Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE’’

TEOLOGIE PASTORALĂ ANUL IV

Taina Sfântului BOTEZ


Lucrare de seminar la Dogmatică

Coordonator: Susținător:

Arhim. Lect. Dr. N. Neacșu Fandarac Cristinel

Iași-2019
Taina Sfântului Botez

Cel mai mare dar pe care-l are omul de la Dumnezeu este viața. Scopul vieții omului este
preamărirea lui Dumnezeu și fericirea întru Domnul, vremelnică pe pământ dar eternă în ceruri.
Omul, prin neascultare, a căzut în păcat, iar plata păcatului este moartea. Dumnezeu, din iubirea
neasemănată pentru făpturile Sale, L-a trimis pe Fiul Său să-l mântuiască pe om din robia
păcatului și să-l împace cu Dumnezeu.

Scopul vieții este deci mântuirea, aceasta dobândindu-se în împărăția cerurilor. Împărăția
lui Dumnezeu, în Evanghelie, e Biserica: luptătoare și triumfătoare, iar Botezul este ușa prin care
se intră în Biserică. Fără el nu există mântuire. Prin el se intră nu numai în societatea creștinilor
de pe pământ, ci și în comunitatea cerească a celor aleși.

Preotul Ioan Bria spune: „ Botezul este o taină de o mare bogăție, așa cum arată numele
multiple date în Noul Testament. El se dă nu numai pentru iertarea păcatului strămoșesc și numai
copiilor. Botezul este și experiență personală a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intră acum
în adunarea văzută a Bisericii, alăturându-se celor ce s-au sfințit în Ierusalim. De aceea,
condiția esențială a Botezului este mărturisirea păcatelor și afirmarea personală a Simbolului de
credință: „ Eu cred...”. „Eu cred” trebuie repetat și la primirea Tainei Împărtășaniei, care e
nedespărțită de botez.”1

Prezența Duhului Sfânt în creștinul botezat este de o valoare incomparabilă. Aceasta este
asigurarea fermă că cel botezat va fi cu Hristos în veci: „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-
ați și îmbrăcat” (Gal. 3, 27). Îmbrăcarea în Hristos este însă o experiență conștientă, activă.
„Numai morții nu simt când sunt îmbracați.”2 Creștinul botezat nu este un corp inert,un cadavru.
De aceea simțirea harului este un semn autentic al nașterii din nou începută la Botez. Creștinul
este uns, consacrat, ca ostaș al lui Hristos, al cărui nume este înscris în cartea vieții.

În practica Bisericii apostolice, păstrată în tradiția ortodoxă, Botezul, Mirungerea și


Împărtășania formează un singur și inseparabil ritual de inițiere. După botez și mirungere, copilul
1
Pr. Prof. Ion Bria, art. Despre Sfintele Taine, rev. Studii Teologice, seria a II-a, anul XLIX, nr. 3-4, iulie-
decembrie, București, 1997, p. 22.
2
Simeon Noul-Teolog, Cuvântare morală, IV.
este adus în fața altarului unde primește Sfânta Euharistie, cu aceasta intrarea sa în Biserica
văzută fiind completă.

Definiție

Botezul este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă și prin rostirea formulei
Botezului de către săvărșitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curățindu-se de
păcatul strămoșesc și de păcatele personale făcute până atunci, fiind renăscut spre o viață nouă și
părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii”3

După Mărturisirea Ortodoxă Botezul este o spălare și curățire de păcatul strămoșesc, prin
cufundarea de trei ori în apă, când preotul zice aceste cuvinte: „În numele Tatălui. Amin. Și al
Fiului. Amin. Și al Sfântului Duh. Amin”.

La romano-catolici s-a compus o definiţie a Botezului la Conciliul tridentin conform


căreia este sacramentul regenerării din apă şi din cuvânt. După luterani, Botezul nu este numai
apă, ci apă absorbită în cuvântul lui Dumnezeu şi unită cu acesta. 4 Un alt reformator, Jean Calvin
defineşte Botezul ca semnul de iniţiere prin care noi suntem încorporaţi în societatea numită
Biserică, pentru ca, îmbrăcaţi în Hristos, să devenim fiii lui Dumnezeu.

Instituirea Tainei Botezului

Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălţarea Sa la cer, prin
cuvintele adresate Apostolilor: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şial Fiului şi al Sfântului Duh...” (Mt. 28,19).

Părerile unor teologi apuseni că această Taină a fost instituită la botezul Domnului sau la
convorbirea Mântuitorului cu Nicodim, ca şi afirmaţia că Botezul creştin nu se deosebeşte de
botezullui Ioan, sunt cu totul greşite. Cea dintâi cade, fiind contrară referatelor evanghelice, din
care rezultă că Domnul a venit la Iordan să primească botezul lui Ioan, numai spre a împlini

3
Pr. Isidor Todoran și Ioan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă. Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 301.
4
Cf. Micul Catehism al lui Luther.
„toată dreptatea”,acest botez fiind doar o preînchipuire a Botezului creştin, pe care însuşi Ioan
Botezătorul îl aştepta să vină în viitor. A doua părere iarăşi e greşită, deoarece în convorbirea cu
Nicodim, Mântuitorul îl lămureşte pe acesta asupra semnificaţiei şi importanţei Botezului creştin
care avea să vină în viitor,fără însă să fie vorba de vreo instituire a lui.

Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfântului Botez după învierea Sa din morţi, înainte
de înălţare, după cum am precizat mai sus, în acel moment fiindu-le dat îndemnul să boteze
Apostolilor, până atunci totul fiind la stadiul de lămuriri, explicaţii şi plinire a legii vechi.

Materia Tainei Botezului

Cu toţii ştim că materia folosită la botez este apa, apa curată care a primit din Sfânta
Tradiţie obiceiul a fi sfinţită. Apa a avut un rol important pentru lume încă de la facerea ei şi are
un rol vital pentru oameni şi în ziua de azi.

„Şi Duhul Domnului se purta pe deasupra apelor” (Fa 1,2). Din lucrarea Duhului Sfânt
asupra apelor au luat fiinţă întru Fiul5 toate formele de existenţă creată, care au culminat cu
crearea particulară a omului, după vrerea Tatălui şi chipul Fiului, prin suflarea Sfântului Duh.
Dar apa din Biblie nu este identică cu apa pe care o cunoaştem după aceea. Apa originară era o
energie indefinită, aflată în mişcare universală, prin lucrarea Duhului Sfânt, fluidă şi
nesolidificată, având în ea raţiunile tuturor lucrurilor create şi susţinute după chipul raţiunilor
Logosului creator şi proniator. O parte din energia apei originare de la început a luat forma
sensibilă a apei pe care o cunoaştem azi, aceasta fiind înrudită doar cu apa originară.

Toate organismele care nu pot folosi apa devin rigide şi se sfărâmă, ca şi cum ar fi
moarte.6 Nimic nu se naşte şi nimic nu rămâne în viaţă, într-o mobilitate spre desăvârşire, fără
apa mişscată de Duhul Sfânt.7

După căderea omului în păcat, legătura dintre om şi Dumnezeu nu a mai fost deplină,
Duhul Sfânt nemaisuflând liber în el, căci omul s-a înlănţuit pe sine însuşi prin pasiunile
inferioare ale repetiţiei naturale, într-o viaţă prea materială, devenind mai mult trup decât viaţă.
5
Cf. Coloseni 1, 16
6
Pr.Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 35.
7
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, p. 310.
Din cauza păcatului, apa a devenit ambivalentă, simbol al unei vieţi amestecate cu moartea. 8 În
Iisus Hristos apa şi Duhul se unesc din nou. El se afundă în Iordan, iar Porumbelul se pogoară
peste ape. Învierea Lui va transforma în apă vie apa morţii. Apa Botezului este în chip tainic
materia veacului viitor, fiind pnevmatizată acum pentru renaşterea omului şi pentru restabilirea
relaţiei lui cu Dumnezeu.

Întruparea a fost „Botezul” lui Dumnezeu în firea omenească şi tot ea constituie, în


creaţie şi istorie, premisa Tainei Botezului omului în viaţa lui Dumnezeu. De aceea, Sfinţii
Părinţi văd întemeierea Botezului atât în Naşterea, cât şi în Botezul Domnului.9

Cristelniţa în care este afundat şi botezat omul în vederea renaşterii lui spirituale, în
numele Sfintei Treimi, simbolizează atât chipul sânului Maicii Domnului, cât şi cel al Iordanului,
în care S-a botezat Mântuitorul.

Necesitatea Botezului

Fără botez nu există mântuire” – această formulă rezidă în cuvintele Mântuitorului: „De
nu seva naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (In.3,5).
Şi tot aşade clar: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va
osândi” (Mc.16,16).Rezultă limpede de aici necesitatea botezului pentru toate neamurile.

La predica Sf. Apostol Petru s-au botezat ca la trei mii; iar Sf. Apostol Pavel spune că
„ne-a mântuit după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului
Sfânt” (Tit 3,5). „Baia renaşterii este atât de necesară pentru starea vieţii spirituale, după cum
roua este necesară pentru fructul care se produce din pământul uscat” şi „Din cauza stricăciunii
naturii omeneşti prin păcat, întru Adam, botezul este necesar pentru toţi deopotrivă”. 10

„Nimeni nu intră în împărăţia cerurilor altfel decât prin botez” zice Sf. Ambrozie. Deci
Taina Botezului e necesară şi pentru iertarea păcatelor (pentru că păcatul originar se transmite de
la Adam),dar mai e necesară şi pentru primirea celorlalte Taine, deoarece fără botez nu poţi

8
Pr.Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 36
9
Ibidem, p. 37.
10
Irineu, Adversus haeresis, citat după I.C. Popescu, Botezul ca sacrament, Buc. , 1894, p.41
primi nici Mirungere, nici Împărtăşanie, nici Pocăinţă, nici orice altă Taină. Numai ereticii şi
raţionaliştii tăgăduiesc necesitatea Sfântului Botez.

Efectele Botezului

Necesitatea Botezului decurge şi din efectele acestuia, efecte ce sunt formulate în


Mărturisirea Ortodoxă astfel: „Iar rodul şi folosul acestei taine uşor îl poate înţelege fiecare. Căci
întâi, taina aceasta şterge toate păcatele, la prunci pe cel strămoşesc, iar la cei mari atât pe cel
strămoşesc, cât şi pe cele de voie. Al doilea, omul se înnoieşte şi se aşează în dreptatea aceea pe
care o avea când era nevinovat şi fără de păcat, după cum mărturiseşte şi Apostolul, zicând
<<Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în
Duhul Dumnezeului nostru>> (I Cor.6,11) Apoi cei botezaţi se fac membre ale trupului lui
Hristos şi se îmbracă cu Domnul nostru, precum zice Apostolul: <<Câţi în Hristos v-aţi botezat,
în Hristos v-aţi îmbrăcat>>”

Sf. Ioan Gură de Aur zice: „ Botezul harului îi curăţeşte pe toţi, fie închinător la idoli, fie
desfrânat sau adulter sau vinovat de orice alt păcat. De ar avea în sine tot răul din lume, dacă se
cufundă în apele botezului, iese din aceste dumnezeieşti ape mai curat ca razele soarelui. Cel ce
iese din baia aceasta nu numai că e curat, ci şi sfânt şi drept, căci Apostolul n-a zis numai <<v-aţi
spălat>>,ci şi <<v-aţi sfinţit>>, <<v-aţi îndreptat>>. Botezul nu numai că ne iartă păcatele, ci ne
curăţeşte şi fărădelegile. După botez suntem oarecum născuţi din nou, căci el ne creează şi ne
formează din nou”11, iar Fericitul Augustin, în cuvântarea asupra Simbolului apostolic, zice:
„Dacă cineva trece din această viaţă îndată după primirea botezului, nu-i rămâne nimic de ispăşit,
căci i s-a iertat tot”.

După Taina Sfântului Botez aşadar mai rămân doar urmările păcatului originar: moartea,
bolile, suferinţele, foamea, înclinarea către păcat. Dar acestea ca un simbol spre virtute, pentru
că aici se vede voinţa celui care prin luptă vrea să se încununeze.

Un alt efect al Botezului, care-i atrage şi necesitatea este efectul social. Prin Botez intrăm
în societatea lui Hristos, căpătăm demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi astfel suntem uniţi printr-o

11
Sf. Ioan Gură de Aur, Pentru luminarea catehumenilor, 3.
legătură de frăţietate, aceasta implicând la rândul ei egalitate şi iubire. Dacă în vechime bărbatul
era cu mult deasupra femeii, copiii puteau fi aruncaţi, abandonaţi sau folosiţi ca sclavi, în
Biserica lui Hristos toţi creştinii sunt egali, între ei iubirea fiind prioritară.

În slujba Botezului se face sfinţirea prealabilă a apei în care se va afunda viitorul creştin.
În rugăciunea de sfinţire a apei se cere venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor
demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, sân al naşterii omului nou în
Hristos. Dar Taina ca un tot, în care intră şi lucrarea deplină a Duhului, se săvârşeşte prin întreita
afundare a celui ce se botează în numele Sfinei Treimi., afundare prin care cel botezat se pune în
relaţie intimă nu numai cu Hristos, ci cu Sfânta Treime, astfel devenind fiu al lui Dumnezeu.

Ființa Botezului

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos şi încredinţate Sfintei
Sale Biserici, prin care celor ce le primesc se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului Sfânt, scopul
lor fiind mântuirea şi sfinţirea acestora prin harul pe care îl conferă.

Din punct de vedere ecleziologic, ele sunt mijloace prin care Hristos îi uneşte cu Sine şi
cu Biserica pe toţi cei ce cred în El; aşadar, ele au o funcţie unificatoare a credincioşilor în
Hristos şi în Biserică.12 Tocmai în această constă fiinţa Tainelor, în legătura divină supranaturală
prin care Dumnezeu transmite creştinilor harul sfinţitor şi mântuitor.

Reformatorii vedeau în Taine doar o acţiune simbolică, o acţiune de aducere aminte a


unui eveniment din viaţa Mântuitorului, nerecunoscând esenţialul, scopul Tainelor, adică
transmiterea harului. Însă negarea supranaturalului din Taine este în contradicţie cu Sfânta
Scriptură, din care rezultă că ele se dau „spre iertarea păcatelor”, „spre înnoirea vieţii”, sau că
„Duhul Sfânt a venit asupra lor” (FA 2,38; 8,17; In. 3, 5-7) ceea ce dovedeşte că lucrarea
Tainelor, o lucrare văzută, este împreunată cu o lucrare sfinţitoare a Duhului Sfânt, de unde
rezultă că Tainele sunt cu adevărat mijloace de împărtăşire reală a harului divin, deci de sfinţire a
credincioşilor.

Toate Tainele au câteva trăsături comune, anume:


12
Cf. 1 Cor. 10, 17.
 Tainele au fost instituite de Mântuitorul Hristos
 Tainele au o parte văzută, externă
 Tainele au o parte nevăzută, internă
 Orice Taină are un săvârșitor și un primitor

În ceea ce priveşte partea văzută a Tainei, aceasta este partea sensibilă sau externă, slujba
(ritualul) rânduită de Biserică pentru săvârşire, cuprinzând materia, actele făcute, cuvintele
rostite de săvârşitor.

Partea nevăzută, internă este constituită în Taina Sfântului Botez prin pogorârea Sfântului
Duh peste apă la îndemnul preotului „Însuţi,dar, Iubitorule de oameni, trimite şi acum harul Tău
prin pogorârea Prea Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte şi apa aceasta”. 13 De asemenea la dezlegările
ce se fac pruncului cand preotul zice „Izgoneşte de la el toate puterile cele potrivnice” Dumnezeu
prin Sfântul Duh este alături de preot şi slujeşte împreună cu el, sacralizând slujba.

E necesar de subliniat pentru a nu se crea confuzii faptul că partea văzută din rânduiala
Tainei, deşi e esenţială acesteia, nu trebuie considerată un instrument magic care lucrează de la
sine, transmiţând harul în chip mecanic. Căci ea, deşi e rânduită de Biserică, este expresia voinţei
Întemeietorului Tainelor, Iisus Hristos, Care lucrează nemijlocit în Biserica Sa prin Duhul Sfânt.
Deci partea văzută lucrează în Taină nu de la sine şi prin sine, ci prin prezenţa Duhului Sfânt, în
conformitate cu voinţa Celui ce a instituit-o.

Botezul este uşa spre împărăţia lui Dumnezeu, spre Biserică, şi tocmai de aceea în
vechime toate popoarele căutau mântuirea. Până să se ajungă la Botezul creştin, au existat
preînchipuiri a acestei dumnezeieşti Taine atât la alte popoare păgâne, cât şi la poporul ales,
poporul evreu din Vechiul Testament pentru ca în Noul Testament să se desăvârşească Botezul
creştin prin Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Concluzii

13
Molitfelnic, slujba Botezului.
Botezul este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei
Botezului de către săvârşitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curăţindu-se de
păcatul strămoşesc şi de păcatele personale făcaute până atunci, fiind renăscut spre o viaţă nouă
şi părtaş roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii.

„Fără botez nu există mântuire” – această formulă rezidă în cuvintele Mântuitorului: „De
nu seva naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (In.3,5).
Şi tot aşa de clar: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va
osândi” (Mc.16,16).

Învierea Mântuitorului semnifică Botezul creştin, căci precum Hristos S-a afundat în
moarte, coborând la iad, El, Care era fără de moarte, S-a înălţat apoi la ceruri întru viaţa cea
nestricăcioasă. Sfântul Apostol Pavel le scrie Romanilor în epistola trimisă acestora „Fraţilor,
câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El,
în moarte prin botez, ca precum Hristos S-a sculat din morţi, aşa şi noi să umblăm întru înnoirea
vieţii. Că de suntem împreună sădiţi după asemănarea morţii Lui, credem că vom fi părtaşi şi
învierii Lui” (Rm. 6, 3-5)

Botezul se administrează şi copiilor deoarece Tradiţia a învăţat astfel dintotdeauna, iar


Sfinţii Părinţi îndeamnă acest lucru. Sfântul Grigorie de Nazianz spune despre Botezul copiilor:
„Ai copil? Să nu-şi ia timp răutatea. Să fie sfinţit din pruncie, să fie consacrat Duhului de la
început”.

Ca ultimă concluzie, să reţinem că mântuirea veşnică are ca uşă de intrare BOTEZUL.

Bibliografie
 BIBLIA sau Sfânta Scriptură, tradusă și tipărită de Îps. Mitr. Bartolomeu Valeriu Anania
cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist, Ed. IBMBOR, București, 2001;
 Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheze baptismale, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2003;
 Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. IBMBOR, București, 2005;
 Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, Ed. IBMBOR,
București, 1997;
 Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor și Arhid. Ioan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă, Ed.
Renașterea, Cluj-Napoca, 2005;
 Studii teologice, seria a II-a, anul XLIX, nr. 3-4, iulie-decembrie, București, 1997