Traumatisme abdominale închise (contuzii).

Contuziile se împart în:

1. Parietale – a peretelui abdominal;
2. Parietoviscerale – a peretelui şi viscerelor abdominale;
3. Viscerale – numai a viscerelor.
Cauzele:
1. Accidente de circulaţie în 50%;
2. Traumatisme prin agresiune legate de creşterea violenţei şi criminalităţii;
3. Accidente de muncă mai ales din mediul industrial (lovituri directe,
compresiuni);
4. Accidente sportive;
5. Lovituri directe cu un obiect bont;
6. Căderi de la înălţime etc.
Leziunile organelor cavitare se întîlnesc în 30-33%, dintre care intestinul subţire
10%, intestinul gros 10%, alte organe 15%.
În caz de leziuni închise cu un obiect bont se dezvoltă contuzia stomacului,
intestinului. În contuzia organelor cavitare bolnavul acuză dureri în abdomen. În
lezarea stomacului durerea e localizată în regiunea epigastrică, în contuzia
intestinului durerea poartă un caracter difuz cu localizarea mai deasă în jurul
ombilicului şi regiunea inferioară a abdomenului.
Leziunile organelor cavitare sînt în formă de perforaţii. Conţinutul organelor se
răspândeşte în cavitatea peritonială cu dezvoltarea peritonitei – apare durerea la
început localizată în locul organului lezat, apoi devine difuză şi violentă,
contractura muşchilor peretelui abdominal (abdomen de „lemn”), semnul
Sciotchin-Blumberg pozitiv, sunt prezente semnele pneumoperitoneului. În
cavitatea peritoneală se acumulează aer.
Apar semne grave de intoxicaţie generală – febră 38° - 39° trăsăturile feţei ascuţite
„faţies peritonica” cu ochii înfundaţi în orbite, limba uscată, buze arse, tahicardie,
TA scăzută, în sânge – leucocitoză, VSH – accelerată. Rentghenologic – acumulare
de aer sub diafragmă (semnul secerii). Laparascopia – în abdomen conţinutul
organului cavitar lezat.
Tactica a/m – vezi abdomenul acut.
Tratamentul:
1. Investigarea rapidă a bolnavului.
2. Laparatomie largă, suturarea sau rezecţia organului lezat, sanarea cavităţii
abdominale, aplicarea drenajelor pentru lavajul peritoneal, aplicarea
suturilor.
3. Dacă e lezat intestinul se face aplicarea stomei pe abdomen.
 Leziunile organelor parenchimatoase se întîlnesc în 65-70% din cazuri, dintre
care splina prezintă 24%, ficatul 18%, rinichii 28% . Se dezvoltă hemoragia
internă – hemoperitoneul.
Cauzele: aceleaşi vezi mai sus.
Leziunile viscerale sunt de o gravitate extremă prin existenţa celor trei tipuri de
complicaţii majore:
1. Şocul traumatic;
2. Şocul hemoragic;
3. Sindromul de iritaţie peritoneală.
Manifestările clinice:
Cuprinde semnele clinice de colaps:
 Sete, limbă uscată;
 Vertijuri, ceaţă în ochi;
 Tegumentele palide acoperite cu transpiraţii reci, lipicioase;
 Prăbuşirea TA, Ps filiform, accelerat;
 Obiectiv se observă un abdomen tensionat şi mărit în volum;
 Durerea la început provocată prin palpare, apoi devine permanentă;
 În sînge scade numărul de eritrocite, Hb şi hematocritul scăzute.
Asistenţa de urgenţă:
1. Bolnavul se aşează în decubit dorsal, fără pernă;
2. Extremitatea cefalică se coboară mai jos decît planul toracic, membrele
inferioare ridicate sub unghi de 45°;
3. Pe abdomen în regiunea organului lezat se aplică punga cu gheaţă;
4. Se administrează remedii hemostatice: sol. Etamsilat 2.5% - 2ml, sol. Clorură
de calciu 10% - 10ml, sol. Vikasol 1%-2ml.
5. Dacă TA este 80mm, se face un abord venos şi se perfuzează substituenţii
sîngelui – sol. Na Cl 0,9%, sol. Glucoză 5%, sol. Ringher. În prezenţa
medicului se perfuzează una din soluţiile macromoleculare – Refortan,
Reopoliglucină, Gelofuzină, Haes.
Tratamentul - intervenţie chirurgicală de maximă urgenţă. Se face laparatomia
centrală. În leziunile neviabile ale parenchimului splinei cu lezarea capsulei, splina
se înlătură, în leziuni liniare se suturează, în caz de leziuni neînsemnate
subcapsulare se fac eforturi de tratament conservator. În leziunile ficatului,
pancreasului, se aplică suturi. Intraoperator se face reinfuzia.
Paralel preoperator, intraoperator şi postoperator se se fac transfuzii a
componentelor sîngelui, se fac perfuzii de soluţii macromoleculare.

Traumatismele abdominale deschise – Plăgile

Plăgile abdomenului pot fi:
 1. Nepenetrante;
2. Penetrante;
3. Perforante.
Plăgile nepenetrante – plăgile care interesează numai pielea, aponevrozele şi
muşchii (nu este lezat peritoneul). În aşa plăgi se aplică pansament aseptic
compresiv şi se internează de urgenţă.
Plăgile penetrante - plăgile care au penetrat în peritoneu dar n-au lezat organele
abdomenului;
Plăgile perforante – plăgile care au penetrat peritoneul şi au perforat unul sau mai
multe organe.
Cauzele:
1. Acţiunea armelor albe – pumnul, cuţit, sulă, spadă, tije, castet, cioburi de
sticlă, pari de lemn, coarne de vită etc. aceste plăgi sunt sunt mai limitate, au
numai orificiu de întrare şi au un prognostic mai favorabil.
2. Acţiunea armelor de foc – schije, gloanţe, prin explozie de bombă, grenadă
sunt foarte periculoase, se lezează organele viscerale, oase, plămîni, pot
conţine fragmente de îmbrăcăminte şi sunt infectate chiar de la început.
Manifestările clinice sunt marcate de durere iniţial localizată, apoi generalizată,
poate apărea voma. Local prin plagă poate eviscera epiploonul sau ansele
intestinului subţire, sau se pot exterioriza produse patologice: bilă, sînge, materii
fecale, urină etc.
Asistenţa de urgenţă:
1. Segmentul eviscerat nu se va reduce nici într-un caz. Pe el se va aplica o
compresă sterilă umezită cu sol. Furacilină sau sol. Ser fiziologic cald şi se
fixează cu benzi de leucoplast.
2. Tactica următoare depinde de semnele de traumatizare a organelor cavitare
sau parenchimatoase şi de complicaţiile posibile:
a) Sindromul de hemoragie internă;
b) Sindromul de iritaţie peritoneală;
c) Sindromul complex al politraumatizaţilor.
3. Internarea de urgenţă în staţionar unde se efectuează intervenţie chirurgicală
de maximă urgenţă.