UNIVERSITATEA

FACULTATEA
CATEDRA

RAPORTUL

al studentului (ei) ______________

specialitatea ______________anul ______ grupa______

Conducător științific de la department

_______________________
(nume, prenume, grad)

Chișinău 2020
Introducere
Pornind de la caracterul său complex, fenomenul turistic prezintă o largă paletă funcţională
privită, mai ales prin prisma incidenţelor sale asupra diferitor sfere de activitate. Se poate afirma ca
astăzi turismul a devenit un fenomen complex cu abordare multifuncţională interdisciplinară, un
domeniu multilateral. Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odată cu
schimbările ce au loc în cadrul economiei naţionale. Turismul a devenit în zilele noastre o activitate
la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială. Turismul
devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în
mediul înconjurător.
Actualitatea. Fiind o activitate desfăşurată de oameni, individual sau în grup, turismul de
agrement implică o modelare a actului educaţional marcat în primul rând de respectul pentru natura
şi creaţiile geniului uman, completat de o bună informare asupra destinaţiei, echipamentului, căilor,
mijloacelor de transport, conformaţia structurală colectivului. Ţinând cont de aspectele turismului
turismul este un fenomen în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere,
şi recuperare fizico - psihică. Dezvoltarea sectorului de servicii ale agrementului ca o componentă
de bază a industriei turismului pe piaţă, formează esenţa tezei în jurul căruia apar capitolele
referitoare la evoluţia turismului intern, strategiile de redresare a turismului intern, etc.
Tema şi obiectul de studiu. Turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi
fiziologic al omului contemporan. Pornind de la acest aspect al turismului se va face o analiză din
punctul de vedere al agrementului care se manifestă ca un produsul turistic necesar unei călătorii.
Scopurile şi sarcinile puse în faţa lucrării sunt:
 definirea şi analiza continuităţii serviciilor de agrement în sfera turismului, elucidarea
particularităţilor caracteristice agrementului;
 stabilirea scopurilor şi funcţiilor agrementului ca parte componentă în totalitatea lor;
 a dezvălui trăsăturile esenţiale ale diferitor forme de agrement în particular.
Lucrarea este o încercare de a evidenţia anumite aspecte esenţiale şi importante ale turismului
de agrement într-o nouă formă pentru a obţine un studiu profund al fenomenului în cauză.

Metodologia şi obiectul de cercetare. Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul

are o serie de trăsături comune cu cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează
prin specificitatea şi complexitatea conţinutului său, prin formele de concretizare şi tendinţele de
evoluţie. Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute, cu ocazia şi pe durata
călătoriilor, turismul poate fi privit, în conţinutul său, şi ca o succesiune de servicii (prestaţii), cum
sunt cele de organizare a voiajului, de transport, de odihnă şi alimentaţie, de recreere, etc. O parte a

2
acestora vizează acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele sunt destinate
unor trebuinţe specific turistice şi respectiv, formelor particulare de manifestare a acestuia
(agrement, tratament, organizarea călătoriilor). Sfera noţiunii de recreere este considerată cu mult
mai cuprinzătoare, turismul reprezentând o formă de realizare a acesteia. Faptul că noţiunea de
recreere are o cuprindere vastă se explică prin acceptarea includerii activităţilor aferente în sfera
timpului liber, căruia i se subordonează.

Cuvinte cheie: relaţii economice internaţionale, turism naţional, turism intern, turism de
agrement, turism verde, circuit turistic, spaţiul turistic naţional, integrare economică, turism de
recreere, promovare turistică, servicii turistice, model turistic, abordare complexă.

3
Capitolul I. CONSIDERAŢII GENERALE A AGREMENTULUI

1.1 Agrement–concepţii şi definiţii, componentă structurală a turismului

Turismul este considerat o activitate complexă care are componente geografice, economice,
sociale, demografice, culturale. Ca fenomen complex, turismul este studiat de geografi, economişti,
sociologi, psihologi specificând ca turismul are ca efecte din urma practicării lui modificarea
peisajelor a structurii profesionale a populaţiei, influenţând de asemenea amenajarea spaţiului şi în
mod evident generează efecte asupra economiei locale, regionale, şi naţionale. Turismul are de
asemenea valenţe şi cu instruirea de educaţie, cu valenţe culturale, de destindere, valenţe legate de
latura psihică şi medicală. Dar pornind de la ideea de relaxare, odihnă, petrecere a timpului liber fie
în modalitate activă sau pasivă avem însuşi termenul ce combină aceste aspecte numit – agrement.
Considerând că până la începutul secolului al XX- ea se călătorea cu un scop precis, se
apreciază că deplasările cu temă şi vacanţele active solicitate în prezent de turişti sunt forme vechi
de turism dacă ne referim (la pelerinaje, călătorii pentru învăţarea unei limbi străine sau
perfecţionarea educţiei, voiaje culturale sociale, profesionale, practicarea sportului şi exemplele pot
continua). Însă noile stiluri de viaţă au influenţat implicit şi noile tipuri de vacanţe, aceste fiind
impuse pe plan internaţional de dinamica şi particularităţile demografice, ideologia şi filozofia
individuală sau de grup, progresele în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor, de noile concepţii
privind folosirea timpului liber ca şi de raţiuni privind sănătatea şi condiţia fizică. Astfel, noile
tendinţe includ dorinţa de a participa la o activitate complexă, iar conştentizarea acestor noi curente
generează elaborarea, de noi produse turistice cu temă. E vorba de acele tipuri de vacanţă al căror
conţinut include o activitate de plăcere, recreere, amuzare, fiind un tip de turism specializat.
Turismul de odihnă şi recreere – este cea mai frecventă formă de turism întâlnită. Turismul de
odihnă este adesea cel practicat în concediul anual, el reprezentând o formă de relaxare fizică şi
intelectuală. Turismul de recreere se referă la sejururi scurte, preferate în mod special de către tineri
şi practicat mai ales în week-enduri.
Turismul de agrement – este o formă relativ similară celei precedente şi cuprinde vizitarea
unor obiective turistice (muzee, case memoriale etc.), cunoaşterea de oameni şi locuri noi, de
obiceiuri şi meşteşuguri, târguri şi nu în ultimul rând participarea la manifestări cultural artistice
(concerte, expoziţii, festivaluri etc.).
Serviciile de agrement – acceptate ca prestaţii de bază numai de către o parte a specialiştilor
– sunt concepute să asigure petrecerea plăcută, agreabilă a timpului de vacanţă. Ele sunt alcătuite
dintr-o paletă largă de activităţi având caracter distractive – recreativ, în concordanţa cu specificul
fiecărei forme de turism sau forma de sejur [7, p.82]. Serviciile de agrement reprezintă elementul
4
fundamental în satisfacerea nevoilor turiştilor modalitatea de concretizare a motivaţiilor deplasării
ce capătă un rol tot mai important în structura consumurilor turistice constituind 30% din ofertă.
Serviciile sportive vin în completarea formelor consacrate ale agrementului şi se subsumează
eforturilor organizatorilor de turism de creare a unor condiţii necesare unei odihne active. Aceste
servicii sunt de o mare diversitate, ele se diferenţiază în funcţie de pregătirea turiştilor şi pot fi de
asistenţă şi supraveghere (în cazul celor experimentaţi) sau de iniţiere (pentru începători).
În categoria serviciilor de bază sunt incluse acelea la care turistul nu poate renunţa (transport,
găzduire, agrement) ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană). De asemenea
ele deţin o pondere importantă în structura consumurilor turistice; toate celelalte prestaţii sunt
considerate suplimentare şi vizează fie mai bună adaptare a prestaţiilor de bază la nevoile turiştilor.
Alături de serviciile de bază, o contribuţie în creştere la succesul acţiunilor turistice revine
serviciilor suplimentare. Acestea sunt chemate să sporească confortul vacanţei, să stimuleze odihna
activă, recreerea, fără a se substitui serviciilor de agrement. În general, ele au o pondere modestă în
structura consumului turistic şi un rol auxiliar. Cu toate acestea, serviciile suplimentare reprezintă o
sursă deloc de neglijat de creştere a încasărilor. Efectuând o caracterizare a acestei forme de turism
care contribuie la confortul fizic şi psihic al omului deosebim următoarele particularităţi ale
agrementului, aşadar aceste sunt următoarele:
1. Oferta turistică de agrement cuprinde un ansamblu de servicii a căror materializare se face
în funcţie de capacitatea spaţiului de primire.
2. Oferta turistică de agrement se caracterizează prin limite de ordin temporal stabilite în
funcţie de condiţiile minime pe care trebuie să le întrunească resursele naturale cu ideea pentru a
putea fi acestea acceptate într-o perioadă din an.
3. Oferta turistică de agrement este complexă şi eterogenă cuprinzând elemente atractive, dar şi
elemente funcţionale care fac posibilă desfăşurarea producţiei.
4. În cuprinsul ofertei de agrement există posibilitatea înlocuirii unui tip de serviciu cu altul
complementar satisfăcând motivaţiile unui client cu posibilitate de substituire.
5. Oferta turistică de agrement este rigidă, ea nu poate fi deplasată, nu se poate stoca, iar oferta
nevalorificată într-o perioadă echivalează cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico-
materiale. Oferta turistică este rigidă întrucât nu este posibilă adaptarea sa permanentă la variaţiile
calitative de tip sezonier ale cererii turistice şi la variaţiile calitative ale cererii, determinate de
diversificarea motivaţiilor.
În urma acestor particularităţi destul de reprezentative ale agrementului se vor enunţa şi
componentele acestei oferte de turism care o fac completă aceste fiind:
1. Elementele de atractivitate;

5
 2. Elementele funcţionale compuse din acele echipamente şi servicii care fac posibilă
producţia şi pun în valoare atractivitatea şi importanţa spaţiului ca zonă de agrement.
Noutatea pe care o prezintă această formă de turism constă în faptul că conţine elemente de
animaţie, ce permit turistului integrarea lui în întreaga acţiune, participarea lui concretă în acest
mediu. Animaţia fiind una din principalele preocupări ale organizatorilor de turism care fac posibilă
satisfacerea cerinţelor consumatorului. Agrementul – este un factor de corecţie pozitivă. Acesta
oferă alternanţa necesară a perioadelor de muncă intense cu cele de recreere active.
Agrementul în mare parte se dezvoltă în funcţie de elementele mediului înconjurător, în dependenţă
de motivaţiile omului care se remarcă prin trăsăturile de atractivitate, modalitatea de desfăşurare şi
prin impresiile de natură estetică având ca scop satisfacerea nevoilor turiştilor de odihnă şi
satisfacţie prin oferirea serviciilor de cazare, masă, transport, echipament şi altele[10, p. 165].
Agrementul presupune activităţi de recreere fie în formă activă fie pasiv care are ca scop
satisfacerea nevoii individului de debarasare de stres şi încadrarea lui într-un nou anturaj ca rezultat
primind satisfacţie şi plăcere în urma acestora.
“Agrement “ – petrecere frumoasă, plăcută, uşoară, agreabilă a timpului, de scurtă durată,
distracţie, amuzament – definiţie dată de “ Dicţionarul Explicativ al Limbii Române “.
Agrementul are la bază acelaşi temei – plăcere, distracţie, relaxare. Însă punctele de
divertisment sunt locuri, localuri ce oferă turistului posibilitatea de a se odihni şi distra primind în
urma acestora o satisfacţie psihică şi fizică.
În cadrul potenţialului turistic bază a agrementului se pot caracteriza alte două potenţialuri ca
fiind cele mai importante în procesul de formare a unui tip de turism, potenţialuri ce redau unei
forme de turism atracţie, valoare: potenţial turistic – ce cuprinde totalitatea posibilităţilor
capacităţilor, condiţiilor şi rezervelor materiale şi naturale oferite de cadrul natural pentru orice
formă de practicare a agrementului fiind sporit pe un teritoriu prin îmbinarea armonioasă a
componentelor fizico - geografice ale mediului şi alte două componente:
 Potenţial turistic antropic – cu posibilitatea desfăşurării realizărilor cultural istorice.
 Infrastructura turistică – cu baza tehnico-materială(reţele de apă, energie termică, căi de
comunicare, servicii sanitare;
Serviciul de agrement - ca act reprezintă prestarea efectivă şi pune în legătură activitatea
prestatorului, mijloacele materiale ale prestaţiei şi obiectul serviciului, respective realitatea
materială sau socială de transformat sau modificat [10, p.164]. Interacţiunea elementelor menţionate
şi faptul că prestaţiile de servicii au caracteristici spaţiale şi temporale ce le conferă trăsături de
materialitate. Astfel ca şi în cazul bunurilor materiale şi în cazul serviciilor de turism de agrement
este nevoie de mană de lucru, de capital etnic şi este necesar un beneficiar adică un client. Acestea
sunt servicii nemateriale ce nu se concretizează în bunuri materiale şi nici transformări de natură
6
materială, ele contribuind de regulă, la satisfacerea unor nevoi spirituale ale indivizilor sau a unor
nevoi sociale, colective. Alături de servicii activităţile de agrement se grupează şi se regrupează în
timp în funcţie de locul unde se desfăşoară, de nivelul de organizare(staţiune, unitate de cazare sau
de alimentaţie de către terţi pentru întreaga activitate turistică) de forma de participare a turiştilor.
Serviciile sportive vin în completarea formelor consacrate ale agrementului şi se subsumează
eforturilor organizatorilor de turism de creare a unor condiţii necesare unei odihne active. Aceste
servicii sunt de o mare diversitate, ele se diferenţiază în funcţie de pregătirea turiştilor şi pot fi de
asistenţă şi supraveghere (în cazul celor experimentaţi) sau prezente cele de iniţiere (pentru turiştii
începători). Serviciile complementare agrementului având caracter special sunt determinate în
majoritatea lor de natura particulară a turismului şi se asociază unor forme mai deosebite de
manifestare a acestuia aşadar o caracteristică a agrementului se va evidenţia în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.1 Turismul de agrement

Timp liber
Timpul la dispoziţia persoanei după lucru, somn, şi alte activităţi necesare
Recreere
Activităţi plăcute desfăşurate în timpul liber
Activităţi recreative Timp liber zilnic: Excursii de o Turism:
acasă: Teatre zi: Mişcarea temporară spre
Citit Restaurante Vizite în o destinaţie în afara casei
Grădinărit Sport locuri şi locului de muncă,
Privit TV Întâlniri atractive activităţile desfăşurate în
Întâlniri ( rude ) Plimbări Picnic timpul liber sejurului şi
Împletit Ciclism facilităţile create pentru
Pictat procurarea celor necesare
nevoilor.
Scara Geografică
Acasă Local Regional Naţional Internaţional
Sursa: (elaborare autor).
În general agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă satisfăcând o
multitudine de motivaţii umane. Se face o distincţie foarte importantă între turismul de agrement (în
cadrul căreia activităţile se concentrează asupra, plăcerii, fie prin contemplarea pasivă a peisajelor
sau prin o activitate mai activă, prin sporturi şi alte activităţi în timpul liber. Agrementul reprezintă
o componentă de bază a produsului turistic deoarece este chemat să asigure odihna activă a
turiştilor, contribuind la realizarea unei noi calităţi a vieţii. Odihna este fundamentată din vacanţe în
zilele noastre, contribuind la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale omului, conturând cadrul
petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. Agrementul este definit ca ansamblu mijloacelor,
echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni, sau zone turistice, capabile să

7
asigure individului o stare de bună dispoziţie, de plăcere, de senzaţie a unei satisfacţii sufleteşti, a
unei împliniri, să lase o impresie plăcută şi o amintire favorabilă.
Structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement sunt specificate ca: cluburi, cazinouri,
săli polivalente, instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic. Această abordare a turismului de
agrement relevă:
- Varietatea acţiunilor de agrement;
- Multitudine de planuri pe care acţionează;
- Agrementul–element fundamental pentru satisfacerea nevoilor de odihnă activă ale turiştilor;
- Statutul agrementului de componentă de bază a serviciilor turistice;
În urma acestor relevări putem rezuma că agrementul vizează:
- Destinderea şi reconfortare fizică;
- Dezvoltarea capacităţilor turistului;
- Instruire şi educaţie, comunicare, destindere, îmbogăţirea bagajului de
cunoştinţe ale turistului;
- Satisfacţie fizică, prin activităţi sportive distractive educative;
- Amuzament, comunicare şi creare a unui anturaj neobişnuit [7, p.82].
Prin stimularea circulaţiei turistice agrementul devine o sursă importantă de încasări contribuie
la creşterea eficienţei economice a activităţii de turism, presupune de asemenea un mijloc de
asigurare a competitivităţii staţiunilor turistice.
În general agrementul se poate transforma în motivaţie principală de călătorie.
Aceste motivaţii ale agrementului pot fi:
1. Mediu (frig – cald);
2. Stil de viaţă (modern – vechi, opulenţă – simplitate);
3. Motivaţii sociale;
4. Motivaţii familiale;
5. Formalitate (îmbătrânire – întinerire);
6. Sănătate (stres – linişte, delăsare –exerciţii, muncă – timp liber,
aglomeraţie–izolare); Agrementul trebuie să fie adaptat pentru următoarele aspecte:
 Profilul şi structura mediului;
 Motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor;
 Asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de
agrement (nu numai ca spectator ci şi ca participant);
Gradul de satisfacţie al vizitatorilor, resimţit în urma acestor forme de consum turistic depinde
de conceptul de animaţie turistică, incluzând în linii generale elemente ca:
- Mişcarea (sportul, plimbările, drumeţia, concursurile în aer liber, jocurile de societate);
8
 - Creaţia (în funcţie de predilecţiile motivaţionale, talentul, aptitudinile vizitatorilor) ca de
exemplu pictură, fotografierea;
- Cultura, descoperirea şi experienţa trăită;
- Aventuri dirijate (de exemplu, excursiile de exploatare în peşteri şi în rezervaţii);
- Calmul şi destinderea (evadare din preocupările cotidiene, satisfacţia de petrecere a timpului
liber în cadrul natural nepoluat);
În general agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă satisfăcând o
multitudine de motivaţii umane[6, p.156] Agrementul se constituie într-un factor cantitativ şi
calitativ al fenomenului turistic paralel cu calitatea sa de factor de dezvoltare al turismului. De
regulă agrementul îndeplineşte mai multe funcţii dintre care:
- Destinderea şi reconfortarea fizică;
- Mijloc principal de individualizare a ofertei turistice;
- Agrementul se constituie într-o sursă importantă de încasări şi de creştere a eficienţei
economice.
Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe formele de turism cunoscute,
clasificate, în funcţie de destinaţiile de călătorie acestea fiind: De litoral; Montan; Balnear; În oraşe
(pe trasee turistice);
De asemenea se deosebesc ca reale de interes recreativ următoarele:
1. Areale cu destinaţie mare a resurselor de recreere (parcuri tematice, parcuri de distracţii ex.:
Dissney Land);
2. Areale de recreere în aer liber - (piste pentru schi, pârtii de schi);
3. Medii înconjurătoare naturale - (parcuri naturale, parcuri naţionale);
4. Areale naturale unice - (forme de relief de o deosebită importanţă, arii protejate);
5. Areale sălbatice - (regiuni izolate);
6. Locuri culturale şi istorice - (clădiri locuri istorice, monumente, situri
arheologice staţiuni balneare, locuri de pelerinaje);
Deşi eterogen şi dinamic cu o multitudine de forme particulare, agrementul poate fi
clasificat în funcţie de mai multe criterii şi anume de:
a) Spaţiul de desfăşurare:
- închis (club, hotel, teatru, cinema, discotecă);
- în aer liber (grădini publice, parcuri de distracţie, stadioane, complexuri sportive, spaţii
periurbane amenajate etc.);
b) Sezonul turistic: de iarnă (sporturi de iarnă); de vară (sporturi nautice); permanent;
c) Numărul de participanţi: individual; de grup;
d) Scopul: competitive; ca scop în sine;
9
 e) Vârsta: pentru copii; pentru tineri; pentru adulţi; pentru vârsta a treia
f) Preţul: gratuit; preţ unic; preţ mediu; de lux;
Turismul de agrement nu ar fi posibil fără echipamentele şi mijloacele de agrement, dotările p-
u agrement constituie un argument hotărâtor în alegerea unei destinaţii de practicarea activităţilor de
agrement în anumite zone ele fiind următoarele: piscine acoperite, terenuri de sport, căruţe, sănii,
pârtii de schi, jocuri mecanice, piste de atletism, cluburi, bowling, şalupe, bărci cu motor, teleschi
nautic, delfinariu, minigolf, teatre de vară, acvariu, manej pentru copii, gradine publice, parcuri de
distracţii, curse de cai, grădini zoologice, şi botanice, cinematografe, stadioane, solarii, piste de
karting, echitaţie, etc.[7, p.357].
În dependenţă de forma de turism practicată şi de sezonalitate se vor enumera următoarele
mijloace şi echipamente de agrement, în zonele montane acestea fiind:
(Pârtii de schi, pârtii p-u sănii, pârtii p-u bob, mijloace de transport pe cablu (telescaun,
teleschi, telecabina, telegondola, trambuline, patinoare artificiale, în spaţii deschise sau în spaţii
acoperite, şcoli de schi si patinaj, saune, piscine acoperite, terenuri de minigolf, terenuri de fotbal de
tenis, de baschet; săli de sport şi săli polivalente; stadioane, cinematografe, biblioteci; săli cu jocuri
electronice, bowling, popicarii; poteci şi puncte de belvedere; videoteci, billiard, discoteci, săli de
gimnastică şi aerobică; cluburi de alpinism, delta plan, zboruri cu elicopterul; unităţi de alimentaţie
cu specific, cluburi, baruri de noapte; motoscutere pe zăpadă, tir cu arcul, tir cu aer comprimat;
cazinouri ş.a.). Alături de cele montane se vor enumera echipamentele şi mijloacele prezente în
zonele balneare. Agrementul balnear se dezvoltă în general în funcţie de cadrul geografic profilul
staţiunii şi grupele de vârstă care frecventează staţiunea. Acestea pot fi compuse din: (ştranduri
termale în aer liber, piscine acoperite, saune, terenuri de sport, bowling, carusele, pârtii de schi,
săniuţe, telescaun, jocuri mecanice, cinema, bibioteci, muzee, discoteci, săli de spectacole, săli de
audiţii muzicale, parcuri de agrement - distracţii, piste de atletism, teren p-u cros, cazinouri, alei
amenajate p-u cura de teren, săli multifuncţionale, cluburi ş.a.).
Principalele caracteristici ale turismului de litoral sunt determinate de puternica sezonalitate,
durata mare a sejurului, motivaţia deplasării, intensitatea circulaţiei turistice. Principalele dotări şi
amenajări a agrementului de litoral sunt următoarele: (plaje amenajate şi dotări aferente; plaje cu
circulaţie liberă; agrement nautic (debarcadere, şalupe, yole, bărci cu motor, nave de agrement,
teleschi nautic, hidrobiciclete, surfing, şcoli de surfing; parcuri de distracţii; minicare, piste de
karting, trenuleţe, bowling, discoteci, biliard, jocuri mecanice; piscine acoperite şi în aer liber;
saune, solarii, minigolf; săli de gimnastică şi aerobică; stadioane, cinematografe în aer liber sau
acoperite; teatre de vară; terenuri de sport; săli de conferinţe; acvariu - delfinariu; cluburi baruri de
noapte; echitaţie şi manej p-u copii; emisiuni Radiovacanţă; excursii diverse, plimbări de litoral.).

10
 Pentru petrecerea timpului liber în modul cît mai plăcut se are în vedere tot ceea ce a creat
civilizaţia în domeniul şi care se adresează în general populaţiei rezidente dar şi celor care vizitează
localitatea. Multitudinea de mijloace, utilaje, amenajări şi dotări ce acoperă majoritatea motivaţiilor
şi preferinţelor umane şi sezonalitatea este mai pronunţată aşadar mijloacele de agrement din
centrele urbane sunt: (locurile cu apă amenajate şi dotate pentru agrement; parcurile şi grădinile
publice; parcurile de distracţie p-u copii; ştrandurile amenajate; bazine sportive, stadioanele şi
bibliotecile; restaurantele cu specific; echitaţie curse de cai; grădini zoologice şi botanice; muzee,
expoziţii, teatre, cinematografe; case de cultură, piscine acoperite; discoteci, jocuri mecanice,
filarmonici; ansambluri folclorice; săli de sport polivalente; bazine de înot, patinoare artificiale ş.a.).
În general, agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relaţiile
dintre cererea şi oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivaţii turistice. El devine un
indicator cantitativ şi calitativ al fenomenului turistic, paralel cu calitatea de factor de dezvoltare a
turismului însuşi [2, p.360]. Principalele tendinţe ce se manifestă în domeniul ofertei pentru
agrement pe plan internaţional le prezintă dezvoltarea continuă, cantitativă şi calitativă cît şi
diversificarea formelor şi mijloacelor de agrement puse la dispoziţia turiştilor pentru a se asigura
petrecerea timpului liber cît mai agreabil. Aşadar turismul de agrement este o activitate o formă
distinctă de recreere (relaxare) desfăşurîndu - se în timpul liber.
Conform definiţiei clasice, un produs turistic – reprezintă un complex de bunuri materiale şi
servicii oferite consumului turistic, combinate în funcţie de motivul de bază al călătoriei oferite pe
un anumit traseu, sau într-o localitate atractivă.
Agrementul în categoria serviciilor turistice face parte din categoria serviciilor auxiliare,
serviciile cu scop de agrement, cele care au ca obiectiv asigurarea destinderii – amuzamentului
clientului. Aceasta este cea mai bogată grupă a serviciilor suplimentare şi nu se caracterizează prin
imense disponibilităţi de lărgire, intensivitatea personalului din staţiunile turistice, din hotele şi din
celelalte unităţi cu caracter de agrement sunt cei ce contribuie la creşterea numerică a unor
asemenea servicii [7, p.357]. De asemenea din grupa respectivă fac parte aşa servicii ca, organizarea
de seri distractive (seri de dans, carnavaluri, concursuri, glume, asigurarea de spaţii şi mijloace
pentru satisfacerea unor pasiuni ca biliardul, tenis de masă, jocuri electronice, piscine, bowling,
saune, ş.a.) dar şi închirierea diverselor materiale, terenuri de sport, de atelaje trase de cai ce servesc
la plimbări de agrement. Aşadar în urma acestor aspecte analizate în acest compartiment agrementul
oferă către consumator următoarele utilităţi ca:
- Utilitate fiziologică – atmosferă plăcută, anturaj favorabil;
- Utilitate economică – calitate înaltă, amplasare comodă;
- Utilitate socială – companie plăcută, personal amabil;
- Utilitate psihologică – statut special, securitate;
11
 În concluzie la ceea ce a fost expus mai sus, şi la toate analizele efectuate concluzionăm că
produsul agrementului trebuie creat în aşa fel încât să ofere maximum de utilităţi şi minim de
insatisfacţie [8, p.24].
1.2. Tipuri şi forme de agrement
Satisfacţia este un factor reprezentativ în procesul desfăşurării unei activităţi de agrement un alt
mod de clasificare stabileşte că resursele ce fac posibilă practicarea acestei forme de agrement pot fi
diverse, în urma acestor resurse deosebim următoarele forme de agrement care pot fi:
Agrement activ – populaţia ce dispune de timp liber pentru, excursii, plimbări, promenade,
practicarea exerciţiilor fizice, frecventarea secţiilor sportive, participare la competiţii, concerte,
alpinism, ciclism, canotaj, vânătoarea, paraşutism, hipism.
Agrement semiactiv – activităţi ce necesită mai puţine eforturi şi încordare fizică cum ar fi
vizite la muzeu, vizionarea cinematografelor, teatrelor, vizite în sălile de expoziţii, sărbătorile de
hram, mersul la restaurante, baruri, la discoteci, jocuri la automatele de joc, cazinourile, odihna la
sanatoriu.
Agrement pasiv (sedentar) – forme de recreere prin relaxări cu eforturi fizice şi psiho –
emoţionale minimale, cum ar fi luarea băilor solare, ascultarea radioului vizionarea televizorului,
citirea lecturii ziarului în zone specifice liniştite.
La baza agrementului ci şi a turismului stau resursele care pot fi regenerabile (resurse ce pot fi
înlocuite parcuri staţiuni) neregenerabile (ce nu pot fi înlocuite ca resurse naturale, moştenire
culturală) [2, p.236].
Structurile turistice cu funcţie de agrement cuprind un evantai mare de mijloace şi
dotări destinate să asigure posibilităţi cît mai largi şi diversificate pentru petrecerea plăcută a
timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva categorii mari sugerează varietatea şi
importanţa acestei componente a bazei tehnico-materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi
de agrement, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc.) mijloace de transport pe
cablu, mijloace de agrement sportive etc., bazine de înot, deschise şi acoperite(unele cu apă termală)
complexe de fitness.
Dotările pentru agrement: dintre cele mai importante sunt enumerate; terenurile pentru
practicarea diferitor sporturi în aer liber (tenis, volei, baschet), pârtiile de schi şi săniuş, piscinele,
popicăriile, săli cu jocuri mecanice şi distractive, discoteci, săli de proiecţii, biblioteci, minicare,
parcuri de distracţii. Amploarea şi diversitatea dotărilor de agrement este dependentă de profilul şi
importanţa staţiunii unde sunt localizate .Unul dintre mijloacele moderne de agrement de o mare
utilitate îl reprezintă internetul. Acesta a pătruns în ultimii ani în toate aşezările turistice, apariţia
unor structuri organizatorice (săli de Internet, Café Internet) adecvate completând elementele de
infrastructură care privesc agrementul.
12
Caracteristicile dotărilor în sistemul “club de vacanţă“ sunt legate de concentrarea pe spaţii
restrânse, a unei multitudini de activităţi care satisfac diverse motivaţii de vacanţă acestea fiind:
- Descoperirea unor locuri şi peisaje noi;
- Detaşarea de stresul cotidian;
- Accesul la bucătăria tradiţională;
- Practicarea (învăţare – perfecţionare) a unor activităţi sportive;
- Practicarea unor activităţi insolite (surfing, golf, bowling ş.a. );
- Activităţi de seară diversificate;
- Programe diverse pentru copii de diferite vârste; [4, p.195].
Activităţile de agrement aduc în prim plan elementele psihologice prin care se doreşte crearea
unui mod mai original de a petrece vacanţa şi care să asigure consumatorului turist desprinderea de
tiparele şi obişnuita viaţă cotidiană citadenă asigurându - i siguranţa şi libertatea deplină. Se
conchide că dotările pentru agrement constituie un element de bază al infrastructurii turistice de
ansamblu, după cum agrementul constituie un element fundamental pentru reuşita actului turistic,
ceea cel plasează între componentele de bază ale serviciilor turistice. [4, p. 198].
Relieful este principala componentă în procesul de formare a unui tip de turism, având în
vedere aceste considerente se poate conchide câteva forme de agrement:
 Camping, caravane, picnicuri;
 Poteci de ponei, mers pe jos şi pe bicicletă, hipismul;
 Urcare pe stânci, paraşutism, paraplanism, alpinism, schiatul, canotajul;
De asemenea agrementul presupune o întreagă gamă de edificii destinate petrecerii timpului
liber şi relaxare fie în anturajul spaţiilor deschise fie în cele deschise acestea sunt clasificate în
următoarea modalitate:
 Parcuri de recreere ce reprezintă insule de vegetaţie în vatra unor mari metropole, unde
cetăţenii regăsesc atmosfera necesară destinderii şi recreerii.
 Parcuri distractive - presupun realizarea unor activităţi posibile prin instalaţii menite unei
activităţi de agrement cît mai variate. (ex: Disneyland).
 Pădurile de agrement - care se identifică de fapt cu pădurea de recreere amenajate cu poteci
şi drumuri de acces, locuri de adăpost.
 Pădurile parc – locuri cu parcaje auto, restaurante, bufete, spaţiu în care sunt create condiţii
pentru distracţie (campinguri, cinematografe, amenajări pentru cros, călărie, tenis, volei).
 Cazinourile – care sunt adevărate instituţii de agrement şi distracţie axate pe consum turistic
rafinat ceea ce au adus la apariţia unor adevărate oraşe de agrement (Las Vegas, Salt Lake City).
 Fântânile - au atribuţii eminamente decorative, sporind frumuseţi şi farmecul

13
 marilor pieţe sau parcuri prezente încă din antichitate.
 Turnurile
 Arcuri de triumf
 Monumente
 Grupuri statuare, coloanele
 Statuile şi busturile
În cadrul acestor edificii agrementul se practică la general sub diferite forme, fie ele active sau
pasive, aceste activităţi se întîlnesc sub diferite forme şi sub diferite aspecte în urma unui studiu
asupra acestor activităţi acestea au fost deosebite:
Nedeile – sunt evenimente cu adânci rădăcini în tradiţiile popoarelor, prilejuite, de
succesiunea ciclică a anotimpurilor de rularea ritmică a unor vechi trăiri şi obişnuinţe ele sunt legate
de anumite ritualuri ale muncii: păstorit, arat.
Carnavalurile – ce impresionează populaţia prin exuberanţa lor prin acea descătuşare de
energie şi imaginaţie, atât de necesară actului de satisfacţie.
Târguri şi expoziţiile - ce devin odată pe săptămână, pe lună sau de câteva ori pe an centre
de polarizare a turiştilor nu atât doar prin activităţi comerciale desfăşurate ci prin atmosfera inedită
şi noutatea produselor expuse modalităţi de utilizarea lor.
Festivalurile artistice – (muzeale, folclorice, teatrale, cinematografice) ce atrag o mulţime
de vizitatori ce practică turismul cultural ce se manifestă printr-un grad mare de satisfacţie şi
cunoaştere de ceva util.
Festivalurile folclorice – ce au caracter naţional cît şi internaţional prin care se prezintă
specificul poporului cît şi frumosul strămoşesc prin versurile cîntecelor.
Hramurile şi pelerinajele religioase – concentrează anual indiferent de cultul turistului mase
enorme de oameni.
Evenimentele sportive – ce se manifestă prin competiţii sportive (sportul practicat)
competiţiile de vârf, cum ar fi campionatele mondiale şi continentale, olimpiadele de vară şi de
iarnă turneele finale ale unor competiţii (tenis, patinaj, box) de asemenea competiţiile cu o mare
intensitate ce atrag numeroşi turişti sunt: fotbalul, rugby, baschetul, volei, cricket, sumo, box.
Expediţiile turistice – ce se organizează cu scopul de ajungere în locuri mai greu de atins de
toată lumea ca obiective fiind: un vulcan ce erupe sau sfera de apropiata activare, un vârf de munte,
un canion greu de traversat, aşezări sau triburi izolate, zone istorice.
Seratele – programe de discoteci, conversaţii dirijate de animatori calificaţi pe diverse teme
de tipul “la gura sobei “, bal mascat, activităţi de club; Concursuri pe diverse teme (întâlniri cu
personalităţi), cursuri de iniţiere pentru diverse ramuri sportive ,cursuri de dans, degustări de

14
vinuri în zonele vinicole, pregătirea preparatelor culinare tradiţionale în aer liber, plimbări cu
sănii trase de cai, sau docare de cai cît şi jocuri distractive(şah, domino, bridge, bowling).
În urma enumerării activităţilor generale se vor enumera formele de agrement active
practicate în spaţii deschise:
Grupa I: Mare şi Plajă care se manifestă sub formele de agrement ca:
- Caiac-canoe: în scopul iniţierii sau perfecţionării, plimbări pentru descoperirea litoralului,
cunoaşterea mediilor acvatice;
- Car cu velă: pe nisip sau dune, în special pe malul mării;
- Croaziere cu ambarcaţiuni cu velă: trasee de navigaţie, operaţiuni marinăreşti;
- Scufundări submarine: iniţiere sau perfecţionare în studierea fundurilor marine,
- Salvare: stagii de formare în operaţiunile de salvare;
- Surf: camping sălbatic pe plajă;
- Ambarcaţiuni cu velă: iniţiere în derularea croazierelor, plimbări nautice;
Grupa II: Sporturi şi odihnă de iarnă şi munte:
- Alpinism: stagii de perfecţionare în alpinism cu monitori calificaţi şi atestaţi;
- Dans pe gheaţă: sport cu participare la concursuri;
- Deltaplan: iniţiere pe pante cu slabă înclinaţie, instruire pentru decolări şi viraje;
- Escaladări: căţăratul la înălţimi medii sau mari;
- Paraşutism;
Grupa III: Natură şi turism verde agrementul practicat sub formele ca:
Fotografiere, Camping, Creşterea şi dresajul animalelor, Ferme (participări la diverse
activităţi de sezon şi cu cazare în locuinţe ţărăneşti);Hipismul
Grupa IV: Viaţă socială şi întâlnirile - (efectuate sub forma activităţilor, sportive ca tenis de
masă, minigolf, badminton, patinaj, nataţie); Sărbătorile: manifestările tradiţionale, festivaluri,
evenimente. Festivalurile cu participarea la diferite festivaluri de muzică sau modă, concursuri de
bridge, parade ale portului popular etc. Tir cu arcul sau arbaleta.
Grupa V : Cultură, artă, ştiinţă şi artizanat
Tabere de creaţie sau Academii de vară sau iarnă - organizate pentru activităţi de desen,
sculptură, gravură, pictură, muzică, teatru, dansuri, etc.
Antichităţi : cursuri privind istoria artei, evaluarea privind operele de artă, anticari.
Artă florală : învăţarea tehnicilor de realizare a aranjamentelor florale.
Bricolaj : stagiu de învăţare a modului în care se fac unele lucruri în gospodărie.
Broderie, dansurile, gastronomia, cursurile pentru confecţionarea marionetelor, realizarea
unui spectacol.

15
 Activităţile de agrement în zone protejate sunt manifestate prin: studierea naturii,
fotografiere, pictură, drumeţii montane, alpinism, speologie, scufundări, vizitarea ecomuzeelor.
Efectuând cercetări asupra unor aspecte ale agrementului conform ideilor susţinute de către
autorii ”Ghidul Gospodarului” au fost expuse careva factori ai agrementului în cadrul unei regiuni
turistice, aşadar succesul unui agrement reuşit depinde de trei factori acestea fiind:
 Atractivitatea, Accesibilitatea, Posibilităţi de cazare şi masă [8, p .26].
Resursele utilizate de activităţile turistice au suscitat atenţia cercetătorilor care au încercat
a le defini şi clasifica. Separarea lor faţă de resursele utilizate şi de alte activităţi se concentrează
mai mult pe resursele de bază ale turismului. Acestea sunt utilizate predominant de către activităţile
de turism ele dând naştere excursiilor şi călătoriilor care la rândul lor au generat industria
turismului. Atracţiile turistice reprezintă raţiunea de a fi a turismului. O serie de clasificări încearcă
să le introducă în clase şi tabele, o clasificare mai adecvată este realizată de către cercetătorii
Clowson şi Knetsch (1996) clasificare prezentă în cartea Mihaelei Dinu. Această clasificare este
redată în următorul tabel.
Tabelul 1.1.2 Clasificarea resurselor agrementului recreativ [4, p. 97]
Resurse pentru consum Intermediere Resurse de bază
Orice fel de resurse Cele mai bune resurse Resurse majore. Atenţia
disponibile adesea lucrate de om accesibile la o distanţă principală se pune pe calitatea
\artificiale(oraşe, parcuri, bazine convenabilă de utilizatori. resurselor, cu intensitate mică de
de înot, parcuri zoologice. Mai multe resurse naturale dezvoltare şi cu facilitate construit
Activităţile includ: golf, tenis, decât facilitate de utilizat dar de om la nivel minim. Adesea aflate
picnic, plimbări, mers cu supuse unei mari presiuni şi la o distanţă de utilizatori, resurse
bicicleta. degradări. Activităţile ce determină tipul de activitate
include: camping, drumeţii, (circuite turistice, interes ştiinţific,
înot, vânătoare, pescuit. drumeţii, ascensiuni pe munte,
pescuit, vânătoare.)
Activitate principală, Resurse principale, Artificialitate, Naturalitate, Intensitatea dezvoltării
Distanţa faţă de utilizatori.

Sursa: Dinu Mihaela. Geografia Turismului – Bucureşti: Editura Pedagogică, 2004. – 97 p.

Pentru fiecare arie turistică este necesară inventarierea obiectivelor atractive, definirea nivelului
de atracţie, listarea şi cartografierea lor. Diferite forme de atracţii generează diferite forme de turism
aceste atracţii se deosebesc ca fiind următoarele:
1 Areale cu densitate mare a resurselor de recreere;
Conţin o mare varietate de utilizatori şi o dezvoltare substanţială, utilizând toate resurselor. O
dezvoltare intensivă a tuturor hotelurilor şi a dotărilor organizate pentru explorarea în proporţii de
masă (parcurile tematice, parcurile de distracţii).
2 Areale de recreere în aer liber;

16
 O mare varietate de utilizări cu o dezvoltare substanţială. Multe tipuri de resurse folosite. Se
află la o oarecare distanţă faţă de aşezări(pistele pentru schi fond, pârtii de schi).
3 Medii înconjurătoare naturale;
În această categorie intră ariile cu multiple utilizări, în funcţie de suprafaţă, unele dintre ele
fiind arii protejate, deci cu un regim special (parcuri naturale, parcuri naţionale).
4 Areale naturale unice;
Peisaje de o rară frumuseţe, minuni naturale, forme de relief de importanţă ştiinţifică, cele mai
multe intrate în categoria ariilor naturale protejate. Principalele activităţi sunt privitul, fotografierea
şi filmarea peisajelor.
5 Areale sălbatice;
Medii naturale sălbatice, fără drumuri de acces modernizate, unde predomină elementele
naturale netransformate de om (vegetaţia, fauna) sunt vizitate de turişti puţini.
6 Locuri culturale şi istorice;
Acestea pot fi de o importanţă locală, regională sau naţională. Din această categorie fac parte:
clădirile şi locurile istorice, monumentele de arhitectură, siturile arheologice, staţiunile balneare şi
climaterice, locurile sfinte de rugăciune, de pelerinaj etc. Sunt stabilite criterii minime pentru şase
grupe de activităţi recreative legate de relief şi cinci grupe legate de apă. Criteriile acceptate pentru
activităţile recreative bazate pe relief sunt:
a. camping, caravane, picnic: toate la ţară, în interiorul a 400 m de la indicatorul drumului.
b. poteci de ponei: toate regiunile înalte peste 300 m cu drumuri marcate de picior şi călare.
c. mers pe jos şi pe bicicletă: toate regiunile înalte de peste 4000 m cu drumuri sau poteci
marcate de picior şi călare
d. jocuri la ţintă: toate ariile evaluate ca având posibilităţi de tragere.
e. urcare pe stînc: toate feţele abrupturilor de peste 30 m înălţime.
f. schiatul: relieful favorabil cu o perioadă a stratului de zăpadă m. mare de 3 luni [4, p. 99].
Periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a
sezonalităţii activităţii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală
periodică. În acest context merită să fie reamintit faptul că factorul esenţial al formării periodice a
cererii turistice şi în consecinţă şi a repartiţiei inegale în timp şi în spaţiu, este reprezentat de
limitele sezonului de practicare a acestor forme de turism. Aşadar acestea se manifestă ca
următoarele tipuri de agrement:
 Agrement de vară – manifestat prin practicarea echitaţiei, recreere în spaţiu deschis,
activităţi influenţate de razele solare;
 Agrement de iarnă – activităţi practicate mai mult în spaţiu închis sau la munte;
 Agrement educativ – ce cuprinde toate formele creaţiei culturale şi sociale,
17
 istorice dintr-o aşezare sau un teritoriu cu valoare turistică (vestigii arheologice, monumente de
artă, cetăţi, clădiri, mănăstiri, muzee, case memoriale);
 Agrement sportiv – sporturi extreme, turism extravagant, paraşutism, patinajul, rafting,
canotaj, surfingul, escaladele, ciclismul, alpinismul, tenisul, biliardul;
 Agrement cultural (artistic) – manifestat prin activităţi culturale ce ajută la îmbogăţirea
culturii omului ca meşteşugăritul, ceramica, brodări, olărie, ţesut, etnografie, folclorul, pictură,
evenimente folclorice, dansuri, cântece populare, nedeile şa.;
 Agrement montan – activităţi ca: schiul, săniuşul, alpinismul;
 Agrement nautic – surfing, plimbări cu barca, scufundările;
 Agrement de litoral, balnear – bronzul la soare, jocul cu mingea, băi solare, tenisul, golful de
teren, hochei de nisip, cura helio - marină, concursuri;
 Agrement interactiv electronic – divertismentul ce se prezintă pe internet, televizor ce se
încadrează în categoria produselor şi serviciilor care necesită multe informaţii. Clienţii au
posibilitate de informare şi în acelaşi timp să citească diferite bancuri, jocuri interactive, de
asemenea cu posibilitate de a se amuza;
Condiţiile generale ce favorizează apariţia şi desfăşurarea turismului sunt cuprinse îndeosebi
într-un sistem ce are o importanţă deosebită, el asigurând legătura dintre componentele sistemului
turistic. Dintre condiţiile care influenţează desfăşurarea turismului de agrement şi nu numai, un rol
important, necontrolaţi o au următorii factori care iau parte la formarea şi planificarea unei călătorii,
aşadar acestea sunt:
1.După natura social-economică există:
a. Factori economici:- nivelul de dezvoltare economic; -veniturile populaţiei;-preţurile şi
tarifele; -oferta turistică;
b. Factori tehnici: -infrastructura generală;-infrastructura turistică;
c. Factori sociali: -timpul liber; -urbanizarea; -şomajul;
d. Factori demografici: -populaţia privită în dinamica şi structură;
e. Factori psihologici: -nivelul de instruire; -dorinţa de cunoaştere;
f. Factori organizatorici şi politici: -formalităţi vamale; - regimul vizelor; -diversitatea
aranjamentelor turistice; -acordurile între ţări cu privire la circulaţia turistică;
2.După durata acţiunii în timp:
a. Factori permanenţi: -timpul liber; -veniturile; -oferta turistică; -baza tehnico-materială;
b. Factori conjuncturali: -condiţiile meteorologice; -crizele economice; -calamităţile naturale;
3.După importanţa în determinarea fenomenului turistic:
a. Factori primari: - timp liber; -oferta; -preţuri; -venituri;

18
 b. Factori secundari: -varietatea serviciilor suplimentare; -cooperarea internaţională; -facilităţi
viză;
4.După influenţa asupra loturilor corelative ale pieţei:
a. Factori ai ofertei: - dotarea bazei tehnico-materiale; -diversitatea serviciilor;
b. Factori ai cererii: -urbanizarea; -veniturile; -timpul liber;
Alături de factorii clasificaţi mai sus se deosebesc alţi factori fiind consideraţi cei mai
reprezentativi care influenţează fenomenul turistic de agrement:
1. Nivelul de dezvoltare economic care este ilustrat de PNB/loc.
2. Preţurile şi tarifele se costituie într-un factor de stimulare, ele influenţând fie întreg produsul
turistic, fie componentele din ansamblul produsului turistic.
Oferta turistică cu principalele sale componente naturale şi antropice, la care se mai adaugă şi
alte componente importante acestea fiind reprezentată prin baza tehnico-materială.
Progresul tehnic influenţează prin creşterea gradului de mobilitate a populaţiei, ca urmare a
perfecţionării căilor şi mijloacelor de transport.
3. Mutaţiile demografice legate de creşterea numerică a populaţiei, de asemenea de diferenţierea
în structura pe grupe de vârstă, şi medii socio-profesionale.
4. Procesul de urbanizare ce influenţează direct circulaţia turistică, determină direct modificări în
cadrul structurii preferinţelor şi nevoilor populaţiei.
5. Timpul liber – activitatea turistică se desfăşoară în timpul liber.
Moda, tradiţiile, obiceiurile cît şi manifestările ştiinţifice şi culturale.
Ca urmare, acest tip de turism generează supraîncărcări la nivelul infrastructurii, fie că este vorba de
bazele de cazare, fie de căile de acces, în acest sens putem delimita următoarele aspecte negative
ale agrementului: Poluare de sol; Deteriorarea propriei sale substanţă de existenţă; Distrugerea
zonelor forestiere prin supra solicitarea unor locuri; Epuizarea aspectelor tradiţionale istorice;
Agrementul în mare parte se dezvoltă în funcţie de atracţiile turistice, resurse, îndeletniciri,
tipicitate, originalitate, diversitate, accesibilitate acesta presupune implicarea unor experienţe din
partea turistului la activităţile la care doreşte să participe [11, p 353]., acestea sunt definite:
Experienţă de explorare – la nivel inferior nevoia este aceea de a trăi ceva unic si neobişnuit
(plimbările seara întru-n anturaj liniştit şi calm) experienţe ce se asociază cu cuvântul “suspans“
lăsând amintiri plăcute. La nivel mediu (activităţi pregătite în linii mari de organizatori) vizitarea
unor obiective turistice, participări la manifestările organizate, excursii în locuri îndepărtate şi deci
mai puţin cunoscute, ce presupune închirieri de biciclete hidrobiciclete de asemenea aici se mai
includ ambarcaţiunile nautice sportive, excursiile de aventură. La nivel superior sunt activităţile
dinainte programate: partide de pescuit, excursii in alte localităţi sau staţiuni, excursiile în ţările
învecinate, croazierele, se manifestă prin grad de risc dar care presupun sentimente de aventură.
19
 Experienţă biotică – esenţa acestei manifestări constă în redescoperirea propriului corp sau a
propriilor aptitudini în mediul unei staţiuni turistice zone având contact cu apă, soarele puternic,
vânt, zăpadă. Se prevede maxim de activitate după care în urma acestor experienţe se observă un
auto consum ca exemplu avem: La nivel inferior – băile helioterme, bronzare, ungerea corpului cu
nămol, fuga pe nisip, sărire de pe trambulina gimnastică în aer liber, schiul nautic, iahtingul, tirul cu
arcul, jogging, jocurile – uneori copilăreşti în nisip, dormitul pe săturate. La nivel mediu –
degustarea de specialităţi culinare, degustarea de vinuri, înotul, săriturile de pe trambulină, folosirea
instalaţiilor sportive şi de gimnastică în aer liber. La nivel superior –aici se include formele de
practicare a sporturilor accesibile dar care prin natura lor, solicită experienţă, dexteritate şi un
autoconsum sporit de energie, mergând până la performanţe şi autodepăşirea propriilor limite –
schiul nautic, iahtingul, tirul cu arcul, echitaţia, partide amicale sau concursuri amicale sportive (de
exemplu: tenis de câmp, volei, handbal, fotbal, jogging şi multe altele).
Experienţă socială ce se manifestă prin integrarea turistului în activităţi colective ale
staţiunilor turistice însoţite de plăcerea de a trăi în cadrul mulţimii de persoane ad-hoc în staţiunea
respectivă. Gradul de satisfacţie a turistului se amplifică şi prin respectul cu care este privit şi
înconjurat şi îndeosebi prin amabilitatea cu care va fi tratat generată de ospitalitatea organizatorilor
şi prestatorilor de servicii. La nivel inferior – primirea amabilă la hotel şi în restaurant, servicii
prevenitoare ireproşabile (de exemplu, privind informaţiile, programele complementare de care va
putea beneficia în staţiune) politeţea profesională neforţată, ospitalitatea şi amabilitatea atohtonilor.
La nivel mediu orele petrecute în grup cu ocazia jocurilor de societate cu ocazia participării la
anumite acţiuni colective, contactele cu ceilalţi turişti din grup şi mai ales deplina libertate de
contacte cu turiştii din alte grupuri mai ales cu cei străini. La nivel superior – timpul consacrat
întâlnirilor organizate în cadrul diferitelor programe relaţiile de prietenie şi sentimentul de
apartenenţă în situaţiile de participare la experienţele explorative sau biotice (de exemplu,
sentimental de apartenenţă la un colectiv între alpinişti în situaţii de dificultate, acordarea
ocazională sau primirea ocazională de ajutor în unele situaţii neprevăzute, amiciţia între membrii
echipelor formate cu ocazia concursurilor sportive amicale, a concursurilor distractive.
Formele de experienţă socială constituie un factor esenţial p-u deciziile de alegere a unei
destinaţii turistice, marcând o rată de creştere mai intensă decât alte motivaţii de călătorii turistice,
îndeosebi în turismul internaţional.
Experienţă optimizată – sunt evenimente trăite intens de turist, având ca raport direct cu
natura, cu cultura, şi civilizaţia locurilor vizitate ca rezultatul să se manifeste într-o satisfacţie de
autodepăşirea prin trăirea unei experienţe de dobândirea unui echilibru de sănătate (tratamente,
alimentaţie). Acest domeniu se reuneşte satisfacţiile la care un turist se aşteaptă în timpul vacanţei.

20
 La nivel inferior experienţa de a dobândi sau a menţine un echilibru de sănătate (prin odihnă
pasivă sau cvasipasivă, bronzare, sport, diete de alimentare, proceduri de tratament balneomedical).
La nivel mediu – sentimentul exaltării în faţa unor peisaje inedite spre exemplu contemplarea
răsăritului sau apusului de soare la munte sau la mare, contemplarea faunei caracteristice din
rezervaţii sau în zonele puţin circulate, safari geografic. La nivel superior – satisfacţia resimţită în
urma evenimentelor de vacanţă, filtrate prin prisma selectivă a personalităţii umane.
Evenimentele trăite intens de turist, au un raport direct cu natura cu cultura şi civilizaţia
locurilor vizitate, sunt apreciate de aceasta la toate nivelurile ca un veritabil stimulent optimizat,
devenind şi ele motivaţii p-u acceptarea unor formule de vacanţe active.Animaţia şi agrementarea
staţiunilor turistice presupune deci un complex de servicii oferite vizitatorilor, prestaţiile respective
câştigând prin forţa lucrurilor dimensiuni economice bine conturate, contribuind în acest fel la
sporirea încasărilor pentru fiecare zi de sejur petrecut de un turist într-o staţiune, turistul dispus în
principiu să accepte asemenea cheltuieli în timpul vacanţei sale.
În concluzie, spre deosebire de perioadele precedente, când conceptul de vacanţă în afara
domiciliului permanent se baza pe cultivarea satisfacţiei de a mânca bine de a dormi pe săturate,
acum asistăm la o alta idee, în prezent reconsiderarea acestei optici din partea turiştilor în sine, nu-şi
pierd importanţa serviciilor de bază nu mai sunt considerate suficiente pentru a oferi condiţiile la
care aspiră un turist pentru petrecerea timpului liber într-o vacanţă veritabilă. Ceia ce oferă viaţă şi
atractivitate staţiunilor turistice şi locurilor specifice este „experienţa pozitivă trăită de turist în
timpul vacanţelor” şi ca atare un concept viabil de animaţie şi agrementare trebuie să pornească de
la combinaţia celor patru domenii de experienţă enunţate, dar proporţionate abil, pentru a permite
asigurarea unei competitivităţi constante şi eficiente între destinaţiile turistice.
1.3 Potenţialul de agrement al Republicii Moldova

Potenţialul turistic natural alături de baza tehnico – materială şi infrastructura generală constituie
oferta turistică efectivă a fiecărei ţări, care poate fi promovată pe piaţa turistică sub formă de produse
turistice. Deşi are o suprafaţă mică, Republica Moldova la această etapă dispune de un considerabil
potenţial turistic, reprezentat întâi de toate de aspectul geomorfologic al teritoriului de o neobişnuită
diversitate de rezervaţii peisagistice sau landşafturi naturale şi monumente geologice unice, de
valoare. Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sînt
turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate şi frumuseţe, cu regret mai puţin cel de agrement.
Turismul moldovenesc are un mare potenţial încă neexplorat, cota acestuia în PIB poate fiind ridicată
până la 3-5% în următorii ani. Potenţialul natural (fizico-geografic) este văzut în calitate de factor
determinat în condiţiile Republicii Moldova. Factorul natural constituie factorul – cheie în procesul de
elaborare a modelului turistico-recreativ de utilizare şi organizare a activităţilor turistico-recreative.

21
De asemenea evaluarea condiţiile climaterice pentru scopuri turistico-recreative constă în
determinarea duratei timpului favorabil pentru agrement. Aceasta este considerată drept parte
componentă a aspectului fiziologic de evaluare a cadrului natural pentru turism şi agrement.

Selectarea criteriilor pentru evaluarea turistico - recreativă în ansamblu a unităţilor peisagistice

teritoriale se bazează pe dependenţa alegerii unei zone de agrement de condiţiile cadrului natural de
către turişti. În acest scop vom efectua evaluarea atât a unităţilor tipologice a varietăţilor de landşaft
cît şi a unităţilor regionale naturale. Criteriile evaluării respective a peisajului pentru turismul de
recreere şi agrement sunt: gradul de împădurire, caracteristicile calitative ale pădurilor din localitate,
lacurile de acumulare, relieful şi pitorescul peisagistic.[5, p.495]. Sa efectuat un studiu asupra
regiunilor cu posibilităţi de desfăşurare a agrementului, analizând cercetările realizate de către
specialiştii în domeniul turismului, cercetări de Efros Vasile (1996) preluată ulterior şi de Turcov
Elena (2006) au fost delimitate următoarele zone turistice de agrement (vezi anexa 1). Evaluate în
funcţie de valoarea şi concentrarea resurselor de recreere şi agrement sunt delimitate 6 zone turistice
în cadrul cărora se disting alte centre, localităţi şi staţiuni.[14, p.162-165].

Zona turistică Centru: cu subzona turistică – Vadul lui Vodă reprezentată de pădurea în lunca
Nistrului, plajă, monument natural cu soluri fosile pe terasele nistriene (44ha), izvoare cu apă
termală; parcul din Bălăbăneşti (5ha); subzona turistică Vatra lacul Ghidighici (supranumit “Marea
Chişinăului”), ce presupune 2 situri arheologice (sec. VIIIXVIII), 3 sectoare de vile; subzona
turistică Chişinău, Condriţa, Ghidighici; Zona turistică Edineţ – Ocniţa: reprezentată prin subzona
turistică Edineţ şi Ocniţa. Zona turistică Codru: cu subzona turistică Orhei, ce dispune de peisaje
atât cu valenţe culturale cît şi de un areal deluros şi calcaros cu stânci recifilate ce permite
practicarea unor sporturi extreme (paraşutism, alpinism) de asemenea prezente şi pădurile de interes
peisagistic social–recreative; subzona turistică Călăraşi şi Hînceşti; Zona turistică Dubăsari; Zona
turistică Cahul; Zona turistică Nistrul Inferior; Unităţile teritoriale, indiferent de mărimea lor sunt
considerate părţi integrante ale ansamblului teritorial căruia îi aparţin (zona la teritoriul ţării, sau
subzonă la zonă) aşadar ca argument criteriile de zonare turistică trebuie să fie unitare pe întreg
teritoriu ţării şi la nivelul fiecărei diviziuni teritoriale. Zonarea este o tehnică importantă pentru
implementarea planurilor de folosire a terenului pentru staţiuni, a facilităţilor turistice în zonele de
atracţie, pentru turismul urban şi alte tipuri de zone turistice. Reglementarea zonării presupune
existenţa unor standarde de dezvoltare cum ar fi densitatea turistică, limita superioară şi inferioară a
ocupării etc. Acestea pot fi adoptate separat pentru fiecare sector turistic.[14, p.160]. Zonarea
trebuie efectuată şi pentru dezvoltarea ariilor din apropierea regiunilor turistice, aşa încât acestea să
fie compatibile cu dezvoltarea sectorului turistic. Zonarea este folosită în toate cazurile de utilizare
a terenului, nu numai în turism. Dacă există deja reglementări cu privire la zonarea unei anumite

22
regiuni turistice, acestea pot fi extinse şi pentru celelalte zone turistice. Un potenţial de agrement
deosebit îl cuprinde municipiul şi Republica Moldova. Turismul în cadrul ţării este prezentat ca un
factor de dezvoltare soci – economică a suburbiilor şi zonelor de influenţă.

Analiza dezvoltării turismului în cadrul Republicii Moldova este axată pe examinarea

avantajelor comparative oferite de componentele de bază (dispersate sau concentrate în locaţii
turistice periurbane) care stau la formarea potenţialului turistic: Componenţa naturală: reprezentată
de spaţiile naturale cu funcţionalitate turistică, peisaje urbane şi rustice spectaculoase, condiţiile
balneoclimatice favorabile. Componenţa antropică: reprezentată prin monumente de cultură şi
civilizaţie, obiecte de artă, muzee, elemente de etnografie şi folclor, spaţii urbane amenajate şi
soluţii tehnologice de performanţă. Infrastructura: reprezentată de trasee turistice şi excursioniste,
staţiuni, complexe hoteliere, unităţi de alimentaţie publică, transport, agrement. Aceste componente
într-o mare varietate de combinaţii formează oferta turistică naţională de o atracţie specială.
Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea municipiului ca cea mai importantă
destinaţie solicitată pe piaţa turistică. Motivaţia călătoriilor în cadrul Republicii Moldova este legată
de mai mulţi factori. În primul rând datorită statutului de capitală, un număr mare de vizitatori vin
cu interese de afaceri sau participare la diverse evenimente, activităţi culturale naţionale sau locale.
De asemenea alături de aceste puncte de agrement vom enumera şi alte câteva de zone de recreare
aferente bazinelor acvatice de importanţă naţională în zonele de odihnă: Lacul de la Ţigăneşti, Satul
Moldovenesc (Hînceşti), Costeşti-Stânca, unde se află cel mai mare lac din Moldova, Costeşti,
Holercani, Soroca, Dubăsari, Tiraspol, Bender, care sunt un bun suport pentru amplasamente
turistice majore. Alături de aceste subzone se va evidenţia şi oraşul Chişinău ca centru de agrement
ce este dotat la un nivel mai înalt de cât restul ţării cu infrastructură de deservire a turiştilor, după
cum urmează: structuri de cazare – 19 hoteluri, cca.90 baze de odihnă Condriţa, Vatra, Vadul lui
Vodă cu circa 10 000 locuri de cazare, 3 sanatorii; restaurante, structuri de agrement 420; cca. 86
trasee locale şi naţionale.

În mare parte agrementul din ţara noastră o au vechile tradiţii ce joacă un rol important în
atragerea turiştilor, agrement desfăşurat mai mult în spaţiul rural de sărbători acestea fiind (nedeile,
festivalurile folclorice, hramurile, horele, şi sculptul în piatră, ţesutul, broderie, dansurile,
gastronomia, ş.a.) Dar totodată, sunt necesari paşi insistenţi de promovare a destinaţiei Republica
Moldova pe piaţa turistică internaţională. De asemnea un alt aspect al spaţiului de desfăşurare a
agrementului sunt spaţiile verzi cu funcţionalitate turistică şi recreativă: În raport cu oraşul
Chişinău spaţiile verzi formează patru niveluri: zonele de agrement din interiorul oraşului accesibile
în maxim 10 minute de mers pe jos (scuare, parcuri, pădure-parc) de la locuinţe sau hoteluri; zonele
de agrement de accesibilitate depărtată (pădurile şi întinderile de apă suburbane), unde se poate

23
ajunge în maxim 30 minute cu transportul urban; zona pentru odihna de o zi alcătuită din destinaţii
turistice şi recreative în raza de influenţă a oraşului de cca.50-60 km în jur. Spaţiile de agrement în
interiorul oraşului sunt reprezentate de spaţiile verzi, iar în spaţiul periurban (suburbii) se mai
adaogă bazinele acvatice şi fondul forestier cu o suprafaţă totală de 6764 ha. Aceste terenuri
acoperă un teritoriu de cca. 8, 3% din suprafaţa municipiului (mai puţin decât media pe ţară), ceea
ce corespunde la 94, 2 m2/ locuitor. Acestea din interiorul oraşului sunt destinate odihnei cotidiene,
creează imaginea unei localităţi verzi şi serveşte drept suport fizic pentru amplasarea multor unităţi
de agrement, sport, alimentaţie publică şi cazare a turiştilor. Pe teritoriul capitalei sunt determinate
5 tipuri de spaţii înverzite: păduri-parc, parcuri, grădini, scuaruri şi spaţiile înverzite de pe
bulevarde. Cea mai mare pondere o au pădurile-parc şi parcurile, care constituie cca. 60% şi
respectiv 35% din spaţiile verzi ale capitalei. Unui orăşean în Chişinău îi revine cca. 31, 5 m2 de
spaţii verzi, ceea ce se înscrie în norma generală de 20-50 m2/locuitor.Chişinăul este un oraş verde
şi are spaţii înverzite variate, iar unui orăşean îi revine cca. 31,5 m.p. de terenuri verzi, ceea ce se
înscrie în norma generală de 20-50 metri pătraţi/locuitor pentru oraşele balneare. Aici sînt amplasate
patru arii naturale protejate de stat, care ocupă 180 ha, iar complexul de protecţie a mediului include
spaţiile verzi ale oraşului cu destinaţie variată: păstrarea fondului genetic vegetal şi animal,
păstrarea şi dezvoltarea arhitecturii peisagiste, recreerea populaţiei. Pe teritoriul capitalei sînt
determinate cinci tipuri de spaţii înverzite. Spaţiile verzi, indiferent de tip şi apartenenţă, au un rol
recreativ de odihnă. Drept spaţiu de recreere servesc: Pădurea Buiucani, pădurea din apropierea
şoselei Balcani, Pădurea Ciocana-1 (între străzile Vadul lui Vodă şi Alecu Russo), Pădurea
Ciocana-2 (între străzile Alecu Russo şi Bucovinei), Pădurea Rîşcani (str. Studenţilor - Tipografia
Centrală), spaţiul verde de lângă râul Bîc în preajma Circului),Grădina Botanică (105ha), Grădina
Zoologică (20ha), Grădina dendrologică (83ha), Grădina Muzeului de Etnografie, Pădurea de la
Schinoasa. Spaţiile verzi compacte intraurbane sînt amplasate preponderent în partea de nord şi vest
a oraşului, iar scuarele sînt dispersate în toate sectoarele capitalei - mai mult la Ciocana (17,6 ha) şi
Rîşcani (11,5 ha), dar mai puţin la Buiucani (3,3 ha), Centru (6,2 ha), Botanica (6,8 ha). În Chişinău
se găsesc: 25 zone de agrement inclusiv: parcuri – 14; fâşii forestiere – 2; bazine acvatice – 4;
Spaţiile verzi compacte intraurbane: sunt amplasate preponderent în partea de nord şi vest a
oraşului, iar scuarele sunt dispersate în toate sectoarele capitalei – mai mult la Ciocana (17,6 ha)şi
Râşcani (11,5 ha), dar mai puţin la Buiucani (3,3 ha), Centru (6,2 ha), Botanica (6,8 ha). Spaţiile
verzi sunt exploatate în scopuri turistice pentru organizarea excursiilor, odihnei de weekend şi
relaxare (cafenele, terase, restaurante, centre de practicare a sporturilor). Alături de spaţiile verzi
enumerate anterior se va caracteriza cele mai importante unităţi de agrement din cadru municipiului
Chişinău care sunt reprezentate în continuare (vezi anexa 2). Baza de agrement a municipiului nu
este completă fără companiile de distribuire a divertismentului care fac posibilă completarea
24
acestora (vezi anexa 3). Cu referire în anul 2007 la capacitatea de cazare turistică în funcţiune a
structurilor de cazare colective a constituit 3939,5 mii locuri-zile, menţinîndu-se la nivelul anului
2006. În totalul capacităţii de cazare turistică în funcţiune, hotelurile şi motelurile deţin o pondere
de 30,3%, taberele de vacanţă pentru elevi – 25,3%, vilele turistice, satele de vacanţă şi alte
structuri de odihnă – 18,3%, structurile de întremare – 18,0%, căminele pentru vizitatori -5,1%,
pensiunile turistice şi agroturistice – 3,0%. În anul 2007 în structurile de cazare colective au sosit
314,6 mii turişti, din care 244,3mii de turişti moldoveni (77,7% din total) şi 70,3 mii de turişti
străini (22,3%). Comparativ cu anul 2006 numărul turiştilor sosiţi în structurile de cazare s-a
majorat cu 0,9%, datorită creşterii numărului de turişti străini (+12,0%). Numărul de sosiri ale
turiştilor în structurile de cazare turistice colective, pe tipuri de structuri, se prezintă după cum
urmează (vezi anexa 4).

În concluzie cum se poate observa din enumerarea principalelor aspecte de care se ţine cont
agrementul municipiului Chişinău, concluzionăm faptul că la această etapă infrastructura este una
accesibilă şi prezentă în ciuda faptului că unele sunt neadecvate. Este prezentă atât capacitatea de
primire a turiştilor cît şi edificiile necesare unei călătorii reuşite.

25
Capitolul II Stituația turismului în Republica Moldova la etapa actuală
Politica în domeniul turismului vizează acțiunea conștientă a statului democratic în direcția
stabilirii obiectivelor la nivel macroeconomic de atins pentru o anumită perioadă de timp, precum
și mijloacele directe și indirecte necesare pentru a pune în practică aceste obiective. În politicile
publice turismul este văzut ca un sector al economiei naţionale cu posibilităţi de generare a
beneficiilor socio-economice şi un catalizator pentru dezvoltarea altor sectoare sau teritorii
defavorizate, precum mediul rural, ariile naturale protejate şi monumentele cultural-istorice.
De la declararea Independenței Republicii Moldova au fost elaborate 3 documente de politici
publice de bază în domeniul turismului. Deși, elaborate în același scop de dezvoltare a industriei
turistice, documentele strategice sunt considerate incoerente sau cu o coerență relativă, se
stipulează într-o analiză a activității turistice pentru anii 2003-2012. [86]. Astfel, în cele 3
documente de bază, scopurile propuse ar viza următoarele aspecte reflectate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Scopul şi misiunea turismului în documentele publice
Concepția de Dezvoltare a Strategia de Dezvoltare Durabilă Strategia de Dezvoltare
Turismului 1997-2005 a Turismului 2003-2015 a Turismului ”Turism 2020”
Scop: Crearea unei industrii Scop: Crearea unei baze adecvate Scop: Impulsionarea
turistice pentru dezvoltarea activităţii turistice în
eficiente în structura turismului intern și Republica Moldova prin
economiei naționale a internațional în Republica dezvoltarea turismului intern şi
Republicii Moldova Moldova într-un mod integrat, receptor
echilibrat și durabil, astfel,
încât să aducă beneficii
culturale și socio-economice
considerabile țării și
comunităților ei
Viziune: Lipsă Viziune: Lipsă Viziune: Până în anul 2020
turismul urmează să devină
un sector economic dinamic,
orientat spre satisfacerea
cereriidin domeniu și
promovarea ospitalității
moldovenești
Sursa: Elaborat de autor în baza documentelor analizate
De asemenea, de circa 25 de ani de când Republica Moldova şi-a declarat independenţa
sectorul turistic nu are o viziune de ansamblu unică, iar în legislaţia naţională cât şi în cadrul
politicilor publice din ţară, în special, în SDT 2003-2015, nu a fost propusă nici o viziune și misiune
de dezvoltare a sectorului turistic. O viziune şi misiune clară este stipulată în Strategia ”Turism
2020”. [9] Aceasta presupune ca până în anul 2020 turismul urmează să devină un sector economic
dinamic, orientat spre satisfacerea cererii din domeniu și promovarea ospitalității moldovenești.
Evaluarea finalităților primelor două documente de politici este complicat de realizat deoarece
au fost abandonate (Concepția de Dezvoltare a Turismului, 1997-2005 și Strategia de Dezvoltare

26
Durabilă a Turismului 2003-2015, au fost abrogate prin Hotărârea Guvernului nr. 796 din
25.10.2012). În CDT 1997-2005 nu există prevederi clare ce ar viza aspectul promovării turismului
și nici abordarea conceptuală explicită a managementului turismului rural. Însă, indirect aceste
abordări sunt vizate prin unele prevederi precum:
 planificarea turismului în mod complex, ţinându-se cont de toate aspectele legislative ce
 se referă la atare ramuri prioritare ale economiei - agricultura, industria, transportul etc.;
 elaborarea programelor de dezvoltare a turismului pentru copii şi tineret;
 elaborarea bazelor metodologice a serviciilor turistice pentru elevi pe baza resurselor
 turistice locale, ţinându-se cont de vârsta şi nivelul de cunoştinţe al excursioniştilor;
 restaurarea şi lărgirea reţelei cluburilor şi secţiilor turismului sportiv, în special, a
 stimularea dezvoltării formelor alternative de turism (în mod implicit, turismul rural ca formă a
turismului alternativ). etc.[5]
CDT în Republica Moldova până în anul 2005 a promovat 57 acțiuni cu un scop clar -
dezvoltarea industriei turistice. Pentru aceasta:
 a fost elaborată legea turismului;
 s-a instituționalizat autoritatea națională de turism;
 s-a stabilit un cadru coerent și echilibrat al problemelor strategice ale turismului
moldovenesc și domeniile de intervenție a statului;
 s-a pus accent pe dezvoltarea destinațiilor turistice și pe necesitatea gestionării fluxurilor
de turism intern și internațional (pe vectori concreți);
 s-a creat Fondul pentru dezvoltarea turismului;
 s-au stabilit piețele-țintă pe care trebuie să se promoveze destinația Republica Moldova.
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015, prin,
însăși, denumire și scopul de bază, venea să abordeze aspectul dezvoltării durabile a turismului.
Dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă și rentabilă sub raport
economic și echitabilă din punct de vedere etic și social pentru populația locală, se menționează în
aceasta. Au fost stabilite 7 direcții strategice de dezvoltare a turismului rural care până la abrogarea
Strategiei au fost realizate parțial doar 5. (tabelul 2.2)
Tabelul 2.2. Gradul de realizare a direcțiilor strategice în domeniul turismului rural stabilite în
cadrul SDT 2003-2015
Direcții strategice Grad de realizare până la abrogare (2012)
Elaborarea şi implementarea Cadrului legislativ
Nerealizat
necesar cu privire la turismul rural.
Efectuarea clasificării structurilor de primire a
Parțial realizat
turiștilor în localitățile rurale.

27
 Identificarea comunităților rurale în care există
posibilități pentru implementarea unor proiecte- Parțial realizat
pilot în domeniul turismului rural.
Crearea în teritoriu a serviciilor de
Nerealizat
specialitate în domeniul turismului.
Crearea bazei informaționale, editarea de ghiduri Parțial realizat (au fost elaborate ghiduri:
și cataloage privind oferta de turism rural. turism rural, ecologic, cultural, vitivinicol etc.)
Elaborarea și promovarea proiectelor investiționale
pentru crearea, repararea și modernizarea Parțial realizat
infrastructurii generale și a celei turistice.
Implementarea unui program de instruire la nivelul
autorităților administrației publice locale și al Parțial realizat
populației.
Sursa: Raport de evaluare a implementării Strategiei de Dezvoltare a Turismului în perioada
2003-2012. Elaborat de Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2012

Dacă e să comparăm gradul de realizare a prevederilor celor două documente, atunci se observă o
rată de realizare de circa 18% (CDT până în 2005) în comparație cu 5% (SDT 2003-2015). În
același timp, ponderea acțiunilor nerealizate este cu mult mai mare în cel de-al doilea document
(58%). Este de condamnat faptul că timp de 9 ani de zile (2003-2012) nu a fost realizat practic
nimic, ca de abia în 2011 să se inițieze consultări publice în privința necesității revizuirii SDT sau
elaborării unei strategii noi.

 În același timp documentele strategice de politici publice au avut un impact semnificativ în

diverse etape ale dezvoltării turismului în Republica Moldova deoarece:
 Au prezentat un cadru sistematizat de provocări, care urmează să fie soluționate pentru
dezvoltarea industriei turistice;
 Au corelat opțiunile strategice cu alte strategii sectoriale, produse în aceeaşi perioadă;
 Au promovat o abordare clară a complexității industriei turismului;
 Au servit drept fundament, fie şi declarativ, pentru alte documente de politici publice în turism
şi acțiuni pentru îmbunătățirea managementului sectorului;
 Au favorizat elaborarea și implementarea unor standarde pentru ospitalitatea
 moldovenească (Normative pentru structurile de primire turistică, Criterii pentru brevetarea
personalului din industria turismului) care au dus la îmbunătățirea raporturilor dintre prestatorii
de servicii turistice şi oaspeții Moldovei;
 Au promovat ideea unor parteneriate strategice cu alte APC şi APL, precum şi alți actori de pe
piața turistică;
 Au abordat conceptul dezvoltării durabile și a impactului a turismului;
 Au abordat conceptul turismului rural și direcțiile strategice de dezvoltare (SDT 2003-2015).

28
 Documentul public fundamental ce relevă domeniile prioritare şi direcţiile de dezvoltare a
sectorului turistic până în anul 2020 este Strategia de Dezvoltare a Turismului ”Turism 2020”.
Aceasta este considerată o strategie sectorială în contextul în care în anul 2012 a fost lansată
Strategia Naţională de Dezvoltare a Republicii Moldova ”Moldova 2020”. Strategia de Dezvoltare a
Turismului ”Turism 2020” a fost lansată sub motto-ul: „Turismul trebuie să devină recolta
bănească a Republicii Moldova!”. [9]
Prin intermediul Strategiei se oferă un nou impuls domeniului turismului, confirmându-i
calitatea de sector prioritar al economiei naţionale, transformând Republica Moldova într-o
destinaţie atractivă pentru turiştii străini dornici de a descoperi valorile culturale şi bogatul potenţial
natural al ţării. În noua Strategie turismul rural este considerat ca formă de turism activă care poate
aduce beneficii direct comunităţii rurale şi băştinaşilor.
Obiectivul general al Strategiei este Impulsionarea activităţii turistice în Republica Moldova
prin dezvoltarea turismului intern şi receptor. [9] Pentru realizarea scopului, au fost stabilite 5
obiective generale, iar direcțiile de acțiuni au fost concretizate în 32 obiective specifice:
1. Perfecţionarea legislaţiei turistice în conformitate cu cerinţele pieţei turistice, racordate
la standardele europene.
2. Valorificarea potenţialului turistic naţional şi promovarea imaginii Republicii Moldova
ca destinaţie turistică.
3. Dezvoltarea regională a turismului.
4. Sporirea nivelului de pregătire a cadrelor de specialitate şi a calităţii serviciilor turistice.
5. Modernizarea tehnologică a industriei turistice prin utilizarea tehnologiilor informaţionale.
Baza acţiunilor pentru I etapă de implementare 2014-2016 au constituit-o cele 20 de priorităţi
pe care şi le-a stabilit Agenţia Turismului pentru perioada imediat următoare de activitate (2013-
2014). Drept factor decisiv în realizarea scopului Strategiei „Turism 2020” va fi amenajarea
destinaţiilor turistice şi valorificarea eficientă a celor 20 forme de turism, expuse în 3 categorii:
6. Forme de turism active la etapa actuală: viti-vinicol, de afaceri, rural, balnear, religios
şi de excursii.
7. Forme de turism ce urmează a fi impulsionate: cultural, gastronomic, social, sportiv,
automobilistic, de week-end, urban, nostalgic şi ecologic.
8. Forme de turism de perspectivă: academic, de tranzit, naval, medical şi extrem.
În rezultatul impulsionării activităţii turistice se prognozează o creştere anuală a numărului
turiştilor cu 3 % în cadrul turismului receptor şi cu 4 % în cadrul turismului intern, fapt ce se atestă
în 2015 la capitolul turismul receptor, dar nu și a celui intern. (tabelul 2.5)
Bugetul total asigurat necesar pentru implementarea Strategiei se estimează la 167,3 mln lei,
pentru I etapă bugetul constituie 62 mln lei. Conform prognozelor, veniturile din activitatea turistică
29
doar în cadrul turismului intern şi receptor (fără turismul emiţător) în anii 2014 – 2020 va constitui
suma de 1099,3 mln lei, ceea ce depăşeşte de 6,5 ori cheltuielile de implementare.
Pe lângă impactul financiar Strategia prevede un impact economic (dinamizarea activităţii în
alte cca 20 de ramuri conexe, sporind cota fiecăreia în activitatea economică a ţării), impactul
cultural (valorificarea potenţialului turistic prin includerea în ofertele turistice a resurselor turistice,
bazate în mare parte pe patrimoniul cultural, inclusiv, tradiţiile, obiceiurile, evenimentele culturale)
și un impact social (dezvoltarea ramurii turistice va contribui la crearea de noi locuri de muncă, la
extinderea şi diversificarea pieţei de desfacere a produselor agricole, solicitate de sectorul turistic,
în special, în mediul rural). Una din constatările Strategiei este lipsa centrelor de informare turistică
în teritoriu cât și lipsa unui birou național de informare și promovare turistică, astfel unul din
obiectivele specifice ale planului de acțiuni al Agenției Turismului pentru 2014 a fost elaborarea
mecanismului de organizare şi funcţionare a biroului/centrelor de informare şi promovare
turistică. (anexa 11).
Același Plan a vizat simplificarea procedurilor ce ţin de iniţierea afacerilor în domeniul
turismului rural prin:
9. Introducerea unui capitol separat “Dezvoltarea turismului rural” în Legea 352 din 24.11.2006;
10. Modificarea cerinţelor de clasificare a structurilor de primire turistică din spaţiul rural în Legea
352 din 24 noiembrie 2006;
11. Modificarea mecanismului de clasificare a structurilor de primire turistică din spaţiul rural.
În luna aprilie 2015, au fost aprobate 20 de rute turistice naționale. Fișele tehnice ale acestor
rute sunt publicate pe site-ul oficial al Agenției Turismului fiind utilizate, cu titlu gratuit de către
toate persoanele fizice și juridice. (figura 2.1)

30
 Fig.2.1. Traseu turistic național nr. 1 ”Orheiul Vechi – loc de interferență a culturilor
multiseculare”; Traseu turistic național nr. 6 ”Mănăstirile misterului și a spiritualității”
Sursa: http://www.turism.gov.md/index.php?pag=trasee&opa=view&id=33&l=
Dezvoltarea turismului în spațiul rural în perioada 1995-2015 a fost abordată și în alte
documente de interes public, de asemenea, abrogate în 2012: Programul Național de realizare a
Domeniul Măsuri strategice în Republica Moldova au un grad de realizare de 32%, cu 27
puncte procentuale mai puțin decât România și cu 24 puncte procentuale mai mult decât Ucraina.
Tabelul 2.3. Gradul de realizare a prevederilor documentelor naţionale de turism (%)
Documentul Ţara
Domeniul tematic Bulgaria Moldova Polonia România Ucraina Cehia Ungaria Serbia Slovacia
Descrierea şi elaborarea
75 43 60 47 41 72 58 54 65
procesului
Analiza situaţiei şi
94 37 71 45 18 66 54 54 46
programarea
Abordarea durabilă a
81 71 58 20 52 91 98 61 80
politicilor în turism
Participarea instituţiilor în
95 56 78 69 80 89 73 62 95
managementul turismului
Business, aprovizionare şi
83 27 70 17 43 60 30 3 47
PAs
Măsuri strategice 83 32 19 59 6 0 0 33 6
Finanţare şi implementare 68 43 75 46 11 18 46 25 14
Gradul de îndeplinire
82,71 44,14 61,57 43,28 35,85 56,57 51,28 41,71 50,42
medie pe ţară
Sursa: Raportul de evaluare a Strategiilor Naţionale de Dezvoltare a Turismului (2012-
2013), disponibil pe http://www.ceeweb.org/publications-positions/positions/
Politica statului în domeniul turismului se manifestă și prin reglementarea juridică a
activității turistice. Astfel, la moment există mai multe acte normative în care sunt specificate
mecanismele de valorificare și dezvoltare a patrimoniului turistic național, printre care
menționăm:
12. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica
Moldova nr. 352-XVI din 24.11.2006, Monitorul Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007. Politica de
stat în domeniul turismului prevede că statul sprijină turismul, ca unul din domeniile prioritare
ale economiei naţionale, prin mecanisme economice şi prin acţiuni de amenajare şi protecţie a
patrimoniului turistic în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative, prin crearea de
condiţii pentru dezvoltarea durabilă a turismului. Legea prevede noțiunea de turism rural ca
formă de turism desfăşurată în mediul rural şi orientată spre utilizarea resurselor turistice locale
(naturale, culturale etc.), cunoaşterea mediului rural, activităţilor specifice acestuia, obiceiurilor
şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti şi de fermier etc.
13. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi criteriilor de
clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei nr.643 din
27.05.2003. Aceasta prevede tipurile de structuri cu funcțiuni de cazare (inclusiv, pensiune turistică
31
și agroturistică), criteriile minime obligatorii pentru clasificarea pe stele a acestora, procedura de
eliberare a actelor de clasificare etc.

14. Hotărârea cu privire la impulsionarea dezvoltării turismului în mediul rural nr. 979 din
12.08.2008 Monitorul Oficial nr.157-159/981 din 19.08.2008, (abrogată prin Hotărârea
Guvernului din 14.01.14, MO 9-13/17.01.14 art.12).

De asemenea, legislația Republicii Moldova mai prevede un șir de acorduri internaționale

privind colaborarea în domeniul turismului. Printre acestea putem menționa acordurile încheiate cu
următoarele state: România, Ucraina, Turcia, Grecia, Croația, Cipru etc. Organizarea, coordonarea
și monitorizarea activităților turistice la nivel macroeconomic, cât și elaborarea politicilor publice în
turism sunt atribuțiile de bază ale Agenției Turismului creată pe lângă Guvernul Republicii
Moldova, fapt menționat în capitolul 1.2. De asemenea, aceasta organizează şi desfăşoară acţiunile
de promovare a imaginii Republicii Moldova ca ţară ce prezintă interes, prin specificul turismului
autohton, pentru turismul internațional. Agenţia Turismului este creată în scopul elaborării şi
promovării strategiei naţionale în domeniul turismului şi programelor de dezvoltare a turismului, în
conformitate cu potenţialul turistic şi programele strategice de dezvoltare economică a ţării.
Autoritatea naţională de turism a îmbrăcat diverse denumiri:
15. Agenţia Naţională de Turism (2000-2001);
16. Departamentul Dezvoltarea Turismului (2001-2005);
17. Ministerul Culturii şi Turismului (2005-2009);
Indiferent de metodologia utilizată, studiile de eficienţă, urmăresc să definească gradul de
mulţumire a turistului faţă de mijloacele funcţionale puse la dispoziţie, modalităţile concrete de
creştere a satisfacţiei acestuia cu investiţii cât mai reduse şi într-un termen cât mai rapid, cadrul
organizatoric în care se poate realiza o sporire a eficienţei.
Printre principalele modalităţi care pot fi utilizate în vederea determinării gradului de eficienţă
a dotărilor turistice, în literatura de specialitate sunt cunoscute: eficienţa economică; eficienţa
socială; eficienţa promoţională; eficienţa tehnică. [72, p. 143]
Într-o definiţie general acceptată, eficienţa este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul)
şi cheltuiala (efortul) realizată pentru obţinerea lui. În domeniul turismului, determinarea eficienţei
economice este în strânsă legătură cu cea socială, ele se intercondiţionează. Eficienţa socială se
referă atât la nivelul serviciilor cât și la gradul de satisfacţie a turiştilor.
Eficiența managementului sectorului turistic la nivel național poate fi analizată și evaluată prin
prisma activităților Agenţiei Turismului. Republica Moldova dispune de unele avantaje comparative
în plan regional, care pot impulsiona dezvoltarea industriei turistice – costul scăzut al forţei de
muncă şi al terenurilor, existenţa resurselor turistice valoroase descrise în subcapitolul anterior,

32
însă, starea de entuziasm a autorităţilor pentru sectorul turistic nu este argumentată din punct de
vedere statistic şi nici prin proiecte de anvergură în implementarea strategiilor sectoriale. Acest
lucru accentuează vădit contrastul dintre aşteptări şi realitate. În ultimii ani autoritatea naţională de
turism din punct de vedere instituţional a îmbrăcat mai multe forme - de la formarea Asociaţiei
Naţionale pentru Turism ”Moldova-Tur” (1992), până la constituirea Agenţiei Turismului (2009),
fapt menționat în capitolul 2.1. De asemenea, coerenţa în documentele de dezvoltare a sectorului
este fragmentară şi influenţată politic. Autoritatea naţională de turism nu are o capacitate
suficientă de administrare a domeniului, inclusiv, există o cooperare scăzută cu instituţiile locale
privind implementarea strategiei de dezvoltare a turismului. Agenţia Turismului deleagă unele
competenţe autorităţilor publice centrale sau locale, care nu au capacităţi manageriale speciale şi
nici acoperire financiară, se arată într-un Raport de evaluare a implementării SDT în perioada
2003-2012.[86]
Datele din figura 2.2 denotă o creștere anuală semnificativă a cheltuielilor bugetare de la
crearea Agenției (2009) și până în prezent, cu excepția anului 2015. În 2015 AT i-au fost alocate 4
109 500 lei, ceea ce constituie o creştere de 4 ori mai mare decât în 2009 (960 900 lei). Acest fapt
este determinat de politica statului în dezvoltarea şi promovarea turismului atât pe plan intern,
cât şi pe plan exterior. În același timp, menționăm că o parte semnificativă a cheltuielilor sunt
orientate spre acțiunile de promovare a imaginii țării în exterior. Acțiuni concrete se atestă din
2014, când intră în vigoare noua Strategie a turismului ”Turism 2020”.
Insuficiența datelor despre fluxurile reale de călători prin țară este una dintre problemele
managementului turismului intern, astfel în 2014 în cadrul AT s-a discutat îmbunătățirea
mecanismului de evidență a circulației turistice în/din Republica Moldova și pregătirea pentru
implementarea Contului Satelit în turism. Astfel, o parte din resursele financiare alocate fiind
mobilizate în acest scop. În aprilie 2015, între Agenția turismului, Biroul Național de Statistică și
Poliția de Frontieră a fost încheiat acordul de colaborare privind fluxul de vizitatori (sosiri/plecări)
înregistrați la frontiera de stat a Republicii Moldova.
Un indicator foarte important pentru a evidenţia locul pe care îl ocupă turismul în cadrul
economiei Republicii Moldova, îl reprezintă veniturile din activitatea de turism și ponderea acestora
în PIB. Analiza datelor statistice din ultimii ani (2010-2014) atestă o dublare a veniturilor din
activitatea de turism. (anexa 14, figura A14)
Dacă e să calculăm veniturile din vânzări (zi/turist), obținem în mediu în anul 2014 – 868 lei, în
raport cu 501 lei în 2010, ceea ce constituie o creștere cu 73%.
Dintre factorii care au contribuit la creşterea veniturilor din activitatea de turism putem
menţiona: majorarea numărului de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate, creşterea

33
preţurilor pentru serviciile de turism, politica statului în dezvoltarea şi promovarea activităţilor
turistice.
Cu toate acestea ponderea veniturilor din activitatea de turism în PIB la noi în țară, este una
nesemnificativă (aproximativ 1%), în timp ce turismul și domeniile conexe în PIB-ul mondial în
prima decadă a secolului XXI a constituit circa 10%, se arată într-un raport al OMT. (tab. 2.4)
pentru comparație, la nivel european acest indicator constituie: circa 5% în România, turismul din
Bulgaria contribuie cu 8% la PIB, cel din Ungaria – 8,8%, Croația 10%, Austria 15%, Grecia -25%.
De asemenea, ponderea valorii adăugate brute în PIB este una nesemnificativă (0,32-0,55),
fiind în descreștere cu circa 0,23 puncte procentuale în 2013 față de 2009.
Tabelul 2.4. Indicatorii macroeconomici ai activității de turism în perioada a.a. 2014-2018
Indicatori 2014 2015 2016 2017 2018
Produsul Intern Brut, mil. lei 71885 82349 88227 100510 111757
Venituri din activitatea de turism, mil. lei 708.1 860.03 972.6 1098.36 1314.35
Ponderea veniturilor în PIB, % 0.99 1.04 1.10 1.09 1.17
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS
În totalul comerțului interior de servicii în perioada vizată se atestă o evoluție neuniformă a
structurii serviciilor de turism. 1%. Acest ultim fapt se explică prin creșterea semnificativă a
numărului de agenții de turism și turoperatori (circa 398 în 2016), date prezentate de Agenția
Turismului. De asemenea, turiştii autohtoni au tendinţa de a practica turismul extern organizat.
Diversificarea serviciilor de turism intern, din partea agenţiilor de turism, graţie valorificării unor
obiective turistice în ţară face ca ponderea acestora să crească, pe când preţurile, uneori exagerate în
hotelele din ţară este un factor demotivant pentru turiştii ce intenţionează să se cazeze în asemenea
structuri. Ponderea descrescătoare a activităților recreative și culturale în 2014 este determinată de
evidența statistică (dispersarea activităților în mai multe subcategorii), deoarece, de facto, asistăm
în ultimii 2 ani (2014-2015) la un boom al festivalurilor și al altor activități desfășurate cu
preponderență în spații rurale (Festivalul Căpșunei, Iei, Levănțicii, Festivalul Medieval, Duminica
mare etc.). Diversele activităţi recreative şi culturale sunt organizate graţie unor proiecte
internaţionale, ceea ce contribuie la creşterea ponderii acestora în comerţul interior de servicii.
Dezvoltarea turismului a fost însoţită de o dinamică susţinută a personalului ocupat în această
ramură. Mai accentuată decât în alte compartimente ale economiei, creşterea numărului lucrătorilor
reflectă, pe de o parte, tendinţele din evoluţia fenomenului turistic şi, pe de altă parte,
caracteristicile muncii în acest sector. Deși, sectorul turistic poate fi considerat unul atractiv pentru
angajare, totuși, salariile din domeniu nu par a fi foarte atractive pentru angajații de pe nivelurile
ierarhice inferioare. Astfel, din datele statistice (anexa 15, figura A15.2) se atestă un salariu lunar
mediu de circa 2500 lei și o creștere nesemnificativă în ultimii 5 ani. Cel mai mare salariu lunar
34
mediu pentru 2014 l-au avut administratorii și recepționerii depășind valoarea de 3800 lei.
Paradoxul apare în contextul în care, serviciile de turism autohtone sunt considerate foarte scumpe,
atât la nivel de turism intern, cât și la nivel de turism exterior.
Turiştii autohtoni asigură într-o măsură tot mai mare dezvoltarea sectorului, iar necesităţile
acestora sunt tot mai solicitante din punct de vedere calitativ. Moldovenii reprezintă segmente
importante pe piaţa turistică a unor ţări din regiune, liberalizarea regimului de vize în 2014 fiind
unul din factorii stimulatori ai acestui proces.
De exemplu, în anul 2014 din cele 180 646 de plecări ale vizitatorilor moldoveni în
străinătate (tabelul 2.5), circa 35% (63 513) au avut ca destinație Turcia, 30% (60 289) –
Bulgaria și 10% (18 437) – România. În 2015 acest indicator crește cu 1,7 puncte procentuale
pentru Turcia (36,7% sau 69 691 turiști) și se reduce 0,7 puncte procentuale pentru Bulgaria
(29,3% sau 55 762 turiști). Acest fapt poate fi condiționat și de schimbarea preferințelor
turiștilor pentru noi destinații externe, cum ar fi Grecia, Muntenegru și este determinat de
dublarea numărului de turiști care au plecat în Grecia în 2014 față de 2013, o creștere de la 8
540 la 15 358 persoane, tendință care se părtrează și în anul 2015, când numărul plecărilor
vizitatorilor moldoveni în Grecia depășește 21 100 persoane. Numărul sosirilor vizitatorilor
străini în țară prin agențiile de turism și turoperatori este într-o ușoară creștere anuală, ceea ce
semnifică faptul că Republica Moldova devine atractivă pentru vacanțe, recreere și odihnă
pentru turistul străin de masă. Durata medie de ședere a unui turist nerezident la structurile de
primire turistică colective cu funcțiuni de cazare în anul 2015 a constituit 3,7 zile. Cu toate
acestea tot mai puține agenţii turistice autohtone oferă servicii de turism receptor.
Tabelul 2.5. Turiști și excursioniști participanţi la turismul intern și internațional, perioada a.a.
2014-2018
Anul Ritmul de
creștere în
2014 față
de
Indicatori 2014 2015 2016 2017 2018 2018, %
Turiști și excursioniști participanți
la turismul intern, persoane 37 764 34 363 34 172 43 045 37 255 98,65
Sosiri ale vizitatorilor
străini în țară, 10 788 12 797 13 150 14 362 15 514 143,80
dintre care vacanțe,recreere și
odihnă, persoane 5 892 7 025 6 343 8 355 10 097 171,36
Plecări ale vizitatorilor
moldoveni în străinătate,
persoane 136 095 146 791 157 556 180 646 189 790 139,45
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS
Discrepanţe mari apar între fluxurile de intrare şi ieşire în Republica Moldova, care se
accentuează în timp. Dacă cu circa 24 de ani în urmă (anul 1992) turismul receptor prin agenții se

35
ridica la circa 292 220 turiști străini, numărul acestora în 2000 s-a redus de circa 15 ori constituind
18 964 persoane, iar în anul 2015 s-a redus de circa 19 ori față de 1992. Cea mai mare diminuare a
turismului receptor se atestă în perioada 1993-1994, când numărul turiștilor străini se reduce de la
104 211 persoane la 26 048 sau de circa 4 ori. Turismul naţional în cadrul fluxurilor turistice
internaţionale (euro-regionale) este considerat unul dezorganizat şi cu o creştere nesemnificativă a
performanţelor la nivel de industrie (3-7% anual). Majoritatea unităţilor de cazare sunt adaptate
consumului turistic estival, iar numărul covârşitor din cazările persoanelor străine se înregistrează în
oraşul Chişinău, provinciei revenindu-i doar circa 10%. Turismul organizat emiţător depăşeşte de
circa 12 ori turismul receptor, iar moldovenii cheltuie mai mult în străinătate decât străinii în ţară.
Lipsa unei oferte diversificate şi bine promovate în teritoriul ţării, dar și prețurile destul de ridicate
pentru serviciile de cazare și masă constituie bariere importante în calea turiştilor locali şi străini
prin ţară. Turismul este perceput ca domeniu de activitate doar pentru un segment îngust de
întreprinzători. Majoritatea agenţilor economici sunt concentraţi în capitală (85,9%), iar în 17
raioane nu activează nici o agenţie de turism. Deşi, obligativitatea de a deservi anual un număr de
turişti în Moldova pentru turoperatori este de 100 persoane, iar pentru agenţiile de turism 50
persoane, ţara rămâne a fi una puţin atractivă pentru turistul străin de masă, iar cei care vin sunt cu
motivaţia afacerilor şi stau în Republica Moldova o perioadă de 3-4 zile. În anul 2015 durata medie
de şedere a unui turist la structurile de primire turistică colective cu funcţiuni de cazare a constituit
6,4 zile, din care pentru turiştii moldoveni aceasta a fost de 7,8 zile. Depăşirea acestui indicator, în
ultimii ani, se atestă doar la capitolul tratament sanatorial (13-17 zile).
Evoluţia pieţei turismului intern este determinată şi de Strategia de dezvoltare a ramurii cu
obiectivul – promovarea turismului intern. Am menţionat mai sus că turistul moldovean călătoreşte
prin ţară 6-8 zile în mediu, datorită ponderii mari a unităţilor estivale de cazare pentru copii.
Veniturile în turismul intern au crescut de 2,2 ori, de la 39,77 mln lei (2003) la 83,88 mln lei (2010),
iar în anul 2012 această cifră s-a ridicat la 123 mln lei. Veniturile zilnice ale agenţiilor de turism per
turist intern au crescut de 3 ori – de la sub 100 lei/zi la peste 306 lei/zi. [13]
Creșterea numărului de structuri conduce iminent și la majorarea numărului de camere, dar și la
creșterea numărului total de locuri. Pentru pensiunile turistice şi agroturistice este caracteristic un
număr mediu de circa 20 locuri, în funcţie de numărul de camere existente. Creșterea numărului de
locuri în 2014 este determinată de apariția pe piața turismului rural autohton a încă 5 structuri de
cazare înregistrate (pensiuni). În același timp, creșterea numărului de pensiuni de la 24 la 26
structuri, în 2015, nu duce neapărat la creșterea numărului de locuri de cazare, ci dimpotrivă
numărul acestora se diminuează cu 81 unități. În ceea ce priveşte numărul înnoptărilor turiştilor în
pensiunile turistice şi agroturistice în perioada 2014-2018, se evidenţiază o tendință negativă, cifrele
descrescând de la 37 317 persoane în 2014 (inclusiv 8 482 străini); la 24 690 în 2015 (inclusiv 5
36
330 străini). figura A18) Ponderea mică a înnoptărilor turiștilor străini în pensiuni și agropensiuni
denotă și faptul că aceștia preferă cazarea în hoteluri sau durata sejurului este una foarte mică.
Astfel, din tabelul 2.6, observăm că cel mai mic număr de înnoptări ale turiştilor străini în
pensiunile turistice şi agroturistice se atestă în 2014 (4 689 persoane), deşi numărul acestora s-a
majorat în cadrul altor tipuri de structuri de cazare. Extinderea ofertei de cazare cu 5 unități (2016-
2018), nu a condus implicit și la creșterea numărului de înnoptări ale turiștilor în pensiuni și
agropensiuni. Datele din tabelul 2.6, atestă faptul că turiștii străini sunt interesați de oferta de cazare
rurală, astfel că numărul înnoptărilor în anii 2015-2017 a crescut cu aproximativ 80% față de anul
2011, în schimb în 2018 se atestă o scădere dramatică a înnoptărilor în structurile de cazare rurală
atât din partea turiștilor interni cât și a străinilor. Unul din factori este scăderea numărului de turiști
în pensiuni, carențe în evidența statistică a turiștilor, dar și reducerea duratei sejurului, de multe ori
turiștii limitându-se doar la odihna de weekend. (tabelul 2.6)
Tabelul 2.6. Numărul înnoptărilor turiștilor în structurile de cazare turistică colective în
perioada a.a. 2014-2018 (zile-turist)
Indicatori 2014 2015 2016 2017 2018
Total 1424441 1462423 1478849 1514273 1505071
din care, străini 173893 190766 216115 217930 252936
Pensiuni turistice şi
agroturistice 37317 36895 34513 24912 24690
din care, străini 8482 15240 15380 4689 5330
Sate de vacanţă şi alte
structuri de odihnă 54109 119797 108529 148580 95459
din care, străini 9318 9013 11859 9128 10140
Tabere de vacanţă
pentru copii 574362 501690 497866 473251 492160
din care, străini 350 350 460 450 702
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS
În general, oferta de turism rural poate fi considerată una redusă, capacități de cazare reduse
(909 locuri în 2015), în același timp unele afaceri de turism rural fiind derulate semilegal. În
Republica Moldova în 2018 se atestau circa 249 unităţi de cazare cu un fond de cazare de 25 312
locuri. 96 dintre ele (38%) sunt hoteluri și moteluri concentrate în mare parte în capitală și doar
810,4% (26) constituie pensiunile și agropensiunile, care concentrează un fond de cazare de circa
3,6%. Aproximativ 1/2 din structurile de cazare activează permanent. Cazarea turiștilor în pensiuni
și agropensiuni atestă o scădere considerabilă în perioada 2011-2015, de la 11 701 turiști (2011) la
9 283 în 2015 sau o reducere de circa 21%. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în
pensiuni turistice şi agropensiuni în 2011 şi 2013 a fost de 15,7%, în descreştere cu 3,2 puncte
procentuale faţă de 2010 (18,9%) şi cu 13,8 puncte procentuale faţă de 2008 (29,5%). Acesta
continuă să se reducă și în anul 2014 la 14,2%, iar în 2015 acesta atestă cea mai mică valoare din
ultimii 10 ani – 10,7%, conform datelor prezentate în tabelul 2.7. Unul din factorii determinanți ai
37
acestei situații ar fi prețurile mari pentru cazare, cât și opțiunea turiștilor doar de a vizita locurile
pitorești din Republica Moldova. Din cauza caracterului sezonier de manifestare a cererii pentru
serviciile turistice rurale, dar şi din cauza factorilor economici, acest indice nu poate depăşi pragul
de 15%. Desigur, ideal ar fi un indice de utilizare de 100%, însă, acest lucru nu se atestă nici chiar
în cele mai populare pensiuni turistice şi agroturistice din lume. Totuşi, un grad absolut de
utilizare se atestă în perioada estivală în week-end sau de sărbători când locurile sunt rezervate şi
completate din timp.
Tabelul 2.7. Evoluția indicatorilor structurilor de primire turistică colective cu funcțiuni de
cazare (pensiuni şi agropensiuni) în perioada a. 2014-2018
Anul Ritmul de
creștere în
Indicatori
2014 2015 2016 2017 2018 2018 față de
2014 %
Total pensiuni turistice
15 19 19 24 26 173,3
şi agropensiuni, unități
Pondere pensiuni în totalul structurilor
6,07 7,3 7,1 8,72 10,4 -
de cazare, %
Fondul de cazare al pensiunilor, locuri 813 905 867 990 909 111,8
Ponderea fondului de cazare a
2,95 3,2 3,0 3,46 3,59 -
pensiunilor în total fond de cazare, %
Turişti cazaţi în pensiuni, persoane 11701 11570 11526 8208 9283 79,3
Ponderea turiștilor cazați în pensiuni din
totalul numărului turiștilor cazați în 4,71 4,31 4,24 2,90 3,32 -
structurile de cazare turistică colective,
Indicele de utilizare netă a
15,7 16,6 15,7 14,2 10,7 -
capacităţii de cazare, %
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS
Analiza evoluției principalilor indicatori turistici din ultimii ani demonstrează următoarele
tendințe și probleme:
18. statul susține financiar dezvoltarea turismului și implementarea politicilor manageriale la
nivel macroeconomic, dar și prin alocarea anuală a circa 4 mln lei Agenției Turismului; domeniul
turismului atestă un trend pozitiv general (creștere), majorări esențiale atestându-se la
compartimentele: venituri financiare, turism emițător și număr înnoptări;
19. atractivitatea Republicii Moldova ca destinație turistică pentru turiștii străini încă este la
nivel scăzut, eforturi considerabile de promovare atestându-se în 2017;
20. gradul de concentrare sporit al structurilor de cazare în municipiul Chișinău și zona Centru;
21. ponderea turismului în PIB este una nesemnificativă la nivel de 1%;
22. valorificarea insuficientă a potențialului turistic și amenajarea neadecvată a destinațiilor;
23. reducere accentuată a indicatorilor turistici rurali: turiști cazați în pensiuni, număr de
înnoptări, indice de utilizare netă a capacității de cazare, în pofida faptului că numărul structurilor
de cazare în spațiul rural a crescut în 2018.
38
 Ansamblul indicatorilor analizați mai sus au reflectat tendințele generale ale sectorului turistic,
cât și eficiența acestuia la nivel macroeconomic, pentru abordarea conceptului de eficiență
economică la nivelul entității economice în turism au fost analizată activitatea a 4 agenții de turism
prezentate în anexa. Baza informativă de calcul a indicatorilor eficienței economice au constituit-o
rapoartele financiare ale acestor entități pentru anii 2015-2017. Unul dintre criteriile importante care
exprimă eficiența economică în sectorul serviciilor de turism este rentabilitatea. De aceea, ne
propunem să efectuăm o analiză comparativă a rentabilității serviciilor pentru anii 2015-2017 a
firmelor Pro Ilicris SRL, Navelia Tur SRL, Vision Travel SRL. Analizând datele din tabelul 2.8
atestăm, practic, în anul 2017 același nivel al indicatorilor pentru Pro Ilicris SRL și Navelia Tur
SRL și o discrepanță considerabilă în raport cu Vision Travel SRL, ținând cont de faptul că Vision
Travel SRL a fost înregistrată în decembrie 2015 și în primii ani de activitate rezultatele sunt mai
modeste. Menționăm o dinamică pozitivă a indicatorilor în 2017 față de anii precedenți,
preponderent la Vision Travel SRL și Navelia Tur SRL.
Tabelul 2.8. Analiza comparativă a rentabilității serviciilor de turism în a. 2012 – 20141
Indicatori Anul Anul Anul Dinamica în %, 2018
2016 2017 2018 față de:
2016 2017
Pro Ilicris SRL 1 904,2 2 456,4 1 918,9 100,8 78,1
Navelia Tur SRL 1 103,4 1 117,6 1 961,9 177,8 175,5
Vision Travel SRL - 51,1 251,0 - 491,19
Costul serviciilor, mii lei
Pro Ilicris SRL 1 754,4 2 294,3 1 801,3 102,7 78,5
Navelia Tur SRL 1 015,2 1 026,9 1 821,4 179,4 177,4
Vision Travel SRL - 45,0 196,0 - 435,55
Profitul brut, mii lei
Pro Ilicris SRL 149,8 162,1 117,6 78,5 72,5
Navelia Tur SRL 88,3 90,7 140,4 159,0 154,8
Vision Travel SRL - 6,5 55,0 - 846,15
Rentabilitatea serviciilor, %
Pro Ilicris SRL 7,87 6,60 6,13 77,9 92,9
Navelia Tur SRL 8,00 8,12 7,16 89,5 88,2
Vision Travel SRL - 12,72 21,9 - 172,2
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor de profit și pierderi pe anii 2016-2018 a firmelor
analizate
Creșterea costurilor vânzărilor la primele 2 firme a condus la diminuarea rentabilității
serviciilor de turism în perioada 2017-2018. În schimb, pentru agenția VisionTravel SRL se atestă o
creștere cu 9,18 puncte procentuale a ratei rentabilității în această perioadă, datorită creșterii
exacerbate a veniturilor din vânzări și a unui management optim.

1
*Agenția de turism Vision Travel SRL a fost înregistrată în decembrie 2012. Venitul din servicii, mii lei
39
Capitolul III. DIRECŢII DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A
AGREMENTULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Direcţii de valorificare a agrementului

Procesul de valorificare a întregii bazei turistice de agrement reprezintă un complex şi continuu,

ce urmează a se desfăşura concomitent cu modernizarea infrastructurilor tehnice generale, cu
extinderea şi diversificarea dotării acesteia. Restructurarea politicii de produs turistic din Republica
Moldova are un caracter procesual, determinat de condiţiile specifice din ţara noastră. Căile şi
măsurile sunt minimale, însă imperative pentru transformarea turismului într-o activitate cu rol
însemnat în economia Republicii Moldova şi în condiţiile de viaţă ale populaţiei naţionale. Referitor
la situaţia existentă a turismului de agrement din cadrul republicii este reprezentat printr-un sistem
dezorganizat, incapabil să atragă un număr mare de turişti străini, promovare slabă a capitalei pe plan
internaţional. Însă datorită statutului de capitală, poziţiei avantajoase, precum şi numărului relativ
mare a locurilor de cazare, municipiul Chişinău atrage 90% din turiştii străini care vizitează
Republica Moldova. Astfel 2/3 din totalul capacităţii de cazare a ţării (18 hoteluri, 58 tabere estivale,
3 sanatorii ş.a.) şi 215 agenţii de turism naţionale sînt concentrate în municipiu, constituind cea mai
mare aglomeraţie turistică a Republicii Moldova. În sfera turismului sînt angajate peste 6,5 mii de
persoane sau cca. 2,6% din totalul angajaţilor în municipiu din acest fapt se deosebeşte un flux
reprezentativ de turişti atât naţionali cît şi străini ce frecventează structurile turistice cu scop de
agrement (vezi anexa 4). Însă pe fundalul lipsei unei strategii de dezvoltare a agrementului la nivel
naţional în destinaţiile turistice regionale şi naţionale, la nivel de ramură a turismului are încă foarte
multe probleme nesoluţionate până în prezent şi acestea sunt [20, p. 39]:

1. Lipsa unei concepţii clare de dezvoltare a agrementului;

2. Echiparea nesatisfăcătoare şi insuficientă a teritoriului de interes recreativ pentru activităţi

turistice de agrement, precum şi infrastructură turistică şi de acces la obiecte turistice;

3. Potenţial natural nevalorificat în scopuri turistice de recreere şi piaţă reală de consum turistic
relativ mică, sub nivelul potenţialului existent;

4. Insuficienţa spaţiilor verzi în zonele suburbane pentru fortificarea funcţiei recreative şi

reorientarea fluxului de persoane la odihnă spre locurile amenajate cu dotări de cazare, alimentaţie
publică şi agrement;

5. Prestaţie slabă a actorilor pieţei turistice în promovarea şi implementarea proiectelor de

anvergură în turismul de agrement;

40
 6. Promovarea insuficientă a potenţialului de agrement, a zonelor de interes turistic la nivel
naţional şi a capitalei în presa locală, naţională şi internaţională;

Maniera de abordare a dezvoltării turismului şi agrementului este reprezentată prin:

infrastructură de turism şi agrement incapabilă să capteze interesele unui număr în creştere de
beneficiar (locuitori şi turişti), autorităţi motivate în dezvoltarea acestui sector. Se va promova
turismul de agrement ca un „consumator” moderat de terenuri ce, de regulă, nu pot fi utilizate în
alte scopuri economice. De aceea, se va propune să se dezvolte turismul în zone cu resurse posibile
de agrement, iar o parte din fondurile acumulate să fie îndreptate pentru amenajarea prioritară a
spaţiilor de agrement şi menţinerea obiectivelor de valoare naturală sau culturală. În plan teritorial,
în municipiu aceste zone trebuie dezvoltate la maximum 30 minute de acces din casa fiecărui
orăşean. Aşadar în continuare se va menţiona un întreg sistem de valorificare a agrementului la
nivel naţional [18, p.48].

 Dezvoltarea programelor şi oportunităţilor pentru construcţia ansamblurilor de agrement la

preţuri avantajoase;

 Reabilitarea zonelor de agrement învechite şi introducerea lor în circuitul activităţilor

sociale şi a turismului;

 Crearea facilităţilor de circulaţie în armonie cu planurile de protecţie şi conservarea

mediului (acces pietonal exclusiv în zonele centrale şi / sau istorice, dezvoltarea şi amenajarea
zonelor şi pasajelor pietonal ca locuri de agrement, acces cu bicicleta în interiorul localităţilor şi
între localităţi, trasee turistice care traversează mai multe localităţi);

 Dezvoltarea şi reglementarea exploatării unui sistem integrat de parcuri de distracţii;

 Amenajarea zonelor în scopul oferirii unor posibilităţi de agrement şi relaxare

pentru locuitori şi pentru turişti atât naţionali cît şi internaţionali;

 Crearea unor facilităţi de agrement şi a unor programe turistice prin corelarea eforturilor de
calitate ale tuturor dezvoltatorilor din turism, ale investitorilor publici sau privaţi de la toate
nivelurile pentru diminuarea sezonalităţii în oferta turistică;

 Definirea şi dezvoltarea unor forme de turism alternative (agrement) care vine în

întâmpinarea cererilor specifice ale consumatorilor produsului turistic, puţin practicat;

 Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii pentru turismul verde în concordanţă cu

obiectivele de dezvoltare şi a nevoilor consumatorilor;

41
 Totodată, în suburbii turismul va fi susţinut ca ramură ce diversifică economiile localităţilor
şi menţin braţele de muncă locale. Pe parcurs se va analiza trei programe de valorificare a
turismului de agrement:

1. Reabilitarea infrastructurii de deservire a turiştilor, accesibilă fiecărui cetăţean.

2. Încurajarea şi susţinerea afacerilor turistice în domeniul agrementului.

3. Protejarea patrimoniului turistic natural, cultural şi a spaţiilor verzi din Moldova.

Alături de acestea se vor menţiona trei programe implementate în valorificarea agrementului:

Reabilitarea infrastructurii de deservire a turiştilor, accesibilă fiecărui cetăţean. În

cadrul acestui program pilot se va implementa mai multe măsuri de redresare a bazei materiale de
agrement din cadrul zonelor de interes. astfel vor fi inventariate toate obiectele de interes turistic şi
evaluată starea infrastructurii de acces şi deservire a călătorilor din zonele de agrement. Analiza
situaţiei reale va permite elaborarea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu a industriei
turismului de agrement atât în capitală cît şi la nivel de ţară.

Încurajarea şi susţinerea afacerilor turistice în domeniul agrementului. Turismul

generează un potenţial real de completare a bugetului naţional. Businessul turistic generează
venituri pentru protejarea şi amenajarea patrimoniului naţional şi local, de aceea el va fi susţinut pe
teritoriul ţării .Va fi edificată şi dezvoltată o reţea de zone turistice de agrement şi recreaţie, care va
fi coordonată de un birou naţional de turism pentru o gestionare eficientă a resurselor şi atragerea
investiţiilor. Acest birou va fi responsabil de dezvoltarea de noi capacităţi ale industriei turistice şi
sporirii aportului ei în bugetul municipal, precum şi de realizarea de programe de marketing ale
ofertei turistice. Chişinău, în calitate de centru agremental european, are nevoie de baze de
agrement moderne recunoscute de turiştii străini, în special cei din Europa. Crearea şi deschiderea
noilor puncte de agrement. În acest sens, se va încuraja antreprenorii locali sau străini să dezvolte
afaceri sub brandul corporaţiilor de agrement mari care au renume, standarde înalte de calitate,
capacitate de a motiva vizitele în Moldova a unui număr sporit de turişti, oameni de afaceri,
vacanţieri şi alţi oaspeţi. Republica Moldova trebuie şi poate să devină o destinaţie turistică
competitivă pe piaţa turistică internaţională. Pentru aceasta sînt necesare măsuri de diversificare a
formelor de turism care pot fi dezvoltate într-o capitală europeană, de exemplu: vinicol, balnear,
sportiv, ecologic etc. Cât şi adoptarea unor preţuri flexibile adaptabile, crearea unui cadru legislativ
legislaţiei corespunzătoare reglementărilor necesare dezvoltării turismului. Acestea incluzând
reglementări cu privire la facilităţile, standardele şi serviciile turistice de agrement.

42
 Protejarea patrimoniului turistic natural, cultural şi a spaţiilor verzi din ţară şi
capitală. O capitală europeană trebuie să aibă şi o imagine de carte de vizită a ţării. Acest lucru este
valabil şi pentru Chişinău care are cea mai mare colecţie de obiective turistice (arhitectonice,
culturale, naturale) din regiune, câteva zeci de situri arheologice în suburbii şi multe spaţii verzi.
Chişinăul trebuie să devină o destinaţie culturală cît şi de agrement pe harta regiunii prin iniţierea şi
susţinerea unor evenimente culturale, academice, sportive de importanţă naţională şi internaţională.
În acest caz se va participa la promovarea valorilor culturale europene, îmbunătăţirea relaţiilor de
vecinătate, schimb de experienţă, dezvoltarea parteneriatelor etc. Pentru aceasta vor fi susţinute
acţiunile de consolidare a bazei materiale a instituţiilor de cultură, sport şi oferirea unor şanse
talentelor din ţară în realizarea lor cît şi mediatizarea evenimentelor tradiţionale în zonele istorice,
turistice, astfel încât acestea să fie cunoscute unui număr cît mai mare de oaspeţi. De asemenea un
alt aspect ar fi crearea unui cadru adecvat pentru formarea şi perfecţionarea personalului, încadrarea
în sfera agrementului a mai multor persoane.

Perimetru urban, amplasarea pe coline şi raportul acestora cu natura şi aşezarea istorică,

generează o cantitate importantă de imagini superbe şi conferă Chişinăului un statut de centru
turistic important.

La valorificarea şi modernizarea acestei baze de agrement iau parte organizaţiile publice sau
private de dezvoltare a turismului acestea fiind: În municipiul Chişinău instituţiile care-şi
desfăşoară activitatea în turism pot fi convenţional împărţite în 5 categorii:

 Structuri naţionale: Ministerul Culturii şi Turismului, Ministerul Ecologiei şi

Resurselor Naturale;

 Departamente ale administraţiei locale (în Chişinău nu există);

 Asociaţii profesionale: Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din Moldova, Asociaţia

Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, Asociaţia Ghizilor din Moldova, Asociaţia
agenţiilor de turism din Moldova;

 Camera de Comerţ şi Industrie 12

 ONG - uri de încurajare a turismului: Asociaţia turismului sportiv „Curierul Păcii”, Clubul
tinerilor turişti, Asociaţia de Gospodărire a Spaţiilor Verzi etc.

În linii mari legislaţia turistică corespunde necesităţilor domeniului şi stabileşte principiile

juridice, aspectele social-economice ale activităţii turistice, criteriile de menţinere a calităţii
(înaintate structurilor de cazare şi alimentare, calificarea personalului. Iar odată cu obţinerea
statutului de membru cu drepturi depline în cadrul Organizaţiei Mondiale a Turismului

43
(11.10.2001), legislaţia turistică a beneficiat de un suport profesionist internaţional la etapa
elaborării şi implementării, şi este conformă în linii mari cu exigenţele în domeniu instituite în ţările
UE şi candidate la UE. Trebuie de remarcat că din ţările CSI, Republica Moldova are legislaţia
turistică cea mai avansată [20, p.19].

1. Concepţia dezvoltării turismului în Republica Moldova / Hotărârea de Guvern Nr. 912 din
8.10.1997;

2. Legea Turismului a Republicii Moldova / Nr. 798-XIV din 11.02.2000;

3. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 /

Hotărârea de Guvern Nr.1065 din 02.09.2003;

4. Criterii pentru acordarea licenţei de turism / Ordin ANT 28.05.2001;

5. Ordin cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Nomenclatorului funcţiilor în domeniul

turismului, criteriilor pentru acordarea brevetului de turism;

6. Regulamentului cu privire la brevetarea activităţii turistice / Ordin ANT Nr.51din

1.11.2001;

7. Normele metodologice şi criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice cu

funcţiuni de cazare şi de servire a mesei / Hotărârea de Guvern Nr. 643, din 27.05.2003;

8. Regulamentul cu privire la modul de aplicare a vaucherului turistic / Ordinul

Departamentului dezvoltării turismului din 1.04.2002;

9. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului /Hotărârea Guvernului Nr. 705
din 23.07.2001 despre aprobarea Regulilor de organizare a preparării şi comercializării produselor
şi prestării serviciilor în alimentaţia publică;

Legislaţia ce reglementează aspecte de valorificare a resurselor cu funcţionalitate turistică:

1. Legea privind ocrotirea monumentelor / Nr. 1530-XII, 22.06.93;

2. Legea privind registrul monumentelor istorice ocrotite de stat / Nr. 151- XII din 23.06.1993;

3. Legea privind protecţia mediului înconjurător / Nr. 1515-XII, 16.10.93;

4. Legea cu privire la resursele naturale / Nr. 1102-XIII, 06.02.97;

5. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat / Nr. 1539-XIII, 25.02.98;

6. Codul silvic / Nr. 887, 21.06.96;

7. Codul funciar / Nr. 828, 25.12.91;

8. Legea privind administraţia publică locală / Nr. 191-XIV, 12.11.98;

44
 9. Legea serviciului public /. Nr. 443-XIII, 04.05.95;

10. Legea privind finanţele publice locale / Nr. 491-XIV, 09.07.99;

11. Codul funciar a RM, legea nr.828-XII din 25.XII.91;

12. Hotărârea Guvernului RM privind reglementarea funcţionării zonelor de recreere aferente

bazinelor acvatice, nr.737 din 11.06.2002;

13. Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural din 1972, în vigoare
pentru Republica Moldova din 5.07.2002;

14. Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi bazinelor de apă, 1995,
27 aprilie;

Deşi, sistemul economiei de piaţă şi stilul de viaţă tind să creeze un mediu omogen, tradiţiile
culturale şi cele de recreere strict legate de resursele naturale locale şi de nevoile reale impuse de
factorii naturali au un rol important în păstrarea sănătăţii diversităţii parametrilor ecologici locali.
Iată de ce, dezvoltarea durabilă trebuie să prezinte soluţii, modele de dezvoltare alternative, tehnici
curate, nepoluate, schimbarea modelelor de producţie şi de consum actuale care contribuie la
distrugerea echilibrelor geobiochimice ale Terrei. Dezvoltarea durabilă a turismului satisface
necesităţile actuale ale turiştilor şi ale regiunilor de primire, protejând şi sporind oportunităţile
pentru viitor. Managementul tuturor resurselor trebuie sa se efectueze într-un mod care ar permite
sa fie satisfăcute necesităţile economice, sociale şi estetice, menţinîndu - se integritatea culturală,
procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemele de suport ale vieţii. Turismul
durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând turismul
convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră,
turismul religios şi turismul sportiv, turismul de agrement. Procesul de orientare către durabilitate
trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel naţional de către factorii guvernamentali, factori
sector privat şi susţinut de factori locali, la nivelul comunităţilor [10 p. 124]. Durabilitatea, pentru
turism la fel ca şi pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural şi de
mediu.

Implementarea politicilor şi planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a guvernului,

cât şi a sectorului privat.

În cadrul României turismul şi sistemul de agrement este organizat, capabil să atragă un număr
mare de turişti străini, promovare satisfăcătoare a capitalei pe plan internaţional.

Maniera de abordare a dezvoltării turismului şi agrementului: Infrastructură de turism şi

agrement capabilă să capteze interesele unui număr în creştere de beneficiari (locuitori şi turişti),

45
autorităţi motivate în dezvoltarea acestui sector. Analiza efectuată asupra acestei ţări a dovedit că
turismul românesc comparativ cu cel al Republicii Moldova a cunoscut până în prezent o dezvoltare
extensivă, îndeosebi conjuncturală fără a ţine cont de o concepţie unitară însă pe marginea acestor
realizări sunt nevoie în continuare de alte direcţii de valorificare pentru o creştere a potenţialului şi a
dotărilor ce fac posibilă o vacanţă reuşită. La nivel naţional, dezvoltarea turismului implică găsirea
unor noi regiuni pentru dezvoltarea turismului sau intensificarea lui în ariile deja dezvoltate,
rezolvarea problemei supraaglomerării şi a suprautilizării [8, p.46]. Strategia de dezvoltare a
agrementului trebuie să ţină seama, pe de o parte de motivaţiile aspiraţiile şi aşteptările turiştilor, iar
pe de altă parte, de profilul structura şi specificul staţiunilor. Desfăşurarea activităţii de agrement
presupune existenţa unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace
de transport pe cablu, piscine, centre de echitaţie, terenuri şi săli de sport) personal cu pregătire de
specialitate (animatori programe (excursii, concursuri, expoziţii, festivaluri, activităţi artizanale ş.a).
Un alt aspect important ce trebuie de avut în vedere în elaborarea concepţiei de organizare a
agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de
divertisment, cu ideea de a transforma turistul din calitatea de spectator în cea de “participant activ“
aceasta este o caracteristică a concepţiei moderne de agrementare a staţiunilor, se afirmă că
dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit
desfăşurarea unei activităţi eficiente ce presupune:

 Inventarierea întregii baze materiale aferente de turism: modernizarea unităţilor de

divertisment, alinierea la standardele internaţionale prin clasificarea “pe stele”;
 Dezvoltarea, diversificarea şi înnoirea permanentă a dotărilor şi mijloacelor de agrement
specifice tuturor formelor de turism: crearea unei reţele diversificate şi moderne de alimentaţie
publică şi de comerţ specific;
 Dotarea corespunzătoare a unităţilor de agrement, campinguri, tabere, centre sportive, tabere
de creaţie, discoteci, restaurante cinema, cazinouri ş.a;
 Instituirea unui set de servicii obligatorii şi de un anumit nivel calitativ – comparabil cu cele
prestate peste hotare – ca un criteriu important de clasificare;
 Promovarea în turismul internaţional a unor forme de turism cu eficienţă economică mare ca
(vânătoare, alpinism, echitaţia, etc.);
 Extinderea posibilităţilor de petrecere a timpului liber al populaţiei la sfârşit de săptămână,
prin asigurarea posibilităţilor de transport specific agrementului şi a transportului civilizat ce duce
spre zonele de recreere şi agrement şi amenajarea zonelor turistice periurbane a capitalei şi a altor
mari oraşe;
 Crearea şi deschiderea noilor puncte de agrement;

46
  Creşterea cooperării internaţionale prin colaborarea cu unele firme străine în vederea
realizării de către acestea a unor acţiuni de “acroşare“ a turiştilor, privind construirea, echiparea
unor staţiuni de agrement, (parcuri, stadioane etc.)
 Diversificarea formelor de colaborare cu firmele touroperatoare în vederea comercializării
unor produse turistice combinate (de exemplu, munte-mare), cooperarea cu firme străine renumite
în vederea dotării unor cazinouri, night - cluburi, parcuri de distracţie etc., crearea unor schimburi
de experienţă;
 Crearea unui cadru adecvat pentru formarea şi perfecţionarea personalului, încadrarea în
sfera agrementului a mai multor persoane;
 Adoptarea unor preţuri flexibile adaptabile;
 Elaborarea unei cercetări ştiinţifice pentru efectuarea unei cercetări ştiinţifice
interdisciplinare pentru stabilirea unor corelaţii între resursele turistice ale unui teritoriu şi
capacitatea de primire, dotările pentru cazare, agrement, transport pe cablu, pârtii de schi, plaje,
bază de tratament, infrastructură tehnic, precum şi între toate aceste elemente de echipare turistică:
zonarea turistică a teritoriului ca instrument de bază în strategia dezvoltării unitare, armonioase şi
prioritare a turismului în teritoriu; Deobicei parcurile locale, regionale şi naţionale, zonele istorice şi
arheologice, muzeele, centrele culturale şi alte tipuri de atracţii sunt în mod obişnuit finanţate de
guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperă o parte din costurile operaţionale. Aceste
atracţii determină turiştii să viziteze o zonă şi să cheltuiască. Aşa cum a fost explicat anterior,
finanţarea restaurării zonelor de receere şi agrement poate fi realizată de către sectorul privat, dar şi
cu sprijin din partea guvernului [8,p.50]. Atracţiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice,
sunt finanţate de sectorul privat, în speranţa că vor aduce profituri.
Implementarea planurilor turistice presupune eforturi mari de lungă durată modalităţile de
realizare a programelor sunt:
 Aprobarea politicii şi planului turistic, ca document oficial al dezvoltării turismului în
regiune;
 Structurarea dezvoltării pe o perioadă de cinci ani – programarea proiectelor de dezvoltare,
şi a acţiunilor necesare (denumite în general programe de acţiune turistică);

 Organizarea eficientă a sectorului public şi al celui privat şi menţinerea unei coordonări

strânse între sectorul public, privat şi organizaţiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt
implicate;

 Adoptarea şi aplicarea legislaţiei corespunzătoare şi a reglementărilor necesare dezvoltării

turismului. Acestea includ reglementări cu privire la facilităţile, standardele şi serviciile turistice de
agrement;
47
  Măsurile de protecţie a mediului înconjurător, standardele dezvoltării (incluse în general în
regulamentele cu privire la valorificarea spaţiului verde de recreere) şi proiectarea ghidului pentru
facilităţile turistice de agrement;

 Finanţarea eficientă şi sistematică a proiectelor turistice individuale; finanţarea sectorului

public, pentru dezvoltarea atracţiilor şi infrastructurii turistice;

 Atragerea investiţiilor din sectorul privat pentru dezvoltarea facilităţilor şi serviciilor

turistice de agrement (prin acordarea unor stimulente investiţionale pentru atragerea acestor
investiţii);

 Pregătirea şi perfecţionarea personalului angajat în toate activităţile turistice, dezvoltarea

resurselor umane din turism;

 Implicarea comunităţilor locale în dezvoltarea turismului de agrement;

 Marketingul turistic şi promovarea eficientă a turismului pentru toată regiunea şi pentru

firmele private încadrate în sfera turismului de agrement;

 Conducerea eficientă şi susţinută a sectorului turistic în ansamblu;

Spre deosebire de cadrul legislativ al Republicii Moldova, cadrul normativ – juridic al

României stabileşte că, finanţarea activităţii de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare,
protejare, conservare, şi restaurare a monumentelor se asigură de la bugetul de stat, de la bugetele
locale, din contul plăţilor pentru arendă, inclusive din chiria pentru terenul din zonele de protecţie
ale monumentelor, din defalcările din beneficiu de pe turism, din venitul întreprinderilor, care
stingheresc ocrotirea monumentelor, din beneficiul organelor asigurării de stat în conformitate cu
acordurile încheiate, din veniturile şi donaţiile organizaţiilor care pe baza statutului lor se ocrotesc.
Avantajele legislaţiei ce reglementează domeniul resurselor turistice ţine de instituirea unui cadru
clar de conservare a patrimoniu, gestionării şi competenţele acestora, modalităţi de studiere şi
valorificare ştiinţifică, restaurare sau restabilire, precum şi un prim efort de inventariere a acestuia
(vezi anexa 8).

Ca o concluzie ce se impune în urma conturării căilor de valorificare superioară a potenţialului

turistic, de dezvoltare şi modernizare a bazei materiale, de diversificare şi creştere a calităţii
serviciilor, apare ideea că toate acestea vor conduce la crearea unei oferte turistice competitive atât
pe plan naţional cît şi internaţional. Acţiunile respective vor trebui să fie colaborate în alcătuirea
unor programe care pot reprezenta interes pe pieţele turistice externe. În acest context, considerăm
că este necesară o reevaluare a întregii oferte turistice de agrement şi constituirea unei structuri noi
de ofertă, cu mare aderenţă în rândul turiştilor străini, precum şi consolidarea ofertelor de agrement

48
tradiţionale de litoral, montan, balnear ş.a. Ţinând seama de cele arătate mai sus cu privire la
activităţile ce se impun în domeniul turismului de agrement, considerăm că, în perspectivă, rolul
acestora va spori prin individualizarea ofertei şi prin crearea unor produse turistice noi de marcă.
3.2. Plan de acţiuni privind dezvoltarea turismului de agrement
Elaborarea planurilor. Orice plan de acţiune trebuie să includă pe lângă arealul protejat şi
regiunea înconjurătoare şi integrarea pe cît posibil în strategia naţională a dezvoltării durabile a
turismului. Elaborarea planurilor se bazează pe o largă cooperare între ecologi, organizatori de
turism şi populaţia locală.
Republica Moldova are o serie de avantaje comparative care pot impulsiona dezvoltarea
industriei turistice de agrement: (I) costul scăzut al forţei de muncă, (II) costul scăzut al terenurilor,
(III) existenţa de resurse turistice cu valoare naţională şi regională, (IV) importante segmente de
piaţă nu sunt acoperite cu o ofertă de calitate, (V) oferta turistică nu este suficient de diversificată,
(VI) în ciuda unor dificultăţi legislative şi birocratice, există un sprijin instituţional real al
autorităţilor publice centrale, (VII) opţiune fermă pentru atragerea şi dezvoltarea investiţiilor în
turism, (VIII) promovarea la nivel naţional a unui sistem clar de calitate a serviciilor şi clasificare a
unităţilor de cazare şi alimentare a turiştilor; (IX) iniţierea unui concept de dezvoltare a zonelor
turistice naţionale, (X) populaţie ospitalieră şi cunoscătoare a limbilor de circulaţie internaţională
(rusa, franceza, engleza) [18, p.43]. Cu un aport estimat de cca.0,5% la PIB - ul naţional turismul de
agrement este considerat încă slab dezvoltat. În România acest indicator constituie cca. 2–3% din
PIB, fapt care indică o pondere însemnată a turismului la nivelul unor unităţi administrative (ex.:
judeţe de litoral, zona de munte). Totodată, nivelul 3,5% din PIB a turismului în România indică
gradul mare de diversificare a economiei. În Republica Moldova calcularea indicatorului este
dificilă din cauza neracordării aparatului statistic la exigenţele ramurii, dar şi la nedezvoltarea
teritorială a industriei. Odată cu intensificarea cooperării cu partenerii din ţările UE sectorul turistic
naţional necesită:

 Dezvoltare dinamică şi susţinută ca industrie, prin îmbunătăţirea managementului ramurii,

crearea sistemului turistic teritorial, atragerea prioritară a investiţiilor pentru valorificarea resurselor
turistice de agrement implementarea sistemelor de calitate;

 Diversificare a economiei teritoriilor prin turism, pentru crearea de noi locuri

de muncă, construirea de noi unităţi turistice de agrement producerea de beneficii

economice şi sociale din activităţi suplimentare;

 Implicarea activă a antreprenorilor din turism în utilizarea rezervelor

nevalorificate de recreere;
49
  Sporirea circulaţiei turiştilor şi micşorarea migraţiei ilegale;

Tendinţele actuale în sectorul de agrement: odată cu destrămarea ex. - URSS şi formarea

noilor sate independente are loc destrămarea sectorului turistic unional centralizat, micşorarea
drastică a numărului de turişti organizaţi, de etatizarea întreprinderilor turistice, dar şi deschiderea
frontierelor, apariţia de noi operatori privaţi pe piaţa turistică, circulaţia masivă cu diverse motivaţii
a cetăţenilor peste hotare. Practic până la crearea Agenţiei naţionale de turism în 1999, sectorul nu
era gestionat eficient la nivel de stat (funcţii de control şi licenţiere aveau S.A. Moldova - Tur,
Ministerul Economiei). Începând cu anul 2000 în domeniul turismului de agrement pot fi observate
mai multe tendinţe la nivel de ramură, principalele fiind [Hotărârea Guvernului Nr. 705 din
23.07.2001, aliniat 2].

 Consolidarea sectorului turistic(restabilirea calităţii de membru OMT, elaborarea

strategiei naţionale în turism, crearea cadrului legislativ şi instituţional);

 Desfăşurarea acţiunilor promoţionale cu aspect turistic festivalier (festivalul

vinului, expoziţii specializate, elaborarea şi distribuirea materialului publicitar);

 Acceptarea necesităţii dezvoltării zonelor turistice de agrement (iniţiative

legislative, măsuri de instituţionalizare a resurselor turistice de recreere dezvoltarea

unor trasee turistice naţionale);

 Menţinerea unei viziuni clare pentru specializarea unor destinaţii,(de agrement,

balneare); turismul devine un sector controlat excesiv de către stat (licenţiere, brevetare a
personalului, clasificare a unităţilor cazare / alimentare, avizări anuale, controlul tranzacţiilor);

Însă sectorul dat rămâne a fi unul neatractiv pentru investiţii majore(aceasta din cauza unei
situaţii generale în economia naţională, dar în mod special datorită impedimentelor proprii ramurii
turistice: necesitatea investiţiilor mari în infrastructura generală şi turistică, fluxul mic de călători,
activitate dependentă de sezonalitate, gradul mare de degradare a resurselor turistice, lipsa zonelor
turistice atractive pentru investiţii). Pentru monitorizarea performanţelor în sectorul turistic de
agrement sunt instituiţi o serie de indicatori statistici, dar care se referă separat la activitatea
agenţiilor de turism, activitatea structurilor de cazare, circulaţia internaţională de persoane şi
numărul de vize turistice deschise. La nivel naţional nu există o metodologie de corelare a acestor
indicatori. Acest impediment poate fi diminuat odată cu introducerea unei noi metodologii
ONU/OMT/EUROSTAT 2001 aplicată în unele ţări UE ş.a Conturile Satelit de Turism (care sunt
de fapt o formă evaluată de reprezentare a indicatorilor turistici la nivel de ramură şi a industriilor

50
conexe). În zona urbană Chişinău pentru a satisface nevoile de agrement ale populaţiei urbane
concomitent cu diminuarea, frânarea consecinţelor negative ce pot apărea, se impune alegerea şi
apoi amenajarea corespunzătoare a spaţiilor verzi, respective a spaţiilor forestiere cu valoare
peisagistică deosebită, ţinând cont de o serie de aspecte:

- Alegerea zonelor de agrement şi delimitarea acestora trebuie să se bazeze pe criteriile

accesibilităţii, atractivităţii, şi oportunităţii, existenţa sau inexistenţa drumurilor modernizate până
în apropierea zonei şi a potenţialului turistic natural (pădure, lac, râu);
- În cazul pădurilor cu funcţie predominant recreativă de agrement (pădurile – parc, pădurile
de agrement) suprafaţa acestora trebuie sa fie corespunzătoare gradului de solicitare, adică
numărului de vizitatori potenţiali;
- În cadrul pădurilor din zona periurbană sunt necesare crearea unor condiţii civilizate de
odihnă şi recreere a vizitatorilor în mijlocul naturii;
- Sunt necesare măsuri pentru îmbunătăţirea înzestrării naturale a pădurilor şi echiparea
tehnico-edilitară a acestora, acţionând de astfel asupra factorilor naturali
(compoziţia speciilor, tipurilor de pădure şi tipurilor de peisaj, specificul lezierilor) sau
factorilor artificiali;
- Salubrizarea a 114 ha de parc si a 3 km de mal al lacului, amenajarea izvorului
„Tamara”, instalarea băncilor, urnelor pentru deşeuri, panourilor informaţionale.
- Este necesar de asemenea să se ţină seama de faptul că omul este o fiinţă biologică dar şi o
fiinţă emotivă, intelectuală, socială deci spaţiul verde amenajat în periurban trebuie astfel organizat
şi amenajat încât să fie funcţional sub toate aspectele;
- Folosirea calităţii peisajului forestier sau de alt tip şi eliminarea aspectelor nedorite, ale
“defectelor “etc.;
Ca şi multe activităţi umane, agrementul are loc în mediul natural şi cel umanizat, în care omul
trăieşte şi activează, din punctul de vedere al influienţei agrementului
supra mediului se deosebesc următoarele deficienţe ale acestuia:
 Amenajare necorespunzătoare, sub aspect cantitativ şi calitativ, a zonelor
tradiţionale destinate odihnei sau recreerii şi inexistenţa unui minim de dotări adecvate în
zonele preorăşăneşti;
 Necunoaşterea la nivel central şi local a zonelor destinate activităţior de
recreere, ceea ce favorizează circulaţia neorganizată şi necontrolată spre şi în astfel de zone;
 Interesul limitat al administraţiei publice locale, precum şi al agenţilor
economici implicaţi în amenajarea zonelor destinate recreerii;
 Starea necorespunzătoare a infrastructurii de agrement;

51
  Necompetitivitatea prestaţiilor turistice de agrement din zonă;
 Întârzierea organizării şi lansării zonelor de agrement - divertisment;
 Uzura fizică şi morală avansată a dotărilor de agrement;
 Insuficienţa şi slaba diversificare a mijloacelor şi programelor de agrement
şi animaţie;

În contextul politicilor pro-europene ale autorităţilor din Republica Moldova trebuie de

remarcat experienţa internaţională şi măsurile întreprinse în majoritatea oraşelor de interes recreativ,
administraţia cărora nu a admis distrugerea fâşiilor forestiere, unităţilor de agrement ci revitalizarea
pentru scopuri turistice de agrement sau chiar administrative. De regulă aceste acţiuni ţin de:

 Cadru normativ de valorificare a resurselor de recreere clar şi accesibile;

 Estetizarea clădirilor monument;

 Evacuarea obiectelor industriale din spaţiile de agrement;

 Maximizarea utilizării proprietăţii publice;

 Proiecte pe termen scurt cu impact imediat;

 Amenajarea spaţiilor de agrement şi naturale într-un concept unic;

 Stimularea investiţiilor private şi atragerea granturilor pentru valorificarea

resurselor de recreere cu regim special de funcţionare;

 Asigurarea factorului participativ şi transparenţei în luarea deciziilor privind dezvoltării

regiunii date;

 Încadrarea în funcţie a locuitorilor din regiune;

 Utilizarea prioritară a clădirilor destinate muzeelor, galerii, ateliere,

birouri, case de cultură, ş.a.;

 Promovarea domeniilor prioritare de dezvoltare (turism, arte…);

 Încurajarea Coaliţiilor de Dezvoltare Urbană, etc.;

Aceste practici redimensionate la nivelul oraşului Chişinău pot crea o bună alternativă pentru
dezvoltarea turismului de agrement. Astfel, agrementul este posibil prin următoarele aspecte de
dezvoltare: I) amenajarea parcurilor de recreere în anumite sectoare (Centru, Botanica, Buiucani);
II) amenajarea lacurilor cu scop de recreere şi posibilităţi de pescuit; III) stabilirea oficiilor centrale
ale agenţiilor de turism şi unor firme cu renume (cu condiţia amplasării parcărilor în interiorul

52
cartierelor); IV) dezvoltarea unei reţele de restaurante, cafenele sau taverne cu respectarea
elementelor din stilurile clădirilor cu aspect tradiţional; V) dotarea gradinei zoologice cu noi
echipamente şi noi specii de animale; VI) restaurarea centrului de agrement principal „Circul”; VII)
crearea unor centre de agrement prin raţionalizarea utilizării terenurilor în cartierele istorice; VIII)
restaurarea stadioanelor şi dotarea lor cu nou echipament; IX) ecologizarea spaţiilor de recreere
forestiere; X) reconstruirea monumentelor şi spaţiilor de valoare turistică; XI) crearea unor centre
de desfăşurarea a evenimentelor, inclusiv congreselor (însă cu condiţia dispersării eficiente a
aglomeraţiilor umane), etc.; XII) amenajarea turistică a teritoriului capitalei şi a zonei de influienţă;
XIII) raţionalizarea gospodăriilor zonelor de agrement; XIV) menţinerea imaginii naturale
neurbanizate a spaţiilor verzi; XV) raţionalizarea managementului spaţiilor verzi în limitele urbane
existente, inclusiv a spaţiilor noi înverzite, pentru activităţi de agrement profitabile dar dozate cu
oferirea statutului de arii naturale protejate a unor suprafeţe împădurite; XVI) crearea de noi spaţii
naturale verzi în suburbia oraşului; XVII) crearea unei bune organizări a activităţii de agrement şi
de odihnă pe malul întreprinderilor acvatice; XVIII) dezvoltarea sectoarelor rezidenţiale (ex.: în
baza sectoarelor de vile) şi dotarea lor cu infrastructură turistică şi de agrement; IXX) crearea de noi
spaţii de agrement artificial intraurban (inclusiv în zone compacte sau istorice); XX) rentabilitatea
economică; XXI) amenajarea unelor locaţii naţionale pentru turişti (parcul pentru copii „Trei iezi”
ş.a.);

53
Concluzii
În finalul studiului întreprins se poate afirma că această formă de turism contribuie la
satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului creînd un cadru necesar petrecerii plăcute şi
instructive a timpului liber. Aşadar este un domeniu ce poate fi definit ca un ansamblu de mijloace
şi forme capabile să asigure individului sau unui grup de persoane o stare bună, dispoziţie, de
plăcere să dea o senzaţie de împlinire, lăsând o amintire plăcută. Privit ca componentă a serviciului
turistic alături de transport, cazare, alimentaţie, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea
fizică ale acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţii acestora.
Pe plan economic dezvoltarea “agrementului“ răspunde axigenţelor de creştere a
atractivităţii staţiunilor turistice reprezentând totodată mijlocul principal de individualizare a ofertei
turistice stimulează circulaţia turistică fiind o sursă importantă de încasări de asemenea creşterea
rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice în satisfacerea nevoilor turiştilor a
determinat transformarea sa în motivaţie turistică propriu-zisă. În dependenţă de locul unde se
desfăşoară activităţile de agrement se structurează de nivelul de organizare particularizându–se pe
forme diferite de turism. O formă particulară de agrement din ţara noastră am realizat că o au
vechile tradiţii ce joacă un rol important în atragerea turiştilor. De asemenea am menţionat că
dezvoltarea agrementului ţine de motivaţiile, aspiraţiile, şi aşteptările turiştilor şi pe de altă parte de
profilul structura şi specificul locurilor.
Putem afirma că turismul în Republica Moldova se află la momentul reevaluării şanselor de
revigorare şi restructurare, confruntată de profunde mutaţii impuse de procesul tranziţiei la
economia de piaţă, totuşi turismul este considerat ca cel mai sensibil la stimulii economico-sociali,
externi şi interni. Însă în România această formă de turism este cu mult mai dezvoltată datorită
formei reliefului, peisajului carstic şi cel mai mult susţinută de legislaţie. În finele lucrării se cer
făcute anumite sugestii, care sînt următoarele:
Aceste aspecte ale agrementului demonstrează că turismul este una din cele mai active şi mai
productive componente ale sferei de recreaţie, manifestîndu - se prin călătorii la diverse distanţe, şi
în anumite perioade de timp. Actele de turism, în urma studiului efectuat sa realizat că sunt
influenţate în mod direct de fenomenul atractivităţii monumentelor, priveliştilor, locurilor,
obiectivelor, activităţilor etnofolclorice etc. Valorile supreme şi produsul final al acestei forme de
turism pentru turist şi nu numai sunt satisfacţiile şi plăcerile sufleteşti deosebite întruchipate în
impresii, însoţite concomitent şi de alte forme de recreaţie, de asemenea utile în formarea fizică si
psihologică a omului. Indicii succeselor de ordin spiritual ale cetăţenilor obţinute prin practicarea
agrementului, în mare parte consider că caracterizează nivelul lor de viaţă şi de maturitate civică.

54
 Ţinând cont de comentariul de mai sus: “turismul este un fenomen social - economic în
continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere, în mare parte şi recuperare
fizico - psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante şi cu posibilităţi materiale superioare pentru
majoritatea populaţiei”. Cercetările întreprinse în lucrarea dată au scos în evidenţă că cererea
turistică şi alegerea destinaţiilor turistice sunt foarte puternic influenţate de formele de agrement şi
animaţie oferite de fiecare zonă în parte, de poziţie şi accesibilitate, cadrul natural precum şi cel
socio-economic, etnografia şi folclorul local, înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare
a unor meşteşuguri tradiţionale. Atingerea rezultatului principal al lucrării a impus soluţionarea
problemelor cu care se confruntă turismului de agrement, găsirea unor modalităţi de promovarea a
acestuia în ţările mari consumatoare de turism. În concluzie la cele afirmate mai sus aş putea
menţiona că datorită faptului că agrementul este o formă bine cunoscută şi des utilizată, se necesită
a-i fi acordată o atenţie mai profundă, un studiu mai amplu, deoarece în ultimul timp se observă o
aplicare mai frecventă în practică a acestei forme de turism. Ca urmare a unui studiu minuţios atât
din punct de vedere teoretic cît şi practic a acestei forme, în practica turistică se vor realiza un şir de
utilităţi agremental în ceea ce priveşte crearea unei aşa oferte.

55
Bibliografie
Acte legislative

1. Legea turismului a Republicii Moldova / Nr. 798-XIV din 11.02.2000.//Monitorul Oficial,

nr.54-56 // 357 din 12.05.2000.
2. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 /
Hotărârea de Guvern Nr.1065 din 02.09.2003// Monitorul Oficial, nr.196 – 199/1118 din
12.09.2003.
3. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului / Hotărârea Guvernului Nr. 705 din
23.07.2001//Monotorul Oficial nr.92– 93/776 din 03.08.2001.
4. Legea privind protecţia mediului înconjurător / Nr. 1515-XII, 16.10.93.
5. Legea cu privire la resursele naturale / Nr. 1102-XIII, 06.02.97.
6. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat / Nr.1539-XIII, 25.02.98.
7. Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane
legea nr. 315/2004 a dezvoltării regionale în România.
8. Hotărârea Guvernului nr. 432/ 2003 privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.12.2002
pentru aprobarea condiţiilor şi a procedurii de atestare a staţiunilor turistice, precum şi pentru
declararea unor localităţi ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv local şi recreativ //
Monitorul Oficial nr.46–48/486 din 12.12.2002.
9. Hotărârea Guvernului RM privind reglementarea funcţionării zonelor de recreere aferente
bazinelor acvatice, nr.737 din 11.06.2002.
10. Hotărârea nr. 511 din 31.05.2001 privind unele măsuri de organizare a activităţii de agrement
în staţiunile turistice // Monitorul Oficial nr.38 – 40/360 din 08.06.2001.
11. Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural din 1972, în vigoare
pentru Republica Moldova din 5.07.2002.
12. Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 292 din septembrie 2003
pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfăşurarea activităţii de agrement
nautic//Monitorul Oficial nr.568 – 570 din 20.09. 2003.
Literatură de specialitate
1. Boaghe D., Spaţiile verzi ale mun. Chişinău diversitate biologică şi management ecologic
durabil – Chişinău, 2003. – 238 p.
2. Cosmescu Ion. Turismul: Fenomen complex contemporan – Bucureşti: Editura Economică,
1998. – 280 p.
3. Cristureanu Cristina. Economia şi Politica Turismului Internaţional - Bucureşti: Editura
Abeona, 1992. – 246 p.
4. Dinu Mihaela. Geografia Turismului – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2004. – 331 p.
5. Efros Vasile. Resurse Recreative ale Republicii Moldova. // Politica Industrială şi Comercială
în Republica Moldova: simpozion ştiinţific 1997, - Chişinău: Editura ASEM, – 496 p.
56
6. Ed. Bonnefous, ”Omul sau Natura”, - Bucureşti: Editura Politică, 1976. – 158 p.
7. Florina Bran, Ion Istratie. Economia Turismului şi Mediului Înconjurător –Bucureşti, Editura
Economică, 1996. – 288 p.
8. Ghidul Gospodarului – Chişinău: Editura Sirius, 2004 – 68 p.
9. Minciu Rodica. Economia Turismului – Bucureşti: Editura Uranus,2004 –311p.
10. Neacşu Nicolaie. Turism şi Dezvoltare Durabilă – Bucureşti: Editura Expert, 1999. – 228 p.
11.O. Snak, P. Baron, N. Neaşcu. Economia turismului // serviciile turistice Bucureşti: Editura
Expert, 2003. – 621 p.
12. Petre Boran, Nicolae Neacşu, Economia Turismului –Bucureşti: Editura Expert, 2003. – 621 p.
13. Stănculescu G., Lupu N., Ţiu G., Dicţionar poliglot explicativ de termini utilizaţi în turism –
Bucureşti: Editura All, 1988, - 195p.
14. Turcov Elena. Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova –
Chişinău: Editura “ASEM”, 2002. – 143 p.
15. Turcov Elena. Coordonarea Turismului –Chişinău: Editura ASEM,–2006 – 209p.
16.Ţigu Gabriela. Turismul Montan în România – Bucureşti: Editura Uranus 2001.– 296p.
17. Vasile Glăvan. Resurse Turistice pe Terra – Bucureşti: Editura Economică, 2000. – 340p.
18.Vasile Glăvan, Ion Istratie, Victor Timotin. Evaluarea potenţialului turistic al Republicii
Moldova şi posibilităţi de valorificare. – Bucureşti ICT. 1992. – 250p.
19.Vasile Glăvan. Geografia Turismului în România – Bucureşti: Editura Institutului de
management – turism EDEN. 1996. – 149 p.
20.Viorel Miron, Veaceslav Guţuţui. Turismul în ariile naturale din Republica Moldova // ghidul
investitorului local – Chişinău: Editura Continental Grup, 2005.–134p.
www.kompass.com
www.mturism.ro
www.legislaţieromânească.ro
www.turism.md
www.moldova.md
www.ghidromania.ro
www.statistica.ro
www.statistica.md

57
Anexa nr.1 Zonele de agrement în Republica Moldova

Ocniţa

Ţaul

Edineţ

Orheiul
Vechi

Satul
Călăraşi Tigăneşti Moldovenesc

Ghidighici Vadul lui

Vodă
CHIŞINĂU

Codru
Hînceşti

Cahul

58
Anexa nr.2 Unităţi de agrement reprezentative ale municipiului Chişinău
Cluburi Baze de agrement
-Déjà vu - Aerobica şi Shaiping
-Azart - Alpinism şi escaladă
-Caligula - Atletism Club
-City Club - Badminton
-Club – Restaurant "Arlechin" - Baseball şi softball
-Decadance club - Baschet Club
-Drive - Body-Building şi Fitness
-Fashion club Chocolate - Biliard Club
-Flamingo - Bowling sportiv
-Lounge cafe Crazy Horse - Comitetul Naţional Olimpic
-Military Pub - Fotbal Club
-muzCafe ’44 - Olimpia
-Palm Beach - Planeta Fitness
-Penthouse Cafe - Heracles
-People Club - ProFitness
-Plusshow club - Ritmos
-Razgulyaeff - Sparta
-Star Track - Ţunami
-Studio Club - Master Shape
-Tri Lux - Catrina
-Z disco-club - Crazy Horse
-1000 şi 1 nopţi - Dinamo
-Moscova - Tatiana
- Flacăra
- Shan Lian
- Ancor
- Olimpia
- Codreanca
- Niagara City Fitness
Cazinouri Teatre
- Admiral Casino Imperial - Eugene Ionesco
- Cosmos - A.P. Cehov
- Naţional - Satiricus I.L. Caragiale
- Grand - Mihai Eminescu
- Jolly Alon - Luceafărul
- Miracol - Licurici
- Naţional de Opera şi Balet
- Alexei Mateevici
- Teatrul Epic de Etnografie şi Folclor "Ion Creanga"
- Teatrul Naţional de Stat "Vasile Alecsandri"
- Teatrul Republican "B.P.Haşdeu"
- Centrul de Cultura şi Artă "Ginta Latina"
- Guguţă
- Palatul Naţional de Creaţie a Copiilor şi Adolescenţilor
- Filarmonica Naţională
- Teatrul municipal Satiricus
- Uniunea Muzicienilor din Moldova
- Uniunea Teatrală din Moldova
Cinematografe Galerii de artă

59
- Aliiance Francese - Uniunea artiştilor plastici Constantin Brîncuşi
- Cumulus cinema-club - Art Salon "ALEXANDER"
- Odeon - Artum Art Gallery
- Patria - Centru - Galeria "Holti"
- Patria - Lukoil - Galeria "L"
- Patria - Centru - Atelierul Viitorului
- Patria - Flacăra - Alexander SRL
- Moldcinema - Galeria L - Liubici II
- Gaudeamus Cinematograf
- Grişan - Ham. SA
Săli de concert Muzee
- Palatul Republicii - Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Muzeul Naţional
- Palatul Naţional de Artă
- Sala cu Orga - Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală cu filiale
- Palatul Feroviar - Casa - Muzeu "A.S.Puşkin"
- Muzeul Armatei Naţionale
- Institutul Patrimoniului cultural
- Atelierul Viitorului
- Muzeul de istorie or. Chişinău
- Muzeul naţional de artă al Moldovei
- Muzeul naţional de arhiologie şi istorie
- Muzeul naţional, de etnografie şi istorie naturală
- Muzeul satului
- Alexander SRL
Cluburi de Echitaţie Cluburi de Paintball
1. Polo Club din Chişinău 1. Defender
2. Victoria 2. Titan
3. Federaţia de Paintball din Republica Moldova.
Parcuri de distracţii şi localuri cu Monumente
jocuri electronice
1. Aventura Parc 1. A.S. Puşchin
2. Patria - Rîşcani 2. Ştefan cel Mare
3. Krisman - Grup SRL 3. Arcul de Triumf
4. Argos - cat SRL 4. Memorialul eroilor
5. Direcţia parcurilor, cultură şi
odihnă
6. Elat
7. Grădina zoologică
8. Reneco - El SRL
9. Jumbo
Patinoare Circuri
Bravo 1. Circul din Chişinău
Parcuri de recreere
1. Parcul Ştefan cel Mare
2. Scuarul Catedralei
3. Parcul Valea Morilor
4. Parcul Valea Trandafirilor
5. Parcul La izvor
6. Parcul Ghidighici
7. Parcul Alunelul
8. Parc Rîşcani
9. Parcul Dendrologic
10. Parcul Valea Gâştelor
11. Parcul Gradina Botanică
Sursa: http://www.kompass.com/industria-odihna-agrement/GSROMD 6202.html.
60