Tehnologia Lucrarilor Protetice pe Implante – Curs 1.

Introducere in Implantologie

Etapele in tratamentul implantologic

Terminologie

Definitia implantului oral

Istoric

 Material aloplastic, implantat in oasele maxilare (sau sub periost) pentru ancorarea
elementelor protetice

 Implant “deschis” (deosebit de cardiologie, ortopedie)

 Idee veche de milenii, din dorinta oamenilor de inlocuire a dintilor pierduti (craniu
precolumbian cu implant in locul unui incisiv lateral mandibular, acoperit de tartru !)

 Din sec. XIX exista date concrete despre proceduri implantologice

Istoricul procedurilor

 Fixarea transdentara (transfixarea)

 Implantul submucos

 Implantul subperiostal

 Implantul endoosos

 Nici unul nu are indicatie absoluta

 Transfixare – nu perforeaza mucoasa (“inchis”)

 Submucos – elemente de retentie (capse)

 Subperiostal (Muller – 1937, Dahl, Gershkoff, Goldberg, Ogus, Hammer) – nu este ignorat,
desi exista multe esecuri

Implantul endoosos
Mare varietate de forme si material

 Greenfield (1913)- Philadelphia – implant cavitar din Pt, Ir

 Strock (1938) – implant surub din vitaliu

 Materiale: otel, inox, aliaje Cr, Co-Mo, Ti, Ta, Al2O3

 Scialom – implant ac (trepied), Pruin (strada acelor)

 Grupul de la Goteborg – Branemark

1
  Experimentele din anii ’60: osteosinteza cu materiale si suruburi din titan

 Actual: implantul endoosos de forma radiculara (concept exista de peste 25 ani)

Studiul implantologiei cuprinde

 Studiul de caz – diagnosticul

 Planul terapeutic

 Designul implantelor

 Protocoalele chirurgicale

 Protocoalele protetice

 Stiinta biomaterialelor, biomecanica

 Scop ->restaurarea formei si functiei normale, confortul estetic, fonatia, sanatatea

sistemului stomatognat -> Independent de atrofia si afectiunile existente

Varsta pacientului si varsta la care se produce edentatia

 Imbatranirea populatiei - cresc serviciile adresate varstnicilor (numar si continut)

 Interesul se comuta de la procedurile nechirurgicale, necostisitoare la lucrarile fixe aplicate

pe implante

 In SUA numarul practicienilor implantologi a crescut de 10 ori pe o perioada de 5 ani

 Cresterea incidentei edentatiei partiale / totale la varsta medie si tanara) – edentatie

uniterminala mandibulara

Consecintele edentatiei

 Scaderea dimensiunilor crestei (latime – inaltime)

 Proeminarea muchiilor, a apofizelor

 Ingustarea si subtierea mucoasei fixe si sensibilitatea la abrazie

 Mobilizarea protezelor prin contractia muschilor

 Cresterea spatiului si a rolului limbii

 Scaderea controlului neuromuscular

 Tulburari de fonatie

 Resorbtia osului bazal (risc fractura patologica)

2
  Tulburari estetice: aspect prognat, stergerea unghiului labiomentonier, accentuarea ridurilor,
ingustarea buzelor, aspect de buza superioara lunga, ptoza muschilor, pierderea tonusului,
aspect imbatranit

Performante insuficiente ale protezei mobile

 Eficienta masticatorie se reduce prin scaderea de 5 – 10 ori a fortelor ocluzale maxime

 Protezele mobile se pot deplasa cu pana la 10 mm in timpul functiei

 Procesul se accentueaza in timp

 Jumatate din pacientii edentati evita multe alimente

 17% sustin ca pot mesteca mai bine fara proteze !

Avantajele lucrarilor sustinute de implante

 Produc cresterea densitatii osului prin stimulare functionala

 Corecteaza DV si profilul

 Lucrarile nu modifica actiunea muschilor masticatori si ai mimicii

 Amelioreaza senzatia propioceptiva (20 microni la dintii naturali - 50 la puntile sustinute pe

implante – 100 la protezele totale)

 Ofera longevitate desi rata de succes depinde de o gama larga de factori (lucrarea nu trebuie
inlocuita datorita carierii dintilor stalpi etc.)

Etapele de tratament in Implantologie

1 Consultatia initiala

2 Consultatia de confirmare

3 Etapa de tratament restaurator preimplantar

4 Etapa de insertie a implantelor( chirurgicala implantologica)

5 Etapa protetica de incarcare osoasa progresiva

6 Intretinerea implantelor si a lucrarilor protetice sprijinite pe implante (etapa de dispensarizare)

Consultatia initiala

 serveste unei discutii generale cu pacientul, observarii reactivitatii acestuia, anamnezei si

examinarii pacientului

 se vor preleva astfel de catre medic, antecedentele personale patologice medicale si dentare
ale pacientului

3
  in plus, pacientului i se va inmana un chestionar de sanatate pe care acesta il va completa si
il va preda medicului

 medicul va efectua evaluarea orala si dentara- clinic si radiografic

 pe baza acestora, medicul va elabora un diagnostic si un plan de tratament si alternative

 tot in aceasta etapa se vor confectiona si modele diagnostice

 se vor efectua examinari complementare:

- imagistice

- examinari de laborator

- consultatii interdisciplinare.

Modelul diagnostic

 serveste evaluarii resorbtiei osoase;

 vizualizeaza modificarile dintilor restanti;

 faciliteaza stabilirea localizarii ideale a implantelor;

 ajuta la stabilirea solutiei protetice finale;

- ofera informatii complexe legate de tratament:

 relatiile ocluzale interarcade si dentare;

 relatia crestei edentate cu dintii adiacenti si arcade

antagoniste;

 pozitia potentialilor stalpi (angulatie, rotatie, localizare,

estetica);

 morfologia dintilor, forma arcadelor;

 directia fortelor in viitoarele zone implantate;

 schema ocluzala prezenta, paralelismul stalpilor;

 caracterele tesuturilor moi edentate;

 spatiul interarcadic;

 curba ocluzala Spee.

Consultatia de confirmare (definitiva)

 se prezinta pacientului machete ale unor lucrari protetice sprijinite pe implante spre
informare si intelegerea variantelor de tratament

4
  se vor da detalii asupra diagnosticului propriu pe modele diagnostice duplicate si pe baza
documentatiei imagistice efectuate de pacient in scop diagnostic

 toate aceste date vor fi coroborate spre a se prezenta pacientului planul final de tratament

 tot acum este timpul pentru efectuarea tratamentului medical multidisciplinar pentru
afectiunile descoperite (comorbiditati)

 se va realiza de asemenea fotodocumentarea cazului

 in cazul unor edentatii extinse sau totale si daca pacientul este purtator de lucrare protetica
mobila, se va analiza lucrarea protetica existenta sau se va confectiona o proteza terapeutica
clasica.

Proteza terapeutica clasica realizeaza:

 - ameliorarea suportului dur si moale

 - ameliorarea disfunctiilor ocluzo-articulare;

 - evaluarea dorintelor si criteriilor estetice si igienice ale pacientului;

 - determinarea dimensiunii verticale finale;

 - determinarea amplasarii implantelor;

 - determinarea amplasarii barelor suprastructurii.

Dupa explicatii detaliate se va obtine consimtamantul informat al pacientului pentru tratamentul

implantologic.

Etapa de tratament restaurator preimplantar

 tratamentul preimplantar al cavitatii orale urmareste realizarea unor conditii optime de

insertie a implantelor si de supraprotezare ulterioara a acestora

 cuprinde toate manoperele de asanare interdisciplinara

1. Tratamentul chirurgical preimplantar

 urmareste asanarea focarelor locale si regionale precum si remodelarea osoasa si gingivala

necesara inserarii viitoarelor implante

2.Tratamentul odontal

 asanarea si obturarea tuturor proceselor carioase simple si complicate

 devitalizarea dintilor care vor fi inclusi in sistemul de protezare, cand reconstructia protetica
impune acest lucru

 verificarea atenta a tratamentelor endodontice existente si refacerea celor

necorespunzatoare

5
3.Tratamentul ortodontic

 alinierea dintilor pe arcada;

 corectarea malpozitiilor survenite ca urmare a migrarii dintilor datorate bolii parodontale

 corectarea malpozitiilor dentare consecutive edentatiilor neprotezate

 corectarea malocluziei

 crearea spatiului necesar inserarii implantelor prin redresarea ortodontica a pozitiei si

angulatiei radacinilor dintilor vecini

4. Tratamentul parodontal vizeaza:

 igienizarea profesionala;

 eliminarea factorilor de iritatie;

 asanarea fenomenelor inflamatorii;

 tratamentul chirurgical al pungilor patologice;

 imobilizarea dintilor mobili.

Terminologie

 Uniformitate pentru eliminarea viciului de comunicare intre producatori – medici – tehnicieni

dentari – studenti – cercetatori

 Implantologia orala – stiinta despre diagnosticul, designul, insertia, restaurarea si/sau

tratamentul structurilor orale autogene sau aloplastice in scopul restaurarii defectelor de
contur, confort, functie, estetica, fonatie si sanatate a pacientului edentat partial sau total

 Protetica implantologica – ramura implantologiei care se ocupa de componenta planului

general de tratament dinaintea insertiei implantelor si etapa restauratorie ulterioara insertiei
implantelor

 Implantul oral (dentar) – biomaterial aloplastic inserat chirurgical in tesuturile dure / moi
ale cavitatii orale in scopuri functionale sau estetice (serveste ca fundatie protetica)

 Categorii:

 Endoosoase

 Subperiostale

 Substituente osoase

 Creasta reziduala = osul restant dupa pierderea dintilor

6
  Os alveolar = osul dezvoltat ca urmare a formarii dintilor / creasta reziduala adecvata sau
augmentata pentru aplicarea implantelor endoosoase / osul adiacent sustinand implante
endoosoase

 Osteointegrare = contact direct intre os vital si suprafata implantului certificabila la o marire

de ordinul microscopiei optice

 Fixare rigida = implant inserat, functional, fara mobilitate decelabila la aplicarea unei forte in
directie verticala / orizontala de 1 – 500 grame

Categorii de forma la implante

- Forma radiculara –

 Implante de forma radiculara

 Design = coloana verticala in os. Pot fi netede, filetate, perforate, solide, cavitare sau
cu supapa (“vented”), invelite (“coated”) sau texturate

 2 tipuri principale de design:

 Cilindrul (“press-fit”) – retentie microscopica si bonding la os, aplicate prin

presiune in cavitatea preparata

 Surubul – aplicat prin insurubare, retentie macroscopica pentru fixarea

primara

 Forme combinate

Categorii de forma la implante

- Forma lama –

 Implante in forma de lama / placa

 Design = utilizeaza dimensiunea orizontala a osului; este plat si ingust in sens

vestibulo – oral

 Colul implantului uneste corpul acestuia cu stalpul oral

 Este un implant “deschis”

Componentele implantelor
(in ordinea aplicarii)

 Corpul – portiunea aplicata chirurgical in os

 Surubul de acoperire (faza I) – previne la capatul liber al implantului penetrarea tesuturilor

moi si detritusurilor

 Extensia perimucoasa (Faza II) – insurubata in portiunea transepiteliala - dezvolta etanseitate

tisulara in jurul implantului

7
 Stalpul (bont, abutment) – portiunea pentru retentia lucrarii protetice – poate fi drept /
angulat

 Abutment pentru lucrare protetica fixata prin

 insurubare

 cementare

 atasamente

 Surub de acoperire (igienizare)– aplicat in abutment /implant pentru protectie intre sedintele
de tratament

 Analogul de transfer – transfera pozitia si designul corpului /abutmentului in model

 Adaptorul de transfer – pozitioneaza analogul in amprenta (corpul / abutmentul)

 Indirect – insurubat in corp – ramane in gura dupa amprentare (marcaj = fata plana /
retentie)

 Direct – se desurubeaza dupa priza, ramane in amprenta (cavitar, rectangular, cu

surub intrinsec de fixare in corp)

 Analogul de implant – replica in model corpul cu portiunea sa retentiva – este atasat la

adaptorul de transfer

 Adaptorul – face conectarea intre bont si lucrarea protetica (suprastructura) – prefabricat

sau se toarna

 Surubul de adaptare – fixeaza suprastructura la corp / bont