descrierea de tip tablou--,,Cezara”de Mihai Eminescu

,, Era-ntr-o dimineata de vara. Marea si-ntindea nesfârsita-i albastrime, soarele se ridica încet în seninatatea
adânc-albastra a cerului, florile se trezeau proaspete dupa somnul lung al noptii, stâncile negre de rouă abureau
si se faceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de caldura, mici bucati de nisip si piatra.
Din niste colti de stânci despre apus se ridica o manastire veche încunjurata cu muri, asemenea unei cetatui,
si de dupa muri vedeai pe ici pe colea câte-un vârf verde de plop ori de castan. Acoperamintele țuguiete de
olane mucigaite, bolta neagra a bisericii, zidurile împrejmuitoare risipite si năpustite în risipa lor de plante grase,
de furnici ce-si fondau state, de procesii lungi de gâze roșii care se soreau cu nespusa lene, poarta de stejar de
o vechime seculara, scarile de piatră tocite si mâncate de mult umblet, toate astea laolalta te faceau a crede ca
este mai mult o ruina oprita curiozitatii decât locuintă....
De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cararuse pe coasta dealului, curmate în cursul lor de musunoaie
de cârtite. Pe una din carari vedem un calugar batrân mergând spre poarta manastirei, cu mâinile unite dupa
spate. Rasa i-e de șiac, e-ncins cu gaitan alb, metaniile de lâna spânzura c-un colț din sân, papucii de lemn se
târâie si clapaiesc la fiecare pas. Barba alba i-e cam rara, ochii ca zarul neexpresivi si cam tâmpiți; nimic
resignat sau ascetic în el.”
(Mihai Eminescu, Cezara)

Descrierea literară prezintă un peisaj, un anotimp sau un fenomen al naturii și

sentimentele observatorului față de elementul descris, prin intermediul limbajului artistic.
Fragmentul citat din opera literară ,,Cezara” de Mihai Eminescu este o descriere literară.
Tema textului este natura.
În primul rând, textul începe prin prezentarea unui timp-o dimineață de vară.Naratorul
cuprinde cu privirea un peisaj spectactaculos prin bogăția detaliilor ce descriu nesfârșitul
albastru al mării, urmărește cu admirație aceeași culoare a cerului,loc unde soarele se
ridică,,încet”,adverb ce arată mișcarea domoală a astrului,pentru a nu tulbura florile abia
trezite. Revenind pe malul mării observă ,,stâncile nergre”, loc de siguranță, protecție și
refugiu cu nuanța contrastantă față de marea și cerul verii,dar căldura le transforma în
ruine.Este o atmosferă de liniște,tainică,iar naratorul ajunge într-un peisaj
straniu,descoperind ,,o mănăstrire veche”.Cu ochii unui pictor descoperă zidurile ce ascund
acest spațiu sacru,observă vârfurile unor copaci,acoperișurile,zidurile invadate de
verdeață,poarta veche,scările degradate.Singurele vietăți sunt furnicile harnice și
neobosite,gâzele roșii leneșe,iar apariția călugărului bătrân,mergând spre poarta mănăstirei
este uimitoare pentru peisajul netulburat.Este parcă coborât din tablourile vechi: haina legată
cu un șiret,șiragurile de mătănii ,doar papucii din lemn fac un zgomot ușor pe una din
cărări.Chipul cu ochii inexpresivi,lipsiți de viață este încadrat de o barbă albă al unui om
singuratic.
În al doilea rând, autorul descrie colțul din natură prin folosirea epitetelor:,,seninătatea
adânc-albastră,somnul lung,mănăstire veche,acoperămintele țuguiate,mucegăite”;
comparațiilor :,,muri asemenea unei cetățui,ochii ca zarul”;personificări:,,furnici ce-și fondau
state,gâze se soreau cu nespusa lene”. Impresionează bogăția detaliilor descrierii unei lumi
netulburate parcă de prezența omului, o lume la început ca-ntr-un pastel al verii,apoi
naratorul trece într-un peisaj vechi,fantastic,miraculos,în care doar insectele trăiesc
netulburate. Farmecul descrierii reiese din detaliile prin care autorul observă acest ținut uitat
de lume,iar culorile:albastru,verde,negru,roșu,alb sunt ale verii.Se remarcă ultilizarea
grupurilor nominale:substantive și adjective în realizarea tabloului, acestea fiind specifice
descrierii literare.
În al treilea rând, textul este o descriere literară, pentru că limbajul folosit este încărcat
de expresivitate, creând imagini vizuale dintr-un timp vechi: ziua de vară,mănăstirea
veche,călugărul bătrân.
În concluzie, acest fragment este o descriere literară -un tablou literar- pentru că este
prezentată o zi cu soare,o mănăstire veche,un călugăr, folosindu-se un limbaj expresiv, care
crează imagini vizuale,ca și atunci când cuvintele devin forme și culori.