensiometru cu manometru, stetoscop biauricular, tampon

de vată, alcool, pix albastru, foaia de temperatură a pacientei.

Pregătirea psihică a pacientei: - se anunţă pacienta şi I se explică tehnica, I se cere

acordul.

Pregătirea fizică a pacientei: - repaus de 15 minute înainte de măsurare, se rogă pacienta

să se aşeze în decubit dorsal, cu braţul stâng în extensie, se verifică integritatea
tegumentului.

Tehnică.

Asistenta medicala:

- se spălă pe mâini cu apă şi săpun;

- dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului cu un tampon de vată îmbibat în alcool

sanitar, aplică manşeta tensiometrului pe braţul pacientei, fixează membrana stetoscopului
pe artera humerală sub marginea inferioară a manşetei, introduce olivele stetoscopului în
urechi, pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc, până la
dispariţia zgomotelor pulsatile;

- decomprimă progresiv aerul din manşetă, prin deschiderea supapei, până când percepe
zgomotul arterial (TA maximă), reţine valoarea indicată de acul manometrului, în
momentul când zgomotele dispar, acestea reprezintă TA minimă;

- se ocupă de pacientă şi o învelește.

Reorganizarea locului de muncă:

- notează pe foaia de temperatură valoarea obţinută 115/70mmHg;

- dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului după care se spală pe mâini.

Pacienta: HS, 56 de ani

Diagnostic clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

Tehnică de lucru: PREGĂTIREA PACIENTEI HS PENTRU EKG

49
 50

Scop: explorator. Ajut bolnava în vederea efectuării electrocardiogramei. Îi cer

permisiunea şi îi explic necesitatea efectuării acestei înregistrări. Conduc bolnava cu
căruciorul rulant în camera unde se fac explorarile funcţionale cu 15 minute înainte pentru
a se acomoda cu sala de înregistrare.

Pregătesc bolnava din punct de vedere psihic pentru a-i înlătura factorii emoţionali.
Pacienta a mai făcut EKG şi cunoaşte etapele tehnicii. Ajut bolnava să se dezbrace, să se
aşeze în decubit dorsal pe pat şi o rog să stea relaxată.

După terminarea examenului electrocardiografic, ajut pacienta să se îmbrace şi o

conduc înapoi la salon pe căruciorul rulant.

CAZUL IV
Numele şi prenumele: C.S.
Data naşterii: 18.08.1950
Religia: ortodoxă
Ocupaţia: pensionară
Sex: feminin
Naţionalitatea: română
Starea civilă: văduvă
Înălţinmea: 1.65 m
Greutatea: 85 kg
Data internării: 20.11.2012
Data externării:27.11.2012
Condiţii de viaţă:
-nu consumă alcool nu fumează
-pacienta locuieşte singură, fiind văduvă de 5 ani.
Antecedente heredo-colaterale:
-neagă
Antecedente personale:
Fiziologice: menarhă la 13 ani
menopauză la 54 ani.

50
 51

Patoligice: apendicectomie la vârsta de 20 ani.

Motivele internării:
Pacienta este adusă de către Ambulanţa de Serviciu de urgenţă în stare de comă.
Aparţinătorii pecientei susţin că în ziua precedentă aceasta acuză dureri abdominale şi
vărsături.

Examen clinic:
Pacienta prezintă tegumentele uscate.
TA = 90/60 mmHg
Puls tahicardie , 100 puls/minut
Prezintă tahipnee, 25 respiraţii/minut
Se recoltează de la pacientă sânge şi urină de urgenţă, descoperindu-i-se o infecţie urinară
nelratatâ şi prezenţa în urină a glucozei şi a corpilor cetonici.
Diagnostic:
Comă diabetică acido-eetozică apărută în urma unei infdecţii urinare netratate pe
fondul unui diabet nedescoperit.

Bilanţul nevoilor fundamentale:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
-pacienta prezintă tahipnee, 25 respiraţii/minut,
-tahicardie, 100 puls/minut,
-TA = 90/60 mmHg,
-prezenţă respiratorie cu miros de acetonă
2. Nevoia de a bea şi mânca:
-avea un orar al meselor dezorganizat ajungând chiar la 8-9 mese pe zi, consuma dulciuri şi
grăsimi în exces,
-prezenta o sete imensă şi continuă
-prezintă proteză dentară.
3. Nevoia de a elimina:
-prezintă oligurie,
-micţiuni cu o frecvenţă de 2-3 micţiuni pe zi,
-prezenţa acido-cetozei în urină,
-tranzitul intestinal păstrat,

51
 52

-scaunul - 1 pe zi,
-pacienta prezintă vărsături incoercibile,
-urina are miros de fructe coapte sau cloroform din cauza prezenţei acidocetozei.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o postură bună:
-sistemul osteo-aritcular al pacientei este integru, însă datorită comei diabetice acidocetozică,
mobilitatea voluntară este greoaie,
-i se face masaj muscular, mobilizare pasivă, pentru prevenirea atrofiei musculare,
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
-doarme 4-5 ore pe noapte,
-somnul prezintă treziri frecvente,
-prezintă insomnii,ziua.
-pacienta se simte obosită şi doarme în timpul zilei aproximativ 3-4 ore,
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
-se îmbracă şi se dezbracă singură dar cu dificultate,
-în condiţiile intra-spitaliceşti este ajutată de către personalul medical.
7. Nevoia de amenţine temperatura corpului în limite normale:
-pacienta este afebrilă, 36,5 C,
-preferă o temperatură a mediului ambiant de 21-22 de grade.
8. Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre:
-tegumentele sunt uscat, curate,
-nu prezintă leziuni ale tegumentelor şi mucoaselor.
9. Nevoia de a evita pericolele:
-este orientată temporo-spaţial,
-prezintă percepţii senzoriale conform vârstei sale,
-respectă cu stricteţe medicaţia prescrisă.
10. Nevoia de a comunica:
-este o pacientă conştientă de afecţiunea de care suferă, colaborând cu cadrele spitaliceşti,
-este receptivă la indicaţiile personalului medical.
11.Nevoia de a practica religia:
-pacienta este o persoană credincioasă şi trăieşte după convingerile bisericii ortodoxe,
-doreşte să participe la serviciile religioase care se efectuează în incinta spitalului, dar la care
însă nu poate participa datorită stării sale,
12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
-este pensionară, văduvă,

52
 53

-se implică în creşterea nepoţilor şi treburilor casnice.

13.Nevoia de a se recrea:
-este nerăbdătoare de a se deplasa în afara salonului,
-vizitele copiilor şi a nepoţilor o ajută în lupta împotriva acestei boli.
14.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
-este receptivă la tot ceea ce este în interesul însănătoşirii cât mai grabnică a sa
-îşi face tratamentul cu conştiinciozitate în vederea vindecării cât mai rapide.

În urma bilanţului independenţă-dependenţă am remarcat următoarele probleme ale

pacientei:
1. Comă diabetică acidocetozică,
2. Dezhidratare cauzată de vărsături incoercibile,
3. Oligurie,
4. Tahipnee,
5. Tahicardie,
6. Hipotensiune arteriala,
7. Insomnie.

53
 54

Problema Obiective Intervenţii Evaluarea

Autonome Delegate
1. Stare de Pacienta va 20.11.2005
inconştienţă avea o stare de - ora 12,00 - ora l2,00
datorită comei conştientă în - am creat un -am administrat
diabetice decurs de 4 ore climat liniştit, insulina 20-30
cald, calm u.i., i.v.
-ora 14,00 -insulina 20 u.i.,
- am subcutan,
supravegheat -ora 14,00
bolnava, -am administrat
- am şters insulina 20-30
fruntea bolnavei u.i., i.v.
de transpiraţie -insulina 20 u.i.,
-ora 16:00 subcutan -ora 16:00
- am -pacienta îşi
supravegheat recapătă starea
bolnava de
conştientă

54
 55

2. Deshidratare Pacienta nu va 20.11.2012 20.11.2012 20.11.2012

din cauza prezenta vărsături -am captat -am instituit
vărsăturilor în următoarele 24 vărsăturile perfuzie cu ser
incoercibile de ore. pacientei fiziologic -glicemia
Pacienta va fi -am oferit un 1000ml/6h. 300g%
echilibrata pahar cu apă -am recoltat
hidroelectrolitic aromată pentru sânge pentru
în următoarele 48 a-și clăti gura determinarea
de ore. după vărsătură glicemiei
-am aerisit -am administrat
salonul metoclopamid
-am asigurat un 2ml/i.m. 21.11.2012
climat cald, -starea pacientei
linistit se
imbunătățește
21.11.2012 21.11.2012 -glicemia
-am -am recoltat 280g%
supravegheat sânge pentru
pacienta determinarea
-am inceput sa glicemiei
alimentez pe
cale orala
pacienta, regim
hipoglucidic,
hipocaloric

55
 56

3. Dispnee Pacienta va avea 20.11.2012

o respirație în -am așezat pacienta
limitele în poziție
fiziologice in confortabilă care să
decurs de 4 zile favorizeze
respirația.
-am sugerat
bolnavei să
efectueze efort
gradat sub
supravegherea
mea.
-am măsurat
respirația.
21.11.2012 21.11.2012
-am supravegheat R=22 resp/minut
bolnava în timpul
efectuării efortului
gradat
-am măsurat
respiratia
22.11.2012 22.11.2012
-am sfătuit bolnava R=21 resp/minut
să meargă pe jos
60-90 minute/zi și
să practice sporturi
23.11.2012 23.11.2012
-am supravegheat -starea pacientei se
bolnava în timpul îmbunătățește, nu
efectuării efortului mai prezintă
fizic. dispnee la
-am măsurat efectuarea efortului

56
 57

respirația fizic

4.Alimentaţia Pacienta va 20.11.2012 20.11.2012

inadecvată prin respecta şi - am recomandat G = 85 kg
surplus va cunoşte un regim alimentar
regimul hipoglucidic,
alimentar în hipocaloric,
următoarele 4 hipolipidi,
zile hiposodat,
- am exclus din
alimentaţie,
alimentele
naturale(ciocolată,
cacao, carne grasă)
- am măsurat
greutatea,
21.11.2012
- am prezentat 21.11.2012
pliantele cu
diferite regimuri G = 85 kg

alimentare indicate
în obezitate,
- am măsurat
greutatea,
- am supravegheat 22.11.2012
regimul alimentar
G = 84,6 kg
22.11.2012
-am
supravegheat
pacienta.
- am măsurat
greutatea, pulsul
23.11.2012
respiraţia, TA
G=84 kg
23.11.2005

57
 58

- am pus pacienta
în legătură cu alte
paciente care au
reuşit să slăbească
respectând regimul
alimentar şi cel
medicamentos
- am măsurat
greutatea, pulsul
respiraţia, TA

58
 59

5. Insomnia Pacienta va 20.11.2012 20.11.2012

avea un somn -am creat un -diazepam 1
cantitativ şi climat cald şi tb/seară
calitativ liniştit în
corespunzător incăpere,
în următorele 2 -am aerisit
zile. încăperea,
-am sfătuit
pacienta să bea
o cană cu lapte
cald înainte de a
dormi
21.11.2012 21.11.2012 21.11.2012
- am sfătuit - diazepam 1 - pacienta
bolnava să tb/seară doarme
citească înainte 7 ore pe noapte
de culcare şi să şi se trezeşte
bea o cană cu odihnită.
lapte cald.

59
 60

6. Anxietate Pacienta va avea 21.11.2012

o stare de bine - am informat
psihică şi va bolnavul despre
deţine boală şi
cunoştinţele consecinţele sale,
suficiente despre - am dat bolnavei
boală în pliante cu date
următoarele 3 despre boală
zile.
22.11.2012
- am adus
bolnava în contact
cu alte paciente
care aveau aceeaşi
boală şi care au
avut o evoluţie
favorabilă
23.11.2012 23.11.2012
- am informat Pacienta are o
bolnavul asupra stare psihică mai
regimului bună deoarece
alimentar cunoşte
hipoglucidic, simptomele bolii
hipocaloric, şi complicaţiile ei.
hipolipidic pe care Pacienta cunoaşte
trebuie să-1 impotanţa
urmeze atât pe respectării
perioada internării regimului
cât şi după alimentar şi după
externare. externare.

60
 61

Epicriza

Pacienta a fost internată în data de 20.11.2012 cu diagnosticul de comă diabetică

acidocetozică.

Pe parcursul internării pacienta a fost supusă unui control medical amănunţit, i s-au
recoltat probe biologice pentru examinări de laborator şi i se administrează insulină.

Pacienta a fost externată în data de 27.11.2012 cu următoarele recomandări:

-să urmeze tratamentul cu insulină şi după externare;

-să respecte regimul alimentar hipoglucidic, hipocaloric;

-să prevină apariţia complicaţiilor prin respectarea recomandărilor;

-întoarcerea la control peste 1 lună.

Cazul V

Nume, prenume: D. V.
Data nașterii: 25. 01. 1939
Vârsta: 76 ani
Sex: masculin
Greutate: 84 kg
Înălțime: 1,71
Religie: ortodoxă
Stare civilă: văduv de 5 ani, 3 copii majori
Ocupație: pensionar
Antecedente personale, fiziologice și patologice: ciroză hepatică cu ascită,
diagnosticată de circa 2 ani, cu repetate internări, cu ameliorarea stării generale
Condiții de viață: bune, locuiește singur într-un apartament cu 2 camere, la bloc
Comportament: nu consumă alcool, nu fumează

61
 62

Motivele internării: astenie extremă, creștere în volum a abdomenului, edeme

ale membrelor inferioare, stare de disconfort abdominal
Semne subiective: hipertensiune arterială, dispnee, tuse, anxietate
Istoricul bolii:
Pacientul în vârsta de 76 de ani, a fost internat datorită dispneei marcante,
creșterii în volum a abdomenului. Se remarcă și edeme ale membrelor
inferioare. Pacientul se adresează clinicii pentru tratament de specialitate.
Data internării: 01.04.2015
Data externării: 04.04.2015
Diagnostic medical la internare:
- ciroză hepatică decompensată vascular, hipertensiune arterială

Investigații de laborator:
Valori normale Valori reale
Leucocite 4,1 – 10 5,7
Hemoglobina 12 – 17 13,9
Hematii 4 – 5,5 3,9
Bilirubina totală 0,1 – 1,1 3,14
Hematocrit 40 – 52 42,1
Trombocite 150 – 400 184
T.G.O. 6 – 54 60
T.G.P. 8 – 55 61
Glicemie 70 – 115 97
Uree 10 – 50 65,4
Creatinină: în sânge 0,2 – 1,2 1,40
INR 0,8 – 1,5 1,80

62
 63

Acid uric 2,4 – 6 3,90

Ecografie abdominală: ascită în cantitate mică, cu benzi de fibrină, neomogen,
ficat mărit în volum cu contur neregulat VP=15, colecist cu multiple ecogenități
și cu un con de umbră, splină ≈ 14,5 cm în axul lung. Pancreas fără modificări
deosebite, rinichi în limite normale. Stomac cu îngroșare parietală, V.N.
transonică. Aspect de ciroză hepatică cronică, decompensare portală.

Tabel cu cele 14 nevoi fundamentale după Virginia Henderson:

Nr. Nevoia Manifestări de
Sursa de dificultate
crt. fundamentală dependență
- insuficiență - T.A. = 190/100 mmHg;
Nevoia de a respira
respiratorie ; - tuse;
1. și a avea o bună
- alterarea respirației;
circulație
- circulație inadecvată;
- intoleranța la efort; - mișcare deficitară;
Nevoia de a se - alterarea mobilității;
2. mișca și a avea o - oboseală;
bună postură - edeme ale membrelor
inferioare;
- vârsta înaintată; - alterarea somnului;
Nevoia de a dormi
3. - treziri frecvente în
și a se odihni
timpul somnului;
Nevoia de a se - intoleranța la efort; - dificultate de a se
4. îmbrăca și îmbrăca / dezbrăca
dezbrăca
Nevoia de a - T = 36,4oC;
menține - transpirații minime;
5. temperatura –
corpului în limite
normale

63
 64

Nr. Nevoia Manifestări de

Sursa de dificultate
crt. fundamentală dependență
Nevoia de a fi curat - intoleranța la efort; - vârsta înaintată;
și îngrijit, de a - dificultate în
6. proteja autoîngrijire;
tegumentele și
mucoasele
- anxietate; - vulnerabilitate, teamă;
- nesiguranță; - alterarea vederii: vedere
Nevoia de a evita încețoșată;
1.
pericolele - dificultate de a se
proteja și a se feri de
pericole;
Nevoia de a învăța
2. cum să-și păstreze - lipsa informațiilor; - cunoștințe insuficiente.
sănătatea

64
 65

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢIILE AUTONOME ŞI DELEGATE

OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ALE ASISTENTEI MEDICALE
01 – 03.04.2015 Pacientul să prezinte  asigur repausul fizic și psihic; 01.04.2015
1. Circulație T.A. și puls în limite  monitorizez funcțiile vitale; TA = 190/100 mmHg
inadecvată normale.  asigur un regim alimentar adecvat; T=36oC
manifestată prin  favorizez circulația: așez bolnavul în poziție șezând; Diureza = 1800 ml/24h
hipertensiune  recoltez probe biologice pentru examenul de 02.04.2015
arterială datorită laborator; TA = 110/50 mmHg
complicațiilor bolii.  însoțesc pacientul la radiologie; P = 90 bătăi/min.
 educ pacientul ca să facă repaus la un anumit interval 03.04.2015
de timp; TA = 110/60 mmHg
 recoltez sânge pentru examenul de laborator: P = 80 bătăi/minut
HLG,VSH, glicemie, uree, creatinină, fibrinogen,
examen de urină;
 administrez, la indicația medicului: Furosemid,
Auronal, Metoprolol ¼ - 0 - ¼, Aspatofort,
Spironolactonă;
01 – 02.04.2015 Pacientul să prezinte o asigur repausul la pat, în poziție de decubit dorsal; 01.04.2015
2. Alterarea bună respirație.  monitorizez respirația, frecvența, amplitudinea și Pacientul prezintă

65
 66

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢIILE AUTONOME ŞI DELEGATE

OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ALE ASISTENTEI MEDICALE
respirației ritmul respirației; dispnee.
manifestată prin  monitorizez funcțiile vitale; 02.04.2015
dispnee datorată  notez valorile obținute în foaia de temperatură; Pacientul prezintă o
anxietății, durerii.  asigur oxigenoterapia; bună respirație.
 educ pacientul să respire corect;
 administrez O2 prin sondă nazală 4 – 6 litri / min.;

01 – 03.04.2015 Pacientul să prezinte o asigur condiții corespunzătoare de confort fizic și 01.04.2015

3. Alterarea bună postură. psihic; Pacientul prezintă o
mobilității  educ pacientul să-și crească treptat activitatea fizică, toleranță scăzută la
manifestată prin să alterneze repausul cu odihna; efort.
imposibilitatea de  încurajez pacientul să efectueze mișcări pasive și 02.04.2015
deplasare și active; Pacientul prezintă
fatigabilitate datorită  explic pacientului că activitatea zilnică trebuie reluată diminuarea
efectului bolii. progresiv; fatigabilității.
03.04.2015
Pacientul prezintă o mai
bună toleranță la efort.

66
 67

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢIILE AUTONOME ŞI DELEGATE

OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ALE ASISTENTEI MEDICALE
01 – 02.04.2015 Pacientul să prezinte  așez pacientul într-o poziție comodă care să-i asigure 01.04.2015
4. Alterarea un somn odihnitor. un somn odihnitor; Pacientul a dormit 8 h
somnului manifestată  planific îngrijirile și intervențiile delegate, astfel încât dar s-a trezit obosit.
prin treziri frecvente să evit trezirea; 02.04.2015
datorată vârstei  administrez la indicația medicului Diazepam Obiectiv realizat:
înaintate și a  1 cpr/seara; pacientul prezintă un
anxietății. somn odihnitor.

01 – 03.04.2015 Pacientul să prezinte  conștientizez pacientul în legătură cu importanța Pe perioada spitalizării,

5. Dificultate de a se tegumente și mucoase menținerii curate a tegumentelor și mucoaselor; pacientul și-a menținut
autoîngriji curate.  ajut pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale; integre tegumentele și
manifestată prin mucoasele și nu a
intoleranță la efort devenit o sursă de
datorită vârstei. infecții nosocomiale.

01.04.2015 Pacientul să fie  încurajez pacientul și îi inspir încredere; Pacientul folosește

6. Dificultate de a echilibrat psihic și să  încurajez pacientul și-l însoțesc pentru efectuarea unui ochelari și își
evita pericolele aibă vederea control oftalmic; îmbunătățește vederea.

67
 68

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢIILE AUTONOME ŞI DELEGATE

OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ALE ASISTENTEI MEDICALE
manifestată prin îmbunătățită.
teamă,
vulnerabilitate,
nesiguranță, datorită
alterării vederii.
01 – 03.04.2015 Pacientul să fie  evaluez nivelul de cunoștințe al pacientului; 01.04.2015
7. Deficit de informat cu privire la  furnizez pacientului cunoștințele necesare îngrijirii la Pacientul a primit
cunoștințe manifestat manifestarea bolii și domiciliu; informații despre boală
prin cunoștințe tratamentul pe care  informez pacientul privind regimul de viață, evitarea și tratament.
insuficiente datorate trebuie să-l urmeze. factorilor de risc precum și despre tratamentul ce 03.04.2015
lipsei de informații. trebuie continuat: Furosemid, Metoprolol ¼ - 0 - ¼, Pacientul a acumulat
Auronal, Aspatofort, Spironolactonă, vitaminele B1, cunoștințe noi, a înțeles
B6; recomandările privind
regimul de viață,
evitarea factorilor de
risc și tratamentul ce
trebuie urmat.

68
 69

69
 70

EPICRIZA
Pacientul se externează din spital prezentând o stare general ameliorată,
mișcare și postură adecvată, circulație în limite normale, o bună respirație și un
somn odihnitor.

Pacientul este informat cu privire la manifestările bolii și tratamentul

acesteia.

Pacientul este externat cu următoarele recomandări:

- după externare, pacientul trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru a fi

dispensarizat;
- va evita medicamentele cu acțiune hepatotoxică;
- va continua tratamentul indicat;
- își va relua activitățile zilnice dar va rămâne sub control medical ambulatoriu;
- va evita efortul fizic excesiv;
- va evita oboseala și stresul;
- va avea o alimentație adecvată: regim hepatic.

70
 71

BIBLIOGRAFIE

1. Harrison- „Manual de Medicina”- Editia 15, Ed. Stiitelor medicale, 2002

2. Georgeta Balta, Antoneta Metyaxatos, Aglia Kyovski- „Tehnici de ingrijire generala a
bolnavilor”- Ed.Diabetica si pedagogica, Bucuresti 1983
3. C. Borundel- „Manual de medicina interna pemtru asistenti medicali”- Ed. Medicala,
Bucuresti, 2002
4. Virginia Handerson- „Principii fundamentale ale ingrijirilor bolnavilor”- Copenhaga-
Danemarca, 1991
5. I. Mincu- „Diabetul zaharat-ce trebuie sa stim”- Ed. Medicala, Bucuresti, 1991
6. Lucretia Titirca- „Urgente medico-chirurgicale”- Ed. Medicala, Bucuresti, 2000
7. L. Gherasim- „Medicina Interna”- Ed. Medicala, Bucuresti, 1996

71